REZERVAŢIA NATURALĂ

SPEOLOGICĂ CHEILE RIBICIOAREI ŞI

UIBĂREŞTILOR

Text de prof. dr. Dumitru Rus

(Preluat din Revista Terra Magazin, Nr. 6, 7,
8 (136) 2009)
Este situată în partea de sud-est a Muntelui Găina, la
circa 12 km de oraşul Brad. Are o suprafaţă de 20 de ha, bazele ei
fiind puse prin H.C.J. Hunedoara nr. 11 din 1995. Din punct de
vedere administrativ, rezervaţia aparţine comunei Ribiţa. Dacă
ajungeţi prin apropierea oraşului Brad, vă puteţi abate din drum,
preţ de câteva ore, pentru a vedea aceste chei mai puţin bătute.

Aria naturală protejată face parte din fondul forestier

naţional, fiind proprietate publică a statului. Substratul geologic
este format din calcarele jurasice, marne calcaroase, gresii
calcaroase şi conglomerate. Prezenţa calcarelor a favorizat
adâncirea pâraielor Ribicioara şi Uibăreşti (Bulzeşti), cu formarea
sectoarelor de chei şi a unor peşteri. Altitudinea variază între 230 şi
590 m, în Cheile Uibăreştilor, şi între 320 şi 550 m, în Cheile
Ribicioarei. Rezervaţia naturală este formată din două sectoare de
chei distincte: Cheile Ribicioarei şi Cheile Uibăreştilor.
 Cheile Ribicioarei, cu o lungime de 2 km, s-au format
prin adâncirea pârâului Ribicioara (afluent al Crişului Alb) în
formaţiuni cretacice, mai puţin rezistente (îndepărtate ulterior prin
eroziune), şi apoi în rocile calcaroase. Versanţii sunt abrupţi, având
o energie de 50-150 m, la baza lor apărând, pe alocuri, marmite de
eroziune.

În arealul cheilor au apărut peşterile Cizmei, Topliţa şi

Izvorul Topliţei. Peştera Cizmei, declarată rezervaţie naturală,
dezvoltată pe versantul drept al cheilor, adăposteşte formaţiuni
stalagmitice, depozite paleofaunistice şi desene rupestre neolitice.

Cheile Uibăreştilor sunt situate în apropierea localităţii

Grohotu de Jos. Au fost modelate prin adâncirea pârâului Uibăreşti
(Bulzeşti), afluent al Ribicioarei, în roci calcaroase. Local, cursul
de apă este cunoscut sub denumirea de Valea Grohotului. Aceste
chei înguste, cu sectoare de grohotiş, impresionează prin versanţii
abrupţi şi pereţii verticali, care au o energie de 200 m, creste şi
vârfuri ascuţite. În pereţii versanţilor se dezvoltă peşterile Calea
Cicerii, Piatra Şoimului şi Fruntea Grohotului.

Starea de conservare a ariei protejate este, în prezent,

bună. Habitatele nu sunt ameninţate de păşunat, colectare de specii
floristice sau faunistice şi exploatări forestiere. În interiorul
rezervaţiei nu sunt spaţii de cazare şi nici campinguri. Pentru
doritorii de excursii montane, există, totuşi, posibilităţi de campare
în zonele învecinate. Întinzându-se pe o suprafaţă destul de mică,
accesul în rezervaţie se face pe poteci.

În amonte de chei, într-o bară calcaroasă, la sud de satul

Bulzeşti, pârâul a săpat un drum subteran, modelând un pod natural
cu o lungime de 30 m, o lărgime interioară de 10-15 m şi o
înălţime de 4-8 m. Podul natural Grohot a rezultat din prăbuşirea în
amonte şi în aval a plafonului calcaros al unei peşteri, rămânând
conservată în relief doar o fâşie îngustă, ce seamănă cu o punte.
Apele râului îi acoperă talvegul în totalitate, astfel că străbaterea
podului presupune trecerea prin apă.

CHEILE RIBICIOAREI

Pe valea Ribicioarei, în amonte de sat, se desfăşoară

Cheile Ribicioarei, pe o lungime de 3 km. Valea a ferestruit în
pereţii albi de piatră calcaroasă, chei cu un farmec aparte.
Ţancurile, brânele şi grohotişurile, sunt îmbrăcate în tufişuri de
corn, sânger, porumbar, măceş, păducel, soc şi în special de liliac
sălbatic, acesta din urmă înflorind abundent şi în nuanţe variate, la
începutul lunii mai. Mai sus pe culmi, pădurile şi fânaţurile îşi
dispută supremaţia asupra locurilor. În apropierea curgerii
înspumate a apei, perdelele de ferigi şi iederă marmorată, coboară
în verzi cascade.

Cheile sunt declarate areal protejat de categoria a IV-a,

tot aici găsindu-se alături de alte grote de dimensiuni mai mici şi
Peştera Cizmei. Aceasta are o lungime de 69 m, o diferenţă de
nivel de 41 m şi a fost declarată rezervaţie speologică de categoria
a III-a, aici fiind descoperit un schelet uman din perioada neolitică,
precum şi oase de urs de peşteră (Ursus speleus). Tot pe pereţii
acestei peşteri, la intrare, se mai pot distinge încă, desene rupestre,
ce constau în cercuri concentrice sau intersectate, cruci înscrise în
cerc, toate datând din perioada neolitică.

CHEILE UIBĂREŞTILOR

De la Cheile Ribicioarei, peste deal, spre apus, se

ajunge la Cheile Uibăreştilor, situate pe Valea Bulzeştilor, în
amonte de satul Uibăreşti. De fapt aceste chei nu se află pe
teritoriul comunei Ribiţa, aparţinând comunei Bulzeşti, dar accesul
spre chei este mai facil prin satul Uibăreşti, sau cum aminteam mai
sus, peste deal, din Cheile Ribicioarei. Punctul de maximă atracţie
al acestor chei, declarate şi ele areal protejat de cat. a IV-a, este
Podul Natural Grohot, o ultimă rămăşiţă a peşterii care a existat în
trecut aici. Şi aceste chei aduc un aport substanţial de farmec şi
pitoresc zonei.

În satul Uibăreşti, casele se înşiruie pe firul văii, nu

demult scăpată din strânsoarea cheilor. Năpădite de verdeaţa din
jur, par minunate case de vacanţă, înconjurate de flori şi grădini de
legume. Totul în jur respiră un aer de prospeţime, linişte, pace şi
echilibru.

Articolele au fost preluate din revista „Ribiţa” – 2004,

revistă editată de Primăria Comunei Ribiţa, redactor Monica
Duşan.