Rezolvare Varianta 96 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)

(Lucian Blaga, drama “Zamolxe”)

1. Sinonime: neam = popor, naţiune, viţă; vânjoasă = puternică, viguroasă; rost = chemare,
menire, rol;
a răzvrăti = a răscula, a revolta, a ridica
2. Scrierea cu majusculă a cuvântului “Orbul” se motivează prin faptul că defineşte un
substantiv propriu,un personaj din Biblie.
3. Expresii/locuţiuni cu substantivul “inimă”: de la inimă la inimă, din inimă, a avea inima de
gheaţă, a avea inima deschisă, a fi cu inima împăcată, a-şi lua inima în dinţi, a jura cu mâna pe
inimă
4. Polisemia cuvântului “picior”: *La meciul de fotbal, Mihai şi-a luxat piciorul.(membrul
inferior al corpului omenesc) *Mihaela are o veioză cu picior.(suport) *Şi-a cumpărat scaune
cu picioare de metal. *Are casa aşezată la piciorul dealului. *Din îmbinarea silabelor
accentuate şi neaccentuate dintr-un vers rezultă piciorul metric sau măsura versului.
5. Indici de spaţiu: “munţii”, “ceruri”, “sat”, “munţii”, “apele”, “livadă”;
Indici de timp: “zilele”,”dimineaţa”, “o vreme”, “e mult de-atunci”
6. În enunţul “E mult de-atunci, mult”, repetarea adverbului “mult” ilustrează o perioadă
îndelungată ce s-a scurs de la încercarea lui Zamolxe de a-i creştina pe daci, sugerând timpuri
ancestrale.
7. Conflictul dintre Zamolxe şi poporul său este cauzat de incapacitatea dacilor de a înţelege
menirea profetului lor (”dar tu, ne-nţelegând-mi rostul, mi-ai lovit/ cu pietre vorbele”), fapt
ce-i stârneşte acestuia mânia şi revolta: “Voiam să răzvrătesc/ şi munţii împotriva ta”.
Înţelepciunea domoleşte “veninul” lui Zamolxe, amintindu-şi învăţăturile Divine, parabola cu
Orbul.
8. În viziunea lui Zamolxe, Dumnezeu este în tot şi în toate, în Universul întreg, prin prefaceri
în elemente ale naturii ce se insinuează apoi în componente ale spiritul uman: “îl întrupezi în
floare şi-l ridici în palme”, “Îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii”. El este gândul tăinuit în
suflet, izvorul pe care-l laşi “să-ţi curgă pe picioare”. Orice om este fiul lui Dumnezeu, “un
orb bătrân”, pe care fiecare dintre noi “îl purtăm de mână”.
După părerea mea, opinia lui Zamolxe este în concordanţă cu adevărurile din Biblie şi
asemănarea lui Dumnezeu cu un orb bătrân mi se pare cea mai potrivită pentru ca poporul
neînţelegător să priceapă că nu e bine să arunci cu pietre, ci, dimpotrivă, trebuie să înveţi ce
este iubirea, înţelegerea şi compasiunea pentru semenii tăi.
9. Caracteristici ale monologului dramatic: o caracteristică a monologului dramatic este
didascalia din incipitul textului (”singur”) care evidenţiază faptul că în scenă nu mai există alt
personaj decât Zamolxe şi, ca urmare, acesta nu poate discuta decât cu sine însuşi. Alte
trăsături ale monologului dramatic sunt interogaţia retorică din final “De ce mi-au sfârticat cu
pietre gura,/ când astfel le vorbisem despre tine/ în dimineaţa ceea?”, mărcile subiectivităţii,
reprezentate de pronumele şi verbele la persoana I, dar, mai ales, de adresarea directă la
persoana a II-a, prin comunicarea cu Dumnezeu.
10. Una dintre calităţile generale ale stilului este corectitudinea, deoarece textul este corect
din punct de vedere gramatical. Se identifică, de asemenea, variaţia stilistică, deoarece în text
există figuri de stil: metafore -”neam de urşi”,”prund de înţelepciune”-, epitete -”religie nouă
şi vânjoasă”, “orb bătrân” şi personificarea “…Voiam să răzvrătesc/şi munţii…”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Transformarea dialogului în vorbire indirectă:

Nicolae Tabără, feciorul şi baba privesc rugător la şeful care ţăcănea biletele şi care îi privea
cu dispreţ. Nicolae cumpără două bilete până la Salva, numărându-şi banii unsuroşi pe
marmora albă a ghişeului. Şeful îi aruncă biletele şi-l admonestează jignindu-l, atitudine care-l
determină pe bătrânul Nicolae să-şi ceară, umil, iertare. El se scuză spunând că aşa i-a lăsat
Dumnezeu, proşti, necăjiţi şi nepricepuţi să se poarte şi-l roagă pe şef să fie mai înţelegător cu
ei, că doar e om învăţat. Şeful le porunceşte să plece, pentru că îi este scârbă când îi vede şi,
strâmbând din nas, trânteşte geamul ghişeului. Ajunşi pe peron, cei trei ţărani se reped spre
locomotivă când aud glasul conductorului, apoi îşi dau seama că apucaseră într-o direcţie
greşită şi se întorc. Conductorul strigă să se urce în tren şi, cu glas aspru, se răsteşte la unul
dintre călători, îl blestemă şi îl jigneşte.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Specificul relaţiei dintre fondul de idei, sentimente, atitudini poetice şi modalităţile de

expresie/ mijloacele artistice utilizate într-o poezie simbolistă studiată:
*” Plumb” de George Bacovia
* “Lacustră” de George Bacovia
(Ana Maria Niţă şi Anca Gărgăriţă)