Nuvela "Alexandru Lapusneanul" "ar fi devenit o scriere celebra ca si "Hamlet",

daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul

unei limbi universale" spunea George Calinescu.
Pornind de la notiunea de nuvela, accentuam ca este o specie a genului epic, in
proza, cu un singur fir epic, cu un conflict pe un personaj principal. Nuvela de fata se
construieste in jurul personajului prinipal Alexandru Lapusneanul.
Nuvela este de factura istorica, deoarece prezinta un episod din istoria Moldovei in
cei cinci ai celei de a doua domnii a lui Alexandru
Lapusneanul.
In nuvela se imbina, intr-o reusita sinteza, trasaturile a mai multor curente literare
printre care si :clasicismul si romantismul.
Destinul personajului principal este cel al unui personaj exceptional pus sa actioneze
in iprejurari exceptionale. Alxandru Lapusneanul
este un personaj romantic, construit pe baza antitezei intre calitatile si defectele sale
extreme. Conturarea atmosferei romantice a nuvelei
este realizata de mai multe elemente, spre exemplu: cronicarul Grigore Ureche vede in
Lapusneanul un monstru insetat de singe, caci ii
macelareste cu cruzime pe cei 47 de boieri, care, neavind nici o grija, surprinsi
miseleste pe din dos, fara arme, cadeau fara a se mai impotrivi, insa dupa Costache
Negruzzi, domnitorul este un monarh absolut, care nu tolereaza opozitia boierilor.
Un alt element este revolta multimii infuriate. De obicei, prezenta poporului este o
preocupare a romanticilor care aduce personaje si din alte clase sociale, de jos.
Antiteza angelic-demonic se realizeaza la nivelul personajelor Doamna RuxandaLapusneanul avind un rol bine determinat in desfasurarea actiunii. Fiica a luminatului
domn Petru Rares, gingasa si frumoasa, trista doamna este prizoniera unui spatiu carel reprezinta pe singerosul ei sot:curtea domneasca.In interiorul acestui spatiu se
consuma antinomiile dintre "inger" si "demon". Compasiunii pe care o arata Ruxanda
celor loviti de soarta, Lapusneanul ii opune cinismul unui scenariu singeros; bunatatii
"ingerului" voievodul ii opune "dorul lui cel tiranic" de a nascoci noi suferinte.
Pentru prima data in literatura romana costache Negruzzi surprinde psihologia
colectiva. La inceput multimea se aduna la poarta curtii domnesti doar din curiozitate ,
apoi, fiind intrebata ce vrea, incepu sa se stringa in cete, ca in cele din urma sa devina
o vointa, dupa care toate glasurile "se facura un glas" si strigau:" Capul lui Motoc
vrem!".
Compozitia nuvelei este de factura clasicista: sobra, echilibrata, intr-o arhitectonica
organizata in patru capitole, avind fiecare cite un moto, care exprima ideea substantei
epice. Fiecare dintre cele patru capitole are o relativa autonomie in raport cu ansamblul
nuvelei.
Primul capitol il anunta pe cel de-al doilea prin amenintarea lui Lapusneanul adresata
boierilor, al doilea capitol anticipeaza pe cel de-al treilea prin promisiunea domnului ca ii
va da sotiei "un leac de frica", iar cel de-al treilea il deschide pe al patrulea prin
amenintarea de Spancioc lui Lapusneanul ca se vor mai vedea pina a nu muri.