DEFINIREA CONCEPTULUI:Agresivitate

<<Agresivitatea,tendinta de a ataca-luat intr-un sens restrans,acest

termen se raporteaza la caracterul belicos al unei persoane.Intr-o acceptiune
mai larga,termenul caracterizeaza dinamismul unui subiect care se
afirma,care nu fuge nici de dificultati,nici de lupta;pe un plan inca si mai
general,caracterizeaza acea dispozitie fundamentala datorita careia fiinta vie
poate obtine satisfacerea trebuintelor sale vitale,in principal alimentare si
sexuale.Pentru multi psihologi agresivitatea este strans legata de frustrare(un
copil mpiedicat sa se joace se mbufneaza sau tropaie de furie).Chiar si
medicul,noteaza cu umor Freud,poate fi in mod incostient agresiv fata de
unii bolnavi pe care nu-i poate vindeca.Agresivitatea are si alte cauze:H.
Montagner(1988) a observat la copii in restanta cu somnul accese bruste de
agresivitate de agresivitate,urmate de momente de izolare
absoluta.Agresivitatea la copil se datoreaza cel mai adesea unei insatisfactii
profunde,consecutive unei lipse de afectiune sau unui sentiment de
devalorizare personala..Cand,de exemplu,in pofida eforturilor sale sincere,un
scolar este pedepsit pentru ca nu satisface exigentele parintilor,acestia i
aplica un tratament extrem de injust,care poate duce la revolta minorului sau
la prabusirea sa.
nvatarea are un rol important inagresivitate.n cartea sa Omul agresiv
(1987),P. Karli arata ca in unele grupuri umane (in Tahiti sau Mezic de
ezemplu)orice agresivitate este stigmatizat,sortit oprobriului.El consider
c i n societatea noastra ar fi posibil diminuarea agresivitaii prin masuri
educative,prin glorificarea conduitelor altruiste i a valorilor morale.>>
Larousse Dictionar de psihologie Norbert Sillamy, Univers
Enciclopedic, Bucuresti, 2000

<<AGRESIVITATE, comportament destructiv i violent orientat

spre persoane, obiecte sau spre sine. Implic negare actir si produce daune
sau doar transformri. Exist i o aresivitate calm, nonviolent dar
ntotdeauna agresivitatea semnific atac, ofensiv, ostilitate,punere n
primejdie sau chiar distrugere a obiectului ei. Prototipul agresivitatii a fost
exemplificat prin comportamentul animal,dar K. Lorenz (1966) a atras
atenia asupra faptului c, chiar i lupul atac numai sub imperiul nevoii de
hran, iar nu din tendina competitiv cum se ntmpl deseori la om. Dup
ce, timp ndelungat, a fost susinut teza despre originea instinctiv a
agresivitatii,astzi aceast tez a fost larg contrazis. K. Lorenz susine c
att la animale ct i la om agresivitatea este un rezultat al nvrii, al
modelrii comportamentului prin imitaie i antrenament. Nu exist un
instinct al agresivitatii, cum este cel de hran,reproducere, construire a
cuibului (la psri), migraie etc.
Kuo (1930) a crescut mpreun pui de pisic i de obolani, dovedind
absena oricrei agresivitati la vrsta adult a acestora. Prelund o idee a lui
S. Freud,V. Scott i J. Dollard (1939) au formulat teoria reactivitii ce
susine c agresivitatea este un rezultat al frustraiei sau mpiedicrii (prin
barier) a unei tendine vitale n a-i atinge elul. Deci, agresivitatea ar fi
cauzat de contrarierea unor tendine instinctuale, dar aceasta ne duce la
ideea c totui agresivitatea,n forma ei primar, are o legtur, fie i
indirect, cu baza instinctiv.
E. Fromra susine c. la om, exist o agresivitate specific, exprimat
prin tendine destruclive. X. Miilor (1941) dovedete c nu ntotdeauna
frustraia produce agresivitate, ci numai n anumite cazuri. Dup T. Dembo
i K. Lewin copiii rspund mai frecvent la frustraie cu un comportament

regresiv. R. Sears a descoperit o relaie direct ntre stilul autoritar i

primitiv de educaie i dezvoltarea comportamentului agresiv la copii.
Bieii snt mai nclinai spre agresivitate pentru c sunt i se instruiesc n
acest fel, angajnd i tehnici, instrumente etc. R. White (1939)arat c
grupurile conduse autoritar, cnd sunt lsate libere, devin agresive i uneori
tind s-i descarce agresivitatea unii fa de alii sau fa de lucruri. Se poate
vorbi, dup opinia noastr, despre o agresivitate secundar,de sorginte
social i care const ntr-un comportament destructiv (form de
autorealizare) cauzat de insatisfacii personale, carene afective, devalorizare
personal, blazare, modele din subculture delictuale, educaie negativ, n
ansamblu fenomene de inadaptare social sau adaptare negativ manifestat
prin reacii agresive sau autoagresive.
K. Lorenz recomand, n scopul prevenirii agresivitatii ca s se
deturneze (dup N. Timbergen, s se redirecioneze) conflictele nainte ca
ele s devin acute. Exist o problem a dirijrii pozitive a agresivitatii prin:
a) acceptarea raional a frustraiei; b) canalizarea ei n aciuni socialmente
utile (dup unii i inteligena sau elanul creativ ar fi o agresivitate dar de
factur intelectual); c) adaptarea unor comportamente agresive acceptabile
cum sunt cele implicate n competiiile sportive. M. Epuran (1967) propune
ca n sport (care nu implic destructivitate) s se renune la termenul de
agresivitate i s se denumeasc tendina pozitiv a luptei pentru
performan prin termenul de combativitate. Dac la anumite persoane grav
frustrate i anxioase, agresivitatea ia proporii i se instaleaz n forme
nocive este necesar s se recurg la psihoterapie n variantele ei de joc, de
descrcare a resentimentelor n edine speciale de grup,de terapie
ocupaional sau recreaional.>>

Dictionar de psihologie Paul

Popescu-Neveanu, Editura Albatros, Bucuresti,1978

<<Agresivitatea-(lat.aggresio,atac)-comportament verbal sau

actional,ofensiv,orientat spre umilirea,minimalizarea si chiar suprimarea
fizica a celorlalti.Comportamentul agresiv poate fi orientat si propriei
persoane (autoagresivitate),ca in cazul tulburarilor psihice,sau spre
distrugerea obiectelor investite cu semnificatii sociale.Pentru explicarea
originii comportamentului agresiv,s-au propus mai multe ipoteze
biologice,etologice,psihologice,sociologice.In perspective
biologica,agresivitatea reprezinta un raspuns instinctiv determinat de
activitatea subcorticala si endocrina.Hormonul masculin,testosteronul,s-sa
dovedit ca are un rol important in declansarea agresivitatii(F.H. Bronson,C.
Desjardins,1971).De asemenea,anumite substante neuromediatoare sunt
responsabile de declansarea agresivitatii.Cercetarile etologice sustin ipoteza
caracterului innascut al agresivitatii.Spre deosebire de de ipotezele biologice
si etologice,ipotezele psihologice si sociologice promoveaza conceptia
caracterului achizitionat,dobandit,invatat al comportamentelor agresive.
Cercetarile lui Albert Bandura(1963) au demonstrat ca agresivitatea se
dobandeste prin invatare sociala si ca in realizarea comportamentelor
agresive un rol important il au mijloacele de comunicare in masa .In cazul
abordarilor psihologice se inscrie si ipoteza frustrare-agresivitate,lansata in
1939 de N.E. Miller,J.Dollard si L.W. Dood,verificata,revizuita si nuantata
ulterior in numeroase cercetari.In orientarea psihanalitica,agresivitatea
rezulta din conflictul dintre pulsiunea mortii(thanatos) dupa S. Freud(1920)
si cea a placerii(eros).In aceeasi orientare psihanalitica,A. Adler considera
agresivitatea ca un factor general uman prin care se urmareste depasirea
sentimentelor de inferioritate si se asigura satisfacerea dorintei de putere.>>
,,Dictionar de sociologie- G. Ferreol, P.Cauche, J.M. Duprez,
N.Gadrey, M. Simon , Editura Polirom, Iasi, 1995