Sunteți pe pagina 1din 3

1

Realizat de Marcu Claudia Daniela


Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei
An II, Grupa 2

INFLUIENTA MINORITATII VS MAJORITATEA

Abstract
In lucrarea de fata este prezentata capacitatea grupurilor mici de a influienta
deciziile sau actiunile grupurilor mari, plecand de la cercetari specifice. Unii cercetatori
considera ca in ambele directii ale influentei sociale, a majoritatii si a minoritatii, se
desfasoara un singur proces. Alti cercetatori cred insa ca avem de-a face cu doua
procese diferite. Intrucat detin puterea, majoritatile impun conformarea sociala
exercitand presiuni normative asupra indivizilor. Primele cercetarii ii apartin lui Asch,
care, in 1951, pornind de la aceasta ipoteza, a lansat un experiment pe un grup majoritar
si unul minoritar, identificand cauzele carora minoritarii ii urmeaza pe majoritari,
vorbind aici despre o supunere publica se despre un mod de comportament rational intr-
un mod irational, adica o supunere a individului in fata majoritatii fara a fi o supunere
oarba. Mai tarziu, Moscovici arata ca un conflict dintre minoritate si majoritate,
intretinut de prima, provoaca transformarea atitudinilor majoritatii si ca minoritatea
obtine o influienta latenta, in timp ce influineta majoritatii este manifesta si directa.

Influienta sociala se defineste ca ,,modul in care comportamentul individual este
influientat de prezenta reala sa imaginara a altor persoane, grupuri sau institutii (Brehm,
Kassin si Fein, 2005). Prin intermediul unui studiu Sherif a aratat ca normele de grup se
dezvolta prin consens tacit. Mai tarziu, in 1951, Solomon Asch initiaza un studiu in care
este ilustrat modul in care consensul majoritatii influienteaza judecatile individuale in
situatii de grup.
Intr-o metaanaliza a cercetarilor privind influienta majoritara, in 1966 Bond si
Smith isi arata acordul privind studiile anterioare, insa opineaza ca marimea efectul
2

observat de Asch este influientat de factori legati de particularitatile culturilor in care se
realizeaza studiile, precum si de marimea grupurilor.
Potrivit conceptiei lui Moscovici, orice sursa, fie ea lipsita de putere, autoritate,
prestigiu, credibilitate, o sursa minoritara sau provenind dintr-un out-grup, poate obtine
influenta. Aceasta influenta nu se bazeaza pe dependenta informationala sau normativa, ci
pe conflictul social aparut intre sursa si tinta din cauza diferentei de opinie. Conflictul
exterior aduce cu sine un conflict interior, iar tinta este motivata sa le rezolve pe ambele
pentru a instaura consensul social si pentru a obtine confortul psihic. In aceasta optica,
influenta devine un proces de negociere, depinzand de stilul de creare a conflictului si de
reducere a lui adoptat de sursa. Se intelege ca in tot acest proces de influentare, in cazul de
mai sus, de negociere, un rol deosebit revine liderului si, respectiv, actului conducerii
(Boncu, 2002).
Deasemenea, Moscovici sustine ca o minoritate bine informata, care isi sustine cu
argumente puternice punctul de vedere, poate exercita influiente la fel de mari si intense,
daca nu chiar mai mari decat o majoritate (Curseu, 2007), cele doua aspecte fiind
caracteristici esentiale pentru influienta minoritara. De cele mai multe ori prezentarea de
puncte de vedere divergente duce la conflicte, insa daca opiniile minoritatii sunt bine
argumentate si puternic sustinute se va ajunge la schimbarea atitudinii sau convingerilor
majoritatii (Moscovici, 1997).
Spre deosebire de Moscovici, c are afirma ca tensiunile sau conflictul conduc la
procesare mai precisa a continuturilor expriate in discutiile de grup (Moscovici, 1997),
Nemeth sustine opusul. El afirma ca sub influienta stress-ului pereceperea mesajului
devine deficitara si reduce adancimea procesarii informatiei si campul atentiei. Astfel,
cand membrii grupului resimt acesta stare de sterss ei vor procesa un numar mai redus de
argumente si isi vor indrepta atentia spre sursa si nu pe continutul mesajului, asadar
gandirea convergenta explica influienta majoritatii, iar cand staarea de stress lipseste sau
nu este perceputa, numarul de alternative gasite pentru rezolvarea anumitor probleme este
mult sporit, asadar gandirea divergenta expliva influienta minoritara. (Nemth, 1986). Am
dat acest exemplu pentru a avidentia contributia majora a acestei abordari, pentru ca ea
explica sporirea calitatii deciziilor si judecatilor realizate de grupuri care iau in considerare
parerile exprimate de o minoritate. Altfel spus, sarcinile in care performanta depinde in
modul direct de procesele de gandire divergenta si de considerarea alternativelor multiple
in realizarea sarcinii, influienta minoritara este benefica pentru performanta grupului
Curseu, 2007).
3

Rezistenta fata de presiunea majoritatii este dificil de depasit insa nu imposibil.
Daca ne gandim la exemplele pe care ni le ofera istoria, Ioana dArc, Charles Darwin
Evita Peron sau Indira Ghandi, minoritatile religioase sau cele cu orientare sexuala
diferita, sunt cateva exemple de persoane sau grupuri minoritare care au reusit sa isi faca
vocile auzite de catre marile mase de oameni. Indiferent de strategia la cere apeleaza,
influienta minoritatii este una de luat in seama.

Bibliografie:
Moscovici, S. (1998). Psihologia sociala a relatiilor cu celalalt. Iasi: Polirom.
Moscovici, S. (1997). Psihologie sociala sau masina de fabricat zei. Iasi: Polirom.
Neculau, A. (2004). Manual de psihologie sociala. Iasi: Polirom.
Boncu, S. (2002). Psihologia influientei sociale. Iasi: Polirom.
Curseu, P. L. (2007). Grupurile in organizatii. Iasi: Polirom.
Nemeth, C. J. (1986). ``Differential contribution of majority and minority
influence. Psychological Review, 93, pp. 23-32.

S-ar putea să vă placă și