Sunteți pe pagina 1din 3

FUNCTIILE LIMBII DUPA ROMAN JAKOBSON

Termenul a comunica deriva din latinescul communicare, care semnifica a fi in legatura cu, iar
comunicarea in limba romana este actiunea de a comunica si rezultatul ei.
Roman Jakobson in Essais de linguistique generale, stabileste sase functii ale limbajului, in care
sunt angajati factorii comunicarii. Functiile limbii corespund situarii comunicarii lingvistice in perspectiva
unuia dintre factorii comunicarii:

emitent - functia expresiva sau emotiva

receptor functia persuasiva sau conativa

mesaj functia poetica sau conotativa

cod - functia metalingvistica

referent, (context) functia informativa, denotativa sau referentiala

canal de transmitere functia fatica, interactionala

1. EMITATORUL este un individ, un grup uman sau o institutie care transmite un mesaj pentru care
are o motivatie si un scop. Functia corespunzatoare centrarii mesajului pe emitator este
functia EXPRESIVA, emotiva sau personala, care tradeaza starea afectiva, sentimentele, valorile morale,
capacitatile cognitive si cultura emitatorului. Functia emotiva a comunicarii consta in evidentierea starii
interne a emitatorului. Functia expresiva se refera, cum bine se stie, la capacitatea pe care o avem, ca
Emitatori, sa marcam pozitia noastra fata de informatia pe care o contine enuntul nostru.
Ea se se realizeaza la nivelul emotive al limbajului prin interjectii, al exclamatii, prin lungirea
emfatica a sunetelor. Este semnificativ ca intonatia are un rol deosebit de important in exprimarea pozitiei
Emitatorului. Alte procedee: folosirea diminutivelor si augmentativelor, preferinta pentru un anumit termen
din seria de sinonime aflata la dispozitia vorbitorului.
2. RECEPTORUL este destinatarul unui mesaj, in mod concret un individ, un grup uman sau o
institutie care intra in mod voit sau intamplator in posesia unui mesaj. Functia orientata spre receptorul
mesajului este cea CONATIVA, persuasiva, retorica, de apel sauinstrumentala si serveste la incitarea
acestuia la actiune/respectiv la incetarea actiunii prin ordine, indemnuri, rugaminti, interdictii, etc. Prin
acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor. Functia conativa se concentreaza pe strategia
lingvistica a contactarii receptorului, bazata pe marci ale vocativului (la substantive, pronume, numerale si
adjective) si imperativului (mod verbal personal), de propozitii imperative, exclamative, afirmative si
negative. Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelenta.
3. MESAJUL include datele transmise si codul de simboluri care intentioneaza sa ofere un mesaj
specific, particular acestor date. Functia aferenta mesajului este functia POETICA, estetica sai
imaginativa, care orienteaza limbajul spre sine, spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe
modul cum se spune, cum se vorbeste, spre deosebire de limbajul stiintific, care pune accentul pe ce se
spune. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, in special reclamele pentru serviciile turistice. Functia
poetica presupune modul in care este concentrat mesajul poetic de la emitator spre receptor si constituie
functia esentiala a artei verbale. Ea nu apare singura: in poezia epica, unde se intrebuinteaza formulari la
persoana a treia, apare si functia referentiala; in poezia lirica, in care enunturile sunt la persoana intai, apare
si functia emotiva, iar in poezia liric-adresativa, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda,
1

epistola, satira), apare si functia conativa. In opera dramatica, se exploateaza din plin resursele oferite de
functiile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicarii, care creeaza atmosfera specifica.
4. CODUL vizeaza elemntele din care se construieste mesajul. Semnele codului pot apartine
limbajului verbal, nonverbal si paraverbal, dar si altora: semnele de circulatie, simbolurile matematice, etc.
functia corespunzatoare codului este cea METALINGVISTICA, ce are in vedere intelegerea corecta si
completa a mesajului. Ea presupune interventii prin care se verifica folosirea si intelegerea cuvintelor, a
sensului lor, a implicatiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar sa se atraga atentia asupra codului
utilizat, fie prin gesturi, fie in perifraze explicative (explicatii de genul glumesc, desigur). Functia
metalingvistica are in vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul in care functionarea nivelurilor
limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizeaza si faciliteaza comunicarea. Comicul de
situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistica a comunicarii
5. CONTEXTUL e compus dintr-un ansamblu de factori care afecteaza semantica enunturilor, este o
anumita
situatie
de
comunicare. Functia
limbajului
corespunzatoare
contextului
este
cea REFERENTIALA. Aceasta ilustreaza modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o
interpretare personala, o imagine, o parere sau o ide, asa cum o percepe emitatorul. Functia referentiala
transmite informatii despre lumea reala sau imaginara, trimite la context si stabileste referentul. Ea poate
fidenotativa sau cognitiva, avand in vedere informarea, contextul lingvistic si extralingvistic (social,
cultural,) al comunicarii.
6. CANALUL este o suma a tuturor posibilitatilor fizice si mentale de comunicare, constituind cale
ape care se difuzeaza mesajul.la nivel fizic, canal poate constitui aerul (vorbirea), impulsurile electrice
(telefonul), luminozitatea (farurile, semaforul), cablul (TV), hartia (scrisoarea), impulsurile electronice
(calculatorul), dar este nevoie si de o conexiune de ordin psihologic intre emitator si receptor pentru
realizarea si mentinerea comunicarii.canalul presupune o cale coerenta de comunicare dintre cei doi
colocutori. La nivelul canalului pot aparea factori perturbatori, producatori de bruiaje. Functia limbajului
corespunzatoare canalului este cea FATICA, interactionala. Ea serveste la stabilirea relatiei de comunicare
si la cultivarea interesului pentru aceasta pana la incheierea mesajului, prin verificarea functionarii optime a
circuitului. La nivelul contactului social functia fatica asigura comunicarea de succes prin amprenta
lingvistica degajata.

In modelul lui Jakobson se gasesc explicatii pentru fiecare dintre functiile prezentate.

Functia referentiala este cea prin care este dezvaluit continutul referential al mesajului, adica acel ceva din
lumea exterioara discursului la care mesajul face referire. De exemplu, in expresia Te rog, da ciinele afara,
acum!, referirea se face la faptul ca eu (cel care vorbeste) cer ca acel ciine domestic, aflat aici, cu noi,
inauntru, sa fie scos din incaperea in care ma gasesc acum (dimpreuna cu interlocutorul meu) si asta chiar in
acest moment si nu mai tirziu.
Functia poetica pune accent pe mesaj ca atare (si pe utilizarea unui mediu oarecare de comunicare), de
dragul mesajului in sine, cum s-ar spune. Prin ea, limbajul pare sa afiseze imensa gama de posibilitati de
expresie pe care o are: asociatiile (cum ar fi echivalentele, sinonimiile, antinomiile), elemente de prozodie
(accentul, repetarea unor sunete) ori limitele dintre secvente lingvistice si relatiile dintre acestea, toate tin de
forta insasi a de expresie a limbajului si sint evidentiate de functia poetica.
Functia emotiva face referire la atitudinea enuntiatorului fata de ceea ce spune si fata de cel caruia i se
adreseaza. Aceasta functie poate fi reperata prin intonatiile folosite, prin intensitatea vocii, sau prin alte
elemente cu acelasi rol.
Functia fatica este cea prin care limbajul asigura mentinerea in contact a interlocutorilor. Intr-un discurs, ea
este decelabila prin detectarea acelor segmente care nu au alt rol in economia actului de comunicare, care
sint numite fleacuri in limbajul comun, dar care permit sa ne asiguram ca sintem in contact cu alteritatea.
Functia metalingvistica este cea prin care limbajul pune la dispozitie mecanismele necesare pentru a ne
asigura ca sintem acordati cu interlocutorul/-ii (ca folosim acelasi cod, in acelasi context, de exemplu)
Intelegerea mai clara a acestei functii se poate face prin recurs la Cursul la Cursul lui Saussure (partea unde
se vorbeste despre functia autoreferentiala a limbajului).
Functia conativa se refera la toate aspectele limbajului care tradeaza intentia locutorului de a crea un
raspuns (sau macar o reactie de raspuns) din partea destinatarului.

Bibliografie:
1.

F. Puscas, Comunicare (Limba si litaratura romana), ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2004;

2.

Ion Toma, Elena Silvestru, Sinteze de limba romana, ed. Niculescu, Bucuresti, 2007