COARCTAȚIA DE

AORTĂ

David Adrian-Bogdan
Actualitate

■ Coarctaţia de aortă (CoAo) reprezintă o malformaţie congenitală a aortei,

caracterizată prin îngustarea sau obturarea aortei la nivelul istmului şi,
mai rar, în alte segmente ale aortei .

■ CoAo ocupă locul şapte ca frecvenţă dintre toate MCC, este o leziune
prezentă la aproximativ 4- 8% din MCC şi are o incidenţă de 0,2-0,6
/1000 nou-născuţi vii, în SUA are o incidenţă de 1/2000 nou-născuţi vii
[4,9], este mai frecvent întîlnită la sexul masculin, cu raportul M:F=2:1.
Manifestări

■ Coarctaţia de aortă reprezintă un defect cardiac ductal - dependent care se manifestă

prin îngustarea arcului aortic.

■ Localizată la nivelul aortei toracice după originea arterei subclavii stângi (ultima
ramură care îşi are originea la nivelul porţiunii iniţiale a aortei), dar poate afecta si
porţiunea orizontală (transversă) a aortei.

■ Mai rar, afectarea vasului segmentul final al aortei în interioriul toracelui sau la nivel
abdominal
Simptomatologie
■ Suflu diferențe de puls
■ hipertensiune la nivelul membrelor superioare
■ intoleranță la effort
■ slăbiciune la nivelul
■ senzație de picioare reci, oprire cardiacă (prin
■ aritmii
■ retinopatie, disecția (formarea între straturile aortei a unui nou lumen)
sau ruptura aortei,
■ hemoragii intracerebrale, endocardita infecțioasă (infecție la nivelul
structurilor inimii).
Sufluri

■ Sistolic crescendo-decrescendo, tonalitate obișnuită

■ Diatolic în prima jumatate --murmur inalt decrescendo

■ S1 normal

■ S2 intens

https://www.easyauscultation.com/coarctation-of-the-aorta
Simptomatologie și complicaţii

■ insuficienţă cardiacă congestivă (ICC)

■ dezechilibru electrolitic
■ acidoză metabolică
■ hipertensiune arterială secundară (HTA)
■ insuficienţă respiratorie (IR)
■ insuficienţă renală
■ Fibrilatii atriale, fibrilaţie ventriculară
■ enterocolită necrotică
Clasificare

■ La fel ca alte defecte congenitale, coarctaţia poate apărea izolată (ca leziune singulară)
sau asociată cu o varietate de anomalii cardiace (cazuri frecvente) precum:
■ grupa I – canal arterial permeabil
■ grupa II – defect de sept atrial sau ventricular
■ grupa III – alte anomalii cardiace complexe (ventricul unic, obstrucţia căii de ieșire din
ventriculul stâng)
Patogenie

Dintre mecanismele de producere a CoA cel mai frecvent sunt expuse:

■ teoria hemodinamică, conform căreia cauza bolii este reducerea

fluxului prin arcul aortic

■ teoria ţesutului ductal ectopic, prin care se consideră că îngustarea

aortică este cauzată de migrarea ţesutului ductal către aortă.
Etiologie

■ Asemeni multor forme de boală cardiacă congestivă, etiologia

CoA poate fi explicată de ipoteza moştenirii multifactoriale.

■ Prevalenţa CoA în anomalii genetice, precum sindromul Turner

(45, X), este de 15-20%. [1,5,9]
Mecanisme de patogenie secundară

■ CoA impune o postsarcină crescută asupra VS, ceea ce duce la

hipertrofie ventriculară stângă compensatorie.

■ Când postsarcina creşte rapid (obstrucţie aortică bruscă), după

închiderea ductului arterial la nou-născuţii cu CoA, se poate
declanşa rapid ICC şi şocul.
Mecanisme de patogenie secundară

■ Mecanismul TA este determinat de obstrucţia mecanică şi

mecanismele mediate de renină-angiotensină

■ Pacienţii diagnosticaţi cu coarctaţie de aortă au de obicei

simptome specifice de insuficienţă cardiacă, hipertensiune
pulmonară şi hipotensiune arteriala, iar în cazuri mai rare pot fi
asimptomatici.
 Screening
■ ECG-ul la nou-născuţi şi sugari cu debut precoce al CoA poate să arate semne de
hipertrofi e considerabilă a ventriculului drept,
 Screening

■ La radiografia toracică se
observă o uşoară
cardiomegalie cu absenţa
taliei cordului şi arcului
aortic, hipertensiune
pulmonară
 Screening
■ Cateterizarea cardiacă permite evaluarea severităţii CoA, natura anatomică a obstrucţiei
aortice (segment scurt sau lung) şi anatomia arcului, incluzând hipoplazia arcului
transvers sau istmului
Diagnosticul diferenţial

■ stenoza aortică

■ întreruperea arcului aortic

■ obstrucţia tractului de ejecţie al ventriculului stâng

■ stenoza de arteră renală

■ feocromocitomul.
Tratament

■ Indicaţia chirurgicală
■ prezenţa semnelor de ICC
■ HTA semnificativă
■ o diferenţă între tensiunea arterială măsurată la membrele superioare, respectiv
inferioare, mai mare de 25mm Hg
■ gradient presional sistolic “peak-to-peak” peste 20mm Hg
■ apariţia complicaţiilor sau a sechelelor secundare
 Tehnici chirurgicale

■ nou-născut și copilul mic: rezecţia (îndepărtarea) zonei de coarctaţie și refacerea

continuităţii aortei toracice prin anastomoza termino-terminală (cap-la-cap) de obicei
prin sutură cu fir resorbabil.
■ copilul mai mare și adolescent rezecţia diafragmului stenozant intraluminal, urmată
de istmoplastie de lărgire (lărgirea zonei stenozante) cu petec din material sintetic
■ adult tehnici chirurgicale particulare cu, sau fără, suport circulator asistat
■ bypass (scurtcircuitarea) segmentului stenozant, prin intermediul unei proteze (tub)
sintetice
■ corecţia leziunilor cardiace asociate (dacă acestea sunt prezente)
Farmacoterapie simptomatica

■ Beta-blocanţii pot fi continuaţi şi dacă nu există obstrucţie reziduală a arcului aortic.

■ inhibitori ai enzimei de conversie

■ antagonişti ai angiotensinei II
■ Hipertensiunea preoperatorie poate fi tratată cu beta-blocanţi, care reduc severitatea
hipertensiunii postoperatorii. Ameliorarea promptă a obstrucţiei aortice este de preferat
decât să se aştepte tratarea hipertensiunii cu medicamente