Titlul I

Consideratii Generale cu privire la obligatiile civile

Notiunea si structura obligatiei civile
Def. Noul cod civil defineste obligatia in textul Art. 1164 ca fiind o legatura de drept in virtutea careia
debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata.
Rezulta ca obligatia este intotdeauna un raport juridic care se naste si exista intre cel putin doua persoane,
alcatuit din doua laturi inseparabile:
-

Una pasiva, adica un debitor si datoria sa

Una activa, un creditor si dreptul sau de creanta

Obligatia civila a fost definita si de doctrina in felul urmator: Este raportul juridic in care o parte numita
creditor, are dreptul de a pretinde celeilalte parti, numita debitor, sa execute prestatia sau prestatiile la care
este indatorat, sub sanctiunea constrangerii de stat.
Majoritatea autorilor apreciaza ca raportul de obligatii cuprinde in structura sa patru elemente componente:
-

Subiectele
Continutul
Obiectul
Sanctiunea

Subiectele
Pot fi subiecte ale unui raport obligational toate persoanele fizice si persoanele juridice. Subiectul activ este o
persoana determinata sau cel putin determinabila in momentul nasterii raportului de obligatii, in schimb
subiectul pasiv trebuie sa fie intotdeauna persoana determinata la nasterea obligatiei. Subiectul activ se
numeste creditor iar cel pasiv debitor.
Continutul
Prin continutul raportului juridic de obligatii intelegem drepturile de creanta si indatoririle care partin
subiectelor acestuia. De regula, este alcatuit din dreptul creditorului de a pretinde si indatorarea juridica a
debitorului de a executa prestatia datorata.
Din punctul de vedere al continutului, raportul de obligatii poate fi
-

Simplu, in care o parte are numai drepturi, iar cealalta numai obligatii
Bilateral, in situatia in care ambele ori toate subiectele au deopotriva si in acelasi timp atat
drepturi cat si obligatii

Continutul raportului obligational poate fi de asemenea:

-

Subiectiv, deoarece este stabilit prin vointa partilor

Obiectiv este stabilit prin lege

23

Dreptul potestativ este puterea conferita unei persoane de a modifica sau stinge o situatie juridica
preexistenta ori de a recrea o situatie juridica prin vointa sa unilaterala (potestativ-o sa intalnim termenul asta
mai incolo). Dintre drepturile potestative care ar putea fi intalnite in continutul unui raport juridic de obligatii
fac parte : dreptul de a alege intr-o situatie alternativa.
Obiectul
Prin obiectul raportului juridic de obligatii intelegem insasi prestatia sau conduita concreta la care este
indrituit creditorul si la care este tinut debitorul. Aceasta conduita poate consta intr-o actiune cand prestatia
este pozitiva ori intr-o inactiune sau abstentiune, caz in care prestatia este negativa.
Obiectul nu trebuie confundat cu continutul raportului obligational. Prin continut, se inteleg drepturile si
obligatiile concrete, personale ale subiectelor, adica posibilitatile juridice de a pretinde si indatoririle juridice
de a indeplini anumite actiune sau inactiuni. Dimpotriva, obiectul consta in insasi acele actiuni sau inactiuni
pe care creditorul le poate pretinde si debitorul este tinut sa le savarseasca sau dupa caz sa se abtina de la
savarsirea lor. Obiectul obligatiilor nu este, de asemenea, identic cu obiectul actului juridic care le-a generat.
Prestatiile sunt de doua feluri:
-

Pozitive, acestea constau in actiuni, care pot fi a da (dare) si de a face (facere)

Negative, este intotdeauna o inactiune sau abtinere si consta in a nu face (nonfacere)

Prestatia de a da inseamna a constitui sau a transmite un drept real in patrimoniul creditorului.

Prestatia de a face este orice conduita pozitiva care nu este o prestatie de a da si nici nu intra in continutul
sau structura acesteia. Fac parte din categoria prestatiilor de a face: plata chiririe, restituirea unui bun,
realizeaza unui tablou
Prestatia de a nu face este intotdeauna o abtinere a debitorului de a face ceea ce ar fi fost indreptatit sa faca
in lipsa angajamentului obligational existent intre el si creditor.
Sanctiunea
Def. Sanctiunea obligatiei consta, din perspectiva creditorului, in totalitatea mijloacelor juridice ofensive si
defensive pe care le poate exercita, de regula, cu ajutorul fortei de constrangere a statului, pentru a obtine sau
pastra prestatia care i se datoreaza de catre debitor, si din perspectiva debitorului, in mijloacele juridice pe
care legea le pune la indemana lui pentru a se libera de datorie, prin executarea prestatiei datorate, atunci
cand creditorul refuza ori nu poate sa o primeasca, debitorul avand interes sa stinga raportul obligational prin
executare.
Mijloace juridice ofensive si defensive aflata la dispozitia creditorului:
a) Punerea in intarziere a debitorului care consta in manifestarea unilaterala de vointa prin care
creditorul pretinde sau ii cere ferm debitorului sa execute prestatia sau prestatiile datorate.
b) Actiunea in justitie, care este actul procesual prin care creditorul il cheama pe debitor in justitie
pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie condamnat la executarea prestatiei pe care o
datoreaza.
c) Daunele cominatorii. Sunt sumele de bani pe care debitorul condamnat prin hotararea unei
instante competente, sa le plateasca creditorului sau pentru fiecare zi de intarziere sau alta unitate
22

de timp pana la executarea prestatiei datorate. Imediat dupa executarea prestatiei de catre debitor,
creditorul este obligat sa restitie sumele de bani incasate cu acest titlu.
d) Amenzile cominatorii. Sunt sumele de bani pe care debitorul este obligat prin hotarare
judecatoreasca sa le plateasca la bugetul de stat, cu titlu de sanctiune pentru fiecare zi de intarziere
pana la momentul in care va avea conduita la care este indatorat. Ele nu sunt supuse restituirii.
e) Daunele interese moratorii. Sunt despagubiri in bani pentru repararea prejudiciului cauzat
creditorului prin intarzierea executarii prestatiei de catre debitor.
f) Executarea silita. Este o procedura complexa prin care creditorul care are un titlu executoriu
obtine prestatia ce i se datoreaza cu concursul organelor de stat competente, in cazul in care
debitorul nu intelege sa o execute de bunavoie. Cu alte cuvinte, se realizeaza creanta prin
urmarirea bunurilor creditorului.
Mijloace juridice la care debitorul poate recurge pentru a se libera de datorie
Creditorul are dreptul, dar si indatorirea de a primi prestatia de la debitor. Atunci cand se refuza primirea
platii, debitorul are la dispozitie prerogativa punerii in intarziere a creditorului.

Clasificarea obligatiilor civile

Trasaturi comune ale obligatiilor:
-

Obligatiile civile se nasc din acte juridice civile si fapte juridice civile
Obligatiile civile sunt reglementate de normele dreptului privat
Subiectele acestor raportui juridice sunt persoanele fizice si persoanele juridice
Obligatiile civile pot avea caracter oneros sau gratuit
Subiectele raporturilor juridice de acest fel se afla pe pozitie de egalitate juridica

Clasificarea obligatiilor dupa izvoarele lor

Din acest punct de vedere obligatiile se clasifica in:
-

Contractuale, nascute din contracte

Cvasicontractuale, nascute din cvasicontracte precum gestiunea de afaceri si plata nedatorata
Delicte, izvorate din fapte ilicite si prejudiciabile
Cvasidelictuale, care au ca etiologie fapte ilicite si prejudiciabile savarsite din neglijenta sau
imprudenta

Atentie! Noul cod civil prevede o noua clasificareasta este considerata redundata, dar oricum e bine de
stiut:D
Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor
Este clasificarea traditionala a obligatiilor dupa obiectul sau natura prestatiei la care este indatorat debitorul si
are dreptul creditorul. Dupa acest criteriu obligatiile se impart in:
-

Obligatii de a da
Obligatii de a face
Obligatii de a nu face

Obligatia de a da are un continut complex, in sensul ca fiinta ei nu se reduce doar la constituirea sau
transferul dreptului real, ci cuprinde si predarea bunului determinat si eventual conservarea lui sau dupa caz,
23

individualizarea si predarea bunurilor generice. Cum transmiterea dreptului de proprietate opereaza ex lege si
de plin drept prin acordul de vointa al partilor, pentru realizarea obligatiei de a da in intreaga si desavarsita sa
dimensiune, debitorul este tinut sa procedeze si la predarea sau individualizarea si predarea bunului sau
bunurilor in cauza, numai privita astfel, prestatia de a da se complineste , se desavarseste.
Exista dupa acelasi criteriu si o clasificare propusa de doctrina franceza care insa nu e adoptata de cea
romana:
-

Obligatii de plata a unei sume de bani ori de predare a unei cantitati de alte bunuri generice
Obligatii de predare a unui bun cert, individual determinat
Obligatii de prestare de servicii
Obligatii de a nu face

O alta clasificare este in obligatii de rezultat si obligatii de mijloace.

1. Obligatiile de rezultat. Sunt acele obligatii in care debitorul este indatorat prin conduita sa pozitiva
sau negativa, sa obtina un anumit rezultat determinat in favoarea creditorului sau. Obligatia de
rezultat creeaza o veritabila garantie de executare pe care debitorul si-o asuma expres ori legea o pune
in sarcina sa, implicit sau explicit, fata de creditorul sau. Acesta din urma are garantia sau siguranta ca
va obtine fie rezultatul asteptat furnizat de catre debitor, fie in caz contrar repararea prejudiciului care
i-a fost cauzat prin neexecutare. In functie de gradul de intensitate a garantiei de executare pe care
debitorul o datoreaza creditorului, obligatiile de rezultat se subclasifica in
- Obligatii de rezultat absolute (atunci cand debitorul ramane indatorat chiar in cand rezultatul nu se
produce datorita fortei majore)
- Obligatii de rezultat relative (cand inceteaza in cazul fortei majore)
- Obligatii de rezultat intermediare ( datoria ramane doar in anumite cauze de forta majora)
2. Obligatiile de mijloace (sau de diligenta sau prudente). Sunt acele raporturi juridice de obligatii in
care debitorul este indatorat sa utilizeze si sa puna in valoare toate mijloacele necesare si posibile
dand dovada de diligenta si prudenta, pentru a obtine un anumit rezultat in favoarea creditorului sau
persoanei determinata de acesta. Aceasta clasificare a obligatiilor prezinta importanta practica pe
terenul raspunderii civile. In cazul obligatiilor de rezultat, neobtinerea rezultatului la care este
indatorat debitorul antreneaza raspunderea civila obiectiva, fara vinovatie a acestuia fata de creditorul
sau. Dimpotriva, in ipoteza obligatiilor de mijloace raspunderea debitorului pentru neexecutarea
prestatiei datorate este eminamente subiectiva, intemeiata pe culpa sau vinovatia dovedita de catre
creditor. Este important de retinut ca:
- Obligatiile de a da sunt intotdeauna de rezultat
- Obligatiile de a face pot fi de rezultat sau dupa caz de mijloace
- Obligatiile de a nu face sunt de rezultat
Exista si asa numita categorie a obligatiilor de securitate. Obligatiile de securitate sunt o specie a obligatiilor
de a face, in care o parte are indatorirea legala sau contractuala de a o garanta pe cealalta parte si uneori,
chiar terte persoane, impotriva riscurilor care le ameninta securitatea corporala. Obligatiile contractuala de
securitate sunt de mijloace sau de rezultat in functie de faptul daca participarea victimei se afla sau nu printre
circumstantele evenimentului care a avut ca urmare vatamarea sanatatii si integritatii corporale.
Obligatii in natura si obligatii pecuniare
Este una dintre cele mai importante clasificari ale obligatiilor dupa obiectul lor.
22

a) Obligatiile in natura sunt acele raporturi juridice obligationale care au ca obiect orice prestatie
pozitiva sau negativa, cu exceptia prestatiei de a plati o suma de bani.
b) Obligatiile pecuniare sau monetare sunt acele raporturi juridice obligationale care au intotdeauna ca
obiect prestatia de a plati sau remite o suma de bani creditorului sau reprezentantului sau.
Deosebiri intre aceste categorii de obligatii:
-

Obligatiile pecuniare sunt intotdeauna de rezultat. Obligatiile in natura pot fi si de mijloace

In cazul obligatiilor pecuniare, daca debitorul intarzie sa faca plata, raspunderea se angajeaza fara
ca creditorul sa fie tinut a face dovada vinovatiei debitorului si a intinderii prejudiciului suferit.
Obligatiile pecuniare pot fi executate intotdeauna in natura daca debitorul este solvabil.
Prejudiciul suferit de creditorul dintr-o obligatie pecuniara ca urmare a disproportiei de valoare
dintre prestatia sa si prestatia datorata de debitor, aparuta dupa nasterea raportului obligational din
cauza fluctuatiilor monetare se numeste impreviziune.

Datoriile de valoare si specificul obiectului acestora

Datoriile de valoare sunt acele raporturi de obligatii care au ca obiect o valoare exprimata intr-o suma de bani
pe care debitorul o datoreaza creditorului, suma care este supusa modificarii sau recalcularii in acele situatii
in care, la momentul platii, nu mai reprezinta acea valoarea din cauza fluctuatiilor monetare. Indiferent ca are
origine contractuala sau extracontractuala, datoria de valaore este intotdeauna o obligatie de rezultat.
Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor.
Dupa sanctiunea lor obligatiile se clasifica in:
a) Obligatii perfecte. Ele se definesc prin aceea ca subiectul activ, creditorul are la dispozitie mijloacele
juridice ofensive, la care poate recurge impotriva debitorului, pentru a obtine realizarea dreptului sau
de creanta, in cazul in care debitorul nu executa voluntar prestatia sau prestatiile datorate.
b) Obligatiile naturale. Sunt acele raporturi juridice de obligatii a caror sanctiune consta intr-un mijloc
juriic defensiv, adica in posibilitatea creditorului de a refuza restituirea prestatiei primite de la debitor,
care a facut plata voluntar, invocand faptul ca debitorul a executat ceea ce in realitate, datora, fara sa
poata fi constans in acest sens prin forta coercitiva a statului. Obligatiile naturale se identifica cu
raporturile obligationale pentru a caror executare creditorul nu are la dispozitie mijloace juridice
ofensive.
Obligatiile naturale pot fi subclasificate in :
1) Obligatiile civile imperfecte. Sunt acele obligatii naturale care nu s-au putut naste, sau dupa caz
nu au putut supravietui ca obligatii civile perfecte, din cauza unui obstacol juridic, prezent la
momentul nasterii sau dupa caz pe durata fiintei lor. Ele se impart la randul lor in :
- Obligatii avortate. Sunt acele obligatii care, datorita unui obstacol juridic, s-au nascut in viata
juridica fara vitalitate, adica lipsite de dpretul creditorului de a accede la mijloacele juriice
ofensive pentru a obtine ceea ce i se datoreaza pe cale de constrangere.
- Obligatii degenerate. Sunt obligatiile care s-au nascut perfecte , pe deplin viabile, numai ca
ulterior si-au pierdut eficacitatea sau vitalitatea, adica dreptul la actiune in justitie, precum si
celelalte mijloace juridice ofensive care le insoteau ca efect al prescriptiei extinctive sau ca
urmare a unei hotarari judecatoresti intrata in puterea lucrului judecat.
2) Obligatii naturale-datorii de constiinta, sunt obligatii care isi au originea si suportul in resursele
spirituale si morale ale fiintei umane.
Cu toate ca sunt lipsite de vitalitatea obligatiilor perfecte, cele naturale pot produce si ele efecte:
23

Daca debitorul executa voluntar prestatia care face obiectul obligatiei naturale, el face o plata
valabila si ireversibila
Unele obligatii naturale pot fi confirmate expres, prin vointa unilaterala a debitorului cu efectul
transformarii lor in obligatii civile perfecte
Obligatiile naturale pot fi transformate in obligatii civile perfecte prin novatie
Obligatiile naturale se pot transmite prin cesiune de creanta, cesiune de datorie, iar daca sunt de
origine contractuala prin cesiune de contract.

Izvoarele obligatiilor si clasificarea lor

Def. Faptele juridice sunt definite ca toate imprejurarile-actiuni omenesti si evenimente sau fenomene
naturale- carora legea le confera eficacitatea juridica, in sensul ca dau nastere modifica sau sting raporturi
juridice.
Clasificarea izvoarelor in vechiul cod civil
In vechiul cod civil izvoarele obligatiilor erau considerate a fi urmatoarele:
-

Contractul. Definit ca acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge intre
dansii un raport juridic
Cvasicontractul. Definit ca un fapt licit si voluntar din care se naste o obligatie catre o alta
persoana sau obligatii reciproce intre parti. (gestiunea de afaceri, plata nedatorata)
Delictul. Orice fapta a omuli care cauzeaza altuia un prejudiciu.
Cvasidelictul. Atunci cand este savarsit un delict dar din culpa, adica neglijenta sau imprudenta.

Clasificarea obligatiilor in dreptul civil dupa noul cod civil

Doctrina juridica romaneasca, alaturi de unii autori staini de prestigiu, a adoptat clasificarea generica a
izvoarelor obligatiilor in doua mari categorii:
-

Actele juridice civile

Faptele juridice civile

A) Actele juridice civile.

Sunt acorduri de voitna sau manifestari unilaterale de vointa ale diferitelor persoane facute cu
respectarea sau in executarea legii, cu intentia de a produce efecte juridice , care altfel nu s-ar putea
produce. Ele se subclasifica in:
a) Contractul. Este acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane, cu intentia de a da
nastere, modifica, transforma, stramuta sau stinge raporturi juridice, efecte care altfel nu sar produce
b) Actul juridic unilateral. Este manifestarea de vointa a unei singure persoane, cu intentia de
a produce efecte juridice, adica a da nastere, a modifica ori stinge raporturi juridice civile.
B) Faptele juridice stricto sensu.
Sunt toate celelalte imprejurari cu exceptia acordurilor si manifestarilor unilaterale de vointa,
indiferent ca sunt sau nu sunt conduite umane, de savarsirea sau producerea carora legea leaga
nasterea, modificarea sau tingerea de raporturi juridice, in cazul nostru de raporturi obligationale.
Faptele juridice sunt de doua feluri:

22

a) Faptele juridice conduite umane. Sunt actiuni sau inactiuni ale oamenilor licite si ilicite,
care dau nastere modifica sau sting raporturi juridice de obligatii fiindca asa prevede
legea. Pot fi la randul lor licite sau ilicite.
b) Alte fapte juridice care nu sunt conduite umane. Ele constau in manifestari ale unor energii
exteriore omului, ale unui lucru sau ale unei fiinte, alta decat fiinta umana, care potrivit
legii imperative, produc efecte juridice.

Titlul II
Contractul Civil
Formarea si efectele contractului
Notiunea de contract civil
Art. 1166 defineste contractul ca fiind acordul intre doua sai mai multe persoane cu intentia de a constitui,
modifica sau stinge un raport juridic.
Doctrina defineste contractul in felul urmator: Contractul este un acord de vointa realizat intre doua sai mai
multe persoana cu scopul de a crea, modifica sau stinge un raport juridic preexistent.
Contract=acord de vointa= (aprox) conventie
Acordul de vointa
Prin acord de vointa se intelege intalnirea concordanta a doua sau mai multe vointa individuala cu intentia
partilor de a produce efecte juridice.
Ca si principiu, partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele
impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri. Se consacra astfel principiul libertatii contractuale
cu privire la inchierea si continutul contractului. Consecinta imediata a acestui principiu este forta obligatorie
a contractului. (principiul pacta sunt servanda).
S-au dezvoltat numeroase teorii cu privire la fundamentul principiului libertatii contractuale, dintre care
amintim: autonomia de vointa, teoria dreptului pur, teoria solidarismului contractual, teoria contractulentitate economica. Indiferent de teoria care sta la baza contractului, este necesar sa observam ca in toate
ideologiile democratice de constructie a teoriei contractului, se regaseste ideea libertatii contractuale.
Ce inseamna libertatea contractuala: Inseamna dreptul oricui de a isi alege singur partenerii contractuali si de
a negocia cu acestia continutul viitorului contract. Apoi este vorba de dreptul partilor de a stabili in mod liber
continutul viitorului contract.
Limitele libertatii contractuale
Din interpretarea textelor legale rezulta ca libertatea contractuala este recunoscuta tuturor subiectelor de drept
civil, cu respectarea urmatoarelor limite generale:
-

Ordinea publica
Bunele moravuri

Ordinea publica
23

Ordinea publica din punctul de vedere al dreptului civil este o notiune destul de dificil de precizat si definit.
(o stim insa de la administrativ). Oricum, fara indoiala, prin ordine publica se intelege, in primul rand,
totalitatea reglementarilor care alcatuiesc dreptul public ( legi, constitutie etc).
Clasificare:
a) In functie de modul in care normele de ordine publica produc efecte asupra contractului:
- Ordinea publica expresa (legislativa)
- Ordinea publica implicita (virtuala sau judiciara)
b) Ordinea publica se mai clasifica in:
- Ordinea publica de directie (cuprinde normele prin intermediul carora statul intervine la nivelul
contractelor in scopuri de regula dirijiste)
- Ordinea publica de protectie (prin intermediul careia se realizeaza protectia partii mai slabe
economic sau juridic in anumite raporturi contractuale)
c) O ultima clasificare e in:
- Ordine publica politica (normele care ocrotesc interesele fundamentale-familia, persoana, statul)
- Ordinea publica moderna ( include acel grup de norme care isi propune sa raspunda noilor realitati
juridice astfel cum acestea rezulta din schimbarile economice si sociale intervenite in
contemporaneitate)
Bunele moravuri
Bunele moravuri desemneaza totalitatea regulilor de conduita care s-au conturat in constiinta societatii si a
caror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o experienta si practica indelungata ( cutuma).
Sanctiunile incalcarii ordinii publice si a bunelor moravuri
Toate contractele sau clauzele contractuale prin care s-ar incalca aceste limite generale ale libertatii de a
contracta nu porduc efecte. De exemplu, incalcarea ordinii publice, atrage de regula, nulitatea absoluta si cea
a bunelor moravuri nulitatea absoluta. (evident ca sunt si exceptii insa asta e regula)\

Clasificarea contractelor civile

Dupa continutul lor:
-

Sinalagmatice
Unilaterale

Sinalagmatice
Art 1171 prevede urmatoarele: contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt
reciproce si interdependente. Inseamna ca fiecare parte are concomitent atat calitatea de creditor cat si
calitatea de debitor fata de cealalta parte. Prototipul contractelor sinalagmatice este contractul de vanzare.
Contractele unilaterale
Acestea sunt toate acele contracte care nu sunt sinalagmatice. Sunt acele contracte care dau nastere la
obligatii numai in sarcina uneia dintre parti si sunt caracterizate de lipsa interdependentei si reciprocitatii.

22

Problema contractelor sinalagmatice imperfecte.

Exista unele contracte unilaterale care pot, dupa incheierea lor, in mod ocazional, sa dea nastere la obligatii in
sarcina creditorului, obligatii pe care acesta nu si le-a asumat initial. Este cazul, de exemplu, al contractului
de depozit. Contractele sinalagmatice imperfeste, poarta aceasta denumire deoarece obligatiile celor doua
parti, desi reciproce nu sunt interdependente. Liviu pop sustine ca asa zisele contracte sinalagmatice
imperfecte li se aplica regimul juridic al contractelor unilaterale.
Importanta acestei clasificari
a) Din punct de vedere probator, inscrisul sub semnatura privata destinat a constitui proba unui contract,
este reglementat de lege diferit, in functie de categoria de contracte din care face parte.
b) Din perspectiva regulilor speciale aplicabile efectelor lor, contractele sinalagmatice se deosebesc de
cele unilaterale prin anumite reguli speciale. Exemple:
- Exceptia de neexecutare a contractului ( consta in dreptul oricarei parti de a suspenda executarea
prestatiei datorate, atata timp cat cealalta parte nu executa prestatia la care ea insasi s-a obligat)
- Rezolutiunea contractului
- Riscurile neexecutarii contractului
Dupa criteriul scopului urmarit de parti sunt
-

Contracte cu titlu oneros

Contracte cu titlu gratuit

Contractele cu titlu oneros

Contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate este cu
titlu oneros.
Acestea se impart in doua feluri:
-

Contractul comutativ (contractul comutativ se caracterizeaza prin factul ca prestatiile reciproce la

care se obliga partile contractante sunt relativ echivalente. Mai mult decat atat, intinderea
prestatiilor datorate de parte este certa si valorea lor este cunoscuta din chiar momentul incheierii
contractului.
Contractul aleatoriu. Contractul aleatoriu in cazl in care existenta sau intinderea prestatiilor
partilor sau numia a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert.

Contracte de binefacere sau cu titlu gratuit

Contractul prin care una din parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine in schimb
vreun avantaj , este cu titlu gratuit.
Aceste contracte se divid in:
-

Liberalitati. Sunt acele contracte cu titlu gratuit prin care una dintre parti transmite un drept din
patrimoniul sau in patrimoniul celeilalte parti fara a primi un echivalent.
Contractele de servicii gratuite sau contractele dezinteresate. Sunt acele contracte prin care o parte
se obliga sa faca un serviciu fara a se insaracii pe sine si nici in scopul imbogatirii celeilalte parti.

23

Distinctia dintre contractele liberalitati si contractele dezinteresate consta in urmatoarele: contractele

liberalitati sunt intotdeauna solemne, iar contractele dezinteresate sunt consensuale.
Importanta clasificarii
-

Scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercitiu

Donatia trebuie incheiata in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute
Contractele cu titlu gratuit se prezuma ca se incheie intuitu personae
In cazul contractelor cu titlu oneros, obligatiile partilor si raspunderea lor contractuala sunt
reglementate cu mai multa severitate decat in cazul contractelor cu titlu gratuit
In sfarsit, de regula, contractele cu titlu oneros au un regim fiscal diferit fata de cel al contractelor
cu titlu gratuit.

Dupa modul lor de formare:

-

Contracte consensuala
Contracte solemne
Contracte reale

Contractele consensuala
Sunt acele cotnracte care se incheie prin simplul acord de vointe al partilor, fara nicio formalitate.
Contractele solemne
Contractele solemne sunt acele contracte pentru a caror incheiere valabila este necesar ca acordul de vointa al
partilor sa imbrace o anumita forma sau sa fie insotit de anumite solemnitati prevazute de lege. Nerespectarea
formei sau formalitatilor prevazute de lege se sanctoneaza cu nulitatea absoluta a contractului.
Contractele reale
Sunt acele contracte pentru a caror formare, pe langa acordul de vointa al partilor, este necesara si remiterea
materiala a bunului care este obiectul prestatiei uneia dintre parti.
Dupa cum sunt sau nu sunt expres reglementate de legea civila:
-

Contracte numite
Contracte nenumite

Contractele numite
Contractele numite sunt contractele reglementate prin dispozitii exprese ale codului civil si ale altor legi
civile si calificate prin denumiri speciale in acord cu operatiunile juridice pe care le genereaza.
Contractele nenumite
Contractele nenumite sunt contractele nereglementate expres de lege si lipsite de o denumite legala.
(contractul de asistenta, sau contractul de hotelarie spre exemplu sunt contracte nenumite)
Importanta clasificarii

22

de principiu, tuturor contractelor li se aplica regulile generale privitoare la conditiile de valaditate,

la formarea contractului si la efectele contractului. Contractelor numite li se aplica prioritar
dreptul special si in subsidiar dreptul comun.
Contractelor nenumite li se aplica numai dispozitiile privitoare la toate contractele.

Dupa posibilitatea sau imposibilitatea partilor de a stabili continutul sau prin negocieri:
-

Contracte negociate
Contracte de adeziune

Contractele negociate
Sunt acele contracte in care toate conditiile si clauzele lor, natura, intinderea prestatiilor la care se obliga
partile contractante sunt rezultatul negocierilor libere.
Contractele de adeziune
Sunt acele contracte al caror continut, ale caror clauze, sunt prestabilite, in intregime, de catre una dintre
parti. Cealalta parte nu are posibilitatea sa le discute, ea este libera sa le accepte sau sa nu le accepte; daca
accepta atunci adera pur si simplu la contractul prestabilit.
Trasaturi specifice ale contractului de adeziune:
-

Inegalitatea economica a partilor

Oferta de a contracte este una imutabila, adica standardizata si generale, perpetua si de regula
detaliata
Elementul esential insa al contractlor de adeziune este lipsa oricaror negocieri

Contractele fortate
Unii autori considera ca alaturi de contractele negociata si de cele de adeziune ar trebui retinuta si categoria
aparte a contractelor fortate. Prin contracte fortate intelegem acele contracte pe care suntem obligati prin lege
sa le incheiem. De asemenea, in principiu, continutul sau cuprinsul lor este stabilit tot prin lege. (contractul
de asigurare RCA de exemplu)

Dupa criteriul modului de executare al prestatiilor:

-

Contracte cu executare instantanee sau imediata

Contracte cu executare succesiva

Contractele cu executare instantanee sau imediata

Sunt acele contracte in care partile au obligatia sa execute prestatiile ce si le datoreaza una celeilalte in unul
si acelasi moment, care coincide de regula cu momentul incheierii contractului.
Contractele cu executare succesiva

23

Sunt acele contracte din care se naste obligatia ambelor parti, sau cel putin a uneia dintre ele, de a executa
prestatiile ce le datoreaza intr-o perioada de timp.
In functie de structura lor:
-

Simple
Complexe
grupuri de contracte

Simple
Sunt acele contracte prin intermediul carora se realizeaza o singura operatiune juridica.
Contractele complexe
Creatia a practicilor contractuale, contractele complexe sunt acele contracte care infatiseaza mai multe
operatiuni juridice.
Grupurile de contracte
Doua sau mai multe contracte strans legate intre ele prin faptul ca sunt incheiate in vederea realizarii
aceluiasi obiectiv final, contracte care isi conserva insa propria individualitate.
Alte clasificari:
In functie de importanta:
-

principale
accesorii

In functie de efectul creator:

-

constitutive de drepturi si./sau obligatii

declarative -//-

Incheierea contractului
Conditii de validitate ale contractului
Ca la orice act juridic si pentru contractul civil sunt aplicabile conditiile de validitate, precum capacitatea de
a contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit, o cauza licita si morala si daca este cazul
forma contractului. Intrucat conditiile de validitatea le-am facut la drept civil partea generala, nici proful
Liviul Pop nu mai trateaza aceste conditii ci se rezuma la consimtamant si in special la acordul de vointa.
Face distinctia intre acordul intern si acordul extern. Acordul intern de vointe presupune un proces complex
care implica numeroase detalii psihologice. La acest nivel de formare a contractului sunt relevante elementele
de fond ale contractului- in special cauza si consimtamantul dar si obiectul si capacitatea.
Cauza ca si motiv determinant al incheierii contractului constituie motorul nasterii acordului de vointe si de
aceea trebuie sa intruneasca cerintele prevazute de Art. 1236 adica sa fie licit, moral si sa existe.

22

Consimtamantul la incheierea contractului desi nu este definit de legiuitor deducem ca reprezinta

manifestarea de vointa in sensul incheierii unui contract. Aceasta manifestare de vointa cunoaste un parcurs
intern si unul extern.
Acordul extern de vointa, este a doua faza si se refera la incheierea contractului prin intalnirea ofertei de a
contracta si acceptarii acesteia, precum si la faza premergatoare realizarii acestui consens extern care este cea
a negocierilor precontractuale.

Faza precontractuala. Negocierile.

Incheierea contractului poate sa aiba loc intr-o maniera spontana sau dimpotriva exista numeroase ipoteze, in
care datorita intereselor in joc, negocierea precontractuala joaca un rol considerabil. Indiferent de solutia
finala a acestei etape, ea se desfasoara sub semnul libertatii negocierilor (principiu) Din punct de vedere
cronologic, momentul incetarii fazei precontractuale este cel al realizarii acordului de vointe.
Obligatii specifice fazei precontractuale:
-

obligatia de buna credinta este o obligatia legala expres prevazuta in CC si este o obligatia
imperativa
obligatia de confidentialitate este a doua obligatie legala retinuta in negocieri si este o obligatie
dispozitiva
obligatia de informare contractuala, in pofida lipsei unui text expres in acesta privinta, teoria
generala a viciilor de consimtamant ne obliga sa constatam ca in faza precontractuala este necesar
sa fie retinuta si aceasta obligatie pe care o consideram legala si implicita.
Mai exista de asemenea si numeroase obligatii de sorginte contractuala si rezulta din conventiile
preparatorii, incheiate in vederea organizarii fazei precontractuale.

Acorduri precontractule
Este posibil ca faza precontractuala sa presupuna o serie de acte care sa jaloneze desfasurarea negocierilor.
Exista diverse acte care pot fi adoptate in aceasta faza:
-

Contractele preparatorii. Sunt contractele prin intermediul carora partile convin sa negocieze cu
buna credinta incheierea unui viitor contract si prin care in fapt se organizeaza conventional
negocieriledintre parti.
Punctajul, reprezinta un acord al partilor prin care acstea recapituleaza negocierile purtate intre ele
pana la un anumit moment si decid stabilirea unor puncte comune care nu vor mai trebui sa faca
obiectul negocierilor.
Pactul de preferita. Este si el o varietate de contract preparatoriu prin care una dintre parti se
obliga fata de cealalta sa o prefere ca partener contractual in conditii identice de contractare, fata
de orice alti potentiali contractanti.
Promisiunea uunilaterala de a contracta- reprezinta acel contract preparatoriu prin care una dintre
parti se obliga sa contracteze daca cealalta parte va dori.
Promisiunea bilaterala de a contracta- aceasta varietate de contract preparatoriu implica obligatia
asumata de ambele parti de a incheia in viitor un contract.
Contractul cadru este acel contract prin care partile contractante stabilesc principalele reguli care
vor guverna inchierea viitoarelor contracte.

23

Regimul juridic aplicabil acestor faze este discutat in functie de sursa obligatiilor. Daca avem de a face cu o
incalcare a obligatiilor legale raspudnerea antrenanta este una delictuala (cazul in care este incalcat un
principiu al negocierilor) iar in caz contrar, daca este vorba de o obligatie contractuala, raspunderea va fi
contractuala in functie de obligatiile prevazute in contractele prepratorii.

Acordul de vointa. Oferta si acceptarea.

Elementele acordului de vointa
Acordul de vointa se realizeaza prin intalnirea concordanta a doua sau mai multe vointe individuale. Aceasta
intalnire are loc prin propunerea unei persoane facuta alteia de a incheia un contract si prin acceptarea pura si
simpla, fara nicio rezerva a acelei propuneri de catre cel caruia i-a fost facuta. Propunerea de a incheia un
contract se numeste oferta. Consimtamantul exprimat fara rezerva de catre destinatarul ofertei de a incheia
contractul respectiv poarta denumirea de acceptare. Oferta si acceptarea trebuie emise in forma ceruta de
lege, pentru incheierea valabila a contractului. Daca de exemplu, forma ceruta de lege pentru contractul
proiectat este autentica, sub sanctiunea nulitatii, oferta de a contracta si acceptarea acesteia trebuie incheiate
si ele in forma autentica.
Oferta de a contracta
Def. Oferta, (policitatiune, ii mai zic unii asanuma eu cred ca isi dus cu pluta aia) este propunerea pe care o
persoana o face unei alte persoane sau publicului in general, de a incheia un contract in anumite conditii. Ea
reprezinta o manifestare unilaterala de vointa prin care emitentul face cunoscuta tertilor intentia sa de a
contracta conditiile esentiale ale contractului. Oferta poate fi exprimata expres, in scris sau verbal, ori tacit.
Conditiile ofertei
Fiind o manifestare de vointa, oferta trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale de valabilitate ale
consimtamantului. Conditiile esentiale de validitate ale ofertei sunt:
-

Oferta trebuie sa fie completa, adica sa cuprinda elementele necesare pentru realizarea acordului
de vointe. Doua dintre aceste elemente sunt indispensabile: natura contractului si obiectul
contractului.
Oferta trebuie sa fie ferma. Caracterul neechivoc este dat de lipsa oricaror rezerve legate de
continutul acestei oferte.
Oferta sa fie emisa in forma ceruta de lege pentru validitatea contractului proiectat.

Oferta si alte manifestari de vointa

Oferta nu trebuie confundata cu propunerea adresata unor persoane nedeterminate, cu solicitarea de oferte ori
cu invitatia la negociere.
Forta obligatorie a ofertei
In noua reglementare oferta de a contracta trebuie calificata ca un act juridic unilateral producator de efecte
juridice, uneori cu valoarea unui angajament unilateral si in consecinta, uneori are un caracter irevocabil.
Legiuitorul face mai multe distinctii legate de revocabilitatea si irevocabilitatea ofertei, in functie de calitatea
acestui act si de contextul in care el a fost emis. Urmand aceste distinctii, obsersam urmatoarele situatii cu
efecte proprii:
22

a) In cazul cand oferta facuta unei persoane prezente, adica ofertantul si destinatarul ofertei se afla
fata in fata, in acelasi lox, fara sa se fi acordat un termen pentru a o examina si accepta, il obliga
pe ofertant numai daca a fost acceptata imediat, integral si fara rezerve. Aca oferta nu este
acceptata imediaat, ofertantul nu are nicio obligatie.
b) In cazul in care oferta este facuta unei persoane absente problema fortei obligatorii este mai
complexa, de aceea trebuie sa distingem dupa cum oferta este cu termen sau fara termen de
acceptare
- Oferta cu termen este oferta care include un termen in mod explicit. Ea este irevocabila de indata
ce autorul ei se obliga sa o mentina un anumit termen sau cand poate fi considerata astfel in
temeul acordului partilor al practicilor statornicite intre acestia, al negocierilor sau al uzantelor.
- Oferta fara termen adresata unei persoane absente, daca oferta nu include niciun termen de
acceptare si este adresata unei persoane determinate care nu este prezenta atunci ea trebuie
mentinuta conform CC un termen rezonabil dupa imprejurari pentru ca destinatarul sa o primeasca
sa o analizeze si sa expedieze acceptarea.
Retractarea si revocarea ofertei de a contracta
a) Retractarea sau retragerea ofertei , fie ca ea este cu termen sau fara termen, asadar revocabila sau
irevocabila, adresata unei persoane prezente sau uneia absente poate avea loc in mo liber si
necenzurat oricand pana la momentul ajungerii ofertei la destinatar sau cel tarziu concomitent cu
acest moment. Retractarea impiedica formarea contractului.
b) Revocarea ofertei reprezinta actul juridic unilateral de revenire asupra ofertei initiale si care intervine
dupa momentul ajungerii ofertei la destinatar.
1) Daca oferta este irevocabila datorita existentei unui termen explicit sau implicit de acceptare a
ofertei, atunci dupa momentul ajungerii ofertei la destinatar declaratia de revocare nu mai produce
niciun efect.
2) Daca oferta este irevocabila ca urmare a existentei termenului rezolanbil, in conditiile ofertei fara
termen adresate unei persoane absente, atunci revocarea ofertei nu impiedica incheierea
contractului decat daca ajunge la destinatar inainte ca ofertantul sa primeasca acceptarea sau dupa
caz inaintea savarsirii actului sau faptului care potrivit prevederilor CC determina incheierea
contractului.
Oferta produce efecte juridice abia din momentul ajungerii ei la destinatar, adica potentialul acceptant.
Caducitatea ofertei
Este vorba de diversele situatii in care actul unilateral al ofertei nu mai produce niciun efect, datorita unor
cauze externe de vointa ofertantului. Legiuitorul a prevazut caducitatea ofertei pentru urmatoarele situatii:
a) Acceptarea nu ajunge la ofertant in termenul stabilit in oferta sau in termen rezonabil
b) Destinatarul refuza oferta
c) In mod exceptional survenirea incapacitatii sau decesul ofertantului pot sa genereze caducitatea
ofertei ( regula e ca oferta e valabila)
Natura juridica a ofertei
In legatura cu temeiul juridic al angajarii raspunderii ofertantului, este aplicabila teoria ofertei- act juridicizvor de obligatii-. In aceasta conceptie, se sustine ca oferta facuta cu termen expres sau tacit este un act
23

juridic unilateral de drept civil generator al unui raport obligational intre ofertant si destinatarul ofertei. Am fi
in prezenta unei obligatii unilaterale in care ofertantul este debitor al prestatiei negative de anu revoca oferta
inauntrul termenului de acceptare, iar destinatarul ofertei este creditorul acestei prestatii.
Acceptarea
def. Acceptarea consta in manifestarea vointei juridice a unei persoane de a incheia un contract in conditiile
stabilite in oferta ce i-a fost adresata in acest scop.
Conditiile acceptarii
In ceea ce priveste continutul sau, acceptarea este necesar sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-

Sa fie pura si simpla, adica sa fie in concordanta cu oferta

Sa fie neindoielnica- adica sa ateste in mod neechivoc intentia destinatarului ofertei de accepta
aceasta oferta
Sa nu fie tardiva, o conditie esentiala este ca acceptarea sa fie facuta in interiorul termenului de
acceptare adica in interiorul termenului in care oferta se considera a fi irevocabila.
Sa fie emisa in forma ceruta de lege pentru valabilitatea contractului proiectat

Acceptarea poate fi expresa, in scis sau verbal sau tacita. Este tacita atunci cand rezulta cu certitudine din
anumite actiuni sau atitudini. Inceputul executarii contractului de catre destinatarul ofertei are valoare de
acceptare a ofertei.
Acceptarea necorespunzatoare
Daca exprimarea vointei destinatarului ofertei este in sensul incheierii unui contract, dar nu respecta una sau
mai multe din cerintele acceptarii prezentate mai sus, nu putem considera contractul ca fiind incheiat.
Legiuitorul avand in vedere acest aspect a prevazut doua situatii in care manifestarea de vointa a
destinatarului ofertei, desi nu respecta conditiile acceptarii trebuie tratata intr-un anumit mod. Este vorba de
a) Acceptarea necorespunzatoare a ofertei. Daca raspunsul destinatarului ofertei cuprinde abateri de la
conditiile acceptarii atunci el nu poate fi considerat acceptare.
b) Acceptarea tardiva este si ea o acceptare necorespunzatoare a ofertei din perspectiva conditiilor
temporale. Legiuitorul distinge, dupa modelul mai tuturor codificarilor moderne dupa:
-acceptarea peste termen care este o acceptare manifestata neindoielnic abia dupa expirarea
termenului de acceptare prevazut in oferta. Intr-o atare sitautie contractul nu se considera incheiat
decat daca autorul ofertei il instiinteaza de indata pe acceptant ca intelege totusi sa considere
contractul incheiat.
- acceptarea intarziata care este o acceptare facuta in termenul prevazut in oferta dar care a ajuns la
ofertant dupa expirarea acestui termen insa din motive neimputabile acceptantului. Intr-o atare
situatie, contractul trebuie considerat incheiat daca oferntatul nu il instiinteaza pe acceptant de indata
ca nu intelege sa considere contractul incheiat.
Retragerea (retractarea) acceptarii
Conditia esentiala pentru ca retragerea acceptarii sa opereze este aceea ca ea sa nu fi ajuns la destinatar sau sa
ajunga cel tarziu concomitent cu acceptarea.
Acceptarea este un act juridic unilateral supus comunicarii.

22

Momentul si locul incheierii contractului

Ca regula de principiu, contractul trebuie considerat format in momentul si in locul in care oferta si
acceptarea concorda.
Momentul incheierii contractului
Dupa cum am vazut, marea majoritate a contractelor sunt consensuale. Urmare a acestui fapt, momentul
incheierii contractului coincide de regula , cu momentul realizarii acordului de vointe. Fac exceptie
contractele solemne care se incheie in momentul indeplinirii formalitatilor prevazute de lege pentru
valabilitatea lor. Pentru operatiunea de determinare a momentului incheierii contractului este absolut necesar
sa distingem in primul rand, intre doua ipoteze:
a) Determinarea momentului incheierii contractului intre persoane prezente.
Sunt similate acestor contracte din punct de vedere al determinarii momentului incheierii lor, si
contractele perfectate prin telefon, deoarece partile isi percep, direct si nemijlocit, declaratiile de
vointa. Stabilirea momentului incheierii acestor contracte este lipsit de dificultati.
b) Determinarea momentului incheierii contractului intre persoane neprezente
Este vorba de acele sitautii cand oferta se trimite prin posta , curier, telegraf, email etc sau in cazul inc
are, in general, intre oferta si acceptare trece un interval de timp. In literatura de specialitate au fost
propuse pentru a se determina momentul incheierii contractului in aceste ipoteze mai multe teorii sau
sisteme:
- Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii
- Sistemul expedierii acceptarii
- Sistemul receptiunii acceptarii. Aceasta este solutia adoptata de noul cod civil Contractul se
considera incheiat in momentul cand acceptarea a ajuns la ofertant , fiind suficient ca scrisoarea
sau telegrama sa fie pusa in cutia postala, predata la poarta, secretariat sau serviciul de curier al
interprinderii. Numai intr-un asmenea moment, acceptarea se definitiveaza, neputand fi revocata.
- Sistemul informarii sau luarii la cunostiinta
Momentul incheierii contractului prin acceptare implicita a ridicat unele probleme in doctrina si au fost
oferite urmatoarele solutii:
-

Daca legea, uzantele partilor sau uzantele in general sau intelegerea prealabila a partinlor nu
prevad nimic in legatura cu momentul incheierii contractului prin acceptare implicita, contractul
poate fi incheiat numai prin instiintareaa, in orice forma a ofertantului de incheierea cotnractului
Prin exceptie, daca exista o intelegere prealabila, uzanta, sau legea prevede o alta solutie pentru
ipoteza acceptarii implicite, aceasta solutie se va aplica.

Locul incheierii contractului

Momentul incheierii contractului constituie criterul in functie de care se determina si locul incheierii sale. In
cazul contractelor intre persoane neprezente, avand in vedere sisteul receptiei acceptarii, locul incheierii
contractului este localitatea unde ofertantul primeste corespondenta cu acceptarea.
Determinarea continutului contractului in functie de oferta si acceptare
Atunci cand exista problee cu privire la continutul contractului se pot apela la urmatoarele instrumente pentru
a clarifica acest continut:

23

Acordul asupra elementelor esentiale. Acordul se considera incheiat din momentul in care , in
cursul negocierilor, partile convin asupra elementelor esentiale ale contractului., realizandu-se
astfel ceea ce se cheama un acord suficient. Elementele secundare pot fi abandonate de parti,
pentru conventii ulterioare, subsecvente acordului suficient. Aceste elemente fac obietul asa
numitelor clazu deschise adica al clauzelor explicite sau implicite acordului partilor al caror
continut va fi stabilit in viitor.
Clauza de fuziune si clauzele extrinseci. In cuprinsul contractului final, grija formala a partilor se
manifesta adesea prin intermediul asa numitei clauze de fuziune. Prin intermediul acestei clauze,
partile decid inlaturarea din contract a oricaror documente extracontractuale sau acorduri care au
fost utilizate in faza precontractuala.
Clauzele standard. Clauza standard reprezinta stipulatiile stabilite prealabil de una dintre parti
pentru a fi utilizate in mod general si repetat si care sunt incluse in contrct fara sa fi fost negociate
cu cealalta parte.
Clauzele surprinzatoare sau neuzale. In definirea clauzelor neuzare , legiuitorul procedeaza la o
enumerare non limitativa a acestora. Reprezinta astfel clauze neuzuale acele clauze standard care
prevad in folosul celui care le propune: limitarea raspudnerii, dreptul de a denunta unilateral
contractul, care prevad limitarea dreptului celeilalte parti de a opune exceptii. Etc. Tocmai de
aceea, in decelarea efectelor unor asmenea clauze, legiuitorul a prevazut ca ele nu produc efecte
decat daca sunt acceptate, in mod expres in scris de cealalta parte.

Efectele contractului
Codul civil consacra trei principii specifice contractului:
-

Principiul fortei obligatorii a contractului

Principiul relativitatii efectelor contractului
Principiul opozabilitatii efectelor contractului

Reguli de interpretare a contractului

Ca regula generala, instantele de judecata sunt obligate sa respecte contractul, in esenta vointa partilor. In
anumite cazuri exprese insa, legiuitorul face exceptie de la acest principiu, reglementand de exemplu
posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa tine loc de contract (pentru cauzele secundare, am
vorbit de chestia asta mai inainte ca sunt cauze principale si cauze secundare), sau mai nou, reglementarea
posibilitati pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa tine loc de un contrat real, in cazul in care nu a avut
loc predarea bunului, dar exista un acord de vointe in acest sens.
Rolul pretorian al judecatorului se manifesta in urmatorul fel:
-

Exercitarea oficiului de ordine publica. Acest oficiu se refera la abilitatea judecatorului de a utiliza
anumite instrumente de control/cenzura a vointei partilor in scopul realizarii dezinderatelor ordinii
publice.
Exercitarea oficiului de interpretare

In cele ce urmeaza, ne intereseaza doar oficiul interpretativ al judecatorului. De aceea vom proceda la o
trecere in revista a regulilor comune de interpretare a contractelor, pentru ca apoi sa facem cateva scurte
precizari legate de deducerea obligatiilor implicite pe cale de interpretare.
Reguli comune de interpretare a contractului
22

Def. prin interpretarea contractului intelegem operatiunea de determinare si clarificare a continutului

contractului, a clauzelor sale, in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor nascute din acesta, privitor la care
exista un litigiu intre partile contractante.
Interpretarea cunoaste de asemenea si doua etape, care desi nu sunt reglementate expres de legiuitor, tin de
rationalul elementar al unei astfel de operatiuni. Acestea sunt:
A) Constatarea existentei contractului
Dovada existentei contractului revine partilor contractante. In lipsa contractului, operatiunea
interpretarii este lipsita de obiect. In acest sens, mai ales in ipoteza unui acord progresiv de vointe,
judecatorul este chemat sa determine existenta unui acord suficient de vointe sau a unui acord
asupra elementelor esentiale ale contractului pentru ca apoi sa procedeze la o stabilire a
continutului obligational primar, determinand in functie de schimbul oferta acceptare care sunt
clauzele cuprinse in contract rin raportare la acest mecanism.
B) Calificarea contractului
Aceasta are o deosebita importanta, deoarece calificarea contractului, incadrarea lui intr-o anumita
categorie, determina un anumit regim juridic aplciabil, prin care se deosebeste de un alt contract,
din alta categorie.
Regulile comune de interpretare sunt reglementate prin cateva reguli cu caracter supletiv. Aceste reguli se pot
grupa in urmatoarele categorii:
- Reguli pentru stabilirea vointei partilor
- Reguli de interpretare a clauzelor indoielnice
- Reguli subsidiare de interpretare
a) Reguli de stabilire a vointei reale a partilor
Principala regula este cuprinsa in Art. 1266 al CC si consacra prioritatea vointei reale si concordante a
partilor: Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta sa partilor iar nu dupa sensul literal al
termenilor
b) Reguli de interpretare a clauzelor indoielnice. Acestea sunt:
1) Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, se va interpreta in sensul care se potriveste cel
mai bine cu natura si obiectul contractului
2) Clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar produce
niciunul
3) Oricat de generali ar fi termenii contractului,acesta nu cuprinde totusi, decat lucrul asupra caruia
partile si-au propus a contracta oricat de generali ar fi termenii folositi
4) Reversul regulii anterioare este acela ca daca partile au utilizat o clauza contractuala pentru a
exemplifica sau pentru a inlatura indoiala asupra sensului acelei clauze, atunci interpretarea nu
trebuie sa se restranga la aplicarea contractului doar pentru acea cauza
c) Reguli subsidiare de interpretare. Conform abordarii legiuitorului, interpretarea prin utilizarea
regulilor subsidiare trebuie sa aiba loc numai daca regulile principale de interpretare a clauzelor
confuze nu au dat rezultatul dorit. Intr-o asemenea situatie, cu titlu secundar, se aplica urmatoarele
reguli:
- Contractul neclar in urma utilizarii regulilor generale de interpretare atunci el va fi interpretat in
favoarea celui care se obliga
- Interpretarea stipulatiilor inscrise in contractele de adeziune se interpreteaza impotriva celui care
le-a propus
Reguli de interpretare a clauzelor tacite care completeaza contractul
23

Cand contractul este incomplet, pentru completarea lui, judecatorul este chemat sa determine, pe cale de
interpretare vointa tacita a partilor. Legiuitorul a consacrat doua reguli in acest scop:
-

Conform alineatului 1272, Contractul valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce este expres
stipulat, dar si la toate urmarile pe care practicile statornice intre parti, uzantele, legea sau
echitatea le dau contractului dupa natura lui
A doua regula este stabilita de acelasi articol si precizeaza urmatoarele: clauzele obisnuite intr-un
contract se subinteleg , desi nu sunt stipulate in mod expres.

Exista de asemenea si asa numitele obligatii implicite, care completeaza contractul desi nu sunt prevazute
expres. Acestea sunt:
-

Obligatia generala de buna credinta. Desi definirea sa este aproape imposibila, datorita portantei
extreme pe care o are notiunea de buna credinta, cel mai adesea ea se manifesta ca o tehnica de
control judiciar prin intermediul careia sunt eliminate manifestarile contractuale de rea credinta.
Obligatia de cooperare contractuala. In continutul sau, se poate spune ca intra indatoririle partilor
de a colabora pentru ca executarea contractului sa aiba loc in conditii optime pentru realizarea
interesului contractual.
Obligatia de coerenta contractuala. Ea ar presupune, in acceptiunea comuna, obligatia partii
contractante de a avea o conduita unitara in conformitate cu asteptarile rezonabile ale celeilalte
parti.
Obligatia de informare contractuala. In continutul obligatiei de informare se regaseste indatorirea
partilor de a comunica una celeilalte toate informatiile pertinente si utile legate de executarea
contractului.
Obligatia de securitate ( am mai discutat de ea )

Sanctiunea neexecutarii obligatiilor implicite este identica nerespectarii principiului fortei obligatorii a
contractului. (se poate ajunge chiar la rezolutiune)

Principiul fortei obligatorii a contractului

Principiul fortei obligatorii a contractului este consacrat intr-o formulare expresiva de Art. 1270 care prevede:
Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Cu alte cuvinte, contractul este legea
partilor fiind tinute sa il respecte intocmai, potrivit adagiului lating pacta sunt servanda.
Forta obligatorie a contractului intre parti
Urmand ordinea reglementarii in aceasta materie, trebuie sa retinem ca si consecinte immediate ale fortei
obligatorii intre parti urmatoarele consecinte:
a) Partile contractante sunt tinute sa execute intocmai una fata de cealalta obligatiile la care s-au
indatorat.
b) Obligatiile contractuale trebuie sa fie executate intotdeauna cu buna credinta
c) Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege
(regula simetriei in contracte)
Regula obligatiei partilor de a executa intocmai contractul. Regula conformitatii executarii.
Principala semnificatie a principiului fortei oblgiatorii a contractului este aceea ca partile sunt obligatesa
execute intocmai toate prestatiile la care s-au indatorat prin contract. Executarea trebuie sa aiba loc la
22

termenele si in conditiile stabilite. Nerespectarea obligatiei de a executa intocmai contractul presupune o

neexecutare. Pentru a putea vorbi de o incalcare a principiului fortei oblgiatorii, a cotnractului este necesar sa
avem de a face cu o neexecutare ilicita.
Irevocabiltiatea contractului prin vointa uneia dintre partile contractuale. Simetria in contracte.
Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege. Prin acest
text legal se consacra regula simetriei in cotnracte, ceea ce inseamna ca orice contract, fiind rezultatul
acordului de vointe al partilor, el poate fi desfacut sau revocat, in principiu numai inacelasi fel. Inseamna ca
revocarea contractului nu este posibila prin vointa exclusiva a uneia dintre partile contractante cu exceptia
cazurilor prevazute expres de lege. Regula simetriei este pe deplin valabila si in privinta modificarilor
contractului. Semnificatii ale acestei reguli:
a) Revocarea contractului prin consimtamant mutual. (este consecinta fireasca si normala si exprima
regula)
b) Revocarea unilaterala a contractului//denuntarea unilaterala. (aceasta este posibila numai prina
acordul partilor sau in cazuri expres prevazute de lege)
c) Rezilierea fortata a contractului. Incetarea poate avea loc si in mod fortat, impotriva vointei partilor.
Exemplu este cel al contractelor intuitu personae, in care la decesul uneia din parti contractul se rupe.
Executarea cu buna credinta a contractului
Obligatia de buna credinta, in executarea contractului nu mai este prevazute de actuala reglementare. Totusi,
buna credinta este cea mai importanta obligatie implicita. Ea reprezinta obligatia sursa a unor alte obligatii
contractuale precum:
-

Obligatia de loialitate care consta in principal in indatorirea partilor de a se informa reciproc, pe

taota durata executarii cotnractului
Obligatia de cooperare, care consta in indatorirea partilor de a facilita executarea cotnractului
pentru a se asigura de echilibrul prestatiilor.

Limitarea fortei obligatorii a contractului: interventia legiuitorului

La incheierea contractului partile sunt obligate sa respecte dispozitiile imperative ale legii. In caz contrar,
cotnractul este nul, fiind lipsit de efecte si implicit de forta obligatorie. Asadar, desi forta contractului este
comparata cu legea, el nu poate deroga de la legea imperativa.
De regula legiuitorul nu intervine pentru a modifica contractele. Se stie ca legea noua nu se aplica in
principiu efectelor in curs ale contractului si nici retroactiv contractelor deja executate. Neinterventia
legiuitorului in cotnracte nu este insa o regula absoluta. El poate pentru considerente de interes public, sa
modifice contractele in curs prin norme imperative cuprinse intr-o lege noua . Formele principale de
interventie a legiuitoruluiin contracte cu intentia de a le modifica sunt de doua feluri:
-

Interventia legiuitorului roman pentru modificarea duratei contractului s-a concretizat pana in
prezent in procedeul prorogarii legale. Prorogarea legala a contractului consta in prelungirea
fortata a existentei sale dupa implinirea termenului extinctiv stipulat de parti.
Procedeul de modificare de catre legiuitor a modalitatii de executare a contractului il reprezinta
moratorului legal. Moratoriul este un termen acordat de legiuitr tuturor debitorilor sau unei
categorii de debitori avand ca efect amanarea generala a executarii unor obligatii contractuale.
23

Limtarea fortei obligatorii a contractelor: impreviziunea in contracte.

Def. Impreviziunea consta in paguba pe care o sufera una dintre partile contractante ca urmare a
dezechilibrului grav de valoare care intervine intre prestatiile sale si constraprestatiile celeilalte parti, in
cursul executarii contractului, determinat de fluctuatiile monetare sau de alte imprejurari.
Caracterele impreviziunii
a) Impreviziunea se pune numai in sfera obligatiilro izvorate din contracte cu titlu oneros
b) Impreviziunea este o problema de ordin economic si financiar
c) Paguba pe care o sufera sau este pe cale de a o incerca o parte contractanta.
Prin indexare se intelege corelarea unei valori economice cu o alta valoare economica, in vederea mentinerii
in timp a valorii reale a obligatiilor contractuale.
Legiuitorul roman a reglementat expres expres impreviziunea ca si exceptie de la principiul fortei obligatorii
a contractului, conform caruia cu toate aceastea, (adica in profida nominalismului momentar reglementat de
paragraful precedent al aceluaiasi articol, 1271) daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa
datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la
executarea obligatiei , instanta poate sa dispuna adaptarea contractului sau incetarea acestuia
Conditiile impreviziunii
a) Schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului
b) Schimbarea imprejurarilor precum si intinderea acestora nu au fost si nici nu puteau fi avute in vedere
de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului
c) Debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii iprejurarilor
d) Debitorul sa fi incercat intr-un termen rezonabil si cu buna credinta negocierea adaptarii rezonabile si
echitabile a contractului
Efectele impreviziunii
Judecatorul poate la sesizarea oricarei parti:
-

Sa dispuna adaptarea contractului pentru a distribui in od echitabl intre parti pierderile si

beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor
Judecatorul poate, de asemenea dispune incetarea contractului la omentul si in conditiile pe care le
stabileste

Limitarea principiului fortei obligatorii a contractelor. Teoria clauzelor abuzive.

Ca alta forma de interventie judiciara in contract, il reprezinta abuzul de drept contractual.
Chestiunea clauzelor abuzive si-a facut loc in dreptul pozitiv in mod preferential in categoria contractelor de
consum.
Criterii de determinare a caracterului abuziv al unei clauze contractuale:
O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea
insasi sau impreuna cu alte prevederi din cotnract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor
bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Elementele principale ale
definirii si totodata ale identificari clauzelor abuzive sunt:
22

Lipsa negocierii
Dezechilibrul contractual in defavoarea consumatorului
Incalcarea exigentei de buna credinta
Utilizarea listei clauzelor abuzive
Criteriul celorlalte circumstante relevante

Asemenea clazue nu produc niciun efect asupra consumatorului.

Dupa cum am afirmat si mai sus, domeniul caracteristic de aplicare a acestor cauze este in domeniul
contractelor de consum insa pentru alte domenii se folosesc urmatoarele tehnici de eliminare a clauzelor
abuzive:
-

Utilizarea teoriei viciilor de consimtamant

Utilizarea teoriri formarii acordului de vointa
Utilizarea notiunii de buna credinta
Utilizarea regulilor transparentei contractuale

Efectele contractului fata de terti

Relativitatea efectelor contractului fata de terti
Legiuitorul roman a oferit urmatoarea definitie a relativitatii efectelor contractului: contractul produce efecte
nuai intre parti daca prin lege nu se prevede altfel. Relativitatea efectelor contractului este o urmare fireasca a
fortei obligatorii a acestuia.
Domeniul de aplicare a principiului relativitatii efectelor contractului
Pentru a lamuri care este importanta principiului relativitatii efectelor contractului, trebuie sa stabilim care
sunt efectele la care se refera CC si care sunt persoanele la care se aplica aceste efecte. Avem astfel doua
domenii de aplicari a principiului:
a) Domeniul obiectiv al relativitatii efectelor contractului. Din aceasta perspectiva, contractul se
impune partilor ca forta obligatorie care da nastere la drepturi si obligatii si el se impune tertilor
ca realitate obiectiva care trebuie respectata.
b) Domeniul subiectiv al relativitatii efectelor contractului. Circumscrierea acestui domeniu
presupune determinarea persoanelor implicate in relativitatea efectelor contractului. Este de aceea
necesar sa explicam continutul notiunilor de parti contractante, terti propriu zisi si succesori in
drepturi ai partilor sau avanzii cauza.
1) Parti contractatante: pot fi persoanele fizice si juridice care si-au dat consimtamantul personal
si direct sau prin reprezentant la incheierea contractului. Ele sunt numite parti originare ale
contractului. Tot calitate de parti o au si persoanele care adera la un contract deja format sau
care il ratifica. Se retine insa conditia pentru ca o persoana sa devina parte in contract sa isi
dea consimtamantul intr-o forma sau alta la incheierea lui sau sa adere ulterior la contractul in
curs.
2) Tertii propriu-zisi sau penitus extranei. In sensul cel mai larg al cuvantului prin terti se inteleg
toate persoanele care nu au participat direct la incheierea contractului si care nu au astfel
calitatea de parti contractante. In aceasta categorie intra mai multe tipuri de terti: (stiu inca o
clasificare si e naspa dar asta e dreptul ce sa ii faci):
- Tertii deveniti parti (si parti devenite terti). In aceasta categorie trebuie sa includem toate acele
persoane care suporta in mod direct efectele obligatorii ale unui contract datorita unei
23

circumstante anterioare acestuia sau posterioare. Alaturi de categoria de mai sus pot dobandi
calitatea de parti si succesorii in drepturi ai partilor sau avanzii cauza. Intra in aceasta categorie
acei terti fata de care se produc totusi efectele contractului , desi nu si-au dat consimtamantul la
incheierea lui datorita legaturii sau raportului in care se afla cu partile. Succesorii in drepturi ai
partilor sunt la randul lor de doua feluri: succesori universali si succesori cu titlu universal ( stim
de ei de la drepturi reale)
Terti care suporta anumite efecte ale contractului. Intra in aceasta categorie si uneori sunt numiti
tot avanzi cauza, creditorii chirografari. Acesti terti, care raman terti si ulterior incheierii
contractului, sunt tinuti sa suporte incheierea de contracte profitabile sau nu , de catre debitorii lor.
Creditorii chirografari sunt singurii avanzi cauza autentici.
Tertii absoluti . Este vorba de un cerc extins de persoane care nu au nicio legatura cu contractul
pentru ca nu fac parte din niciuna din categoriile de persoane descrise mai sus.

Efectele contractului fata de succesorii partilor si fata de creditorii chirografari.

1. Fata de succesorii universali sau cu titlu universal.
Dobandind intregul patrimoniu sau o fractiune de patrimoniu, succesorul universal sau cu titlu
universal este continuatorul personalitatii autorului sau, devenind astfel creditor si debitor. Asadar,
efectele contractului se produc si fata de aceste persoane, in masura in care ele subzista in momentul
dobandirii patrimoniului sau fractiunii din patrimoniu care a apartinut partilor sau uneia dintre partile
contractante. Toate aceste persoane sunt asimilate partilor in privinta efectelor contractului deoarece
ele sunt terti deveniti parti.
Exceptii:
- Stipulatia partilor
- In cazul contractelor intuitu persone
- Legea sa prevada exceptii
2)Fata de succesorii cu titlu particular. Succesorul cu titlu particular profita de drepturile reale si este tinut sa
respecte obligatiile sau sarcinile reale nascute din contractele incheiate de autorul sau in legatura cu bunul
sau dreptul ce i-a fost transmis.
In aceasta privinta trebuie sa fie indeplinite urmatoarele trei conditii:
-

Sa fie vorba de drepturi si obligatii strans legate de bunul dobandit de succesorul cu titlu
particular
Contractele care au dat nastere acelor drepturi si obligatii sa aiba o data certa
anterioaramomentului incheierii actului intre succesorul cu titlu particular si cel de la care a
dobandit bunul
Sa fi fost indeplinite formele de publicitate

In raport cu drepturile si obligatiile personale nascute din contractele incheiate de autorul sau, succesorul cu
titlu particular are calitatea, in principiu de tert propriu zis.
3) In raport cu creditorii chirografari.
Creditorii chirografari sunt acei creditori care au ca singura garantie comuna si proportionala a
realizarii drepturilor lor de creanta intregul patrimoniu al debitorului, ceea ce constituie gajul
lor general. Creditorii chirografari se deosebesc de succesorii universali sau cu titlu universal

22

precum si de succesorii cu titlu particular deoarece nu devin creditori sau debitori prin efectul
contractelor incheiate de debitorul lor.

Opozabilitatea contractului fata de terti

Tertii au obligatia generala de a respecta situatia juridica nascuta din contract, chiar daca pentru ei aceasta
realitate se prezinta ca un fapt juridic. Este vorba de caracterul de utilitate sociala pe care il prezinta
opozabilitatea. Este de retinut ca de regula manierea absoluta in care opozabilitatea se realizeaza este
probarea cunoasterii de catre tert a situatiei juridice rezultate din contract, indiferent ca avem de a face cu un
sistem de publicitate organizat legal sau nu.
Def. Prin opozabilitatea contractului , in sens larg, intelegem ca el produce efecte intre partile contractante si
avanzii cauza ai partilor, precum si faptul ca situatia juridica nascuta din contractul respectiv trebuie
respectate de catre toti, inclusiv de tertii propriu zisi.
Opozabilitatea contractului in raporturile dintre parti si succesorii lor in drepturi se confunda cu principiul
fortei obligatorii a efectelor contractului. Atunci cand vobim de opozabilitatea fata de terti, ne referim la
opozabilitatea propriu zisa, astfel cum este ea reglementata in CC.
Opozabilitatea contractului fata de tertii propriu-zisi
Opozabilitatea contractului fata de terti este cea de-a doua componenta a notiunii de opozabilitate. De aceasta
data, opozabilitatea are o alta semnificatie; ea nu se confunda cu relativitatea efectelor contractului.
Opozabilitatea contractului fata de terti consta in obligatia tuturor de a respecta situatia juridica creata printrun contract.
Formele opozabilitatii fata de tertii propriu zisi.
a) Opozabilitatea probatorie consta in aceea ca un contract intre parti poate fi utilizat de chiar parti sau
de terti, in vederea probarii unei anumite situatii juridice sau de fapt.
b) Opozabilitatea substantiala consta in acea expresia a opozabilitatii care implica opunerea de catre una
din parti a contractului ca sursa a legitimitatii dreptului sau rezultat din contract.
In raporturile dintre parti, contractul are valoare de act juridic, constand in acordul lor de vointa. Fata de
terti , contractul este un simplu fapt juridic in sensul restrans al cuvantului.

Exceptiile de la principiul relativitatii si de la principiul opozabilitatii efectelor contractului

Def. Exceptiile de la principiul relativiatii efectelor contractului sunt acele situatii juridice in care efectele
contractului se produc fata de alte persoane care nu au calitatea de parti contractante sau de succesori in
drepturi ai partilor. Cu alte cuvinte , si mai precis formulat suntem in prezenta unor exceptii de acest fel
numai atunci cand un cotnract da nastere la drepturi sau la obligatii in favoarea si respectiv in sarcina altor
persoane decat partile contractante si succesorii lor.
Exceptiile de la principiul relativitatii efectelor contractului nu trebuie confundate cu exceptiile de la
opozabilitatea contractului fata de terti.
In literatura de specialtiate se sustine ca exceptiile de la principiul relativitatii efectelor contractului sund de
doua feluri
23

1) Aparente. In aceasta categorie intra

- Promisiunea pentru altul
- Reprezentare
2) Reale. In aceasta categorie intra:
- Contractul colectiv de munca
- Actiunile directe
- Stipulatia pentru altul
Reprezentarea
Prin reprezentare se intelege tehnica juridica prin care o persoana o persoana numita reprezentant incheie un
act juridic (asadar poate fi vorba de un contract) in numele si pe seama unei alte persoane numite reprezentat.
Efectele ecentualului contract incheiat intre reprezentant si tert, se vor produce direct intre reprezentat si tert.
Sursele reprezentarii sunt legea, actul juridic sau hotararea judecatoreasca.
Efectele directe ale reprezentarii si crearea de raporturi directe intre reprezentat si tert sunt legate de
cunoasterea efectiva de catre tert a puterilor conferite reprezentantului si a calitatii sale.
In cazul in care reprezentantul actioneaza in lipsa puterii de reprezentare sau cu depasirea acesteia contractul
incheiat cu tertul nu produce niciun efect intre reprezentat si tert, raportul contractual ramane in vigoare intre
reprezentant in nume propriu si tert.
Tot pentru ipoteza actului incheiat in lipa sau cu depasirea puterii de reprezentare CC prevede o suma de
reguli privind ratificarea, adica recunoasterea expresa de catre persoana in numele careia s-a incehiat fara
drept un anumit act, a efectelor acestui act.
Reprezentarea inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la imputernicire sau prin revocarea puterii de
reprezentare de catre reprezentat cu conditia ca revocarea sa fie adusa la cunostinta tertilor sau acestea sa fi
cunoscut cauza de incetare a reprezentarii pe alta cale.
Acorduri colective
Este vorba de anumite conventii a caror caracteristica principala este aceea ca cel putin una dintre partile
implicate in contract angajeaza prin consimtamantul exprimat la incheierea contractului o colectivitate.
Membrii acestei colectivitati vor avea dreptruri si obligatii desi nu au incheiat contractul colectiv. Asemenea
contracte colective sunt regasibile in diverse materii ale dreptului, dar mai cu seama in cadrul procedurii
falimentului si al raporturilor de munca.
Actiunile directe (acesta e randul in cauza...ai sa vezi ce zic)
Prin actiuni directe intelegem dreptul unor persoane de a actiona in anumite cazuri expres si limitativ
prevazute de lege , impotriva uneia dintre partile unui contract cu care nu au nicio legatura, invocand acel
contract in favoarea lor, contract fata de care au calitatea de terti propriu zisi. Este vorba de un mecanism
juriic in care sunt implicate trei persoane: creditorul ( care este beneficiarul actiunii directe), debitorul sau
imediat sau debitorul intermediar (data de care este legat printr-un raport contractual) si debitorul debitorului
imediat sau subdebitor ( care se afla intr-un raport contractual cu debitorul imediat, dar care nu se afla intr-un
asemenea raport cu creditorul)

22

Actiunile directe reprezinta acea tehnica de natura legala care permite creditorului sa actioneze direct
impotriva subdebitorului pe calea unei actiuni numita actiune directa. Actiunea directa nu poate fi considerata
admisibila in orice grup de contracte, ci numai in doua sitatii speciale:
-

Atunci cand legea prevede actiunea directa in mod expres

Cand actiunea directa este legata de transmiterea unui drept

Actiunile directe sunt exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului.

Promisiunea pentru fapta altuia
Promisiunea pentru fapta altuia sau conventia de porte fort reprezinta o exceptie aparenta de la relativitatea
efectelor contractului princ are o persoana se obliga fata de creditor sa determine un tert sa incheie sau sa
ratifice un contract respectiv si eventual sa il si execute.
Stipulatia pentru altul
Stipulatia pentru altul exceptie veritabila de la relativitatea efectelor contractului este contractul in folosul
unei terte persoane adica, figura contractuala prin care o persoana se obliga fata de alta sa execute o prestatie
in favoarea unui tert.
Notiunea de exceptie de la principiul opozabilitatii fata de terti a efectelor contractului
Eventualele exceptii de la opozabilitatea contractului sunt acele situatii in care tertii nu mai au obligatia
generala de a respecta situatia generata de cotnractul incheiat intre parti, adica ipotezele in care sunt
indreptatiti sa neglijeze aceasta realitate fara ca atitudinea lor sa genereze angajarea raspunderii delictuale
Exceptii de la opozabilitatea efectelor contractului
-

Situatiile in care partile unui cotnract nu indeplinesc formalitatile speciale ale sistemului legal de
publicatie
O alta exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti este beneficiul actiunii pauliene.
Actiunea pauliana este acea actiune care poate fi formulata de o anumita categorie de terti fata de
cotnract, in scopul asigurarii inopozabilitatii fata de acestia a situatiei juridice generate de
cotnractul fraudulos incheiat de debitorul lor.
Tot exceptii de la opozabilitatea efectelor contractului sunt numeroasele situatii in care actul
incheiat intre doua parti este constatat inopozabil unei a treia persoane
Ultima exceptie de la opozabilitatea efectelor contractului pe care o identificam este simulatia

Promisiunea faptei altuia

Def. Promisiunea faptei altuia poate fi definta ca fiind un cotnract sau o clauza intr-un contract prin care o
persoana- debitorul sau promitentul- se obliga fata de creditor, sa obtina consimtamantul unei terte persoane
de a incheia un contract sau a ratifaca un contract deja incheiat.
Formele conventiei
Din analiza acestei definitii rezulta ca se pot distinge doua forme de porte fort (promisiunea faptei altuia)

23

Principala ( in cazul in care intre doua persoane se incheie un contract al carui obiect este unic
consta in prestatia debitorului de a il determina pe un tert sa isi dea consimtamantul la incheierea
unui contract cu creditorul)
Accesorie ( atunci cand consta intr-o clauza ce se integreaza intr-un contract si prin care debitorul
se obliga printre altele sa obtine consimtamantul sau angajamentul unui tert)

Obligatia asumata de promitent este una de rezultat.

Conditii de valabilitate
Fiind un contract, promisiunea faptei altuia trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale de validitate ale
unui cotnract. In ceea ce priveste forma , chiar daca actul pe care tertul trebuie sa il ratifice, execute, incheie
tertul este unul pentru care legea pretinde o forma autentica, promisiunea faptei altuia nu trebuie sa implice
aceasta forma.
Pe langa conditiile generale CC pretinde si o conditie speciala si anume promisiunea faptei altuia trebuie sa
fie expresa sau cel putin neindoielnica.
Conventia de stipulatie pentru altul poate avea numeroase aplciatii practice: in materia contractului de
mandat, in cazul instrainarii unui bun indiviz de catre unul dintre coproprietari etc.
Efectele conventiei de porte-fort
Efectele promisiunii de porte fort depind de atitudinea tertului al carui consimtamant sau angajament s-a
obligat sa il obtina dar si de limitele angajamentului asumat de catre promitent.
Inainte de toate este necesar sa precizam ca in temeiul promisiunii de porte fort in sarcina debitorului se naste
o obligatie de a face si in acelasi timp de rezultat. Debitorul se obliga sa determine o terta persoana sa incheie
sau sa ratifice un act juridic. Daca actul respectiv va fi incheiat sau dupa caz ratificat se considera ca
debitorul si-a indeplinit obligatia contractuala. In ipoteza in care promitentul s-a obligat sa isi garanteze
executarea obligatiei asuate de catre tert, daca tertul nu executa obligatile din contractul incheiat de
creditorului promitentului, acesta din urma, intocmai ca un fideiusor, este tinut sa raspunda de neexecutare.
Conventia de porte fort nu este o exceptie de la relativitatea efectelor contractului. (opinia lui Pop, Liviu Pop)
Stipulatia pentru altul
Def. contractul in favoarea unei terte persoane sau stipulatia pentru altul este un contract sau o clauza intr-un
contract prin care o parte, numita promitent, se obliga fata de cealalta parte, numita stipulant, sa execute o
prestatie in favoarea unei alte persoane, straina de contract, numita tert beneficiar.
Conditii
Stipulatia pentru altul trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale de validitate prevazute de lege.
Alaturi de conditiile generale de validitate, mai trebuie intrunite inca doua conditii speciale, expres prevazute
de lege si una propusa de doctrina:
a) Tertul beneficiar sa fie o persoana determinata sau cel putin determinabila la data incheierii stipulatiei
b) Tertul beneficiar al stipulatiei trebuie sa existe la momentul la care primitentul trebuie sa isi execute
prestatia
22

c) Conditia ca stipulatia sa fie neindoielnica

Contrar altor situatii in care neindeplinirea conditiilor imperative este sanctionata cu nulitatea sau cu
considerarea clauzei ca nescrisa, in cazul de fata, sanctiunea nerespectarii conditiilor de la lit a si b de mai sus
este aceea ca stipulatia profita stipulantului, fara a agrava sarcina promitentului.
Consimtamantul tertului beneficiar nu este o condtie de existenta a stipulatiei pentru altul, dar este o conditie
de efectivitate.
Efectele stipulatiei pentru altul
Pentru a analiza efectele stipulatiei pentru altul este necesar sa subliniem ca mecanismul sau consta in
nasterea in mod direct si originar din contractul incheiat intre stipulant si promitent a unui drept de sine
statator in favoarea tertului beneficiar, fara a fi necesar consimtamantul acestuia.
Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre stipulant si promitent
Efectele contractului in raporturile dintre stipulant si promitent care se produc fara nicio legatura cu stipulatia
in favoarea tertului sunt guvernate de dreptul comun. Mai putin insa chestiunea posibilitatii revocarii mutuale
sau individuale a stiulatiei care are un regim aparte. Este astfel necesar sa facem urmatoarele distinctii:
-

De la momentul ajungerii acceptarii tertului beneficiar la stipulant sau la promitent stipulatia nu

mai poate fi revocata, mutual sau unilateral
Stipulatia poate fi revocata in mod liber pana la momentul indicat mai sus de catre promitent si
stipulant in persoana
Stipulatia poate fi revocata si unilateral de catre stipulant cu conditia ca nu cumva promitentul sa
aiba un interes in executarea prestatiei fata de tert

Stipulantul are la dispozitie toate remediile conferite de lege oricarui creditor si partilor contractante pentru
neexecutarea contractului.
Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre promitent si tertul beneficiar
Prin efectul stipulatiei , beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului executarea prestatiei.
Din stipulatia pentru altul, intre tertul beneficiar si promitent se naste un raport obligational. Tertul beneficiar
are calitatea de creditor si promitentul are calitatea de debitor. Tertul beneficiar nu este indreptatit sa ceara
rezolutiunea contractului in caz de neexecutare a obligatiei de catre promitent.
Sunt situatii cand promitentul are dreptul sa refuze executarea obligatiei in favoarea tertului beneficiar.
Promitentul poate invoca in apararea sa toate exceptiile pe care este indreptati sa le opuna stipulantului, cum
ar fi nulitatea contractului, realizarea unei conditii rezolutorii etc.

Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar

23

Stipulatia pentru altul prin ea insasi nu da nastere unui raport de obligatii intre stipulant si tertul beneficiar.
Prin acest procedeu stipulantul nu urmareste sa se oblige fata de tertul beneficiar si nici sa il oblige pe tert
fata de el.
Natura juridica a stipulatiei pentru altul
Au fost propuse mai multe variante de doctrina, printre care teoria dublului contract, teoria gestiunii de
afaceri, teoria actului unilateral a promitentului insa cea care a prevalat in dreptul romanesc este cel al
dreptului direct.

Simulatia
Simulatia este o operatiune complexa care din punct de vedere tehnic reprezinta o exceptie de la principiul
opozabilitatii efectelor obligatorii ale contractului. Practic prin simulatie partile ascund fata de terti continutul
adevaratei relatii juridicecare exista intre ele.
Def. simulatia reprezinta o operatiune juridica realizata prin disimularea vointei reale a partilor, constand in
incheierea si existenta simultana, a doua intelegeri sau conventii: una aparenta sau publica, prin care se
creeaza o situatia juridica aparenta, contrara realitatii si alta secreta, care da nastere situatiei juridice reale
dintre parti, anihiland sau modificand efectele produse in aparenta in temeiul contractului public.
Conditiile stipulatiei
1) Existenta actului secret.
Conditia presupune ca actul real sau contrainscrisul sa fie incheiat astfel incat existenta si
cuprinsul sa fie necunoscute tertilor. Actul secret trebuie sa existe in sens de negotium adica de
operatiune juridica reala care produce adevaratele efecte intre partile contractante. In acest sens
actul secret poate sa lipseasca daca este privit ca instrumentul dar este indispensavil privit ca
negotium. Actul secret trebuie sa existe sub forma intelegerii dintre parti la data incheierii actului
public (contemporaneitatii actului secret cu actul public) Din perspectiva contemporaneitatii
trebuie considerat ca nu poate fi vorba de simulatie atunci cand actul aparent este incheiat anterior
actului secret. Totodata trebuie indeplinite si conditiile de validitate substantiale si formale ale
actului secret.
2) Existenta actului public
Actul public este actul care se incheie astfel incat sa produca o aparenta juridica . Este actul adus
la cunostinta tertilor in intentia de a ascunde acestora adevarata realitate juridica din actul secret.
3) Existenta acordului simulatoriu.
Idee de acord simulatoriu sugereaza o reprezentare comuna apartilor, anterior incheierii actului
public si actului secret, reprezentare comuna in care partile sa orchestreze intreaga operatiune a
simulatiei adica sa imagineze toate manoperele prin care se va disimula adevarata relatie dintre
ele fata de terti.

Formele simulatiei
In functie de scopul concret al actului aparent si de relatia in care aceasta se gaseste actul secret avem:

22

Simulatie prin fictivitate

Simulatie prin deghizare
Simulatie prin interpunere de persoane

Principala clasificare utilizate in literatura e specialitate este cea care distinge intre simulatia absoluta si cea
relativa. Simulatia absoluta este in cazul in care partile stabilesc ca itnre ele sa nu existe in realitate niciun
act. Ea este relativa atunci cand sunt simulate doar unul sau mai multe elemente ale contractului public.
Contractul aparent sau public este fictiv
Prin acest procedeu, partile disimuleaza complet realitatea, stabilind in actul secret ca actul aparent nu va
produce niciun efect juridic. Este singurul caz de simulatia abosulta, adica de disimulare absoluta a realitatii.
De exeplu, cazul cel mai frecvent utilizat in practica, intre parti se incheie un contract de vanzare cumparare.
In secret partile prevad ca acest contract nu va produce niciun efect si ca niciun transfer de proprietate nu se
va produce in favoarea cumparatorului.
Actul public deghizeaza actul secret
Procesul deghizarii consta in faptul ca partile incheie un anumit contract care da nastere adevaratelor
raporturi juridice dintre ele, contract pe care pentru a il tine in secret, in totul ori in parte, il imbraca in forma
unui alt contract. Deghizarea este de doua feluri:
-

Totala atunci cand prin actul public se ascunde natura actului secret. Este vorba in realitate de o
simulare a cauzei reale a actului juridic.
Partiala atunci cand partile prin actul public se limiteaza sa ascunda unele clauze sau efecte ale
actului secret fara sa se ascunda natura actului care isi produce efectele intre parti.

Interpunerea de persoane
In cazul simulatiei prin interpunerea de persoane, pesoanele care incheie actul aparent prevad, intr-o
intelegere secreta, faptul ca una dintre ele nu are calitatea de aprte contracntanta si stabilesc cine este
adevaratul contractant. Asadar, partile actului aparent urmaresc in mod constient ca efectele sa se produca
fata de o alta persoana careia i se asigura anonimatul. In principiu, in operatiunea simulatiei prin interpunere
de persoane sunt implicate trei persoane: interponentul (persoana care are calitatea de beneficair real al
operatiunii cuprinse ina ctul public) interpusul (persoana care figureaza ca parta in actul public si care
mascheaza adevarata identitate a beneficiarului) si tertul ( cae este contractantul adevarat din actul public in
persoana caruia se prodc efectele acestui contract)
Scopurile si limitele simulatiei
Folosind simulatia partile produc voit, in deplina cunostinta de cauza, o neconcordanta intre vointa declarata
si vointa reala, acordul lor de vointa realizat in scopul nasterii modificarii sau stingerii unui raport juridic
fiind insotit, dublat si de un alt acord de vointa, declarat , dar nereal, in scopul ascunderii sau mascarii fata de
erti a existenti sau continutului acordului de vointa secret real. ( daca ai citit asta o data si ai inteles tot-
respecte maestre)
Principiul neutralitatii simulatiei. Conform acestui principiu , simulatia nu trebuie sanctionata la nivelul
validiratii dar nici nu trebuie incurajata in sensul producerii de efecte fata de terti. Legiuitorul recunoaste

23

partilor un anume drept de a simula. Acest drept trebuie exercitat insa cu buna credinta pentru mentinerea
caracterului neutru al simulatiei.
Limitele simulatiei
Limitele simulatiei sunt date de exercitarea coreta a dreptului de a simula. O eventuala exercitare abuziva a
acestui drept se considera in doctrina ca este frauda. Frauda poate fi de doua feluri:
-

Frauda intereselor tertilor ( frauda civila) este de regula sanctionata cu inopozabiliatea fata de
acestia a contractului aparent
Frauda la lege. De multe ori simulatia este conforma cu legea si in acord cu bunele moravuri. Cu
toate acestea prin crearea unei situatii juridice aparente, contrara sau diferitacelei reale, poate fi
urmarita realizarea unor scopuri ilicite sau imorale, cand actul juridic simulat nu mai poate fi
ocrotit de lege si deci este exclus sa produca efecte juridice valabile chiar intre partile
contractante.

Efectele simulatiei
Sanctiunea specifica simulatiei este de regula, inopozabila fata de terti a actului secret si a situatiei juriice
nascuta din acesta.
Efectele simulatiei in raporturile dintre partile contractante
Confrom prevederilor Art. 1289 CC atunci cand simulatia este valabila intre partile contractante si succesorii
lor produce efecte actul secret.
Efectele simulatiei fata de terti
Legea distinge in sfera tertilor intre doua categorii prin raportarea la terii obisnuiti ( fata de care intereseaza
in ce masura se poate invoca simulatia sau nu) si creditorii partilor.
Principiul consacrat de legiuitor este acela ca actul secret nu poate avea niciun efect in contra tertelor
persoane complet straine de contract, asadar nu poate fi invocat de parti sau de succesorii lor ipotriva tertilor
de orice fel. Tertii pot invoca inopozabilitatea fata de ei a actului secret, numai daca sunt de buna credinta.
Efectele simulatiei in raporturile dintre terti
Aceasta problema se pune doar atunci cand intre terti exista un conflict in sensul ca unii au interesul sa
invoce actul aparent iar altii au interesul sa prevaleze actul secret care le este favorabil. In acest conflict vor
avea de castigat acei creditori de buna credinta care invoca in favoarea lor actul aparent, deoarece ei nu au
putut cunoaste existenta actului secret.
Actiunea in simulatie
Def. actiunea in simulatie este acea actiune prin care se cere instantei de judecata sa constate existenta si
continutul actului secret cu scopul de a inlatura actul aparent sau acele clauze ale sale care anihileaza sau
mascheaza actul real.
Sanctiunea ei nu este nulitatea si inopozabilitatea fata de terti a actului secret.

22

Actiunea in simulatie poate fi exercitata de orice persoana interesata sa invoce in favoarea sa actul secret,
daca este valabil sau sa ceara constatarea nulitatii sale.
Actiunea in simulatie este din punct de vedere procedural o actiune in constatare si drept urmare este
imprescriptibila.
Proba simulatiei
Intre partile contractante proba simulatiei se poate face numai potrivit normelor de drept comun privitoare la
dovada actelor juridice. Tertii propriu zisi incluzand in aceasta categorii si creditorii partilor pot dovedii
existenta si cuprinsul actului secret prin orice mijloc de proba.

Raspunderea contractuala si remediile neexecutarii contractului

Raspunderea civila contractuala
Def. Raspunderea civila contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara pecuniar
prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu intarziere a
obligatiilor nascute dintr-un contract valabil incheiat.
Elementele principale ale conceptului:
-

Raspunderea contractuala este urmarea obligatiei generale de a raspunde pentru prejudiciile

cauzate unei alte persoane
Raspunderea cotnractuala are drept scop repararea pecuniara a prejuiciilor cauzate prin
neexecutarea contractului
Raspunderea contractuala este urmarea neexecutarii obligatiilor contractuale

Normele juridice referitoare la raspunderea contractuala sunt de doua feluri:

-

Norme juridice aplicabile raspunderii contractuale in general

Norme juridice specifice raspunderii in fiecare contract numit

Conditiile raspunderii contractuale in conceptia traditionala:

Pentru a fi in prezenta raspunderii contractuale se considera in general ca este necesar sa fie intrunite patru
conditii :
- Fapta ilicita
- Prejudiciul
- Existenta raportului de cauzalitate
- Culpa, greseala sau vinovatia debitorului
a) Fapta ilicita. Neexecutarea obligatiilor contractuale. Fapta ilicita savarsita de debitorul contractual
consta in incalcarea dreptului celeilalte parti prin neexecutarea obligatiilor contractuale. Neexecutarea
obligatiei poate fi totala sau partiala. Executarea necorespunzatoare consta in executarea prestatiei cu
nerespectarea conditiilor de calitate stabilite in clauzele contractuale sau in standardele uzuale. Prin
executarea cu intarziere a obligatiilor contractuale se intelege faptul ca debitorul a executat in antura
prestatiile sale sau este gata sa le execute dupa implinirea termenului stabilit in contract, cauzand
astfel creditorului un prejudiciu.

23

b) Prejudiciul. Prejudiciul consta in consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala,

efecte ale incalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinand creditorului sau contractual prin
neexecutarea lato sensu a prestatiei sau prestatiilor la care s-a indatorat.
c) Raportul de cauzalitate. Pentru antrenarea raspunderii civile contractuale este necesara existenta
raportului de cauzalitate intre neexecutarea lato sensu a obligatiilor contractuale si prejudiciul suferit
de creditor.
d) Culpa sau vinovatia debitorului. Conditia culpei debitorului este in general retinuta pentru angajarea
raspunderi contractuale. Gradele culpei in principiu nu au nicio relevanta decat in unele contracte. In
cazul obligatiilor de rezultat s-a impus solutia potrivt careia culpa debitorului este prezumata. In cazul
obligatiilor de mijloace sau de diligenta situatia este diferita. Creditorul este tinut sa faca dovada ca
debitorul a fost in culpa de a nu fi folosit mijloacele adevate si nu a desfasurat o activitate diligenta
care ar fi putut duce la realizarea acelui rezultat.
Concluzii finale asupra conceptiei traditionale
Def. Remediile neexecutarii cotnractului constituie acele mijloace menite sa asigure creditorului satisfactia
juridico-economica asteptata de pe urma contractului in toate ipotezele in care obligatiile contractuale nu sunt
executate de catre debitor.
Raspunderea contractuala nu este mai mult decat un remedii pentru neexecutarea contractului.
Raspunderea contractuala este doar una din urmarile principiului fortei obligatorii a contractului alaturi de
celelalte remedii pentru neexecutare.
Raspunderea contractuala pentru fapta altuia
In principiu raspunderea contractuala este directa si persoanala. Cu toate acestea ne putem imagina
numeroase situatii in care prejudiciul este cauzat in mod direct celeilalte parti de o persoana pe care
creditorul si-a substituit-o in executarea obligatiilor sale contractuale. De exemplu, ne putem imagina
incalcarea obligatiei de securitate rezutlata dintr-un cotnract medical, de catre un angajat al medicului.
Pentru a fi in prezenta unei raspunderi contractuale pentru fapta altei persoane este necesar ca:
-

Obligatia contractuala a debitorului sa se execute prin altul

Tertul interpus in executarea contrctului sa fie desemnat voluntar de catre creditor
Absenta de scutire de raspundere a debitorului de catre creditorul sau contractual
Neexecutarea obligatiilor contractuale ale debitorului principal sa constituie o fapta ilicita si
culpabila a tertului interpus in executare.

Conceptia legiuitorului asupra raspudnerii contractuale

Conceptia intermediara a legiuitorului roman.
1) Latura traditionala a raspunderii atestata in textul Art. 1350 al CC atesta conceptia legiuitorului asupra
raspunderii concretizata in trei idei directoare
- Raspudnerea contractuala este pandantul principiulu foreti obligatorii a contractului (Omul e
obsedat de cuvantul pandant)
22

Raspudnerea contractuala are un continut moral si se intemeiaza pe ideea de reparare a

prejudiciului
- Raspunderea generata de neexecutarea unei obligatii contractuale are un regim juridic distinct- cel
al raspunderii contractuale
2) Latura moderna a raspunderii, in acord cu spiritul legislativ european in materie, este atestata de
reglementarea executarii prin echivalent a obigatiilr in cadrul capitolului dedicat remediilor
neexecutarii obligatiilor.

Remediile neexecutarii contractului

Remedii=drepturi ale creditorului in caz de neexecutare

principii ale invocarii remediilor

Principiile identificate in aceasta materie ar fi urmatoarele:
1) Principiul dreptului la o executare conforma
Creditorului are dreptul la indeplinirea integrala, exact si la timp a obligatiilor. Se considera ca acest
tip de definitie reuneste cele trei dimensiuni ale conformitatii executarii:cantitativa, calitativa si
temporala.
2) Principiul neexecutarii
Conditia fundamentala a invocarii remediilor consta in existenta unei neexecutari. Desi condtia pare
simpla sunt necesare mai multe precizari:
a) Dreptul la remedii este activat de indata ce exista o neexecutare, indiferent de insemnatatea
acesteia pentru creditor.
b) In privinta aceleiasi neexecutari trebuie sa subliniem ca elementul vinovatie nu se regaseste decat
pe aclocuri in fizionomia remediilor
c) Neexecutarea trebuie sa nu fie justificata
d) Neexecutarea trebuie sa nu fie imputabila creditorului. Situattia este de regula cunoscuta sub
numele de mora creditoris si impiedica invocarea oricarui remediu
3) Principiul favor contractus
Principiul prioritar al executarii in natura a obligatiilor debitorului. Astfel, oricat de oneroasa ar fi
executarea silita in natura, creditorul are dreptul sa o solicite si sa o obtina.
4) Principiul punerii in intarziere
Regula care guverneaza noua tehnica a remediilor este aceea conform careia pentru aplicarea oricarui
remediu este obligatorie punerea in intarziere a debitorului, adica acordarea unui termen suplimentar
de executare. Prin exceptie, principiul citat nu trebuie aplicat in cazul in care exista o punere de drept
in intarziere.
5) Principiul cumulului remediilor
Sesnsul acestui principiu este unul triplu:
a) In primul rand remediile pot fi cumulate cu conditia ca acestea sa nu fie incompatibile
b) In al doilea rand dreptul la daune interese este de principiu cumulabil cu orice alt remediu
c) Schimbarea optiunii intre remedii este in principiu libera
6) Cenzura clauzelor contractuale privind remediile
Clauzele care limiteaza sau exclud anumite remedii trebuie analizate din prisma clauzelod de
inlaturare sau limitare a raspunderii contractuale. Desi nu se prevede in mod expres in anumite
raporturi juridce, clauzele contractuale care exclud sau limiteaza dreptul la remedii , ca si clauzele
care extind acest drept, sunt uneori supuse unui contrl juridic sever generat de calitatea beneficiarului
acestor clauze.

23

Clasificarea remediilor
Remedile pot fi :
- Naturale ( care duc la atingerea scopului contractual asteptat pe calea executarii obligatiilor
contractuale adica in cele din urmaintr-o maniera naturala)
- Substitutive (care duc la atingerea rezultatului contractual asteptat intr-o reconstituire)
Intra in categoria remediilor naturale:
-

Termenul suplimentar
Executarea silita in natura
Indreptarea sau corectarea executarii
Repararea sau inlocuirea
Exceptia de neexecutarea a contractului

Intra in categoria remediilor substitutive:

-

Rezolutiunea si rezilierea
Reducerea prestatiilor
Daunele interese

Termenul suplimentar de executare

Def. Acest remediu consta in obligatia creditorului in ipteza ajungerii obligatiei la scadenta fara a fi
executaa , sa acorde debitorului un termen suplimentar in care acesta sa isi execute obligatiile contractuale.
In esenta si in principiu, termenul suplimentar de executare reprezinta un remediu prealabil oricarui alt
remediu reglementat de CC. Din punct de vedere practic, sensul acestui remediu este punerea in intarziere a
debitorului printr-o notificare: scopul implicit al remediului ar fi acela de protectie a debitorului.
De regula, pentru ca creditorul sa invoce orice alt remediu, este necesara acordarea termenului suplimentar de
executare. Prin exceptie acordarea acestui termen nu este necesara daca debitorul este pus in intarziere de
drept.

Conditiile termenului suplimentar de executare.

Din textele legale se deduc o serie de conditii legate de forma notificarii si de continutul acesteia:
a) Forma punerii in intarziere. Forma punerii in intarziere este liberalizate in noul cod. Ea trebuie facuta
in scris si poate fi comunicata debitorului prin orice mijloc care asigura dovada comunicarii.
b) Sub aspectul continutului punerea in intarziere a debitorului trebuie sa includa acordarea unui termen
rezonabil de executare.
Exceptia de la regula acordarii termenului suplimentar.
Acordarea termenului suplimentar de executare nu este necesara in cazurile de punere de drept in intarziere.
Astfel debitorul este de drept in intarziere cand:
22

Exista o stipulatie contractuala care prevede ca simpla implinire a termenului contractual de

executare produce efectul unei puneri de drept in intarziere
O prevedere legala expresa indica punerea de drept in intarziere
Obligatia contractuala a debitorului nu putea fi executata in mod util decat intr-un anumit termen
Prin fata sa, debitrul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau cand a incalcat o
obligatie de a nu face
Anterior oricarei notificari, debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia
de a nu executa obligatia
Nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul activiatii unei
intreprinderi
Obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Efectele punerii in intarziere

1) Efectul principal al acoradrii termenului suplimentar de executare consta in suspendarea dreptului
creditorului la remediu. Fara asuspenda insa dreptul creditorului la invocarea exceptiei de neexecutare
sau la daune interese.
2) Efectul secundar al punerii in intarziere consta in faptul ca debitorul raspunde de la data punerii in
intarziere de orice pierdere
3) Debitorul in cazul in care acesta a facut o oferta de executare creditorului, chiar fara a respecta
conditiile punerii in intarziere a creditorului, debitorul nu poate fi considerat pus in intarziere
4) Punerea in intarziere a unuia dintre codebitorii solidari va produce efecte si in privinta celorlalti
debitori.

Executarea silita in natura

Principiul consacrat de legiuitorul roman este acela ca intotdeauna cand debitorul nu si-a indeplinit obligatiile
contractuale, creditorul este indreptatit sa solicite executarea silita in natura. Singura exceptie de la aceasta
regula este data de imposibilitatea executarii in natura. Chiar daca o asmenea executare silita innatura este
extrem de oneroasa, si pentru creditor si pentru debitor, chiar daca ea se dovedeste extrem de nepractica
pentru ambele parti si chiar daca pare evident ca ar fi mai utila inlocuirea sa cu remediul daunelor interese,
creditorul tot nu ii poate fi refuzata pretentia de executare silita in natura decat daca ea este imposibila.
Executarea silita a obligatiilor de a da si a obligatiilor de prestare.Pentru trecerea la executarea silita
innatura este necesara punerea in intarziere prealabila. Remediul executarii silite in natura include remediile
repararii si inlocuirii precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectoasa.
Executarea silita a obligatiilor de a face.
Executarea ilita a obligatiilor de a face are loc intr-o maniera diversa si cel mai adesea indirecta.
1) In rimul rand, categoria obligatiilor de a pune la dispozitie creditorului un bun ( cazul tipic fiind acela
al obligatiei de predare) se poate exuta silit dupa modelul ofeit de Art. 1527 CC. Este vorba de o
categorie aparte din sfera obligatiilor de a face, si anume de obligatiile de praestare care reprezinta o
seire de obligatii de a face executabila in natura silit.
2) Restul obligatiilor de a face nu pot fi , in principiu, executate silit in natura
3) Autorizarea creditorului ( executarea de catre creditor) apelul la un tert in vederea executariireprezinta doua remedii alternative in cazul obligatiilor de a face

23

Executarea silita a obligatiilor de anu face. Practic nu este cu putinta sa vorbim de o executare silita in
natura a unei obligatii de a nu face.

Exceptia de neexecutare
Def. Atunci cand obligatiile nascute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre parti nu
executa sau nu ofera executarea obligatiei cealalta parte poate, intr-o masura corespunzatoare, sa refuze
executarea propriei obligatii, afara de cazul in care din lege, din vointa partilor sau din uzante rezulta ca
cealalta parte este obligata sa execute mai intai.
Conditiile exceptiei de neexecutare a contractului
Pentru a putea invoca exceptia de neexecutare a contractului, trebuie sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele
conditii:
a) Referitor la natura obligatiilor neexecutate: obligatiile reciproce ale partilor trebuie sa isi aiba temeiul
in acelasi contract sinalagmatic
b) Condtiile neexecutarii. Pentru invocarea acestui remediu trebuie sa existe o neexecutare a obligatiilor,
chiar partiala, dar suficient de importanta din partea celuilalt contractant. Neexecutarea trebuie sa fie
suficient de importanta pentru a da dreptul la acest remediu.
c) Obligatiile reciproce trebuie sa fie ambele exigibile. Exceptia de neexecutare poate fi invocata numai
daca obligatiile reciproce sunt ajunse la scadenta sau trebuie executate imediat.
d) Neexecutarea sa nu se datoreze celui care invoca exceptia de neexecutare, fapta care l-a impiedicat pe
celalalt sa isi execute obligatia
e) Raportul contractual prin natura sa trebuie sa presupuna regula executarii simultane a obligatiilor
celor doua parti
Functionarea exceptiei de neexecutare
Exceptia de neexecutare a contractului opereaza exclusiv in puterea partii care o invoca. Daca sunt
indeplinite conditiile de mai sus, exceptia de neexecutare se invoca, intre partile contractante de catre partea
contractanta indreptatita, in puterea sa, fara interventia judecatorului.
Nu este necesara nici conditia punerii in intarziere a celeilalte parti. Pentru invoarea exceptiei de neexecutare
nu este necesara indeplinirea niciunei conditii de forma.
Efectele exceptiei de neexecutare
Exceptia de neexecutare suspenda executarea prestatiei celui care o invoca asemanator cu situatia cand el ar
fi beneficiat de un termen. Avand ca efect suspendarea fortei obligatorii a contractului, partea indreptatita sa
refuze executarea obligatiilor sale, nu poate fi obligata sa plateasca daune interese moratorii pe motiv ca ar fi
intarziat executarea prestatiilor ce le datoreaza celeilalte parti. Exceptia de neexecutare poate fi opusa nu
numai celeilalte parti, ci tuturor persoanelor ale caror pretentii se intemeiaza pe acest contract.
Dupa cem analizat efectele exceptiei de neexecutare a contractului, putem ajunge la constatarea ca ea poate fi
considerata, in acelasi timp, un mijloc de aparare a partii care o invoca si un mijloc de presiune asupra
celeilalte parti.

22

Rezolutiunea si rezilierea
(capitolul asta ii scris ca cizma in cartecu paragrafe repetate cu greseli gramaticale si cu un text de ti se
suceste mintea=> am mai completat cu vechea carte)
Def. Rezolutiunea consta in desfacerea unui contract sinalagimatic cu executare dintr-o data , la cererea uneia
din parti, pentru motivul ca cealalta parte nu a executat culpabil obligatii la care s-a indatorat. ( asta e
definitia veche. De retinut faptul ca nu mai este necesara culpa in noua legislatie!)
Rezolutiunea, este deci, o cauza de incetare a contractului asociata chestiunii executarii. Pe de alta parte,
rezolutiunea este un remediu oferit creditorului in caz de neexecutare este cel mai incisiv dintre cele
existente deoarece duce la incetarea contractului cu efecte retroactive.
Creditorul are dreptul de a opta intre a solicita executarea innatura, in mod exact si la termen a obligatiei , iar
in cazul in care debitorul refuza sa isi execute obligatiile, creditorul este indreptatit sa opteze intre executarea
silita ( in natura) a obligatiei, rezolutiunea, rezilierea contrctului sau reducerea prestatiei sau sa utilizeze orice
alt mijloc precazut de lege pentru realizarea dreptului sau. Rezolutiunea este o solutie de ultim resort.
Domeniul de aplicare a rezolutiunii.Domeniul predilect al rezolutiunii este dat de contractele
sinalagmatice.
Tipuri de rezolutiune
Odata ce creditorul a ales sa invoce rezolutiunea el poate opta intre doua tipuri de rezolutiune:
-

Rezolutiunea judiciara
Si rezolutiunea unilaterala extrajudiciara

Acest drept de optiune constituie o noutate absoluta in pesagul juridic romanesc. Alaturi de principalele tipuri
de rezolutiune, noua reglementare cunoaste si rezolutiunea legala de drept ( atunci cand legea prevede expres
ca neexecutarea obligatiilor la termen atrage dupa sine rezolutiunea) si rezolutiunea de drept conventionala
( care opereaza in temeiul pactelor comisorii)
Aceluiasi creditor ii este deschisa in mod suplimentar si o optiune limitata intre rezolutiunea totala si
rezolutiunea partiala a contractului.
Rezolutiunea unilaterala reprezinta o premmiera petnru dreptul pozitiv romanesc si trebuie salutata ca un are
castig. In esenta acest tip de rezolutiune presupune posibilitatea creditorului chiar si in lipsa unui pact
comisoriu expres de a invoca rezolutiunea contractului pentru neexecutare fara a apela la foruri judiciare sau
la orice autoritate exterioara propriei vointe, in maniera unilaterala si extrajudiciara.
Conditiile neexecutarii rezolutorii
Din criteriile oferite de legiuitor se pot desprinde urmatoarele cerinte referitoare la neexcutarea contractuala
pentru a putea fi invocata rezolutiunea:
a) Neexecutarea trebuie sa preiveasca o obligatie contractuala
b) Neexecutarea trebuie sa fie suficient de grava. Neexecutarea poate fi totala ( caz in care nu se mai
pune problema evaluarii gravitatii) sau poate fi partiala ( caz in care criteriul utilizat pentru
determinarea gravitatii este imporatanta.) Indeobste in doctrina, se face trimitere la ideea de cauza
23

oricat de insignificanta ar fi din punct de vedere obiectiv neexecutarea daca ea ar fi privita

independent de contract, daca ea lipseste de interes contractual creditorul atunci neexecutarea este
suficient de grava din perspectiva rezolutiunii.
Rezolutiunea judiciara
In privinta acestui tip de rezolutiune, sunt necesare cateva observatii la nivelul conditiilor substantiale si
formale de invocare a sa:
1) Conditia substantiala unica a rezolutiunii juridicare consta in neexecutarea insemnata
2) Conditia formala a rezolutiunii judiciare este aceea ca, in prealabil, debitorului sa i se fi acordat un
termen suplimentar de executare.
Rezolutiunea unilaterala
Rezolutiunea unilaterala consta in acea rezolutiune care opereaza in puterea creditorului, fara apelul la
instanta de judecata. De regula, libertatea creditorului in a alege rezolutiunea unilaterala este totala. Prin
exceptie in anumite situatii, legiuitorul impune necesitatea unei rezolutiuni judiciare.
Pentru o buna intelegere a mecanismului rezolutiunii unilaterale este necesara o prezentare a conditiilor in
care aceasta opereaza:
a) In primul rand, astfel cum am anticipat conditia de fond este aceea a existentei unei neexecutari
insemnate
b) Prima conditie formala : existenta unei puneri in intarziere
c) Declaratia unilaterala de rezolutiune. Este actul central al mecanismul rezolutiunii unilaterale. In
esenta , aceasta declaratie consta intr-un act unilateral supus comunicarii prin care creditorul isi
manifesta vointa de a desfiinta unilateral contractul pentru neexecutare.
d) Conditia de efectivitate a rezolutiunii unilaterale- notificarea rezolutiunii. Este vorba de fapt, de
comunicarea declaratiei de rezolutiune debitorului. Notificarea aferenta, care trebuie sa fie scrisa,
conform textului citatt, poate sa insoteasca declaratia de rezolutiune sau sa fie inclusa in aceasta.
Esentiala este insa chestiunea comunicarii sale catre debitor.
Rezolutiunea conventionala intemeiata pe pactele comisorii.
Reprezinta acea rezolutiune care poate opera judiciar sau unilateral in virtutea unei clauze rezolutorii
( numita chiar de legiuitor pact comisoriu) prin care partile stabilesc in prealabil care neexecutare
contractuala poate sa atraga rezolutiunea.
Conditiile de validitate si de functionare/invocare a pactelor comisorii:
-

22

Conditia transparentei pactelor comisorii. Pentru ca rezolutiunea conventionala sa opereze, este

necesar ca pactele comisorii sa fie stipulate expres si ca ele sa prevada in maniera neechivoca
obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea sau rezilierea de drept a contractului.
Pactul comisoriu trebuie invocat cu buna credinta
Neexecutarea definita in pactul comisoriu trebuie sa se fi produs si sa aiba o gravitate suficienta
Conditia formala pentru operarea rezolutiunii conventionale este aceea a notificarii specializate.
Punerea prealabila in intarziere este necesara numai daca pactul comisoriu prevede acest lucru.

Obligatia creditorului de a aduce la cunostinta debitorului , prin intermediul unei notificari , faptul
ca a invocat rezolutiunea contractului si conditiile in care acesta opereaza.
Reducerea prestatiilor
Intelesul sau este urmatorul: daca neexecutarea obligatiilor nu este suficient de insemnata pentru a se putea
invoca rezolutiunea totala a contractului creditorul desi nu are dreptul sa invoce rezolutiunea, va avea dreptul
la reducerea proportionala a prestatiilor cu conditia ca aceasta sa fie posibila. Reducerea proportionala a
prestatiilor este in realiztate o rezolutiune partiala, in masura neexecutari obligatiilor uneia din parti. Pentru o
corecta intelegere a mecanismului reducerii prestatiilor trebuie sa facem urmatoarele precizari:
-

Conditia substantiala a reducerii prestatiilor este existenta unei neexecutari (este indiferent
gravitatea acesteia)
Conditia substantiala a posibilitatii reducerii prestatiilor.
Conditii formale ale reducerii prestatiilor . Este necesra acordarea prealabila a termenului
suplimentar de executare. Tot sub aspect formal trebuie sa retinem ca reducerea prestatiilor poate
opera in vointa creditorului sau judiciar.

Rezolutiunea anticipata
Este vorba de situatiile in care existenta neexecutarii esentiale din partea debitorului exista deja anterior
scadentei obligatiilor sale, astfel incat este neeconomic si injust pentru creditor sa astepte scadenta
obligatiilor creditorului pentru a putea invoca rezolutiunea. Lipsa unei reglementari speciale in materie de
rezolutiune anticipata ne poate determina sa credem, la prima vedere, ca lipseste o conditie esentiala a
rezolutiune si anume neexecutarea determinata si actuala.
In anumite situatii, debitorul poate fi decazut din beneficiul termenului suspensiv ( cazurile care duc la
pierderea acestui termen au fost tratate mai inaintenu a credeti, verificati!)
In egala masura este posibila rezolutiunea anticipata si in cotnextul punerii de drept in intarziere a
debitorului.
Rezilierea
Rezilierea contractului reprezinta o forma de rezolutiune a acestuia ale carei efecte nu au caracter retroactiv,
ci numai pentru viitor. Adesea se ai sublinieaza insa si o a doua diferenta fata de rezolutiune si anume aceea
ca rezilierea este specifica acelor contracte in care executarea este succesiva spre deosebire de rezolutiunea
care se aplica in general contractelor cu executare TZAC PAC, sau uno ictu.
Conditile de invocare a rezilierii atat la nivel substantial cat si la nivel formal sunt identice cu cele al
rezolutiunii , insa au specificul lor. La nielul conditiilor substantiale este necesara si in cazul rezilerii o
neexecutare insemnata. La nifelul conditiilor de forma, invocarea rezilierii trebuie sa indeplineasca exact
conditiile formale ale rezolutiunii unilaterala respectiv ale celei judiciare.
Efectele rezolutiunii si rezilierii
Efectele intre parti

23

Pronuntarea rezolutiunii de catre instanta sau declararea unilaterala a acesteia are ca efect desfiintarea
temeiului juridic care leaga partile contractului. O asemenea desfiintare va avea ca efect nasterea obligatiilor
reciproce de restituire a prestatiilor neexecutate.
Regula fundamentala este aceea ca restituirea prestatiilor se va face in natura. Regula cunoaste nuantari si
exceptii
-

In ipoteza in care restituirea in natura nu este posibila , restituirea se face prin echivalent
La restituirea prestatiilor este aceea ca , la restituirea in natura a acestora, se va tine seama de
momentul incare debitorul a primit ceea ce trebuie sa restituie.
Incapabilul va fi tinut la restituirea prestatilor doar in limita imbogatiiri sale, apreciata la data
cererii de restituire.
Cumulul restituirii cu executare prin echivalent. Restituirea in natura sau prin echivalent poate fi
dublata de o cerere de despagubiri- daune interese, in masura in care creditorului obligatiei
contractuale neexecutate i-a fost cauzat un prejudiciu

Efectele rezolutiunii si rezilierii in raporturile fata de terti

Regula de baza care guverneaza aceste efecte este cea a desfiintarii drepturilor tertilor constituite de catre
dobanditorul initial intre momentul incheierii contractului si cel al desfintarii acestuia. Exceptii de la regula:
-

Actinea in restituire nu poate fi formulata fata de tertul dobanditor, daca regulile de carte funciara
il impiedica sa o faca.
Actiunea in restituire nu poate fi utilizata nici impotriva dobanditorului de buna credinta a unui
mobil, daca acesta dovedeste intrunirea tuturor conditiilor, pentru dobandirea proprietatii asupra
bunurilor mobile prin posesia de buna credinta.
Restituirea nu va putea fi solicitata nici tertului care a uzucapat bunul ce face obiectul actiunii in
restituire.

Executarea prin echivalent

Notiunea de daune interese
Def. Prin daune interese intelegem despagubirile in bani pe care debitorul este indatorat sa le plateasca in
scopul reparari prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale.
Caracteristici ale daunelor interese:
-

Caracterul pecuniar al daunelor interese. Intotdeauna daunele interese se stabilesc in bani.

Daunele interese au vocatia cumulului cu celelalte remedii. In ceea ce priveste remediul daunelor
interese, acesta are vocatia primara de a fi cumulat cu oricare dintre remediile existente.

Conditiile daunelor interese

Spre deosebire de celelalte remedii, in cazul de fata, nu este necesara punerea prealabila in intarziere a
debitorului. Sensul este acela ca acordarea de daune interese se poate realiza in toate cazurile in care exista o
neexecutare culpabila si aceasta cauzeaza creditorului un prejudiciu.
Conditii:

22

In primul rand este necesar sa existe o neexecutare a unei obligatii contractuale. Orice abatere de
la principiul fortei obligatorii a contractului constituie sub aspectul neexecutari o condtie primara
suficienta pentru acordarea de daune interese.
In al doilea rand, este necesara dovedirea culpei sau vinovatiei debitorului in neexecutarea
obligatiilor contractuale. In ce priveste prova culpei, legiuitorul reglementeaza un sistem legal
bazat pe prezumtii in aceasta privinta, prevaznd ca , in cazul neexecutarii obligatiilor contractuale
culpa debitorului este prezumata.
In al treilea rand este necesara existenta prejudiciului. In ce priveste conditiile prejudiciului pentru
ca aceasta sa poata fi reparat, noua reglementare cuprind o serie de reguli destul de precise. Aceste
reguli sunt:
1. Regula repararii prejudiciului cert. Intra in sfera prejudiciului cert bineinteles,
prejudicul actual, dar si prejudiciul viitor, cat si prejudiciul rezultat din pierderea unei
sanse.
2. Regula repararii prejudiciului previzibil.
3. Regula repararii prejudicului material si a prejudiciului moral
4. Repararea prejudicului este limitata de mora creditoris, sau mai lard, de orice
neexecutare imputabila creditorului ( chiar fara culpa)
5. Repararea prejudiciului este limitata de obligatia creditorului de minimizare a
prejudiciului. Din textul lega indicat se deduce existenta unei obligatii a creditorului de
a depune diligente in sensul inlaturarii consecintelor prejudiciabile pe care le are
neexecutarea , daca aceste diligente stau in puterea sa
6. In ce priveste proba prejudiciului, CC instituie doua reguli. In primul rand, intotdeauna
sarcina probarii prejudiciului apartine creditorului. In al doilea rand, proba
neexecutarii nu il scuteste pe creditor de sarcina probei prejudiciului.
7. Existenta unui raport de cauzalitate.

Clasificarea daunelor interese

Daunele interese sunt de doua feluri:
-

Compensatorii
Moratorii

Daunele interese compensatorii sunt despagubiri in bani care se platesc creditorului pentru a ii repara
prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea totala sau partiala ori executarea necorespunzatoare a
obligatiilor de catre debitor.
Daunele interese moratorii sunt despagubirile in bani care reprezinta echivalentul prejudiciului provocat
creditorului prin intarzierea executarii obligatiei de catre debitor.
Principala deosebire dintre cele doua categorii de daune interese consta in aceea ca daunele interese
compensatorii inlocuiesc executarea in natura a obligatiilor contractuale si prin urmare nu se cumuleaza cu
aceasta. Cu alte cuvinte, debitorul nu poate fi tinut in acelasi timp, la plata de daune interese compensatorii si
la executarea in natura a prestatiilor la care s-a indatorat prin contract. Dimpotriva, daunele interese moratorii
se cumuleaza intotdeauna cu executarea in natura a obligatiei sau cu plata de daune interese compensatorii.
Clauzele de modificare a raspunderii

23

Marea majoritate a normelor juridice aplicabile acestei materii sunt supletive. Asa se explica faptul ca pot fi
modificate prin acordul de vointa al partilor. Conventia prin care partile contractatante stabilesc expres clauze
de modificare a raspunderii lor este necesar sa fie incheiata inainte de neexecutarea prestatiilor si de
producerea prejudiciului. Clauzele de neraspundere permit identificarea a trei categorii de clauze valabile de
modificare a raspunderii contractuale.:
- Clauza de exonerare de raspudnere pentru anumite cazuri exceptate sau culpe determinate
- Clauze de plafonare sau limitare a raspudnerii
- Clauze de agravare a raspunderii
a) Clauze valabile care exonereaza raspudnerea. Clauzele prin care debitorul este exonerat de raspudnere
pentru neexecutare sunt nule. In schimb, sunt valabile si pot fi stipulate in cotnract, clauze prin care
debitorul este exonerat de raspundere atunci cand, neexecutarea lato sensu a obligatiilor se datoreaza
unei culpe determinate, cum este neglijenta sau imprudenta. Astfel de clauze sunt lipsite de efect
atunci cand prejudiciile sunt cauzate direct persoanei ( vietii, integritatii corporale, bla bla bla)
b) Clauze valabile de limitare a raspunderii. Clauzele de plafonare sau limitare a raspunderii sunt acele
stipulatii contractuale prin care partile stabilesc o limita maxima a despagubirilor la plata carora
debitorul poate fi obligat pentru neexecutarea lato sensu a prestatiilor la care s-a indatorat, chiar daca
prejudicul suferit de creditor depaseste aceasta limita. Si aceste clauze sunt valabile numai daca
debitorul nu se face vinovat de dol sau de culpa grava.
c) Clauze valabile prin care se agraveaza raspunderea. Suntem in prezenta agravarii raspunderii atunci
cand prin acordul de vointa al partilor, debitorul isi asuma raspunderea in ipoteza cand neexecutarea
de catre el a prestatiilor la care s-a obligat se va datora unor cazuri de forta majora determinate.
Asadar, debitorul renunta la unele cazuri de forta majora pentru care legea il exonereaza de
raspundere.

Evaluarea daunelor interese

Stabilirea intinderii daunelor interese poate fi facuta de instanta de judecata, direct prin lege sau prin acordul
de vointa al partilor.
Evaluarea judiciara
Evaluarea judiciara a daunelor interese se face prin hotarare judecatoreasca. Stabilirea intinderii daunelor
interese de catre instantele de judecata are loc cu respectarea principiului repararii integrale a prejudiciului in
scopul repunerii creditorului in situatia in care s-ar afla daca debitorul ar fi executat intocmai prestatiile la
care s-a indatorat. Evaluarea trebuie sa fie facuta in functie de momentul pronuntarii hotararii judecatoresti.
Evaluarea legala
Evaluarea legala a daunelor interese se circumscrie sferei obligatiilor care au ca obiect prestatia de a da o
suma de bani la care legiuitorul adauga si cazul obligatiilor de a face care pot fi evaluate in bani. In ceea ce
priveste evaluarea legala, vom atinge cu aceasta ocazie si chestiunea evaluarii conventionale.
A) Obligatiile pecuniare. Obligatiile de acest fel se pot executa intotdeauna in natura. In cazul lor,
debitorul poate fi obligat sa plateasca numai daune interese moratorii ( nu si compensatorii, ar fi
iredundant)
a) Cuantumul daunelor interese moratorii este cel stabilit de parti sau de lege.
b) Creditorul nu trebuie sa faca dovada existentei si intinderii prejudiciului cauzat prin intarzierea in
executare a obligatiei. Cuantumul daunelor interese moratorii , conventional sau legal stabilit de
22

parti este unul fix, astfel incat el nu poate fi modificat prin proba faptului ca prejudicului suferit
de creditor este mai mic.
c) Daunele interese moratorii sunt datorate in principiu , din ziua scadentei obligatiei de plata.
B) Reguli speciale de obligatii pecuniare. Avem in vedere, in principal, OG 12/2011 privind dobanda
legala renumeratorie si penalizatoare pentru obligatiile banesti ( in principiu orice dobanda legala
prevazuta de o lege speciala)
a) Evaluarea daunelor interese in materie de obligatii pecuniare trebuie sa tina seama de clasificarea
legala a acestora in dobanda legala renumeratorie ( dobanda datorata de debitorul obligatiei de a
da o suma de bani la un anumit termen, calculata pentru perioada anterioara implinirii termenului
scadentei obligatiei. ) si dobanda legala penalizatoare ( dobanda datorata de debitorul obligatiei
banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta.)
b) Dobanda legala (adica dobanda aplicata in toate situatiile in care partile nu au prevazut cuantumul
dobanzii) este stabilita de Art. 3 din OG 13/2011 astfel:
- Rata dobanzii legale renumeratorii este egala cu nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR-ului
- Rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 4 puncte
procentuale
c) Partile sunt libere sa stabileasca rata dobanzii pentru sumele datorate in baza contractului dintre
el. Dobanda conventioanala nu poate depasii cu peste 50% dobana legala ( sa stiti daca aveti de
aface cu camatarii)
C) Evaluarea daunelor interese moratorii in cazul obligatiilor de a face si a altor obligatii decat cele
pecuniare. Creditorul are dreptul la plata unor daune interese moratorii egale cu dobanda legala.
Acestea se pot calcula spre deosebire de cazul obligatiilor pecuniare, numai de la data punerii in
intarziere a debitorului. Exceptiile de la aceasta regula sunt date de situatiile in care :
- s-a stipulat o clauza penala care prevede un alt cuantum al daunelor interese
- creditorul poate dovedi un prejudicu mai mare cauat de intarzierea in executarea obligatiei

Evaluarea conventionala a daunelor interese

Stabilirea intinderii despagubirilor poate avea loc si prin acordul de vointa al creditorului si debitorului
intervenit inainte de producerea prejudiciului. Aceasta intelegere se numeste clauza penala. Alaturi de clauza
penala tot cu titlu de evaluare conventionala a daunelor interese, legiuitorul reglementeaza si arvuna
Clauza penala
In intelesul traditional al acestei notiuni, clauza penala reprezinta o stipulatie contractuala prin care partile
evalueaza anticipat daunele interese contractuale. Dandu-i o noua expresie legiuitorul prevede: Clauza
penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in cazul neexecutarii
obligatiei principale. Din definitia legala se desprinde limpede ca evaluarea anticipata nu trebuie sa priveasca
neaparat o prestatie monetara. Dimpotriva, poate fi vorba de obligatia de a da sau de obligatia de a face ceva.
Stipularea clauzei prezinta o mare utilitate deoarece se evita dificultatile de evaluare judiciara a daunelor
interese, creditorul nefiind obligat sa dovedeasca existenta si intinderea prejudiciului.
Clauza penala are un caracter accesoriu ceea ce deterina independenta conventiei in care ea a fost stipulata de
eventuala nevalabilitate a clauzei penale si totodata dependenta clauzei penale de valabilitatea conventiei
principale. Prin exceptie stignerea obligatiilor prin rezolutiune sau reziliere nu va duce la stingerea efectelor
clauzei penale prevazute pentru neexecutare.
23

Creditorul are dreptul de a opta in cazul neexecutare intre executarea silita in natura a obligatiei principale si
cea a executarii clauzei penale. Acest drept de optiune nu exista decat daca neexecutarea este culpabila din
partea debitorului. Ca si in cazul optiunii pentru remedii, alegerea nu este recunoscuta decat creditorului.
Functionarea clauzei penale.
Clauza penala devine exigibila cand sunt intrunite conditiile raspunderii contractuale a debitorului.
Chestiunea cumulului:
-

atunci cand clauza penala a fost prevazua pentru neexecutarea obligatiilor nu poate fi cumulata cu
executarea lor in natura si nici cu eventualele daune interese compensatorii
atunci cand clauza penala a fost prevazuta pentru executarea necorespunzatoare , ea se poate
cumula cu remediul executarii silite in natura
clauza penala poate fi cumulata cu cele daunele interese moratorii daca exista si intarziere in
executarea obligatiilor

Chestiunea mutabilitatii (modificarii clauzei penale)

-

in principiu, instanta nu poate modifica in niciun fel cuantumul clauzei penale

prin exceptie clauza penala poate fi modificata de instanta de judecata in doua ipoteze:
i)
micsorarea este admisibila in cazul in care obligatia principala a fost executata partial si
aceasta executare profita creditorului
ii)
micsorarea este admisibila si in cazul in care penalitatea este vadit excesiva fata de
prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului

Ipoteze speciale de functionare a clauzei penale

Legiuitorul aduce in discutie doua cazuri speciale de functionare a clauzei penale:
-

cazul in care obligatia principala este indivizibila

daca obligatia principala este divizibila, atunci si penalitatea este divizibila si va fi suportata
numai de catre codebitorul vinovat de neexecutare si nuai pentru partea de care acesta este tinut.

Arvuna
Clauza de arvuna este o stipulatie contractuala cu functii diverse. Ea stabileste ce se intampla cu o anumita
suma de bani sau cantitate de bunuri fungibile platita de un contractant celuilalt la momentul incheierii
contractului.
Def. Arvuna este o stipulatie contractuala in care se prevede ca aceasta suma va fi restituita indoit celeilalte
parti daca nu se executa contractul din cauza partii care a priit arvuna sau se retine daca nu se executa
contractul din cauza partii care a platit arvuna, precum si in cazul special in care aceasta din urma se dezice
de incheierea contractului, daca i s-a conferit acest drept.
Clauza de arvuna poate avea urmatoarele roluri:
-

22

de a confirma incheierea contractului

de a permite dezicerea celui care a avansat arvuna
de a penaliza una din parti

la nivelul conditiilor de validitate , retinem ca sunt valabile toate observatiile pe care deja le-am facut cu
ocazia clauzei penale in legatura cu caracterul accesoriu al acesteia. Pe de alta parte, in mod partial, regasim
in cazul arvunei si conditiile raspunderii contractuale. In primul rand, uneori este necesara conditia
culpei/vinovatiei uneia dintre parti. Alteori aceasta conditie nu este necesara sa fie probata. Prejudiciul nu
este necesar sa fie probat.
Efectele arvunei
In cazul clauzei de arvuna confirmatorie, deoarece arvuna este socotita un avans al executarii prestatiilor
uneia din parti, semn al incheierii contractului, se produc urmatoarele efecte speciale:
-

daca partea care a dat arvuna nu executa , fara justificare obligatiile asumate prin contract, cealalta
parte este indreptatita sa retina arvuna (rol penalizator)
cu taote acestea, partea care a primit arvuna sau partea care a dat-o in cazul neexecutarii culpabile
din partea celilalte parti, poate solicita rezolutiunea sau dimpotriva, poate solicita un alt remediu,
de exemplu, executarea silita in natura a celeilalte parti.
In cazul executarii prestatiei datorate, arvuna se socoteste avansul acestei executari

In cazul clauzei de arvuna dezicere, se produc urmatoarele efecte:

-

In primul rand, arvuna dezicere permite celui care a dat-o sa se dezica de contract, adica sa il
denunte unilateral.
In cazul in care contractul se executa din nou arvuna se imputa asupra prestatiei datorate de cel
care a dat arvuna
In cazul in care cotnractul se desfiinteaza din cauze neimputabile arvuna trebuie restituita in
intregime

Riscurile contractului
Intreaga problematica a riscurilor contractuala este generata de situatiile in care din cauze neimputabile
( forta majora, caz fortuit), contractul nu poate fi exercitat
Aceasta problema se afla in stransa legatura cu una din cauzele de stingere a obligatiilor: imposibilitatea
fortuita de executare. Astfel, atunci cand o obligatie contractuala nu mai poate fi executata, datorita unui
eveniment de forta majora si in cazuri speciale de caz fortuit, in principiu , obligatia se stinge. Debitorul se
afla liberat de obligatia pentru imposibilitatea de executare. Se disting doua cazuri si urmatoarele conditii:
-

In cazul imposibilitatii absolute de executare a cotnractului, acesta se desfiinteaza automat, adica

de plin drept, fara a fi necesara vreo formalitate.
In cazul imposibilitatii relative de executare ( incluzand imposibilitatea partiala si pe cea
temporala) creditorul va putea invoca orice remediu este pus la dispozitia sa pentru neexecutarea
cu exceptia executarii silite in natura si a daunelor interese pentru partea imposibil de executat sau
pentru partea temporar imposibil de executat.
Obligatia debitorului de a notifica creditorului survenienta evenimentului fortuit intr-un termen
rezonabil din momentul in care debitorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca imposibilitatea de
executare
Dovada imposibilitatii revine debitorului

Riscurile in contractele translative de proprietate

23

In noua reglementare , transferul riscurilor este separat de cel a transferului proprietatii si este legat de un
moment care poate fi evaluat strict, adica cel al predarii. Exista doua cazuri:
-

Daca bunul nu a fost predat, riscul ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare
Daca creditorul a fost pus in intarziere de catre debitor, riscul se transfera in sarcina creditorului
de la data punerii sale in intarziere.

Titlul III
Actul juridic unilateral de drept civil
Actul juridic unilateral
Reglementare: Capitolul II intitulat Actul juriic unilateral, din titlul II al cartii a V-a cuprinde doua
sectiuni, una dedicata regulilor generale in materie de acte unilaterale si cealalta dedicata actului juridic
unilateral ca izvor de obligatii.
Notiunea de act juridic unilateral: In esenta actul juridic unilateral este acea manifestare de vointa care
genereaza efecte juridice, desi nu a fost acceptata de o alta persoana.
Clasificarea legala a actelor unilaterale
Art. 1326 CC efectueaza o clasificare in acte supuse comunicarii si acte nesupuse comunicarii.
a) Actele unilaterale supuse comunicarii
Conform Art. 1326, actul unilateral este supus comunicarii atunci cand constituie modifica sau stinge
un drept al destinatarului si ori de cate ori informarea destinatarului este necesara potrivit naturii
actului.
b) Actele unilaterale nesupuse comunicarii
Sunt toate acele acte prin care nu se constituie ,modifica sau stinge un drept al destinatarului si in care
natura actului nu presupune necesitatea comunicarii sale. Exemplul natural de asmenea act este
testamentul.
Regimul juridic al actelor unilaterale
Confrom Art. 1325 CC, daca prin lege nu se prevede altfel, dspozitiile legale privitoare la contracte se aplica
in mod corespunzator si actelor unilaterale. De aceea se aplica si acestora toate prevederile legale privitoare
la conditiile consimtamantului, capacitatii, obiectului si cauzei contractului, precum si , atunci cand este
cazul, ale formei contractului. Actelor unilaterale li se aplica si regimul juridic al nulitatilor. De asemenea,
principiile aplicabile contractelor se aplica si actelor unilaterale. Principiul fortei obligatorii a actului juridic
unilateral, a carui esenta consta tocmai in nerevocarea sa potestativa, este suspendat pana la un anumit
moment- cel al comunicarii sale. In ce priveste principiul relativitatii efectelor contractului, ea presupune o
distinctie prealabila intre terti: tertul destinatar al actului unilateral si ceilalti terti. In ce priveste tertul
destinatar, adesea pana in momentul acceptarii de catre acesta a beneficiului actului unilateral efectele actului
nu se produc. Daca ne referim la principiul opozabilitatii fata de terti, comunicarea unor acte unilaterale
pentru ca acestea sa produca efecte este in acelasi timp o conditie de opozabilitate a actului unilateral.
Angajamentul unilateral (promisiunea unilaterala)
Exista trei tipuri de angajamente unilaterale:
- Emiterea titlurilor la purtator
- Oferta de a contracta cu temen sau adresata unei persoane neprezente
- Promisiunea publica de recompensa
22

In doctrina s-au subliniat anumite trasaturi ale admisibilitatii unui angajament unilateral ca sursa de obligatii:
-

In primul rand , s-a subliniat ca angajamentul unilateral are un caracter subsidiar

In al doilea rand, s-a subliniat caracterul necesarmente utilitar pe care actul unilateral trebuie sa il
aiba
In al treilea rand, angajaentul unilateral trebuie sa fie suficient de precis

Promisiunea unilaterala reprezinta un act unilateral cu o valoare de angajament unilateral prin care autorul
sau se obliga fata de un tert, independent de acceptare din partea acestuia a actului, sa execute o anumita
prestatie. Un asemenea act este pe deplin valabil.
Efectele angajamentului unilateral
In ipoteza in care tertul refuza dreptul nascut din angajamentul unilateral, angajamentul unilateral este lipsit
de orice efecte juridice.
Promisiunea publica de recompensa
Promisiunea publica de recompensa consta in oferta adresata de catre emitent publicului ca, in schimbul unei
prestatii determinate, sa plateasca o recompensa. Ea este obligatorie si daca tertul a executat prestatia fara a fi
cunoscut existenta ofertei.

Titlul IV
Fapte juridice licite-izvoare de obligatii
Consideratii generale
Notiunea de fapte juridice civile are doua intelesuri: una larga si alta restransa. Prin fapte juridice civile lato
sensu intelegem toate actiunile omenesti sau faptele voluntare ale omului, de savarsire carora legea leaga
anumite efecte juridice, constand in nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice civile. Faptele
juridice, stricto sensu, constau in toate actiunile omenesti licite sau ilicite savarsite fara intentia de a produce
efecte juridice, efecte care totusi se produc in temeiul si puterea legii, chiar impotriva vointei autorului lor.
Clasificarea faptelor juridice in sensul restrans al cuvantului
Actiunile omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, izvoare de raporturi obligationale, sunt
de doua feluri: fapte ilicite si fapte licite.
Faptele juridice licite sunt actiuni omenesti savarsite fara intentia de a da nastere la raporturi juridice de
obligatii, care totusi produc asemenea efecte in puterea legii, fara ca prin ele sa se incalce normele de drept in
vigoare.
Faptele juridice ilicite sunt actiuni omenesti savarsite fara intentia de a da nastere la rapoturi juridice de
obligatii , care totusi produc asemenea efecte in temeiul sau puterea legii , impotriva vointei autorului lor, si
prin care se incalca normele de drept sau bune moravuri.
Reglementare
Capitolul III, titlul II din cartea V. Capitolul cuprinde trei sectiune dedicate urmatoarelor fapte juridice licite:

23

Gestiunea de afaceri
Plata nedatorata
Imbogatirea fara justa cauza

Gestiunea de afaceri
Notiune
Gestiunea de afaceri consta in situatia in care o persoana (gerantul) indeplineste acte sau fapte in interesul
unei alte persoane (geratul) fara a fi fost insarcinata in acest sens. Exemplul tipic si regasibil in toate
prezentarile acestui fapt juridic este cel in care o persoana se ocupa de imobilul invecinat proprietatii sale
care se afla in pragul ruinei facand reparatiile urgente, in timp ce proprietarul acestui imobil este plecat.
Def. Gestiunea de afaceri este definita ca un fapt juridic licit care consta in aceea ca o persoana numita
gerant, incheie din proprie initiativa, fara sa fie obligata, acte juridice sau savarseste acte materiale necesare
si utile, in favoarea sau interesul altei persoane, numita great.
Conditiile gestiunii de afaceri
Pentru a produce efectele ce ii sunt specifice, gestiunea de afaceri trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
a) Sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia. Altfel spus, gerantul trebuie sa incheie acte juridice
sau sa savarseasca fapte materiale utile in interesul altuia.
In ceea ce priveste continutul gestiunii, se considera ca aceasta cuprinde:
- Actele juridice de gestiune care pot fi diverse: plata unei datorii, actul incheiat cu un tert pentru
efectuarea unor reparatii, contractul de asigurare etc. In principiu , actele de gerare a intereselor
altuia nu pot depasi sfera actelor de conservare si administrare.
- Faptele materiale de gestiune care pot fi la randul lor diverse: descarcarea unor marfuri, stingerea
unui incendiu, repararea unei conducte, efectuarea unor lucrari.
In al doilea rand, iinterventia gerantului prin incheierea de acte juridice si savarsirea de fapte
materiala trebuie sa fie utila geratului, aica sa fi evitat pierderea unei valori patrimoniale sau sa fi
sporit valoarea unui bun al acestuia
b) Actele de gestiunesa fie savarsite , fara imputernicirea si fara stirea geratului sau cu stirea geratului,
dar fara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau fara a se putea ocupa de afacerile sale. Interentia
geratului este in principiu spontana. In ipoteza indiferentei geratului insa- daca geratul a cunoscut
existenta gestiunii si nu s-a obosit sa desemneze un mandatar desi putea sa o faca aven in realitate de
a face cu un mandat tacit
c) Gestiunea sa fie voluntara: actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera interesele altuia. Nu este
necesar insa ca gerantul sa fi cunoscut persoana tertului ale carui afaceri le gestioneaza voluntar si
nici ca gerantul sa fie o persoana determinata.
Fata de aceste observatii, legiuitorul indica lipsa gestiunii de afaceri in doua situatii:
- In cazul persoanei care lucreaza in interesul alteia fara sa stie, nu sunt in prezenta unei gestiuni de
afaceri
- In cazul persoanei care actioneaza in interesul alteia cu scopul de a o gratifica.
Tot in legatura cu aceasta conditie, este necesar de precizat ca actele de gestiune trebuie savarsite cu
intentia de a il obliga pe great la restituirea cheltuielilor facute si obligatiilor executate in interesul sau de
catre gerant. Asa cum s-a spus: gerantul sa nu fi lucract cu intentia de a face o liberalitate.

22

d) Gerantul sa aiba in principiu capacitatea de a contracta. Aceasta conditie a capacitatii gerantului este
una relativa si ea este ceruta numai daca obiectul juridic al gestiunii o implica: daca el presupune acte
juridice, e nevoie de capacitatea gerantului.

Efectele gestiunii de afaceri

Raportul dintre gerant si gerat
Gerantul are urmatoarele obligatii:
-

Obligatia de instiintare
Obligatia de continuare a gestiunii incepute Odata inceputa gestiunea , un eventual abandon
intempestiv al acestia este de nepermis intrucat ar putea cauza prejudicii geratului
Obligatia de a se ingriji de afacerile altuia cu diligenta unui bun proprietar. Gerantul raspunde
pentru prejudiciul cauzat geratului prin orice culpa indiferent de forma si gradul ei.
Obligatia de a da socoteala geratului cu privire la tot ceea ce a facut in cursul imixtiunii in
afacerile sale la fel ca in cazul mandatului
Obligatia de a remite geratului tot ceea ce a primit actionand in interesul sau. Daca in cursul
gestiunii gerantul primeste sume de bani sau alte bunuri , in temeiul afacerii gestionate, acestea se
cuvin geratului.

Geratul la randul sau are urmatoarele obligatii:

-

Obligatia de a plati gerantului toate cheltuielile necesare si utile. Cheltuielile necesare reprezinta
acele cheltuiele care au servit la conservarea intereselor geratului. Cheltuielile utile reprezinta
acele cheltuieli efectuate de gerant pentru punerea in valoare a bunurilor geratului fiind similare
cheltuielilor de administrare. Geratul datoreaza gerantului si dobanzi pentru sumele de mai sus,
calculate din momentul in care ele au fost avansate. Pentru a garanta obligatia de restituire a
cheltuielilor necesare si utile facute de catre gerant CC insituie chiar o ipoteca legala in favoarea
gerantului.
Obligatia de a il despagubi pe gerant de prejudiciile pe care fara culpa sa geratul le-a suferit din
cauza gestiunii
Obligatia gerantului de a executa actele necesare si utile care au fost incheiate de gerant. Atat
gestiunea necesara cat si gestiunea utila trebuie considerate ratificate automat de indata ce se
constaa ca au acest caracter. Singura exceptie este aceea a gestiunii utile in cazul in care geratul se
impotriveste efectuarii gestiunii. Geratul nu este indatorat sa il remunereze pe gerant pentru
serviciile sale, deoarece ele au un caracter dezinteresat. In cazul in care geratul se impotriveste
gestiunii el va fi tinut sa acopere cheltuielile necesare in ipoteza in care gestiunea se dovedeste
vadit necesara.

Raportul dintre great si terti

23

Daca gestiunea de afaceri a fost ratificata sau este necesara sau utila, geratul este indatorat sa execute toate
obligatiile contractate de gerant, in numele geratului sau in nume propriu, in interesul gestiunii, in masura in
care nu au fost inca executate.
Raporturile dintre gerant si terti
Existenta acestor raporturi depinde de atitudinea pe care a avut-o gerantul atunci cand a contractat cu terti.
Daca el le-a adus la cunostiinta ca actineaza numai in contul geratului si gestiunea a fost ratificata sau este
utila, el nu are nicio obligatie proprie ( este cazul asa numitei gestiuni cu reprezentare). Este posibila ca
gerantul sa actioneze in nume propriu, asumandu-si personal obligatiile fata de terti ( este cazul gestiunii fara
reprezentare).
Gestiunea fara reprezentare este cazul cel mai frecvent. Tertii pot totusi sa pretinda executarea obligatiilor, nu
numai de la gerant, ci si de la geratul in interesul caruia a actionat gerantul. Gestiunea cu reprezentare da
nastere unor raporturi similare mandatului. Gerantul intocmai ca si mandatarul , nu este tinut in niciun fel fata
de tertii cu care a contractat.
Ratificarea presupune o recunoastere de catre great a gestiunii efectuate de catre gerant. Intr-o asemenea
situatie odata ratificata gestiunea legiuitorul prevede ca ea produce efecte retroactiv, efectele unui mandat.
Gestiunea de afaceri si imbogatirea fara justa cauza
Diferente:
-

Geratul are obligatia de a restitui gerantului valoarea integrala a cheltuielilor pe care le-a facut cu
gestiunea chiar daca avantajele geratului sunt inferioare acesteia. Imbogatitul este obligat sa
restituie insaracitului numai valoarea imbogatirii sale, chiar daca insaracirea reclamantului este
mai mare
Eventuala imbogatire a geratului are un temei legal in interventia unilaterala si voluntara a
gerantului de a ii gera interesele
In sfarsit, eventualele despagubiri generate de imbogatirea fara justa caua au un temei juridic
subsidiar fata de cel al gestiunii de afaceri, astfel cum vom observa cu ocazia prezentarii
imbogatirii fara justa cauza

Gestiunea de afaceri si mandaturl

Diferente:
-

22

Gerantul poate incheia acte juridice si savarsi fapte juridice; mandatarul incheie numai acte
juridice in contul altei persoan
Gerantul actioneaza din proprie initiativa si fara stirea geratului, mandatarul incheie acte juridice
in baza imputernicirii acordate de mandant
Gerantul raspunde pentru prejudiciile cauzate geratului atunci cand interventia sa a fost absolut
necesaranumai daca se face vinovat de dol, andatarul raspunde fara exceptie daca partile n-au
convenit altfel
Gerantul nu poate renunta la gestiune, fiind obligat s-o continue pana cand geratul sau
mostenitorii sai, in caz de deces o vor prelua, mandatarul paote renunta la andat atunci cand
continuarea executarii lui l-ar prejudicia.

Plata nedatorata
Plata consta in remiterea unei sume de bani sau dupa caz in executarea oricarei alte prestatii care constituie
obiectul insusi al obligatiei.
Def. plata nedatorata poate fi definita ca un fapt juridic licit care consta in executarea de catre o persoana, din
eroare, a unei prestatii la care nu era obligata si fara intentia de a plati pentru altul.
Faptul platii nedatorate da nastere unui raport de obligatii int emeiul caruia cel care a platit este creditoral
obligatiei de restituire a prestatiei executate, iar cel care a primit plata este debitorul aceleiasi obligatii.
Creditorul se mia nueste solvens iar debitorul se numeste accipiens dupa modelul denumirii partilor din
mecanismul generat al platii.
Conditile platii nedatorate
A) Existenta unei plati in sens obiectiv.
Plata facuta trebuie sa constea in remiterea unei sume de bani , a unui bun individual determinat ori
determinat prin caractere generice. Cand este vorba de prestatia de a da este evident aplicabilitatea
notiunii de plata nedatorata. Efectuarea unei lucrari cu convingerea ca exista obligatia efectuarii lor,
trebuie sa permita repunerea in situatia anterioara.
B) Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe
Inseamna ca intre cel care a facut plata, solvens, si cel care a primit plata, accipiens, sa nu existe
raportul juridic de obligatii a carui stingere se urmareste prin plata efectuata.
C) Relativitatea conditiei ca plata sa fie facuta din eroare
Solvens trebuie sa fi facut plata in credinta gresita ca este debitorul lui accipiens. Existenta acestei
conditii este relativ necesara pentru admisibilitatea actiunii in repetitiune, deoarece eroarea lui solvens
are ca efect absenta cauzei care a stat la baza prestatiei executate. Eroarea trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
- Numai solvens trebuie sa fi fost in eroare
- Eroarea sa fi avut caracter determinant, in sensul ca in lipsa ei solvens nu ar fi facut plata
Conditia erorii celui care a facut plata nu este necesara in urmatoarele cazuri:
-

Daca suntem in prezenta unei inexistente absolute sau obiective a temeiului platii
Daca suntem in prezenta unei obligatii care ulterior a fost desfiintata
Cazul particlar al executarii obligatiilro naturale. Obligatiile naturale sunt acele obligatii carora le
lipseste sanctiunea, ceea ce presupune ca ele nu pot fi executate silit. Prin exceptie insa daca plata
este totusi facuta, prestatiile nu mai pot fi supuse restituirii la cererea debitorului.
Cand solvens a efectuat plata unei obligatii sub conditie suspensiva daca acea conditie nu s-a
realizat
Plata unei datorii facuta a doua oara de catre un debitor care dupa ce a executat restata datorata
pierde chitanta doveditoare si este amenintat cu urmarirea de catre fostul sau creditor
Plata facuta datorita dolului si cea sub imperiul violentei.

Efectele platii nedatorate

Plata nedatorata are ca efect nasterea unui raport de obligatii intre accipiens si solvens. In temeiul acestui
raport juridic, accipiens este obligat sa restituie ceea ce a primit fara a ii fi datorat. In anumite cazuri
restituirea nu se poate pretinde restituirea fata de accipiens in temeiul mecanismului platii nedatorate:
23

Atunci cand accipiens a primit plata cu buna credinta si a lasat sa se indeplineasca termenul de
prescriptie
De asemenea cand accipiens a priit plata cu buna credinta si ca urmare a acestei plati s-a lipsit in
orice mod de titlul creantei sale. In toate cazurile de plata acceptata cu buna credinta, solvens are
insa un drept de regres fata de cel care datora cu adevarat plata in temeiul subrogatiei legale in
dreptul creditorului platit.
Nu poate fi supus restituirii nici ceea ce s-a platit inaintea implinirii termenului suspensiv, decat
daca plata s-a facut prin dol sau violenta.

Conditii cu privire la plata

- Plata nedatorata trebuie restituita chiar daca solvens a fost de rea credinta
- Restituirea se face in natura sau prin echivalenta
- Plata nedatorata a avut ca obiect un bun cert. Restituirea priveste in acest caz bunul in starea in
care acesta a fost priit. In cazul in care bunul a pierit nefortuit sau a pierit din culpa debitorului
sau nu mai este posibila restituirea lui acesta va fi obligat sa restituie contravaloarea abunului
raportata la momentul primirii sale sau la momentul pierderii sau instrainarii acestuia. Daca bunul
a pierit fortuit, debitorul de buna credinta nu va fi obligat la restituirea si nici la contravaloarea
bunului. Daca bunul a pierit firtuit si daca debitorul este de rea credinta sau daca obligatia sa de
restituire este urmarea culpei sale debitorul va fi obligat la restituirea echivalentului bunului in
functie de cea mia mare dintre cele trei valori mentionate ia sus. In cazul unei pierderi partiale a
bunului ( pierea partiala, deteriorarea etc) debitorul este obligat sa il achite creditorului
contravaloarea pierderii.
- Bunul supus restituirii este un bun frugifer. Daca debitorul obligatiei de restituire este de rea
credinta sau cauza restituirii ii este imputabila el este tinut sa restituie fructele sau contravaloarea
lor si sa il despagubeasca pe creditor de lipsa de folosinta.
- Indiferent de buna sau de reaua lui credinta, sa restituie suma de bani ori, dupa caz, bunurile de
gen primite, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate.
Actiunea in restituirea platii nedatorate este de regula personala si se prescrie in termenul general de 3 ani.

Imbogatirea fara justa cauza

Def. Imbogatirea fara justa cauza este definita ca fiind faptul juridic licit prin care are loc marirea
patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelaiva a patrimoniului altei persoane, fara ca pentru acest
efect sa existe o cauza justa sau un temei juridic.
Creditorul se numeste insaracit, iar debitorul imbogatit. Atunci cand imbogatitul nu isi indeplineste obligatia,
insaracitul poate introduce o actiune in justitie prin care pretinde restituirea numita dupa traditia romana a
acestui mecanism, actio de in rem verso.
Conditiile imbogatirii fara justa cauza:
Aceste conditii sunt de doua feluri, materiale si juridice.
Conditiile materiale ale intentarii actiunii in restituire sunt:
a) Sa existe o imbogatire a paratului. Ombogatirea poate consta in marirea patrimoniului prin
dobandirea unui bun sau a unei creante, imbunatarirea unui lucru al proprietarului etc.

22

b) Sa existe o insaracire a reclemantului. Insaracirea poate rezulta dintr-o pierdere economica.Se

include in aceasta categorie ipotezele de prestare a unui serviciu.
c) Intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa fie o legatura sau corelatie directa. Cu
alta cuvinte cele dua fenomene trebuie sa aiba o cauza unica sau aceeasi origine.
Conditiile juridice ale actiunii in restituire sunt:
a) Imbogatirea si insaracirea corespunzatoare sa fie lipsite de o cauza justa, adica de un temei juridic
care sa le justifice. Imbogatirea unei persoane are justa cauza atunci cand a avut loc in temeiul unui
act juridic, o hotarare judecatoreasca, uin temeiul legii, prin uzucapiunie, prin posesia de buna
credinta. CC prevede trei cazuri in care imbogatirea trebuie considerata justificata :
- In ipoteza in care imbogatirea rezulta din executarea unei obligatii valabile
- In ipoteca neexercitarii de catre cel pagubit a unui drept contra celui imbogatit
- Imbogatirea rezulta dintr-n act indeplinit de cel pagubit in interesul sau personal si exclusiv, pe
riscul sau ori dupa caz cu intentia de a gratifica
b) Imbogatitul sa fie de buna credinta. Daca imbogatitul a fost de rea credinta nu suntem in prezenta
imbogatirii fara justa cauza, fiind vorba de o fapta ilicita care antreneaza raspunderea civila
delictuala. In acset caz, insaracitul va putea promova o actiune pentru repararea in intregime a
pagubei ce i-a fost cauzata constand in valoarea insaracirii sale, chiar daca imbogatirea paratului este
inferioara.
c) Insaracitul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune in justitie pentru realizarea dreptului sau de creanta
impotriva paratului.
Efectele imbogatirii fara justa cauza
Intreaga problematica a restituirilor subsecvente imbogatirii fara jusa cauza este simplificata prin faptul ca
art. 1347 CC trimite la regulile restituirii aplicate si la restituirea platii nedatorate. Pentru o corecta intelegere
a a regulilor carora le sunt supuse efectele restituirii prestatiilor, trebuie sa facem urmatoarele precizari:
a) Limitele restituirii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza
- Imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea imbogatirii sale chiar daca
insaracirea reclamantului este mai mare
- Insaracitul are dreptul de a i se restitui doar valoarea insaracirii sale, chiar daca foloasele obtinute
de imbogatit sunt mai mari
b) Momentul la care se raporteaza obligatia de restituire. Pentru ca imbogatirea fara justa cauza sa
genereze actiunea in restituirea este necesar, conform Art. 1347 alin 1 CC ca imbogatirea sa subziste
la data sesizariiinstantei.
c) Restituirea este subordonata regulilor generale ale dreptului restituirilor
Prescriptia termenului la actiune este de 3 ani.

23

Titlul V
Faptele juridice ilicite si celelalte fapte juridice extracontractuale cauzatoare
de prejudicii (raspunderea civila delictuala sau extracontractuala)

Cap 1. Consideratii generale privind raspunderea civila cu privire speciala asupra

raspunderii delictuale (extracontractuale)
Def. Raspunderea juridica este definita ca fiind complexul de drepturi si obligatii conexe, care- potrivit
legii- se naste ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de
stat prin aplicarea sanctiunilor juridice in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si al indrumarii
membrilor societatii in spiritul respectarii ordinii de drept.
Def. Raspunderea civila este acel raport juridic de obligatii in care o persoana, numita raspunzatoare, este
indatorata sa repare prejudiciul injust suferit de catre o alta persoana.
Prejudiciul poate fi cauzat printr-o fapta ilicita a omului sau, in ipotezele prevazute de lege, de un fapt juridic
care nu consta intr-o conduita umana, cum ar fi prejudiciul cauzat de un lucru sau de un animal, de ruina
edificiului, de un accident nuclear, de un defect al unui produs etc. Raspunderea civila este, in principiu, o
raspundere exclusiv reparatorie.

Caracteristicile raspunderii civile in textele vechiului cod

Raspunderea civila, in vechiul cod, se caracteriza prin trei cuvinte:
-

Universalism
Individualism
Moralism

Universalismul presupunea ca orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a
carui greseala s-a ocazionat sa il repare
Individualismul raspunderii civile inseamna ca orice persoana raspunde individual pentru prejudiciul cauzat.
Moralismul raspunderii civile se reflecta prin aceea ca in centrul sau se afla culpa sau greseala autorului
faptei prejudiciabile sau a persoanei raspunzatoare.

Raspunderea civila si raspunderea penala

Din comparatia acestor doua tipuri de raspunderi putem gasi unele caracteristici ale raspunderii civile:
a) Raspunderea civila este un principiu general cu o sfera larga de aplicare
b) Intinderea raspunderi civile reparatorii se stabileste in functie de valoarea prejudiciului cauzat,
independent de regula de forma si gradul vinovatiei. Totodata, trebuie amintit ca raspunderea civila
poate fi si obiectiva, in ipostazele mentionate si in noul cod civil: anume raspunderea pentru fapta
altuia, pentru prepusi etc.

22

c) Raspunderea civila este in principiu patrimoniala, constand in obligatia de a repara prejudiciul suferit
de victima.
d) Capacitatea persoanelor fizice de a raspunde se dobandeste de la varsa de 14 ani, in materie
delictuala, ori 18 ani, in materie contractuala cuunele exceptii
e) Actiunea in raspunderea civila este la dispozitia persoanei care a suferit prejudiciul cauzat injust
Cumulul raspunderii civile cu raspunderea penala
Cele doua feluri de raspudnere juridica pot fi cumulate antrenandu-se deopotriva, simultan sau succesiv,
raspudnerea penala si raspunderea civila. Datorita scopului lor diferit, angajarea uneia nu exclude si
angajarea celeilalte. Cumulul are loc numia in acele ipoteze in care fapta ilicita civila este, in acelasi timp, si
infractiune.
In situatia in care printr-o fapta ilicita care este infractiune se cauzeaza un prejudiciu, persoana pagubita are
dreptul de a alege intre doua posibilitati pentru a obtine condamnarea persoanei raspunzatoare la reparatie. In
prima situatie, actiunea in repararea prejudiciului poate fi alaturata actiunii penale, pentru a fi solutionata de
catre instanta penala. Intr-o astfel de ipoteza se spune ca victima se constituie parte civila in procesul penal.
Victima infractiunii are insa posibilitatea, in acelasi scop, de a introduce o actiune civila, separata de cea
penala, la o instanta civila pentru a fi solutionata dupa regulile procesului civil. Precizam insa ca daca victima
s-a constituit parte civila in procesul penal, de regula, ea nu mai are dreptul de a promova ulterior o actiune
separata cu acelasi obiect la instanta civila.
Daca victima a optat pentru actiunea directa si separata promovata la instanta civila, inainte de rezolvarea
cauzei penale printr-o hotarare definitiva si irevocabila, practic se ridica mai multe probleme care se
solutioneaza dupa urmatoarele reguli:
a) Judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva si irevocabila a cauzei penale
b) Hotararea instantei penale are autoritate de lucru judecat pentru instanta civila cu privire la existenta
faptei, a persoanei care a savarsit-o si vinovatia acesteia. Este de subliniat ca numai hotararea
definitiva si irevocabila a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile.
c) Prescriptia dreptului la actiunea in raspundere civila si presciptia raspunderii penale sunt reglementate
diferit. Art. 1394 CC dispune cu claritate ca in toate cazurile in care despagubirea deriva dintr-un fapt
supus de legea penala unei prescriptii mai lungi decat cea civila, termenul de prescriptie a raspunderii
penale se aplica si dreptului la actiunea in raspunderea civila.

Structura raspunderii civile in textele noului cod civil

Reglementare: noul cod civil reglementeaza principial raspunderea civila in cartea a V-a despre obligatii,
titlul 2, izvoarele obligatiilor fiindu-I consacrat capitolul al IV-lea intitulat evocator raspunderea civila,
structurat in sase sectiuni.
Prin modul de organizare a acestor texte legale, nu prea diferit fata de vechiul cod civil, se poate usor
constata ca redactorii lor au inteles sa mentina, prin formulari exprese, distinctia dintre raspunderea civila
delictuala si raspunderea civila contractuala.
Def. raspunderea civila delictuala este obligatia prevzuta de lege in sarcina unei persoane, numita
raspunzatoare, de a repara prejudiciul injust suferit de o alta persoana, careia i-au fost incalcate drepturile
sauinteresele sale legitime, in afara unei legaturi contractuale. Acesta definitie rezulta din textele art. 1349.
23

Def. raspunderea civila contractuala este obligatia debitorului contractual de a repara prejudciul cauzat
creditorului prin fapta sa, constand in neexecutarea ilicita lato sensu a prestatiei sau prestatiilor datorate in
temeiul contractului incheiat cu creditorul sau. Aceasta definitie rezulta din textele art. 1350.
Prin neexecutarea lato sesnu a prestatiei sau prestatiilor datorate contractual se intelege executarea cu
intarziere, executarea necorespunzatoare ori neexecutarea propriu-zisa totala sau partiala.
Teorii cu privire la situatia juridica a celor doua branse ale raspunderii civile
Existenta asemanarilor dintre cele doua modalitati de raspundere civila este motivul pentru care doctrina de
specialitate a purtat si mai poarta discutii controversate in legatura cu situatia lor juridica si mai ales in ceea
ce priveste autonomia raspunderii contractuale in raport cu cea delictuala. Astfel, la inceputul controverselor
au fost expuse si argumentate doua teorii, opuse una celeilalte: teoria dualitatii si teoria unicitatii ca la sfarsit
sa apara o teorie intermediara, eclectica.
a) Teoria dualitatii raspunderii civile.
Sustinatorii acestei teorii au considerat ca intre cele doua raspunderi civile exista deosebiri
fundamentale, de esenta si ireductibile. Principala deosebire se afla in originea lor diferita: daca
originea raspunderii delictuale se afla direct din lege, originea raspunderii contractale se gaseste in
contract.
b) Teoria unitatii raspunderii civile
Potrivit acestei teorii, intre cele doua ipostaze ale raspunderii civile nu exista deosebiri de esenta care
sa fie ireductibile. In acesta conceptie integratoare, raspunderea civila este intotdeauna si fara exceptie
delictuala.
c) Teoria intermediara sau eclectica
Conform teoriei intermediare, exista o singura raspundere civila, privita ca institutie a dreptului
privat, inauntrul careia se disting doua branse, raspunderea delictuala si raspunderea contractuala.
Conceptia adoptata de doctrina juridica si jurisprudenta din tara noastra este cea a teoriei intermediare, in
mare majoritate. Regimul juridic al raspunderii delictuale este regimul de drept comun, pana cand regimul
juridic al raspunderii contractuale este special, adica cu caracter derogator.

Fundamentele raspunderii civile

Inventarierea constructiilor doctrinare cu referire la fundamentele raspunderii civile duce la incadrarea
acestora in trei grupari de teorii:
- Teoria raspunderii subiective
- Teoriile obiective
- Teoriile mixte
a) Teoria subiectiva
In aceasta conceptie, raspunderea civila se considera ca este o sanctiune specifica dreptului civil, cu
caracter reparator, care poate fi aplicata numai daca se intemeiaza pe culpa sau greseala autorului
faptei prejudiciabile sau a persoane raspunzatoare.
b) Teoriile obiective
Conceptia raspunderii obiective apare in diferite variante si propunea fundamentarea ei pe alte
temeiuri decat culpa si vinovatia. Numai ca, desi pentru inlaturarea culpei au fost invocate multe si
convingatoare argumente, incercarile de a gasi un nou fundament pentru raspunderea civila de natura
obiectiva nu au fus niciodata la o solutie care sa fie unanim acceptata pe plan teoretic si validata de
jurisprudenta.
22

Dintre teorii amintim:Teoria riscului care a avut cea mai larga audienta. Forularea teoriei riscului a
pornit de la afirmarea caracterului periculos al unor fapte cauzatoare de prejudiciu. Fundamentul
raspunderii se afla in ideea de risc, care a primit doua intelesuri: - riscul profit- in aceasta teorie se
arata ca este normal si moral ca cel care
profita de o anumita activitate sa suporte in schimb
sarcina repararii pagubelor care sunt consecintele acelei activitati.
-riscul de autoritate- O alta varianta a teoriei riscului care presupune ca acolo unde autoritatea se afla
si riscul de a fi obligati la repararea prejudiciilor cauzate prin activitatea celor asupra carora se
exercita acea autoritate
c) teoriile mixte
care presupun cum era de asteptat diferite ipostaze ale celoralalte doua teorii.
In unele ipostaze speciale se vorbeste tot mai mult azi de raspunderea civila preventiva. Principiul
precautiunii este atitudinea pe care trebuie sa o adopte orice persoana care ia o hotarare cu privire la o
activitate despre care se poate presupune in mod rezonabil ca ar comporta un pericol grav pentru sanatatea
generatiilor actuale si viitoare sau pentru mediu.
Fundamentele raspunderii civile in dreptul roman
Noul cod civil se pare ca rezolva problema fundamentelor raspunderii civile in linii generale, in acord cu
solutiile statuate in doctrina si validate de practica judiciara. Culpa sau vinovatia isi pastreaza pozitia sa de
fundament, cu valoare de principiu al raspunderii civile. In toate cazurile in care raspunderea se face pentru
altul, raspunderea civila este fundamentata in opinia autorului, pe ideea de garantie obiectiva, care are ca
suport riscul de activitate ori, dupa caz, riscul de autoritatel la acesta se poate adauga si ideea de echitate.
In ce priveste raspunderea contractuala, aceasta se intemeiaza de regula pe vinovatia sau culpa debitorului,
care este prezumata relativ de lege.

Raspunderea civila delictuala

Tabloul general al reglementarilor aplicabile raspunderii civile delictuale este, dupa cum se poate observa,
alcatuit din doua categorii de dispozitii legale:
-

Unele care se afla in textele noului cod civil, dintre care multe au caracter general
Altele care isi au sediul in legislatia dezvoltatoare care au un caracter special si derogator de la
regimul juridic comun

Def. prin delict civil se intelege orice fapta umana ilicita, care este savarsita, de regula cu vinovatie si care
produce un prejudiciu injust altei persoane prin incalcarea drepturilor si intereselor sale, cu exceptia situatiei
in care acea fapta consta in neexecutarea ilicita lato sensu a unui contract.
Felurile raspunderii delictuale si clasificarea lor
Daca examinam intregul tablou legislativ in aceasta materie se constata ca exista mai mult ipoteze sau cazuri
de raspundere civila delictuala. Ele alcatuiesc ceea ce putem numi sistemul raspunderii delictuale si pot fi
clasificate in functie de mia multe criterii, dintre care retinem:
1. Clasificarea dupa sediul legal al reglementarilor
2. Clasificarea dupa fundamentul lor

23

In functie de primul criteriu, ipotezele de raspundere delictuala sunt de doua feluri:

a) reglementate de noul cod civil.
Noul cod civil reglementeaza trei ipoteze de raspundere civila delictuala:
- Raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicita proprie. Este regula potrivit careia
obligatia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o fapta ilicita savarsita cu vinovatie se nsta
direct si nemijlocit in sarcina autorului acestei fapte.
- Raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Codul civil roman reglementeaza doua
cazuri de raspundere pentru prejudiciul prin fapta altuia, si anume raspunderea persoanelor care
au obligatia de supraveghere a unui minor sau a unui interzis judecatoresc si raspudnerea
comitentului pentru prejudiciul prepusului.
- Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri sau prin ruina edificiului. Codul civil
roman reglementeaza trei ipoteze si anume, raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale
care se afla in paza omului, raspunderea pazitorului juridic pentru prejudiciul cauzat de lucrul
aflat sub paza lui si raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat de ruina
acelui edificiu.
b) Ipteze speciale de raspundere civila delictuala reglementate de legislatia dezvoltatoare.
In functie de criteriul fundamentului sau, raspunderea civila este tot de doua feluri
a) Raspunderea civila delictuala subiectiva.
In sistemul noului cod civil, raspunderea delictuala se fundamenteaza in principiu pe ideea de
vinovatie. Textul reglementeaza raspudnerea oricarei persoane pentru propria fapta ilicita si
prejudiciabila;aceasta este regula generala si fireasca cu valoare de principiu.
b) Raspunderea civila delictuala obiectiva
Este raspunderea civila delictuala care exista si se angajeaza fara vinovatia dovedita sau prezumata a
persoanei raspunzatoare.

Cap 2. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie. Conditii

generale ale raspunderii delictuale.
Reglementare: Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane
este reglementata in art. 1349 si Art. 1357-1371 CC.
Conditii generale ale raspunderii civile.
Articolele citate mai sus instituie in acelasi timp si implicit, principiul general al raspunderii pentreu
prejudiciile cauzate printr-o fapta umana ilicita. In acest sens, este suficient sa retinem ca Art. 1357. CC
dispune:
cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.
Autorul prejudiciului raspunde pentreu cea mai usoara culpa. De asemenea Art. 1349 alin 1, 2 , prevede in
sinteza ca cel care avand discernamant, incalca indatorirea de a respecta legea sau obiceiul locului si de a nu
aduce atingere prin conduita sa drepturilor si intereselor legitime ale altor persoane raspunde de toate
prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
Din analiza textelor legale reproduse mai sus si a celor redate in sinteza se ajunge la constatarea ca angajarea
raspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mia mult, a intregii raspunderi delictuale presupune
existenta cumulata a patru conditii sau elemente constitutive:
22

Prejudiciul
Fapta ilicita
Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu
Vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile

Doua dintre aceste elemente sunt intotdeauna obligatorii pentru toate situatiile in care este vorba de angajarea
raspunderii civile reparatorii: acestea sunt prejudiciul si raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita a omului
sau alt fapt juriic si acel prejudiciu suferit injust de persoana careia legea ii da dreptul la reparatie.
Proba conditiilor raspunderii civile delictuale.
Victima prejudiciata care il cheama in judecata pe autorul faptei prejudiciabile sau upa caz pe persoana
raspunzatoare fiind reclamant in proces, conform principiului actori incubit probatio (reclamantului ii incuba
sarcina probei) pentru admiterea actunii sale, este tinuta sa faca dovada celor patru conditii ale raspunderii
delictuale. Dovada acestor conditii se poate face prin orice mijloc de proba reglementat de lege.

Prejudiciul
Notiunea de prejudiciu. Clasificarea prejudiciilor.
Def. Prin prejudiciu intelegem rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau morala, consecinte ale
incalcarii sau vatamarii drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane.
Prejudiciul este nu numai conditiea raspunderii reparatorii, ci si masura ei, in sensul ca ea se angajeaza doar
in limita prejudiciului injust cauzat. Literatura de specialitate a sustinut si sustine fara rezerve ca prejudiciul
este cel mai important element al raspunderii civile, fiind o conditie esentiala si necesara a acesteia de sine
statatoare.
Clasificare
Prejudiciile sunt susceptibile de mai multe clasificari in functe de varii criterii. Doua dintre aceste clasificari
le consideram mai importante:
-

Potrivit clasificarii traditionale, prejudiciile sunt de doua feluri: patrimoniale si nepatrimoniale

Potrivit clasificarii moderne, prejudiciile sunt de trei feluri: patrimoniale, corporale, morale.

Clasificarea clasica:
a) Prejudiciile patrimoniale
Prejudiciile patrimoniale sunt consecinte daunatoare care au valoare economica, putand fi
evaluate pecuniar.
b) Prejudiciile nepatrimoniale sau daune morale.
Prejudiciile nepatrimoniale sau daune morale sunt consecintele daunatoare suferite de catre o
persoana, consecinte care nu au valoare economica, si prin urmare nu pot fi evaluate pecuniar, ele
constau intotdeauna in dureri fizice si dureri psihice ale victimei si sunt urmarea in principiu a
incalcarii drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea umana, in tripla sa
dimensiune: personalitatea fizica, personalitatea morala si personalitatea sociala. Exista in aceasta
categorie prejudiciu estetic si prejudiciu afectiv.
Clasificarea moderna
a) Prejudiciile patrimoniale ( aceleasi ca cele de mai sus)
b) Prejudicii corporale
23

Sunt prejudiciile cauzate cauzate prin incalcarea drepturilor personale nepatrimoniale care
definesc personalitatea fizica a unei persoane cum sunt: dreptul la viata, dreptul la sanatate dreptul
la integritate corporala.
c) Prejudicii morale sau daune morale pure
Ele constau in dureri psihice cauzate prin atingerile aduse personalitatii afective ori personalitatii
sociale a unei persoane cum sunt: moartea unei rude apropiate, atentatele la onoarea, demnitatea
cinstea victimei etc.
Aceasta clasificare din urma a fost adoptata si de codul civil.
In doctrina exista si alte importante clasificari ale prejudiciilor dintre care retinem:
a) Prejudicii previzibile si imprevizibile
b) Prejudicii individuale, colective si de masa
Prejudiciile de masa sunt prejudiciile cauzate unui numar mare de victime si rezulta de obicei din
cataclisme, acte teroriste etc.
c) Prejudcii instantanee si prejudicii succesive
Prejudiciile succesive constau in acele consecinte daunatoare care produc continuu sau intr-o perioada
indelungata de timp, cum sunt : o boala cronica, o infirmitate permanenta.

Caracterele prejudiciului pentru a fi reparabil

Pop sustine ca pentru a fi reparabil, in principiu orice prejudiciu este obligatoriu sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
-

Sa fie cert
Direct
Personal
Sa rezulte din incalcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim

Certitudinea sau caracterul cert al prejudiciului

Un prejudiciu este cert atunci cand existenta lui este sigura, neindoielnica si totodata poate fi stabilita
intinderea sa in prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale si prejudiciile viitoare si sigure. Prin prejudiciu
actual se intelege acela care s-a produs in totalitate pana la momentul in care victima cere repararea lui.
Prejudiciile viitoare si sigure sunt acele prejudicii care, desi inca nu s-au produs, este sigur ca se vor
produce , putand fi stabilita intinderea sau valoarea lor, pe baza de elemente indestulatoare.
Prejudiciile viitoare si eventuale a caror producere in viitor este nesigura sunt lipsite de caracter cert. ele
obliga la reparare numai dupa ce s-au produs sau este sigur ca se vor produce.
Codul civil, in contextul reglementarii intinderii reparatiei, in Art. 1385 prevede expres posibilitatea de a se
acorda o reparatie si pentru un prejudiciu rezultat din pierderea unei sanse de a obtine un avantaj ori dupa caz
de a evita o paguba daca pierderea in cauza a fost deteriminata de o fapta ilicita.
Pentru ca un prejudiciu rezultat din pierderea unei sanse sa aiba caracter cert si reparabil trebuie indeplinite
urmatoarele conditii: sansa sa fie reala si serioasa, pierderea sansei sa fie consecinta directa a faptei ilicite sau
a altei imprejurari pentru care se angajeaza raspunderea delictualal la stabilirea reparatiei sa se tine cont in
mod obligatoriu de marja de incertitudine sau de faptul alea care afecteaza posibilitatea realizarii sansei de
castig sau evitarii riscului de pierdere.
In ceea ce priveste reparatia, ea va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului sau dupa caz a
evitarii pagubei tinand seama de imprejurari si de situatia concreta a victimei.
22

Caracterul direct al prejudiciului

Pentru a fi direct prejudiciul supune necesitatea existentei raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si acel
prejudiciu injust cauzat victimei; asadar el priveste un element obiectiv raportul de cauzalitate iar nu unul
subiectiv. In schimb prejudiciul este indirect in cazul in care itnre fapta ilicita si acel prejudiciu nu exista
niciun raport de cauzalitate.
Prin prejudiciu direct intelegem prejudiciul cauzat printr-o legatura cauzala directa si nemijlocita, cat si
printr-o legatura cauzala indirecta mediata. Repararea prejudiciilor cauzate victimelor directe, immediate,
nemijlocite nu necesita abordari speciale. In schimb repararea prejudiciilor cauzate tertelor persoane, adica
victimelor indirecte sau prin ricoseu este o problema care a fost si este amplu analizata. Aceste prejudicii se
numesc prin ricoseu sau reflectare. Prejudiciul prin ricoseu este in principiu autonom fata de prejudiciul
cauzat victimei immediate. De aceea reparatia acordata victimei indirecte se stabileste numai in functie de
intinderea si gravitatea prejudiciului prin ricoseu.
Caracterul personal al prejudiciului
Prin caracterul personal al prejudiciului intelegem ca doar persoana care a suferit un prejudicu injust cauzat
are dreptul de a pretinde repararea lui.
Def. prejudiciile colective sunt acele prejudicii care sunt cauzate mai multor persoane de catre unul si acelasi
eveniment.
Prejudiciile colective care prin numarul mare de victime sunt de o amploare exceptionala se numesc
prejudicii in masa; ele pot fi rezultatul unui accident tehnologic major, unui accident nuclear etc.
In mod obisnuit in cazul prejudiciilor colective, fiecare membru al acelei colectivitati sau al grupului
respectiv poate sa ceara repararea prejudiciului pe care l-a suferit, in schimb el nu are dreptul de a pretinde
repararea prejudiciului cauzat intregii colectivitati.
Prejudiciul sa rezulte din incalcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim
Asa cum rezulta din definitia prejudiciului, pentru ca existenta lui sa dea nastere raportului juridic de
raspundere civila, este necesar ca el sa fie urmarea incalcarii sau atingerii unui drept subiectiv sau a unui
interes legitim al victimei. Aceasta conitie generala trebuie sa fie prezenta indferent ca prejudiciul este
patrimonial sau moral. Majoritatea autorilor au apreciat ca atingerea unui simplu interes rezultat dintr-o
situatie de fapt da dreptul la repararea prejudiciului cauzat daca sunt intrunite doua conditii:
-

Situatia de fapt sa fi avut caracter de stabilitate

Sa fie vorba de vatamarea unui interes licit si moral

Fapta ilicita
Def. Prin fapta ilicita intelegem actiunea sau inactiunea contrara legii care are ca rezultat incalcarea
drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi :
-

Fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala constand intr-o conduita ori manifestare umana
exteriorizata
23

Fapta este mijlocul prin care se obiectiveaza un element psihic, subiectiv, vointa omului care a
ales o anumita conduita
Fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate

In primul rand, fapta este ilicita in cazul in care conduita in cauza este contrara legii in sensul larg al
cuvantului. De asemenea, o fapta are caracter ilicit si in ipoteza in care este potrivnica bunelor moravuri.
Faptele ilicite se pot obiectiva in actiuni sau inactiuni contrare legii sau bunelor moravuri. De asemenea
abuzul de drept este o fapta ilicita civila. Pentru a ramane in sfera licitului, drepturile civile trebuie exercitate
in limitele prevazute de lege sau a celor care decurg din bunele moravuri si cu buna credinta.
Exercitarea drepturilor prin depasirea limitelor lor juridice ori cu rea credinta, contrar ordinii publice si
exigentelor care rezulta din continutul bunelor moravuri constituie o conduita ilicita sau un abuz de drept.

Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei

Def. Sunt anumite imprejurari in prezenta carora, desi fapta umana savarsita cauzeaza un prejudiciu altei
persoane, raspunderea civila nu se angajeaza, caracterul ilicit al faptei respective fiind inlaturat
Aceste imprejurari sunt:
-

Legitima aparare
Starea de necesitate
Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege
Consimtamantul victimei

Legitima aparare
Textul Art. 1360 nu defineste legitima aparare , insa Art. 19, al 2 din noul cod penal prevede: Este in legitima
aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care
pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este
proportionala cu gravitatea atacului.
Din analiza acestui text, se impun urmatoarele conditii pentru legitima aparare:
-

Sa existe un atac material, imediat, direct si injust

Atacul in sensul de actiune umana, sa creeze un periocul pentru persoana celui atacat, a altuia, a
drepturilor acestora ori pentru un interes general
Sa existe proportionalitate intre aparare si gravitatea atacului

Starea de necesitate
Starea de necesitate este definita legal in Art. 20 alin 2 din noul cod penal ca fiind o cauza care inlatura
infractiunea adica inlatura caracterul penal al unei fapte savarsita in anumite imprejurari.
Pentru existenta starii de necesitate sunt prevazute urmatoarele conditii:
22

Sa existe un pericol iminent

Acest pericol sa ameninte viata integritatea corporala ori sanatatea proprie a faptuitorului ori a
altuia sau un bun important al sau sau al altei persoane ori un interes general
Pericolul sa nu poate fi inlaturat in al mod

Sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala de catre persoana care urmareste sa salveze acele
valori
Urmarile faptei sa nu fie vadit mai grave decat daca pericolul nu era inlaturat

Fapta prejudiciabila este o fapta ilicita, din care se poate naste un raport juridic de obligati dar numai daca
sunt intrunite conditiile imbogatiirii fara justa cauza. Raportul obligational se naste intre imbogatit, adica
intre cel care a actionat in stare de necesitate pentru a se apara pe sine ori bunuri proprii sau dupa caz intre
terta persoana in interesul careia a savarsit fapta pagubitoare si insarict, care este persoana prejudiciata in
aceste imprejurari.

Savarsirea faptei prejudiciabile in indeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege sau in
executarea unui ordin al superiorului
Trebuie facuta o distinctie intre cele doua situatii prevazuta de aceasta cauza de inlaturare a ilicitului. Atunci
cand fapta prejudiciabila este savarsita in indeplinirea unei obligatii impuse sau unei activitati permisa de
lege, ea va avea caracter ilicit doar atunci cand persoanei in cauza i se poate retine si dovedi o culpa proprie
in conduita sa
In schimb, in ipoteza in care fapta prejudiciabila a fost savarsita in executarea ordinului dat de superior, ea va
fi ilicita doar in ipoteza in care acel ordin a avut un caracter vadit ilegal sau abuziv ori modul sau de
executare a avut un caracter ilicit si a fost savarsit cu vinovatie.
Savarsirea faptei prejudiciabile in exercitarea normala si legala a unui drept subiectiv
Aceasta imprejurare care inlatura caracterul ilicit al faptei prejudiciabile este reglementata in Art. 1353 CC
printre cauzele exoneratoare de raspundere civila care prevede: cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar
exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa il repare cu exceptia cazului in care dreptul este exercitat
abuziv
Consimtamantul victimei
Fapta prejudiciabila este lipsita de caracer ilicit atunci cand victima a consimtit , in prealabil printr-o
conventie sau printr-un act unilateral, la savarsirea unei fapte, stiind ca exista riscul sa i se cauzeze un
prejudiciu. Un asemenea consimtamant in realitate, constituie o clauza de neraspunere pentru prejudiciul care
a fost cauzat.
In ceea ce priveste prima categorie de prejudicii, Art. 1355 CC prevede clar si ferm ca sunt valabile clauzele
care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate printr-o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor
victimei. In schimb alin 1 al aceluiasi articol se dispune prohibitiv ca nu se poate exclude sau limita prin
conventii sau acte unilaterale raspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savarsita cu
intentie sau din culpa grava. Referitor la cea de a doua categorie de prejudicii, Art. 1355 alin 3 prevede ca
raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi inlaturata ori
diminuata decat in conditiile legii.

23

Raportul de cauzalitate
Pentru existenta si angajarea raspunderii civile este necesar ca intre faptul prejudiciabil si prejudiciu sa existe
un raport de cauzalitate
La fel ca prejudiciul, raportul de cauzalitate este o conditie necesara si generala a raspunderii civile, fara a
deosebi intre raspnderea delictuala si contractuala si indiferent ca este subiectiva sau obiectiva. Raportul de
cauzalitate este o conditie materiala sau obiectiva a raspunderii civile care nu se confunda cu vinovatia. Fara
raport de cauzalitate nu exista raspundere civila. Notiunea de prejudiciu direct nu se confunda cu notiunea de
prejudiciu cauzat in mod direct.
In concluzie, raspudnerea nu poate fi angajata in cazul in care intre fapta ilicita si prejudiciul suferit de
victima nu exista un raport de cauzalitate direct sau indirect.
Pentru stabilirea raportului de cauzalitate in toate situatiile in care producerea prejudiciului este precedata sau
insotita de mia multe fapte si imprejurari, au fost elaborate mai multe teorii:
Teoria sau sistemul echivalentei conditiilor sau al conditiilor sine qua non
Conform teoriei echivalentei conditiilor, in cazul in care nu se poate determina cu precizie faptul cauzal,
rationaentul este simplu: toate faptele si imprejurarile care au fost indispensabile pentru producerea
prejudiciului trebuie retinute ca fiind cauze ale acestuia, cu valoare cauzala egala adica sunt echivalente.
Teoria sau sistemul cauzei adecvate
Conform acestei teorii, dintre conditiile necesare sau sine qua non sunt considerate cauze numai acele fapte
sau imprejurari anterioare care in mor normal obisnuit potrivit experientei umane au capacitatea obiectiva de
a produce un rezultat de genul celui care s-a produs. Asadar trebuie inlaturate din campul cauzal acele fapte
necesare care numai accidental determina sau pot determina producerea unui asemenea rezultat.
Teoria sau sistemul cauzei proxime
In acesta conceptie, se considera drept cauza a prejudiciului numai fenomenul, fapta sau imprejurarea imediat
anterioara in timpul producerii acestuia, apreciindu-se ca in lipsa ei, char daca ar fi existat celelalte
imprejurari, prejudiciul nu s-ar fi produs.
Teoria sau sistemul unitatii indivizibile dintre cauza si conditii
Constructia acestui sistem este rezultatul unei sinteze selective a tuturor celorlalte. In fundamentarea lui se
porneste de la ideea justa potrivit careia in stabilirea raportului cauzal trebuie avut in vedere ca fenomenul
cauza nu actioneaza singur, izolat ci in ambianta unor conditii externe. Intre cauza principala si conditii este o
unitate indivizibila, raportul de cauzalitate cuprinzand nu numai faptele care constituie cauza necesara si
directa, ci si conditiile cauzele, fapte care au facut posibila actiunea cauza sau i-au asigurat ori agravat
efectele daunatoare. Asa se explica in planul dreptulu civil, antrenarea raspunderii instigatorilor, complicilor,
favorizatorilor si tainuitorilor. Practica judiciara din tara noastra este favorabila cu unele exceptii acestui
sistem.

22

Cauzele care exclud existenta raportului de cauzalitate

Reglementare: Sub titlul Cauze exoneroatare de raspundere in CC se reglementeaza printre altele: forta
majora si cazul fortuit, fapta victimei si fapta tertului. Daca prejudiciul este cauzat exclusiv de o asemenea
imprejurare sau dupa caz fapta, este exclusa existenta raportului de cauzalitate intre fapta paratului oricat de
ilicita ar fi si prejudiciul suferit de victia pe cale de consecinta lipsind raportul de cauzalitate, conditie
obiectiva necesara pentru angajarea ei, existenta raspunderi civile este exclusa.
Forta majora
Este reglementata si definita in Art. 1351 CC alaturi de cazul fortuit. Astfel in primul alineat al acestui articol
se dispune : Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea civila este inlaturata
atunci cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau de caz fortuit.
Def. Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.
Pentru ca un eveniment sau o anuita imprejurare sa poate fi calificata forta majora este necesar sa
indeplineasca in mod cumulativ trei conditii: sa fie externa, imprevizibila, absolut si inevitabila.
A) Exterioritatea
Forta majora a fost si continua sa fie o imprejurare care isi are originea sau etioligia in afara celui care
in aparenta ar fi chemat sa raspunda precum si campului sau de activitate. S-a statuat ca forta majora
consta intr-o imprejurare externa fara vreo legatura cu lucrul care a produs prejudiciul sau cu
insusirile sale.
B) Imprevizibilitatea
Se refera deopotriva la producerea imprejurarii respective si la efectele sau consecintele sale. Se
admite ca imprevizibilul se deosebeste de previzibil cu ajutorul unui criteriu de normalitate, adica
dupa cum un eveniment are un caracter extraordinar, producand-se extrem de rar, sau dimpotriva are
un caracter normal, in sensul ca se produce cu o anumita regulalitate. In concluzie, am putea spuen ca
pentru a fi in prezenta fortei majhore este suficient ca imprevizibilitatea evenimentului sa fie normala;
aceasta inseamna ca nu este necesar sa fie vorba de o imprevizibilitate absoluta, extraordinare sau de
exceptie.
C) Absoluta invincibilitate si inevitabilitate
Un eveniment constituie forta majora numai daca este invincibil sau irezistibil si inevitabil.
Efectul principal al fortei majore este excluderea in totul sau in parte a raspunderii civile. Acestea in functie
de faptul daca forta majora este singura cauza a prejudiciului sau, dimpotriva, prejudiciului a fost cauzat de
forta majora impreuna sau in concurs cu alte fapte sau imprejurari.
Cazul fortuit
Noul cod civil defineste cazul fortuit in Art. 1531 alin 3 ca fiind un eveniment care nu poate fi prevazut si
nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.
Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de doua feluri:
a) Imprejurari interne care isi au orginiea in capul de activitate a celui care este sau ar fi chemat sa
raspunda fiind intriseci lucrurilor si animalelor acestuia cum sunt : viciile ascunse ale lucrului,
defetele de fabricatie etc.
b) Imprejurari de origine externa neimputabile persoanei chemata sa raspunda care nu au caracter
extraordinar si nu puteau fi prevazute de catre un tip uman mediu si nici prevenite ori evitate decat de

23

omul cel mai capabil de o diligenta si prudenta maxima. Ex. Ploile torentiale, cutremurele,
inundatiile.
Cazul fortuit la fel ca forta majora in principiu exclude existenta si angajarea raspunderii civile. Totusi,
distinctia dintre cazul fortuit si forta majora prezinta importanta mai ales in spatiul raspunderii delictuale.
Acesta pentru ca sunt situatii exceptia cand numai forta majora exclude raspunderea delictuala.
Fapta victimei si fapta unei terte persoane
Art. 1352 prevede : Def. fapta victimei insesi si fapta terutlui inlatura raspunderea chiar daca nu au
caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, insa numai in cazurile in care potrivit legii
sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de raspundere.
Asadar , raspunderea civila a paratului este exclusa total sau partial, dupa cum fapta victimei sau fapta unui
tert a fost cauza exclusiva a producerii prejudiciului sau dupa caz alaturi de aceasta fapta la originea
prejudiciului se afla si alte imprejurari. Inlaturarea raspunderii este determinata de absenta in tot sau in parte
a raportului de cauzalitate dintre fapta paratului si prejudiciul suferit de reclamant. Pentru a fi cauze care
inlatura angajarea raspunderii civile , fapta victimei si fapta unui tert trebuie sa indeplineasca in principiu,
conditiile fortei majore sau ale cazului fortuit.

Vinovatia autorului faptei ilicite

Reglementare: textele art. 1357-1358 CC instituie principiul raspunderii intemeiate pe existenta vinovatiei
autorului unei fapte ilicite si cauzatoare de prejudiciu.Astfel Art. 1357 alin 1 CC prevede ca obligatia de
reparare a prejudiciului revine celui care l-a cauzat printr-o fapta ilicita savarsita cu vinovatie. Mai mult decat
atat, alineatul 2 al aceluiasi articol precizeaza ca autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Asadar, obligatia de reparare exista atat in cazul vinovatiei intentionate cat si a celei neintentionate.
Domeniul ei de aplicare este prin excelenta raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicita proprie,
cand conditia vinovatiei trebuie sa fie dovedita de catre victima care pretinde sa-I fie reparata paguba ce i-a
fost cauzata.
Termenul de vinovatie a autorului faptei ilicite si prejudiciabile este utilizat pentru a desemna de acum inainte
conditia subiectiva a raspunderii civile.
Def. Vinovatia e definita ca fiind atitudinea psihica a autorului faptei ilicite si prejudiciabile fata de fapta
respectiva si fata de urmarile acestei fapte. Exista doi factori, componenti ai vinovatiei, factorul intelectiv si
un proces volitiv. Aceste doua elemente ale vinovatiei, intelectiv si volitiv, se afla intr-o stransa unitate.
Constiinta este si trebuie sa fie premisa vointei. Vointa condusa de constiinta mobilizeaza si dinamizeaza
energiile necesare pentru punerea in executare a hotararii.

Formele vinovatiei
CC defineste cele doua forme de vinovatie: intentia si culpa, de asemenea este definita si culpa grava.
Sunt discutate cele doua forme ale intentiei (directa si indirecta sau dol direct si dol indirectstim de la
penal def) si apoi culpa cu prevedere si culpa fara prevedere.
Distinctia intre formele vinovatiei, in dreptul nostru civil, de regula nu prezinta interes practic, deoarece
raspunderea civila reparatorie, are ca finaltiate nu atat condamnarea faptuitorului, ci repararea integrala a
22

prejudiciului inust cauzat victimei. Asadar o persoana care a cauzat un prejudiciu altuia este obligata sa-l
repare in intregime, indiferent daca a actionat cu intentie sau fara intentie, din culpa. Cuantumul reparatiei
depinde de intingerea prejudiciului si nu de forma vinovatiei. Totusi, uneori, distinctia dintre formele
vinovatiei prezinta importanta. Astfel in cazul in care pentru un prejudiciu raspund in solidar doua sau mia
multe persoana , in raporturile dintre ele sarcina reparatiei se imparte proportioal in functie de contributia
fiecaruia la cauzarea prejudiciului ori, daca aceasta nu poate fi stabilita, proportional cu intentia sau
gravitatea culpei fiecareia.
Gradele culpei
Noul cod civil defineste culpa grava in felul urmator: atunci can autorul a actionat cu o neglijenta si
imprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar fi manifestat-o fata de propriile interese.
Astfel, se intelege ca culpa grava este o culpa care presupune ca si cea mai neglijenta persoana cu un mini de
diligenta tot ar fi prevazut rezultatul faptei.
Stabilirea culpei. Criterii.
Problema stabilirii vinovatiei este simpla sau dimpotriva dificila in functie de forma pe care o imbraca. In
cazul intentiei directe sau indirecte, nu se ridica de regula mari dificultati. Cu totul diferit se pune problema
stabilirii vinovatiei neintentionale adica a culpei constand in imprudenta sau neglijenta. Art. 1358 CC contine
o dispozitie care prevede criteriile particulare de apreciere a culpei. Textul acestui articol, consacra solutia
intermediara potrivit caruia culpa se apreciaza dupa criteriul obiectiv, tinandu-se seama si de imprejurarile in
care s-a produs prejudiciul straine de persoana autorului faptei si daca este cazul de faptul ca prejudiciul a
fost cauzat de un profesionist in exerctiul activitatii sale.

Capacitatea delictuala
Lipsa discernamantului atrage dupa sine lipsa vinovatiei subiective. Capacitatea delictuala nu se confunda cu
capacitatea de exercitiu a persoanei fizice. Prima se refera la raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin
savarsirea de fapte ilicite extracontractuale care produc asemenea consecinte. Problema lipsei capacitatii
delictuale se pune in legatura cu minorii sub 14 ani si cu persoanele aflate sub interdictie judecatoreasca.
Astfel, Art. 1366 din CC dispune ca minorul care nu a implinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub
interdictie judecatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat daca nu se dovedeste discernamantul sau la data
savarsirii faptei. Minorul care a implinit varsta de 14 ani raspunde de prejudciul cauzat, in afara de cazul in
care dovedeste ca a fost lipsit de discernamant la data savarsirii faptei.
Subliniem ca lipsa de discernamant sau de capacitatea delictuala trebuie sa existe la momentul savarsirii
faptei.
Obligatia subsidiara a persoanei lipsite de discernamant de a plati o indemnizatie victimei prejudiciate
prin fapta sa ilicita.
Astfel , Art. 1372 din CC instituie raspunderea persoanei care are obligatia de supraveghere a unui minor sau
interzis judecatores pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta ilicita savarsita de cel aflat sub acea
supraveghere. Art. 1368 dispune ca lipsa discernamantului nu il scuteste pe autorul prejudiciului de plata unei
indemnizatii catre victia ori de cate ori nu poate fi angajata raspunderea persoanei care avea potrivit legii,
indatorirea de a il supraveghea. Indemnizatia va fi stabilita intr-un cuantu echitabil tinandu-se seama de
starea patrimoniala a partilor.
23

Specificul raspunderii civile a persoanei juridice

Raspunderea delictuala poate fi la fel ca in cazul persoanelor fizice, pentru prejudiciile cauzate prin fapta
ilicita proprie, pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale altor persoane ori pentru prejudiciile cauzate
de lucruri, animale sau ruina edificiului.
Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie este reglementate in Art. 1357
1371.
Dispozitiile care presupun conditii speciale pentru raspunderea persoanei juridice suna in felul urmator:
Faptele ilicite sau licite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, insa numai
daca ele au legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate
Faptele ilicite atrag si raspunderea persoanala si solidara a celor care le-au savarsit atat fata de persoana
juridica cat si fata de terti. De asemenea in ce priveste raspunderea persoanelor juridice de drept public se
precizeaza ca daca prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru
faptele licite sau ilicite ale organelor lor, in acelasi conditii ca persoanele juridice de drept privat.
Raspunderea persoanei juridice pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale organelor sale de
conducere si administrare este o raspundere pentru fapta proprie.
Def. Persoana juridica poate fi conceputa si definita ca fiind o entitate juridica creata potrivit legii de o
persoana sau de mai multe persoane fizice sau juridice cu statut de subiect de drept autonom, care participa in
nume propriu la viata juridica fiind titulara de drepturi si obligatii proprii si avand o raspundere juridica
proprie, distincta de persoanele care au constituit-o sau o alcatuiesc.
Faptele ilicite si prejudiciabile savarsite de organele de conducere si administrare ale persoanelor juridice in
legatura cu functiile incredintate sunt faptele ilicite ale insasi persoanei juridice.
Conditii
Angajarea acestei raspunderi poate avea loc numai daca sunt indeplinite anumite conditii. In primul rand
trebuie sa fie prezente si dovedite trei dintre conditiile generale: prejudiciul, fapta ilicita si raportul de
cauzalitate.Fapta ilicita se caracterizeaza prin aceea ca este savarsita de persoana sau persoanele care au
calitatea de organe de conducere sau administrare ale persoanei juridice, cum ar fi autorizarea sau ordonarea
desfasurarii unei activitati ilicite sau periculoase prin care se aduce atingere securitatii persoanelor. Cele trei
conditii trebuie probate de victima.
Pe langa conditiile generale in cazul raspunderii p.j. mai este ncesara si o conditie speciala: fapta ilicita
trebuie sa fi fost savarsita de organele de conducere sau adminstrare in legatura cu atributiile sau cu scopul
functiilor care le-au fost incredintate.
Raspunderea proprie a persoanelor care alcatuiesc organul persoanei juridice sau au individual
aceasta calitate.
Victima va putea chema in judecata fie numai persoana juridica, fie doar persoanele in cauza sau pe toate
acestea pentru a raspunde solidar in conformitate cu Art. 1382 unsde se dispune. Cand persoana juridica

22

obligata la reparare plateste victimei despagubiri, ea are dreptul sa se intoarca cu o actiune in regres
impotriva persoanelor care au savarsit fapta in calitate de organ de conducere sau de administrare.

Cap III. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia

Reglementarile privind raspunderea delictuala pentru prejuiciile cauzate prin
fapta altuia in textul noului cod civil
In capitolul consacat in principal raspudnerii civile delictuale, raspudnerea pentru prejudiciul cauzat prin
fapta altuia isi are sediul intr-o sectiune separata. Examinarea acestor texte permite usor sa se constate ca sunt
reglementate doar doua cazuri sau ipoteze in care o persoana poate fi obligata sa raspunde pentru un
prejudiciu cauzat unei terte persoane prin fata ilicita a altuia sau altora. Astfel in Art. 1372 este instituit un
principiu general de raspundere pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta unui minor sau a unei persoane
aflate sub interdictie judecatoreasca, raspudnere ce se angajeaza in sarcina aceluia care in temeiul legii, al
unui contract, sau al unei hotarari judecatoresti are obligatia sa-l supravegheze pe autorul faptei
prejudiciabile. Al doilea caz este reglementat in Art. 1373 si consta in raspudnrea comitentilor pentru
prejudiciile cauzate tertilor prin faptele ilicite ale prepusilor.

Raspunderea persoanelor
judecatoresti

pentru

faptele

minorilor

sau

ale

interzisilor

Reglementare: Acest caz de raspundere pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia este reglementat cu
valoare de principiu in Art. 1372.
Raspunderea se angajeaza conform Codul pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale copiilor minori,
cat si prin faptele ilicite ale persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca, indiferent de varsta. Asadar, in ce
il priveste pe autorul faptei ilicite si prejudiciabile, acesta trebuie ca la data savarsirii faptei sa fi fost minor
adica sa aiba varsta sub 18 ani ori sa fie o persoana aflata sub interdictie. Aceasta raspudnere nu exista in
cazul in care autorul faptei este o persoana ajora lipsita de discernamant care insa nu este pusa sub interdictie
pentru alinatie sau debilitate mintala.
Determinarea persoanelor chemate de lege sa raspunda.
Din analiza aceluiasi art. Rezulta ca raspunderea pe care o analizam se angajeaza in sarcina tuturor
persoanelor fizice sau juridice care au obligatia prevazuta de lege, stabilita intr-un contract sau printr-o hot.
Jud. De a supraveghea pe minor sau dupa caz persoana pusa sub interdictie care a savarsit fapta ilicita prin
care s-a cauzat unei terte persoane un prejudiciu injust.
In ce ne priveste, obligatia legala de supraveghere a minorilor, ea este prevazuta in primul rand si inainte de
toate in sarcina parintilor , CC prevazand expres ca : parintii au dreptul si indatorirea de supraveghere a
copilului minor.
Obligatia legala in discutie incumba fara deosevire parintilor firesti si dupa caz parintilor adoptatori. Aceasi
obligatie revine si tutorelui minorului asupra caruia trec, in principiu drepturile si indatoririle parintesti cu
privire la persoana minorului si bunurile sale, sub controlul instantei de tutele si eventual al consiliului de
familie. Alte persoane carora le revine obligatia de supraveghere sunt: tuturii interzisilor, cadrele didatice din
invatamantul preuniversitar. Etc.

23

Conditiile existentei raspunderii

Conditiile sunt de doua feluri: generale si speciale. Astfel este necesar sa fie prezente cumulativ trei dintre
conditiile generale ale raspunderii civile:
-

Prejudiciul injust cauzat unei terte persoane

Fapta ilicita a minorului sau dupa caz a interzisului
Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu

Vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile nu este o conditie necesara pentru existenta si angajarea
acestei raspunderi.
Conditii speciale ale acestei raspunderi
Alaturi de conditiile cu valoare generala, raspunderea in discutie se poate angaja numai daca sunt prezente si
doua conditii speciale:
-

Minoritatea sau dupa caz statutul juridic de persoana pusa sub interdictie al autorului faptei ilicite
si prejudiciabile
Existenta obligatiei de supraveghere a autorului faptei ilicite si prejudiciabile in sarcina persoanei
raspunzatoare obligatiei nascute direct din lege dintr-un contract ori stabilita prin hotarare
judecatoareasca

Minoritatea sau statutul de interzis

Acesta conditie trebuie sa fie prezenta in momentul in care autorul prejudiciului a savarsit fapta ilicita si
prejudiciabila. In ceea ce priveste minoritatea, legea nu face deosebire intre minorul care a implinit varsta de
14 ani, can este prezumat de lege ca nu are discernamant in plan delictual, si minorul intre 14-18 ani, care
dimpotriva este prezumat ca are discernamant.
Fapta ilicita si prejudiciabila sa fie savarsita de catre minor sau de interzis dupa momentul nasterii
obligatiei de supraveghere in sarcina persoanei raspunzatoare
Intelesul termenului de supraveghere este in opinia autorului asemanator celui de paza, folosit in operatia de
determinare a lucrurilor care cauzeaza prejudicii pentru care este prevazuta obligatia de reparere in sarcina
celui care exercita paza juridica a acestora. Asadar , este vorba de obligatia de ingrijire, indrumare si control
legata de starea fizica si mentala a persoanei supravegheate si de riscul pe care o astfel de stare il genereaza
pentru terti de a fi prejudiciati prin faptele acelei persoane.

Fundamentul raspunderii
In opinia lui Pop este vorba de o raspundere obiectiva. Astfel, ne aflam in prezenta unei raspunderi delictuale
de plin drept, fara vinovatie, obiectiva care nu poate fi inlaturata decat prin dovada unei cauze straine: forta
majora, cazul fortuit, fapta victimei sau fapta unei terte persoane. Fundamentul sau obiectiv credem ca
trebuie cautat si aflat in ideea garantiei obiective care are ca suport riscul de autoritate ce incumba persoanei
raspunzatoare, pe care il presupune si determina existenta si indeplinirea obligatiei de supraveghere a
minorilor si interzisilor judecatoresti, persoane care datorita starii lor fizice si psihice sau mentale trebuie sa
fie supravegheate, ceea ce inseamna indrumare, corijare si control. Raspunderea este si directa, victima
putand sa se indrepte direct impotriva persoanei raspunzatoare pentru a obtine reparatia, fara ca promovarea

22

actiunii sa fie conditionata de chemarea in judecata inainte sau simultan si a autorulu prejudiciului, chiar daca
are discernamant.
Regresul persoanei raspunzatoarea care a reparat prejudiciul cauzat victimei
Fiind intrunite conditiile raspunderii pe temeiul Art. 1372 CC victima va putea cere condamnarea persoanei
raspunzatoare la reparatie. Daca faptuitorul este un minor si obligatia de supraveghere in momentul in care a
savarsit fapta prejudiciabila apartine ambilor parinti deopotriva, ei sunt in solidar obligati fata de vitima la
repararea prejudiciului.
Atunci cand persoana raspunzatoare a reparat prejudicul cauzat, in anumite conditii ea are dreptul de regres
impotriva infaptuitorului. Astfel, Art. 1384 CC dispune: cel care raspunde pentru fapta altuia se poate
intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul cu excpetia cazului in care acesta din urma nu este
raspunzator pentru prejudiciul cauzat.
Aplicand textul reprodus la ipoteza de raspundere delictuala pe care am pus-o in discutie rezulta ca persoana
raspunzatoare care a reparat in totul sau in parte prejudiciul cauzat victimei are actiune in regres impotriva
minorului sau interzisului judecatoresc, autor al faptei prejudiciabile, doar atunci cand sunt intrunite toate
conditiile ca acesta sa raspunda pentru fapta proprie. Mai precis exprimat, trebuia sa existe vinovata dovedita
a autorului faptei prejudiciabile.

Raspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate tertilor prin faptele ilicite

delictuale ale prepusului
Reglementare: Conform articolului 1373 : Comitentul este obligat sa repare prejudicul cauzat de prepusii sai
ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate. Este
comitent cel care in virtutuea unui contract sau in temeiul legii exercita directia supravegherea ori controlul
asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in teresul sau sau al altuia. Comitentul nu
raspunde daca dovedesta ca victima cunostea, sau dupa imprejurari, putea sa cunoasca la data savarsirii faptei
prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate.
Conditii de angajare a raspunderii
Angajarea raspunderii delictuale a comitentului necesita dovada existentei cumulate a unor conditii, unele de
drept comun si altele speciale, specifice doar acestei raspunderi.
Conditiile de drept comun sunt cele generale ale raspunderii civile pe care le-am analizat atunci cand am pus
in discutie raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie. Pentru angajarea raspunderii
comitentului, de la intrarea in vigoare a noului cod civil, este necesar sa fie intrunite doar trei dintre conditiile
de drept comun, care sunt in totalitate si fare deosebire conditii obiective:
-

Prejudiciul victimei
Fapta ilicita a prepusului
Raportul de cauzalitate existent intre fapta ilicita a prepusului si prejudicul injust suferit de
victima

Raspunderea comitentului este principala si autonoma in raport cu eventuala raspundere delictuala proprie
a prepusului. Autorul s-a alaturat opiniei acelor autori care sustin ca raspudnerea comitentului este principala
si autonoma in raport cu raspunderea proprie a prepusului pentru fapta sa, fara ca intre ele sa existe
23

dependenta unilaterala si independenta. Ambele obligatii, atat a comitentului cat si a prepusului, in

eventualitatea in care s-a nascut si exista sunt deopotriva principale si independente si nicidecum una
principala ( a prepusului) si cealalata accesorie ( a comitentului).
Victima va fi tinuta sa dovedeasca vinovatia prepusului atunci cand il cheama in judecata pe el singur. De
asemenea va avea aceasta sarcina si in ipoteza in care ii cheama in judecata, deopotriva si prin aceeasi
actiune in justitie, atat pe presupus, cat si pe comitent, spre a raspunde in solidar pentru prejudiciul in cauza.
Conditiile speciale ale raspunderii comitentului.
Din economia textului Art. 1373 rezulta ca pentru angajarea raspunderii comitentului sunt necesare doua
conditii speciale care se grefeaza pe conditiile de drept comun si anume:
-

raportul de prepusenie dintre autorul faptei ilicite si prejudiciabile si persoana chemata sa

raspunda in calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei;
fapta ilicita cauzatoare de prejudicu sa fie savarsita de catre prepus in legatura cu atributiile sau cu
scopul functiilor ce i-au fost incredintate de comitent.

Existenta raportului de prepusenie

Reperele definitiei raportului de prepusenie se afla in Art. 1373 CC un este definit comitentul ca fiind cel care
in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia supravegherea si controlul asupra celui care
indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori al altuia. Pentru a fi in prezenta raportului de
prepusenie nu este insa necesar contactul direct, nemijlocit si permanent al comitentului cu prepusul sau;
dreptul comitentului de a da ordine de a supraveghea si controla pre prepusi nu presupune si exercitarea sa in
fapt. Raportul de prepusenie este un raport juridic; in principiu el se naste numai cu consimtamantul ambelor
parti in sensul de vointa declarata a comitentului si respectiv prepusului. In sfarsit este necesar sa se retina ca
prepusul este intotdeauna o persoana fizica pana cand coitentul poate fi dupa caz p. j. de drept privat sau
public sau p.f.
Fapta ilicita savarsita de prepus sa aiba legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate
Conditia este prevazuta tot de Art. 1373 CC in urmatoarea formulare: comitentul este obligat sa repare
prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau scopul
functiilor incredintate. Comitentul va raspunde in primul rand si intotdeauna cand prepusul a savarsit fapta
ilicita si prejudiciabila actionanad in interesul comitentului sau la ordinul sau in interesul altuia, in limitele
stricte ale atributiilor care alcatuiesc continutul functiei sale, cu respectarea instructiunilor si dispozitiilor pe
care i le-a dar comitentul. De asemenea comitentul a raspunde si pentru prejudiciul cauzat de prepus atunci
cand a actionat prin deviere de la functia sa prin depasirea limitelor sale si chiar prin exercitiul abuziv al
acesteia cu conditia ca fapta savarsita sa fie in legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate sau cel
putin sa existe aparenta ca prepusul a actionat in momentul savarsirii faptei prejudiciabile in legatura cu
atributiile sau cu scopul functiilor respective.
Victima va beneficia de angajarea raspunderii comitentului in cazul in care acesta nu va putea fovedi ca ea a
vut sau date fiind imprejurarile , putea sa aiba cunostinta ca prepusul a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila
fara nicio legatura cu atributiile si scopul functiilor incredintate.
Fundamentul raspunderi comitentului
22

Doctrinarii romani care au examinat in lucrarile lor reglementarile Art. 1373 CC cu privire la raspunderea
comitentului pentru prejudiciul cauzat tertilor de prepusii sai opiniaza in unanimitate ca aceasta este o
raspudnere obiectiva care are ca fundament die ideea de garantie, asociata cu riscul de activitate si ideea de
echitate, fie asumarii de catre comitent a riscurilor introduse in societate prin activitatea prepusilor sai pe care
o organizeaza si o conduce.
In raporturile victima comitent, vinovatia prepusului este si ramane indiferenta; ea are relevanta exclusiv in
raporturile dintre victima si prepus, cand victima ii cere prepusului sau si prepusului repararea prejudiciului,
precum si in raporturile dintre comitent si prepus, fiind o conditie de admitere a actiunii in regres a
comitentului impotriva prepusului.
Raspunderea comitentului este deci obiectiva iar raspudnerea prepusului este subiectiva fiind fundamentata
pe vinovatia sa persoanala dovedita in conditiile raspunderii petnru fapta proprie.

Corelatia dintre raspunderea civila delictuala a diferitelor persoane pentru prejudiciile

cauzate prin fapta altuia
Reglementare: Noul cod civil ne ofera solutii legislative care constituie repre pentru o cat mai clara si
corecta corelatie intre diferitee cazuri si situatii de raspudnere pentru prejudiciile cauzate prin fapta altei
persoane. Art. 1374 intitulat corelatia formelor de raspundere pentru fapta altei persoane sunt formulate
cateva reguli sintetice care se pot aplica in cazurile in care o asmenea corelatie se impune a fi facuta in mod
necesar.
Corelatia raspunderii parintilor cu raspudnerea altor persoane care au obligatia de a supraveghea pe
minor
Art 1374 prevede: parintii nu raspund daca fac dovaa ca sunt indeplinite cerintele raspunderii persoanei care
avea obligatia de supraveghere a minorului. Raspunderea parintilor este generala; ea se angajeaza cu
excluderea in intregime a raspunderii altor persoane. In schimb parintii nu vor raspunde atunci cand vor
prova ca in momentul in care copilul lor minor a savarsit fapta in cauza, obligatia de supraveghere a acestuia
apartinea in temeiul legii al unui contract sau al unei hotarari a instantei competente altei persoane. La fel ca
parintele sau parintii, tutorele urmeaza sa raspunda pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale copilului
minor savarsite cat timp se afla sub tutela sa.
Corelatia raspunderii comitentului cu raspunderea altor persoane in cazul in care prepusul sau este un
minor
Corelatia trebuie rezolvata numai in cazul in care prepusul care a savarsit fapta prejudiciabila este un minor.
Art. 1374 dispune cu claritate: nicio alta persoana in afara comitentului nu raspunde pentru fapta
prejudiciabila savarsita de minorul care avea calitatea de prepus. Cu taote acestea, in cazul in care comitentul
este parintele minorului care a savarsit fapta ilicita, victima are dreptul de a opta asupra temeiului
raspunderii.

Cap IV. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general, de animale

si de ruina edificiului
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general
Reglementare
23

Noul cod civil consacra expres explicit si cuprinzator raspudnerea generala cu valoare de principiu pentru
prejudiciile cauzate de lucrurile ce le avem sub paza . Reglementarile isi au sediul in Art. 1376 coroborat cu
preved. Art. 1377 si 1379 1380. Astfel principiul raspunderii pentru lucruri este prevazut in Art. 1376 unde se
dispune : Oricine este obligat sa repare independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub
paza sa.
Domeniul de aplicare
Din formularea Art. 1376 rezulta ca pentru a duce la antrenarea raspunderii , lucrul trebuie sa indeplineasca
o singura conditie, aceea de a se fi aflat in momentul cauzarii prejudiciului, sub paza persoanei chemata de
lege sa raspunda. Textul nu face nicio distinctie intre diferitele categorii de lucruri care pot cauza prejudicii.
Ca atare, in principiu, trebuie sa admitem ca raspunderea poate interveni pentru prejudiciul cauzat de orice
lucru, indiferent de natura sa.

Determinarea persoanei raspunzatoare. Notiunea de baza a lucrului

Textul art. 1377 defineste notiunea de paza a lucrurlui astfel: In intelesul Art. 1375 si 1376 are paza
animalului sau a lucrului proprietarul cau cel care, in temeiul unei dispozitii legale sau al unui contract ori
chiar numai in fapt, exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului
si se serveste de acesta in interes propriu.
Temeiul pazei juridice nu consta in exclusivicitate in dreptul de control si supraveghere, adica nu este
intotdeauna o autoritate de drept. Acest temei este mai larg. Textul Art. 1377 precizeaza ca paza juridica
poate consta si in exercitarea in fapt in mod independent a controlului si supravegherii asupra lucrului sau
animalului.
Paza juridica si paza materiala a lcurului
Paza juridica se deosebeste de paza materiala asupra unui lucru. Paza juridica este puterea de directie, control
si supraveghere pe care o persoana o exercita in drept sau in fapt, in mod independent, asupra lucrului de care
se serveste direct sau indirect in interes propriu. Prin paza materiala intelegem tot o putere de directie, control
si supraveghere pe care o persoana o exercita asupra unui lucru, sub autoritatea pazitorului juriic si in
interesul acestuia. Pazitorul material nu raspunde niciodata; el poate sa raspunda numai pentru fapta proprie.
Obligatia de reparare a prejudiciului cauzat de lucru revine numia pazitorului sau juridic.
Sfera persoanelor care au calitatea de pazitori juridici al lucrurilor
In priul rand, asa cum prevede Art. 1377 aceasta calitate o are proprietarul lucrului, care poate exercita plenar
toate atributele proprietatii- posesia, folosinta si dispozitia- independent de orice puteri ale altei persoane. In
favoarea si sarcina proprietarului opereaza o prezumtie relativa de pazitor juridic al lucrului aflat in
proprietatea sa. Prezumtia in cauza poate fi inlaturata atunci cand proprietarul dovedeste ca lucrul sau, in
momentul cand a cauzat prejudiciul, se afla in paza juridica legitima sau nelegitima, de drept sau de fapt, a
unei alte persoane. Daca proprietarul inlatura prezumtia de pazitor juridic al lucrului, acesata va opera, atunci
cand este cazul , in sarcina titularilor celorlalte drepturi reale, cum sunt: uzufructuarul, uzurarul, fiduciarul,
creditorul gajist, creditorul retentor etc.
Transmiterea si scrindarea pazei juridice

22

Proprietarul, titularul unui alt drept real sau posesorul poate transmite paza juridica asupra lucrului, atunci
cand legea nu intezice, unei alte persoane, prin acte juridice aica prin contracte cu titlu oneros sau gratuit.
Asemenea acte juridice sunt: inchirierea, comodatul, depozitul etc. Asadar, paza juridica a lucrului se
transmite detentorului precar- chirias, comodor depozitar etc.- in toate acele situatii cand el dobandeste
dreptul personal de a exercita, in mod independent directia, supravegherea si controlul lucrului.
Problema caltiatii de pazitor juridic a persoanelor lipsite de discernamant
Autorul e de parere ca se angajeaza raspunderea persoanelor lipsite de discernamant!! (ciudat!) (Musai de
citit din carte pentru a intelege, pag 500)

Persoanele indreptatite sa invoce raspunderea prev de Art. 1376

Raspunderea pe temeiul Art. 1376 din CC poate fi invocata in principiu de orice persoana care a suferit un
prejudiciu injust cauzat de un lucru aflat in paza juridica a altei persoane. Acestea pot promova o actiun in
raspndere impotriva pazitorului juridic al acelui lucru. Actiunea poate fi promovata de regula si de succesorii
in drepturi ai victimei, daca se solicita repararea unui prejudiciu patrimonial suferit de victima imediata.
Probleme speciale se ridica in urmatoarele cazuri:
Raspunderea in cazul coliziunii de vehicule
Din capul locului retinem ca atunci cand prin coliziunea de doua sau mai multe vehicule aflate in paza
juridica a unor persoane diferite se cauzeaza un prejudiciu unei terte persoane, se va angaja raspunderea
prevazuta de Art. 1376. Sarcina repararii tuturor prejudiciilor suferite de pazitorii juridici ai vehiculelor ii va
reveni numai celui a carui fapta intruneste fata de ceilalti conditiile fortei majore, deoarece a fost
imprevizibila si absolut inevitabila si irezistibila.
Raspunderea civila in situatia cand intre victima si pazitorul juridic al lucrului a existat un contract
privind folosirea acelui lucru in executarea contractului
Raspunderea civila in aceasta situatie va fi una contractuala.
Raspunderea civila in cazul prejudiciilor produse de un lucru beneficiarului unui serviciu gratuit si
benevol prestat de catre pazitorul juridic al lucrului in cauza
S-a apreciat ca victima, beneficiara a transportului gratuit, va putea obtine repararea prejudiciului de catre
pazitorul juridic al vehiculului numai in conditiile si temeiul normelor juridice aplicabile raspunderii civile
delictuale pentru fapta proprie; astfel in acest scop , va trebui sa faca prova celor patru conditii generale ale
raspnderii civile delictuale, inclusiv a vinovatiei pazitorului juridic.
Raspunderea civila in ipoteza in care victima a folosit clandestin lucrul altuia care i-a cauzat un
prejudiciu
Intr-o atare situatie, pazitorul juridic al bunului nu va raspunde, deoarece victima a folosit lucrul altuia in
mod abuziv.

Fundamentul raspunderii
Art. 1376 CC dispune expres ca obligatia de reparare a prejudiciului in sarcina celui care are paza lucrului
este independent de orice culpa, adica de orice vinovatie. Se consacra astfel legislativ raspunderea obiectiva.
23

Apreciem ca raspunderea in discutie se fundamenteaza pe ideea sau obligatia de garantie in sarcina

pazitorului juridic cu privire la comportamentul lucrului, care este ca suport riscul de activitate. Raspunderea
pazitorului juridic al lucrului este exclusa numai daca se face dovada inexistentei raportului de cauzalitate
dintre lucru si prejudiciu suferit de reclamant; proba se face prin dovaa ca, dimpotriva, prejudiciul este cauzat
exclusiv de un caz de forta majora, de fapta victimei sau fapta unei terte persoane.

Conditiile si efectele raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri

Pentru existenta si angajarea raspunderii prevazute de Art. 1376 trebuie sa fie prezente cumulativ trei
conditii, doua generale si una speciala. Conditiile generale sunt un prejudiciu si raportul de cauzalitate.
Conditia speciala consta in faptul ca lucrul care a cauzat prejudiciul este necesar sa se afla in paza juridica a
unei persoane. Calitatea de pazitor juridic, conditie speciala a acestei raspunderi, nu trebuie sa fie dovedita de
victima. Pana la proba contrara, aceasta calitate se prezua ca apartine proprietarului acelui lucru, titularului
unui alt drept real sau posesorului.
Daca sunt intrunite conditiile enuntate mai sus, victima are dreptul de a pretinde repararea prejudicului de
catre pazitorul juridic al lucrului; intre cele doua persoane se naste un raport unilateral de obligatii civile, in
care victima este numai creditor iar pazitorul juridic al lucrului este exclusiv debitor.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Reglementare
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este consacrata intr-o reglementare proprie, expresa si
neindoielnica cuprinsa in Art. 1375 CC unde se prevede: proprietarul unui animal sau cel care se serveste
de el raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cazat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub
paza sa.
Persoanele care sunt chemate de lege sa raspunda
La fel ca in cazul raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, raspunderea pentru prejudiciile cauzate
de animale revine intotdeauna, conform Art. 1375 coroborat cu Art. 1377 CC persoanei care are paza juridica
a animalului in momentul cauzarii prejudiciului.
Fundamentarea raspunderii
Raspudnerea pentru prejudiciile cauzate de animale este obiectiva, fara vinovatie, fiind fundamentata pe
obligatia de garantie a asa zisului comportament al animalului care are ca suport riscul de activitate introdus
in societate prin aproprierea si folosirea de animale. Este si ea prin excelenta, o raspundere pentru caz fortuit.
Conditiile raspunderii
Victima prejudiciata trebuie sa faca dovada a doua conditii: existenta prejudiciului si a raportului de
cauzalitate. La aceste doua conditii se mai adauga si aceea ca animalul sa se afla in paza juridica a unui
persoane.
Efectele raspunderii
Efectele acestei raspunderi sunt identice cu efectele raspunderii pentru lucruri. Cel care a suferit prejudiciul
are dreptul sa ceara in baza Art. 1375 CC repararea lui de la pazitorul juridic al animalului.
22

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

Reglementare
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului este reglementate expres in Art. 1378 CC care
dispune: proprietarul unui edificiu sau al unei constructii de orice fel este obligat sa repare prejudiciul
cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor parti din ele, daca acestea au fost cauzate de lipsa intretinerii
sau de un viciu de constructie.
Prin edificiu se intelege orice constructie realizata de om prin ansamblarea trainica a unor materiale care ,
prin incorporarea lor in sau la sol ori la alta constructie, devine in mod durabil, un imobil in natura sa.
Persoana raspunzatoare
Art 1378 prevede ca pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiilor raspunde exclusiv persoana care are
calitatea de proprietar al edificiului.
Pentru obligarea proprietarului sa raspunda pe temeiul Art. 1378 CC trebuie intrunite urmatoarele conditii:
existenta prejudiciului si a raportului de cauzalitate. Mai este de retinut ca pentru angajarea acestei
raspunderi, ruina edificiului trebuie sa fie involuntara si sa aiba drept cauza lipsa de intretinere sau un viciu
de constructie, inclusiv un viciu al terenului pe care sau in care este amplasat durabil.
Fundamentul raspunderii este cel obiectiv, pe obligatia de garantie ca o sarcina a proprietatii. Inlaturarea
raspunderii poate avea loc numai daca proprietarul edificiului dovedeste ca ruina se datoreaza unei cauze
straine precum forta majora, fapta victimei sau a unui tert. Ea nu poate fi inlaturata prin simpla dovada a
cazului fortuit.

Cap V. Ipoteze speciale de raspundere civila delictuala reglementate in alte acte

normative decat codul civil
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin actele ilicite ale autoritatilor publice
Reglementare: Constitutia Romaniei in art. 52 si legea 554/2004
Natura juridica a raspunderii
E evident ca Pop argumenteaza, in mod contrar fata de Chiriac, ca natura acestei raspunderi este una civila
delictuala, insa speciala. Zau ca nu ne-am fi astept la asa ceva Cu toate astea e bine de retinut ca in cea mai
mare parte ii aplicabila teoria de la administrativ.
Pop argumenteaza in felul urmator teza lui:
Nu poate fi negat faptul ca aceasta ipoteza de raspudnere reparatorie prezinta unele particularitati. Ceea ce
este insa esential consta in faptul ca ea se antreneaza in prezenta acelorasi conditii generale ale raspunderii
delictuale prevazute in Art. 1357 din CC. Astfel pentru nasterea obligatiei de reparare si in cazul de fata
trebuie sa fie intrunite trei dintre conditiile raspunderii civile, toate facand parte din categoria conditiilor
obiective: existenta unui prejudiciu cert, existenta unei fapte ilicite si existenta raportului de cauzalitate. In ce
priveste vinovatia, ea nu este o conditie necesara pentru admiterea actiunii in repararea prejudiciului
introdusa de catre cel prejudiciat impotriva autoritatii publice.
Particularitatile raspunderii civile delictuale reglementate de legea 554/2004
23

Am constatat faptul ca legea nr 554/2004 reglementeaza o ipoteza de raspundere civila delictuala, care se
aseamana cu raspunderea pentru fapta ilicita proprie. (raspundere civila cand una din parti e statule absurd
darnah..fie Pop e dumnezeu in materie si Boila adeptaasa ca pe principiul crede si nu cerceta, tocim si
nu gandim).
Dintre particularitati amintim:
-

se poate raspunde pentru incalcarea unui interes legitim incalcat atat privat cat si public
fapta ilicita poate fi atat o actiune cat si inactiune
atunci cand este chemata in judecata numai autoritatea publica vinovatia sau culpa dovedita nu
este necesara. Atunci can este chemata in judecata pentru despagubiri si persoana care a contribuit
la elaborarea emiterea sau incheierea actului , ori, dupa caz, se face vinovata de refuzul de a
rezolva cererea in cauza, reclamantul va fi tinut sa dovedeasca vinovatia acelei persoane; asadar
fiind prezente taote conditiile raspnderii civile delictuale pentru fapta proprie, inclusiv vinovatia
sa dovedita, persoana in cauza, indiferent ca este sau nu este functionar public, va putea fi obligata
solidar cu atoritatea publica parata la plata de despagubiri.

Fundamentul acestei raspunderi este de natura obiectiva si consta in obligatia de garantie instituita de lege in
sarcina autoritatilor publice cu privire la legalitatea actelor pe care le emit si activitatii pe care o desfasoara in
slujba cetatenilor si care ca suport asumarea riscurilor pentru eventuala activitate abuziva, defectoasa
cauzatoare de prejudicii pentru persoanele fizice si persoanele juridice.
Efectele raspunderii. Daca sunt intrunite conditiile raspunderii reglementate de legea 554/2004 persoana
prejudiciata poate pretinde repararea prejudiciului exclusiv de la autoritatea publica parata ori in acelasi timp
de la acesata si de la persoana vinovata. Raspunderea autoritatii publice este principala, directa si autonoma
in raport cu raspudnerea personala a celui in cauza.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare

Reglementare: Art. 52 din Constitutia Romaniei, prevede: Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile
cauzate prin erorile judiciare. Raspudnerea statului este stabilita in conditiile legi si nu inlatura raspunderea
magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta. Textul constitutional este
dezvoltat in legea nr 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.
Din examinarea tuturor reglementarilor in materie, rezulta ca raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin
erori judiciare in raport cu victima prejudiciata revine intotdeauna si fara exceptie statului. Victima erorii
judiciare nu are actiune in repararea prejudiciului impotriva magistratului ori impotriva altei persoane careia
i-ar fi putea fi imputabila savarsirea erorii judiciare sau dupa caz, fapta care a provocat eroarea judiciare in
cauza.
Caracteristicile raspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare
Trebuie facuta distinctia clara intre raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare
savarsite in procesele penale si cele cauzate in alte procese decat cele penale. Trasaturi comune:
-

22

raspudnerea fata de victima prejudiciata se angajeaza mereu in sarcina statului

raspudnerea patrimoniala a statului este in toate cazurile in opinia noastra o raspundere civila
delictuala. Este insa de retinut ca cei mai de seama autori din doctrina dreptului administrativ

sustin ca raspudnerea patrimoniala a statului pentru erori judiciare este o raspudnere

administrativa, de drept public ( de ce nu ma mir)
dupa fundamentul sau raspunderea civila delictuala speciala a statului este obiectiva fara vinovatie
in cazul in care statul a reparat prejudiciul suferit de victima erorii judiciare el are actiune in
regres impotriva aceluia care cu rea credinta sau din grava neglijenta a provocat sau savarsit acea
eroare judiciara.

Specificul raspunderii civile a statului in cazul erorilor judiciare savarsite in procesele penale
a) art 504 CPP prevede cu titlu de exemple situatiile in care exista o eroare judiciare. Este vorba in
primul rand de acea ipoteza in care o persoana condamnata definitiv a fost dupa rejudecarea cauzei
penale, achitata tot printr-o hotarare ramasa definitiva pronuntata ca urmare a exercitarii cailor
extraordinare de atac. De asemenea constituie eroare judiciara privarea de libertate sau restrangerea
libertatii in mod nelegal in cursul procesului penal. Tot astfel este eroare judiciara si privarea de
libertate a unei persoane dupa ce a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei.
b) Reparatia pe care statul este obligat s-o acorde victimei consta in plata unei sume de bani
c) Termenul de prescriptie a actiunii in reparatie este de 18 luni
Particularitati ale raspunderii civile a statului in cazul erorilor judiciare produse in alte procese decat
cele penale
a) Exista eroare judiciara in alte procese decat cele penale atunci cand o hot. Judecatoreasca definitiva si
irevocabila este gresita in fond si ulterior este desfiintata prin promovarea si admiterea unei cai
extraordinare de atac.
b) Legea 303/2004 limiteaza dreptul la reparatie al persoanei vatamate printr-o asemenea eroare
judiciara doar la prejudiciile materiale.
c) Termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in repararea prejudiciului material suferit de persoana
vatamata este de un an
Raspunderea civila subsidiara a magistratilor
Raspunderea patrimoniala a judecatorilor si procurorilor pentru erorile judiciare care le sunt imputabile este
subsidiara si in raport cu statul. Termenul de prescriptie a actiunii separate si subsidiare a statului in
despagubiri impotriva magistratilor in conditiile aratate este de un an. Actinea in regres se introduce
impotriva oricarei persoane care cu rea crednta sau grava neglijenta a provocat situatia care a generat dauna

Raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate de defectele produselor

Reglementare: Directiva europeana nr 95/2001 este transpusa in legislatia noastra interna prin legea 245
privind securitatea generala a produselor. Legea 296/2004 privind codul consumului, care este pusa de acord
cu reglementarile europene privind protectia consumatorilor.
Din economia tuturor reglementarilor in domeniu rezulta ca incalcarea obligatiei de securitate a produselor si
serviciilor vazuta ca o obligatie legala de rezultat, consta in punerea pe piata de produse si prestarea de
servicii care nu sunt sigure si care pot pune in pericol integritatea fizica, sanatatea si viata consumatorilor,
precum si bunurile lor. In cazul nerespectarii acestei obligatii se va angaja raspunderea persoanelor prevazute

23

de lege pentru prejudiciile cauzate consumatorilor de produsele cu defecte, nesigure si de serviciile

necorespunzatoare.
Trasaturi
Raspunderea civila a producatorilor pentru prejudiciile cauzate consumatorilor de defectele produselor
prezinta cateva trasaturi proprii, dintre care retinem urmatoarele:
a) Raspunderea prodcatorilor este obiectiva
b) Dispozitiile aplicabile acestei raspunderi transced distinctia dintre raspunderea civila delictuala si
raspunderea contractuala
c) Reglementarile in materie nu se substituie dreptului comun
d) Regimul juridic al acestei raspunderi este stabilit prin norme imperative de ordine publica de la care
nu se poate deroga
Domeniul de aplicare a raspunderii
Persoana care raspunde prejudicul cauzat de defectul produsului sau este producatorul. Prin producator se
intelege:
-

Fabricantul
Orice persoana care se prezinta ca producator
Orice persoana care importa produsul scu scopul de a il distribui
Daca producatorul unui produs nu poate fi identificat, fiecare furnizor al produsului respectiv va fi
tratat ca producator

Persoanele prejudiciate care au dreptul la reparatie in conditiile acestei raspunderi sunt consumatorii. Prin
consumatori se inteleg persoanelecare au dobandit produsul cu defecte printr-un contract incheiat cu
producatorul precum si orice alta persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de produsul cu defecte, nefiind
parte in acel contract.
Produsele pentru care se angajeaza raspunderea sunt orice bun mobil, chiar daca acesta este incorporat intr-un
alt bun mobil, sau imobil; prin produs se intelege si energia electrica. Nu sunt incluse imobilele.
Conditiile raspunderii
Conform Art. 6 din legea 240/2004 pentru angajarea raspunderii persoana prejudiciata, parte contractanta sau
tert, trebuie sa faca dovada existentei a trei conditii obiective sau materiale:
-

Prejudiciul
Depfetul prodului pus in circulatie
Defectul produsului este conditia centrala a angajarii raspunderii in cazul de fata. Defectul
produsului inseamna orice deficienta a acestuia, indiferent ca este vorba de un viciu de fabricatie
o greseala de conceptie ori pus si simplu de faptul ca produsul nu ofera siguranta la care persoana
este indreptatita sa astepte.
Raportul de cauzaltiate

Fundamentul raspunderii este unul obiectiv

Efectele raspunderii
22

Raspunderea prodcatorului este integrala si reparatia va trebui sa acopere prejuiciile actuale si viitoare certe
cauzate de defectul produsului pe care la-a pus in circulatie. Dreptul la promovarea actiunii in raspundere
apartine victimei prejudiciate si se prescrie in 3 ani.
Cauze care inlatura raspunderea
-

Nu producatorul este cel care a pus produsul in circulatie

Defectul care a generat prejudicul nu a existat la data la care produsul a fost pus in circulatie
Prousul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat
Defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse de autoritatile publice
Nivelul cunostiintelor stiintifice de la data producerii nu a permis depistarea defectului
Defectul se datoreaza nerespectarii conditiilor de folosire

Raspunderea pentru prejudiciile sau daunele ecologice

Reglementare : in spatiul uniunii europene, sub aspect juridic, protectia mediului se realizeaza prin
recunoasterea a trei drepturi fundamentale:
-

Accesul la informatia de mediu

Accesul la justitie in materie
Dreptul publicului la participare la adoptarea deciziilor privind mediul

Constitutia Romaniei revizuita in anul 2003, in Art. 35, printre drepturile fundamentale consacra expres si
explicit dreptul la un ediu sanatos in urmatoarea formulare: Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la
un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic. Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui
drept. Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora mediul inconjurator.
In prezent acest domeniu este reglementat prin ordonanta de urgenta a Guvernului nr 195 din 22 decembrie
2005 privind protectia mediului, aprobata cu modificari prin legea nr 265/2006. Aceasta ordonanta prevede in
Art. 95 urmatoarele: Raspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, fiind independent de
culpa; in cazul plurarilitatii autorilor raspunderea este solidara. In mod exceptional, raspunderea poate fi
subiectiva pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate si habitatelor naturale, conform reglementarilor
specifice. Prevenirea si repararea prejudiciului aus mediului se realizaeaza conform procedurilor prezentei
ordonante de urgenta si a reglementarilor specifice.
Dauna ecologica, lato sensu, adica in acceptiunea cea mia larga a terenului consta in atingerile aduse
factorilor naturali ceea ce inseamna deteriorarea mediului natural si deopotriva sanatatii, vietii si bunurilor
oamenilor provocate de poluanti , activitati daunatoare, dezastre sau acceidente ecologice.
Daunele prin ricoseu sunt atingerile care afecteaza sanatatea integritatea corporala, viata si bunurile
oamenilor consecinte ale deteriorarii mediului natural. Dauna ecologica pura sau de stricto senso e cea care
afecteaza mediul.
Ambele categorii de daune, pure si prin ricoseu sunt si trebuie sa faca obiectul repararii.
Persoanele raspunzatoare si persoanele care pot cere prevenirea ori repararea prejudiciilor asupra
mediului. OU nr 195/2005 instituie principiul conform caruia poluatorul plateste. Raspunderea in acest
domeniu este atat reparatorie cat si preventiva. Orice persoana fizica sau persoana juridica poate avea
23

calitatea de poluator. Statul recunoaste oricarei persoane, in virtutea dreptului la un mediu sanatos, printre
altele, posibilitatea de a se adresa direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului
autoritatilor competente in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu.

Repararea prejudiciului asupra mediului este de trei feluri:

-

Repararea primara
Repararea complementara
Repararea compensatorie

Prejudiciile sau daunele cauzate persoanelor fizice si persoanelor juridice de drept privat care sunt consecinte
ale prejudiciului asupra mediului se repara dupa regulile din dreptul comun.
Aceasta raspundere preventiva si reparatorie are o natura juridica mixta de drept administrativ si de drept
civil, fiind distincta si diferita de ambele forme. Este o raspundere de dreptul mediului.

Raspunderea civila pentru daunele nucleare

Reglementare
Legea nr 703/2001 privind raspunderea civila pentru daune nucleare, OUG nr 195/2005 privind protectia
mediului
Caracteristici:
a) Raspunderea se angajeaza numai pentru daunele nucleare rezultate din activitatile de utilizare a
energiei nucleare in scopuri pasnice
b) Daunele nucleare a caror reparare este ceruta trebuie sa se probeze ca au fost cauzate de un accident
nuclear
c) Raspunderea se angajeaza exclusiv in sarcina operatorului instalatiei nucleare
d) In ceea ce priveste fundamentul, raspunderea este de natura obiectiva
e) Exonerarea de raspundere a operatorului intervine numai daca face dovada ca dauna nucleara este
rezultatul direct al unor acte de conflict armat, razboi civil, insurectie sau ostilitate.
f) Raspunderea operatorului este limitata la cel mult echivalentul in lei a 300 milioane DST. (unitate de
masura a fondului monetar international)
g) Actiunea in despagubiri se prescrie in termen de trei ani

Raspunderea civila medicala

Reglementare:
Raspunderea civila medicala este supusa unei reglementari proprii, in titlul XV din legea 95/2006 privind
reforma in domeniul sanatatii
Din examinarea dispozitiilor actelor normative in materie rezulta ca in cadrul raspunderii civile medicale este
necesar sa deosebim intre raspunderea civila a personalului medical pentru malpraxis medical si raspunderea
civila a furnizorilor de servicii medicale materiale sanitare, aparatura, dispozitive meicale si medicamente.
Raspunderea civila medicala pentru prejudiciile cauzate pacientilor este o raspundere civila speciala care se
circumscrie sferei raspunderii profesionale sau a profesionistilor.
22

Raspunderea pentru malpraxis

-

Raspunderea se angajeaza in sarcina personalului medical

Prin malpraxis se intelege eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau
medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a
personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale sanitare si farmaceutice
Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile cauzate din eroare prin acte individuale
savarsite in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament, indiferent ca eroarea s-a
obiectivat prin neglijenta, imprudenta sau cunostiinte medicale insuficiente.
Personalul medical nu e raspunzator daca prejudiciile produse sunt datorate dotarii
necorespunzatoare sau daca au actionat cu buna credinta in situatii de urgenta cu respectarea
competentei acordate.

Raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale, materiale, sanitare, aparatura, dispozitive

medicale si medicamente
Din economia textelor de lege rezulta ca sunt reglementate trei ipoteze:
-

Raspunderea pentru fapta proprie

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia ( prepusi, asociati, subfurnizori)
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de defectele unor produse, echipamente si dispozitive
medicale, substante medicamentoase si materiale sanitare.

Raspunderea civila medicala este in principiu o raspundere subiectiva. Exceptie: acele sitautii in care
prejudiciul a fost cauzat ca urmare a neindeplinirii unor obligatii de rezultat cum ar fi obligatia de securitate.

Efectele raspunderii civile delictuale. Repararea prejudiciului.

Nasterea raportului de obligatii civile delictuale
In ipoteza in care sunt indeplinite toate conditiile de existenta a raspunderii civile delictuale reparatorii,
efectul sau principal consta in nasterea unui raport juridic de obligatii intre autorul prejudiciului sau, dupa
caz, persoana chemata de lege sa raspunda si victima injust prejudiciata. Continutul juridic al acestui raport
de obligatii este alcatuit din dreptul de creanta al victimei la repararea prejudiciului si indatorirea corelativa a
persoanei chemata de lege sa il repare; victima este creditorul obligatiei de reparare a prejudiciului, iar
persoana raspunzatoare este debitorul acelei obligatii.
Momentul in care se naste dreptul de creanta al victimei la repararea prejudiciului
Raportul obligational in continutul caruia se afla dreptul creditorului, adica al celui prejudiciat, si indatorirea
corelativa la reparatie, in sarcina persoanei raspunzatoare se naste in momentul cauzarii prejudiciului, cand
sunt indeplinite si conditiile angajarii raspunderii civile delictuale. Desigur ca aceasta regula este valabila si
se aplica numai in cazul prejudiciilor actuale. In ceea ce priveste prejudiciile viitoare, momentul nasterii
dreptului si respectiv obligatiei la repararea lor coincide cu acela in care prejudiciul este cert.

23

Pluralitatea de debitori
In situatia in care pentru repararea unui prejudicuu raspund in acelasi timp doua sau mai multe persoane,
codul civil dispune ca raspunderea lor este solidara fata de victima.
Raporturile dintre codebitorii solidari. Dreptul la regres
Art 1383 dispune ca intre cei care raspund solidar, sarcina reparatiei se imparte proportional cu contributia
fiecaruia la cauzarea prejudiciul iar, atunci cand aceasta nu este posibila, proportional cu vinovatia, adica cu
intentia sau gravitatea culpei; atunci cand aceste doua criterii nu pot fi aplicate, finalmente, sarcina repararii
va fi repartizata in mod egal, prezumandu-se ca fiecare a contribuit in aceeasi masura la producerea
prejudiciului cauzat victimei.
In ipoteza in care unul dintre cei obligati in solidar a suportat voluntar sau silit reparatia datorata victimei, el
are dreptul de a exercita regresul impotriva celuilalt codebitor sau celorlalti codebitori, dupa imprejurari,
pentru a recupera respectiva reparatie de la acestia, mai putin partea care cade in sarcina sa, stabilita potrivit
criteriilor aratate mai sus.

Principiile care guverneaza dreptul si indatorirea de reparare a prejudiciului

In ceea ce priveste repararea prejudiciului exista doua principii incontestabile:
-

Principiul repararii integrale a prejudiciului

Principiul repararii in natura a prejudiciului

Noul cod civil consacra expres existenta acestor doua principii.

Principiul repararii integrale a prejudiciului
Se refera la stabilirea intinderii reparatiei datorate de persoana raspunzatoare si se aplica repararii tuturor
prejuiciilor, cu deosebire a celor materiale. Art. 1385 CC dispune : prejudiciul se repara integral daca prin
lege nu se prevede altfel. Pentru ca reparatia sa fie integrala este necesar sa fie inlaturate taote consecintele
daunatoare ale faptei ilicite sau imprejurarii care le-a generat in scopul repunerii victimei in situatia
anterioara.
In vederea evaluarii prejudiciului si aplicarii principiului repararii lui integrale, Art. 1385 prevede ca:
despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel prejudiciat, castigul pe care in conditii obisnuite el
ar fi putut sa-l realizeze si de care a fost lipsit, precum si cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau
limitarea prejudiciului. Urmeaza ca in desfasurarea operatiei de stabilire a intinderii prejudiciului care trebuie
reparat, este necesar sa se aiba in vedere cele doua elemente cunoscute care intra in alcatuirea lui:
-

Pierderea efectiv suferita

Castigul sau beneficiul nerealizat pe care victima l-ar fi putut obtine in conditii obisnuite

Este supus reparatiei si prejudiciul constand in pierderea unei sanse. Numai ca pentru a avea dreptul de a cere
si obtine reparatia trebuie sa fie intrunite cumulativ doua conditii: sansa pierduta sa fi fost reala si in acelasi
timp, serioasa. Stabilirea valorii reparatiei se face apeland la calculul probabilitatilor.
Principiul repararii in natura a prejudiciului

22

Prin repararea prejudiciului in natura se intelege activitatea de inlaturare a prejudiciului suferit de catre o
persoana prin modalitati sau procedee practice cum sunt: restituirea bunurilor si valorilor sustrase, inlocuirea
bunurilor distruse, efectuarea de reparatii etc.
Art, 253 prevede mijloacele juridice nepatrimoniale prin care se asigura posibilitatea repararii in natura a
prejudiciilor morale rezultate din incalcarea drepturilor ca care face trimitere textul art. 252, adica orice
persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intriseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea
fizica si psihica , deminitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiinta, creatia stiintifica , artistica,
literara sau tehnica.
Uneori insa repararea prejudiciilor nepatrimoniale prin mijloace de aceeasi natura este insuficienta pentru ca
victima sa fie repusa in situatia anterioara, in sensul de a ii fi atenuat sau anihilat durerile fizice si mai ales
cele psihice provocate de fapta ilicita. De aceea, Art. 253 alin (4) prevede ca victima poate cere despagubiri
sau dupa caz, alta reparatie patrimoniala pentru prejudiciul chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca
vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile.
Doctrina de specialitate si practica judiciara au statuat ca aprecierea gravitatii prejudiciului moral trebuie
facuta in concreto, de la caz la caz, dupa urmatoarele criterii:
-

Importanta valorii morale lezate pentru persoana vatamata

Durata mentinerii consecintelor vatamarii pe plan fizic si psihic
Intensitatea durelilor fizice si psihice
Repercusiunile prejudiciului pe plan social, profesional si personal al victimei

Repararea prejudiciului prin echivalent banesc

In ipoteza in care repararea in natura a prejudiciului nu este posibila ori daca victima nu este interesata sa fie
astfel acoradta de persoana raspunzatoare, repararea acelui prejudiciu se va face prin echivalent banesc, adica
prin plata unei despagubiri destinata sa inlocuiasca valoarea economica pierduta sau neobtinuta. Stabilirea
despagubirilor se face si este recomandabil sa se faca, in primul rand, prin acordul partilor. Atunci cand acest
lucru nu este posibil, despagubirile se stabilesc in justitie prin hotarare judecatoreasca la cererea victimei.
Conform Art. 1386, cunatumul reparatiei prin echivalent banesc se va stabili daca prin lege nu se prevede
altfel, in raport cu valoarea prejudicului la data producerii acestuia.
Modalitati de plata a despagubirilor
In functie de imprejurari, persoana raspunzatoare pentru repararea prejudiciului poate fi obligata sa plateasca
despagubiri victimei , fie global, sub forma unei sume de bani totale sau forfetare, care de regula se achita
integral si de indata, fie sub forma unor sume ce se platesc periodic, la anumite intervale de timp, cel mai
adesea lunar.

Repararea prejudiciilor corporale

Prejudiciile corporale sunt acele prejudicii care constituie urmarea incalcarii drepturilor personale
nepatrimoniale care definesc personalitatea fizica a unei persoane cum sunt: dreptul la sanatate, dreptul la
integritate corporala si dreptul la viata. Sub aspectul structurii lor, prejudiciile corporale sunt de regula
prejudicii miste cu o alcatuire duala: o latura sau componenta economica si o alta componenta morala.
Ambele sunt reparabile.

23

Repararea prejudiciilor corporale cauzate prin atingerile aduse santatii si integritatii corporale ale
victimei.
Repararea componentei economice
Repararea componentei economice a acestor prejudicii corporale are loc, asadar prin despagubiri banesti.
Potrivit Art. 1387, in cazul vatamarii integritatii corporale sau sanatatii unei persoane, despagubirea trebuie
sa cuprinda dupa caz echivalentul castigului din munca de care cel prejudiciat a fost lipsit sau pe care este
impiedicat sa il dobandeasca ca urmare a pierderii sau diminuarii capacitatii sale de munca.
Victima care a suferit un prejudiciu corporal are dreptul , de asemenea sa i se acorde si o despagubire care sa
acopere cheltuielile de ingrijire medicala si daca e cazul , cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de
viata, precum si orice alte prejudicii materiale. Modalitatea de plata a despagubirilor pentru pierderea sau
nerealizarea castigului din munca se acorda, tinand cont si de sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat,
sub forma de prestatii banesti periodice de regula lunare
Repararea prin compensatii banesti a componentei morale a prejudiciului
Instantele de judecata pot acorda victimelor si sume de bani la cererea acestora pe care le-am numit
compensatii banesti, avand ca finalitate compensarea, atenuarea sau macar alinarea durerilor fizice si
suferintelor fizice care le-au fost cauzate. In caz de vatamare a integritatii corporale sau sanatatii poate fi
acordata si o despagubire suplimentara pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala.
Restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala, consecinta a vatamarilor integritatii corporale sau
sanatatii victiei, in literatura de specialitate poarta denuirea de prejudiciu de agrement.
Stabilirea despagubirilor in cazul decesului victimei imediate. Prejudiciile prin ricoseu/reflectare.
Repararea prejudiciilor cauzate victimei directe care a decedat
Se aplica regulile de la repararea prejudiciilor pentru vatamari corporale sau atingeri aduse sanatatii pana la
decesul victimei
Repararea prejudiciilor patrimoniale si nepatrimoniala cauzate prin ricoseu sau reflectare victimelor
indirecte
Prejudiciile prin ricoseu sau reflectare sunt acele prejudicii care sunt suferite de catre terte persoane, victime
indirecte cauzate acestora de prejudiciul initial provocat direct si nemijlocit printr-o fapta ilicita sau alt
eveniment victimei immediate.
In ce priveste prejudiciile patrimoniale prin ricoseu, codul civil prevede ca cel care a facut cheltuieli pentru
ingrijirea sanatatii victimei sau , in caz de deces al acesteia, pentru inmormantare are dreptul la inapoierea lor
de la cel care raspunde pentru fapta ce a prilejuit acele cheltuieli.
Tot un prejudiciu patrimonial prin ricoseu il constituie pierderea de catre o terta persoana a intretinerii pe care
i-o presta victima imediata care a decedat. Un asemenea prejudiciu da dreptul victimei prin ricoseu sa ceara
repararea lui.

22

Dreptul la repararea prejudiciului constand in pierderea intretinerii este recunoscut chiar si in favoarea
victimelor prin ricoseu care se aflau doar in intretinerea de fapt a victimei immediate, fara sa fi avut un drept
subiectiv la intretinere.
Codul civil limiteaza expres dreptul victimelor prin ricoseu de a cere repararea prejudiciului cauzat prin
pierderea intretinerii numai la situatia cand aceasta se datoreaza incetarii din viata a victimei immediate. De
asemenea, noul cod civil reglementeaza expres posibilitatea instantelor de judecata de a acorda despagubiri
victimelor prin ricoseu pentru durerea sufleteasca ce le-a fost provocata de moartea victimei

Raportul sau corelatia dintre despagubirile si drepturile de asigurari sociale sau nascute
din contractele de asigurari de bunuri si de raspundere civila
De la inceput este de retinut ca ajutorul social si pensia de asigurari sociale au caracter de despagubire, aica
au valoare de reparatie. Astfel in ipoteza in care victima imediata careia i s-a cauzat un prejudiciu corporal
economic, care consta in lipsirea de castigul din munca pe care il obtinea sau l-ar fi putut obtine, daca nu siar fi pierdut total sau partial capacitatea de munca , beneficiaza de pensie de invaliditate sau de ajutor social
in cadrul sistemului de asigurari sociale, are dreptul sa pretinda de la persoana raspunzatoare plata unei
despagubiri numai in limita unei eventuale diferente dintre suma pe care o primeste efectiv cu titlu de pensie
sau ajutor social si valoarea integrala a prejudiciului cauzat. Subliniem ca prejudiciul consta in diminuarea
sau pierderea castigului realizat din munca. Aceeasi solutie se aplica si in cazul victimei prin ricoseu.

Prescriptia actiunii in raspundere civila delictuala

In situatia in care persoana raspunzatoare nu repara voluntar prejudiciul suferit de victima, aceasta are
posibilitatea sa se adreseze instantei de judecata competenta printr-o actiune. Dreptul la actiune in raspundere
civila delictuala pentru a obtine obligarea persoanei raspunzatoare la reparare, se prescrie in termenul general
de prescriptie extinctiva de trei ani prevazut de articolul 2517. De la aceasta regula exista doua exceptii.
Termenul de prescriptie este de zece ani atunci cand prin actiunea in raspundere delictuala se solicita:
-

Repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortura, ori acte de barbarie
sau dupa caz, repararea prejudiciului cauzat prin violenta ori agresiuni sexuale comise contra unui
minor sau asupra unei persoane aflata in imposibilitatea de a se apara ori a isi exprima vointa.
Repararea prejudiciului cauzat mediului inconjurator.

Titlul VII
Dinamica Obligatiilor-transmisiunea si transformarea obligatiilor
Cap. 1: Consideratii generale privind dinaica obligatiilor
Def. Prin sintagma dinamica obligatiilor intelegem modificarile care interbin in fiinta obligatiilor , fara a avea
ca efect stingerea lor in mod definitiv si ireversibil.
In sensul definitiei de mai sus, dinamica obligatiilor se realizeaza prin transiterea si transformarea lor. In
sensul strict al cuvantului, atat transformarea propriuzisa cat si transmisiunea obligatiilor presupun o
modifcare a acestora fata de forma lor initala- la nivelul subiectelor, la nivelul obiectului sau al continutului
raportului obligational.
Transmisiunea universala sau cu titlu universal opereaza in cazul persoanelor fizice la decesul creditorului
ori a debitorului sau al ambelor subiecte ale raportului obligational, prin mostenire legala sau testamentara. In
23

cazul persoanelor juridice acest tip de transmisiune are loc o data uc reorganizarea p.j., cand are loc si
desparitia acesteia. (ex divizarea partiala). Nu are loc atunci cand creantele sunt de tipul intuitu personae.
Transmisiunea individuala sau cu titlu particular poate avea loc prin acte mortis causa sau inter vivos.
Transmiterea dreptului de creanta si a datoriei din continutul unui raport juridic obligational poate avea loc si
ut singuli, privite in individualitatea lor, facand abstractie de caracterul lor de elemente componente ale
patrimoniului unei persoane. Noul cod civil a inclus atat modalitati de preluare a activului cat si a pasivului
unui raport obligational.
Def. Transmisiunea obligatiei prin acte intre vii este acea operatiune juriica prin care dreptul de creanta sau
datoria din continutul unui raport obligational se transmit de la una din parti la o terta persoana.
Def. Transformarea unui raport juridic obligational este acea operatiune juriica sau un contract prin care se
schimba unul sau mai multe elemente structurale ale raportului juridic obligational, avand ca efect, de regula
inlocuirea unei obligatii initiale vechi cu o alta obligatie noua.
Mijloace de transmisiune ale creantei:
-

Cesiunea de creanta
Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei
Indirect prin:
Novatia prin schimbarea de debitor
Novatia prin schimbarea de creditor
Cesiunea de contract
Alte modalitati ( stipulatia pentru altul sau prin poprire)

Mijloace de transformare a obligatiilor:

-

Novatia

Diferenta dintre transformare si transmisiune. In principiu, transformarea, presupune stingerea vechii

ibligatii care are ca efect stingerea drepturilor si obligatiilor accesorii ale obligatiei ce face obiectul
transformarii prin novatie, in timp ce , transmisiunea presupune in principiu, mentinerea tuturor accesoriilor
initiale ale obligatiei principale.
In vechea reglementare era cunoscuta si delegatia ca si maniera de transformare a obligatiei. Astazi
reglementarea delegatiei ( care era oricum o varianta de novatie prin schimbarea de debitor) a fost absorbita
de alte figuri juridice si nu mai beneficiaza de o reglementare aparte.

Cap. 2: Mijloace juridice de transmitere a obligatiilor

Cesiunea de creanta
Reg. Noul cod civil dedica acestei operatiuni juridice un intreg capitol, Capitolul I, intitulat Cesiunea de
Creanta, avand doua sectiuni 1. Cesiunea de creanta general, 2. Cesiunea de creanta constatata printr-un titlu
normativ, la ordin sau la purtator.
Def. Cesiunea de creanta este legal definita de Art. 1566 CC, conform caruia cesiunea de creanta este
conventia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanta impotriva unui tert.

22

Acest contract are urmatorii subiecti de drept: creditorul care transmite creanta si care se numeste cedent;
dobanditorul creantei care se numeste cesionar; tertul asupra caruia exista creanta, adica debitorul care se
numeste debitor cedat. Partile contractulu de cesiune sunt cedentul si cesionarul.

Domeniul de aplicare al cesiunii de creanta

Dispozitiile legale referitoare la cesiunea de creanta nu sunt aplicabile pentru:.
1.
2.
3.
4.

Cesiunile care nu au natura contractuala

Transferurile de creanta realizate pe calea unei transmisiuni universale sau cu titlu universal
Transferul titlurilor de valoare si altor instrumente financiare.
Transmisiunile cu titlu particular realizate pe calea succesiunii testamentare

Poate face obiectul unei cesiuni, in principiu, orice fel de creanta, ndiferent care este obiectul sau. Acest
principiu al liberei cesibilitati cunoaste o serie de exceptii complexe precum:
1. Nu pot face obiectul cesiunii creantele care sunt declarate netransmisible prin lege ( ex. Creante
intuitu personae)
2. Creantele avand ca obiect o alta prestatie decat plata unei sume de bani daca prin efectul
transmisiunii, obligatia va fi : in mod substantial mai oneroasa.
3. Partile raportului obligational pot stabili caracterul inalienabil al creantei, cu conditia existentei
unui interes legitim. Exceptii aici, sunt:
i.
Debitorul a consimtit cesiunea
ii.
Inalienabilitatea creantei nu a fost expres stipulata
iii.
Cesiunea priveste o creanta care are ca obiect o suma de bani.

Functiile cesiunii de creanta

Acestea sunt:
1. Functia translative- se realizeaza transferul creantei
2. Functia de instrument de plata- prin intermedul cesiunii de creanta se paote stinge o datorie a
debitorului fata de creditor
3. Functia de instrument de credit- cesiunea de creanta poate sa satisfaca functia de instrument de
credit
4. Functia de garantie-asa numita cesiune fiducie, adica imobilizarea creantei in patrimoniul
cesionarului pana la executarea unei anumite obligatii a cedentului fata de acesta.

Conditiile de valabilitate ale cesiunii de creanta

Cesiunea de creanta este un contract, astfel cum se desprinde din definitia legala oferita de artt 1566 CC. In
consecinta , sub aspectul validitatii, ea trebuie sa indeplineasca conditiile generale legale impuse oricarui
contract. (capacitate, consimtamantul, obiect determinat si licit, cauza licita si morala). Cesiunea de creanta
se incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fiind un contract consensual. Cesiunea cu titlu
gratuit trebuie sa fie incheiata cu respectarea conditiilor de forma pentru validitatea ei.
In mod normal nu se cere consimtamantul debitorului. Ca exceptie insa, acest transfer al creantei nu se poate
produce daca creanta este legata in mod esential de persoana creditorului.
In concluzie, cesiunea de creanta este guvernata de principiul consensualismului si ca nu este necesar
consimtamantul debitorului cedat pentru validitatea cesiunii. Pentru efectivitatea cesiunii de creanta, este

23

necesar ca aceasta operatiune sa fie facuta opozabila debitorului cedat, care este nimic altceva decat un tert
fata de actul incheiat intre cedent si cesionar.

Conditiile de efectivitate ale cesiunii de creanta.

Intre cedent si cesionar, cesiunea isi produce toate efectele din momentul incheierii contractului de cesiune.
Pentru opozabilitatea ei fata de terti, trebuie indeplnite anumite formalitati de publicitate.
Opozabilitatea cesiunii fata de debitorul cedat si fata de tertii interesati se realizeaza conform Art. 1578-1581
prin:
1. Acceptarea cesiunii de catre depbitor ( prin inscris cu data certa)
2. Notificarea scrisa ( pe suport de hartie sau format electronic)
3. Inscrierea in arhiva electronica- in cazul cesiunii unei universalitati de creante, actuale sau
viitoare, este prevazut in CC ca fata de terti, opozabilitatea nu se realizeaza decat prin inscrierea
cesiunii in arhiva electronica.
4. Cererea de chemare in judecata
5. Opozabilitatea fata de tertii asimilati debitorului cedat (prin acceptare sau notificare)
6. Notarea in cartea funciara

Efectele cesiunii de creante

Principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de creanta de la cedent la cesionar. Efectele cesiunii
trebuie analizate pe trei coordonate: intre cedent si cesionar, fata de terti, si pe de alta parte intre terti.
Efectele cesiunii intre parti:
a) Transferul creantei
Cesiunea de creanta are ca efect principal transferul dreptului de creanta, ut singuli, din patrimoniul
cedentului in patrimoniul cesionarului Creanta se transmite asa cum a existat in patrimoniul
cedentului, adica impreuna cu : a) toate drepturile pe care cedentul le are in legatura cu creanta cedata
si drepturile de garantie precum si accesoriile creantei. ( dobanzi si alte venituri).
Transmiterea integrala a drepturilor, garantiilor si accesoriilor creantei cesionate, cunoaste o exceptie,
anume, cedentul nu poate transmite cesionarului posesia bunului luat in gaj fara acordul
constituitorului.Creanta se transmite la valoarea ei nominala. Este posibila si o transmitere partiala a
creantei. La transmisiunea integrala a creantei, revine si obligatia cedentului de a preda cesionarului
inscrisul constatator al creantei.
b) Obligatia de garantie
Atunci cand cesiunea de creanta se face cu titlu oneros, cedentul are o obligatie de garantie fata de
cesionar. In consecinta, cedentul raspunde fata de cesionar de existenta actuala si valabla a creantei si
a accesoriilor sale. Garantia pentru existenta actuala nu presupune si o raspundere pentru
solvabilitatea debitorului decat. Obligatia de garantie nu exista in cazul titlului gratuit., in cel al
sesiunii unui drept aleatoriu si nici atunci cand dreptul cesionat a fost desfiintat datorita unor cauze
posterioare cesiuni ( cu exceptia cauzelor retroactive) Ceedentul este tinut de asemenea sa raspuna si
pentru evictiune.
Efectele cesiunii de creanta fata de terti si intre terti
Fac parte din categoria tertilor toate persoanele cu exceptia cedentului si a cesionarului si a succesorilor lor
universali si cu titlu universal.
A) Efectele inainte de notificare sau acceptare
22

Cesiunea de creanta produce efecte in sesnsul ca este opozabila debitorului cedat numai din
momentul acceptarii sau comunicarii cesiunii de catre sau catre acesta.
Daca cesionarul comunica debitorului existenta contractului de cesiune, debitorul are dreptul sa
suspende plata pana in momentul prezentarii dovezii scrise a cesiunii. Din faptul ca debitorul ignora
cesiunea, considerandu-se mai departe debitor al cedentului, rezulta s alte consecinte precum: iertarea
de datorie ce i-ar fi fost facuta de catre cedent, chiar cu titlu gratuit, este valabila; debitorul poate
opune cedentului prescriptia extinctiva ori compensatia. Daca este actionat in justitie de cesionar
debitorul poate refuza plata si poate opune chitantele semnate de cedent anterior notificarii cesiunii,
chiar daca acestea nu au data certa.
B) Efectele dupa notificare
Dupa indeplinierea cerintelor de publicitate a cesiunii, debitorul cedat devine debitor exclusiv al
cesionarului si nu mai poate face plata in mana cedentului. Efectele sunt urmatoarele:
a) Debitorul cedat poate sa opuna cesionarului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi
putut invoca impotriva cedentului.
b) Debitorul cedat poate sa opuna cesionarului plata facuta cu buna credinta unui creditor
aparent
c) Debitorul cedat care a acceptat cesiunea prin inscris cu data certa, nu mai poate opune
cesionarului compensatia pe care o putea opune cedentului (exceptie de la litera a de mai
sus)
C) Cesionari succesivi
In raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiasi creante se nasc raporturi complexe care sunt
guernate de regula prior tempore, potior jure, articulata diferit, in functie de modalitatea de publicitate
aleasa de aceasta categorie de terti. Astfel
a) Daca s-au facut mai multe cesiuni ale aceleasi creante, va dobandi creanta acela dintre
cesionari care a facut primul notificarea cesiunii catre debitorul cedat sau celuia caruia a
obtinut primul acceptarea cesiunii prin inscris cu data certa.
b) In raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleaiasi creante este preferat cel care si-a
inscris mai intai cesiunea la arhiva, indiferent de data cesiunii sau a comunicarii acesteia
catre debitor.
c) Creditorii cedentului, pana la notificarea sau acceptarea cesiunii de catre debitor, sunt
considerati terti fata de cesiunea intervenita intre debitorul lor care este cedentul si
cesionar. Deci cesiunea nu le este opozabila si pot urmari creanta cedentului fata de
debitorul cedat. Dupa realizarea publicitatii cesiunii, dreptul respectiv de creanta a iesit din
patrimoniul cedentului si din gajul lor general.

Regimul special al cesiunii creantelor constatate printr-un titlu normativ

Titlurile normative cuprind o mare varietate de inscrisuri constatate printr-un titlu normativ detinatorului sau
titularului acestora la plata unei sume de bani ( cec, cambrie) sau la totalitatea drepturilor asupra unor
marfuri, la drepturi societare ( actiuni) etc. Se prevad doua reguli speciale privind circulatia acestor creante:
1. Acestea nu se pot transmite prin simplul acord de vointa
2. Acestea cunosc un regim de transmisiune special reglementat prin lege speciala
Exista insa si o serie de reguli generale precum:
a) In cazul titlurilor nominative, transmisiunea se mentioneaza atat pe inscrisul respectiv, cat si in
registrul tinut pentru evidenta acestora.
23

b) In cazul titlurilor la ordin, este necesara pentru realizarea transmisiunii aplicarea girului, dupa
regulili aplicabile in materie de cambie
c) In cazul titlurilor la purtator, creanta incorporata in aceste inscrisuri se transmite prin remiterea
materiala a acestora ( traditiune, ex cecului)
Odata prezentat un astfel de titlu spre plata, plata trebuie facuta fara ca debitorul cedat sa poate invoca vreo
exceptie legata de fondul raportului obligational. Exceptii de la aceasta regula
1. Debitorul poate invoca nulitatea absoluta a titlului.
2. Debitorul poate invoca orice exceptii sau aparari care reies neindoielnic din cuprinsul titlului
3. Debitorul poate invoca si taote exceptiile personale pe care le are impotriva detinatorului actual al
titlului.
4. Detinatorul care a dobandit titlul in frauda debitorului, nu se va putea prevala de regimul acauzal
al titluli de valoare.
5. Caracterul acauzal al titlurilor de valoare are drept consecinta faptul ca, chiar si in ipoteza in care
emitentul titlului proveaza ca acesta a fost pus in circulatie fara voia sa, el nu va avea dreptul sa
reguze plata catre detinatorul de buna credinta.

Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei

Reglementare: Subrogatia este reglementata in Cap. 2 titulul 6 cartea 5 din CC, Art. 1593-1598
Def. Subrogatia personala este un mijloc de transmitere a obligatiilor, care consta in inlocuirea creditorului
dintr-un raport juriic obligational (creditor initial) cu o alta persoana care, platind datoria debitorului, debine
creditor al acestuia din urma ( subrogat, solvens, sau creditor prin subrogatie), dobandind toate drepturile
creditorului platit.
Functiile subrogatiei:
-

O modalitate de realizare a platii

Un mijloc de transmisiune a obligatiilor

Este de observat ca efectul subrogator ca urmare a platii efectuate de catre un tert nu este totdeauna o
consecinta automata a platii efectuate de un tert. De aceea, CC prevede urmatoarele: Plata facuta de un tert
stinge obligatia daca este facuta pe seama debitorului.in acest caz, tertul nu se subroga in drepturle
creditorului platit decat in cazurile si conditiile prevazute de lege.
In lipsa subrogatiei cel care faca plata datoriei debitorului ar avea un drept de regres impotriva acestuia, dupa
caz pe temeiul contractului de mandat, contractulu de imprumut, gestiunii de afaceri sau in cazul in care
niciuna din ipotezele de mia sus nu ar fi aplicabile pe temeiul imbogatirii fara justa cauza.
Legiuitorul instituie doua tipuri de subrogatie prin plata:
1. Conventionala
2. Legala
Mai exista de asemenea:
1. Subrogatie totala
2. Sobrogatie partiala

22

Subrogatia conventionala
Isi are izvorul in acordul de vointa dintre tertul care plateste si creditorul platit sau dintre tertul care plateste
si debitorul obligatiei. Drept urmare este de doua feluri:
a) Subrogatie consimtita de creditor
b) Subrogatie consimtita de debitor
Subrogatia consimtita de creditor
Aceasta subrogatia opereaza prin acordul de vointa realizat expres intre creditorul initial si tertul care plateste
datoria debitorului. Nu este necesar si consimtamantul debitorului. Exista doua exceptii: Creditorul care
reguza plata daca debitorul il instiinteaza ca se opune la aceasta si daca natura obligatiei sau conventiei
partilor impune ca obligatia sa fie executata numai de debitor).
Conditii pentru subrogatie:
1. Stipulata expres
2. Sa fie concomitenta cu plata
Subrogatia consimtita de debitor
Subrogatia consimtita de debitor are loc prin acordul de vointa intervenit intre debitor si un tert, de la care
debitorul se imprumuta pentru a il plati pe creditor, subrogand pe tertul imprumutator in drepturile
creditorului sau initial. Nu este necesar consimtamantul creditorului.
Pentru a fi valabila subrogatia consimtita de debitor este necesar sa indeplineasca anumite conditii:
a) Actul de imprumut si chitanta de plata a datoriei sa imbrace forma inscrisului cu data certa
b) In actul de imprumut sa se stipuleze expres ca debitorul a imprumutat suma de bani pentru a face
plata datoriei sale fata de creditor
c) In chitanta de plata sa se arate expres ca plata s-a facut cu suma imprumutata de debitor de la tert.

Subrogatia legala
Subrogatia legala opereaza de plin drept, fara a fi necesar consimtamantul creditorului platit sau al
debitorului a carui datorie se plateste.
Cazuri posibile in care opereaza subrogatia:
1. In folosul celui care , fiind el insusi creditor al aceluiasi debitor, plateste pe un alt creditor ce are
preferinta
2. In folosul celui care, dobandind un bun ce face obiectul unei garantii asupra acestuia plateste pe
titularul creantei, pentreu a preintampina urmarirea bunului, aia scoaterea lui la vanzare publica
sau la preluarea sa in contul creantei si a il pastra in patrimoniul sau
3. In folosul celui care fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei are interesul sa stinga
datoria si il plateste pe creditor
4. In folosul mostenitorului care plateste din bunurile sale datoriile mostenirii.
5. In alte cazuri prevazute de lege:
- In cazul asigurarilor
- In cazul instrainarii bunului obiect al locatiunii
- In cazul platii nedatorate
23

Efectele subrogatiei:
Efectul prncipal al subrogatiei indiferent ca este legala sau conventionala este acela ca subrogatul ia locul
creditorului platit si poate execita toate drepturile si actiunile acestuia impotriva debitorului. De asemenea el
beneficiaza si de toate garantiile care insotesc creanta.
Efectele subrogatiei partiale
Cand plata a fost facuta doar partial, subrogatia in drepturile creditorului va opera si ea partial, deci numai in
masura platii efectuate. In principiu subrogatia ar trebui sa se produca proportional cu plata efectuata ( cazul
creditorilor chirografari)
In cazul in care creditorul initial este titularul unei garantii, intre creditorul initial si subrogat se naste un
concurs cu privire la incasarea creantei, iar subrogarea nu se mai realizeaza proportional, ci unul dintre cei
doi, creditorul initial sau subrogat va avea prioritate. Solutionarea conflictului:
a) Cand creditorul initial este titularul unei garantii, el are prioritate in exercitarea drepturilor sale
pentru partea neplatitia din creanta, preferinta fata de noul creditor are semnificatia instituirii unei
cauze de prioritate in obtinerea platii.
b) Daca totusi creditorul initial s-a obligat fata de noul creditor sa garanteze suma pentru care a
operat subrogatia atunci subrogatul este preferat creditorului initial.

Preluarea datoriei si cesiunea de datorie

Reglementare: Codul civil reglementeaza cu titlu direct preluarea datoriei in Art. 1599-1608. Capitolul III
cuprinde doua sectiuni, una dedicata caracteristicilor generale si modalitatilor prin care se poate realiza cu
titlu direct preluarea de datorie, cealalta este dedicata preluarii de datorie prin contract incheiat cu debitorul.
Def. Preluarea de datorie reprezinta operatiunea juridica prin care datoria unui debitor (debitorul initial)
este preluata de un tert fata de rapotrul obligational initial (debitorul nou) care va fi obligat impreuna cu
debitorul initial sau singur, liberandu-l pe primul de datorie, fata de creditorul raportului obligational initial
( creditor).
In contextul vechiului cod, cesiunea de datorie era definita ca fiind acea operatiune juriica prin care un
debitor (denumit debitor cedent) transmite datoria sa unei alte persoana ( numita debitor censionar) care se
obliga de regul, in locul sau fata de creditorul cedat.
Preluarea datoriei este o notiune mai larga ce include cesiunea de datorie. Observatia preliminara catre
trebuie facuta este ca noura reglementare a preluarii de datorie are un caracter limitat de natura personala a
raportului obligational- ea nu poate opera fara acordul creditorului.
Caracteristicile cesiunii de datorie:
a) Existenta unei datorii vechi care se transmite la debitorul cesionar cu toate accesoriile,
garantiile si toate mijloacele de aparare si exceptiile ce o insotesc
b) Debitorul cesionar poate sa ramana singurul indatorat fata de creditorul cedat, debitorul cedent
fiind liberat ( insa numia in conditiile existentei acordului expres din partea creditorului cedat)
c) Transferul datoriei s-ar realiza prin acordul de vointa intervenit exclusiv intre cedent si
cesionar fara consimtamantul creditorului cedat, fara insa a ii fi opozabil creditorului in lipsa
unui acord expres din partea acestuia
22

d) Transformarea partiala a raportului obligational originar prin stingerea garantiilor consimtite

de terti pentru a garanta executarea obligatiei initiale
Preluarea de datorie nu e admisibil sa produca efecte ntegrale in raporturile dintre debitorul cedent si
debitorul cesionar fara acordul creditorului si fara cel al tertilor garanti.

Modalitati directe de preluare a datoriei

Transmisiunea datoriei se poate realiza pe doua cai:
a) Prin contract incheiat intre debitorul initial ( debitor cedent) si nou debitor ( debitorul cesionar)
b) Prin contract incheiat intre creditor si noul debitor ( de fapt aceasta ar fi in realitate o novatie,
drept urmare acest caz reprezinta o preluare a datoriei dar nu si o cesatie)
Preluarea datoriei realizata prin contract incheiat intre debitorul initial si noul debitor
Aceasta modalitate de transmisiune si transformare a obligatiei reprezinta o cesiune de datorie care se
realizaeaza prin intermediul unui acord de vointe intre debitorul initial si tert. Fata de creditorul cedat, care
are calitate de tert fata de contract, cesiunea de datorie nu este insa opozabila. Pentru liberarea debitorului
cedent este necear acordul creditorului.
Maniera de realizare a opozabilitatii fata de creditor.
Oricare dintre contractanti poate comunica creditorului contractul de preluare a datoriei, solicitand acordul
acestuia. In cazul in care creditorul nu raspunde in termenul precizat, preluarea este considerata refuzata.
Efectele cesiunii de datorie pana la acordul creditorului sau in cazul refuzului sau de a accepta cesiunea
Intre parti efectele cesiunii se produc de la incheierea contractului. Pana la acceptare sau refuz acestia pot
modifica sau sa ii puna capat. Debitorul cesionar trebuie sa execute la timp obligatia preluata. Creditorul nu
are niciun drept propriu impotriva debitorului cesionar insa are impotriva debitorului cedent.
Efectele cesiunii de datorie dupa acordul creditorului.
Dupa acordul creitorului, noul debitor il inlocuieste pe cel vechi si il libereaza pe acesta din urma de obligatia
de plata fata de creditor. (exceptie daca debitorul cesionar e insolvabil). Partile la contract pot convenii ca
noul debitor sa nu il inlocuiasca pe cel vechi, drept urmare creditorul va avea doi debitori fiecare cu
drepturile si obligatiile lor.
In raporturile dintre creditor si noul debitor, creditorul se poate prevala de toate drepturile pe care le avea
contra vechiului debitor, dupa cum noul debitor poate invoca impotriva creditorului toate apararile exceptiile
cauzele de stignere a datoriei sau de amanare a platii pe care le putea invoca vechiul debitor.
Efectele asupra garantiilor creantei initiale
a) Daca este vorba de garantii consimtite de catre debitorul initial si care pot fi despartie de persoana
debitorului, acestea se mentin in totalitate.
b) Daca este vorba de garantii consimtite de terti cu privire la creanta initiala, fie ca este vorba de
garantii persoanle fie ca este vorba de garantii reale, acestea se vor stinge
c) Daca este vorba de o preluare de datorie in cadrul careia nu se convine la liberarea debitorului
initial toate garantiile vechii obligatii se mentin in totalitate in favoarea creditorului, alaturi de
23

orice eventuale garantii care aduc dupa sine obligatia asumata de tert de a achita datoria fata de
creditor

Preluarea de datorie realizata prin contract incheiat intre creditor si noul debitor
Preluarii de datorie in maniera contractului incheiat in mod direct intre creditor si noul debitor care preia
datoria debitorului initial, ii sunt aplicabile dispozitiile generale in materia preluarii de datorie si nicio
dispozitie dintre cele aplicabile preluarii de datorie prin contract incheiat cu debitorul.Efectele translative ale
datoriei in sarcina noului debitor, efectele asupra mijloacelor de apare ca si efectele in privinta garantiilor
sunt guvernate de aceleasi reguli ca si la cesiunea de datorie. Nu este nevoie de acordul debitorului initial.
Ineficacitatea preluarii datoriei
Daca preluarea datoriei este desfiintata, obligatia debitorului initial renaste cu toate accesoriile sale.

Procedeele prin care se poate realiza indirect cesiunea de datorie.

Este de mentionat ca, asazisul caracter direct este dat insa de existenta unei conventii referitoare in mod
direct la transmisiunea datoriei, insa ea poate face parte dintr-un contract complex care sa prevada si cesiunea
de datorie si astfel se vorbeste de cesiunea de datorie indirecta.
In contextul vechiului cod civil, sa sustinut ca ar trebui incluse in aceasta categorie de cesiune de datorie
indirecta, expromisiunea, adpromisiunea sau delegata imperfecta, delegatia perfecta, novatia prin schimabre
de debitor si stipulatia pentru altul ( ca mijloace prin care creitorul dobandeste un drept propriu impotriva
noului debitor si pastreaza drepturile existente fata de vechiul debitor sau dobandeste un drept nou renuntand
la drepturile impotriva vechiului debitor) In noua reglementare o asemenea trasnsmisiune indirecta se paote
realiza in continuare prin stipulatia pentru altul, deoarece toate celelalte ipoteze sunt deja acoperite de
regleentarea preluarii de datorie.
Delegatia imperfecta
Are loc atunci cand creditorul delegatar accepta pe debitorul delegat, dar nu consimtea la liberarea
delegantului ( debitorul initial) pastrand doi debitori, atat pe delegant (debitorul initial) cat si pe delegat
( noul creditor). Astazi, delegatia imperfecta este cuprinsa in reglementarea expresa a cesiunii de datorie
realizata prin contract incheiat intre debitorul initial si noul debitor. Delegatia perfecta ( in cazul in care
creditorul accepta cesiunea) sau imperfecta este complet acoperita in noul cod civil de operatiunea de cesiune
a debitorului.
Stipulatia pentru altul poate constitui un astfel de procedeu atunci cand stipulantul este debitor al tertului
beneficiar in cadrul unui alt raport juridic preexistent. In contractul intervenit intre stipulant si promitent se
poate stipula ca promitentul se obliga sa plateasca tertului beneficiar, creditor al stipulantului, datoria
stipulantului. Astfel, tertul beneficiar daca accepta stipulatia poate cere executarea prestatiei de la promitent,
dreptul sa nascandu-se direct din contractul incheiat de promitent cu stipulantul.

Preluarea/cesiunea de datorie ca accesoriu al transmiterii unui bun sau cesiunii unui contract
Preluarea de datorie se mia poate realiza in anumite cazuri expres prevazute de lege si ca un efect accesoriu
al transmiterii unui bun. Este vorba de cele mai multe ori de o cesiune de datorie. Se pot retine in sfera
acestei maniere de transmisiune de datoriee:

22

a) Art 1811 CC in materia locatunii, care prevede opozabilitatea contractului de locatiune fata de
dobanditorul bunului inchiriat, daca nu s-a prevazut in contractul de locatiune ca si cauza de incetare
instrainarea bunului.Prin derogarea insa de la dreptul comun al preluarii de datorie, dar si al cesiunii
de contract-liberarea locatorulu initial, prin exceptie de la prevederile in materrie de preluare de
datorie si de la cele aferente cesiunii de contract se porduce si fara consimtamantul creditorului decat
si in plus toate garantiile constituite anterior de catre locatar sau de terti in favoarea locatarului pentru
executarea obligatiilor sale se mentin in totalitate.
b) Dobanditorul unui bun asigurat este tinut sa respecte contractul de asigurare incheiat de catre autorul
sau si asigurator avand insa si posibilitatea de a al rezilia
c) Mai este si cazul obligatiilor reale care se transmit o data cu bunul si il obliga pe noul proprietar
( obligatiile propter re)
d) In general putem retine ca avem de a face cu o transmisiune cu titlu accesoriu a unei datorii si in toate
celelalte sitautii in care legiuitorul insusi reglementeaza exceptii de la principiul relativitatii efectelor
contractului.
Preluarea de datorie se mai poate face si prin cesiune de contract insa acest fapt va fi analizat in capitolul
urmator.

Cesiunea de contract
Reglementare: Codul civil cuprinde o reglementare generala referitoare la cesiunea de contract- este vorba
de art. 1315-1320 din sectiunea intitulata Cesiunea contractului.
Prin cesiune de contract se intelege o cesiune globala a pozitiei contractuale pe care o parte o are in contract,
in maniera independena de cesiunea individuala a continutului contractului- drepturi si obligatii.
Def. Cesiunea de contract reprezinta contractul (contract de cesiune) incheiat intr-o parte (contractant cedent)
a unui contract aflat in curs de executare ( contract cedat) si un tert fata de acest contract ( contractant
cesionar ) prin care se convine la transmisiunea drepturilor si obligatiilor contractuale asupra si fata de
contractantul din contractul initial ( contractant cedat) si care are ca efect atat transmisiunea acestor drepturi
si obligatii cat si liberarea contractantului cedent, sub conditia existentei consimtamantului contractanatului
cedat la aceasta operatiune.
Structura subiectiva
Cesiunea de contract reprezinta o conventie bilaterala incheiata intre contractantul cedent si contractantul
cesionar. Cesiunea de contract este o conventie bipartida, insa pentru efectivitatea acesteia (adica pentru a
produce efecte fata de un anumit tert fata de contractul de cesiune si anume, fata de contractantul cedat) este
necesar consimtamantul contractantului cedat.
Tipuri de cesiune
Rezumand observatiile de mai sus legate de structura subiectiva a cesiunii de contract retiem ca aceasta
operatiune se poate realiza:
a) Cu titlu principal
- Printr-o operatiune in trei persoane care partipa la un acord tripartit
- Printr-o conventie bilaterala intre contractantul cedent si contractantul cesionar care este facut
apoi opozabila tertului-contractant cedat
23

b)
c)
d)
e)

In sfarsit, poate fi vorba de o cesiune de cotnract a carei efectivitate sa fie asigurata de

consimtamantul anticipat al contractantului cedat
Cu titlu accesoriu- prin instrainarea unui bun mobil sau imobil care face obiectul unui anumit contract
In mod exceptional cesiunea de contract se mai poate realiza si prin exprimarea unei prerogative
recunoscuta legal ( cazul dreptului de preemtiune)
Cesiunea de contract poate sa fe conventionala
Legala

Conditii de validitate si efectivitate

Conditiile de fond, conditiile de forma si conditiile de efectivitate ale cesiunii de contract sunt urmatoarele:
a) In ce priveste conditiile de fond (generale) cesiunea de contract fiind un contract trebuie sa
intruneasca toate conditiile de validitate ale contractelor. ( plus daca e contract special si conditiile
respective)
b) Conditiile de forma. Cesiunea de contract se incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor,
fiind un contract consensual (exceptie, cand se incheie sub forma unui contract special ce implica
conditii de forma se respecta acele conditii)
c) Conditie de efectivitate- consimtamantul contractantului cedat.
d) Conditie de efectivitate- prestatiile din cotnractul initial sa nu fie inca integral executate

Efectele cesiunii de contract

Caracterul complet al cesiunii de contract ( cesiunea de contract perfecta) presupune o transmisiune totala a
drepturilor obligatiilor contractuale ale unei parti si ca aceasta transmisiune totala implica si liberarea
contractantului cedent de obligatiile sale. Pentru ca acest efect total sa se produca este necesar ( cu exceptiile
prevazute de lege) consimtamantul contractantului cedat. In lipsa acestei ultime conditii, cesiunea de contract
este incompleta (cesiunea de contract imperfecta)
Efectele cesiunii de contract pana la momentul exprimarii consimtamantului sau lipsa exprimarii
acestuia
Legiuitorul nu este adeptul unei patrimonializari totale ale raportului obligational, motiv pentru care
apreciaza ca nu este posibila transmisiunea unei datorii fara consimtamantul creditorului acesteia. In cazul
cesiunii de contract, exact aceeasi ratiune a determinat legalea efectelor cesiunii de contract de exprimarea
consimtamantului contractantului cedat.
Intre parti conventia de cesiune a contractului produce efecte dupa regulile principiului fortei obligatorii a
contractului. Asadar intre parti fectul translativ al raportului obligational se produce si acestea trebuie sa aiba
o conduita contractuala corespunzatoare acestei reguli.
Fata de contractanatul cedat conventia de cesiune nu produce niciun efect in lipsa acordului sau.
Efectele cesiunii de contract dupa exprimarea consimtamantului contractantului cedat
Consimtamatnul contractantului cedat ocupa un rol central in operatiunea preluarii de datorie. Pentru exact
acelasi motive, rolul este similar in cadrul cesiunii de contract. Momentul exprimarii consimtamantului
coincide cu momentul realizarii opozabilitatii fata de contractantul cedat a operatiunii cesiunii de contract.
22

Exprimarea consimtamantului trebuie sa imbrace forma care este impusa cesiunii de contract, adica forma
ceruta de lege pentru validitatea contractului.
Momentul cesiunii de contract
Acest moment coincide cu cel in care se produc efectele cesiunii de contract fata de contractantul cedat. In
principiu, din momentul exprimarii consimtamantului contractantului cedat, se produc efetele cesiunii de
contract.
Efectele intre contractantul cedent si contractanatul cesionar ale cesiunii de contract, in conditiile exprimarii
consimtamantului contractanatului cedat, sunt identice celor prezentate deja pentru ipoteza in care nu a
survenit consimtamantul contractantului cedat, urmand principiul fortei obligatorii a contractului.
Efectele intre contractantul cedat si contractanatul cesionar si intre contractantul cedat si contractantul
cedent. In ipoteza in care a fost exprimat consimtamantul la cesiune din partea contractantului cedat,
operatiunea va produce efect liberator fata de contractantul cesionar. Prin exceptie, in cazul in care
contractantul cedat a declarat ca nu il libereaza pe cedent, contractanatul cedat va avea doi debitori, pe
contractanatul cedent si contractanatul cesionar.
Efectele cesiunii de contract asupra altor categorii de terti
In ce priveste creditorii cedentului si cesionarului, acestia pot ataca o potentiala cesiune facuta in frauda
drepturilor lor prin actiunea pauliana. Creditorii cesionarului se vor putea indrepta si impotriva cedatului pe
calea unei actiuni oblice.
In ce priveste garantiile pentru executarea obligatiilor cedatului, acestea se mentin in favoarea cesionarului ca
urmare a cesiunii.
Garantiile constituite pentru executarea obligatiilor cedentului trebuie considerate stinse in cazul in care
decatul consimte la liberarea cedentului, cu exceptia cazul in care tertul garant consimte la mentinerea
garantiilor sale si cu privire la obligatiile noului debitor.
Exceptii de la reglementarea comuna a cesiunii de contract. Cesiunea legala de contract
Este vorba de cesiunile legale de datorie cu ocazia transmiterii unui bun. De exemplu in materia locatiunii
sau in cazul dobanditorului unui bun asigurat care este tinut sa respecte contractul de asigurare incheiat de
catre autorul sau si asigurator. Totodata, alaturi de cesiunea de contract aferenta transmiterii unui bun, am mai
putea identifica o cesiune legala de contract si in ipoteza exercitarii dreptului de preemtiune de catre
preemtor.

Mijloace juridice de transformare a obligatiilor

Mijloace prin care se realizeaza transformarea obligatiilor
Reglementare: Novatia este reglementata in capitolul IV, intitulat novatia, ea reprezentand cel mai evident
mod de transformare a obligatiilor.
Legiuitorul a optat pentru o prezentare comuna a mijloacelor de transmisiune si transformare a obligatiilor
intr-un titlu comun, fara a distinge intre mijloacele de transmisiune a obligatiilor si cele de transformare a
acestora datorita similitudinilor dintre procesele acestea.
23

Ideea de novatie presupune transformarea raportului obligational prin stingerea unei obligatii vechi si aparitia
unei obligatii noi. Daca in privinta novatiei subiective, aceasta este acoperita in mare parte de mijloacele de
transmisiune, novatia obiectiva isi dovedeste importanta in actuala reglementare juridica.
Def. Novatia este o operatiune juridica de natura contractuala prin care partile sting o obligatie veche si o
inlocuiesc cu o obligatie noua.
Stingerea obligatiei vechi si nasterea obligatiei noi au loc concomitent.
Distinctii:
Novatia nu trebuie sa se confunde cu cesiunea de creanta si nici cu subrogatia in drepturile creditorului prin
plata creantei. In cazul novatiei, obligatia veche se transforma intr-o alta obligatie noua, cea veche fiind
stinsa, in timp ce , in cazul cesiunii de creanta si al subrogatiei personale, obligatia existenta ramane aceeasi
si se transmite cu toate garantile si accesoriile sale la creditorul subsecvent.
In cazul preluarii de datorie, in ambele sale forme, distinctia nu mai este atat de clara, intrucat aceste
operatiuni adesea se suprapun. Totusi exista distinctii precum:
f) Prin preluarea de datorie opereaza o mai larga transmisiune a pasibului obligational si doar a
pasivului datoriei in timp ce prin novatie transformarea poate privi atat pasivul cat si activul.

Tipuri de novatie
Doctrina si codul civil a consacrat doua:
a) Novatia obiectiva care intervine atunci cand se realizeaza prin schimbarea obiectului sau cauzei
obligatiei vechi.Subiectele raman aceleasi
b) Novatia subiectiva este cea care se realizeaza prin schimabrea creditorului sau debitorului
obligatiei initiale.
Conditiile novatiei
Prin definitie novatia este un contract, asadar pentru a fi valabil, trebuie sa fie indeplinite toate conditiile
generale de validitate a oricarui contract. In ce priveste forma novatiei, trebuie sa subliniem ca ea trebuie sa
respecte toate conditiile de forma cerute de lege pentru moificarea contractului, adica toate conditiile de
forma care au fost impuse pentru incheierea valabila a contractului initial.
Conditii speciale:
1. Sa exista o obligatie veche valabila care urmeaza sa se stinga prin vointa partilor. Obligatia lovita
de nulitate absoluta nu poate fi novata in schimb cea lovita de nulitate relativa se poate.
2. Sa se nasca prin acordul partilor o obligatie noua valabila care o inlocuieste pe cea veche. Daca
obligatia noua nu este valabila cea veche ramane in picioare. Atunci cand obligatia noua este
22

a)
b)
c)
d)
e)
f)

lovita de nulitate relativa, novatia se va consolida daca nulitatea a fost acoperita. Daca nu se
consolideaza, persista obligatia veche.
3. Obligatia noua care se naste prin novatie trebuie sa aiba un element nou fata de vechea obligatie.
Exemple:
Schimbarea creditorului
Schimbarea debitorului
Schimbarea obiectului
Schimbarea cauzei
Transformarea unei obligatii pure si simple intr-o obligatie sub conditie si invers
Sa existe intentia expresa a partilor de a nova.

Efectele novatiei:
In principal, novatia atrage dupa sine, stingerea obligatiei initiale si nasterea unei noi obligatii. Aceasta
transformare atrage dupa sine importante consecinte juridice:
a) Situatia garantiilor creantei initiale. Prin novatie se stinge obligatia veche impreuna cu toate garantiile
sale care, fiind accesorii ale creantei initiale, inceteaza concomitent cu aceasta. In ce priveste
garantiile distingem mai multe situatii:
b) Ipotecile constituite de debitor pentru executarea obligatiei initiale se sting in ipoteza in care are loc o
novatie prin schimbarea debitorului.
c) Ipotecile constituite de terti in vederea garantarii obligatiei originare se sting odata cu incheierea
contractului de novatie
d) Novatia intre un creditor si unul dintre debitorii solidari are ca si consecinta faptul ca ipotecile legate
de vechea creanta nu pot fi transferate decat asupra bunurilor codebitorului care contracteaza noua
datorie
e) In sfarsit, in legatura cu toate garantiile creantei initiate, trebuie mentionat ca din interpretarea de
ansablu a textelor se deduce suficient de clar ca aceste garantii se pastreaza in toate cazurile in care
cei care le-au constituit sunt de acord la cererea creditorului , sa supravietuiasca pentru a garanta noua
obligatie
f) Raporturile dintre parti. Nasterea unei noi obligatii concomitent si conditionat de stingerea obligatiei
initiale. Noua obligatie are mereu caracter contractual.

Titlul IX
Garantiile executarii obligatiilor
Consideratii privind garantiile executarii obligatiilor
Prin garantii ale executarii obligatiilor se intelege totalitatea mijloacelor juridice, adica a drepturilor si
actiunilor recunoscute direct de lege sau nascute prin acordul de vointa al partilor raportului obligational, prin
a caror exercitare se asigura realizarea drepturilor de creanta.
Notiunea de garantie include in sfera sa atat Mijloacele juridice generale de garantare a executarii obligatiilor
care sunt recunoscute tuturor creditorilor in temeiul dreptului de gaj general (denumite garantii generale ale
obligatiilor) cat si pe cele speciale care revin numai anumitor creditori, peste limitele dreptuli de gaj general
(denumite garantii speciale ale obligatiilor)

23

Creditorii care beneficiaza pentru realizarea creantei lor numai de mijloace juridice general se numesc
creditori obisnuiti sau chirografari. Cei carora le sunt recunoscute sau constituite mijloace juridice speciale
poarta denumirea de creditori garantati sau cu garantii.
Garantii generale ale executarii obligatiei
Mijloacele juridice generale de garantare a executarii obligatiilor se intemeiaza pe dreptul de gaj general al
creditorilor .
Garantiile speciale ale executarii obligatiilor
Garantiile speciale sunt acele mijloace juridice care confera creditorului, in vederea realizarii creantei salem,
anumite drepturi si prerogative, suplimentare fata de cele conferite de dreptul de gaj general. Este vorba de:
A) Garantiile personale
Constau in angajamentul pe care o alta persoana ( garantul) decat debitorul si-l asuma fata de creditor,
in scopul asigurarii realizarii creantei acestuia si care poate avea un caracter accesoriu , atunci cand
garantul se obliga sa achite chiar obligatia asumata de catre debitor, daca acesta nu o aduce la
indeplinire (este cazul fideiusiunii ) sau un caracter autonom, daca el isi asuma o obligatie noua
independenta de cea angajata de catre debitor (este cazul garantiilor autonome)
B) Garantiile reale
Sunt drepturi reale asupra bunurilor mobile sau imobile afectate garantarii unei obligatii, conferind
titularului lor un drept de urmarire si un drept de preferinta. Ele se pot constitui fara deposedarea
constituitorului (ipoteca) sau cu deposedarea lui (gajul). Desi legiuitorul il include in categoria
garantiilor reale, dreptul de retentie este o garantie reala imperfecta
C) Privilegiile
Reprezinta cauze de preferinta acordate de lege unor creditori in considerarea calitatii creantelor lor.
Privilegiul confera creditorului privilegiat numai dreptul de a fi platit cu prioritate din pretul obtinut
in urma vanzarii bunului grevat, fara sa asigure titularului un drept de urmarire a bunului.

Garantiile generale
Gajul general al creditorilor
Conceptul de gaj general nu se confunda cu dreptul de gaj, garantie reala speciala mobiliara. Dreptul de gaj
este o garantie reala mobiliara care se constituie prin deposedarea debitorului sau a unui tert de bunul grevat,
conferind titularulu sau atat un drept de urmarire, cat si un drept de preferinta. Gajul general desemneaza
puterea comuna pe care o au creditorii asupra patrimoniului debitorului. In temeiul ei, creditorii pot urmarii
bunurile ce se afla in patrimoniul debitorului pentru realizarea creantelor lor, fara insa a il opri sa le
instraineze. Dreptul de gaj general nu confera un drept de urmarire sau un drept de preferinta.
Trasaturi caracteristice
Gajul general prezinta urmatoarele caracteristici:

22

a) Este o garantie generala deoarece , de regula, are ca obiect intregul patrimoniu al debitorului, privit ca
o universalitate juridice.
b) Este o garantie comuna. El apartine tuturor creditorilor aceluiasi debitor.
c) Debitorul nu este deposedat de bunurile sale. Debitorul pastreaza posesia si folosinta lor si poate sa le
instraineze valabil prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte, cu titlu oneros sau cu titlu
gratuit.
d) Dreptul de gaj general nu confera creditorilor dreptul de urmarire si dreptul de preferinta
e) Gajul general este o garantie proportionala. Gajul general plaseaza creditorii intr-o pozitie de plina
egalitate asupra rezultatului urmaririi bunurilor din patrimoniul debitorului.
Limitari ale dreptului de gaj general
Creditorii sunt indreptatiti sa urmareasca pentru valorificarea drepturilor lor de creanta toate elementele de
activ din patrimoniul debitorului. (exceptie: bunurile care fiind insesizabile nu pot fi urmarite).
Insesizabilitatea bunurilor poate fi legala sau conventionala.
a) Insensizibilitatea legala. Bunurile insesizabile stabilite prin lege pot fi grupate in doua categorii:
1. Bunuri insesizabile in consecinta inalienabilitatii. Toate bunurile care potrivit legii sunt
inalienabile sunt si insesizabile. (ex. Proprietatea publica)
2. Bunurile insesizabile datorita scopului pentru care sunt afectate. (exemple: bunurile de uz
personal sau casnic strict necesare debitorului si familiei sale)
b) Insesizibilitatea voluntara. De aceasta data, insensizibilitatea decurge dintr-o clauza expresa stabilita
in actul de dobandire a bunului. Pe cale conventionala se poate institui inalienabilitatea bunului sau
numai insensizabilitatea lui
1) Clauza de inalienabilitate. Pentru a fi valabila ea trebuie sa indeplineasca doua conditii:sa fie
temporara (pentru maxim 49 de ani) si sa fie fondata pe un interes serios si legitim.
2) Clauza de insensizibilitate. Pentru valabilitate->aceleasi conditii ca la inalienabilitate.
Mijloace juridice pe care legea le acorda creditorilor in virtutea dreptului de gaj general in scopul
asigurarii integrale a creantelor
Creditorii chirografari sunt supusi unui dublu risc: acela al diminuarii activului patrimonial al debitorului prin
instrainarea unor elemente de activ si acela al cresterii pasivului patrimonial prin angajarea de datorii a
debitorului.
Mijloace juriice intemeiate pe dreptul de gaj general:
-

Cererile de indisponibilizare a bunurilor care formeaza obiectul unui litigiu sau de evitare a
diminuarii activului patrimonial al debitorului

Dreptul creditorilor de a interveni in procesele debitorului avand ca obiect bunuri din patrimoniul
sau, cum sunt procesele de partaj de exemplu
23

Dreptul creditorilor ale caror creante s-au nasut inainte de deschiderea mostenirii sau care provin
din conservarea sau din administrarea bunurilor mostenirii de a fi platiti din bunurile aflate in
indiviziune inainte de partajul succesoral.

Actiunea in simulatie, actiunea oblica, actiunea pauliana si actiunile directe

Actiunea oblica
Def. Actiunea oblica este mijlocul juridic prin care creditorul exercita drepturile si actiunile debitorului
atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa le exercite in prejudiciul creditorului.
Actiunea oblica mai este cunoscuta in doctrina si sub numele de actiune indirecta sau subrogatorie. Spre
exemplu, daca debitorul a suferit un prejudiciu cauzat de o alta persoana printr-o fapta ilicita si nu cere
repararea lui, creditorul va putea sa actioneze pe cel responsabil in locul victimei pe cale oblica.
Domeniul de aplicare
Actiunea oblica poate privi numai exercitarea drepturilor patrimoniale ale debitorului. Pot fi exercitate pe
cale oblica drepturile debitorului impotriva tertilor insotite de dreptul la actiune si susceptibile de realizare in
justitie, cum sunt: dreptul la actiunea in revendicarea unui bun proprietatea debitorului; dreptul de a cere
plata unei creante apartinand debitorului etc. De asemenea, intra in domeniul de aplicare a actiunii oblice si
drepturi ale debitorului care sunt susceptibile de o exercitare extrajudiciara
Nu toate actiunile si drepturile patrimoniale pot fi exercitate pe cale oblica. Mai exact:
-

Creditorii nu au posibilitatea sa se substituie debitorului pentru a incheia acte de administrare a

patrimoniului acestuia ( precum inchirierea unui bun) sau acte de dispozitie juridica.

Creditorii nu pot exercita drepturile si actiunile care sunt strans legate de persoana debitorului

Creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale precum dreptul de uz, dreptul de abitatie etc.

Conditiile actiunii oblice

Exercitarea cu succes a actiunii oblice depinde de intrunirea urmatoarelor conditii:
1) Creanta creditorului trebuie sa fie certa si exigibila. Creanta este certa atunci cand are o existenta
sigura si necontestata.ea este exigibila in cazul in care creditorul poate sa ceara plata ei de la debitor.
2) Debitorul sa fie inactiv, adica sa neglijeze sau sa refuze exercitiul dreptului sau
3) Creditorul sa faca dovada unui interes serios si legitim
Momentul in care trebuie indeplinite conditiile actiunii oblice
Se ipune o distinctie, dupa cum exercitarea de catre creditor a drepturilor debitorului se realizeaza pe cale
judiciara sau pe cale extrajudiciara. In primul caz, conditiile actiunii oblice trebuie indeplinite la momentul
pronuntarii hotararii judecatoresti. In cel de-al doilea caz, ele trebuie intrunite la data exercitarii drepturilor
debitorului , de regula, la data formularii cererii de catre creditor.
Efectele actiunii oblice
22

Efectele fata de tertul parat actionat in judecata.Creditorul pe cale oblica, exercita in locul debitorului
drepturile pe care el le are impotriva tertului. Tertul actionat in judecata va putea opune toate exceptiile si
mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut invoca si impotriva debitorului. Exercitarea actiunii oblice nu
indisponibilizeaza drepturile patrimoniale ale debitorului.
Efecte fata de debitorul pasiv. Daca debitorul a fost introdus in proces, el fiind prte fara indoiala ca efectele
hotararii se vor infrange si asupra lui. In cazul in care nu a fost introdus in cauza, efectele hotararii nu se
produc si fata de debitor, el fiind un simplu tert.
Efectele fata de creditorii debitorului. Daca actiunea oblica este exercitata cu succes , se va evita micsorarea
patrimoniului debitorului. Situatia creata profita tuturor creditorilor in temeiul dreptului lor de gaj.

Actiunea pauliana (revocatorie)

Def. Actiunea pauliana este acea actiune prin care creditorul solicita sa fie declarate inopozabile fata de el
actele juridice incheiate de catre debitor in frauda intereselor sale, cum sunt acele prin care debitorul isi
creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.
Actiunea pauliana se deosebeste esential de actiunea oblica. Actiunea oblica se exercita in numele debitorului
in timp ce actiunea pauliana este exercitata de catre creditor in numele sau propriu. In timp ce actiunea oblica
sanctioneaza inactiunea (pasivitatea) debitorului, actiunea pauliana se declanseaza ca urmare a actiunilor
frauduloase ale acestuia.

Domeniul de aplicare
Actiunea pauliana presupune cu necesitate existenta fraudei. Domeniul de aplicare a actiunii pauliene se
circumscrie doar sferei actelor juridice ( aproape toate actele juridice), cu excluderea faptelor juridice
propriuzise. Unele acte necesita o atentie speciala in ceea ce priveste domeniul de aplicarii a act. Pauliene:
-

plata facuta in temeiul unui contract cu titlu oneros. De regula ea poate face obiectul actiunii
pauliene. Exceptie este insa cazul platii facute de catre debitor unuia dintre creditorii sai, chiar
daca debitorul este insolvabil, nu poate fi atacata pe cale pauliana.

Contractul prin care debitorul isi asuma noi datorii. In principiu, aceste acte se sustrag domeniului
de aplicare a actiunii pauliene. Actiunea pauliana este totusi admisibila atunci cand scopul
angajarii de noi datorii este de a diminua gajul general al celorlalti creditori prin aducerea lor in
situatia de a nu isi mai putea realiaza propriile creante

Exceptii
Nu pot fi revocate pe cale pauliana urmatoarele acte:
-

Actele care privesc drepturile nepatrimoniale ale debitorului

Actele juridice referitoare la drepturile patrimoniale exclusive ale debitorului

Actele juridice privitoare la drepturile si bunurile insesizabile ale debitorului

23

Conditiile actiunii pauliene

Reusita actiunii pauliene depinde de indeplinirea urmatoarelor conditii:
1) Creanta creditorului trebuie sa fie certa, lichida si exigibila si de regula anterioara actului atacat
a) Creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila. Dreptul de creanta trebuie sa fie cert la momentul
introducerii actiunii. Exigiblitatea si lichiditatea creantei trebuie indeplinite la momentul
pronuntarii hotararii judecatoresti si nu la data introducerii actiunii.
b) Creanta creditorului trebuie sa fie de regula anterioara incheierii de catre debitor a actului a carui
inopozabilitate se solicita
c) Admisibilitatea actiunii pauliene nu depinde de existenta unui titlu executoriu a creditorului.
2) Actul incheiat de debitor cu tertul trebuie sa fi cauzat un prejudiciu creditorului reclamant
De regula prejudiciul creditorului consta in faptul ca debitorul si-a provocat sau si-a marit o stare de
insolvabilitate existenta prin incheierea actului atacat. Pentru a cauza un prejudiciu creditorului,
constand in crearea sau accentuarea unei stari de insolvabilitate, actul atacat trebuie mai intai sa
provoace o insaracire debitorului. Actele prin care debitorul refuza sa se imbogateasca nu sunt acte de
insaracire si deci nu pot fi atacate pe cale pauliana. In schimb, renuntarea debitorului la o mostenire
solvabila este considerata un act de insaracire.

3) Frauda debitorului
Frauda desemneaza simpla cunoastere de catre debitor a faptului ca prin perfectarea actului contestat
pe cale pauliana ii cauzeaza creditorului un prejudiciu. Proba fraudei cade in sarcina creditorului.
4) Complicitatea tertului la frauda debitorului.
Exista complicitatea tertului atunci cand el a cunoscut ca prin actul atacat se cauzeaz un prejudiciu
creditorului. Complicitatea tertuli nu este ceruta decat atunci cand actiunea pauliana este indreptata
impotriva unui contract oneros sau o plata efectuata in temeiul unui atare act juridic.
Efectele actiunii pauliene
Raporturile dintre creditor si tertul care a incheiat actul fraudulor cu debitorul. Prin admiterea actunii
pauliene actul atacat este declarat inopozabil fata de creditorul care a avut initiativa declansarii demersului
judiciar. Astfel, daca prin actul atacat a fost instraiant un bun, creditorul reclamant si eventual, cel care a
intervenit in proces, il vor putea urmari silit ca si cand acesta nu ar fi iesit din patrimoniul debitorului,
instrainarea nefiindu-i opozabila. Este de precizat ca tertul dobanditor va putea pastra bunul , daca va plati
creditorului o suma de bani egala cu prejudiciul suferit de acesta prin incheierea actului atacat.
Raporturile dintre partile actului fraudulos.Actul atacat isi mentine valabilitatea si continua sa produca
efecte intre partile care au participat la incheierea lui. Tertul dobanditor cu titlu oneros care a fos invins de
catre creditor sau care pastrand bunul la despagubit pe acesta are un drept de regres impotriva debitorului.

22

Raporturile dintre creditorul reclamant si ceilalti creditori ai debitorului. Actiunea pauliana are un efect
relativ, numai cu privire la creditorul care a declansat-o si, daca este cazul, fata de creditorii care au intervenit
in procesul declansat de catre reclamant.
Raporturile dintre creditorul urmaritor si creditorii proprii ai tertului. Este posibil ca creditorul urmaritor sa
intre in conflict cu creditorii proprii ai tertului dobanditor, in masura in care si ei doresc sa isi realizeze
creantele asupra valorilor intrate in patrimoniul acestuia prin actul fraudulos. Atunci cand creditorul
urmareste in natura bunul instrainat prin actul fraudulos el nu va intra in conflict cu creditorii chirografari.
Cand urmareste un drept de creanta ce consta in sume de bani, creditorul va intra in conflict cu creditorii
chirografari care au un drept de creanta impotriva tertului dobanditor. Cand asupra bunului instrainat tertul a
constituit garantii reale in favoarea unor creditori ai sai, acestia au statutul juridic de subdobanditorului cu
titlu oneros in raporturile cu creditorul urmaritor. Prin urmare, daca creditorul nu doedeste complicitatea lor
la frauda pauliana, lui ii vor fi opozabile garantiile reale constituite.
Prescriptia actiunii pauliene este de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca
prejudiciul ce rezulta din actul atacat , daca prin lege nu se prevede altfel.
Natura juridica a actiunii pauliene este cea de actiune in inopozabilitatea actului fraudulor si are
configuratia unei actiuni persoanle si nu reale. Actiunea pauliana este una persoanal, intrucat ea este un
atribut al gajului general, care nu asigura creditorului niciun drept real asupra bunurilor debitorului cu privite
in individualitatea lor.

FELICITARI!
23

AI TERMINAT!
DACA STI , ACUM , CE SCRIE

PE PAGINA

27, LA RANDUL 18 CU SIGURANTA VEI LUA NOTA 10. DACA

NU:

BAFTA LA EXAMEN!

22

Contents
Notiunea si structura obligatiei civile..................................................................................................................1
Clasificarea obligatiilor civile.............................................................................................................................3
Izvoarele obligatiilor si clasificarea lor...............................................................................................................6
Formarea si efectele contractului........................................................................................................................7
Notiunea de contract civil................................................................................................................................7
Clasificarea contractelor civile........................................................................................................................8
Incheierea contractului..................................................................................................................................12
Conditii de validitate ale contractului.......................................................................................................12
Faza precontractuala. Negocierile.............................................................................................................13
Acordul de vointa. Oferta si acceptarea....................................................................................................14
Momentul si locul incheierii contractului.................................................................................................17
Efectele contractului......................................................................................................................................18
Reguli de interpretare a contractului.........................................................................................................18
Principiul fortei obligatorii a contractului.................................................................................................21
Limitarea fortei obligatorii a contractului: interventia legiuitorului.........................................................22
Limtarea fortei obligatorii a contractelor: impreviziunea in contracte......................................................22
Limitarea principiului fortei obligatorii a contractelor. Teoria clauzelor abuzive.....................................23
Efectele contractului fata de terti...................................................................................................................23
Relativitatea efectelor contractului fata de terti........................................................................................23
Opozabilitatea contractului fata de terti....................................................................................................25
Exceptiile de la principiul relativitatii si de la principiul opozabilitatii efectelor contractului.................26
Simulatia....................................................................................................................................................30
Raspunderea contractuala si remediile neexecutarii contractului.....................................................................34
Raspunderea civila contractuala....................................................................................................................34
Conceptia legiuitorului asupra raspudnerii contractuale...........................................................................35

Remediile neexecutarii contractului..............................................................................................................36

principii ale invocarii remediilor...............................................................................................................36
Termenul suplimentar de executare...........................................................................................................37
Executarea silita in natura.........................................................................................................................38
Exceptia de neexecutare............................................................................................................................39
Rezolutiunea si rezilierea..........................................................................................................................39
Executarea prin echivalent............................................................................................................................43
Evaluarea daunelor interese.......................................................................................................................45
Riscurile contractului................................................................................................................................48
Actul juridic unilateral.......................................................................................................................................49
Consideratii generale.........................................................................................................................................50
Gestiunea de afaceri......................................................................................................................................51
Plata nedatorata.............................................................................................................................................54
Imbogatirea fara justa cauza..........................................................................................................................55
Cap 1. Consideratii generale privind raspunderea civila cu privire speciala asupra raspunderii delictuale
(extracontractuale).............................................................................................................................................57
Caracteristicile raspunderii civile in textele vechiului cod...........................................................................57
Raspunderea civila si raspunderea penala.....................................................................................................58
Structura raspunderii civile in textele noului cod civil..................................................................................59
Fundamentele raspunderii civile...................................................................................................................60
Raspunderea civila delictuala........................................................................................................................61
Cap 2. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie. Conditii generale ale raspunderii
delictuale...........................................................................................................................................................62
Prejudiciul.....................................................................................................................................................62
Notiunea de prejudiciu. Clasificarea prejudiciilor.....................................................................................62
Caracterele prejudiciului pentru a fi reparabil...........................................................................................64
Fapta ilicita....................................................................................................................................................65
Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei..........................................................................................66

22

Raportul de cauzalitate..................................................................................................................................67
Cauzele care exclud existenta raportului de cauzalitate............................................................................68
Vinovatia autorului faptei ilicite....................................................................................................................70
Formele vinovatiei.....................................................................................................................................70
Capacitatea delictuala................................................................................................................................71
Specificul raspunderii civile a persoanei juridice..........................................................................................71
Cap III. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia...................................................................72
Reglementarile privind raspunderea delictuala pentru prejuiciile cauzate prin fapta altuia in textul noului cod
civil....................................................................................................................................................................72
Raspunderea persoanelor pentru faptele minorilor sau ale interzisilor judecatoresti........................................73
Conditiile existentei raspunderii................................................................................................................73
Fundamentul raspunderii...............................................................................................................................74
Raspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate tertilor prin faptele ilicite delictuale ale prepusului....75
Corelatia dintre raspunderea civila delictuala a diferitelor persoane pentru prejudiciile cauzate prin fapta
altuia..............................................................................................................................................................77
Cap IV. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general, de animale si de ruina edificiului......77
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general......................................................................77
Determinarea persoanei raspunzatoare. Notiunea de baza a lucrului........................................................78
Persoanele indreptatite sa invoce raspunderea prev de Art. 1376.............................................................79
Fundamentul raspunderii...........................................................................................................................79
Conditiile si efectele raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri...................................................79
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale....................................................................................80
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului.......................................................................80
Cap V. Ipoteze speciale de raspundere civila delictuala reglementate in alte acte normative decat codul civil
...........................................................................................................................................................................81
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin actele ilicite ale autoritatilor publice.....................................81
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare........................................................................82
Raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate de defectele produselor.......................................................83

iii

Raspunderea pentru prejudiciile sau daunele ecologice................................................................................85

Raspunderea civila pentru daunele nucleare.................................................................................................86
Raspunderea civila medicala.............................................................................................................................86
Efectele raspunderii civile delictuale. Repararea prejudiciului.........................................................................87
Pluralitatea de debitori...................................................................................................................................87
Principiile care guverneaza dreptul si indatorirea de reparare a prejudiciului..............................................88
Repararea prejudiciului prin echivalent banesc.............................................................................................89
Repararea prejudiciilor corporale..................................................................................................................89
Raportul sau corelatia dintre despagubirile si drepturile de asigurari sociale sau nascute din contractele de
asigurari de bunuri si de raspundere civila....................................................................................................91
Prescriptia actiunii in raspundere civila delictuala........................................................................................91
Cap. 1: Consideratii generale privind dinaica obligatiilor................................................................................91
Cap. 2: Mijloace juridice de transmitere a obligatiilor......................................................................................92
Cesiunea de creanta.......................................................................................................................................92
Domeniul de aplicare al cesiunii de creanta..............................................................................................93
Functiile cesiunii de creanta......................................................................................................................93
Conditiile de valabilitate ale cesiunii de creanta.......................................................................................93
Conditiile de efectivitate ale cesiunii de creanta.......................................................................................94
Efectele cesiunii de creante.......................................................................................................................94
Regimul special al cesiunii creantelor constatate printr-un titlu normativ................................................96
Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei...............................................................................96
Subrogatia conventionala..........................................................................................................................97
Subrogatia legala.......................................................................................................................................97
Preluarea datoriei si cesiunea de datorie.......................................................................................................98
Modalitati directe de preluare a datoriei....................................................................................................99
Preluarea de datorie realizata prin contract incheiat intre creditor si noul debitor..................................100
Procedeele prin care se poate realiza indirect cesiunea de datorie..........................................................100
Preluarea/cesiunea de datorie ca accesoriu al transmiterii unui bun sau cesiunii unui contract.............101
22

Cesiunea de contract....................................................................................................................................101
Mijloace juridice de transformare a obligatiilor..............................................................................................104
Mijloace prin care se realizeaza transformarea obligatiilor........................................................................104
Consideratii privind garantiile executarii obligatiilor.....................................................................................106
Garantiile generale..........................................................................................................................................107
Gajul general al creditorilor........................................................................................................................107
Actiunea oblica............................................................................................................................................108
Actiunea pauliana (revocatorie)..................................................................................................................109

22

TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

(SINTEZA

PENTRU UZ PERSONAL )