CUPRINS

Cap.I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA MEMBRULUI INFERIOR
(oase, muschi, ligamente)
I.1. Definitie si alcatuirea scheletului
I.2Scheletul gambei
I.2.1. Tibia
I.2.2. Fibula sau peroneul
I.2.3. Elemente de microstructura ale gambei
I.2.4. Muschii gambei
I.2.5. Articulatiile supra si subiacente
I.2.6. Oasele piciorului
I.3. Fiziologia miscarilor gambei
I.4. Conformatia interioara a unui os lung pe sectiunea logitudinala
Cap.II
FRACTURA : DEFINITIE, CLASIFICARE etc.
II.1. Definitie
II.2. Clasificarea fracturilor
II.3 Principalele tipuri de fracturi ale gambei
II.4. Cauzele aparitiei fracturilor
II.5. Simptomatologie
II.6. Diagnostic
II.7. Complicatii
II.8. Profilaxia
II.9. Tratament
II.10. Dispozitive de imobilizare in fracturi
Cap. III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL
III.1. Promovarea sanatatii
III.2. Recunoasterea modificarilor clinice

III.3. ngrijiri specifice

Cap.IV
PREZENTARE CAZURI CLINICE
IV.1. Material si metode folosite pentru studiul de caz
CAZUL I
CAZUL II
CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE

MOTIVATIA LUCRARII

Nevoia crescuta de miscare a oamenilor dar si evolutia tehnico-stiintifica din

ultimii ani au dus la o crestere semnificativa a numarului de accidente, soldate cu
lezarea integritatii corporale a acestora. Cele mai des intalnite leziuni sunt
fracturile osoase.
Cresterea sperantei de viata in randul populatiei, a deteminat o pondere mai
mare a varstnicilor , rezultand, datorita problemelor de osteoporoza specifice
varstei, o mai mare frecventa a fracturilor osoase la acest segment de varsta.
O alta cauza a cresterii numarului de fracturi osoase in randul oamenilor este
alimentatia necorespunzatoare a copiilor si alte afectiuni in perioada copilariei.
Acestea conduc la o dezvoltare vicioasa a oaselor , determinand aparitia
fracturilor.
Datorita numarului mare de pacienti cu fracturi osoase si ingrijirilor speciale de
care are nevoie un astfel de pacient, am decis ca lucrarea mea de diploma sa
trateze subiectul : Ingrijirea pacientului cu fractura de tibie .
Rolul asistentului medical in tratamentul si satisfacerea nevoilor fundamentale
ale unui astfel de pacient, este unul de maxima importanta si complexitate.

CAP.I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA MEMBRULUI INFERIOR

(oase, muschi, ligamente)
I.1. Definitie si alcatuirea scheletului
Aparatul locomotor cuprinde in constituia sa sistemele care participa la
sustinerea corpului uman. Totodata ii asigura posibilitatea de miscare sau
locomotie.
El este alcatuit din oase si articulatiile lor, care alcatuiesc sistemul
osteoarticular si din muschi, ca elemente active ale miscarii.
Scheletul corpului uman reprezinta expresia adaptarii la conditiile statiunii si
locomotiei bipede.
Totalitatea oaselor din organism reprezinta sistemul osos sau scheletul.
Ramura anatomiei care strudieaza se numeste osteologie.
Scheletul corpului omenesc se imparte pentru studiu in trei mari regiuni:
- scheletul capului
- scheletul trunchiului
- scheletul extremitatilor ce cuprinde memberle superioare ai
inferioare.
Oasele sunt organe dure, rezistente i, intr-o oarecare masura, elastice.
Aceste proprietati ale osului se datoreaza compozitiei chimice a tesutului osos i
arhitecturii substantei osoase; gratie lor, osul rezista la presiune, tractiune i
torsiune. Ele sunt totodata expresia adaptarii osului la functiile pe care le
indeplineste.
Rolul oaselor in organism:
- Prin duritatea i rezistenta lor, oasele contribuie la determinarea formei
corpului,constituind, impreuna cu articulatiile dintre ele, suportul partilor moi:
scheletul.

- Participa la formarea cavitatilor de protectie in care sunt adapostite

organele, de exemplu cutia craniana i canalul vertebral (adapostesc encefalul
i maduva spinarii), cutia toracica, bazinul osos.
- Luand parte la formarea articulatiilor i servind ca puncte de insertie pentru
muschi, oasele sunt organe ale miscarii.
- Maduva rosie din epifizele oaselor lungi, din oasele late i cele scurte este
un organ hematopoietic.
- Prin componenta lor minerala, oasele constituie i un depozit de substante
fosfocalcice, prin care organismul le poate mobiliza la nevoie (de exemplu in
sarcina).
- Rol antitoxic. Oasele retin numeroase substante toxice (Hg, Pb, F), patrunse
accidental in organism i le elibereaza treptat, fiind eliminate renal.

In felul

acesta concentratia sanguina a toxicului nu creste prea mult i sunt prevenite

efectele negative asupra altor organe.
Oasele sunt alcatuite din substanta osoasa, maduva osoasa i periost. Au
vase care le hranesc i nervi, care le asigura mobilitatea.
Forma oaselor este adaptata functiei lor. Dupa raportul dintre dimensiuni sunt
luate in discutie trei categorii de oase: lungi, late i scurte.
Oasele lungi sunt acelea la care lungimea depaseste mult latimea i
grosimea i formeaza, in cea mai mare parte, scheletul membrelor. Unui os lung
i se deosebesc trei parti: un corp sau diafiza, format din tesut compact, cu un
canal medular in centru i doua extremitati numite epifize, alcatuite din tesut
spongios. La oasele tinere, portiunea dintre epifiza i diafiza, la nivelul careia se
gaseste cartilajul de crestere sau de conjugare, se numeste metafiza.
Oasele late sunt acelea la care latimea i lungimea sunt mai mari decat
grosimea. Astfel de oase sunt oasele cutiei craniene, scapula, sternul, coxalul.
Ele participa mai ales la formarea cavitatilor de protectie; la suprafata sunt
formate din tesut osos compact, iar in interior din tesut spongios.
Oasele scurte sunt acelea care au trei dimensiuni aproape egale. Se gasesc
in regiuni cu miscari variate dar mai putin ample, unde este necesara o mai

mare solidaritate. Astfel de oase sunt: oasele tarsiene, carpiene i vertebrele. In

interior sunt formate din tesut spongios, iar la suprafata din tesut compact.
De asemenea sunt mentionate:
Oasele neregulate (vertebre, sfenoid, etmoid, mandibula).
Oasele pneumatice (frontal, maxilar, etmoid, sfenoid).
Exista i oase cum ar fi rotula care se gasesc in grosimea unui tendon
(tendonul cvadricepsului femural). Acestea sunt oase sesamoide.
Exista, de asemenea i oase alungite cum ar fi coastele i clavicula la care
predomina lungimea, dar care nu prezinta diafiza i epifize, asa cum au oasele
lungi.
Suprafata oaselor este neregulata. Aceasta se datoreaza in mare parte
muschilor care, prin tractiuni prelungite, creeaza la suprafata osului proeminente
numite apofize i tuberozitati, iar prin presiune adancituri numite fosete i
santuri.
La nivelul oaselor se gasesc suprafete lucioase, netede, prin care se
articuleaza intre ele, numite fete articulare. Acestea sunt acoperite de cartilajul
articular i forma lor are mare importanta in miscarile articulare.
Structura
Scheletul membrului inferior
Membrele inferioare se mai numesc i membre pelvine, din cauza participarii
oaselor coxale la formarea bazinului sau a pelvisului.
Scheletul mambrelor inferioare este alcatuit din oasele centurii pelviene i din
oasele extremitatii libere a membrelor inferioare.

Membrul inferior are trei segmente:

- coapsa , al carui schelet este format din femur;
- gamba , al carui schelet este format din tibie si peroneu;
- piciorul , in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele.
Femurul : este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua
extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si tromantere.
- capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se
articuleaza cu cavitatea cotiloida;
- gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de pas in pas;
- trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului cu
corpul.

La marginea superioara a gatului femurului exista o proeminenta mare cu

contur patrulater care reprezinta trahanterul mare; pe parte dorsala a limitei
dintre gat si corp se gaseste o proeminenta mai mica care reprezinta trahanterul
mic.

De

la

trahanterul

mare

porneste

spre

trahanterul

mic,

creasta

intreahanterica. Trahanterele si creasta intrahanterica servesc pentru insertii

musculare.
Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu
concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si netede. Dintre
muchii numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea
de linie aspra. In partea mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta groasa;
extremitatea superioara este trifurcata, iar extremitatea inferioara este bifuracta.
Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. Extremitatea inferioara este
alcatuita din doua mase voluminoase ovoide, numite codili, un codil intern si unul
extern. Pe fata anterioara, codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara
forma de scripete, trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata
posterioara, ei sunt despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana.
Suprafata condililor serveste pentru articularea cu oasele gambei.

I.2. Scheletul gambei

Este format din doua oase asezate in paralel :
- TIBIA ;
- FIBULA sau PERONEUL.

I.2.1. Tibia
Tibia este un os lung, situat in partea mediana sau interna a scheletului
gambei, fiind principalul os de sprijin; este mai voluminoasa decat fibula.
Prezinta un corp si doua extremitati :
a) extremitatea superioara
Este mai voluminoasa decat cea inferioara, este formata din doua tuberozitati
care se numesc condili :
- condilul interior ;

- condilul exterior.
Pe fata lor superioara, condilii au suprafete articulare, cavitati glenoide ale
tibiei, care se articuleaza cu condilii femurali.
Condilul extern are o fateta periniera pentru articularea cu capul fibulei.
Pe fata anterioara se afla o proeminenta numita tuberozitatea interioara, pe
care este fixat tendonul rotulei.
Corpul tibiei are forma unei prisme triunghiulare ; pe fata posterioara se
afla o creasta care porneste din dreptul condilului extern pana in jos si median,
numindu-se linia oblica a tibiei serveste pentru insertia muschilor solear si tibial
posterior.
b) extremitatea inferioara
Este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Prezinta o fata articulara
pentru trohleea astragalului.
La partea interna, extremitatea se prelungeste sub forma unei apofize, numita
maleola interna (se articuleaza tot cu astragalul).
Pe fata externa a acestei extremitati se afla o fateta articulara pentru fibula.

I.2.2. Fibula sau peroneul

Fibula este un os lung, mai subtire decat tibia, asezat in partea externa a
gambei.
Prezinta un corp si doua extremitati care se articuleaza cu tibia.
a) extremitatea superioara
Extremitatea superioara se prezinta cu o ingrosare, numita capul tibiei.
Pe fata superioara se afla o suprafata articulara pentru condilul extern al tibiei,
iar lateral are o apofiza piramidala numita apofiza stiloida.
Capul tibiei este subtire, avand forma unei prisme triunghiulare , cu suprafete
neregulate (pentru intersectia muschilor).
b) extremitatea inferioara
Formeaza maleola externa si se prezinta cu o ingrosare ovala, turtita lateral.

Rotula os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea anterioara a

genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand o baza si un varf.
Pe suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii
femurului iar pe ia se insera muschi si ligamente. Este cuprinsa in grosimea
tendonului, muschiul cvadicepsla nivelul genunchiului, din care cauza este
considerata un os sesanoid.

I.2.3. Elemente de microstructura ale gambei

Oasele sunt alcatuite din tesut conjunctiv adaptat in cel mai inalt grad functiei
de rezistenta si sustinere.
Aceasta se datoreste impregnarii substantei fundamentale cu o mare cantitate
de saruri de calciu si fosfor si aranjamentului fibrelor conjunctive a caror orientare
este determinata de fortele mecanice ce se exercita asupra osului.
Celulele osoase sunt adapostite in mici cavitati sapate in substanta
fundamentala, care este structurata sub forma de lame osoase.
Cavitatile, denumite osteoclaste comunica intre ele prin canaliculele osoase
fine care anastomozeaza cu canaliculele cavitatilor vecine.
Prin canalicule circula lichid interstitial care asigura hranirea osului.
Diafizele tibiale si fibulare prezinta la periferie o membrana conjunctiva
vasculara numita periost cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea
tesutului osos la nivelul unei fracturi.
Dedesubt se gaseste osul compact, strabatut de canalele Hawers ce contin
vase de sange si tesut conjunctiv lax.
In structura epifizelor tibiale si fibularese gaseste tesut osos spongios, dispus
sub forma de lame osoase (trabecule) ce delimiteaza niste cavitati (areole) ce
dau osului aspectul unui burete.
Areolele si trabeculele comunica intre ele si contin in interior maduva osoasa.
Dispozitia trabeculelor osului spongios prezinta o arhitectonica speciala
corespunzatoare factorilor functionali mecanici si biologici ce actioneaza asupra
osului.

Cercetarile au aratat ca vindecarea unei fracturi este un proces continu in care

periostul joaca un rol vital.
Vindecarea fracturii s-ar produce, dupa unii autori, in doua stadii :
STADIUL I sau faza colusului primar se caracterizeaza prin formarea de os
nou sub periostul adiacent focarului de fractura, in primele zile sau saptamani ;
STADIUL al-II-lea - sau faza colusului secundar se caracterizeaza prin
formarea colusului extern ce protejeaza spatiul fracturat.

I.2.4. Muschii gambei

Gamba prezinta un numar de 12 perechi de muschi dispusi in trei loje :
- anterioara muschii extensori ;
- externa (laterala) muschii peronieri ;
- posterioara muschii flexori.
a) muschii anteriori ai gambei
Se gasesc in fata membranei interosoase si a celor doua oase si sunt :
- muschiul tibial anterior ;
- muschiul extensor lung al halucelui ( II-V );
- muschiul extensor scurt ai halucelui ( I)
b ) muschii posteriori ai gambei
Muschii posteriori ai gambei se gasesc inapoia membranei interseroase si a
celor doua oase ale gambei si se impart in :
- muschi superficiali ;
- muschi profunzi.
Acestia sunt :
- muschiul lung peronier ;
- muschiul scurt peronier ;
- muschiul peronier al III-lea.
c) muschii laterali ai gambei
- muschiul lung peronier ;
- muschiul scurt peronier ;
- muschiul peronier al III-lea

Muschii extensori ai gambei si peronieri in zona tranzitorie a gambei - piciorul

este strans ancorat de planul osos prin ingrosari ale fasciei gambei, numite
retinocule ( separate pentru extensori si separate pentru peronieri).

I.2.5. Articulatiile supra si subiacente

Articulatia genunchiului
Articulatia genunchiului cuprinde :
- condilii femurali ;
- rotula ;
- condilii tibiali.
Capsula articulara este foarte stransa si este intarita de ligamente.
In interiorul articulatiei se gasesc meniscurile (formatiuni alcatuite din tesut
conjunctiv abundent, fara vase de sange si nervi).
In miscarile de rotatie externa a gambei, sau in miscarile bruste ale
genunchiului, meniscul poate fi fisurat sau rupt, producand blocaj articular, dureri
si hidroartroza.
La nivelul genunchiului se descriu numeroase burse seroase, multe dintre ele
comunicand cu cavitatea articulara.
Axul principal de miscare al articulatiei genunchiului este axul transversal care
trece prin condilii femurali :
- in flexia gambei pe coapsa, inceputul miscarii se face prin rostogolirea
condililor femurali pe platoul tibial, care ajunge la 20 grade ;
- extensia este efectuata pana la 180 grade de muschiul cvadriceps femural si
prin rotatia femurala a tibiei, ij afara, cand femurul este fix.

Articulatia gleznei
Este formata din :
1) articulatia tibiofibulara distala, intre maleola fibulara si extremitatea distala a
tibiei intarite de doua ligamente ; articulatia permite doar miscari de alunecare ;
2) articulatia talocrurala se realizeaza intre suprafetele articulare inferioare de
la nivelul epifizelor distale ale tibiei si fibulei, pe de o parte si trohleea de pe fata
superioara a talusului, pe de alta parte ; articulatia permite miscari de flexie si
extensie in jurul unei axe transversale, trece prin cele doua maleole.

I.2.6. Oasele piciorului

Piciorul este ultimul segment al membrului inferior, format di 26 de oase.
Oasele sunt asezate in trei grupe: tarusul, metatarusul si falangele.
Taurusul format din 7 oase scurte, numite oase tarsiene, aceste oase sunt
mai mari si mai puternice decat oasele corpului datorita rolului pe care il au in
sustinerea greutatii corpului. Oasele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri:
1. In randul 1 (proximal) sunt doua oase cele mai mari suprapuse: astrogalul si
calcaneul.
- Astrogalul (talus) are forma neregulata si este asezat sub extremitatile
inferioare ale fibiei si fibulei deasupra calcaneului. El are fete articulare pentru
aceste oase si pentru osul scafoid. Pentru articularea cu tibia, pe fata superioara
se afla o parte lombata trahea astrogalului.
- Calcaneul (calcanus) este cel mai mare os tarsian, este asezat sub
astrogal si are forma cuboida alongit antero-posterior. Pe fata superioara are o
fateta articulara pentru astrogal, iar prin fata anterioara se articuleaza cu osul
cuboid. Pe fata posterioara prezinta o ingrosare, tuberculul calcaneului, pe care
se insereaza tendonul lui Ahile
2. In randul al II-lea (distal), se afla cubidul, la exterior scofoidul, la interior
inaintea scofoidului se afla trei oase cumiforme (I, II, III)
Metataurusul este format din 5 oase metatarsiene. Un os metatatrsian
prezinta: baza,corp si cap. Prin baza se articuleaza cu osul tarsian
corespunzator,iar prin capcu falanga corespunzatoare. Oasele metatarsiene se
numeroteaza de la I la V, incepand din interior in exterior, astfel ca primul
metatarsian este cel mai intern corespunzator, iar al V-lea cel extern.
Considerate in totalitatea lor tarusul si metatarusul alcatuiesc o bolta, cu o fata
dorsala, convexa si una plantara, concava.
Scheletul degetului piciorului este format din falange.
Ele sunt oase lungi, turtite darso-plantar. Fiecare falanga are o baza un corpsi
un cap. Falangele se numeroteaza incepand de la baza degetelor,degetul mare
de doua falange (1,2,3), in general falangele degetelor de la picioare sunt mai

putin dezvoltate decat falangele degetelor mainii. Baza primelor falange (1) se
articuleaza cu metatarsienele, corespunzatoare.

I.3. Fiziologia miscarilor gambei

Miscarile gambei sunt tributare muschilor care se insera pe oasele gambei, cat
si articulatiile adiacente articulatia genunchiului si articulatia gleznei.
Articulatia genunchiului inlesneste doua functii diferite si chiar contrarii :
a) prin flexiunea genunchiului, membrul inferior functioneaza ca o coloana
franta cu rol multiplu in locomotie si in sustinerea elastica a greutatii trunchiului ;
b) prin stabilizarea genunchiului in pozitia de extensie a membrului inferior
functioneaza ca o coloana rigida, necesara sustinerii greutatii corporale in
ortostatism si in mers.
Extensia este pozitia externa a celor doua segmente.
Ea se poate realiza numai printr-o flexie prealabila si este oprita la un unghi de
180 grade.
Flexiunea este foarte ampla, unghiul dintre coapsa si gamba putand fi redus in
mod activ la 50 grade, iar in mod pasiv, la 20 grade.
Pe masura ce flexiunea se accentueaza, devin posibile si miscari secundare de
rotatie : rotatia inauntru, de cca 5-10 grade si rotatia in afara de 30-50 grade.
Biomecanica miscarilor gambei este strans legata de biomecanica
genunchiului si a coapsei. In miscarile de flexie si extensie ale genunchiului,
muschiul cvadriceps are un rol esential.
Cvadricepsul este practic singurul extensor, forta sa fiind de 3 ori mai mare
decat a flexorilor la un loc si de 180 de ori mai mare dacat forta extensoare a
muschiului tensor al fasciei laterale.
Prin dispozitia si insertia lor, muschii gambei au rol important in realizarea
miscarilor de extensie si flexie ale gleznei piciorului.

I.4. Conformatia interioara a unui os lung pe sectiunea

logitudinala
1. Corpul osului
Este format dintr-un:
a) Cilindru de tesut ososa compact, strabatut in tot lungul sau de un canal
central larg numit cavitatea medulara. Caviatea medulara patrunde in epifiza,
unde se ingusteaza datorita unor sisteme lamerale ogivale. In cavitatea
medulara se afla maduva osoasa.
b) Periostul este o membrana convectivo-musculara cu rol in cresterea osului
in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul fracturilor.

Periostul este

alcatuit din fibre conjuctive si elastice din celule conjuctive si este bogat
vascularizat inervat.

2. Extremitatile sau epifizele osului lung

a) Sunt formate dintr-un patura subtire de substanta osoasa compacta la
periferie care imbraca o masa de substanta spongioasa.
b)Cavitatile acesteia comunica printr-un grup de areole cu cavitatea medulara.
c) La batrani, substanta spongioasa a extremitatilor se resoarbe partial, iar
cavitatea medulara a diafizei se extinde pana la acest nivel. Cavitatea substantei
osoase spongioase ca si cavitatea medulara a oaselor lungi sunt umplute cu o
substanta moale, semifluida, buretoasa, bogata in elemente sangvine numita
maduva osoasa.
Se deosebesc trei varietati de maduva osoasa:
- Maduva rosie;
- Maduva galbena;
- Maduva cenusie.

Cap.II
FRACTURA : DEFINITIE, CLASIFICARE, SIMPTOMATOLOGIE,
DIAGNOSTIC, COMPLICATII, PROFILAXIE,TRATAMENT
II.1. Definitie
Faptul ca sistemul osos se gaseste in stransa interdependenta cu celalalte
sisteme ale organismului face ca aceasta sa aiba numeroase functii nu numai un
rol biomecanic si este firesc ca fractura sa fie considerata o adevarata boala.
Fractura este o ntrerupere a continuitii unui os rezultata in urma actiunii unei
forte mecanice care intrece puterea de rezistenta a osului.
Clasic, fractura se defineste ca o discontinuitate a osului, produsa in urma unui
traumatism de mica importanta, care actioneaza asupra unui os fragilizat printr-o
suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa, osteotita, etc.). De aceea
este foarte important sa se studieze terenul pe care se produce fractura, in
aparenta banala, introducand astfel numeroase erori in pronosticul si tratarea
leziunii.
Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercusiuni locale, ci
un proces de patologie complex care antreneaza intreg organismul.

Fractura

este deci o boala generalizata (dereglari post-traumatice generale).

II.2. Clasificarea fracturilor

1. Fractura directa se produce la nivelul la care actioneaza forta reprezentata
prin zdrobire, compresiune sau soc violent. Acestea sunt fracturi aparute la
marile accidente, care se asociaza cu leziuni mai mult sau mai putin grave a
partilor moi.

2. Fractura indirecta se produce in alt loc decat acolo unde a actionat agentul
traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase si dupa modul de aplicare a
traumatismului, se pot produce diferite tipuri anatomo-patologice de fracturi.
In fracturile indirecte traumatismele pot actiona prin unul din urmatoarele 4
mecanisme:
- flexiune, cand forta se exercita asupra unei curburi osoase care depasind
elasticitatea normala rupe osul la maximum de curbura ;
- tractiunea, in urma tractiilor musculare violente care duc la smulgerea
unor fragmente osoase, ce prezinta zone de insertie tendinoase sau fracturi
parcelare ale epifizelor prin tractiune ligamentoasa;
- compresiune, in lungul axului osului, ducand la fractura epifizei, ca in
fracturile de astragal sau pilon tibial in urma caderii de la inaltime;
- torsiunea, cand forta vulneranta produce o rasucire a membrului
determinand totdeauna o fractura spinoida sau helicoidala.
3. Fracturi incomplete se observa mai ales la copii si se prezinta sub
urmatoarele forme:
- deformarea osului in grosime, care are loc printr-un mecanism de
presiune in lungul osului. In aceste conditii se produce mai mult o dislocare
trabeculara in regiunea metadiafizara, care se traduce radiografic printr-o
usoara ingrosare fusiforma sau in inel;
- ruperea incompleta sau in flexiune, care se observa la copii cand
datorita elasticitatii si grosimii periostului se produce un traiect de fractura
care, intereseaza numai corticala dinspre conconvexitatea osului. Este
clasica fractura en bois vert(in lemn verde);
- infundarea , se observa mai ales la oasele late ale craniului;
- fisurile, se intalnesc mai ales la adulti si mai rar la copii, integritatea
formala a osului este pastrata si numai radiografii din incidente diferite, pot
sa arate traiectul de fractura.

4. Fracturi complete cu situatiile:

a) traiectul de fractura poate sa aiba sediul variabil, in caz de fractura directa
si dimpotriva, sa se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului daca fractura
este indirecta. Traiectul poate fi transversal, oblic, spiroid, longitudinal, in varf de
clarinet si in farina de fluture.
b) fragmentele sunt in general in numar de doua, uneori un traiect de
fractura accesoriu separa un al treilea fragment. Cand exista mai multe
traiecte fractura este cominutiva, fragmentele osoase purtand numele de
eschile;
c) deplasarea fragmentelor este variabila uneori minora, alteori este
camplexa. Aceasta deplasare se poate face:
- prin translatie cand unul din fragmente este deplasat inainte, inapoi,
intern sau extern, fata de celelalte fragmente, producand incalecarea lor;
- prin rotatie, cand un fragment se roteste in jurul axului sau longitudinal, in
vreme ce celalalt ramane imobil sau ambele fragmente se rotesc unele fata
de celalalt, in aceste cazuri exista decalajul fragmentelor;
- prin unghiularea unui fragment fata de celalalt. De obicei, fragmentele
sufera deplasari complexe, cand se asociaza unghiularea cu incalecarea sau
deplasarea laterala cu decalaj.
5. Leziunile partilor moi.
In timpul sau dupa fracturarea unor oase, se produc leziuni ale partilor moi, fie
prin agentul cauzal, fie prin fragmentele ascutite ale oaselor fracturate. Pot fi
lezati muschii tendoanelor, vasele, nervii, pielea. Lezarea muschilor si a
tendoanelor duce la tulburari de miscare. Lezarea oaselor poate determina
tulburari extrem de rare, intrucat daca sunt lezate oase mari, se pot produce
hematoame locale, uneori pot lua nastere chiar necroze si cangrene, prin
neirigarea tendonului asigurata de vasul respectiv. Leziunile nervoase pot
provoca aparitia unor paralizii sau tulburari senzoriale in zona respectiva.
Lezarea pielii creaza a fractura deschisa.

6. Fracturi inchise cand segmentele osoase sunt acoperite cel putin de piele.
7. Fracturi deschise in care pielea a fost lezata si osul ajunge in contact cu
exteriorul. In acest caz se poate infecta, poate apare un proces septic de osteita
sau chiar osteomielita care intarzie vindecarea sau poate da nastere unor
complicatii, distrugeri osoase, calus vicios, pseudoartroze.

II.3 Principalele tipuri de fracturi ale gambei

Din punct de vedere anatomopatologic, se deosebesc urmatoarele tipuri :
Fracturile platoului tibial
Fracturile diafizare
Fracturile pilonului tibial
Fracturile maleolare
CARACTERISTICI
Fracturile platoului tibial sunt fracturile intraarticulare ce
afecteaza epifiza proximala a tibiei pe o distanta de 6 cm de la
linia interarticulara.
Apar, de obicei, la adultii tineri si la varstnici prin caderea in
picioare pe gamba intinsa.
Fracturile diafizare pot fi localizate la nivelul :
- diafizei peroniere prin lovitura directa sau indirecta,
prin contractia violenta a bicepsului femural ;
- diafizei tibiale prin lovitura directa pe gamba, sau
indirecta prin torsiunea gambei cu piciorul fixat ;
- ambelor diafize gambiere prin traumatisme violente
directe sau indirecte.

II.4. Cauzele aparitiei fracturilor

Cauzele cele mai frecvente ale fracturilor membrelor sunt: caderea, strivirea,
accidente de circulatie, cu bicicleta sau pedestre, traumatismele sportive, luptele,
altercatiile, stresul sau oboseala persistenta, existand si fracturile spontane sau
idiopatice, fara o cauza aparenta. Factorii ce contribuie la producerea fracturilor
de membre sunt factori generali, precum osteoporoza sau maladia Paget.
La acestia se aduaga factori metabolici, precum deficienta in vitaminele C si D,
hiperparatiroidism, dar si factorii inflamatori precum osteomielita, artrita
reumatoida, si cei ischemici (necroza avasculara) sau neoplazici (tumori primare
ale osului sau metastaze), cat si factorii neuromusculari care constau in
traumatismele maduvei spinarii si miopatii.

II.5. Simptomatologie
Fractura, impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi, inclusiv hematomul
local sau difuz - la distanta - constituie focarul de fractura. Acest focar de fractura
este centrul de unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul clinic al fracturii.
Deosebim in acest tablou semne generale si locale:
a) Semne generale. Bolnavul traumatizat cu fractura, are stare generala mult
mai putin alterata, de obicei indispozitie generala, frisoane si temperatura ce
poate ajunge chiar la valori ridicate (39 grade C). Uneori poate fi subfebril de tip
aseptic. Aceste fenomene dispar in scurt timp fara sa fie necesar un tratament
special. Tulburarea starii generale este urmarea resorbtiei din focarul de fractura;
b) Semne locale. Pot fi de probabilitate si de certitudine. Cele de probabilitate
sunt importante si trebuie cercetate atent.
Durerea este un semn constant si valoros. Ea poate sa apara si dupa un
traumatism care nu a produs fractura, se datoreaza excitarii proprietatilor
existenti in focarul de fractura. La examinarea bolnavului durerea poate localiza

destul de exact sediul fracturii. Durerea pate fi un element socogen important

care sa declanseze prin ea insasi socul traumatic.
Echimoza, apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura in cazul fracturii
oaselor superficiale si mai tarziu atunci cand fractura se gaseste intr-un segment
de os acoperit de mase musculare puternice (difuzarea sangelui spre suprafata
se face mai greu).
Hematomul, este redus daca nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi
insa extrem de voluminos declansand un soc hemoragic.
Deformarea regiunii este un semn extrem de important care arata lipsa de
continuitate normala a celor doua fragmente. Deformarile iau uneori aspecte
tipice pe baza carora se pune cu usurinta diagnostic de fractura. Prezenta unei
fracturi determinata de traumatism sau de luxatie articulara, poate provoca de
asemenea o deformare locala astfel incat este indicat sa se efectueze un
examen atent pentru a face distinctie intre aceste afectiuni si fractura.
Scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabila. Pentru unele oase
lungi unice, cum ar fi femurul, daca se produce o fractura oblica, scurtarea poate
fi evidenta. Trebuie sa stim ca exista scurtare si in cazul unei luxatii, ceea ce
impune un examen atent pentru evidentierea sigura a acestui simptom.
Impotenta functionala se datoreaza lipsei de continuitate a parghiei osoase.
Uneori impotenta functionala este determinata numai de durere, dupa cum in
cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate, este mai putin evidenta. Trebuie
cunoscut bine aspectul, pentru ca un accidentat cu fractura angrenata, (fractura
care are sansele sa se evidentieze repede si corect), sa nu mai fie lasat sa faca
miscari care pot dezangrena fragmentele osoase, in cansecinta sa inrautateasca
starea fracturii punand sub semnul intrebarii sansele de insanatosire.
Semnele de certitudine (siguranta) au valoare mai mare pentru diagnostic insa
ele trebuie cautate cu grija pentru a nu agrava leziunea.
Mobilitatea anormala se manifesta atunci cand executand manevre asupra
oaselor pe care le banuim fracturate, constatam mobilitatea anormala a acestora
si avem certitudinea de fractura a acestora. Manevrele pentru depistarea
fracturilor pe aceasta cale trebuie sa fie extrem de blande deoarece mobilizarea

segmentelor fracturate este extrem de dureroasa. Semnul acestora este uneori

greu de pus in evidenta (in cazul fragmentelor angrenate sau al oaselor invelite
de mase mari musculare), si de cele mai multe ori neindicat.
Crepitatia osoasa se percepe o data cu abilitatea normala. Ea nu trebuie
confundata cu crepitatia fina a cheagurilor hematomului.
Intreruperea continuitatii osoase apreciata prin palpare, constituie un semn
pretios.
Netransmiterea miscarii de-a lungul unui os este un semn de fractura
complexa. Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a pune in
evidenta o fractura, cu conditia unei bune executii tehnice. El trebuie facut
sistematic, mai inainte de orice tentativa de reducere, si pentru a putea fi
completa in aprecierea impotentei deplasarilor, el trebuie sa fie efectuat de cel
putin doua incidente.
Alte semne:
Flictemele provin prin decalarea epidermei de catre plasma sau sange care
provine din focarul de fractura. Constituie un semn aproape constant dar tardiv.
Temperatura ridicata locala. Tegumentele din jurul focarului de fractura locala
au temperatura mai ridicata semn al responsabilitatii crescute.
Edemul local se explica tot printr-o vasodilatatie locala ca si prin tulburari
locale care apar fie reflex, fie determinata de modificari patologice locale,
compresiune pe vasele de intoarcere.

II.6. Diagnostic
Diagnosticul medical de fractura presupune o anamnez amanuntita, cu scopul
de a se preciza natura accidentului, proprietatile agentului traumatic, directia de
lovire, mecanismul deschiderii tegumentare. Cercetarea semnelor de fractura,
inspectia comparativa si descrierea plagii partilor moi, palparea i masuratorile,
precum si cercetarea pulsului, motilitatii si sensibilitatii segmentelor distale ale
membrelor, constituie elementele de baza ale diagnosticului pozitiv de fractura.

Daca prin plaga se observa sau iese un fragment osos, daca din plaga se
scurge sange amestecat cu particule de grasime si eventual microcheaguri
sanguine, aceast comunicare este evidenta si diagnosticul prezumptiv de
fractura deschisa devine un diagnostic de certitudine.
Asociatia pentru studiul Osteosintezei calsifica codificat fracturile pentru
crearea unui limbaj comun in traumatologie.
Clasificarea cuprinde un cod de doua simboluri in care:
- prima cifra reprezinta localizarea la nivelul scheletului, fiecare segment a
primit un numar: bratul 1, antebratul 2, coapsa 3, gamba 4, coloana 5, bazinul 6,
miina 7, piciorul 8, centura scapulara 9
- a doua cifra reprezinta localizarea la nivelul osului, fiecare os lung a fost
impartit in trei segmente numerotate astfel: epifiza proximala 1, diafiza 2, epifiza
distala 3 si malelolele 4
- urmatoarele trei simboluri reprezinta diagnosticul: A - fractura cu doua
segmente, B cu 3 segmente si C cominutiva
- a patra litera defineste tipul de fractura: A1 - spiroida, A2 - oblica, A3
transversala

II.7. Complicatii
Generale imediate :
- Congestia pulmonara la batrani ce conduc la bronhopneumonii grave
- Tulburari urinare la batrani cu adenoma de prostata fara fenomene urinare
pana atunci
- Infectia urinara ce urmeaza retentia de urina
- Diabetul, lent anterior, agravat de fractura, putand duce la acidocetoza.
Locale imediate :
Fractura deschisa, prin comunicarea focarului de fractura cu mediu extern, fie
printr-o plaga produsa din afara de agentul traumatic, cand plaga este mare
adesea anfractoasa cu corpi straini inclusi si practic infectata, fie cand inteparea
tegumentului se face din interior in afara de catre un fragment osos , prin

mobilizarea prudenta, prin tentative de reluare a mersului cand plaga este

punctiforma si practic neinfectata.
Complicatia cea mai grava a unei fracturi deschise este infectia , care
perturbeaza grav procesul de consolidare ajungandu-se la osteita si psedartroza.

II.8. Profilaxia
Profilaxia fracturilor const n respectarea tuturor regulilor de securitate n
producie, agricultur, transporturi, n activitatea sportiv, respectarea regimului
de munc la ntreprinderi, practicarea gimnasticii de producie i a repausurilor
pentru odihn de scurt durat. Pentru profilaxia fracturilor are o nsemntate
deosebit (mai ales, la copii) propagarea regulilor de circulaie i de comportare
n curte, pe strzi, supravegherea lor n timpul jocurilor sportive etc.

II.9. Tratament
Tratamentul incepe cu primul ajutor la locul accidentului.
Imobilizarea provizorie a focarului de fractura are drept obiective:calmarea
durerii, impiedicarea aparitiei complicatiilor.
Imobilizarea provizorie este precedata de degajarea membrelor,
dezbracarea acestora prin sacrificarea imbracamintei (taiere la incheieturi).
Tratamentul definitiv care se aplica in functie de tipul de fractura si cuprinde
tratamentul ortopedic, osteosinteza si fixator extern. Tratamentul ortopedic este
recomandat in fracturile fara deplasare sau fracturile transversale cu deplasare si
cuprinde reducerea sub anestezie a fracturii transversale care devine stabila si
imobilizarea in aparat gipsat femuropodal.
Pentru a evita complicatiile circulatorii pacientul trebuie supravegheat in
primele 24 de ore, fractura trebuie verificata radiologic imediat dupa reducere
apoi saptamanal pana la 3-4 saptamani iar ulterior lunar pana la consolidare. Se
poate adauga un toc de mers si se permite sprijinul progresiv

dupa o luna. Tratamentul prin osteosinteza se aplica in cazul fracturilor instabile

in treimea medie utilizandu-se tijele Kuntscher centromedulare cu alezaj.
Pentru fracturile cominutive, fracturile treimii proximale sau a celei distale ca si
fracturile in dublu etaj se recomanda tija centromedulara zavorata.
Daca nu este disponibila tija zavorata pentru fracturile treimii proximale sau
distale

se

poate

utiliza

osteosinteza

cu

placa

sau

tije

elastice

Tratamentul cu fixator extern se recomanda in fracturile deschise unde se

impune si o debridare atenta si in fracturile cominutive unde tija Kuntscher
singura nu asigura suficienta stabilitate. Tratamentul facturilor are drept obiectiv
principal obtinerea restabilirii functiei si pe cat posibil chiar a formei membrului.
Refacerea pe cat se poate anatomica a osului fracturat se obtine corijand
deplasarile, deci facand reducerea fracturii si imobilizand-o pana la formarea
unui calus solid. Tipul de imobilizare se reduce la minim atat cat este necesar
consolidarii fracturii pentru mentinerea in stare functionala a articulatiilor, a
muschilor si a circulatiei membrului si prin instituire cat mai precoce a unui
tratament de recuperare functionala, prin contractii musculare si mobilizare
articulara ce duc la recuperarea precoce a bolnavului.
A. Tratament ortopedic (nesangerand) - cuprinde in primul rand reducerea
din focar ce se face cu atat mai usor culcat manevra este mai precoce.
Reducerea

se

face

se

face

usor

daca

contractura

musculara

este

anhilata(rahidiana) sau prin tractiune continua (de minim 3 saptamani) in fractura

de gamba cominutive. Dupa reducerea fragmentelor urmeaza imobilizarea in
aparate gipsate corect aplicate fara a fi capitonate prea gros pentru a lua contact
cat mai direct cu osul. Aparatul gipsat pentru a fi eficient trebuie sa imobilizeze
cel putin o articulatie de deasupra si duna de sub focarul de fractura, evitandu-se
astfel miscarea de rotatie in ax. Membrul trebuie sa fie imobilizat intodeauna in
pozitie functionala pentru a preveni redorile, atrofiile musculare si osoase.
Osteosinteza metalica trebuie sa realizeze un montaj robust (fara miscari in
focar) si durabil pana la consolidare.

B. Tratamentul de recuperare :
Este tot atata de importanta ca si reducerea si imobilizarea fracturii.
Cultura fizico-medicala cu scopul de recuperare a functiei prin actiunea asupra
muschilor si articulatiilor va fi cu atata mai eficenta cu cat va fi instituit mai
precoce si fara intreruperi. In majoritatea cazurilor exercitiile de contractii
musculare pot fi incepute la cateva zile de la reducerea fracturii, nefiind violente
pentru a nu jena procesul de consolidare. Deasemenea bolnavul va efectua
miscari de contractura musculara a membrelor libere, nefracturate mobilizandusi
articulatiile care nu au fost cuprise in aparat gipsat .
Dupa scoaterea aparatului gipsat, exercitiile musculare si articulare vor fi
intensificate facute fara intreruperi pe toata perioada zilei. La chineziterapie se
asociaza tot cu scopul recuperarii functionale : masajul, fizioterapia si
balneoterapia. Acelasi tratament de recuperare va fi facut si in cazul
tratamentului chirurgical.
C.Tratamentul chirurgical - se recurge la tratamentul chirurgical intodeuna
cand prin mijloacele ortopedice nu se poate obtine reducerea si imobilizarea
corecta a unei fracturi si pastrarea acestora pana la consolidare.

Tratamentul

chirurgical consta in deschiderea focarului de fractura, avivarea fragmentelor

osoase, reducerea sub controlul vederii si a deplasarii urmate intodeuna de
fixare cu ajutorul implantelor metalice (placi, cuie, placa si suruburi, tija, fixator
extern). Tratamentul chirurgical impune insa conditii riguroase de asepsie,
utilajulnecesar pentru a se preintampina infectia osoasa cu dezastrele ei. Toate
materialele metalice de osteosinteza sunt confectionate din materiale inoxidabile,
speciale care sa fie inerte si sa nu produca nici o reactie din partea organismului.
Osteosinteza metalica trebuie sa realizeze un montaj robust (fara miscari in
focar) si durabil pana la consolidare, necesar pentru a se preintampina infectia
osoasa cu dezastrele ei. Toate materialele metalice de osteosinteza sunt
confectionate din materiale inoxidabile, speciale care sa fie inerte si sa nu
produca nici o reactie din partea organismului.

II.10. Dispozitive de imobilizare in fracturi

Atele lineare

atele cutie

Atele vacuumatice

Atele gonflabile

Atele de extensie

Aparatul toracobranhial

Bandajul ,, n 8

IMOBILIZAREA

Traumatism mana - atela palmara+esarfa

Traumatism antebrat - atela+esarfa

Traumatism cot - bandaj+esarfa

Traumatism humerus - atela+esarfa

Dislocarea anterioara a umarului - esarfa

Traumatism glezna - atela pneumatica

Traumatism femur atela de tractiune (extensie)

Cap. III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL : TENSIUNE, EDEM,
TUMEFACTIE, CONFORT,PULS,TENSIUNE ARTERIALA
Ingrijirile speciale se acorda in functie de starea generala a pacientului, starea
locala a membrului traumatizat si tipul fixarii folosite in vederea interventiei
chirurgicale.
Ingrijirile speciale au ca obiectiv recuperarea functionala a mobilitatii articulare,
a fortei musculare s recomandarile privind anumite interdictii. Acestea au ca scop
reeducarea posturii, a staticii si a mersului, in condiii de siguranta si de
performante cat mai apropiate de cele normale.

III.1. Promovarea sanatatii

Educatia sanitara consta n :
1. Msuri de profilaxie primara
a)asigurarea unei alimentatii echilibrate
- trebuie sa contina factorii necesari mentinerii bunei functionari a
organismului (nici un aliment nu contine toti factorii, fiind necesara
combinarea alimentelor de origine animala cu cele de origine vegetal)
- acizii grasi nesaturati actioneaza asupra troficitatii cartilagiului
- glucidele n exces, datorita cresterii ponderale, actioneaza asupra
articulatiilor
- profilaxia osteopatiei de carenta impune si eventuala terapie a afectiunilor
digestive ce mpiedic absorbtia vitaminei D
- alimentatia bogata n vitamina D (galbenus de ou, lapte, unt. ficat)
asociata cu helioterapia previne aparitia rahitismului la copii
- evitarea fumatului, a consumului excesiv de cafea
b)educarea pacientului sa-si mentina o pozitie corecta n timpul activitatilor
c)educarea pacientului sa evite ortostatismul prelungit sau miscarile brute
d)educarea pacientului sa previna traumatismele:

- datorate accidentelor de circulatie sau casnice

- datorate nerespectarii regulamentelor de protectia muncii
- ce pot aparea la pacientii cu tulburari de vedere, de echilibru
e)folosirea unor mijloace de sustinere: bare de sustinere montate pe pereti,
ndepartarea obstacolelor
f)educarea pacientului privind efectuarea exercitiilor fizice pentru ntretinerea
capacitatii de efort a organismului (evitarea mersului pe jos pe teren accidentat,
alunecos si a ncaltamintei necorespunztoare)
g)colaborarea cu profesorul de gimnastica medicala, fizioterapeutul

2. Masuri de profilaxie secundara

a)Articulatiile sensibile se vor proteja cu fasa elastica (in timpul eforturilor
excesive)
b)Constientizarea populatiei pentru efectuarea controlului medical de
specialitate la aparitia simptomelor specifice (evitarea tratarii acestora la
domiciliu prin metode rudimentare)
c)Respectarea tratamentului prescris si efectuarea controlului periodic impus
de afectiune.

III.2. Recunoasterea modificarilor clinice

Examenul clinic este efectuat de medicul specialist care apreciaza starea
morfo-functionala a aparatului locomotor prin evaluarea:
a)intergritatii osteo-articulare
b)pozitiei corpului membrelor mobilitatii articulatiilor
Se determina:
- greutatea, naltimea
- perimetru toracic
- perimetru abdominal

- la membrul inferior
- la coapsa
- la gamba unde e mai groasa
- la genunchi, n regiunea mediana
- la membrul toracic

III.3. ngrijiri specifice

Obiective:
- sa asigure conditiile de mediu
- sa pregateasca materialele si instrumentele necesare
- sa pregateasca pacientul psihic si fizic (zona interesata, pozitia
corespunzatoare)
- sa sustina pacientul n timpul examinarii
- sa serveasca medicul cu instrumentele / materialele solicitate
- sa efectueze eventualul pansament sau imobilizarea provizorie a regiunii
afectate
- sa reorganizeze locul de munca
Pacienti imobilizati n aparat gipsat
Urmarirea periodica a starii segmentelor distale (degetele membrului inferior
afectat, neacoperite de aparatul gipsat) si ale miscarilor active la acest nivel.
Educarea pacientului sa efectueze miscri active periodice n toate articulatiile
libere, acestea avand rolul de a mentine tonusul, volumul si forta musculara n
parametrii normali, mobilitatea articulara activa n limitele normale si sa previna
aparitia focarelor de tromboza.

Observarea periodica a culorii tegumentelor din jurul aparatului gipsat; aparitia

palorii (ischemie) sau a cianozei (staza) se semnaleaza imediat medicului
specialist, deoarece poate reprezenta un semn al instalarii unui edem
posttraumatic rapid, care transforma un aparat gipsat aplicat corect iniaial, ntrunul constrictiv (un veritabil garou), ce impune despicarea lui pe toat lungimea
si n toata grosimea (pana la piele).
Dac sub aparatul gipsat exista o plaga suturata, se urmareste culoarea
aparatului gipsat iar daca se sesizeaza aparitia unei pete, care poate sugera
prezenta sangelui sau a secretiilor purulente sub gips, se anuna medicul
specialist; n situaia n care medicul stabileste ca nu este necesara ndepartarea
aparatului gipsat, asistentul medical va urmari n zilele urmtoare, cresterea
dimensiunii petei initiale.
Monitorizarea periodica a durerii; in mod normal, dupa aplicarea aparatului
gipsat, durerea traumatica scade n intensitate; cresterea difuza a intensitatii
durerii va fi considerata un simptom de alarma si va fi semnalata de urgenta
medicului specialist; durerea la nivelul calcaiului poate fi determinata de pozitia
ndelungata n decubit dorsal, motiv pentru care n aceast situatie, se ajuta
pacientul sa-si schimbe pozitia n decubit ventral sau lateral.
Sesizarea imediata a medicul specialist, n cazul n care pacientul acuza
furnicaturi, amorteli, senzatie de constrictie sau presiune la nivelul membrului
afectat,

deoarece

aceste

simptome

pot

sugera

agravarea

edemului

posttraumatic, debutul unui sindrom de compartiment sau comprimarea nervului

sciatic popliteu extern ntre marginea supero-externa a aparatului gipsat si colul
peroneului.
Sesizarea de urgenta a medicului specialist la aparitia oricarui miros emanat de
la nivelul aparatului gipsat, deoarece mirosul fetid denota prezenta escarei de
decubit sau aparitia unei infectii la nivelul tegumentelor aflate sub ghips.
Asezarea obiectelor de stricta necesitate la ndemana pacientului si nlaturarea
obstacolelor, precum
fundamentale.

si

deservirea

lui

satisfacerea

tuturor nevoilor

Supravegherea starii generale a pacientului si acordarea de ajutor la

efectuarea primelor pasi, deoarece datorita emotiei, a neindemanarii initiale n
folosirea dispozitivelor de mers sau a scaderii bruste a tensiunii arteriale la
trecerea din decubit dorsal n ortostatism, exista riscul lipotimiei.
Educatia continua a pacientul in privinta necesitatii respectarii indicatiilor
medicului specialist si a echipei de ngrijire, solicitandu-i o colaborare constanta.
Aplicarea masurilor de combatere a efectelor imobilizarii la pat; educatia
pacientului privind:
- modul de folosire a mijloacelor auxiliare pentru schimbarea pozitiei n pat;
verificarea nelegerii recomandarilor fcute;
- necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare (cadru, carje, baston) n deplasare
pentru protejarea membrului lezat, n timpul consolidarii;
- modul de efectuare a unor miscri fara a prejudicia procesul de vindecare;
- consecintele sprijinirii precoce pe membrul afectat;
- necesitatea respectarii repausului la pat si a indicatiilor medicului;
- exercitii n perioada de recuperare.

Pacienti imobilizaii pe extensie continua

Instalarea pacientului imobilizat pe extensie continua ntr-un pat pozitionat la
distanta de usa salonului (de preferinta langa fereastra), unde aparatul de
extensie este ferit de eventuale traumatisme.
Verificarea frecventa a dispozitivului de tractiune: cablurile sa treaca prin
mijlocul rolelor scripetelui, greutatile sa atarne libere si sa fie dozate
corespunzator, iar cadrul si barele patului sa nu stanjeneasca aparatul.
Ridicarea extremitatii distale a patului (n zona picioarelor) n pozitie procliva,
realizand astfel contraextensia prin greutatea corpului pacientului.
Pozitionarea pacientului corect n decubit dorsal si explicarea faptului ca
greutatile l pot deplasa distal, situatie n care trebuie sa revina n pozitia iniiala
folosindu-se de dispozitivele auxiliare cu care este dotat patul.

ncurajarea mobilizarii din decubit dorsal n pozitie semisezand si invers,

deoarece aceasta mobilizare previne aparitia complicatiilor pulmonare.
Explicarea miscarilor permise si a amplitudinii lor; aceste miscari previn
instalarea hipotrofiei musculare, a redorilor articulare si apariia trombozei.
Supravegherea pacientului sa nu se pozitioneze n decubit lateral, deoarece
aceasta genereaza o micare de torsiune nociva la nivelul focarului de fractura.
Verificarea pozitiei membrului afectat n functie de tractiune si eventual,
corectarea pozitiei vicioase prin plasarea unei perne sau a unei paturi facute sul;
pozitia optima este cea cu genunchiul n flexie usoara si cu axul membrului
tangent la spatiul interdigital I.
Supravegherea periodica a starii tegumentelor la nivelul brosei si efectuarea
toaletei si a pansamentului zonei respective; se prefera fixarea pansamentului cu
benzi de leucoplast, evitand bandajarea, care poate genera efect de garou n
prezenta edemului posttraumatic.
Urmarirea periodica a culorii si a temperaturii locale a membrului afectat si
sesizarea medicului specialist la orice modificare aparuta.
Aplicarea tuturor masurilor de prevenire a complicatiilor imobilizarii la pat si a
infectiilor nosocomiale.
Ajutarea pacientul n satisfacerea tuturor nevoilor fundamentale .
Acordarea suportului psihic, explicandu-i necesitatea tractiunii pentru
vindecarea membrului traumatizat, ncurajandu-l continuu si ndepartandu-i
sentimentul de neputinta.
Pacienti operati (fixare interna / externa)
Combaterea stazei venoase si prevenirea complicatiilor tromboembolice, prin
monitorizarea pulsului periferic si a tensiunii arteriale; solicitarea pacientului sa
efectueze miscari active la nivelul articulatiilor neimobilizate ale membrului pelvin
operat; administrarea anticoagulantelor dupa doza si orarul stabilit de catre
medicul specialist si recoltarea periodica de sange pentru determinarea probelor
de coagulare.

Urmarirea periodica a eficacitatii, calitatii si permeabilitatii drenajului, aspectului

si cantitatii secretiilor; schimbarea recipientului de drenaj cand este plin si
notarea cantitatii si aspectului secretiilor drenate; suprimarea tubului de dren la
2448 ore; n cazul existentei unei secretii abundente sau cu aspect sero
purulent, mentinerea si urmarirea n continuare a drenajului, pana cand medicul
specialist indica suprimarea acestuia.
n cazul pacientului imobilizat postoperator pe atela sau gutiera gipsata,
aceasta se ndeparteaza nainte de fiecare pansament si se reaplica dupa
terminarea pansamentului, ocazie cu care, de fiecare dat, se cur i se
captuseste cu vata.
n cazul pacientului imobilizat postoperator n aparat gipsat circular, naintea
primului pansament, decuparea n dreptul plagii operatorii a unei ferestre, care n
final, se aplica peste pansament si se fixeaz cu ture circulare de fasa; aceasta
fereastra va avea dimensiuni optime, nici prea mici pentru a nu predispune la
formarea edemului de fereastra, nici prea mari pentru a nu predispune la
deteriorarea aparatului gipsat.
n situaia plagilor suturate primar, cu evolutie aseptica, controlarea periodica,
efectuarea toaletei cu solutii antiseptice si aplicarea pansamentului uscat pe
plaga operatorie, la interval de 48 ore.
n situatia plagilor suturate primar, care evolueaza cu zone congestionate,
efectuarea toaletei cu solutii antiseptice si aplicarea pansamentului umed pe
plaga operatorie, la interval de 24 ore.
n situaia plagilor suturate primar, care evolueaza septic cu congestie intensa
i secretie seropurulenta, suprimarea partiala a firelor de sutura n vederea
asigurarii unui drenaj mai eficient, recoltarea secretiei pentru efectuarea
antibiogramei, spalare din abundent a plagii cu soluii antiseptice si aplicarea
pansamentului umed, ori de cate ori este necesar.

n situatia plagilor deschise, la care urmeaza a se practica sutura secundara

sau acoperirea cu plastie tegumentara, efectuarea toaletei mecanice si chimice
si aplicarea pansamentului uscat sau umed, n functie de aspectul plagii
(cantitatea de secretie, prezenta si aspectul tesutului de granulatie, aspectul
marginilor plagii, starea tegumentelor de vecinatate).
Suprimarea firelor de sutura, de regula, n ziua a 12-a sau a 14-a postoperator.
n situatia pacientului operat cu ajutorul fixarii externe (fixator extern), se
controleaza periodic starea tegumentelor din jurul fiselor, se dezinfecteaza si se
panseaza, protejand fiecare fisa cu o compresa sterila fixata cu banda de
leucoplast.
Pacienti cu amputatie
n cazul amputatiilor, se acorda suport psihic pacientului si familiei (ncurajarea
pacientului sa-si priveasc bontul, mod de abordare a implicatiilor psiho sociale
a amputatiei; existenta posibilitatii de protezare; existenta fenomenului de
membru fantoma care poate fi ignorat n cazul protezarii); educarea pacientului
(mod de pansare a bontului; prevenirea contracturilor prin pozitionarea corecta a
segmentului).
Pe toat durata spitalizarii, asistentul medical i va asigura pacientului confortul
psihic necesar; i va solicita consimtamantul pentru toate tehnicile de ngrijire, i
va fi alaturi si l va linisti, asigurandu-l ca va fi n permanenta supravegheat si va
fi ajutat ori de cate ori va avea nevoie; va insufla ncredere n echipa operatorie si
de ngrijire pentru inducerea unei stari de bine fizica si psihica, necesara
participarii lui active la recuperare.
Asistentul medical nu furnizeaza informatii pacientului si apartinatorilor despre
tipul interventiei chirurgicale sau despre maniera n care aceasta a decurs;
aceasta sarcina i revine medicului specialist traumatolog care a condus echipa
operatorie.

Recuperarea imediata
Recuperarea trebuie sa fie precoce; ncepe din a doua zi postoperator, prin
efectuarea miscarilor pasive n articulatiile libere ale membrului operat si prin
efectuarea de masaj, evitand incizia; n zilele urmatoare, scade progresiv
ponderea miscarilor pasive si creste ponderea si amplitudinea miscarilor active.
Asistentul medical ridica pacientul n pozitie sezand initial n pat, apoi la 2-3 zile
postoperator la marginea patului timp de 5-10 minute, perioada care se
prelungeste progresiv n zilele urmatoare.
Pentru prevenirea edemelor declive, pacientul este supravegheat si educat sa
evite flexia ndelungata a gambei pe coapsa, atat n pat, cat i la marginea
patului; cand este n decubit dorsal, se aseaza membrul pelvin n pozitie procliva
pe o atela Brown, cu genunchiul n flexie usoara, iar cand este n pozitie sezand
la marginea patului, i se aseaza membrul pelvin pe un taburete, cu genunchiul n
extensie.
Asistentul medical nvata si ajuta pacientul n vederea reluarii mersului cu
ajutorul dispozitivelor de mers; pacientul foloseste initial cadrul de mers, apoi o
pereche de carje cu sprijin axilar, apoi bastonul canadian sau o carje scurta;
renunta definitiv la dispozitivele ajutatoare initial n casa, apoi afara, n momentul
dobandirii sigurantei n mers; acest moment variaza de la caz la caz, n functie
de varsta pacientului, de starea lui generala si de gravitatea initiala a afectiunii.
Reluarea sprijinului pe membrul pelvin operat va fi progresiva; momentul si
procentul acestuia stabileste medicul specialist.
Dupa reluarea mersului, asistentul medical nsoete zilnic pacientul la serviciul
de fizioterapie si recuperare.
Masuri igieno-dietetice recomandate la externare
I se explica pacientului necesitatea respectarii controalelor periodice stabilite
de catre medicul specialist, ocazie cu care va primi indicatiile terapeutice si de
ngrijire ulterioare.

Educarea pacientului n vederea evitarii obezitatii prin respectarea unui regim

alimentar rational.
Educarea pacientului n vederea evitarii oboselii articulare prin reluarea
progresiva a ortostatismului si a mersului cu evitarea eforturilor fizice excesive.
Sfatuirea pacientului sa efectueze plimbari n aer liber cu cresterea progresiva
a duratei acestora, pe distante scurte si pe teren drept, evitand terenul
accidentat, urcarile si coborarile n panta.
ndemnarea pacientului sa practice miscari n apa cu temperatura de 36C,
care are un efect sedativ favorabil; rezistenta apei la miscare se poate doza n
functie de posibilitatile pacientului, marind sau micsorand viteza de executie a
miscarii.
Educarea pacientului sa respecte un repaus zilnic de 1 2 ore pe zi n decubit
dorsal cu membrul pelvin afectat n pozitie procliva, atunci cand edemul este
accentuat.
Sfatuirea pacientului ca, la reluarea serviciului, sa evite ortostatismul
ndelungat, frigul si umezeala.
ndrumarea pacientului catre un serviciu de recuperare, n vederea continuarii
tratamentului recuperator nceput n perioada internarii.

Cap.IV
PREZENTARE CAZURI CLINICE
IV.1. Material si metode folosite pentru studiul de caz
Studiul de caz a rezultat din supravegherea, ngrijirea permanenta si
urmarirea evolutiei a 3 pacienti. n acest scop am folosit interviul cu pacientii n
perioada internarii lor n spital. Dupa culegerea datelor, le-am analizat si
interpretat (identificand nevoile specifice), am elaborat diagnosticul de ngrijire,
am planificat ngrijirile (planul de ngrijire cuprinzand obiectivele de ngrijire si
interventiile proprii si delegate), dupa care le-am executat n ordinea prioritatilor,
efectuand cu regularitate, evaluari la diverse intervale de timp, n vederea
atingerii scopului final.
Studiul de caz releva ca, ngrijiile acordate n primele zile sunt ndreptate spre
stabilizarea hemodinamica, echilibrarea psihica si ngrijirea leziunilor traumatice.
Ulterior, ngrijirile se adreseaza, cu predilectie mobilizarii pasive si active,
efectuata cu scopul de a preveni complicatiile imobilizarii de lunga durata la pat.

CAZUL I
CULEGEREA DATELOR
SURSE DE INFORMATIE
- primare (pacienta);
- secundare (familia pacientei, echipa medicala, foaia de observatie).
DATE PRIVIND IDENTITATEA BOLNAVULUI
Date relativ stabile
Nume: M.
Prenume: S.
Varsta: 24 ani
Sex: femeiesc

Stare civila: necasatorita

Nationalitate: romana
Religia: ortodoxa
Ocupatia: studenta
Date variabile
Domiciliul: Drobeta Turnu-Severin
Alimentatia: echilibrata i diversificata care ii asigura necesarul zilnic de
calorii; preferinte: dulciurile i cartofii prajiti. Masticatie i apetit normale.
Consumul de cafea, tutun, alcool, droguri: consuma o ceasca de cafea zilnic,
3-4 tigari ocazional. Nu consuma alcool, droguri.
Obiceiuri: isi petrece timpul liber cu parintii i fratele, citeste, merge cu grupul
de prieteni in excursii, la teatru.
Conditii de viata: Locuieste impreuna cu parintii intr-un apartament de 4
camere. Fiind o persoana sociabila, are foarte multi prieteni.
Starea de sanatate anterioara
Boli anterioare: bolile infecto-contagioase ale copilariei. Neaga boli cronice
sau infecto-contagioase in familie.
Stari fiziologice: menarha la 13 ani, flux moderat, nedureros.
Interventii chirurgicale: apendicectomie la varsta de 8 ani.
Accidente: nu a avut.
Date antropometrice:
Grup sanguin: A II
Rh: pozitiv
Greutate: 58 kg
Inaltime: 168 cm
Deficite senzoriale: nu prezinta
Proteze: nu prezinta
Alergii: nu este alergica la nimic

INFORMATII LEGATE DE BOALA

Temperatura: 36,8oC
Puls: 72 p/min, regulat
Tensiunea arteriala: 120/65 mmHg
Respiratia: 19 r/min
Apetit: normal
Eliminare: mictiuni i scaune normale
Somn: linistit, doarme 8-9 ore pe zi
Miscarea: mobilitate foarte buna, practica gimnastica aerobica
Anxietate: moderata
Stres: nu este stresata
Confort: nu este obisnuita cu mediul spitalicesc
Stare depresiva: nu prezinta
Stare de constienta: constienta, orientata in timp i spatiu
Capacitate de comunicare: este comunicativa
Motivele internarii: durere vie la nivelul gambei stangi; impotenta functionala a
membrului inferior stang; mobilitate osoasa anormala cu senzatie de fragmente
osoase.
Istoricul bolii: in dimineata zilei de 03.03.2012, in drum spre piata, tanara
aluneca pe scara din fata blocului in care locuieste, se dezechilibreaza i cade
pe piciorul stang. Imediat ce a cazut, pacienta a simtit o durere vie la nivelul
gambei stangi. Se prezinta la Unitatea Primiri Urgente a Spitalului Judetean
Ploiesti, unde i se acorda primele ingrijiri i i se recomanda internarea.
Diagnostic medical: Fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi.
Data internarii: 03.03.2012, ora 9:30
Examen clinic general
Tegumente i mucoase: normal colorate.
Tesut celular subcutanat: normal reprezentat.
Sistem ganglionar-limfatic: normal la palpare.
Sistem osteo-articular: intreruperea continuitatii osoase la nivelul gambei
stangi; imobilitatea membrului inferior stang.

Aparat respirator: torace normal conformat, miscari respiratorii simetrice,

murmul vezicular prezent bilateral.
Frecventa respiratorie: 19 r/min.
Aparat cardio-vascular: cord in limite normale, zgomote cardiace ritmice,
pulsul periferic prezent i bine batut. TA = 126/65 mmHg. P = 70 p/min, regulat.
Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, tranzit intestinal normal,
ficat i splina in limite normale.
Aparat uro-genital: loji renale libere, suple i nedureroase, mictiuni fiziologice.
SNC: echilibrat.
Examen clinic local
- echimoza plantara este liniara i discreta;
- deformarea regiunii este tipica;
- la palpare se percep crepitatii osoase;
- miscarea membrului inferior stang este limitata i dureroasa.
Stare fizica la internare
- stare generala relativ buna;
- durere vie in focarul de fractura;
- impotenta functionala a membrului inferior stang;
- tahipnee moderata;
- functii vitale cu urmatoarele valori: TA = 120/65 mmHg, P = 70 p/min, R =
19 r/min, T = 36,9oC
Examen radiologic: radiografie fata i profil gamba stanga, in urma careia se
precizeaza diagnosticul: fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi.
ANALIZA I INTERPRETAREA DATELOR
a. Nevoi afectate
surse de dificultate
Nevoia fundamentala

Manifestari de
independenta

- a respira i a avea o
buna circulatie

- respiratie ritmica,
simetrica
- R=16-19 r/min
- TA=120/65 mmHg

Manifestari
de
dependent
a
- tahipnee
moderata

Sursa de
dificultate
- durere i
imobilitate

- P=70 p/min, regulat

- tegumente normal
colorate
- a bea i a manca

- a se misca i a avea o
buna postura
- a dormi i a se odihni

- a fi curat, ingrijit, a
proteja tegumentele i
mucoasele

- dentitie buna,
completa
- masticatie usoara i
eficace
- reflex de deglutitie
prezent
- digestie normala
- limitarea miscarilor
- dificultate de a se
mobiliza
- adormiri cu dificultate
- treziri frecvente in
timpul noptii
- oboseala
- tegumente i fanere
curate, ingrijite i
integre

- a evita pericolele

- frica, neliniste,
perturbarea somnului
- predispozitie la
accidente

- a comunica

- integritatea persoanei
i a organelor sale de
simt
- dezvoltare
intelectuala normala
- inactivitate

- a se recrea

b. Stabilirea problemelor
Probleme actuale:
- alterarea integritatii fizice;
- durere vie la nivelul gambei stangi;
- imobilizare;

- apetit
diminuat

- durere
- imobilizare
- spitalizare

- aparat gipsat
- durere
- durere
- imobilizare
gipsata
- anxietate
- dificultate - durere
temporara
- imobilizare in
in a-i
AGFP
acorda
ingrijiri
igienice
- durere
- afectare fizica, imobilizare in
AGFP
- spitalizare
- necunoasterea prognosticului
bolii
- dificultate - spitalizare
de a stabili - aparat gipsat
legatura cu
familia i
prietenii
- spitalizare
- durere
- aparat gipsat

- disconfort, oboseala;
- anxietate;
- vulnerabilitate fata de pericole;
- deficit temporar de autoingrijire;
- dificultate de a lua legatura cu familia i prietenii;
- dificultate de a indeplini activitati recreative.
c) Probleme potentiale:
- risc de complicatii cauzate de alterarea integritatii fizice i imobilizare:
- atrofie musculara;
- anchiloiza;
- tulburari respiratorii i circulatorii;
- formarea unui calus vicios.
- risc de accidentare (cadere);
- risc de alterare a nutritiei prin deficit din cauza diminuarii apetitului.
c. Stabilirea gradului de dependenta
- grad 3 de dependenta temporara; pacienta prezinta surse de dificultate
diferite, deci are nevoie de echipa de ingrijire i ulterior de o persoana pentru
a-i satisface anumite nevoi fundamentale.
d. Diagnostic de nursing
- alterarea integritatii fizice in urma traumatismului prin cadere manifestata
prin impotenta functionala insotita de durere vie in focarul de fractura;
- postura inadecvata din cauza aparatului gipsat i a durerii, manifestata prin
limitarea miscarilor i dificultate de a se mobiliza;
- risc de alterare a nutritiei prin deficit din cauza diminuarii apetitului, in
conditiile durerii, imobilizarii i spitalizarii;
- somn inadecvat cantitativ i calitativ din cauza constrangerii fizice in aparat
gipsat, durerii i anxietatii, manifestat prin adormiri cu dificultate, treziri
frecvente in timpul noptii, oboseala;
- anxietate moderata i vulnerabilitate fata de pericole din cauza durerii,
afectarii fizice cu imobilizare in aparat gipsat, necunoasterii prognosticului

bolii, manifestata prin frica, neliniste, perturbarea somnului, predispozitie la

accidente (caderi);
- deficit temporar de autoingrijire din cauza durerii i imobilizarii in aparat
gipsat manifestat prin dificultate in executia ingrijirilor igienice;
- perturbarea comunicarii cu familia i prietenii din cauza spitalizarii i
imobilizarii in aparat gipsat manifestata prin dificultate de a stabili legatura cu
acestia;
- dificultate de a indeplini activitati recreative din cauza durerii, imobilizarii in
aparat gipsat, spitalizarii, manifestata prin inactivitate;
- risc de complicatii cauzat de alterarea integritatii fizice i imobilizarii: atrofie
musculara, anchiloza, tulburari respiratorii i circulatorii, calusare vicioasa.
PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
a. Obiectiv global
- pacienta sa fie recuperata din punct de vedere functional pentru a putea sai satisfaca singura nevoile fundamentale i sa se reintegreze in societate.
b. Obiective specifice
- pacienta sa beneficieze de conditii optime de ingrijire i de tratament
adecvat;
- pacienta sa inteleaga importanta imobilizarii;
- pacienta sa prezinte dureri diminuate in intensitate intr-un timp cat mai scurt
posibil;
- pacienta sa aiba un regim alimentar corespunzator, bogat in calciu i
vitamine;
- pacienta sa fie echilibrata psihic, sa adopte masurile necesare pentru
diminuarea anxietatii.
c. Obiective pe perioada de urgenta
- pacienta sa fie linistita calmarea durerilor;
- pacienta sa beneficieze de ingrijiri generale i locale de urgenta, sa i se
explice, sa inteleaga necesitatea acestora, sa coopereze cu echipa de
ingrijire;
- imobilizarea provizorie;

- precizarea diagnosticului clinic i radiologic;

Primul ajutor a fost acordat in Unitatea Primiri Urgente a Spitalului Judetean
Ploiesti i a constat in:
- calmarea durerii cu Algocalmin 2 fiole, i.m.;
- examinarea clinica a segmentului fracturat;
- efectuarea unei radiografii fata i profil a oaselor gambei stangi pentru
precizarea diagnosticului;
- imobilizarea provizorie intr-o atela Cramer.
APLICAREA
INTERVENTIILOR
Problema
Alterarea integritatii
fizice.
Cauza:
- traumatismul
Manifestari:
- durere vie in
focarul de fractura
i impotenta
functionala

Obiective
Pacienta:
- sa prezinte dureri
diminuate in
intensitate pana la
disparitie in decurs
de 24-48 ore;
- imobilizare
corecta in aparat
gipsat in vederea
formarii i
consolidarii
calusului osos;
- sa prezinte stare
de relativ confort
fizic.

Interventii
autonome i
delegate
- pacienta a fost
internata in sectia
Ortopedie intr-un
salon curat,
luminos, aerisit, cu
o temperatura
optima;
- am asigurat
conditiile de
microclimat,
confort, utilajul
auxiliar necesar
schimbarii pozitiei
i mobilizarii
pacientei;
- am sfatuit
pacienta sa nu
efectueze miscari
care i-ar putea
accentua durerea;
- am condus
pacienta la serviciul
Radiologie pentru
radiografia de
control;
- am masurat i
notat functiile vitale;
- la indicatia
medicului am
administrat
antialgic

Evaluare
- in urma
interventiilor
autonome i
delegate durerea a
diminuat treptat;
dupa imobilizare in
AG s-a mentinut o
jena dureroasa la
nivelul focarului de
fractura;
- functiile vitale sau incadrat in limite
normale;
- rezultatele
examenelor de
laborator au foat in
limite normale;
- controlul
radiologic confirma
imobilizarea
corecta.

Postura
inadecvata.
Cauze:
- imobilizare in AG;
- durere.
Manifestari:
- limitarea
miscarilor;
- dificultate de a

Pacienta:
- sa-i adapteze
miscarile la noile
conditii create de
imobilizarea in AG;
- sa beneficieze de
relativ confort fizic;
- calmarea durerii

(Algocalmin 1 fiola
i.m.);
- am evaluat
caracteristicile
durerii;
- am recoltat
produse biologice
i patologice la
indicatia medicului
(VSH, HLG, uree
sanguina,
hematocrit, TGO,
TGP);
- am pregatit
pacienta in vederea
reducerii
ortopedice;
- la indicatia
medicului am
executat testare la
Xilina 2 %;
- am participat cu
medicul la
reducerea
ortopedica a
fracturii.
- am invatat
pacienta modalitati
de mobilizare
activa permise, iam fixat pe
marginea distala a
patului agatatoare
cu ajutorul carora
sa se poata ridica
mai usor in pozitie
sezand;
- la fiecare 2 ore
am ajutat pacienta
sa se mobilizeze,
sa ia in pat pozitii
cat mai comode
pentru a preveni
aparitia

- dupa 2 zile
pacienta se
acomodeaza
aparatul gipsat;
durerile au cedat;
- pacienta a inceput
sa se mobilizeze cu
ajutorul carjelor;
are tonusul i forta
musculara pastrate.

se misca.

Risc de alterare a
nutritiei: deficit.
Cauze:
- durere;
- imobilizare;
- spitalizare.
Manifestari:
- diminuarea
apetitului.

Pacienta:
- sa-i recapete
apetitul in
urmatoarele 2 zile;
- sa fie echilibrata
nutritional;
- sa i se asigure un
regim alimentar
bogat in calciu i
vitamine.

escarelor de decubit. Am protejat zonele

expuse prin asezarea de pernite moi de
vata invelite in tifon;
- am ajutat pacienta sa se
imbrace/dezbrace, sa-i efectueze
toaleta zilnica, sa se alimenteze;
- la indicatia medicului am administrat
Algocalmin 2 fiole i.m.
- am explicat
- pacienta i-a
pacientei rolul
recapatat apetitul,
alimentatiei pentru se alimenteaza i
mentinerea
se hidrateaza
echilibrului biologic corespunzator.
al organismului i
pentru favorizarea
vindecarii
(formarea
calusului);
- am luat legatura
cu familia pentru
furnizarea
alimentelor
preferate i in
acelasi timp bogate
in calciu (lapte,
branza, oua) dar i
fructe proaspete
pentru favorizarea
tranzitului i
combaterea
eventualei
constipatii din
cauza imobilizarii;
- am ajutat
pacienta sa se
alimenteze,
servindu-i
alimentele in
conditii igienice, pe
cat posibil
alimentele
preferate.

Somn inadecvat.
Cauze:
- aparat gipsat;
- durere;
- anxietate.
Manifestari:
- adoarme cu
dificultate;
- treziri frecvente;
- oboseala.

Pacienta:
- sa beneficieze de
ore suficiente de
somn;
- sa prezinte somn
odihnitor.

- Anxietate
moderata;
- Vulnerabilitate
fata de pericole.

Pacienta:
- sa-i inteleaga
boala, necesitatea
imobilizarii;

Cauze:
- durere;
- imobilizare;
- necunoasterea
prognosticului bolii.
Manifestari:
- frica;
- neliniste;
- perturbarea
somnului;
- predispozitie la
accidente.

- sa coopereze cu
echipa de ingrijire
pentru o evolutie
favorabila rapida;
- pacienta sa
beneficieze de un
mediu de
siguranta, fara
accidente.

- am ajutat
pacienta sa aiba o
pozitie
corespunzatoare in
pat pentru a se
putea odihni;
- am rugat pacienta
sa evite picotelile in
timpul zilei;
- la indicatia
medicului am
administrat
Diazepam 10 mg, 1
tableta seara,
inainte de culcare.
- am explicat
pacientei
mecanismul de
producere dar i de
vindecare a
fracturii;
- am discutat cu
pacienta despre
tratamentul pe care
il va face pe
perioada
spitalizarii;
- la indicatia
medicului am
administrat
medicatie
antialgica
(Algocalmin) i
tranchilizanta
(Diazepam) pe cale
orala;
- am ajutat
pacienta sa se
mobilizeze,
sfatuind-o sa nu
faca miscari inutile,
spre a reduce riscul
unei eventuale
caderi;
- am invatat
pacienta cum sa

- pacienta
beneficiaza de ore
de somn suficiente;
se simte odihnita.

- anxietatea s-a
diminuat odata cu
acomodarea cu
aparatul gipsat i

diminuarea durerii;
- pacienta
colaboreaza cu
echipa de ingrijire;
- pacienta prezinta
o stare psihica
buna;
- pacienta se
mobilizeaza corect
cu carjele; este
atenta.

Deficit temporar de
autoingrijire.
Cauze:
- durere;
- imobilizare in AG.
Manifestari:
- dificultate in
executia ingrijirilor
igienice.

Pacienta sa-i
mentina
tegumentele i
mucoasele curate
i integre.

Perturbarea
comunicarii cu
familia i prietenii.
Cauze:
- spitalizare;
- imobilizare in
aparat gipsat.
Manifestari:
- dificultate de a
stabili legatura cu
acestia.
Dificultate de a se
recrea.
Cauze:
- durere;
- imobilizare in AG;
- spitalizare.
Manifestare:
- inactivitate.

Pacienta:
- sa poata
comunica cu
familia i prietenii
sai.

Risc de complicatii.
Cauze:
- alterarea
integritatii fizice;
- imobilizare.

Pacienta:
- sa fie echilibrata
din punct de
vedere respirator i
circulator;
- sa prezinte valori

Pacienta:
- sa prezinte stare
de buna dispozitie.

foloseasca carjele
i cum sa se
deplaseze corect
cu ele.
- am efectuat
toaleta corporala a
pacientei, pe
regiuni;
- interventiile
aplicate nevoii de a
se misca i de a
avea o buna
postura satisfac i
aceasta nevoie.
- inlesnesc accesul
familiei i
prietenilor pacientei
in salon in timpul
orelor de vizita;
- sfatuiesc pacienta
sa comunice
telefonic cu
apropiatii sai in
afara orelor de
vizita.
- explorez i
stabilesc impreuna
cu pacienta ce
activitati recreative
ii produc placere, in
conditiile
imobilizarii i
spitalizarii;
- permit ca familia
sa-i aduca un
aparat TV portabil
pentru ca pacienta
sa urmareasca
emisiunile
preferate.
- am supravegheat
faciesul pacientei;
- am observat,
masurat i notat
respiratia i pulsul;
- am masurat i

- in urma aplicarii
interventiilor
pacienta prezinta
tegumente i
mucoase curate i
integre.

Obiectiv realizat.

Obiectiv realizat

In urma
interventiilor
autonome i
delegate aplicate,
pacienta are o
evolutie favorabila,

ale functiilor vitale

in limite normale.

notat tensiunea
arteriala i
temperatura;
- am observat
ritmic aspectul
tegumentelor
degetelor
membrului afectat.

fara complicatii

EVALUARE FINALA
La data de 03.03.2012, pacienta in varsta de 21 de ani se prezinta la spital in
urma unei caderi accidentale cu urmatoarele acuze: durere vie la nivelul gambei
stangi, impotenta functionala a membrului inferior stang, mobilitate osoasa
anormala cu senzatie de cracmente osoase. In urma examinarii medicale i a
examenului radiologic se stabileste diagnosticul medical de fractura helicoidala a
tibiei la nivelul gambei stangi i se decide internarea pacientei.
Pe parcursul internarii, pacienta a beneficiat de tratament ortopedic, antialgic,
tranchilizant; avand o evolutie favorabila, se externeaza la data de 10.03.2012 cu
stare generala ameliorata, functii vitale cu valori in limite normale.
Diagnostic la externare: Fractura helicoidala 1/3 medie la nivelul tibiei gambei
stangi. Imobilizare 40 zile in aparat gipsat pelvipodal care cuprinde articulatia
genunchiului i articulatia gleznei.
Bilantul autonomiei la externare:
In urma interventiilor autonome i delegate, la externare pacienta prezinta:
- stare de dependenta redusa deoarece se deplaseaza cu ajutorul unei carje;
- respiratie spontana libera;
- puls ritmic, amplu, bine batut;
- alimentare i hidratare corespunzatoare;
- echilibrata din punct de vedere fizic i psihic;
- somn fiziologic;
- tegumente i mucoase curate i integre;
- poate efectua unele activitati recreative i de destindere;
- cunoaste masurile de prevenire a complicatiilor.

Recomandari la externare:
Plan de recuperare i reintegrare socio-profesionala:
- va respecta perioada de imobilizare in aparat gipsat (40 de zile);
- va efectua miscari reduse, fara fortarea membrului afectat;
- va respecta un regim alimentar bogat in proteine, calciu, saruri minerale;
- dupa scoaterea aparatului gipsat, va efectua exercitii fizice usoare, care sa
puna in miscare grupele de muschi aflate in imobilitate prelungita.

CAZUL II
Nume:C.
Prenume:Radu
Domiciliul:Drobeta turnu-Severin
Varsta: 56 de ani
Ocupatia: contabil
Sex: masculin
Data internarii:18.06.20013
Diagnosticul: fractura diafizara tibie dreapta 1/3 medie.
Motivele internarii: durere vie in 1/3 gamba dreapta, mobilitate anormala,
impotenta functionala, tumefactie.
A.H.C.: congestie pulmonara cu 6 ani in urma; neaga alte afectiuni.
A.P.: Conditii de viata si munca: bune.
Istoricul bolii: In cursul zilei, cade din mers pe trotuar, acuza dureri vii la 1/3
gamba dreapta, mobilitate anormala, impotenta functionala, motive pentru care
se prezinta in sectia de ortopedie, unde se decide internarea sa si tratamentul
chirurgical care consta in reducere, osteosinteza cu tija Kuntscher, tehnica
operatorie in focar inchis. In serviciul de urgenta se efectueaza mobilizare cu
atela Kramer.
Examenul local: - deformarea tibiei, valvus 1/3 medie cu mobilitate anormala,
impotenta functionala, puls prezent la artera pedicoasa.

NECESITATI DEPENDENT - INDEPENDENT

1. A respira - Respiratia 15/min
2. A se alimenta alimentatie activa la pat
3. A elimina - diureza 1400 mm/24 h scaun 1/24 h
4.A se misca si rnentine o buna postura imobilizarea in atela Kisman
5. A dormi, a se odihni insomnie
6. A se imbraca, dezbraca impotenta functio-nala a membrului pelvin drept
7. Mentinerea temperaturii in limitele normale - T= 36.50C -36.90C
8. A fi curat ingrijit infirmiera
9. A evita pericolele necesita supraveghere
10. A comunica cu cei asemeni tie - comunica cu cei din jur
11. A practica religia - este ortodox
12. A te preocupa de realizarea proprie - este receptiv la indicatiile cadrelor
medicale
13. A se recrea- Imobilizat la pat
14. A invata educatie sanitara este interesat de afectiunea sa, vrea sa afle cat
mai multe detalii
Examene cerute: EKG, analiza de sange, radiografie
Administrarea medicamentelor:3x2 Hipazim si Propanolol 40mg tablete pe
zi.
Epicriza: este externat in stare ameliorata, cu recomandarile: mobilitate activa
la marginea patului; reluarea mersului cu sprijin in carje, fara sa calce pe piciorul
drept 2 luni; scoaterea firelor la 16 zile de la operatie.

CONCLUZII FINALE
1. Fractura de tibie (in special cea deschisa) reprezinta una din problemele
cele mai importante ale traumatologiei moderne, atat pentru dificultatile
terapeutice deosebite, cat si pentru complicatiile frecvente pe care le
genereaza.
2. Cresterea continua a incidentei fracturilor de tibie este o consecinta a
conditiilor vietii moderne (motorizare, industrializare).
3. Modificarile patologice care apar la nivelul partilor moi expuse (tulburari
metabolice ce merg pana la necroza) sunt provocate de actiunea
traumatismului si de expunerea la factorii de mediu contaminanti.
4. Principiile terapeutice pot fi sistematizate n urmtoarele principii:
necesitatea acordarii primului ajutor nca de la locul accidentului;
transportul cat mai rapid ntr-o unitate medicala cu dotari ireprosabile si
echipa multidisciplinara complexa;
desocare si tratamentul leziunilor asociate;
instituirea cat mai precoce a antibioterapiei;
efectuarea osteosintezei si acoperirea imediata sau secundara a
defectelor tegumentare;
imobilizarea stricta a focarului de fractura din momentul reducerii pana
la consolidare;
recuperarea precoce prin mobilizari pasive si active n toate
articulatiile.
5. Colaborarea multidisciplinara si formarea unei echipe complexe de
ngrijiri este necesara din momentul internarii pacientului si pana la
externarea lui.

6. Concluziile studiului de caz, coroborate cu experienaa dobandita in

practica, ma determina sa consider ca, respectarea principiilor primului ajutor
la locul accidentului, continuate n timpul transportului, apoi respectarea
principiilor de baza n spital si recuperarea precoce, reprezinta cheia
succesului n ngrijirea pacientilor cu fractura de tibie.

BIBLIOGRAFIE
1. Titirc, L.: Manual de ngrijiri speciale acordate pacienilor de asistenii
medicali, Ed. Viaa Medical Romneasc, Bucureti, 1998.
2. Antonescu, D.; Barbu, D.; Niculescu, D. L,; Panait, Gh.; Popescu, M.;
Purghel, Fl.; Stnculescu, D.; Stoica, C.; i Cristea, t.: Elemente de
ortopedie i traumatologie, Ed. Publistar, Bucureti, 1999.
3. Caloghera, C.: Chirurgie de urgen, Ed. ANTIB, Timioara, 1993.
4. Gorun, N.; i Troianescu, O.: Fractura deschis, Ed. Medical, Bucureti,
1979.
5. Pop, Al.: Fractura deschis de tibie, Vasile Goidi University Press, Arad
1999.
6. Proca, E.: Tratat de patologie chirurgical, Ed. Medical, Bucureti, 1988.
7. Tomoaia, Gh.: Curs de traumatologie osteoarticular, Ed. Medical
Universitar Iuliu Haieganu Cluj-Napoca, 1999.
8. Voiculescu, M.: Medicina pentru familie, Ed. Medical, Bucureti, 1986.
9. Mozes , Carol : Tehnica ingrijirii bolnavului , Ed. Medicala , Bucuresti 2003
10. Balt, G. A.: Tehnici generale de ngrijire a bolnavilor, Ed. Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1988.
11. Restian, A.: Diagnosticul medical, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1988.