Universitatea de Vest ,,Vasile Goldis-Arad

Filiala Baia Mare

Stiinte juridice-Specializare Drept
Anul IV, sem II
Student: Cotiu Vasile Alexandru

D R E PTU L M U N C I I

1.Definitia si trasaturile caracteristice ale grevei

Notiunea de greva poate fi analizata atat din punct de vedere juridic, dar si din punct de
vedere etimologic.
In sens juridic, notiunea de greva este folosita pentru incetarea, totala sau partiala a muncii de
catre salariati, in scopul obtinerii unor revendicari economice si sociale legate de conditiile de munca
si de plata muncii, de securitate sociala.
Din punct de vedere etimologic cuvantul 'greva' isi are originea in cuvantul 'greva' din limba latina
populara, insemnand un teren plat, format din nisipuri si pietris, pe malul marii sau al unui curs de
apa. In limba romana a fost preluat din limba franceza dupa numele pietei din Paris 'Place de greve'.
Greva este considerata un fenomen complex, intrucat, reprezentand instrumentul de lupta
esential pentru salariati, antreneaza perturbarea functionarii unor intreprinderi sau servicii producand
prejudicii atat celui ce angajeaza, salariatilor grevisti, dar si al clientilor intreprinderii sau
beneficiarilor de servicii.1
In sens etimologic, greva reprezinta orice miscare revendicata prin care un grup profesional
determinat incearca, prin incetarea lucrului, sa impuna anumite solutii sau sa inceteze anumite decizii
pe care grupul le contesta.
Doctrina contemporana apreciaza ca exercitarea dreptului de greva nu reprezinta un scop in
sine, ci ea intervine numai dupa ce a fost epuizata cel putin o procedura prealabila obligatorie ce isi
are ratiunea atat in necesitatea solutionarii pe cale pasnica a oricarui conflict colectiv de munca 2, cat
si in necesitatea protejarii intreprinzatorului care nu trebuie sa fie luat prin surprindere, legiuitorul
creandu-i astfel posibilitatea de a lua acele masuri care sa conduca la diminuarea pierderilor de
productie pe durata grevei, a diminuarii prejudiciilor pe care le-ar produce clientilor cu care unitatea
con1ucreaza.
1 Alexandru Athanasiu, n Alexandru Athanasiu, Magda Volonciu, Luminia Dima, Oana Cazan, Codul
muncii. Comentarii pe articole, Vol. I, Articolele 1-107, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2007, p. 2-3.

2 A se vedea Sanda Ghimpu, Dreptul muncii, Editura Didactic i pedagogic, Bucureti, 1985, p. 1-2.

Faza finala posibila (si cea mai grava) a conflictului de interese este greva.
Constitutia Romaniei prevede in art. 40 alin. 1 dreptul la greva, care constituie, concomitent, si un
principiu fundamental al dreptului muncii. In baza prevederilor constitutionale si ale art. 18 din Codul
muncii, prin contractul colectiv sau prin cel individual de munca nu se poate renunta la dreptul la
greva. O astfel de clauza de renuntare, chiar inserata in contract, este nula. Asadar, greva nu este o
manifestare de forta a salariatilor acceptata tacit de lege, ci un drept constitutional care, in masura
exercitarii sale legale, este intangibil.
Greva constituie un drept individual si colectiv. El apartine fiecarui salariat dar se exercita in
mod colectiv .
Cu toate ca textul legal se refera la unitate (persoana juridica), greva poate fi declansata si in cazul
salariatilor unei persoane fizice - angajator. Concluzia de curge din insasi garantarea cu titlu general a
dreptului de greva de art. 40 alin. 1 din Constitutie.
Potrivit art. 9 alin. 2, conflictele de interese pot avea loc si la nivelul grupurilor de unitati, al
ramurilor ori la nivel national. Ca urmare si greva, ultima etapa a conflictelor de interese, poate
interveni si la aceste nivele.
Sunt necesare anumite clasificari in legatura cu art. 41 alin. 1 din lege care dispune:
'Greva poate fi declansata daca, in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a
conflictului de interese prin procedurile prevazute de prezenta lege si daca momentul declansarii a
fost adus la cunostinta conducerii de catre organizatori cu 48 de ore inainte.
Inainte de declansarea grevei, medierea si arbitrajul sunt obligatorii numai daca partile, de comun
acord, au decis parcurgerea acestor etape'.
Insa, in cazul in care partile au hotarat sa recurga la arbitraj, declansarea grevei nu mai este posibila
deoarece hotarare a comisie de arbitraj este irevocabila si face parte din contractul colectiv de munca.

2. Scurt istoric privind greva si dreptul la greva .

Corolarul pe plan juridic al grevei il reprezinta dreptul la greva, care, in unele state are o
consacrare constitutionala. Daca dreptul la greva este, in principiu, afirmat in legislatia diferitelor
state industrializate, o definitie a lui s-ar parea ca lipseste cu desavarsire.
Nicio conventie a Organizatiei Internationale a Muncii, organizatie specializata in materie, nu
recunoaste expres dreptul la greva. Trebuie sa recunoastem insa, ca in Pactul International relativ la
drepturile economice, sociale si culturale este proclamat, in art. 8, dreptul sindical si dreptul la greva
cu precizarea, care-l amendeaza substantial, ca acesta 'trebuie exercitat conform legilor din fiecare
tari '.
Un alt document international, Carta Sociala Europeana (adoptata de Consiliul Europei in
anul 1961 si intrata in vigoare in 1963) afirma 'dreptul muncitorilor si al intreprinzatorilor la actiuni
colective, in caz de conflicte de interese, inclusiv dreptul la greva, sub rezerva obligatiilor ce pot
rezulta din conventiile colective in vigoare'.3
Dreptul la greva este deci, in conceptia Consiliului Europei, mijloc de asigurare a negocierii
colective.
Ca si negocierea colectiva, institutie moderna a dreptului muncii, greva a intrat in randul
institutiilor juridice ca o actiune directa, un mijloc de presiune, tocmai pentru ca reprezinta in esenta
sa, un corectiv eficient al dezechilibrului existent intre cel ce angajeaza (patronul) si muncitor. Intradevar, trebuie sa recunoastem ca fata de puterea discretionara economica si sociala a patronului,
salariatul este perpetuu intr-o situatie inferioara. Negocierea colectiva si respectiv greva sunt tocmai
3 Ovidiu inca, Dreptul muncii. Relaiile colective, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2004, p. 3.

'contrapondere', 'compensatia necesara', Astfel se explica necesitatea 'imputernicirii' de catre legiuitor

a 'grupului social al muncitorului cu un instrument juridic apt sa modifice, sa deplaseze sau sa
contracareze singurul joc al fortelor economic '.4
Doctrina occidentala considera greva o libertate fundamentala, apreciind ca insasi dreptul
muncii, este, la ora actuala, construit pe o asemenea piatra unghiulara.
Considerand ca toate aprecierile sunt pe deplin intemeiate, libertatea muncii, fiind un principiu
indiscutabil al dreptului, totusi anumite limite se impun cu puterea evidentei pentru ca '''nicio libertate
nu este in sine suverana'. In cazul libertatii grevei, este unanim acceptat ca limitele acesteia sunt date
de necesitatea ca aceasta sa nu devina excesiva. O greva este deci legala sau ilegala, dreptul la greva
se exercita deci in limitele sale firesti, in masura in care nu se abuzeaza de acest drept, incalcandu-se
alte drepturi fundamentale. Este foarte cunoscut faptul ca abuzul de drept, in toate sistemele de drept,
este sanctionat.
Greva trebuie inteleasa totodata si ca o ultima solutie, fiind admis - in principiu - de a se
inscrie intr-o 'zona expansiva de dialog social'.
Dupa Revolutia din 1989 si trecerea Romaniei la economia de piata, dreptul la greva a
reaparut dintre drepturile fundamentale ale salariatilor, primind consacrarea deplina. In acest sens, art.
40 din Constitutia adoptata in anul 1991 a reglementat dreptul la greva care este pe larg dezvoltat in
Legea m. 15/1991 (abrogata) si in Legea nr. 168/1999.
Astfel, art. 40 din Constitutie prevede ca 'Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor
profesionale, economice si sociale', iar alin. 2 prevede ca 'Legea stabileste si limitele exercitarii
acestui drept precum si granitele necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate'.
Hotararea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale sau de reprezentati,
participanti la conflictul de interese, cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor
sindicatelor respective.
Pentru ca exercitarea dreptului la greva sa fie considerata ca fiind facuta cu respectarea tuturor
prevederilor legale aplicabile in materie, este necesar ca aceasta sa se circumscrie urmatorilor
parametrii:

greva sa aiba un caracter profesional sa urmareasca numai realizarea unor interese

profesionale ale salariatilor, cu caracter economic si social, fara a urmari scopuri pur politice;

greva sa fie declarata cu respectarea prevederilor legii referitoare la parcurgerea

obligatorie a procedurii de conciliere, instituita cu scopul de a se incerca solutionarea pe aceasta cale
a conflictului colectiv de munca ivit;

declararea grevei sa intruneasca adeziunea numarului necesar de salariati pentru a hotari

incetarea colectiva a lucrului si sa ia sfarsit de indata ce aceasta conditie nu mai este intrunita, ca
urmare a renuntarii la greva a unor salariati

greva sa se desfasoare cu respectarea prevederilor legii referitoare la protejarea bunurilor

ce apartin angajatorului, a instalatiilor si utilajelor a caror oprire ar prezenta pericol de deteriorare sau
pentru viata si sanatatea oamenilor, precum si protejarea intereselor salariatilor care, neparticipand la
greva, voiesc sa continue lucrul;

greva sa inceteze, definitiv ori temporar, ori de cate ori sunt conditiile prevazute de lege
pentru incetarea sau suspendarea acestora.
Fenomenul de greva este cunoscut de foarte mult timp. Astfel, incetarea muncii, ca protest
impotriva conditiilor grele de lucru, este cunoscuta inca din antichitate in atelierele mestesugaresti
sau pe marile santiere. In Egiptul antic sub Ramses al II-lea muncitorii care lucrau in Valea Regilor la
construirea mormintelor faraonilor au incercat o greva 'a demnitatii'
4
de

Ion Traian tefnescu, Tratat

dreptul muncii, p. 38-39.

teoretic i practic

Aceasta reglementare - prima de acest gen cunoscuta in istoria omenirii privea muncitorii liberi,
dreptul asupra vietii si a mortii sclavilor depinzand, dupa cum este cunoscut, de stapanii lor care
aveau deplina libertate de a hotari.
Romanii au fost preocupati de doua categorii de 'greve' considerate ca fiind extrem de grave;
grevele privind serviciile publice si cele legate de nevoile esentiale ale societatii, cum erau cele ale
brutarilor, ale marinarilor de pe navele care transportau cereale, ale lucratorilor de moneda si chiar ale
lucratorilor de la pompele funebre.5
La sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, odata cu dezvoltarea
industriala grevele au luat un nou avant. In secolul trecut, tot in Anglia, tara cea mai dezvoltata
industrial, au aparut si grevele cu caracter politic, ca si prima greva generala.
In toate tarile dezvoltate, la ora actuala, declansarea grevelor este privita de organizatori cu toata
responsabilitatea.
In istoria miscarii muncitoresti din Romania, cele mai cunoscute greve au fost urmatoarele:
greva pantofarilor din Sibiu (1853) care a fost prima greva semnalata in tara noastra; greva
muncitorilor din portul Braila (1868), greva muncitorilor de la atelierele C.F.R. din Bucuresti (1888),
greva generala a feroviarilor din Transilvania (1904), greva minerilor din Valea Jiului (1906), greva
generala a muncitorilor ceferisti din iunie 1919, greva muncitorilor petrolisti (iulie-august 1919),
greva generala din 1920, greva muncitorilor forestieri din Valea Muresului (1925), greva muncitorilor
de la Resita (1926), greva muncitorilor de la Lupeni (1929), grevele muncitorilor de la uzinele Le
Maitre - Bucuresti, greva de la Fabrica 'Saturn' Bucuresti (ianuarie 1933) care a fost prima greva din
Romania cu ocuparea fabricii de catre muncitori. Au urmat greve le muncitorilor petrolisti si ceferisti
care au culminat in ianuarie-februarie 1933; greva generala a muncitorilor textilisti de la fabrica de
postav din Buhusi (1935), greva muncitorilor de la fabrica de vagoane 'Astra' - Arad (1936).
Dupa 1944 si pana in 1990 a existat un vid legislativ in ceea ce priveste posibilitatea
declansarii si desfasurarii grevei.
Reglementarea privind grevele a fost abrogata expres prin Codul Muncii din 1950. Atat acest
act normativ cat si Codul Muncii din 1972 nu contin niciun fel de reglementari referitoare la dreptul
la greva si la solutionarea conflictelor colective de munca.
Actualmente dreptul la greva este stipulat foarte clar in Constitutie. Astfel, art. 40 arata ca
'salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale. Legea
stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept, precum si garantiile necesare asigurarii
serviciilor esentiale pentru societate' .6

BIBLIOGRAFIE
1.Codul Muncii
2.Conflictul colectiv de munc i greva, Ed. Forum,Bucureti, 1994 .Popa N.
3. Teoria general a dreptului, Editura Actani, Bucureti, 1985.
4 .Legea nr. 168/12.11.2009 - privind soluionarea conflictelor de munc
5. Suport de curs
5 Raluca Dimitriu, O perspectiv asupra dreptului colectiv al muncii, n Revista romn de dreptul
munciinr. 7/2010, p. 10.

6
41

A se vedea Ion Traian

tefnescu,

op. cit.,

p. 40-