Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autism Referat
Autism Referat
Ultimele doua boli care fac parte din categoria PDD, childhood disintegrative disorder
si sindromul Rett sunt mult mai putin ntlnite dect celalalte trei boli din aceasta categorie.
Childhood disintegrative disorder este diagnosticat la copii de 2 sau mai multi ani de
dezvoltare aparent normala si care au o regresie marcanta si ulterior manifesta
comportamentul asociat autismului. n cazul copiiilor cu aceasta boala este foarte important sa
se excluda orice alta boala care poate fi identificata ( de exemplu metachromatic
leucodystrophy) si care ar putea fi cauza simpotmelor manifestate.
Diagnosticarea sindromului Rett se face cnd la copiii de 5 luni cu o dezvoltare normala
apar miscari stereotipe ale minilor, o slaba coordonare, limbaj ngreunat si ncetarea cresterii
capului. n cazul autistilor se manifesta o continua dezvoltare a ndemnarilor si diminuarea n
timp a unor caracteristic anormale dar la indivizii diagnosticati cu childhood disintegrative
disorder si sindromul Rett ele se nrautatesc n timp.
n timp ce definitia autismului e limitata la trasaturile prezentate n Tabelul 1, mai exista
un numar de alte trasaturi care descriu boala. Aproximativ 75% din indivizii cu autism au
abilitati intelectuale n zona retardarii mintale ( de exemplu un I.Q mai mic de 70 ). Prezenta
unei retardari mentale severe ( de exemplu un I.Q. mai mic de 35) deseori ngreuneaza
diagnosticarea autismului datorita numarului limitat de activitati/comportamente si abilitati
care sunt necesare n observarea bolii. Pe lna dificultatile n interpretarea rezultatelor testului
de I.Q, se adauga si faptul ca indivizii autisti demonstreaza frecvent un model de abilitati
mprastiate pe parcursul unor teste standradizate ( de exemplu: o discrepanta ntre I.Q-ul
verbal si cel nonverbal) sau un limbaj limitat ori chiar lipsa lui definitva. Desi un numar de
studii au demonstrat punctele tari ( de ex: decodarea) si slabiciunile caracterisitice
( ntelegere, gndire abstracta ) totusi nu exista nici un tipar care sa poata fi observat la toti
indivizii autisti si nici deficite neuropsihologice.
Pe lnga retardarea mintala, autismul apare n conjunctura cu alte dificultati n
comportament cum ar fi hiperactivitate si agresivitate catre propria persoana sau catre cei din
jur la un nivel att de ridicat nct necesita interventi aditionale celor menite sa lupte cu boala
propriu-zisa.
Tabelul 1 Criterii pentru diagnosticarea autismului (DSM-IV) .
A. Un total de 6 ( sau mai multe) articole de la (1), (2) sau (3) cu cel putin doua de la (1) si
cte unul de la (2) si (3):
(1) impedimente n interactiunea sociala, manifestate sub forma a cel putin doua din
urmatoarele:
(a) impedimente marcante n utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul
ochi n ochi, expresiile faciale, pozitiile corpului
(b) esecul n dezvoltarea unor relatii caracteristice nivelului de dezvoltare
(c) lipsa dorintei de a impartasi placere, interese sau realizari cu alte persoane( de exemplu
nu sunt aratate sau aduse obiectele de inters de catre pesoanele autiste )
(d) lipsa reciprocitatii sociale sau emotionale
(2) imedimente in comunicare, manifestate sub forma a cel putin unuia dintre urmatoarele:
(a) ntrzierea sau lipsa totala a limajului verbal ( fara a fi nsotita de ncercarea de a
compensa aceasta lipsa prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau
mimarea)
sufera de aceasta boala. Acest deficit poate nsemna limitare n procesarea unor evenimente
sau stimuli importanti dar poate sevi la cresterea performantei unui individ autist de a procesa
stimuli ntmplatori, observatie ce a fost facuta n mai multe studii. De exemplu, ntr-un
studiu, indivizii autisti au dovedit ca au o capacitate relativ dezvoltata n a-si aminti cuvinte
ntmplatoare, fara sens dar au avut rezultate proaste n a-si aminti propozitii cu nteles.
O a treia ipoteza sugereaza ca indivizii autisti au un deficit n a crea o parere despre sine
sau o teorie despre starea mentala interna a celorlalti, cum ar fi dorintele si credintele lor.
Acest deficit este observabil atunci cnd unui individ autist i se cere sa prevada
comportamentul unei alte persoane dupa ce s-a luat n considerare posibilitatea ca informatia
data acelei persoane poate fi falsa sau ca individul ar putea avea o opinie gresita. Un astfel de
exemplu este ilustrat de nereusita copiiilor autisti n urmatorul test: subiectului i se cere sa
prevada daca o persoana ar mai cauta un anumit obiect care a fost mutat de la locul sau
original ( din punctul A n punctul B) n timpul ct persoana a fost afara din ncapere. Copilul
autist nu e capabil sa ia n considerare faptul ca persoana respectiva nu poate sti ca obiectul a
fost mutat ( din punctul A n punctul B) ntruct era absenta la aceasta mutare. El va raspunde
ca persoana va cauta obiectul n noua locatie ( punctul B).
Desi toate aceste trei teorii (deficit n functiile executive, coerenta centrala slaba, deficit n
formularea unei opinii) au ncercat sa explice caracteristicele comportamentale si cognitive
ale autismului, nu exista un model unic care sa poata explica toate caractersiticele tuturor
indivizilor. De exemplu chiar daca teoria deficitului n crearea unei opinii explica deficitul
social observat n autism, ea nu explica suficient comportamentul ritualistic-repetitiv sau
retardarea mentala care e prezenta pna la 70% din cazuri.
Baza Biologica a Autismului
Studiile recente demonstreaza ca autismul are o baza biologica dar nu s-au determinat nca
mechanismele patogenice.La fel ca orice alta boala comportamentala, autismul este foarte
probabil rezultatul final al diferitelor cauze si cai biologice. Cea mai buna dovada este faptul
ca 10% din indivizii autisti au totodata si o stare medicala fragila ( de exmplu: sindromul X,
scleroza, congenital rubella ) despre care se crede ca le-a cauzat simpotemele autiste. La
ceilalti 90% indivizi unde nu apare nici o alta boala, s-a descoperit ca factorul genetic are o
mare importanta. Dovada aestei afrimatii provine din studiul familiilor si a gemenilor. Studiul
familiilor a demonstrat ca desi riscul aparitiei autismului ( adica de a avea un al doilea copil
autist) este de doar 2-5%, aceasta rata este de 100 de ori mai mare dect rata aparitiei
autismului la restul populatiei. Studiul gemenilor a demonstrat ca autismului care apare la
ambii membri ai unei perechi identice de gemeni ( adica gemenii monozigoti care au 100%
acelasi material genetic) are o rata mai mare ( peste 60% ) dect cea de 3-5% a autismului
care apare la ambii membri ai unei perechi de gemeni ( adica la gemenii dizigoti care au doar
50% acelasi material genetic). Concluzia acestor studii este ca autismul e o boala genetica si e
rezultatul interactiunii a mai multor gene. Studii genetice au ncercat sa descopere gena sau
genele care sunt responsabile pentru cauzarea autismului n majoritatea cazurilor dar desi
unele zone ale genomului uman sunt considerate ca loc de dezvoltare pentru gene defecte,
nca nu s-a identificat nici o gena care sa joace un rol n cauzarea autismului.
Faptul ca autismul e consierat o boala genetica pare greu de crezut pentru ca rare ori se
poate observa o familie cu mai mult de un membru autist. Totusi, un astfel de criteriu poate
duce la concluzii gresite din mai multe motive. n primul rnd, comparat cu alte boli care se
cred ca se mostenesc( diabet, hipertensiune) autismul este foarte neobisnuit. n al doilea rnd,
foarte putini dintre indivizii autisti se casatoresc si au copii, eliminnd astfel unul dintre cele
mai obisnuite moduri de transmitere ( adica de la un parinte afectat la copil) si n mod sigur
scaznd numarul familiilor cu mai mult de un membru autist. n sfrsit, se pare ca familiile
care au deja un copil autist, n general si limiteaza planurile de a avea alti copii.
Cu toate ca putini dintre indivizii autisti au o conditie medicala slaba, majoritatea nu au
nici o anormalitate fizica evidenta. n unele studii totusi, s-a descoperit ca pna la 25% dintre
indivizii autisti au suferit de lesinuri sau au macrocefalie. Macrocefalia nu cauzeaza
simptomele autismului dar e considerat ca facnd parte din mecanismul cerebral ce cauzeaza
autismul.
n urma ctorva studii neuropatologice realizate postmortem s-a observat o proasta
dezvoltare a structurilor n mai multe zone distincte ale creierului. n sistemul limbic, anormal
de mic, au fost detectate celule dens mpachetate pe cnd n cerebel exista o descrestere a
numarului de celule Purkinje. S-a observat si o crestere substantiala a creierului dar numai n
anumite regiuni ( ca de exemplu lobul temporal, parietal si nucleii). n contrast cu aceasta,
corpul callos, o conducta fibroasa care leaga cele doua emisfere ale creierului, a scazut n
marime n partea de mijloc si posterioara a sa. Cresterea creierului la indivizii autisti
sugereaza existenta unei anormalitati n dezvoltarea creierului ( se produc prea multe celule
nervoase, nu se elimina destul tesut nervos prin procesul normal de eliminare a tesutului
nervos n perioada de dezvoltare sau exista o supracrestere a tesutului nonneuronal).
Modul n care sunt distribuite anormalitatile n creierul individului autist, mod rezultat din
studiul posmortem, este asemanator cu teoriile neuropsihologice care sugereaza ca
anormalitatile creierului autist nu pot fi localizate doar intr-o singura structura a acestuia.
Unele anormalitati sunt asemanatoare cu cele care apar la un adult in cazul unei congestii
cerebrale, de exemplu, deci nu par a si avea locul intr-o boala despre care se crede ca e
rezultatul unei anomali timpurii n dezvoltarea creierului. Astfel ca o singura anomalie
timpurie aparuta n procesul de dezvoltare al creierului n autism poate afecta mai multe
strucutiri si zone ale acestuia.
Alte studii ale bazei biologice a autismului au aratat ca exista anormalitati n unele
substante chimice gasite n creier. Cea mai importanta descoperire n autism din ultimii 25 de
ani a fost serotonina descoperita la o treime din indivizii autisti. Aceasta anormalitate n
nivelul serotoninei din snge este considerat a fi o indicatie catre functionarea sistemului de
serotonina din creier si sugereaza o anormalitate n metabolismul central de serotonina. Faptul
ca unii indivizi autisti arata mbunatatiri n comportament n urma administrarii unor
medicamente care inhiba serotonina demonstreaza posibilitatea ca serotonina sa aiba un rol
important n patogeneza autismului. Alte studii mai recente s-au ndreptat spre defecte
imunologice care ar putea fi prezente la indivizii autisti. Daca aceste defecte sunt descoperite,
mpreuna cu anomaliile substantelor chimice din creier ( de ex serotonina) pot avea un rol
important n dezvoltarea anormala a creierului autist.
Tratarea persoanelor autiste
Noile cercetari arata ca o interventie facuta devreme n modul de comportare al
pacientului poate avea un rol important n tratamentul autismului. Se ncerarca sa se
descopere care aspecte ale tratarii timpurii a comportamentului sunt mai importante si care
indivizi autisti ar putea beneficia cel mai bine de aceste interventii. S-a ncercat crearea unor
dispozitive care sa poata diagnostica din timp prezenta bolii. The Checklist for Autism in
Toddlers(CHAT) este un aparat utilizat de catre medicii primari pentru detectarea autismului
la copiii de 18 luni. The Autism Diagnostic Interview(ADI) si algoritmul de diagnosticare
ce l acompaniaza pot stabili prezenta autismului la copiii n vrsta de 2 ani.
Pe lnga diagnosticarea din timp, un pas critic n tratamentul unui copil autist este o
evaluare initiala foarte minutioasa. Aceasta evaluare necista prezenta unei echipe
multidisciplinare de medici, incluznd un psiholog care sa testeze abilitatile intelectuale
( IQ ), un medic logoped care sa evalueze limbajul, un consultant n educatie care sa
determine apitudinile de citire si comportament scolar, un psiholog sau psihiatru care sa
decopere o potentiala problema de comportament.
Desi nu exista tratament pentru autism, tousi medicii au ajuns la un conses: un tratament
adecvat are un imapct important asura bolii. Tinta tratamentului este: sa faciliteze dezvoltarea
sociala si a limbajului; sa scada din problemele comportamentale ( comportament ritualistic,
agersivitate sau hiperactivitate); sa determine dezvoltarea unor aptitudini pentru functionarea
independenta; sa ajute familiile sa faca fata bolii. Interventiile comportamentale care se pare
ca au avut rezultate difera de la unele simple, cum ar fi antecedentele ( prevenirea unor
schimbari care sunt pe cale sa apara, pentru a limita traumele ce rezulta n urma unei
schimbari abrupte ) pna la ncercarea de a nvata pacientul comportamente alternative care sa
le nlocuiasca pe cele aberante existente ( sa dea mna nloc sa atinga pe cineva ntr-un mod
nepotrivit aunci cnd ii saluta ). Antrenamentul pentru aptitudinile sociale este destul de
folositor pentru copii care deja pot vorbi, adolescenti si adulti cu autism. Rezultate importante
s-au obtinut si n ncercarea de a oferi si mentine un adult autist ntr-un loc de munca platit.
Se pare ca si anumite medicamente au un efect benefic n problemele de comportament,
cum ar fi cele care inhiba serotonina; acestea descresc numarul comportamentelor repetitive,
ritualistice si stereotipe precum si a agresivitatii. Si alte medicamente au fost folositoare n
tratarea unor comportamente care nu sunt trasaturi definitorii ale bolii( stimulanti ai
hiperactivitatii, , neuroleptice pentru agresivitate si antidepresive pentru schimbari episodice
de stari, somn, pofta de mncare, nivel al energiei si grad de iratibilitate despre care se crede
ca reflecta o boala afectiva ).
==================================================================
=============================================================
Criterii de diagnostic pentru afectiunile autiste
Sursa: Asociatia Americana de Psihiatrie : Manualul Statistic si de Diagnostic pentru boli
mentale , a patra editie , Washinton DC , 1994
Un total de cel putin sase puncte de la capitolul (1), (2) si (3) , cu cel putin doua de la
capitolul (1)
si cate una de la capitolul (2) si (3):
Deficiente calitative in ceea ce priveste interactiunea sociala manifestata de cel putin doua din
urmatoarele :
B. Intarzierea sau anormala functionare in cel putin una din activitatile urmatoare cu
prioritate pana la varsta de trei ani (1) interactiunea sociala (2) folosirea limbajului in
comunicara sociala (3) jocurile abstract -imaginative sau simbolice
genii, care, in ciuda faptului ca nu au fost acceptati de societate, au reusit sa intervina decisiv
in schimbarea cursului istoriei. Thomas Jefferson si Albert Einstein sunt doar doua din
personalitatile despre care se stie cu certitudine ca au avut psihopatie autista, adica tulburarea
Asperger. Stan Alexandru este unul dintre putinii copii din Romania care a fost diagnosticat
cu o astfel de boala. Parintii lui credeau ca este pur si simplu un inadaptat social si au sperat
ca, o data cu varsta, va reusi sa se schimbe. De abia cand Alex a implinit 11 ani si au ajuns
intamplator la un medic psihiatru, au aflat ca va ramane pentru totdeauna un insingurat si ca,
poate, este un geniu.
Unii autisti sunt mai inteligenti decat oamenii obisnuiti
Sindromul Asperger este, in cartile de medicina, o tulburare de dezvoltare care se
caracterizeaza printr-o afectare a comportamentului social, a integrarii sociale, prin
exprimarea unor preocupari si interese stereotipe, specifice autismului. Spre deosebire insa de
autisti, cei care au tulburarea Asperger sunt mai inteligenti decat media, putand acumula si
prelucra o mare cantitate de informatii. Aceasta acumulare se face insa numai intr-un anumit
domeniu si uneori se intampla sa fie realizata mecanic si fara utilitate. Nu toti cei care sufera
de tulburarea Asperger pot ajunge la performante notabile, fiind destule cazurile celor care
ajung intr-un stadiu de regres, cand nu mai pot comunica cu mediul inconjurator. Insa chiar si
in conditiile cele mai bune, aceasta raportare a lor la lumea din afara este destul de dificila,
deoarece cei care sufera de Sindromul Asperger nu au capacitatea de a placea pe cineva sau
chiar a iubi. Ei sufera mult mai mult, de exemplu, daca le dispare o carte sau un caiet cu
insemnari, decat daca le moare o ruda sau oricine altcineva apropiat.
"Doamna, fiul dumneavoastra este un geniu"
Stan Alexandru are 11 ani si la prima vedere pare un copil obisnuit, poate putin mai cuminte
si mai linistit decat ceilalti. Cei care il cunosc, insa, stiu ca el este altfel, ca felul lui de a gandi
este complet diferit de al celorlalti si ca, oricat ar incerca, nu i-ar putea intelege niciodata, cu
adevarat, gandurile si sentimentele. De aceea, multi dintre ei il resping si il marginalizeaza,
alegand calea cea mai simpla, fara sa faca efortul de a-l cunoaste. Cornelia si Aurelian Stan,
parintii lui Alex, au asistat intristati la copilaria insingurata a acestuia, care nu se imprietenea
cu alti copii de varsta lui decat accidental si numai pentru scurte perioade de timp, preferand
sa se joace singur. "Nu ne dadeam seama ce nu era in regula cu el", marturiseste, cu un glas
moale, Cornelia, mama acestuia. In fata blocului nu s-a jucat niciodata cu nimeni, iar
invatatoarea ne spunea ca nici in clasa nu si-a facut vreun prieten. In pauze statea, pur si
simplu, undeva, izolat si citea. Performantele lui intelectuale au mai atenuat insa din
ingrijorarea parintilor facandu-i sa spere ca izolarea fiului lor este doar ceva trecator si ca, o
data cu inaintarea in varsta, capacitatea sa de a comunica cu ceilalti oameni se va imbunatati.
Alex reusea, intr-un timp uimitor de scurt, sa asimileze si sa sintetizeze informatii complexe,
asa cum nici un alt copil de varsta lui nu era capabil sa o faca. Interesul lui a inceput insa sa se
focalizeze incet, dar sigur, catre viata dinozaurilor. El se arata plictisit de tot ceea ce nu se
lega de paleontologie, lume de mult disparuta, dar totusi atat de vie pentru el, a dinozaurilor.
Vazandu-l atat de exclusivist si observand, totodata, ca uriasele reptile il fac sa se adanceasca
si mai mult in propriul lui univers de meditatii, parintii lui Alexandru s-au decis, in cele din
urma, sa mearga cu el la doctor. "Hotararea asta era cu atat mai motivata, cu cat Alex
incepuse sa se planga ca ii bate inima mai repede si ca, uneori, se sufoca", ne-au povestit ei.
Fiecare dintre specialistii care il consultau spuneau, insa, pe un ton incurajator, ca analizele
sunt bune, iar copilul nu are nimic. "Incepuse deja sa ma cuprinda diperarea, si-a amintit
mama. Toti doctorii imi spuneau ca fiul meu este bine, dar eu stiam, deja, ca nu este asa. Pana
la urma, m-a sfatuit cineva sa merg cu el la spitalul 9 de aici, din Bucuresti". Aici, lui
Alexandru i s-au facut mai multe teste, iar apoi a venit la mama un profesor-doctor si i-a spus
ca fiul ei are sindromul Asperger. "Eu m-am albit la fata, nestiind, de fapt, ce inseamna exact
acest sindrom. Doctorul m-a rugat sa ma linstesc si mi-a spus:"Doamna, stiu ca suna ciudat si
ca va sperie ce v-am spus, dar fiul dumneavoastra este un geniu".
"Sufar ca el nu se va indragosti niciodata"
In mijlocul sufrageriei, jos, pe covor, Alexandru sta inconjurat de zeci de hartii si caiete. De
pe canapea, mama sa il priveste ingrijorata cum isi cerceteaza fascinat notitele si hartile pe
care le stie pe de rost, pana in cel mai mic detaliu. Si-ar dori ca, macar pentru o ora, sa uite de
ele, sa se duca afara sa joace fotbal, sa alerge, sa-si juleasca genunchii, sau sa stea, pur si
simplu, cu ceilalti copii. Stie insa ca acest lucru nu se va intampla niciodata. "Ca mama, nu
pot sa nu sufar cand ma gandesc ca nu o sa se indragosteasca niciodata de o fata, ca nu o sa
aiba niciodata prieteni si ca o sa ramana toata viata singur cu dinozaurii lui". Cand aude de
dinozauri, Alex devine, deodata, atent la mama sa. Ochii ii lucesc si vrea sa auda mai departe
ce are de zis. Apoi, cand vede ca ea nu mai continua, zice, ca pentru sine: "dinozaurii sunt
interesanti, dar celelalte lucruri sunt stupide", si se reintoarce la hartiile sale. Desi se vorbeste
despre el, pare ca nu aude nici un cuvant. Cand nu citeste in caietele pe care le are in fata,
Alex se uita undeva, in gol, cu ochii micsorati, rememorand, hipnotic parca, informatiile abia
citite. Persoanele din jur, oricare ar fi ele, nu conteaza, practic, pentru el, nu exista. Fiecare
gest de comunicare cu ceilalti este, pentru el, un efort pe care nu-l face cu placere, pentru ca
este obligat, astfel, sa iasa, pentru putin timp, din universul pe care el insusi si l-a creat si in
care este fericit.
"Ma plictisesc sa ma joc, dati-mi o carte"
Doctorita Iuliana Dobrescu, psihiatru la Spitalul Alexandru Obregia, este cea care il trateaza si
il tine sub supraveghere pe Alexandru. Desi are o indelungata experienta, crede ca baiatul este
unul dintre cele mai interesante cazuri pe care le-a avut. "Sindromul autist de tip Asperger
este foarte rar intalnit, cam zece cazuri la zece mii de subiecti, ne spune ea. Alex este un caz
interesant, pentru ca este dotat cu o inteligenta remarcabila, care il situeaza deasupra celorlalti
copii cu aceeasi boala". Doctorita si-a dat seama de acest lucru inca de la inceput, de cand i-a
facut primele teste. "Ca sa vedem ce capacitate de adaptare are, l-am pus intr-o camera, alaturi
de un joc alcatuit din cuburi, stimulativ si incitant pentru orice alt copil". In acel moment,
Alexandru s-a ridicat si s-a indreptat catre un colt al camerei. Intrebat de ce refuza sa se joace,
el a raspuns "ma plictisesc, dati-mi o carte sa citesc".
Doctorita Dobrescu este dezamagita de felul in care statul are grija de copiii ca Alexandru:
"Ar trebui sa existe centre speciale, unde cei care au capacitati intelectuale speciale sa poate
avea toate facilitatile de care au nevoie pentru a progresa. Nimeni nu se intereseaza de ei".
Alex, de exemplu, provine dintr-o familie modesta, fara prea mari posibilitati financiare, in
care mama este menajera, iar tatal, supraveghetor. "Desi au incercat, parintii lui nu au reusit
pana acum sa-i cumpere un calculator, iar eu cred ca ar avea mare nevoie, continua doctorita.
L-ar ajuta sa-si organizeze mai bine informatiile pe care le-a adunat cu atata grija de-a lungul
anilor". Medicul este de parere ca pe Alex l-ar ajuta foarte mult si accesul la Internet. "In
conditiile de fata, nu ne ramane insa decat sa speram ca va reusi sa se descurce cu mijloacele
pe care le are. E totusi frustrant sa te gandesti ca un copil, care poate realiza atat de multe, este
oprit din drumul sau de lipsa posibilitatilor materiale", conchide dr. Iuliana Dobrescu.
Einstein = un autist genial
Aproape toate personalitatile care au schimbat, prin geniul lor, cursul istoriei au fost puse sub
lupa si analizate. Cum gandeau ei, ce aveau ei diferit fata de oamenii obisnuiti, care era sursa
sau explicatia stiintifica pentru faptul ca ei se afla printre putinii care au fost inzestrati cu o
inteligenta superioara? Acestea sunt intrebarile la care istoricii si oamenii de stiinta s-au
chinuit sa afle raspunsul. De curand, s-a emis o teorie care bulverseaza pe oricine se gandea la
acesti oameni ca la niste semizei. Multi dintre ei sufereau de o tulburare psihica inrudita cu
autismul -sindromul Asperger. Daca la unele dintre genii inca mai planeaza umbre de indoiala
cu privire la acest aspect, la altele diagnosticul este sigur. Albert Einstein tine capul de lista al
celor despre care se stie, cu certitudine, ca a avut sidromul Asperger, adica era un autist foarte
inteligent. Universul matematicii era, de fapt, pentru el, singura modalitate de existenta,
singura lume in care putea fi fericit. Este deja celebra anectoda in care se povesteste cum cel
care a emis teoria relativitatii a perceput o trasura neagra cu coviltir ca fiind tabla sa de scris
de acasa si a inceput sa astearna formule matematice pe ea. La un moment dat, trasura a
plecat, iar el s-a speriat, neintelegand cum de tabla sa s-a pus in miscare.
Rain Man
In cadrul Policlinicii Titan se afla un stationar unde sunt tratati copiii suferinzi de autism. Spre
deosebire de Asperger, autistii de aici nu pot comunica aproape deloc cu lumea care ii
inconjoara si se comporta precum celebrul personaj de film Rain Man. Doctorita Rodica
Urziceanu, specialist in tratarea autismului, lucreaza la acest centru din anul 1983. In timpul
regimului comunist, autismul era considerata o maladie irecuperabila. Doctorul Rodica
Urziceanu nu este insa de acord cu acest lucru: "Potentialul de recuperare este diferit de la o
persoana la alta. Depinde si de varsta la care se produce interventia specialistilor. La trei-patru
ani, sansele de a recupera pacientul sunt mai mari. Dupa sase ani este mai dificil, iar daca
autistul a ajuns la adolescenta, nu se mai poate face mare lucru". Tulburarea autista poate fi
detectata de la cateva luni, daca parintii descopera simptomele caracteristice: "Copiii ce sufera
de aceasta tulburare au o preocupare pentru muzica, pentru ceea ce este ritmat si repetitiv. Ei
nu privesc pe nimeni in ochi, au anumite miscari stereotipe cu mainile sau cu corpul, sunt mai
cuminti decat ceilalti copii, nu prea plang sau nu rad", explica dr. Urziceanu.
Cu timpul, autistii isi gasesc anumite preocupari si dau dovada de abilitati ciudate, considerate
de necunoscatori supranaturale: "Ei fac puzzle-uri de sute de piese in cateva minute, unii sunt
preocupati de calculatoare si nu invata sa scrie cu pixul, ci doar pe tastatura. De asemenea, au
o memorie foarte buna, insa boala este insotita de retard, de aceea nu sunt capabili sa se
imbrace singuri sau sa spele vasele. Poate ca abilitatile lor sunt mai bizare si impresionante,
insa ei nu sunt genii. Mi-as dori sa vad un autist ca Einstein", adauga Rodica Urziceanu.
Tratarea autismului presupune o munca de echipa a doctorilor, asistentilor sociali si a
psihiatrilor. Perioada pe care un autist o petrece in stationar este de patru saptamani,
considerata foarte scurta de catre dr. Urziceanu: "In patru saptamani cel mult poti face o
evaluare a copilului, pentru ca lui ii trebuie timp sa se obisnuiasca cu tine. Autistii sunt foarte
sensibili si au nevoie de afectiune, de dragoste. De multe ori trebuie sa ii imiti ca sa poti
comunica cu ei, sa le cunosti semnificatia semnelor pe care le fac, altfel nu te baga in seama".
In cadrul stationarului este amenajata o clasa speciala pentru autisti, deoarece acestia nu pot
urma cursurile unei scoli normale din cauza retardului. Programul de tratament este practic
non-stop, deoarece parintii trebuie sa lucreze si ei acasa cu copilul.
"Unii parinti si-au batut copiii pentru ca erau autisti"
Autismul este o problema greu de inteles pentru parinti. Oana Lefter, asistent social, declara:
"Parintele are un soc cand i se spune despre ce e vorba. Nu vrea sa accepte acest lucru,
incearca sa ignore ceea ce se intampla. Am avut parinti alcoolici, care isi bateau copiii in fata
noastra. Unii copii vin din familii in care parintii sunt someri si accepta sa lucreze ca asistenti
maternali pentru a castiga ceva bani si sa isi ajute copilul in acelasi timp".
Daniel este unul dintre copiii care s-au nascut cu aceasta tulburare de dezvoltare si este tratat
la Policlinica Titan. Bunica sa isi aminteste necazurile prin care trec de trei ani, de cand
Daniel a sosit pe lume. Familia a observat ca Daniel s-a dezvoltat, la inceput, ca un copil
normal. "Eu si parintii observam ca el nu radea, nu prea plangea, dar am zis ca asa e el, mai
cuminte", povesteste bunica. "Pe cand avea un an jumatate, am realizat ca ceva nu e in
regula". Daniel a inceput atunci sa-i puna pe ganduri pe cei din familie. Lua cate un obiect si
incepea sa bata in el. Cand era agitat, se balansa pana se calma. Era tentat de sticle de plastic,
pahare, si nu de jucarii. "Daca lua un obiect cu el, il tinea toata ziua in mana si incepea sa
planga daca incercam sa ii dam altceva". Copiii din parc erau cu totul neinteresanti pentru
Daniel: "Mergeam cu el in parc, in gradinita, dar nu vedea nici un copil". Parintii au mers cu
el la diferiti doctori si doar unul singur a spus ca are note autiste. "In cele din urma, cand am
ajuns la doamna doctor Urziceanu, a fost diagnosticat ca autist. La doi ani si opt luni era
dezvoltat psihic ca un copil de zece luni".
Ajutat de specialisti si de un mediu bun in familie, Daniel face in fiecare zi progrese. Acum el
poate rosti unele cuvinte, se joaca cu masinute si comunica cu familia. Fiecare mica
schimbare este primita cu bucurie de bunica sa: "Sunt mici modificari care ne dau speranta.
Nu cred ca poti face dintr-un autist un doctor, dar macar sa poata manca singur, sa se imbrace
singur. As dori sa se intample o minune maine si sa fie perfect sanatos".
Catalin Bulat, Lica Manolache