Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE I TIINE ALE EDUCAIEI


CATEDRA TIINE ALE EDUCAIEI





Consilierea n cazul conflictelor interpersonale
adolesceni-prini











A realizat: eptelici Ana,
gr.34;
A evaluat: Miron Valentina,
lector universitar

CHIINU 2014
Date generale cu privire la Conflict i Conflictul interpersonal.

Cnd intri n conflict cu cineva, exist un factor de care depinde dac asta
va duce la ruperea relaiei sau la ntrirea ei. Acel factor este atitudinea.
(William James)
Conflictul ,n psihologie e conceput ca ciocnire a unor tendine opuse, contrarii n psihicul
uman, n relaiile oamenilor i grupelor.
n viziunea lui Petrovskii A.(1990), conflictul reprezint confruntarea unor obiective, idei,
interese opus direcionate a subiecilor ce interacioneaz.
Conflictul este un fenomen tridimensional, care implic o component cognitiv ( gndirea,
percepia situaiei conflictuale), o component afectiv (emoiile i sentimentele), i o
component comportamental ( aciunea, inclusiv comunicarea)
Conflictul este o ciocnire, o lupta ntre motive, tendine, interese i atitudini opuse, greu de
conciliat sau ireconciliabile. Conflictele sunt inevitabile n viata individului, si multe dintre ele
pot fi depasite prin optiuni n favoarea unor tendinte cu semnificatie superioara. Conflictul se
refera, deci, la o stare de tensiune creata ntr-o forma de interrelatii sau n confruntarea de
opinii diferite individuale sau de grup. El poate duce la tensiuni si acuze dezonorante sau poate
fi provocat de aceste situatii.
Privit si analizat prin prisma contradictiilor, conflictul interpersonal este acea form a
interaciunii umane prin care dou sau mai multe persoane intr n dezacord parial sau total
asupra unuia sau altuia dintre criteriile care au condus la apariia reliei interpersonale,
ncercnd rezolvarea lui fie prin conversia unei pari fa de cealalt, fie prin anihilare.
Conflictul are, n ultima instan, la origine i cauze de ordin psihologic i n mod deosebit de
natur afectiv .

Factorul cauzal al conflictului interpersonal este regasit n continutul climatului psihosocial
determinat, n primul rnd, de conditiile psihosociale, adica de interactiunea dintre membrii
grupului, care pot fi:
- intercognitive (disensiune ntre gnduri , cogniiile celor implicai);
- interafective (disensiuni aprute la nivel afectiv, emoional);
- intercomunicationale (disensiuni la nivel de intercomunicare);
Climatul psihosocial pozitiv, caracterizat prin satisfactie, conditii fizice si materiale, sociale si
psihosociale favorabile determina o crestere a coeziunii grupurilor, n miscarea lor spre
atingerea scopurilor organizationale si de grup, iar climatul psihosocial negativ se constituie
ntr-o sursa de conflict interpersonal.

Pe lnga acesti factori obiectivi ntlnim si o serie de factori subiectivi cum ar fi: atitudinea,
competenta profesionala, incompetenta genernd conflictul de rol si/sau rol-status.

Cauza fundamentala a conflictelor interpersonale este regasita n coeziunea grupurilor. Pivotul
coeziunii l constituie consensul membrilor grupului n raport cu problemele, sarcinile,
obiectivele si scopurile grupului. Consensul este cu att mai ridicat cu ct predomina mai mult
n cadrul relatiilor interpersonale din grup, atractia mutuala mpartait.
Adolescena este una dintre cele mai frumoase dar si cele mai tulburi perioade din viata unui
om. Este o perioada tensionata si confuza, in care modificarile fizice (hormonale) sunt maxime,
iar cele psihice extrem de tumultoase.
Adolescena reprezinta cea mai complexa etapa de dezvoltare a tanarului in drumul sau spre
maturitate. Aceasta etapa pare sa ridice cele mai mari dificultati procesului educativ datorita
frecventei perturbari fiziologice, dezechilibre afective, devieri caracteriale si tulburari de
conduita care insotesc, adeseori maturizarea.
Transformarile fizice sunt percepute de adolescent ca o prima parola, dovada de acces in lumea
celor "mari". Astfel, transformarile psihice, care le acompaniaz pe cele fizice, pleaca de la
dorinta de a nega cu ardoare, uneori cu revolta, identitatea sa de pana atunci, aceea de "copil".
Adolescentul incepe sa-si ceara dreptul de adult, desi inca nu este pregatit nici psihologic, nici
social, nici profesional, nici economic sa o fac. Conflictele care apar nu sunt numai intre acesta
si parinti, ci i in relaiile cu semenii si, cu prinii.
Discutiile in contradictoriu dintre adolescenti si parinti, discutii a caror violenta poate fi extrem
de mare, au, cu toate acestea, ca punct de plecare incidente minore. Adolescentul incearca
rezistenta adultului afirmandu-si opinia asupra unor detalii in aparenta banale (ex: lungimea
parului). Daca nici unul dintre adversari nu vrea sa cedeze, inseamna ca discutia, absurda in
aparenta, este expresia unei tensiuni cu profunde implicatii in viata familiala. Cele mai
inversunate discutii sunt deseori acelea in care la un moment dat nimeni nu-si mai aminteste
cauza care le-a provocat.
Certurile asupra amanuntelor mascheaza adevaratele neintelegeri. Aceasta comportare,
aparent infantila, tradeaza refuzul parintilor si a copiilor de a avea intre ei un schimb de pareri
asupra unor probleme esentiale. Un pericol real rezida in usurinta cu care adolescentii ajung sa
dramatizeze (de la fuga de acasa, pana la sinucidere) acest gen de conflicte, care nu se pot
rezolva cu traditionala pereche de palme.
Parintii nu sunt chiar atat de ostili, cum vor sa para, fata de aceste forme de revolta a
adolescentilor; acum ei se arata mai dispusi sa le faca anumite concesii, decat atunci cand copiii
lor erau in perioada pubertatii; cei mai multi insa prefera sa discute cu adolescentii despre altceva
decat despre problemele morale, etice sau politice.
n perioada adolescenei conflictele de autoritate se afl pe primul plan, dar au o nuan diferit.
Tnrul sau tanra nu cauta numai sa se afirme: ei cauta si un statut care sa le stabileasca
anumite drepturi. Mai mult, reclama aceste drepturi sau mai curand doresc revizuirea si
redistribuirea lor.
In cadrul familiei, exist i conflictele de autoritate care iau, de cele mai multe ori, forma banal
a unui conflict asupra limitelor: la ce varsta ai dreptul sa fumezi prima tigara, sa dai pentru prima
oara cu ruj, sa iesi cu prietenii? La ce ora ai voie sa te intorci acasa seara?
Limitele nu se pot stabili decat printr-un dialog!!! Stabilindu-se o limita, e normal ca tinerii sa
incerce s-o depaseasca putin, iar parintii sa faca in asa fel incat ea sa fie respectata. Conflictul nu
va fi niciodata grav daca regula a fost admisa de ambele parti. Dificultatea provine din
incertitudinea parintilor asupra propriilor lor decizii, din variatia limitelor de la o familie la alta
si din influenta cinematografului si a literaturii care le demonstreaza tinerilor ca sunt extrem de
liberi. In realitate, parintii si copiii care nu discuta intre ei sau discuta in contradictoriu au rareori
curajul de a examina impreuna, in mod deschis, problema: la cutare varsta si in cutare
circumstante ai voie sa fumezi prima tigara sau sa-ti dai cu ruj pe buze, la cutare ora este
rezonabil sa vii acasa. Parintii gasesc ca este mai usor sa fixeze reguli de principiu, deseori avand
ca punct de reper propria lor adolescenta, pentru ca de aici izvoraste pentru ei o securitate
morala, siguranta de a nu se insela. Rigiditatea acestei organizari a modului sau de viata il
exaspereaza pe adolescent, care gaseste ca e ridicol sa i se ceara sa se intoarca la douasprezece
noaptea si nu la douasprezece si jumatate. Astfel, pentru el este mai usor sa aiba sistematic o
atitudine revendicativa decat sa examineze rezonabil problema.
Aceste conflicte ,enumerate mai sus sunt adesea ntlnite ntre copiii adolesceni i prinii
acestora.
n continuare voi expune cteva modaliti de lucru n consilierea adolescenilor care au
conflicte interpersonale anume cu prinii lor.
Adolescena este un moment important n dezvoltarea individului, fiind nsoit de schimbri
semnificative att fizice ct i mentale. Nenelegerile si conflictele pot crea o distan ntre
prini i adolesceni, o tensiune permanent ntre acetia. Demersul facut de catre
consilier influeneaz activarea propriilor resurse si utilizarea lor eficient.
n primul rnd vom desfura un program de consiliere, organizat de comun acord cu
adolescentul i prinii acestuia, respectiv scopul, obiectivele programului de consiliere
deasemenea vor fi stabilite de comun acord, pentru ca eficiena consilierii s fie garantat.
n cadrul desfurrii programului de consiliere, vom urmri urmtoarele aspecte pe care att
prinii ct i adolescenii pot s le nvee: (A1)
relaionarea interpersonal armonioas;
nelegerea propriilor nevoi i ale celorlai implicai n conflict;
asumarea responsabilitatii propriului comportament i a consecinelor acestuia;
autocunoatere i nelegere de sine;
strategii de rezolvare a problemelor;
optimizarea relatiilor;
depasirea starilor si sentimentelor negative;;
exprimarea i gestionarea emoiilor: fric, frustrare, suprare;
ntr-o prim edin, vor fi implicai i adolescentul i prinii pntru a stabili scopul i
obiectivele programului de consiliere, ns n cadrul urmtoarelor 2 edine vor fi prezeni doar
prinii i n alta doar adolescentul, pentru ca s observm care este atitudinea, nemulumirea
cea mare i punctul de vedere al fiecruia n parte, pentru ca ulterior s reuim s-I facem s i
accepte opiniile reciproc.
n continuare ,edinele de consiliere vor fi de familie, adic vor fi prezente ambele pri att
prinii ct i adolescentul, pentru ca fiecare s contientizeze influena negativ a conflictelor
asupra interrelaionrii lor n cadrul familiei.
Pentru a facilita nvarea aspectelor enumerate mai sus (A1), vom da dovad de ascultare
activ, comunicare asertiv i empatie, respectiv vom aplica unele tehnici prin care vom nva
clienii cum s le utilizeze n comunicarea lor;
-vom simula un conflict care are loc adesea ntr-e adolescent i prini, apoi vom utilize tehnici
de rezolvare a conflictelor precum:
Negocierea- bazat pe comunicarea de tip orizontal, prin care urmrim s ajungem la un
accord, angajament reciproc avantajos i s stimulm o comunicare eficient;
Tehnica Victorie-Victorie- o vom utiliza, deoarece face parte din categoria abordrilor
constructiviste, cooperante, conducnd la lichidarea definitiv a conflictului graie satisfacerii
integrate a nevoilor de baz a ambelor pri. Ea este principiul universal pentru rezolvarea
conflictelor. Metoda parcurge urmtoarele etape: a)formularea problemei; b)identificarea
prilor implicate; c) cunoaterea nevoilor reale; d)gasirea punctelor de intlnire a nevoilor;
e)generarea de soluii posibile(Brainstorming-ul); f)cooperarea; g) transformarea
adversarului n partener pentru alegerea unei soluii acceptate ca definitiv de ambele pri.
Deoarece conflictele afecteaz grav comunicarea dintre prile implicate, vom urmri ca
clienii s respecte urmtoarele reguli pentru ca programul s aib rezultate semnificative i de
durat, iar interrelaionarea s nu aib de suferit de pe urma conflictelor:
1. Prile trebuie s discute destul de desschis despre problemele care le preocup;
2. Trebuie s-i prezinte scopurile , punctele de vedere i sentimentele ct se poate de deschis i
s evite repetarea;
3.Trebuie s se concentreze asupra unor aciuni de viitor mai mult dect asupra aciunilor din
trecut;
4. Trebuie s-i asculte reciproc punctele de vedere i s caute s le neleag
5. Trebuie s evite s atace sau s se retrag din conflict.
6.Trebuie s planifice aciuni clare care s urmeze discuiilor, specificnd cine ce va face i
cnd.

Dificulti pe care le ntlnim n consilierea adolescenilor:
- Nu au inca bine format discernamantul de a lua decizii in functie de valorile
proprii, fiind influentati de cele ale consilierului;
- Influena parintilor este destul de puternic nc, uneori efortul pentru schimbare
fiind contracarat de actiunile parinilor;
- Dac este adus sau trimis de ctre cineva la consiliere,adolescentul trebuie
motivat si el pentru implicare in acest sens. In acest scop, va fi intrebat care crede ca este
motivul pentru care crede ca a fost adus si se vor investiga scopurile proprii ale
copilului;
- Ateptarile printelui in legatura cu obiectivele consilierii pot interfera cu cele
ale copilului sau pot fi nerealiste;
- Este dificil s ia decizii care contravin obiceiurilor sau valorilor prinilor;
- Dac este timid, nu poate comunica precis, in cuvinte, ceea ce simte sau care este
problema. Uneori consilierul este acela care trebuie sa formuleze in cuvinte gndurile pe
care adolescentul vrea sa le exprime, fr a-i impune propria opinie sau percepie;
- Le poate fi team s dezvaluiasc anumite lucruri (ex. daca parintii sau alte
persoane l-au ameninat sa nu spun ceva anume);
- Adolescentul poate fi anxios, fie pentru c intrevederea cu un consilier este o
situaie nou, fie pentru ca nu tie la ce s se atepte.
n concluzie , conflictele interpersonale au efecte distructive asupra relaiilor dintre prile
implicate, n special atunci cnd este vorba de mediul familial n care conflictele apar ntre
adolescenii care trec printro perioad dificil i prinii acestora.
Consilierea realizat de comun acord, este un pas spre eficientizarea comunicrii
adolesceni-prini, spre stabilirea unor relaii armonioase i spre contientizarea adevratelor
probleme existente n familie, deci consilierea n cazul conflictelor interpersonale are un rol
esenial pentru nelegerea propriilor nevoi i ale celorlai implicai n conflict i optimizarea
relaiilor!!!

Bibliografie:
1.Grant,W. Rezolvarea conflictelor, Teora, Bucureti, 1998
2.Gliga,L(coord.) Managementul conflictelor-ghid,Tipogrup press,Buzu,2001
3.XXX,Conflictele i comunicarea, Editura Arc, Bucureti 1988
4. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8165270 Laursen B
1
, Collins WA.
5. http://www.lapsiholog.com/consiliere-psihologica-pentru-copii-si-adolescenti

S-ar putea să vă placă și