LUCRARE DE LICENTA

LUCRARE DE LICENTA
Titlul lucrarii : Serviciile postale

CUPRINS

CAPITOLUL 1 SERVICIILE POSTALE ...........................................4

1.1 Generalitati ........................................................................................4
1.2 Serviciile postale in perioada de tranzitie in Romania ..............................14
1.3 Eliminarea discrepantelor economice dintre mediul rural si cel urban .17
1.4 Definirea serviciului universal .............................................................21
1.5 Sectorul Postal pe plan mondial ...........................................................24
1.6 Principalele puncte ale raportului U.P.U. la
cel de al 23-lea Congres .......................25
1.7 Serviciile postale la nivel U.E. .........27

CAPITOLUL 2 MANAGEMENTUL SERVICIILOR

POSTALE30
2.1. Aplicarea reglementarilor Deciziei postale ............................................31
2.2 Scurt istoric al organizarii serviciilor postale ..31
2.3 Organizarea teritoriala a serviciilor postale ....34
2.3.1 Posta de ocazie si necesitate ...36
2.3.2 Posta speciala .......................................................................36
2.3.3 Postele straine pe teritoriul actual al Romaniei. ..36
2.4 Posta Rurala .37
2.5. Organizarea serviciilor postale pe teritoriul actual al Directiei Regionale de
Posta Timisoara .40
2.6. Organizarea serviciilor postale in actualul teritoriu
al Banatului, Ardealului ..40
2.7 Organizarea serviciilor postale pe teritoriul actual al Directiei Regionale
Postale Timisoara ..42

CAPITOLUL 3 MARKETINGUL SERVICIILOR POSTALE ....43

3.1 Piata serviciilor postale .43
3.2 Marketingul serviciilor postale 44
3.3. Piata Postala Europeana .50

Concluzii si propuneri ..........51

Bibliografie ................................................................................................52

INTRODUCERE

Noile strategii postale nu mai pot fi abordate la modul simplist al

serviciilor postale,ele trebuie abordate in contextul pietelor postale,avandu-se
permanent in vedere atat produsele postale cat si actorii din piata
postala.Dezvoltarea mijloacelor de comunicare,pierderea monopolului asupra
serviciilor postale,liberalizarea serviciilor,crearea pietelor postale,aparitia noilor
operatori de servicii postale si,implicit,a concurentei, cat si schimbarea statutului
furnizorilor de serviciu universal in societati comerciale, impun crearea unei
economii a serviciilor postale bazate pe politici specifice de management si
marketing.
In cazul furnizorilor de serviciu universal, politicile de management si
marketing trebuie sa combine particularitatile serviciilor postale cu
particularitatile economiei de piata.Serviciul universal este cu costuri ridicate, care
in noul context sunt suportate de catre furnizor, ale carui resurse se limiteaza tot
mai mult datorita liberalizarii serviciilor postale.Se impune un management care
sa dezvolte serviciile postale astfel incat serviciul universal sa aiba o pondere cat
mai mica,pentru a putea fi suportat.O pondere mare a serviciului universal in
economia serviciilor postale determina cresterea costurilor.In anul 2006 ,
trimiterile postale din sfera serviciului universal 50,14 % din total trafic, din care
traficul trimiterilor interne reprezenta 69,91 %.Aceste procente mari, cu tendinta
de crestere, determina costuri ridicate pentru serviciul universal.
Pe de alta parte, recesiunea economica a anilor 70 si dezvoltarea tot mai
mult a sectorului tertiar al serviciilor, care este in plina dezvoltare si incepe sa
domine economiile nationale, pun in dificultate furnizorii de servicii postale.
Daca serviciile postale au aparut din nevoia de comunicare, evolutia lor si
statutul actual de societate comerciala confirma faptul ca mentinerea si
dezvoltarea lor satisfac si nevoia economica.Pe langa satisfacerea acestor noi
nevoi, serviciile postale reduc mult cheltuiala cu transportul trimiterilor.
Furnizorului de servicii postale ii revine obligatia de a asigura uniform atat
serviciul universal, cat si celelalte servicii si sarcina de a realiza activitati
economice in doua medii socio-economice diferite, mediul rural si cel urban.
Mediul rural a fost abordat legislativ, instructional si organizatoric separat
pana la perioada comunista ;in perioada comunista-respectiv economia socialista
-, mediul rural este evidentiat numai prin instructiuni postale.
Atat realitatea cat si forurile suprastatale Uniunea Europeana (U.E.) si
Uniunea Postala Universala (U.P.U.) impun abordarea separata a mediului rural,
in vederea eliminarii discrepantelor dintre acesta si mediul urban.

CAPITOLUL 1 SERVICIILE POSTALE

1.1 Generalitati
Serviciile postale au aparut si existat din nevoia de comunicare iar
existenta lor milenara sa realizat datorita a trei elemente: unicul canal de
comunicare, starea de monopol conferita de statutul de Institutie a Statului si
implicit, lipsa concurentei. Comunicarea se realizeaza prin doua cai : transportul
sau transmiterea mesajului. La inceput, mesajele puteau fi transmise la distanta
prin diferite forme, semne sau transportate. Mesajul transmis prin semne nu oferea
primitorului certitudinea autenticitatii lui si a apartenentei corespondentului sau,
pentru ca nu avea posibilitatea verificarii lui. Mesajele scrise sunt certe pentru
primitori atat prin continut cat si prin emitent, fara a mai fi verificate.
Transportarea mijloacelor scrise devine din cele mai vechi timpuri o problema de
stat, ceea ce a obligat toate statele, indiferent de starea lor sociala, politica sau
economica, sa-si organizeze propriile retele postale in interiorul lor iar apoi sa le
cupleze cu cele ale altor state. Pentru asigurarea serviciilor postale, respectiv
transportul mesajelor pe tertoriul unui stat, raspundea statul respectiv, dar pentru a
asigura functionarea serviciilor postale intre state era nevoie de crearea unui
organism international, la care sa subscrie toate statele. Astfel ia fiinta Uniunea
Postala Universala (U.P.U).
Transmiterea mesajelor s-a dezvoltat pe masura ce mijloacele de
comunicare au evoluat, dar pentru transmiterea lor statele trebuiau sa asigure
intreaga infrastructura: linii telefonice, telegrafice, sateliti. Descoperirea scrisului
a insemnat un pas inainte pentru om. Scrisul s-a realizat la inceput prin diferite
semne inscrise pe lemn si piatra si ulterior pe metal, papirus, hartie
perfectionanduse permanent. Perfectionarea scrisului a fost un factor determinant
in evolutia omului, dar si in modul de comunicare prin mesaje scrise, aceastea
ocupand primul loc. Circulatia mesajelor scrise a permis omului contactarea si
mentinerea relatiilor cu semenii lui, contactarea cu autoritatile statului si invers,
asigurandu-se astfel functionarea societetii. Mesajele scrise au asigurat contactele
sociale, economice si religioase intre oameni. Nu putem sa nu mentionam cel mai
important mesaj religios scris pentru omenire, tablele legii, primite de Moise pe
muntele Sinai pentru a le duce poporului. Dupa ce a incetat Dumnezeu de a grai
cu Moise, pe muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale legii, table de piatra scrise
cu degetul lui Dumnezeu (Biblia,Iesirea,Cap. 31 vers. 18). Aceste table au fost
faramate de catre Moise si nu au ajuns la popor drept pentru care trebuiau altele.
Zis-a Domnul catre Moise : Ciopleste doua table de piatra, ca cele dintai si
suie-te la cele dintai pe care le-ai sfaramat (Bibilia,Iesirea,Cap. 33, vers. 1).
Transmiterea sau transportul mesajelor scrise sta la baza dezvoltarii
comunicariilor reprezentand o problema si o preocupare permanenta pentru
omenire.

Mult timp singurul mijloc de transport dintr-un loc in altul il reprezenta

omul, dar viteza de deplasare a acestuia era redusa si limitata, iar de cele mai
multe ori transportul era nesigur. Aceste motive l-au determinat pe om sa caute
permanent noi cai si mijloace de comunicare si sa asigure garantia secretului
mesajelor pana la destinatie. Caile de comunicare constau in stabilirea unui
itinerar de parcurs, care trebuia sa cuprinda zonele de interes ale statului si drumul
cel mai scurt. Trimiterile postale care trebuiau sa parcurga distante mari ridicau
probleme de transport, deoarece trebuiau organizate retele postale, care sa poata
realiza acest transport. Retelele postale erau deservite de oameni platiti iar pe
lungimea lor erau statii postale. Posta Imperiului Persan avea statiile postale
organizate la distante de o zi, posta din Grecia si China antica aveau statiile la
distante de 25 de mile. La romani, postele erau organizate pe drumurile militare
care erau marcate cu borne din mila in mila. Erau organizate si functionau trei
tipuri de statii postale : civitates,mutadiones si mansiones. Dacia, fiind provincie a
Imperiului Roman, a cunoscut o buna organizare a seviciilor postale, cu o retea
postala bine organizata. In Romania, statiile postale (releele) erau organizate la
distante de 20 km.
In Imperiul Roman, serviciile postale, la inceput erau in exclusivitate ale
statului, ele asigurand legaturile militare. In timpul imparatului Diocletian (284 305), s-a organizat posta publica sau fiscala, pentru necesitatile statului si posta
particulara, care functiona pe drumurile vicinale drumurilor militare. Inca din
Antichitate, conducerile statelor erau interesate sa-si dezvolte permanent caile si
mijloacele de comunicare, dar aceste obiective se puteau realiza doar cu cheltuieli
mari. Pentru ca nu puteau asigura din vistieria statelor asemenea cheltuieli, acestea
au inceput sa fie oferite publicului contra cost.
Odata ce serviciile postale au fost oferite publicului, statul era interesat sa
se preocupe foarte mult de organizarea lor, deoarece asigura integritatea
trimiterilor, controla informatia si legaturile dintre corespondenti, aparand astfel
cenzura corespondentei. Pe de alta parte, societatea civila, populatia solicita
accesul tot mai mult la mijloacele de comunicare si servicii postale si de
telecomunicatii. Liberalizarea serviciilor postale viza doua aspecte : liberalizarea
mijloacelor de comunicare si liberalizarea serviciilor. Liberalizarea serviciilor
postale la nivel national si mondial creeaza o concurenta foarte mare postelor
traditionale.
Nevoia de comunicare crestea permanent, dar problema cea mai mare a ei
o reprezentau distanta si timpul parcurgerii acesteia. Odata cu aparitia statului ca
forma de organizare sociala, serviciile postale sunt considerate ca sector strategic
si, implicit, creste interesul pentru dezvoltarea permanenta a lor. Statul, in
rezolvarea problemelor sale era interesat ca transportul trimiterilor postale sa se
realizeze cat mai rapid, dar mijloacele de locomotie rudimentare si lipsa cailor de
comunicatii nu permiteau marirea vitezei de circulatie a mesajelor.
Pentru ca nevoia de comunicare se amplifica, specialistii din toate
timpurile cautau noi solutii pentru transportul si transmiterea mesajelor scrise.
Aparitia telefonului a telegrafului reprezinta un pas importanta. Aceasta
culmineaza cu aparitia faxului si a internetului. Cele doua chei de remitere a
mesajului a destinatie sunt solicitate permanent pentru facilitatile oferite :
transportul mesajelor scrise necesita mai mult timp dar mesajul ajunge in forma
originala, cu toate elementele lui fara a se lua la cunostinta continutul textului ; se
asigura secretul mesajului,transmiterea mesajului scris necesita timp mai putin sau

poate fi instantanee, dar se ia cunostinta de continutul textului ; asigura rapiditatea

remiterii.
Pe calea transmiterii, mesajele erau transmise foarte repede (telegraf,
telex) sau instantaneu (fax si internet). Cele doua cai de remitere (transmitere si
transport) deserveau publicul, institutiile publice si intreprinderile printr-o actiune
de complementaritate. Prezentarea si distribuirea se realiza pe cale postala, iar
transmiterea pe cale telegrafica. Pentru ambele cai de comunicare, trebuiau
realizate retele. Realizarea unei retele postale se putea face numai pe
infrastructura cailor de comunicatii (rutiere, maritime, feroviare sau aeriene).
Dezvoltarea retelei de telecomunicatii se putea realiza numai pe infrastructura
proprie. Caile de telecomunicatii (cabluri subterane, aeriene, relee sau sateliti)
erau mai usor de realizat si mult mai eficiente, iar in aceasta directie actionau toate
statele.
Caile de telecomunicatii puteau conexa toate localitatile unei tari, pe cand
caile de comunicatii (rutiere, feroviare, navale sau aeriene) nu puteau asigura
conexarea tuturor localitatilor, ceea ce a avut un efect hotarator asupra dezvoltarii
retelei postale. Infrastructura cailor de comunicatie a creat si decalajul dintre
sectorul postal si cel de telecomunicatii. Decalaje mari s-au inregistrat si se
inregistreaza in cadrul retelelor postale dintr-o tara datorita infrastructurii dintre
mediul urban si cel rural ; exista si decalajele dintre tarile bogate si tarile sarace.
Lipsa cailor de comunicatii nu permitea marirea vitezei trimiterilor postale.
Canalul de comunicare asigurat de serviciile postale reprezenta in cea mai
mare parte a existentei sale, primul si unicul mijloc de transmitere a informatiilor
la distanta.
Transportul mesajelor scrise se realiza prin curierii postali care se deplasau
pedestru, calare sau cu carutele. Dezvoltarea stiintei creeaza noi canale de
comunicare : presa, radioul si televiziunea, care se dezvolta foarte mult si care
creeaza o concurenta mare, atat in cadrul lor, cat si intre ele.concurenta din
interiorul lor si dintre ele poate sa reprezinte un model de studiu pentru serviciile
postale. Daca luam exemplul Frantei (59, p. 113 - 115), presa scrisa, in anul 1912,
numara 304 cotidiene : 62 la Paris, 242 in provincie ; 94 din orasele de provincie
aveau cotidianul propriu ; in anul 1946, au mai ramas 36 de cotidiene pariziene,
iar in 1981 cotidienele pariziene sunt in numar de 19, iar cele din provincie in
numar de 75. Aceasta scadere are loc in urma aparitiei radioului si a televiziunii.
Concurenta nu afecteaza numai numarul titlurilor, ci si tirajul pentru cele ramase
pe piata ; in anul 1946 tirajul era de 370 exemplare la 1000 de locuitori, iar in anul
1978 era de 197 exemplare. Abonamentele presei scrise se afla in concurenta cu
lectura electonica a presei. Dezvoltarea noilor canale de comunicare se realizeaza
tot pe fondul nevoii de comunicare si in functie de viteza transmiterii informatiei ;
exemplu : radioul a ajuns la 50 de milioane de ascultatori in 38 de ani,
televiziunea, la acelasi prag de ascultatori in 13 ani, iar internetul, in 4 ani. De
asemenea, se inmulteste si numarul posturilor de radio si al canalelor de
televiziune care concureaza intre ele. Toate acestea sunt consecinta liberalizarii
presei. Aparitia noilor canale de comunicare nu a periclitat existenta serviciilor
postale, dinpotriva., le-a determinat dezvoltarea : aparitia presei scrise si
publicarea ei s-a realizat prin retelele postale. Aparitia radioului si televiziunii a
facut posibila dezvoltarea retelei postale prin evidenta si incasarea abonamentelor,
a posesorilor de receptoare. Aparitia telefonului a determinat o dezvoltare mai
rapida a retelei si a serviciilor postale. Internetul deschide noi posibilitati de
dezvoltare a serviciilor postale, deoarece aceasta cale dezvolta corespondenta

electronica particulara si comerciala. Corespondenta fizica face parte din serviciile

rezervate si in multe zone se realizeaza cu costuri mari, dar este treptat inlocuita
de corespondenta electronica. Acest nou tip de concurenta este mai atractiva si
benefica dezvoltarii serviciilor postale, prin corespondenta comerciala si de
publicitate care favorizeaza dezvoltarea serviciilor financiare si a comertului prin
posta. Inlocuirea corespondentei fizice cu cea electronica are si avantajul reducerii
cheltuielilor cu transportul in unele zone, daca s-ar inlocui trimiterile in format
fizic cu trimiterile in format electronica.
Aparitia statului, ca forma de organizare sociala impune si organizarea
serviciilor necesare functionarii lui. Serviciile postale militare, alaturi de serviciile
publice au fost considerate in cea mai mare parte a existentei lor ca institutii
strategice ale statului. Statul, pentru a-si asigura existenta si functionare, trebuia sa
asigure functionarea institutiilor sale. Aceasta garantie a existentei si functionarii
serviciilor postale le-a dat o imagine de eternitate, care a creat o mare confuzie de
perceptie intre eternitatea serviciilor postale si eternitatea entitatii
furnizorilor de servicii postale. Sintagma cine detine informatia detine puterea a
dat o nota de maxima importanta serviciilor de posta si telecomunicatii, in
contextul institutiilor statului.
Aceasta imagine este valabila numai pentru starea de monopol ; in cazul
liberalizarii lor, aceasta imagine nu mai este valabila. Furnizorii de servicii
postale, si in starea de monopol, faceau eforturi de adaptare rapida la noile
conditii economico-sociale. Pentru o mai mare fiabilitate si atractivitate, serviciile
de posta si telecomunicatii puteau fi oferite numai prin combinarea celor doua
retele. Mesajele care urmau sa fie transmise erau prezentate la o subunitate
postala, care le preda la prima centrala telefonica sau la centrul gentex pentru
transmitere. Centrala sau centrul gentex de la receptie preda trimiterile
receptionate la prima subunitate postala, pentru a fi distribuite destinatarilor.
Dezvoltarea cailor rutiere in Franta a permis infintarea Regiei postalioanelor, de
catre Turgot in 1775, iar pana la sfarsitul acestui secol se realizeaza dublarea
vitezei de circulatie de la 15 ore la 8 ore pe ruta Paris Marsilia.
Prima mesaje transmise la distanta sunt mesajele transmise de dispozitive
de semnalizare optica. Fizicianul englez Robert Hooke realizeaza prima descriere
tehnica a unui asemenea dispozitiv, pe care il intituleaza mijloc de transmitere a
gandurilor la mare distanta , in anul 1684. acest mijloc de comunicare avea mai
multe dezavantaje : existau erori in transmitere si nu putea fi folosit pe timp de
noapte, ploaie si ceata. Un alt sistem de comunicare este cel descris de
Fontenelle : Secretul consta plasarea in mai multe posturi de observatie
succesive a unor persoane care, cu ajutorul lunetelor dupa ce zareau anumite
semnale de la postul precedent, le transmiteau urmatorului si asa mai departe
(55, p. 21). In anul 1790 in timpul revolutiei franceze, fizicianul francez Claude
Chappe elaboreaza un proiect care sa ofere guvernului posibilitatea de a-si
transmite ordinele la mare distanta, in cel mai scurt timp (55, p. 21). Proiectul
lui Chappe este sustinut si de catre comisarul Conventie din Belgia care in anul
1793 cere organizarea unui serviciu regulat de stafete.
Odata cu aparitia telegrafului, in telecomunicatii se realizeaza primul mare
obiectiv de invingere a spatiului. Transmisiile telegrafice se realizau pe baza unor
coduri, deoarece aparatele de emisie-receptie sunt rudimentare, ele cunoscand o
ampla dezvoltare dupa anul 1800, cand italianul Volta reuseste sa realizeze pila
electrica, aceasta fiind considerata o sursa electrica regulata.

In anul 1816, Francisc Ronalds (55, p. 51 si 54) pune la punct un sistem cu

un singur fir electric intre doua statii; statia se compunea dintr-o rotita si un
orologiu, orologiile erau legate intre ele si sincronizate. Acestea functionau astfel :
cand aparea o litera la emisie, aceasta determina o descarcare electrica,
descarcarea era detectata la receptie si aparea aceeasi litera. Se continua
cercetarile in Europa, pentru perfectionarea aparatelor care aratau litere.
Samuel Morse, profesor de pictura la Universitatea din New York, reuseste
sa realizeze un aparat de transmis semnale codate. Aparatul era simplu si se
compunea dintr-un resort si un levier, actionate mecanic. Codul se compune din
semnale scurte si semnale lungi. Aceste semnale, in combinatii de patru, realizau
literele alfabetului.
Alfabetul morse a fost realizat pentru a transmite litere, numere, litere cu
semne diacritice si semne de punctuatie, pentru a se putea transmite textele care
constituia mesaje scrise. Dar pentru ca transmiterea se realiza la distanta intre
doua statii telegrafice si operatorii nu se vedeau si nu se auzeau, sau stabilit semne
de serviciu cu ajutorul carora se putea realiza operatia de transmitere.
Codurile au fost si sunt utilizate in seviciile postale si de telecomunicari.
Fara ele comunicatiile nu ar exista sau ar exista intr-o forma foarte simplista. Sunt
cunoscute doua tipuri de coduri : coduri pentru identificarea destinatarului si
coduri pentru protejarea textului trimiterii. In serviciile postale, codurile au fost
atribuite localitatilor, iar in mediul urban sectoarelor de distribuire. Ele au avut un
rol determinant in dezvoltarea lor. Prin ele s-au putut identifica mai usor adresele
destinatarilor si au permis automatizarea prelucrarii trimiterilor. Fara masini de
cartat si prelucrat corespondenta, serviciile postale erau in imposibilitate remiterii
la destinatie a corespondentei comerciale. In telefonie, numarul de apel al postului
telefonic este un cod numeric, indespensabil in dezvoltarea retelei. Codurile de
protejare a textului sunt de regula, coduri militare secrete care se utilizau in
redactarea mesajelor scrise, atat pentru cele trensportate, cat si pentru cele
transmise.
Datorita fiabilitatii mari in transmiterea mesajelor, se solicita utilizarea
telegrafului la nivelul societatii civile, in comunicarile private, respectiv
liberalizarea lui. Dezvoltarea telegrafului conduce la cresterea foarte rapida a
numarului de mesaje. In anul 1851, in tarile care il utilizau, traficul a crescut cu
50%, in anul urmator, traficul a crescut de patru ori, atingand o crestere de 50 de
ori in anul 1858 (tabelul 1.1). Astfel, pe langa necesitatea de comunicarea militara
si sociala apare necesitatea de comunicare economica, fiind folosit la bursa de
valori.
Conform statisticilor vremii, se poate observa ponderea sectoarelor
economice si sociale in utilizarea telegrafului :

Tabel 1.1. Utilizarea retelei telegrafice

Natura depeselor

Bursa

Comert

Familie

(in procente)
Altele
Total

Franta 1851
Franta 1858
Marea Britanie 1854
Belgia 1851

38
39
50
60

28
33
31
19

25
20
13
10

9
8
6
11

100
100
100
100

Dezvoltarea retelelor de posta si comunicatii da noi dimensiuni serviciilor

postale care pe langa asigurarea comunicatiilor militare ale statului si a celor
interumane, asigura comunicatiile economice, industriale, stiintifice. Despre
importanta lor, Constantin N. Minescu, in anul 1916, spunea : Posta moderna
este una din institutiile cele mai democratice si, in aceasta calitate, ea serveste
interese de cel mai inalt ordin cum ar fi : afacerile de Stat, interesele marilor
comercianti si industrias, ca si pe ale celor mai umili negustori ;interesele
orasenilor, ca si pe ale celui mai neinsemnat sat, interesele bogatilor, ca si pe cele
ale saracilor, si prin ingenioase combinatiuni, dezvoltata si transporta tot felul de
manifestatiuni ale activitatii omenesti, in intreaga lume, facand sa dispara orice
distanta si granita .
Din punct de vedere comercial, industial si civilizator, posta este auxiliarul
cel mai puternic, care insluseste transarea tuturor afacerilor ; si tot ea pune la
indemana fiecaruia gandirile filozofilor, descoperirilor invatatilor si toate
cuceririle artei si industriei. Rolul postei este, dar, atat de mare si de insemnat,
incat cu drept cuvant s-a zis ca daca am lua comertului, industriei si popoarelor
acest serviciu, totul va fi mort si popoarele se vor intoarce prin decadere la viata
primitiva. (47,p. 3)
In anul 2004, la deschiderea lucrarilor celui de al 23-lea Congres al UPU,
directorul general Thomas E. Leavei a dat citire mesajului secretarului general
ONU, Kofi Annan, care spune ca serviciile postale raman o forma esentiala de
comunicare pentru populatia lumii, in ciuda progreselor tehnologice rapide.
Serviciile postale sunt cuprinzatoare si universale. Acest lucru este cu atat
mai important, cu cat mai mult de 175 de milioane de persoane au fost mutate
din tarile lor de origine, pentru a cauta o viata mai buna sau pentru a fugi de
opresiune, iar pentru acesti oameni este extrem de important sa primeasca vesti de
acasa si sa le transmita familiilor si prietenilor ramasi vesti si resurse
materiale (83). Tot cu aceasi ocazie, presedintele Romaniei din aceasta perioada
dl Ion Iliescu, a spus : Schimbarile tehnologice rapide au creat oportunitati mari,
dar si amenintari pentru operatorii postali. Pe de-o parte, mijloacele electronice
tind sa inlocuiasca serviciile postale traditionale, dar schimbarile tehnologice
ofera si posibilitatea de a creste eficienta si de a largi gama de servicii oferite.
Ca institutie de stat prin care se vehiculau atatea mesaje secrete ale
statului, cat si mesajele particulare, serviciile postale si telegrafice au functionat
pe actualul teritoriu al tari noastre intr-o buna organizare si pe baza unor legi
specifice, care au cunoscut o permanenta actualizare. In timpul celui de al doilea
directorat al lui Al. Zius, s-a pus in aplicare, la data de 1 octombrie 1871, Legea
telegrafo-postala, care este alcatuita din trei parti : partea intai : Dreptul Rezervat
Statului ; partea a doua : Serviciul Telegrafic ;partea treia Serviciul postal.
Pentru ca serviciile postale sa raspunda intru totul cerintelor statului, apare
si se pune in aplicare, incepand cu luna iulie 1871, prima Lege pentru organizarea
corpului telegrafo-postal, care defineste functiile din Administratia centrala si
serviciul activ, drepturile si obligatiile salariatilor, juramantul si dispozitiile
tranzitorii. Salariatii din institutiile statului, inclusiv ceu din sectorul postal,

trebuie sa depuna juramant. Art. 23 al legi prevede (47,p. 314): La intrarea in

functiune, impegatii telegrafo-postali vor depune urmatorul juramant:
Jur in numele Prea Sfantei Treimi ca voi servi in functia ce mi s-a
incredintat cu ravna, cu credinta si cu dreptul, ca nu ma voiu abate din datoriile
prescrise si ca voiu respecta cu sfintenie legile si Constitutiunea patriei mele.
Jur ca nu voiu impartasi nimanui cuprinderea corespondentei.
Jur credinta Domnitorului Carol I si Dinastiei Sale.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu
Dupa punerea in aplicare a Conventiei postale universale, la data de 1
aprilie 1879, in timpul directoratului C.F. Rbescu, se pune in aplicare a doua lege
(47,p. 366 - 393) telegrafo-postala, care modifica legea din 1871 si legea pentru
organizarea corpului telegrafo-postal, si care intra in vigoare la data de 19 martie
1880. Prin aceasta lege telegrafo-postala se reformuleaza juramantul si se
stabilesc :
Tarife : 15 bani pentru hartii de afaceri ;6 bani pentru probe ;1 bani
pentru fiecare 25 lei sau fractiune de 25 lei ; taxa pe valoare si greutate : 0-200 lei
valoarea sau 500g :zona I 50 Bani ;zona II 75 bani ;zona III 1 leu ; 200
1000 lei valoare si greutate 500g 1 kg : zona I 1 leu ;zona II 1,25 lei ;zona III
1,50 lei ; peste 1000 lei i peste 1 kg : 50 bani pentru fiecare 1000 lei sau 1 kg.
S-a redus taxa de recomandata de la 30 la 25 bani, dar s-a marit taxa
pentru avizele de primire de la 10 la 25 bani ;s-au introdus timbrele porto pentru
trimiterile nefrancate sau insuficient francate ;s-a stabilit acordarea unui procent
de 3% pentru comerciantii sau cei care vand timbrele postale ; s-a stabilit
greutatea maxima de 2 kilograme pentru hartii de afaceri ;s-a interzis introducerea
banilor, a hartiilor de valoare sau a obiectelor pretioase in plicuri ;s-a stabilit
valoarea maxima de 500 lei pentru mandatele si s-a dat voir oficiilor postale sa
achite mandate ;s-a prelungit perioada de reclamare de la 2 luni la 6 luni, iar cei ce
se sustrag trimiteri sa fie amendati cu o suma intre 1-5 lei si obligati la o
despagubire de trei ori taxa la prezentare.
Legile privind personalul din posta si telecomunicatii au fost permanent in
atentia Conducerilor superioare ale Postelor si Conducerii Statului, fiind
permanent modificate si perfectionate. O forma superioara de perfectiune o are
Legea pentru Organizarea Administratiei si Personalului Postelor, Telegrafelor si
Telefoanelor din 1931, care modifica legea din anul 1926.
Legile privind functionarea postelor si telecomunicatiilor au rezistat si
rezista in continuare, cu modificari ulterioare, dar legile de organizare a serviciilor
postale in mediul rural si a personalului din posta si telecomunicatii au fost
abandonate in perioada comunista. Se poate observa cu usurinta atat ramanerea in
urma a serviciilor postale in mediul rural, cat si dispretul asupra personalului.
Numai aceste legi specifice au putut asigura dezvoltarea rapida a sectorului de
posta si telecomunicatii. Nu exista o abordare separata a mediului rural sau pentru
personal.
Obiectivele strategiilor postale sunt trasate de catre U.P.U. in cadrul
acestor strategii, trebuie sa configuram strategii proprii de abordare si de personal
pentru a atinge obiectivele stabilite. In situatia in care postele functionau ca
institutii ale statului, pentru a le putea dezvolta si a da credibilitate serviciilor
postale, legile care vizau personalul, din 1871 si pana in anul 1931, erau
permanent modificate si perfectate.

Sub directoratul lui Ernest Sturza, se realizeaza o reforma a serviciilor

postale si telegrafice, prin legile care se adopta : legea de organizare a corpului
telegrafo-postal, aprobata prin decretul regal nr. 1574/28 aprilie 1892, publicata in
Monitorul Oficial nr. 24 din 1 mai 1892 ; legea de exploatare postala, cunoscuta
ca legea telegrafo-postala, aprobata prin decretul regal nr. 2350 din 9 iulie 1892,
publicata in Monitorul Oficial din 19 iulie 1892, (Anexa 2) si Legea pentru
construirea palatului postelor, aprobata in 1892. Prin aceasta lege este autorizat
ministerul de interne sa construiasca in Bucuresti un local pentru serviciul
telegrafo-postal. Pentru reusita si utilitatea cladirii, Consiliul de Ministri din acea
vreme hotaraste ca proiectantul sa intocmeasca proiectul dupa cerintele
administratiei postale. Pentru a cunoaste cerintele pe care trebuie sa le intruneasca
proiectul, proiectantul este insarcinat ca, impreuna cu un functionar cunoscator al
servicului postal si telegrafic, sa viziteze cladiri similare in strainatate. Sub
directoratul lui Mihail Ghica, se finanteaza lucrarile de constructie a palatului si
de utilare. Astfel, in periada 1899 1900, in palatul postelor se instaleaza
administratia Centrala a Postelor si Telegrafelor si oficiile centrale postale,
telegrafic si telefonic. In Timisoara, Banatul fiind provincie a Imperiului AustroUngar, s-a construit, la inceputul secolului XX, Palatul Postelor si Telegrafelor, in
care si astazi functioneaza serviciile postale.
Lipsa concurentei Economiile nationale, de la inceput si pana in prezent,
erau dominate de sectorul primar si cel secundar. In perioada in care aceste
sectoare dominau economiile, serviciilor postale functionau bine organizate si
supravegheate permanent de catre stat. Dezvoltarea sectorului tertial, al serviciilor,
creeaza mari probleme serviciilor postale si existentei furnizorilor. Serviciile
postale au fost legiferate inca din Antichitate prin legi specifice, iar functionarea
lor si controlul asupra trimiterilor postale se realiza prin instructiuni postale care,
intr-un mod mai explicit, erau normele de aplicare a legislatiei postale. Inca din
Antichitate se cunosc forme de organizare a serviciilor postale. Organizarea
postelor este evidentiata in literatura de specialitate pana in perioada feudala, cand
faramitarea statelot a dus la disparitia postelor regulate. Dupa perioada feudala,
postele se infiinteaza si se organizeaza tot ca la inceput, fapt ce demonstreaza
perenitatea serviciilor postale. Schimbari permanente s-au inregistrat la mijloacele
de comunicare ; formele de comunicare se pastreaza si se diversifica. Evolutia
societatii a determinat si evolutia serviciilor postale, care trebuiau sa asigure
permanenta comunicare in societate, atat pentru nevoile statului, cat si pentru
nevoile indivizilor. In aceste etape de dezvoltare economico-sociala, serviciile de
telecomunicatii trec prin reforme mari, care determina schimbari de structura si de
conducere.
Cele mai importante momente cunoscute in istoria serviciilor postale, care
au determinat reforme, sunt : unificarea taxelor postale,aparitia timbrului postal si,
in prezent, liberalizarea serviciilor postale.
Prima reforma postala, care unifica taxele postele. Pana la aceasta
reforma, tarifarea scrisorilor se realiza in calcule complicate, in functie de tara, de
greutate, de distanta etc. Exemplu : In Moldova, in anul 1852, tarifarea pornea de
la valoarea de 40 parale pentru o scrisoare simpla de o singura foaie ; tariful era
valabil pe intreg principatul. Acest tarif crestea succesiv. In anul 1857, tariful
consta dintr-un calcul in care se includeau distanta si greutate. In Austria, tarifele
postale se calculau pe distante si greutate. Tarifele pe distante variau intre 2 si 4
kreuzeri, corespunzator celor 7 trepte de distanta, la care se adauga diferenta de
greutate, baza fiind 1 lot = 15,5 g. In Anglia, tarifarea se facea dupa distanta si

numarul de foi expediate pentru distante pana la 100 mile (aprox. 150 km) ;
taxarea pe distanta se ridica la 9 pence si 1 penny pentru fiecare suta de mile in
plus. Aceste tarife erau valabile pentru teritoriul national, pentru trimiterile
expediate peste hotare tarifele apareau diferentiate, deoarece pentru aceste
trimiteri se impuneau decontari internationale.
A doua reforma postala a fost declansata de timbrul postal. Atent asupra
serviciilor postale, R. Hill, asteptand o diligenta postala intr-un targ din nordul
Angliei pentru a primi o scrisoare, observa o tanara care astepta diligenta. Aceasta
primeste o scrisoare, o priveste atent si o restituie diligentei, spunand ca nu are
bani sa o plateasca. R. Hill plateste el taxele postale, tanara primeste scrisoarea si,
in loc sa-i multumeasca, ii spune ca nu trebuia sa plateasca, deoarece avea stabilit
cu logodnicul ei un cod de comunicare care era inscri pe plic, si a dovedit aceasta
deschizand plicul, care continea o foaie alba. Aceasta intamplare l-a determinat pe
R. Hill sa initieze o reforma postala prin care taxele de expediere sa fie incasate la
prezentare, iar pentru ele sa se elibereze un timbru postal.
In anul 1837, R. Hill a publicat proiectul de reforma postala intr-o brosura
intitulata Post Office Reform. Its Importance and Practicability (Reforma
postala ; importanta si aplicabilitatea ei), iar la 23 noiebmrie 1837 proiectul a fost
supus Camerei Comunelor, dupa care R. Hill este insarcinat de guvern sa puna in
aplicare reforma propusa. Nu poate sa duca la bun sfarsit aceasta reforma,
deoarece caderea guvernului liberal, in anul 1842, a condus imediat la destituirea
lui R. Hill si respectiv la incetinirea reformei propuse de acesta. Reforma continua
in anul 1846 ; cand liberalii revin la putere, il reangajeaza pe R. Hill, oferindu-i
functii importante in ierarhia postala (secretar al administratiei postelor, pana in
anul 1854, diriginte general de posta) si recompense pentru daunele suferite si,
respectiv, pentru meritele sale deosebite. In anul 1846, R. Hill a primit 13.360 de
lire sterline si titlul de baronet, fiind distins si cu Ordinul Baii. Isi pastreaza ultima
functie pana in anul 1864, cand se pensioneaza. R. Hill moare la data de 27 august
1879 la Hampstead si este inmormantat la manastirea Westminter, langa James
Watt, inventatorul masini cu aburi. Se spunea ca masina cu aburi a revolutionat
tehnica, iar timbrul postal a revolutionat comunicarea dintre oameni. (53,p. 2526 )
Aparitia timbrului postal a permis extinderea serviciilor postale la nivel
planetar, facand din serviciile postale un veritabil canal de comunicare. Primul
timbru postal a fost pus la dispozitia publicului londonez la data de 1 mai 1840,
iar punerea lui in circulatie a avut loc la data de 6 mai, declansand o mare reforma
in serviciile postale londoneze. Adoptarea timbrului postal (53, p. 32 - 33) adeziv,
care putea fi lipit pe scrisoare pentru tarifarea scrisorilor, a declansat o mare
reforma postala, care a durat 30 ani. Subscriu acestei reforme urmatoarele poste:
in anul 1842, in orasele Boston si New York, extinzandu-se apoi si in postele
locale a altor orase americane; in anul 1843, in Brazilia si cantoanele elvetiene
Zurich si Geneva; in anul 1845, cantoanul elvetian Baselland si posta oraseneasca
a Petersburgului; in anul 1847, in S.U.A., Mauritius si Trinidad; in anul 1849, in
Bavaria, Belgia si Franta; in anul 1851, Danemarca si Wurttemberg; Sardinia in
anul !850, in Elvetia, Spania, Austria, in Banat si transilvania (in ianuarie 1865
apare primul timbru cu inscriptia POSTA ROMANA), Saxonia, Prusia,
Schleswig-Holstein si Hanovra, in anul 1852 in Olanda, Modena , Parma,
Brunswick, Luxemburg, Oldenburg, Statul Papal, Oficul postal Thurn Taxis, in
anul 1853 Chile, Portugalia, Capul Bunei Sperante, in anul 1860 Polonia, in anul
1861 Grecia, 1864 Imperiul Otoman, 1866 Serbia, in anul 1871 de catre Japonia,

1874 Muntenegru , 1879 Bulgaria, extinzandu-se aproape la toate statele. In

Sardinia, in anul 1818, inainte de aparitia timbrului postal se vindeau coli speciale
pentru corespondenta, care purtau un timbru increstat sau tipatit, care reprezenta
un curier calare, sufland intr-o goarna. In anul 1823, in China, inaintea timbrului
posta se vindeau foi taxate pentru corespondenta; acestea erau de doua valori si
purtau inscriptia distantei: cele cu valoarea de 3 sapeki pentru distanta pana la
mare iar cele de 10 sapeki pentru distanta peste mari si dincolo de muntii
inalti.
Meritul pentru aparitia timbrului postal si introducerea lui in circuitul
postal ii revine lui Rowland Hill, care inainte de a descoperi timbrul in anuln
1837, propune un model de reforma care prevedea: desfiintarea gratuitatilor in
serviciile postale de care beneficiau membrii parlamentului si curtenii; unificarea
tarifului postal intern; plata taxelor postale la expediere si incasarea lor prin
aplicarea unor etichete gumate. Aparitia timbrului postal elimina si evaziunea din
serviciile postale pentru sumele incasate si nedecontate obtinute prin aplicarea
stampile sau neplatite de public. In prezent, este oferit publicului un serviciu de
corespondenta TIP, care se utilizeaza pe baza unei conventii pentru care s-au
emis norme de lucru, dar nu este organizata nici o forma de urmarire.
A treia reforma postala liberalizarea serviciilor postale, care se
deruleaza in prezent, datorita crearii pietelor postale si liberalizarii serviciilor. In
starea de monopol, serviciile postale organizate functionau ca institutie strategica
a statului. Implicit, statul asigura functionarea institutiilor sale, inclusiv a postelor
Prin H.G. nr. 271/03.07.1998, se infiinteaza Compania Nationala Posta Romana
S.A., prin reorganizarea Regiei Autonome Posta Romana. In teritoriul O.U. a
Guvernului Romaniei nr. 30/1997 cu modificarile ulterioare si a Legii nr. 31/1990
privind societatile comerciale, Guvernul Romaniei Hotaraste:
Art. 1 alin. 3 Posta Romana este societate comerciala pe actiuni care
functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara Statutul de
societate comerciala si autonomie financiara nu ii conferea C.N Posta Romana
siguranta existentei ca entitate postala. Aceasta schimbare de statut se intampla la
nivel mondial si obliga schimbarea de strategie si de management.
Dezvoltarea mijloacelor de comunicare, aparitia pietelor postale, aparitia
noilor actori si liberalizarea serviciilor postale conduc la o mare reforma postala,
care trebuie sa asigure existenta serviciilor postale si functionarea lor.
Functionarea serviciilor postale este asigurata in continuare prin instructiuni, dar
existenta lor si a entitatii furnizorilor de servicii postale ridica doua mari
probleme: serviciile postale comerciale si specialistii in economia serviciilor
postale.
Serviciile postale comerciale sunt consecinta liberalizarii lor. In acest
context, ele trebuie sa functioneze in doua medii de afaceri diferite: urban si rural.
Specialistii in economia serviciilor postale reprezinta o mare problema
pentru Romania, deoarece aceasta specializare nu exista. Acest lucru poate a indus
involuntar in eroare conducerea ministerelor de resort, care, de multe ori, luau
decizii pentru sectorul postal cu aceasi usurinta ca si pentru sectorul de
telecomunicatii, unde exista specialisti, de nivele electromecanice pana la nivelul
de inginer telecomunicatii. In sectorul postal nu exista specializare universitara
sau postuniversitara in economia serviciilor postale. Formarea specialistilor se
impune din doua motive: particularitatea serviciilor postale si operabilitatea lor in
doua medii de afaceri diferite: mediul rural si cel urban. Pentru mediul rural este
necesar ca pregatirea sa se faca in contextul economiei rurale. Nevoia de

comunicare si, mai ales, a unei comunicari rapide se accentueaza si determina o

dezvoltare si o perfectionare permanenta a mijloacelor de comunicare.
Dezvoltarea mijloacelor de comunicare imparte mesajele in doua categorii:
mesaje transmise prin mijloace de telecomunicatii, comunicatii, internet; mesaje
transportate prin mijloace postele de locomotie terestre, navale sau aeriene.
Dezvoltarea sectorului de comunicatii a fost mai rapida, datorita faptului
ca acestea se dezvolta pe infrastructura proprie specifica, la care contribuiau si
statele, mai ales in perioada monopol. Sectorul postal s-a dezvoltat mai lent
datorita faptului ca dezvoltarea lui are loc pe alte infrastructuri, respectiv cai
rutiere, navale sau aeriene.
Dezvoltarea lenta a sectorului postal variaza de la tara la tara, in functie de
starea de dezvoltare a tarii, iar in cadrul tarilor, in functie de decalajul dintre
mediul urban si cel rural. Functionarea serviciilor postale, in toata existenta lor, a
fost si este asigurata de o legislatie specifica, iar aceasta trebuie aliniata la
legislatia postala internationala, pentru asigurarea continuitatii informatiei. Nu
poate nici o tara sa-si formuleze legislatia proprie sau organizarea proprie, fara a
tine cont de organizarea si reglementarile internationale.
Aparitia concurentei a fost determinata de urmatori factori: perderea
monopolului, dezvoltarea rapida a mijloacelor de comunicare, liberalizarea
serviciilor postale si cresterea pietelor prin aparitia noilor actori in acest domeniu.
Cunoaterea pietei postale, a operatorilor, oportunitatilor si amenintarilor sunt
indicatori esentiali in abordarea serviciilor postale. Politicile manageriale si de
marketing, care reprezinta o noutate, atat in tara noastra, cat si in lumea, trebuie sa
fie bine concepute si coordonate, atat la nivel national, cat si la nivel mondial, prin
U.P.U.
Din experienta milenara a serviciilor postale se constata ca, pe langa
prestarea serviciilor postale, s-a dezvoltat si o industrie specifica, industriei care
asigura mijloacele de productie. Aparitia corespondentei comerciale obliga
dotarea unitatilor postale cu masini de cartat, masini de stampilat, masini de
numarat monede, masini de numarat bacnote, si mijloace de transport. Viteza de
circulatie a trimiterilor postale depinde de mijloacelor de prelucrare si de
mijloacele de locomotie. Un serviciu postal complet contine trei faze: prezentare,
prelucrare, transport si distribuire. Automatizarea fazelor de lucru devine o
necesitate pentru unitate si o nota buna de atractivitate pentru serviciul oferit. La
prezentarea trimiterilor de corespondenta, vanzarea vanzarea timbrelor se poate
realiza prin automate, tehnica de calcul pentru prezentarea trimiterilor, masini de
numarat bani etc.; in faza de distribuire, prin depunerea trimiterilor simple, a
ziarelor si a trimiterilor inregistrate la cutiile de scrisori ale destinatarilor, daca
exista cereri in acest sens, masinile de numarat bani pentru achitarile de mandate
sau alte servicii financiare, casute postale la sediul oficiilor postale. Fazele de
prelucrare in centrele de tranzit postale permit o automatizare in proportie foarte
mare. Automatizarea prelucrarii trimiterilor in centrele de tranzit devine
obligatorie, deoarece timpii de circulatie, atat pentru trimiterile interne, cat si
pentru cele externe, nu pot fi redusi.

1.2 Serviciile postale in perioada de tranzitie in Romania

Revolutia din anul 1989 a produs mari schimbari in societatea romaneasca.

Economia nationala suferea o schimbare radicala, prin trecerea de la economia de
comanda la economia de piata. Schimbarea tipului de economie a determinat
aceleas schimbari in toate sectoarele sale.
Serviciul postale sunt supuse unei duble influente: cea interna, cauzata de
trecerea de la economia de piata, si cea externa, determinata de reforma postala
mondiala. Aceasta situatie nou creata obliga organismele noastre de specialitate sa
reorganizeze serviciile postale in contextul noii economii nationale si al noii
economii postale mondiale. C.N. Posta Romana, ca operator national, trebuie sa-si
reformuleze politica manageriala, prin trecerea de la politica de tip monopolist la
cea de tip economie de piata. Economia de tip monopolist este inca operabila in
sistem ca mijloc de functionare, dare este inoperabila din punct de vedere
economic. Acest sistem garanta asigurarea trimiterilor postale, controlul asupra lor
in orice faza a procesului tehnologic si circulatia in timpii de control.
Abordarea in sistemul monopolist s-a realizat global si numai din punct de
vedere al functionarii retelei. Interesul statului comunist era sa asigura acest lucru,
deoarece se angajase pe plan extern sa asigure continuitatea informatiei, iar pe
plan intern isi satisfacea propriul interes, de a verifica trimiterile postale si
legaturile dintre corespondenti.
In sistemul managerial de tip monopolist, serviciile postale erau bine
organizate functional, astfel incat se respectau timpii de circulatie a trimiterilor.
Noua politica mondiala de liberalizare a serviciilor postale, determinata de
pierderea monopolului, conduce la schimbarea statului din institutie a statului, in
societate comerciala. Statutul de societate comerciala accentueaza importanta
serviciilor de comunicatii, determinandu-le dezvoltarea si adaptarea la noile
conditii economico-sociale.
In era internatului, sintagma Cel care detine cele mai multe informatii la
timp detine averi (61,p. 119) acorda o nota maxima serviciilor si mijloacelor de
comunicare care asigura circulatia informatiei.
Dupa anul 1989, au avut loc mai multe reorganizari, care vor fi prezentate
in aceasta lucrare. Aceaste reorganizari vizau marirea vitezei de circulatie a
trimiterilor postale in directia distribuirii, in detrimentul prezentarii. Rezultatele se
inregistreaza in configuratia retelei postale, care in mediul rural a regresat
permanent, din faza in faza, pana la desfintarea ei in anumite zone. Oficiile
postale rurale sunt transformate in ghisee cu programe fractionate sau agentii
postale in fiecare localitate si, in ultima instanta, un agent la doua-trei localitati.
Pe langa reducerea personalului, s-a recurs si la reducerea timpului de lucri: in
mediul rural exista o mare pondere de salariati cu si din normal de lucru.
Aceste treceri nu s-au realizat din ratiune rentabilizarii si dezvoltarii retelei
postale in contextul economiei de piata, ele s-au realizat in vedera reducerii
cheltuielilor salariale, cauzand reducerea si restrangerea drastica a retelei postale
si implicit a activitatii. C.N. Posta Romana s-a retras intr-o proportie foarte mare
din piata rurala a obiectelor de mesagerii, ceea ce va avea consecinte negative
asupra dezvoltarii comertului prin posta in comparatie cu operatorii postali privati,
care promoveaza o politica de crestere a numarului de salariati. (Tabelul 1.2)

Grad

de Grad

Grad

Grad

Nr.
Crt
.

Tip
operator
postal

CN. Posta 36.281

Romana
Operatori 6835
privati

Tabel 1.21

34935

incarcare
medie
+/_
anuala
2005(trim
iteri/angj)
- 1346 45

incarcare
medie
zilnica
2005(trimit
eri/angj)
61

incarcar
e/angj
medie
anuala
2006(%)
+36,65

incarcar
e/angj
medie
zilnica
2006(%)
+35,56

8364

+1529

14

- 27,99

-30,00

Nr. angajati Nr.

2005
angajati
2006

20

Cu numar salariati si grad incarcare

Politica de personal influenteaza calitatea serviciilor si gradul de

incarcare a salariatilor postali. Reducerea personalului a avut drept consecinta
supradimensionarea normelor de lucru si a sectoarelor de distribuire, care
coroborata cu salariile mici, a condus la o demotivare a personalului.
Contrar prin cipiilor economice si stiintifice de determinare a necesarului de
personal,in sistemul postal actual se pastreaza moda negocieri dintre sindicat si
administratie in calculul necesarului de personal. Pe de alta parte, conducerile
prognozeaza cifre de afaceri care cresc permanent, angajeaza calcule care sunt
calculate matematic si care trebuie realizate cu forta de munca negociata, nu
calculata la volumul de lucru prognozat. Calculul normelor de personal sunt cele
din economia de comanda, care sunt incompatibile cu economia de piata.
Programul investitional nu a prevazut dotarea retelei pentru activitatea de
prezentare; mediul rural, aproape in totalitate, nu poate prezenta obiecte de
corespondenta si de mesagerii, din lipsa de cantare. Reteaua postala este
concentrata pe distribuire, prin infintarea Oficiilor Postale de Distribuire
Centralizata (OPDC) in mediul urban si a Oficiilor Postale Ruralr Mecanizate
(OPRM) in mediul rural.
Schimbarea statutului C.N. Posta Romana din institutie publica in
societate comerciala prestatoare de servicii postale, care corespunde cu marea
reforma postala de liberalizare a serviciilor postale, impunea o schimbare de
strategie in politica de personal.
Strategia serviciilor postale nu poate fi alta decat cea creionata de U.P.U.
su U.E pentru tarile membre si candidate. Pentru a rezista provocarilor din pietele
postale nou create, reconversia personalului sau pregatirea acestuia pentru a
desfasura o activitate specifica societatilor comerciale prestatoare de servicii
trebuie sa fie problema prioritara a strategiei. Pregatirea personalului de productie
trebuie sa fie teoretica si practica: studii asupra sectorului tertiar al serviciilor,
rolul lor in cadrul economiei nationale si mondiale; studii de economia serviciilor
1

Raport 2006 ANRC

postale, care trebuie extinse atat asupra tuturor pietelor postale, cat si asupra
operatorilor postali si rolul acestora in cadrul economiei serviciilor postale; studii
de specialitate; studii financiare si contabilitate; studii juridice de legislatie
specifica; experienta in domeniu trebuie sa constituie al doilea element important
al pregatiri personalului.
Pregatirea teoretica si practica trebuie sa constituie criteriul determinant la
promovarea si salarizarea personalului.
Criteriul varsta nu este relevant pentru a promova, salariza sau inlatura
personalul din sistem; varsta nu este nici virtute si nici viciu. Toate conducerile
declara cu diferite ocazii ca Posta Romana este o societate de specialitate, cu un
inalt grad de specializare, datorita specialistilor care, practic, nu exista, iar pe de
alta parte, toate specializarile obtinute la diferite forme de invatamant sunt
valabile la toate posturile de specialitate, fara o minima reconversie de
specializare in economia serviciilor postale. In perioada de tranzitie, gama
serviciilor postale s-a dezvoltat foarte mult. S-au incheiat multe contracte si
afaceri, dar nici o afacere nu a reusit sau nu a putut fi extinsa, pentru ca nu au fost
adaptate specificului serviciilor postale. Au rezistat numai cele cu specific postal;
exemplu: mandatele online, transferurile Wester Union, e-mandat si posta rapida.
Pierderea unor prestatii noi, care nu au fost adaptate serviciilor postale, s-a datorat
in primul rand lipsei specialistilor in domeniu.
Pregatirea personalului, pana in anul 2004, s-a rezumat la prezentarea
serviciilor noi, la instruirea privind utilizarea calculatoarelor. Nu sa facut nici o
instruire privind instructiunile postale si modul lor de aplicare, in conditile in care
nici o tara nu si-a anulat instructiunile sau a abandonat aplicarea lor.
In perioada comunista, existau cursuri de calificare pentru toate functiile
postale din sfera furnizarii serviciilor, bine organizate, astfel incat au pregatit
veritabili functionari postali. Pentru formarea specialistilor in domeniu serviciilor
postale, pregatirea personalului trebuie sa cuprinda obligatoriu cunostinte din
economia serviciilor postale si sa se creeze un mediu de cointeresare a acestuia,
astfel incat sa-si doreasca o asemenea pregatire, specializare si cariera
profesionala.
In politica de personal, compania multinationala UPS a fost cotata la bursa
si a facut milionari 30.000 de salariati. Mii de soferi de masini, cartatori si
salariati de distribuire au beneficiat de actiuni initiale (IPO), care i-au facut
imediat milionari. UPS a incurajat, de asemenea, angajatii sai sa devina proprietari
de actiuni cu participare, care au unit 40.000 de cadre si 85.000 de alti muncitori,
acceptand Stok Options in cadrul negocierilor de salarii. (130)
Strategia serviciilor postale nu poate sa nu fie particularizata si pe mediul
rural, datorita discrepantei foarte mari dintre cele doua medii sociale. Dar pentru
elaborarea unei strategii pentru mediul rural trebuie sa se aiba in vedere politicile
de dezvoltare rurala la nivel national, regional si mondial. Astfel, nici o strategie
postala nu ar avea aplicabilitate.
1.3 Eliminarea discrepantelor economice dintre mediul rural si cel urban
Discrepanta dintre mediul urban si rural este evidenta si se accentueaza din
lipsa unei strategii pentru mediul rural. Acum se impune o asemenea strategie,
prin faptul ca la nivelul organizmelor internationale si nationale se stabilesc
strategii de dezvoltare, programe de finantare in vederea dezvoltarii mediului rural
si eliminarii discrepantelor economice.

Implementarea si dezvoltarea serviciilor postale in mediul rural impun

cunoasterea in totalitate a acestuia, de la definirea sa pana la modul de abordare.
Orice definire a lumii rurale trebuie sa tina cont de trei elemente esentiale;
elementul demografic, economic si psihologic. Preocuparile cu privire la
dezvoltarea ruralului au inceput la sfarsitul anilor 60 in tarile dezvoltate.
Slaba dezvoltare a serviciilor postale in mediul rural s-a datorat densitatii
slabe a populatiei, suprafetei mari deservite, lipsei infrastructurii, a cailor de acces
si unei economii locale foarte slabe sau chiar inexistente, in unele zone. Slaba
dezvoltare a ruralului a fost luata in atentie de conducerea statelor si de
organismele internationale, inca din jurul anilor 70: Organizatia Natiunilor Unite
pentru Alimentatie (FAO) in anul 1969 a aprobat accentul pus pe abordarea
integrata in stabilirea si dezvoltarea institutiilor rurale, iar in raportul prezentate in
1971 la colocviul de la Roma, preciza: Prin dezvoltarea rurala se intelege tot
ansamblul de masuri guvernamentale care au ca scop difuzarea tehnicilor moderne
in randul populatiilor rurale si facilitarea adoptarii acestora de catre cei interesati;
aceste tehnici vizeaza cresterea propuctiei, a productivitatii si a veniturilor;
ridicarea nivelului de viata din punct de vedere economic si social; utilizarea ,
dezvoltarea si protejarea mediului inconjurator, in scopul ca acesta sa ofere locuri
de viata si de munca agreabile si permanente; antrenarea ruralilor la a participa din
plin si activ impreuna cu citadinii la viata sociala, politica si economica a tarii.
Comisia Economica ONU pentru Europa (CEE/ONU). Tarile in curs de dezvoltare
preocupate pentru dezvoltarea ruralului, in colaborare cu FAO, au demarat
strategii si programe de dezvoltare rurala adaptate la conditiile lor. Tarile
dezvoltate din Europa si America de Nord au organizat in perioada 3 8 iunie
1974 la Plovdiv, in bulgaria, un seminar cu tema identificarea relatiilor dintre
politica guvernamentala din domeniul dezvoltarii si a menajarii regionale globale,
pe deo parte, si principalele sarcini ale amenajarii si dezvoltarii zonelor rurale pe
de alta parte. Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD sau
Banca Mondiala). Prin rolul ei de finantatoare a tuturor sectoarelor economice a
luat in calcul si problema dezvoltarii ruralului. In raportul sau din anul 1974
aceasta prevede Dezvoltarea ruralului este o strategie de crestere care se
adreseaza unei anumite categorii de populatie, respectiv celei de rural saraci. Ea
implica extinderea binefacerilor dezvoltarii asupra celor al caror viitor este legat
de cautare mijloacelor de existenta la tara, adica este vorba de micii agricultori, de
micii arendasi si de cei care nu au pamant. Organizatia pentru Comert si
Dezvoltare Economica (OCDE). Grupul de expertii ai acestei organizatii in jurul
anilor 80, a analizat evolutia perioadei 1960 si 1980 ca si noile tendinte,
concluzionand ca: Economia rurala s-a integrat in economia nationala si
internationala, ea nu mai este sinonima cu agricultura si, din multe privinte ea s-a
diversificat. Aceste procese de diversificare si internationalizare au antrenat o
noua interdependenta . Conform analizei, abordarea ruralului se face in cadrul
noilor concepte de economie rurala, gestionarea resurselor rurale sau politica
rurala, dezvoltate in SUA si UE. Uniunea europeana dezvolta conceptul rural intro noua acceptie: Notiunea de spatiu sau de lume rurala implica mai mult de cat o
simpla delimitare geografica; ea se refera la un intreg tesut economic si social,
care cuprinde un ansamblu de activitati dintre cele mai diverse. Consiliul Europei
in preocuparea definirii spatiului rural dupa mai multe interpretari ajunge la
interpretarea finala prin recomandarea nr. 1296/1996 a Adunarii Parlamentare a
Consiliului Europei cu privire la Cartea europeana a spatiului rural, prin care
precizeaza ca: spatiul rural cuprinde o zona interioara sau de coasta care contine

satele si orasele mici in care majoritatea partii terenului este utilizata pentru:
agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuit; activitatile economice si culturale
ale locuitorilor acestor zone(artizanat, industrie, servicii); amenajari de zone
neurbane pentru timpul liber si distractii (sau rezervatii naturale);alte folosinte (cu
exceptia celor de locuit).
Politicile regionale promovate de statele membre in cadrul U.E. au
inregistrat in evolutia lor cinci mari tipuri de instrumente pentru o politica
regionala: control asupra localizarii (stimulente negative fata de localizarea in
zone aglomerate), relocalizarea activitatilor in teritoriul national, masuri limitate
de impulsionare a dezvoltarii, stimulente financiare acordate inteprinderilor.
Realizarea programelor regionale este posibila numai prin sustinere
financiara drept pentru care U.E. a militat pentru crearea Fondurilor pentru
Dezvoltarea Regionala (FDR), pe principiul cofinantarii.
Politica de dezvoltare regionala a Romaniei. Parlamanetul Romaniei a
votat legea de dezvoltare regionala a tari noastre. Obiectivele de dezvoltare
regionala a Romaniei vizeaza pregatirea pentru integrerea in U.E., in vederea
realizarii unui nivel superioar de dezvoltare a regiunilor asigurandu-i: accesul la
fondurile structurale, reducerea disparitatilor regionale in Romania, integrarea
activitatilor din sectorul public.
Politica globalizarii, adoptata de catre U.E., include si dezvoltarea rurala
durabila. Tratatul de la Roma cerea Comunitati Europene in anul 1957, sa asigure
dezvoltarea armonioasa prin reducerea diferentelor dintre regiuni si a gradului
de inapoiere economica a celor mai nedezvoltate. Dupa anul 1985 U.E. intensifica
actiunile pentru dezvoltarea ruralului generand astfel doua reforme: una in anul
1988 si una in anul 1992.
Reforma din anul 1988 are la baza trei obiective: transformarea politicilor
structurale intr-un sistem cu impact real; utilizarea abordarii multianuale in cazul
planificarii cheltuielilor pentru a asigura statelor membre existenta si
predictibilitatea ajutorului Comunitatii ; instituirea unui parteneriat cu toti factorii
implicati activ in implementarea politicilor structurale in mod deosebit cu
autoritatile locale.
Reforma din anul 1992 are la baza deciziile Consiliului Europei de la
Maastricht si prevede cinci obiective specifice pentru fonduri: dezvoltarea
regiunilor ramase in urma din punct de vedere economic; conversia regiunilor
aflate in declin; combaterea somajului pe termen lung; reducerea somajului in
randur tinerilor; modificarea structurilor din agricultura si dezvoltarea
corespunzatoare zonelor rurale.
Problema dezvoltarii rurale integrate s-a finalizat in strategia dezvoltarii
rurale integrate (DRI). In urma celor cinci intalniri de la Lome, Bogota, Nairobi,
Djacarta si Colombo s-au formulat urmatoarele obiective ale DRI: cresterea
productivitatii sectorului rural, in care agricultura este sectorul principal in cea
mai mare parte a tarilor din lumea a treia, in faza initiala a dezvoltarii lor;
asigurarea unei distributii echitabile a veniturilor si oferirea unor suficiente locuri
de munca; ameliolarea infrastructurilor sociale, economice si fizice din regiunile
rurale si vegherea ca sa profite de ele majoritatea ruralilor; stabilirea unui cadru
institutional pentru competenta politica si administrativa, precum si pentru
participarea decisiva a ruralilor la procesul de decizie si la activitatile comunitare.
Marea diversificarea a ruralului a facut imposibila luarea unei decizii
privind aplicarea unei metode de functionare asupra intregului rural. In fata aceste
probleme s-a impus aplicarea mai multor metode dar pana in prezent s-au aplicat

doar trei: dezvoltarea pe zone la intrunirea de la Bogota s-au stabilit criteriile

care delimiteaza o zona in contextul dezvoltarii integrate. Aceste criterii sunt:
dimensiunile zonei, frontierele naturale, sistemele de transporturi, factorii sociali
si culturali, omogenitatea si complementaritate factorilor de productie; delegarea
autoritatii de decizie si descentralizarea birocratiei; principiul autonomiei.
Spatiul rural este impartit in urmatoarele zone: zonele periurbane sau
preorasenesti, zonele intermediare sau de echilibru si zonele periferice, marginale
sau defavorizate.
Dezvoltarea rurala presupune dezvoltarea economiei rurale care nu se mai
limiteaza numai la producerea produselor vegetale si animaliere agricol,
extinzandu-se la procesarea lor si la dezvoltarea serviciilor, a serviciilor publice si
mentinerea acestora in toate zonele. Serviciile financiare pe care operatorii postali
le ofera populatiei, intreprinderilor mici si mijlocii, turismului rural si
telecomunicatiilor cuprind in primul rand serviciile bancare.
Afacerile rurale pot sa profite fiind mai accesibile potentialilor parteneri
sau clienti, iar prin accesul la liniile de informatii isi pot face reclama pentru
resursele oferite si pentru debuseele pe care le asigura competitivitatea lor2
Mediul rural si dezvoltarea lui beneficiaza de o atentie deosebita dupa o
ignorare milenara. Nu pot fi ignorate pozitiile organismelor internationale
mentionate si nici ale statelor membre U.E in luare deciziilor privind
implementarea si asigurarea serviciilor postale in mediul rural. In tara noastra
serviciile postale au fost si sunt tratate global, neexistand o strategie pentru mediul
rural, predictibilitatea ajutorului Comunitatii ; instituirea unui parteneriat cu toti
factorii implicati activ in implementarea politicilor structurale in mod deosebit cu
autoritatile locale.
Reforma din anul 1992 are la baza deciziile Consiliului Europei de la
Maastricht si prevede cinci obiective specifice pentru fonduri: dezvoltarea
regiunilor ramase in urma din punct de vedere economic; conversia regiunilor
aflate in declin; combaterea somajului pe termen lung; reducerea somajului in
randur tinerilor; modificarea structurilor din agricultura si dezvoltarea
corespunzatoare zonelor rurale.
Problema dezvoltarii rurale integrate s-a finalizat in strategia dezvoltarii
rurale integrate (DRI). In urma celor cinci intalniri de la Lome, Bogota, Nairobi,
Djacarta si Colombo s-au formulat urmatoarele obiective ale DRI: cresterea
productivitatii sectorului rural, in care agricultura este sectorul principal in cea
mai mare parte a tarilor din lumea a treia, in faza initiala a dezvoltarii lor;
asigurarea unei distributii echitabile a veniturilor si oferirea unor suficiente locuri
de munca; ameliolarea infrastructurilor sociale, economice si fizice din regiunile
rurale si vegherea ca sa profite de ele majoritatea ruralilor; stabilirea unui cadru
institutional pentru competenta politica si administrativa, precum si pentru
participarea decisiva a ruralilor la procesul de decizie si la activitatile comunitare.
Marea diversificarea a ruralului a facut imposibila luarea unei decizii
privind aplicarea unei metode de functionare asupra intregului rural. In fata aceste
probleme s-a impus aplicarea mai multor metode dar pana in prezent s-au aplicat
doar trei: dezvoltarea pe zone la intrunirea de la Bogota s-au stabilit criteriile
care delimiteaza o zona in contextul dezvoltarii integrate. Aceste criterii sunt:
dimensiunile zonei, frontierele naturale, sistemele de transporturi, factorii sociali
2

European Commision, Directorat General for Agriculture (DG VI) Rural Development Cap
2000, Working Document, July 1997

si culturali, omogenitatea si complementaritate factorilor de productie; delegarea

autoritatii de decizie si descentralizarea birocratiei; principiul autonomiei.
Spatiul rural este impartit in urmatoarele zone: zonele periurbane sau
preorasenesti, zonele intermediare sau de echilibru si zonele periferice, marginale
sau defavorizate.
Dezvoltarea rurala presupune dezvoltarea economiei rurale care nu se mai
limiteaza numai la producerea produselor vegetale si animaliere agricol,
extinzandu-se la procesarea lor si la dezvoltarea serviciilor, a serviciilor publice si
mentinerea acestora in toate zonele. Serviciile financiare pe care operatorii postali
le ofera populatiei, intreprinderilor mici si mijlocii, turismului rural si
telecomunicatiilor cuprind in primul rand serviciile bancare.

Daca in noul context economic serviciile postale sunt abordate in interiorul

pietei postale, acest lucru denota ca abordarea lor trebuie sa se faca din punct de
vedere economic. Implementarea serviciilor postale in economia rurala nu se
poate realiza doar pe baza cunostintelor de executare a serviciilor postale, ci este
necesara cunoasterea acestui tip de economie. Avantajul serviciilor postale este ca
pot fi implementate in toate zonele rurale dar acestu lucru este posibil numai prin
ruefectuarea studiului de caza pentru fiecare zona rurala in vederea identificarii
oportunitatiilor.
In medul urban serviciile postale sunt amenintate de concurenta iar mediul
rural nu functioneaza in contextul economiei rurale. O functionare uniforma a
serviciilor postale pe intreg teritoriul national se poate realiza numai printr-o
coordonare unica centrala, dar o eficientizare a lor se poate realiza numai prin
politici economice regionale. Se impune o descentralizare manageriala si o
flexibilitate care sa permita adaptarea la conditiile si necesitatile zonei. Pe langa
problemele interne, serviciile postale trebuie sa fie aliniate si la serviciile impuse
de catre Uniunea Postala Universala (U.P.U) si Uniunea Europeana (U.E.). Ele
trebuie sa fie apte sa furnizeze serviciul universal la noile standarde. Serviciile
postale, chiar daca se dezvolta pe alte infrastructuri sunt incluse in infrastructura
rurala.
1.4 Definirea serviciului universal
Notiune de serviciu universal cuprinde un ansamblu de exigente de
interes general, in care obiectivul este de a supraveghea cea ce unele servicii erau
puse la dispozitia tuturor consumatorilor si utilizatorilo, asupra totalitati unui stat
membru, independent de pozitia geografica la nivel de calitate specificata si tine
cont de circumstantele nationale particulare, la un pret adorabil. Ele au fost
stabilite specific cu intentia industriei de retea (telecomunicatii, electricitate,
serviciile postale).
Aceasta notiune instaureaza dreptul fiecarui cetatean de a avea acces la anumite
servicii considerate esentiale si impune industriilor obigatia sa furnizeze serviciul
definit de conditiile specifice, printre care si aceea de a furniza serviciul asupra
intregului teritoriu national. Intr-o piata liberalizata, o obligatie a serviciului
universal este acea de a garanta tuturor persoanelor domiciliate in uniunea

europeana accesul la serviciul universal la un pret adorabil, calitatea acestuia sa

fie mentinuta, iar daca este nevoie sa fie ameliorata.
European Commision,Directorat General for Agriculture (DG VI)-Rural
Development Cap 2006,Workind Document,July 1997
Servicul universal este un concept dinamic el supravegheaza ceea ce
exigentele de interes general pot sa tina cont de evolutia politica, sociala,
economica si tehnologica si daca este necesara adaptarea regulata a exigentelor la
evolutia nevoilor cetatenilor3
Serviciile, ca o componenta a activitati economice, ca o forma specifica de
actiune au evoluat odata cu evolutia societatii si implicit, cu satisfacerea nevoilor
umane. Omul, ca fiinta tridimensionala: biologica, sociala si rationala a fost
dominat de nevoile fiecarei dimensiuni, pe care a cautat permanent sa le satisfaca
Specialistii in domeniul economic fac o prima clasificare a nevoilor in
functie de dimensiunile umane, astfel: dimensiunea biologica nevoi fiziologice
(sunt primele nevoi resimtite de oameni si inerente; nesatisfacerea lor duce la
distrugerea si disparitia speciei umane); dimensiunea sociala nevoi de grup sunt
nevoile resimtite de oameni ca participanti la diferite socio-grupuri si se satisfac
numai prin actiunea conjucata a unei colectivitati; dimensiunea rationala
nevoipsiho spirituale sunt nevoi care apar pe masura progresului educational in
relatiile de natura morala si sunt satisfacute printr-o gandire si rationalitate
elevata.
Daca servicul reprezinta satisfacerea unei nevoi si este perceput ca o
activitate economica, impicit si nevoia trebuie abordata tot din punct de vedere
economic. Acest lucru se poate realiza numai daca avem in vedere trasaturile care
caracterizeaza nevoile, deoarece fiecare trasatura reflecta o lege economica.
Nevoile umane prezinta urmatoarele caracteristici4: nelimitate ca numar
aceasta trasatura il deosebeste pe om de animal deoarece la om apar noi nevoi
(trebuinte), pe masura satisfacferii celor vechi si in continuarea lor. Un exemplu
elocvent este evolutia omeniri; omul din societatile primitive avea un numar
limitat de nevoi fiziologice; omul de astazi resimte satisfacerea unui numar mult
mai mare de nevoi si mult mai complexe. Pentru a exista si a-si ocupa locul in
societate el trebuie sa-si satisfaca nevoile biologice, sociale, rationale, de igiena,
de pregatire, de calatorie, de informare, de cunoastere de sine, de corespondenta
etc.
Limitate in capacitatea aceasta trasatura reliefeaza faptul ca pentru
satisfacerea unei nevoi omul consuma o anumita cantitate dintr-un bun material
sau dintr-un serviciu. Intensitatea nevoi descreste pe masura satisfacerii ei.
Aceasta trasatura pune in evidenta faptul ca, cu cat nevoia umana este mai
fiziologica, cu atat limita satietatii este mai rigida, spre deosebire de nevoile
sociale, morale si rationale, unde limita superioara a satisfacerii este mai elastica.
Concurenta aceasta trasatura a nevoilor sta la baza legii substituirii,
evidentiind faptul ca unele nevoi se extind in detrimentul altora, iar altele se
inlocuiesc intre ele. Abordarea acestei trasaturi se poate face cu conditia sa se faca
distinctia intre substituirea unei nevoi cu alta nevoie si substituirea unui bun altui
bun, pentru satisfacerea uneia si aceleiasi nevoie. Substituirea este nemarginita in
cazul nevoilor. Prin teoria substituirii, se cunoaste ca lipsa unui serviciu nu duce la
lipsa nevoii, dorintei sau trebuintei, ci la intocmirea lui.
3

Dupa prevederile Cartea Verde pentru Serviciile Interes General, Comisia Comunitatii
Europene, Bruxelles 21.05.2003 COM (2003)
4
Dupa A.S.E. Bucuresti Catedra de Economie Politica Ed. Economica 1995

.
Complementare, evoluand adesea in acelasi sens (achizitionarea unui
calculator performant pentru o anumita utilitate presupune si achizitionarea unui
program performant, achizitionarea unui costum presupune si achizitionarea
incaltamintei potrivite, iar in cazul femeilor si achizitionarea unei posete.)
Se stinge momentan prin satisfacere, exceptand viciile, care antreneaza noi
consumuri.
Pentru a nu limita, teoretic, utilitatea serviciilor postale, sunt necesare
interpretarile date nevoilor, dorintelor si trebuintelor. Economistul Charles Gide
afirma: Nevoia omului constituie motorul intregii activitati economice si punctul
de plecare al oricarei stiinte economice. El si alti autori precizeaza ca, desi de
multe ori cuvintele nevoie si dorinta sunt utilizate unul in locul altuia, ele nu
trebuie confundate. Nevoia are origine fiziologica. A. Maslov a emis o ipoteza de
satisfacere a nevoilor in ordinea importantei lor, astfel: necesitati fiziologice,
necesitati legate de siguranta, necesitati sociale piramida lui Maslov. Dorinta
este de ordin psihologic. Trebuinta, dupa Andrei Arnou, este lipsa unui lucru
dorit, pentru care exista necesitatea de a-l avea. P.S Mistislavskin considera ca
necesitatile reprezinta conditiile necesare vietii care corespund treptei de
dezvoltare a societatii si membrilor ei. Satisfacere nevoilor, dorintelor,
trebuintelor si a necesitatilor concura la calitaea vietii omului. Sociologia
defineste nivelul de trai prin prisma satisfacerii necesitatilor de viata ale populatiei
unei tari, ale unui grup socialsau ale unei persoane, a cantitatii de bunuri si servicii
de care dispune, in functie de nivelul dezvoltari economice a fiecarei tari. Nivelul
de trai depinde si de modul de viata, doua sunt prioritare: componenta cantitativa
care arata nivelul de trai al oamenilor, adica cantitatea de bunuri si servicii pe
care societatea le pune la dispozitie membrilor ei; componenta calitativa
mmodalitati in care indivizii isi satisfac trebuintele, adica felul in care ei combina,
selecteaza si consuma partea din bunuri si servicii care le sunt puse la dispozitie,
oferindu-le prin aceasta cea mai mare satisfactie.
Asigurarea serviciilor postale in mediul rural se realizeaza cu costuri mari,
cuantificate economic datorita densitatii mici a populatiei si slabei dezvoltari a
ruralului. In economia socialista, statul rezolva toate trebuintele si nevoile
oamenilor. In prezent, acestia trebuie sa gaseasca solutii pentru a si le rezolva.
Nevoile in mediul rural sunt mai multe decat in mediul urban: pe langa nevoile
personale si ale familiei, se adauga si nevoile gospodariei. Pentru rezolvarea
multor probleme, pe langa cheltuielile directe pentru satisfacere se mai adauga
cheltuieli cu deplasarea si timpul afectat acesteia.
Identificarea acestor nevoi si oferirea serviciului sau pachetului de servicii
permit pentru unitate dezvoltarea acestor, iar pentru oameni o mare facilitate.
Asigurarea permanenta si la o calitate superioara ar putea include serciviile
postale in modul de viata al oamenilor, asa cum a fost introduse telefonul mobil,
care pentru tot mai multi a devenit indispensabil. Cresterea trebuintelor s-a
realizat odata cu dezvoltarea societatii umane. Legitatea generala a procesului de
reproductie este cresterea trebuintelor. Prin programele de finantare a ruralului, se
va dezvolta un motiv in plus pentru serviciilor postale, astfel incat si mediul rural
sa beneficieze de acestea.
Dezvoltarea serviciilor postale in contextul unei piete postale functionale
in mediul rural este posibila datorita lipsei concurentei. In prezent, concurenta
exista la nivelul mediului urban, iar in mediul rural, la nivelul principalelor cai
rutiere. Pentru concurentii nostri, noi nu am prezentat o dificultate, datorita

politicii manageriale gresite aplicate la nivelul mediului rural. Exemplu: Directia

Regionala de Posta Timisoara, pe drumul european E 97, din Timisoara prin Recas
Lugoj Baile Herculane, are un singur oficiu postal rural, in comuna
Topolovatu Mare. Pe acest traseu functioneaza 14 ghisee postale, 5 agentii si un
oficiu postal, care deservesc 24,220 locuitori si 7.509 gospodarii. Traseul contine
20 localitati rurale, din care 13 sunt sedii de comuna. Daca prezentam comunele
care au aceste sedii la sosea, acestea cuprinde 36.950 locuitori si 13.262 de
gospodarii. Pe traseul Timisoara Baile Herculane prin Buzias, nu mai exista nici
un oficiu postal rural. Aproape toate localitatile de pe sosea sunt sedii de comune
si aveau oficii postale, dar au fost desfiintate, in locul lor functionand ghisee
postale rurale si agentii. Dezvoltarea serviciilor postale in mediul rural poate fi
facuta numai pe baza unor studii si analize aprofundate din punct de vedere
economic, social, juridic si administrativ. Cercetarile acestui domeniu se
efectueaza in functie de activitatea reala care se desfasiara in prezent, in raport cu
modificarile care trebuiau efectuate. Pana in prezent, activitatea postala este
concentrata pe respectarea instructiunilor in vigoare, iar contractele care se incheie
nu se fac pe baza costurilor, deoarece acesta nu au fost inca determinate pe fiecare
prestatie. Sectorul postal nu este o descoperire recente, el functioneaza organizat
inca din Antichitate, fara modificari substantiale. In cursul istoriei, a suferit doar
adaptari la noile conditii sociale si la noile mijloace de comunicare. Serviciile
postale au ocupat si ocupa un loc important, atat in economiile nationale, cat si in
economia mondiala.
1.5 Sectorul Postal pe plan mondial
Sectorul postal modial este coordonat de catre Uniunea Postala Universala
(U.P.U.), care este organizatie specializata in cadrul Natiunilor Unite si are sediul
la Berna, in Elvetia. Rolul U.P.U. este de a asigura cooperarea intre administratiile
postale, ajuta la asigurarea retelei universale de produse si servicii postale,
stabileste regulile pentru schimbarile postale internationale dintre cele 190 de tari
membre, face recomandari pentru cresterea volumului corespondentei si pentru
cresterea calitatii serviciilor. In cadrul U.P.U. isi desfasoara activitatea cinci
milioane de angajati, care proceseaza anual 424 miliarde de trimiteri interne, sase
miliarde de trimiteri internationale si 4,6 miliarde de colete. (141) In anule 2006,
numarul de salariati postali pe plan mondial era de 5,5 mil salariati, care procesau
6.235 colete postale, din care 6.195 colete postale colete interne si 40 mil colete
externe. Si un numar 439,1 mil. Scrisor57.
Sectorul postal mondial este disputt intre U.P.U., USPS (serviciile postale
din Statele Unite ale Americii) si Companiile Multinationale care opereaza in
pietele postale.
Companiile multinationale postale, in virtutea dreptului de operare in
pietele postale, la reuniunea IC/1999 pentru dezbaterile problemelor din serviciile
postale si examinarea tipurilor de actiuni au emis doua documente: Multinationale
in serviciile postale si Evolutii, tendinte si intrebari in serviciile postale.
In analiza sa, UPU, care se prezinta cu o retea de 700.000 de birouri
postale si o puternica retea fizica de distribuire, a trecut in revista toti factorii care
aveau influenta asupra mediului postal: mondializarea, liberalizarea si concurenta;
tehnologie; cresterea viitoare a pietelor postale; statutul postelor si reforma;
asteptari si nevoi ale utilizatorilor; diferentele nivelului de dezvoltare dintre tari.
5

www.upu.int

Congresul al 23 lea UPU a avut loc la Bucuresti, in septembrie

octombrie 2004, cand vice- directorul general al Biroului International UPU a
prezentat Congresului Strategia Postala de la Bucuresti, la data de 1 octombrie
2004, spre a fi aprobata.
Noua strategie postala prezentata prevede: (141) garantarea prestarii unui
serviciu postal universal de calitate si accesibil, cu scopul de a facilita o
comunicare eficienta intre persoane din orice colt al lumii; imbunatatirea
standardului de calitate si ridicarea nivelului eficientei retelei postale
internationale, astfel incat aceasta sa poata oferi clientilor sai un serviciu viabil,
accesibil si securizat; imbunatatirea cunostintelor pietelor de comunicatii, pentru a
putea raspunde in mod satisfacator nevoilor si asteptarilor clientilor serviciilor
postale ; asigurarea reformei structurilor postale, pentru a garanta dezvoltarea
durabila a serviciilor postale si pentru a depasi schimbarile tehnologice, socioeconomia si de reglementari; consolidarea si largirea cooperarii prin realizarea de
noi contacte in interiorul sectorului postal.
1.6 Principalele puncte ale raportului U.P.U. la cel de al 23-lea
Congres
Operatorii postali publici pastreaza optimismul vizavi de strategiile
proprii, chiar si in conditiile in care, la nivelul mondial, volumul de scrisori si
colete in anul 2003 a scazut fata de anul 2002. substituirea corespondentei postale
cu corespondenta electronica este o cauza majora a scaderii numarului de scrisori
la ninel mondial, dar in acelasi timp o premisa pentru dezvoltarea comertului
electronic, care va genera o crestere a volumului de colete.
Raportul prezentat celui de al 23-lea Congres al U.P.U., care a avut loc la
Bucuresti, in Romania, septembrie 2004, la principalii indicatori inregistreaza
urmatoarele valori: indicatori fizici cum ar fi: corespondenta interna la nivelul
mondial, corespondenta interna a totalizat 424 miliarde trimiteri, cu 0,4% mai
putin decat in anul 2002. 40% din tarile membre U.P.U. au raportat o crestere a
volumului propriu de corespondenta. Din anul 1999, corespondenta interna a
crescut anual cu o rata mondiala de 0,5%. Pentru perioada urmatoare Congresul si
pana in anul 2008, se previzioneaza cresteri la corespondenta de: 1,3% in Africa,
1,6% in America Latina si Zonele Caraibelor, 1,7% in Europa si Comunitatea
Statelor Independente (C.S.I.) si 2,7% in tarile arabe. Tarile industrializate si cele
din zona Asia/Pacific nu au previzionat cresteri pentru aceasta perioada;
Corespondent internationala la nivelul mondial, corespondenta a
inregistrat un volum de 6 miliarde de trimite4ri in anul 2003, cu 5,1% mai putin
decat in anul 2002. Aceasta scadere s-a inregistrat in trei patrimi din tarile
membre. Volumul corespondentei internationale a inregistrat 1,4% din volumul
total in anul 2003, fata de 2%, cat a inregistrat in anul 1995. Din anul 1999,
corespondenta internationala a scazut cu 4,7% in medie pe an, America Latina si
Zona Caraibelor a inregistrat o scadere de 10,3%. Pentru perioada urmatoare
Congresului si pana in anul 2008, se previzioneaza o crestere a corespondentei
internationale intr-o cota medie anuala de: 1,6% in tarile din zona Caraibelor si
America Latina, de 0,9% in tarile europene si C.S.I. si de 2,3% in tarile arabe.
Tarile industrializate si cele din zona Asia/Pacific nu previzioneaza cresteri.;
Coletele interne volumul coletelor interne a totalizat 4,4 miliarde
trimiteri in anul 2003, cu 5% mai putin decat in anul 2002. Au inregistrat cresteri
tarile din Africa, America Latina si Zonele Caraibe. Din anul 1999, volumul
coletelor interne a crescut cu o rata medie anuala de 10% in America Latina si

zonele Caraibelor, cu 2,7% in Africa, cu 1,7% in tarile industrializate si cu 1,4%

in tarile arabe. Tarile din zona Asia/Pacific si Europa au inregistrat o scadere de
3%, iar ele din C.S.I. au inregistrat o scadere de 5%. Pentru perioada imediat
urmatoare si pana in anul 2008, previziunile de cresteri se estimeaza la 2,5% in
tarile din zona Caraibelor si America Latina, la 1,2% in tarile din Europa si C.S.I.,
3,4% in tarile arabe si 0,5% in tarile industializate. Africa si zona Pacific/Asia nu
estimeaza cresteri.
Colete internationale volumul coletelor internationale a inregistrat 47
milioane in anul 2003, cu 2,6% mai putin decat in 2002. Cele mai mari scaderi au
fost inregistrate in tarile industrializate, iar cele mai mici scaderi s-au inregistrat in
tarile arabe si din Africa. La nivelul global, aproape 50% din tari au inregistrat
cresteri in traficul propriu, in mod deosebit in tarile din America Latina, zona
Caraibelor, Europa si CSI. Pentru perioada imediat urmatoare si pana in anul 200,
se previzioneaza cresteri de: 1,3% in Africa, 3% in America Latina si zona
Caraibelor, 1,3% in zona Asia/Pacific, 1,4% Europa si CSI, 2,6% in tarile arabe si
0,6% in tarile industrializate.
Alti indicatori ar fi:veniturile inregistrate din operatiunile postale au
deparit 174 miliarde DTS6 (258,56 mild USD), reprezintand o crestere de 5% in
anule 2003 fata de anul 2002. Cresterea s-a inregistrat cu predilectie in tarile
industrializate, care au inregistrat 91% din totalul veniturilor inregistrate din
operatiuni.
Veniturile inregistrate au urmatoarea structura: 58% venituri din scrisori;
23% venituri din scrisori; 14% venituri financiare; 5% alte servicii.
Numarul angajatilor postali la nivelul mondial a fost de 5 milioane 1,2
milioane mai putin decat in anul 1990; numarul oficiilor postale permanente este
de peste 660.000 oficii, cu 0,2% mai putin fata de anul 2002. Scaderea oficiilor
postale s-a inregistrat in tarile industrializate la sfarsitul anilor 1980, acestea
reducand cu peste 15% numarul oficiilor intr-o perioada de 15 ani.;curierul rapid
numarul coletelor expediate prin curierul rapid (serviciul EMS) a crescut pana la
34,7 milioane in anul 2003, de la 32,7 miliaone in anul 2002, rata de crestere fiind
de 6%. Cea mai mare rata de crestere au inregistrat-o tarile arabe, 22%.; serviciile
on-line peste 40% din tarile membre U.P.U., ofera asemenea servicii. 13% dintre
state, incluzand aici jumatate din tarile industrializate, oferta servicii de plata
electronica a facturilor, iar alte 13% din tari comercializeaza produse pe internet.
Peste 96% din populatia globului este deservita de operatorii publici
nationali, iar 4% din populatia nu beneficiaza de servicii postale. Populatia care
nu beneficiaza de servicii postale este din tarile africane.
USPS, in anul 1999, care cu 15 ani in urma era considerat cel mai
liberalizat serviciu postal din lume,avea 38.000 birouri postale , 1 milion de
salariati, din care 794.000 titulari, si distribuia peste 200 miliarde de obiecte de
curier, ca serviciu liberalizat, distribuia 62,5 miliarde de retete pentru marea retea
de magazine Fortuna, care il clasa pe locul 25 din lista primilor 500.
Atat la Fed Ex. cat si la USPS si alte companii private se observa declinul
pietei lor de distribuire a documentelor de azi si maine, si o scadere a tranzactiilor
financiare electronice, datorita dezvoltarii acestor servicii si de catre alti furnizori
de servicii postale (tebelul 1.2)

DTS (drepturi speciale de tragere) este unitate de cont a Fondului Monetar Mondial International.
1 SDR = 1.486 USD la 31 Decembrie 2003

Tabel 1.3. Companiile multinationale 7

Numarul
Salariati
FedEx
DHL
UPS
Canada post
Deutsche Post AG
New Zeeland Post
Royal Mail
TPG Group
Dutch Post Operations
TNT

150.823
59.446
326.800
63.903
260.520
9.300
200.000
115.000
50.000
65.000

de Numarul
de tari de
operare
211
227
200
45
227
30
0
200
193
200

Total cifre Total

de
De afaceri
trimiteri
transport
$17,4 bn
1.109 milioane
95 milioane
$27.1 bn
3.040 milioane
$3.7 bn
9.600 milioane
$14.1 bn
21.000 milioane
$0.4 bn
1.485 milioane
$11.0 bn
19.500 milioane
$7.1 bn
1.500 milioane
$3.6 bn
82.5 milioane
$3.1 bn
107 milioane

O dezvoltare permanenta in Europa s-a inregistrat si la serviciile postale

expres oferite de administratiile postale, acestea devenind foarte competitive.
Noile politici postale se indreapta spre dezvoltarea serviciilor financiare si spre
comertul prin posta. Pentru realizarea acestor strategii, este nevoie de asigurarea
serviciilor electronice, atat pentru abordarea magazinelor virtuale, cat si a
tranzactiilor financiare, cat si dezvoltarea serviciilor de curierat rapid pentru
deservirea rapida.
Operatorii postali publici pastreaza optimismul vizavi de strategiile
proprii, chiar si in conditiile in care, la nivelul mondial, volumul de scrisori si
colete din anul 2003 a scazut fata de anule 2002. Subsistuirea corespondentei
postale cu corespondenta electronica este o cauza majora a scaderii numarului de
scrisori la nivel mondial, dar in acelasi timp o premisa pentru dezvoltarea
comertului electronic, care va genera o crestere a volumului de colete.
1.7 Serviciile postale la nivel U.E. 8
Uniunea Europeana are ca obiectiv crearea unui spatiu postal unic. De
asemenea, mai are obligatia de a crea un cadru de reglementare care sa permita
organizarea serviciilor postale si alinierea legislatiei postale.
La nivelul U.E exista un calendar de actiuni, care incepe de la proiectul
cartii verzi din anul 1989, dezbaterile acesteia in perioada 1992 1997, cand la
nivelul U.E. se elaboreaza Directiva 97/67/CE a parlamentului Europei,
completata de Directiva 2002/39/CE in vederea crearii spatiului postal unic.
Cadrul de reglementare prevede un calendar de derulare: 1992 comisia
de elaborare a unei politici postale comunitate publica, la data de 11 iulie 1992,
Cartea Verde a serviciilor postale, privind dezvoltarea pietei unice a serviciilor
postale, ca raspuns la intrebarile Consiliului de Ministri.; 1993 Parlamentul
European a adoptat trei rezolutii, invitand comisia sa pregateasca un ansamblu de
propuneri pentru dezvoltarea pietei unice postale, sa stabileasca la nivel comunitar
asigurarea serviciului universal si domeniul serviciilor rezervate, astfel incat sa
permita prestatorilor de serviciu universal sa-l poata presta la costri rezonabile.;
1994 in rezolutia din 7 februarie, Consiliul Europei prezinta obiectivele carti
verzi: definirea la nivel comunitar a unui serviciu postal universal care inglobeaza
7
8

UNI Postal schimbari in sectorul postal modial, raport 03.05.2000

Internet http://europa.eu.int/comm/internal_market/post/framework.fr.htm

o gama minima de servicii furnizate la un nivel de calitate specific, care trebuie

furnizate in toate statele membre, la preturi abordabile, independent de
amplasamentul geografic; fixarea unei limite minime comune reprezentand
intelegerea domeniului rezervabil pe care fiecare stat membru poate sa il acorde
furnizorilor de serviciu universal pentru asigurarea viabilitatii economice si
financiare a prestarii serviciului universal; dezvoltarea unui proces de deschidere
granduala si controlata a concurentei pietei de servicii postale, dand statelor
membre mijloace de asigurare ca prestarea servicului universal este garantata pe
un fond durabil; ameliorarea calitatii serviciilor postale in definirea obiectivelor la
nivel comunitar pentru curierul transfrontalier intra-comunitar si asigurand ca
normele pentru curierul national sunt stabilite (in conformitate cu normele intracomunitare), redate public si ca rezultatele performantelor sunt publicate;
stabilirea principiului ca tarifele trebuie sa fie legate de costuri si ca asigurarea
finantatii prestatiei servicului universal este efectuata de o maniera transparenta,
compatibila cu dreptul comunitar; incurajarea armonizarii normelor tehnice, luand
in consideratie interesele utilizatorilor; asigurarea conditiilor unei concurente
echitabile, existenta in afara domeniului rezervat; incurajarea si sprijinirea
sectorului postal de a se adapta rapid si eficient la progresele si schimbarile
tehnologice in vigoare; asigurarea ca utilizatorii, interesele angajatilor si
importanta generala a sectorului postal pentru dezvoltare si coeziune economica
culturala si sociala a Comunitatii (intelegand dificultatile specifice intalnite in
regiunile indelungate) sunt luate in considerare reglementarea sectorului;
coordonarea dezvoltarii politicii postale cu alte politici comunitare si asigurarea
unei aproprieri coerente a chestiunilor orizontale; adoptarea unei aproprieri a
traficului postal international (notat in raportul tarilor AELE Asociatia
europeana de liber schimb si al altor tari ale Europei centrale si orientate)
compatibile cu obiectivele de mai sus si reflectand aceleasi prioritati, in cooperare
cu tarile din lumea a treia si cu organismele internationale.; 1995 Comisia
Europeana a adoptat, la 26 iulie 1995, un ansamblu de propuneri, incluzand: o
propunere a directivei Parlamentului European si a Consiliului cu privire la
regulile comune pentru dezvoltarea pietei interioare a serviciilor postale a
comunitatii si ameliorarea calitatii serviciului; un proiect de aviz al Comisiei
asupra aplicari regulilor concurentei. Serviciile postale au fost definite ca servicii
publice de interes general, ce le confera un nou statut de functionare, care a fost
stabilit pentru tarile din U.E. prin Cartea Verde.; 1997 comunicarea Comisiei
asupra aplicarii regulilor concuretei sectorul postal si evaluarii anumitor masuri de
stat relative serviciilor postale (98/CE39/02), care a fost adoptata de Comisia in
17 decembrie 1997, dupa consultarea publica.
Comunicarea expune principalii directori dupa care vor aplica regulile
concurentei. Atat timp cat nu a fortat legea, comunicarea este destinata cresterii
transparentei si securitatii juridice pe pietele postale, in beneficiul tuturor
operatorilor si utilizatorilor postali. Toate aceste probleme s-au concretizat in
Directiva Postala 67/97.
In 2002 Parlamentul European si Consiliul Europei au adoptat, la data de
10 iunie 2002, in mod formal, Directiva 2002/39/CE, care modifica directiva
postala initiala in definirea etapelor suplimentare pentru procesul de deschidere a
concurentei progresive si controlate si stabileste noile limite cu privire la sectorul
postal, care ar putea fi sector al concurentei.

Politica globalizarii promovata de catre U.E. si Cartea Verde a serviciilor

de interes general stabileste drepturile utilizatorilor, principiile de protectie si
accesul la reteaua de interconeciune11.(82)
Serviciile de interesc general trebuie sa respecte drepturile utilizatorilor:
transparenta si informatii complete: aceasta implica in mod necesar informatii
clare asuprea tarifelor, clauzelor contractuale, tratarea reclamatiilor si
mecanismele de tratare a litigiilor; sanatate si securitate: necesara garantarii unui
nivel optim de proiectie a sanatatii si securitatii fizice a oamenilor; autoritati de
reglementare independente: organismele de reglementare independenta vizavi de
industie, dotarea cu resurse independent, pentru a putea sa sanctioneze obligatiile
clare privind protectia intereselor utilizatorilor si consumatoriloe; reprezentare si
participare activa: masurile care vor trebui luate pentru a permite consultarea
sistematica a reprezentatilor consumatorilor in maniera asocierii acestora din urma
cu luarea deciziilor; contestatii: sisteme de tratare rapida si abordabila a
reclamatiilor si mecanismele alternative de reglementare a litigiilor.
Principiile de protectie a utilizatorilor si consumatorilor: acces
acoperire geografica completa, accesul transfrontalier, accesul persoanelor cu
mobilitate redusa si al handicapatilor; preturile abordabile, cuprinzand formulele
speciale pentru persoanele cu venituri mici; securitate servicii sigure si fiabile,
nivelul ridicat de sanatate publica; calitate care include fiabilitatea si
continuitatea serviciilor si mecanismelor de compensare in caz de insuficienta;
alegere alegerea furnizorului si concurentei efectiva intre furnizori si dreptul de
schimbare a furnizorului; transparenta totala si informatii asupra prestatiei
asupra tarifelor, facturilor si clauzelor contractuale; drepturi de acces la informatii
primite de la autoritatea de reglementare date asupra calitatii serviciilor,
alegerea si finantarea furnizorilor, tratarea reclamatiilor: securitate si fiabilitate
servicii continue si fiabile, garantate de o protectie asupra intreruperilor
serviciilor; echitate concurenta adevarata si echitabila.; autoritati de
reglementare independente cu obligatii clare si posibilitati de sanctionare
potrivite; reprezentare si participare activa a consumatorilor si utilizatorilor in
cadrul definitiei serviciilor si alegerea formelor de plata; contestatii
disponibilitate a mecanismelor de tratare a reclamatiilor si de reglementare a
litigiilor,
formule
de
compensare;
clauze
evolutive:
drepturile
utilizatorilor/consumatorilor sunt susceptibile de a evolua in functie de evolutia
preocuparilor lor si de mediul economic si legislativ; egalitate a accesului si
tratare a utilizatorilor si consumatorilor in materie de utilizare a serviciilor
transfrontaliere in statele membre.
Accesul la retea interconexiune9: este vorba de monopolurile naturale
caracterizate de costuri nerecuperabile importante: randamente de scara in crestere
in cost mediu in descrestere, este dificil de a accede la piata; in mod particular este
dificil de a accede le piata.
Unele servicii sunt furnizate in mod traditional in mediul tehnologiilor
stabilie si durabile. Iar in anumite situatii simpla aplicare a regulilor ordinare (de
concurenta, a pietelor publice) este insuficienta si trebuie completata cu o
supraveghere sectoriala mai stricta si continua.
Aceste aspecte trebuie sa fie precizate in legislatia comunitara. Serviciile
de interes generale trebuie sa se dezvolte in contextul unui concept comunitar.
Legislatia comunitara in vigoare asupra serviciilor de interes economic general
9

Comisia Comunitatii Europene Cartea Verde pentru Serviciile de Interes General Bruxelles,
21.05.2003 COM (2003)

contine intotdeauna un anumit numar de elemente comune diferitelot sectoare,

care pot servi ca fundament definitiei unei notiuni comunitare. Elementele
comune sunt: serviciul universal, continuitatea, calitatea serviciului,
accesibilitatea tarifara si protejarea consumatorilor. Aceste elemente evidentiaza
valoarea obiectivelor comunitare, ele fiind traduse in obligatii si in legislatia
comunitara.
Legislatia comunitara trebuie sa vizeze: garantarea obiectivelor si
eficacitatea economica, coeziunea sociala sau teritoriala si securitatea tuturor
cetatenilor. Aceste obligatii pot sa fie completate cu obligatii mai specifice, in
functie de caracteristicile sectorului vizat. Ele au fost dezvoltate in cazul
industriilot de retea, urmand a fi aplicate si in cazul serviciilor sociale. Alinierea
legislatiei din domeniul serviciilor de posta si telecomunicatii la legislatia U.E.
este o conditie de aderare a Romaniei la U.E., fiind prevazuta in capitolul 19
telecomunicatii si tehnologia informatiei.

CAPITOLUL 2
MANAGEMENTUL SERVICIILOR POSTALE
Daca teoria managementului spune ca acesta a aparut ca o arta si ulterior a
devenit stiinta, exista mai multe definiri si abordari stiintifice ale acestuia. Cea
mai potrivita abordare a studiului nostru este aceea prin care managementul este
definit ca stiinta care studiaza procesele de conducere, de prevedere, de organizare
si de control a resurselor in vederea atingerii scopului firmei. Ca firma sa
beneficieze de un management eficient, care implicit sa conduca la o eficientizare,
abordarea trebuie sa se realizeze numai din punct de vedere stiintific. Intr-o
retrospectiva a existentei serviciilor postale se observa ca existenta acestora este
mentinuta de nevoia de comunicare, de unicitatea lor si de contextul economic,
economia fiind dominata de sectorul si ulterior de sectorul secundar. In prezent,
tendintele economice sunt spre sectorul tertiar; acest lucru impune o buna
oraganizare a functionarii serviciilor care trebuie sa asigure o prestare uniforma la
nivel national si continuitatea informatiei. Aceasta situatie impune un
management la nivelul actual al pietei, cu o mare flexibilitate si a unei organizari
eficiente a societatii, care sa poata supraveghea permanent circuitul trimiterilor in
reteaua postala si procesul de productie: sa defineasca foarte bine structura
intreprinderilor, astfel incat sa nu aiba loc restructurari organizatorice, cum s-a
procedat in anii de duoa revolutia din anul 1989; sa fie bine organizata reteaua
postala, dupa care sa fie organizata si structurata intreprinderea. Aceste doua
aspecte sunt inseparabile. Organizarea retelei determina organizarea firmei, iar
organizarea firmei trebuie sa administreze si sa coordoneze reteaua. Ambele
situatii stau la baza strategiei manageriale; organizarea retelei postale trebuie sa
asigura fluxul tehnologic, astfel incat sa poata fi asigurata succesiunea operatilor
de prelucrare si inregistrarea in circuitul trimiterilor postale, de la prezentare pana
la distribuire; circuitul trimiterilor postale in fluxul tehnologic trebuie sa asigure
simultan si circuitul documentelor contabile primare, care sa permita
inregistrarilor din contabilitatea postala primita. Exemplu : trimiterile postale ale
punctelor exterioare oficiilor postale trebuie sa ajunga in oficiul postal tutelar,

unde trimiterile postale sunt luate in gestiunea oficiului, respectiv bilantul

oficiului, iar operatiunile financiare in decontul banesc al oficiului.; posturile in
schema organizatorica sa fie bine restructurate si delimitate, astfel incat sa nu
existe nici un caz de dubla sau tripla subordonare, sa aiba abine stabilite conditiile
de pregatire in vederea ocuparii lor, si bine delimitate atributiunile privind
operatiunile si responsabilitatea postului, astfel incat fisa postului sa fie clara, fara
ambiguitati si generalitati.
Un management al serviciilor postale trebuie sa aiba in vedere: prestarea
uniforma a serviciilor pe tot teritoriul national; sa asigure continuitatea
informatiei. Acest lucru poate fi realizat printr-o buna organizare a lor si prin
elaborarea de instructiuni in contextul actualei legislatii; un bun management
investitional adecvat si eficient in realizarea locatiilor de fincationare a serviciilor
si dotarilor tenice necesare noii economii postale; strategia manageriala care sa
permita o autonomie a managementului pana la nivelul de oficiu postal;
organizarea invatamantului de nivel mediu si superior in domeniul serviciilor
postale, care sa asigure o pregatirea a specialistilor corespunzator obiectului de
activitate; eliminarea managementului de tip monopolist, care este incompatibil cu
economia de piata, si cresterea unui tip de management specific societatilor
comerciale, care sa poata raspunda cerintelor pietei; crearea unei piramide
manageriale bine structurate si cu posturile bine delimitate, care sa poata raspunda
cerintelor pietei; crearea unei piramide manageriale bine structurate si cu posturile
bine delimitate, care sa elimine disfunctionalitatile in transmiterea informatiei
decizionala; reactualizarea principiului competentei, definirea lui pana in cele mai
mici detalii si implementearea lui fara nici o derogare. In vechea legislatie, pana la
perioada interbelica, inclusiv competenta era definita prin: studiile candidatului
sunt ocupantul postului, studii de specialitate, experienta in domeniu si promovare
prin examen; aplicarea Directivei Postale de catre C.N. Posta Romana ca furnizor
de serviciu universal impune urmatoarele exigente: strategia manageriala trebuie
sa fie in permanenta in concordanta cu strategia U.E. si a U.P.U., pentru a se
asigura continuitatea circulatiei informatiei, promovarea unei politici
investitionale eficiente, dezvoltarea serviciilor postale, cat si pentru a-si mari
gama de servicii.
2.1 Aplicarea reglementarilor Deciziei postale
Punerea in valoare a unui noi serviciu universal, in mare parte reusita;
crearea unui domeniu rezervat comun maxim in comunitate; aplicarea garantiilor
suplimentare pentru prestarea serviciului universal in majoritate statelor membre;
stabilirea exigentelor nationale in scopul garantarii unui acces rezonabil se de
calitate serviciilor postale nationale; punerea in urmarire, de catre prestatorii
serviciului universal, de sisteme de contabilizare a conturilor transparente si clar
separeate; fixarea normalor de calitate a serviciului, atat pentru curierul interior,
cat si pentru cel transfrontalir; amortizarea procedurilor de reclamatii; definirea
continua a normelor tehnice europene; crearea autoritatii de reglementare
independente.
Managementul serviciilor postale de pana acum tinea cont de: frazele de
lucru ale serviciului, de organizare teritoriala, de proprietate, de mijloacele de
transport (care au stat la baza primei codificati numerice a localitatilor din
Romania) si de dotarile tehnice.
Pana in prezent, asigurarea prestarii uniforme a serviciilor postale pe
teritoriul national era mai usor de realizat, deoarece avea in vedere spatiul national

romanesc. Premisele aderarii Romaniei la U.E., care creeaza un spatiu postal unic
la nivelul statelor U.E., impune noi prevederi in care organizarea serviciilor pe
teritoriul national al Romaniei sa aiba in vedere conditiile si cerintele impuse de
U.E.
2.2 Scurt istoric al organizarii serviciilor postale
Abordarea serviciilor postale din punct de vedere managerial,in strictul inteles al
definitiei managementului,ne da posibilitatea sa observam ca serviciile postale au
existat si au functionat inca din Antichitate datorita unei bune
organizari.Managementul este definit in literatura de specialitate ca acel proces
prin care se coordoneaza,se conduc,se planifica si se controleaza activitatile
desfasurate intr-o organizatie,astfel incat sa se asigure atingerea scopurilor
acesteia cu maximum de eficienta.Scopul serviciilor postale este de a asigura
remiterea la destinatie a unei trimiteri postale.Pentru a realiza acest lucru este
nevoie:de cai de comunicatii,de cladiri in care se desfasoara activitatea de posta,de
mijloace de transport si personal de deservire.Istoria serviciilor postale confirma
existenta formelor de organizare a serviciilor postale inca din
Antichitate.Conducerile marilor imperii ale Antichitatii aveau nevoie de informatii
permanente din intregul lor teritoriu,pentru a putea controla situatiile create.Acest
lucru putea fi realizat numai prin servicii postale bine organizate.Poste
organizate,conform datelor si relatarilor istorice au functionat in:Egipt-unde erau
curieri postali care foloseau apele Nilului si canalele de navigatie ca principala
cale de comunicatie si curieri rapizi,numiti Simmaci,care foloseau caile
terestre;Persia-unde s-a infiintat serviciul de curieri de pe timpul lui Cirus,in jurul
anului 500 i.d.Hr.,si s-a perfectionat permanent.Postele persane purtau denumirea
de angara,care in limba pehlvi se numea corvada si s-au mentinut bine organizate
pana in anul 632 d.Hr.;Grecia-unde serviciile postale erau organizate in fiecare
oras,cu curieri particulari numiti anghelos;China antica-avea servicii postale bine
organizate inca din jurul anilor 300 i.d.Hr.;dupa unii autori,exista propuneri ca
persii au imprumutat serviciul postal de la chinezi.Aceasta propunere are la baza
vecinatatea lor la Marea Caspica,cat si relatiile care existau intre China si
Imperiului Persan;Posta Imperiului Roman-are importanta pentru noi,deoarece pe
actualul teritoriu al Romaniei a functionat Posta Romana.Nu a putut fi stabilita
perioada aparitiei serviciilor postale la romani,dar Titu Liviu in scrierile sale
descrie ca serviciile postale ar fi existat intre 510 30 i.d.Hr. sub denumirea de
Agaries, denumirea intalnita si la persi, de la cuvantul angara, care in limba
pehlvi sau parsi inseamna corvada. La romani, serviciile postale au cunoscut o
foarte buna organizare, la care vom face si noi referire datorita faptului ca a fost
valabila si pentru Dacia, ea fiind provinvie romana.
Dezvoltarea imperiului roman era cunoscuta si prin drumurile pe care le
construiau, ce reprezentau pentru posta veritabile cai de comunicatii, postele fiind
construite de-a lungul lor in statiuni postale, din distanta in distanta, in urmatoarea
organizare: cladiri, mijloace de transport si personal de deservire.; cladirile sau
statiunile postale, care erau de trei categorii: civitates, mutationes si mansiones.
(civitates erau statiuni mici, compuse dintr-un local si un grajd; mutationes erau
statiuni postale mai mari, in apropierea satelor si oraselor; mansiones erau cele
mai mari statiuni, se aflau la distanta de o zi una de cealalta si, pe langa grajduri,
mai aveau si magazii, patulete publice, locuinte pentru guvernatori si inspectorii
postali). In prezent cladirile se numesc oficii postale, iar in oficiile mari si in
Centrele Regionale de Tranzite postale sunt amenajate spatii de cazare.;

mijloacele de transport erau cai de calarie si trasuri usoare sau carute mari: cai de
calarie erau cai de rasa si erau folositi pentru posta rapida;trasurile usoare erau
utilizate si la posta rapida, denumita cursus celer sau cursus velox; ele se
numeau Carpenta si erau de trei tipuri: vereda trasura mica pe doua roti,
deschisa si care putea transporta doua persoane; rheda trasura mare pe patru
roti, deschisa si care putea transporta mai multe persoane si bagaje; caruca
trasura mare pe patru rosti, acoperita, la care se inhamau doi sau patru cai, fiind
utilizata mai mult pentru transportul banilor din provinciile romane. Trasurile
grele erau utilizate pentru posta de transporturi grele, numita cursus clabularis;
birota trasura mare, utilizata la transport bagaje, marfa, provizii militare etc. si
la care se inhamau, dupa nevoi, cai, catari sau boi.
Transporturile postale se efectuau pe trasee bine stabilite, care de fapt erau
drumurile romane, si aveau dreptul de a transporta corespondenta numai cei care
detineau o autorizatie speciala, numita Lettera evertionis, eliberata de pretorul.
Personalul de deservire asigura functionarea serviciilor postale.Era specializat,
functional in cadrul statiunilor postale si se compunea din: voiajorii sau curierii,
care circulau calare; veredari, catabulenses surugiii care conduceau carutele;
muliones ingrijitorii de catari; hippocomi ingrijitorii de cai; mulomedici
veterinari; carpentarii mesterii de carute.
Conducerea si supravegherea statiunilor (releurilor) era asigurata de
functionari numiti manceps, care erau numiti pentru o perioada de cinci ani de
catre prefectul pretoriului oraselor. Conditiile ocuparii si detinerii unui asemenea
post erau: cel ce urma sa ocupe o asemenea functie trebuia sa faca parte din elita
acelui oras; odata numit intr-o asemenea functie, nu avea dreptul de a se retrage
pana la expirarea perioadei de cinci ani.
La perioada expirarea acestei perioade, erau eliberati din functie si li se
decerna un titlu onorific. Conducerea serviciului postal intr-o provincie era
asigurat de catre Praefecti vehicularum, (prefectii de trasuri).
Supravegherea statiunilor postale pe intreg teritoriul imperiului era
asigurata de catre prefectul pretoriului, care era si seful ncasei militare.
Prefectul pretoriului era un om foarte influent si cu foarte mare autoritate in
domeniul postelor, el fiind seful suprem al postelor. Posta romana a functionat
pana in jurul anilor 565 d.Hr.
Dupa perioada antica urmeaza perioada feudala, cand imperiile si satele se
faramiteaza in Europa, nu mai functioneaza servicii postale prganizate, cum am
cunoscut in Antichitate, pana spre sfarsitul epocii feudale, cand se refac satele.
Lipsa functionarii serviciilor postale nu a insemnat ca a disparut si comunicatia,
aceasta a existat prin alte cai si mijloace de comunicare: prin negustori, prin
muncitori sau prin alte categorii de persoane care se deplasau intre granitele unui
mic stat feudal. Dar si epoca feudala a influentat evolutia serviciilor postale, in
sensul gasirii altor cai si mijloace de comunicare. Astfel apar curierii manastirilor
si mesageriiuniversitari, care marcheaza si inceputurile postei moderne.
Curierii manastirilor care au desfasurat activitate de transport al
corespondentelor manastirilor: Saint Denis, fondata in anul 637, care a avut
curieri speciali, manastirea Benedictinilor din Cluny, fondata in anul 900, a avut
curieri calare si Ordinul Cistercienilor, cu resedinta la Citeaux, fondata in anul
1098.
Curierii universitari care functionau pe langa marile universitati din
Europa erau doua categorii: mesagerii universitari mari (magni nuncii) si mesageri
universitari mici (parvi nuncii), care presteaza un servicu postal pus la dispozitia

publicului. Infintarea si dezvoltarea universitatilor in mai multe tari din Europa a

atras studenti din mai multe colturi ale lumii si astfel se indica o nevoie de
comunicare tot mai mare si permanenta.
Mesageri universitari aveau universitatile din: Paris, fondata in anul 1150;
Toulouse, fondata in anul 1229; Lisabona, fondata in anul 1290; Praga, fondata in
anul 1348; Viena, fondata in anul 1365; Heidelberg, fondata la 1386; Bolonia si
Salerne. Seviciile postale se dezvolta permanent, totodata se refac administrativ si
marile state, punandu-se bazele postei moderne. Mesagerii universitati beneficiaza
de o protectie legislativa, prevazuta in bulele papale ale vremii.
Posta califilor arabia ia fiinta in jurul anilor 630 d.Hr. si se organizeaza
dupa modelul postei romane si persane. Dintre demnitari Califului facea parte si
Directorul General al Postelor. Califul Mansur spune : Tronul meu se reazama pe
patru picioare, iar suveranitatea mea pe patru oameni: unu cadiu (judecator) care
sa nu greseasca; un prefect de politie energic; un ministru de finante cinstit si un
director de posta credincios, care sa ma incunostinteze in modul drept de tot ce se
petrece. Dupa destramarea imperiului arab dispar si serviciile postale,
reorganizandu-se la sfarsitul secolului al XII-lea, din ordinul dat de Gingis khan
sultanilor. In reorganizarea serviciilor postale releurile postale se numeau
Menziluri, denumire pe care o intalnim in literatura noastra de specialitate ca fiind
folosita in secolul al XVIII lea si data releurilor din Postele romane.
2.3 Organizarea teritoriala a serviciilor postale
Postele, in sensul serviciilor postale, au cunoscut mai multe forme de
organizare, in functie de formele de proprietate, aria de deservire, caile de acces,
mijloacele folosite, ocazionala si de necesitate, poste speciale si poste straine pe
teritoriul Romaniei. Dupa forma de proprietate: posta de stat; posta particulara.
Dupa aria de deservire: locala: la nivelul unui teritoriu geografic delimitat
administrativ, predominanta in perioada feudala; la nivelul de oras in anul 1653
se organizeaza, din ordinul lui Velayer, la nivelul Parisului un oficiu postal, iar pe
strazile orasului se monteaza cutii postale in care publicul sa-si depuna scrisorile.
Colectarea corespondentei de la cutii se facea de trei ori pe zi si tot de trei ori pe zi
se distribuia. Aceasta organizare a fost prima incercare de a organiza oficii postale
la nivelul oraselor.
Klaper Post - posta locala vieneza, organizata in orasul Viena de catre
francezul Hardi, in anul 1772, si care functiona in urmatoarea structura: un oficiu
central prevazut la Singel strasee, sapte circumscriptii postale prevazute cu cate
un oficiu secundar, iar in mahalale 10 oficii si 11 statiuni. Cele 10 oficii au fost
incredintate negustorilor, statiunile fiind incredintate fiecare cate unui agent postal
unde functiona si cate un factor.
Petit poste de Paris (posta mica a Parisului) posta particulara infiintata in
anul 1758, in Paris, de catre Pierron de Chamousset; era organizata in noua oficii
de cartier.
La nivelul comuna plasa judet, in cunoscutele poste rurale din
Muntenia, in timpul domnitorului barbu Stirbey; poste balneare, infiintate in
perioada in care la conducerea postelor se afla Librecht, la Slanic (Bacau), Balta
Alba (Ramnicu Sarat) i Calimanesti (Valcea); posta Bistra a functionat in
perioada1907 1912 prin oficiul postal infiintat in localitatea Sebes Alba si a
functionat numai intre statiunile Bistra si Sebes Alba; posta Magura, infiintata in
anul 1903 in statiunea Magura , era particulara si asigura transportul
corespondentei de la si catre sttatiunea Magura; posta Paltinis, infiintata in anul

1895 in statiunea Paltinis, era particulara si asigura transportul corespondentei de

la si catre statiunea Paltinis; regionala: posta cantonala din Elvetia, organizat pe
un teritoriu geografic mai mare, in interiorul stat; posta Carlista, cuprinde mai
multe teritorii delimitate administrativ din interiorul Spaniei. Posta Carlista a fost
organizata in Spania de catre Don Carlos si a functionat in mai multe provincii, in
perioada 1873 1875.; nationala la nivelul unui stat national; feudala la
nivelul unui stat feudal; imperiala la nivelul unui imperiu; mai cunoscute sunt
serviciile postale organizate de catre Imperiul Roman si respectiv Imperiul Austro
Ungar; mondiala Uniunea Postala Universala; dupa mijloacele de transport:
curierii postali mijloc de transport: omul; posta cu porumbei, folosita in
Antichitate de catre greci, egipteni si romani. A fost folosita in Evul Mediu si in
perioada moderna. Acest tip de posta a asigurat legatura postala statiuni postale.
Intre insula Great Barri si Noua Zeelanda in perioada 1896 1908; posta cu
camile folosita in tarile arabe; posta cu caini folosita in zonele inghetate; posta
cu cai curierii calare folosita din Antichitate la toate popoarele, si cai inhamati
la olace, postalioane, diligente, trasuri etc.; posta cu bicicleta a functionat in
America, in perioada 6 18 iulie 1894, pe timpul grevei personalului din caile
ferate calforniene. In Europa a fost folosita intre Liechtenstein si Elvetia in anul
1918 si in anul 1945 intre Venetia si alte orase. Bicicleta este folosita si astazi in
foarte multe locuri in lume si in tara noastra ca mijloc de deplasare a factorilor
postali, predominant in mediul rural.; posta cu moto + velo; posta cu motociclete,
masini; posta cu mijloace navigabile: posta Lloyd, infintata in anul 1845, la Viena;
Posta R.O.D.I.P., compania rusa de navigatie si comert, asigura legaturile postale
din porturile de la Marea Neagra si pe Dunare, pana la Braila.; posta cu mijloace
feroviare a fost introdusa pentru prima data in Marea Britanie, la data de 6
ianuarie 1838, pe ruta Londra Birmingam. Rezultatele obtinute au facut ca pana
la sfarsitul aceluias an sa fie generalizata in intreaga Anglie. Acest tip de posta a
fost adoptat si de restul tarilor. La noi in tara a functionat posta D.B.S.R. (Danube
and Black Sea Railway. Este de origine britanica si a functionat pe teritoriul tari
noastre in anul 1860; transporta corespondenta cu trenul. Posta D.B.S.R a tiparit
timbrul de 20 de parale oentru francarea corespondentei care va fi transportata cu
trenul. Aceasta companie particulara a construit linia ferata Constanta
Medgidia.; posta cu sanii este posta polara, din statiunile polare.; posta cu avionul
a fost introdusaa pentru prima data in India, la data de 18 februarie 1911, pe ruta
Allahabad Naini, iar in Europa a fost introdusa in Italia in anul 1917, pe Roma
Torino Roma si ruta Napoli Palermo Napoli si in 1918 in anglia.; posta prin
elicopter a fost introdusa pentru prima data in America, la data de 20 iunie 1940;
in Europa a fost introdusa in anul 1948 in Elvetia, Marea Britanie si Suedia, fiind
ulterior adoptata si de alte tari.; posta prin balon a fost o posta de necesitate, pe
calea aerului, fiind uilizat ca mijloc de deplasare balonul. Este folist pentru prima
data in anul 1808, pentru legatura postala dintre insula Leeland si localitatea
Frinen. Datorita blocajului de pe coastele daneze, care facea inaccesibila calea
maritima, s-a recurs laaceasta varianta/ balonul a mai fost folosit in timpul
asedierii Parisului, cand au reusit sa treaca 67 de batalioane, din care 56 erau cu
corespondenta.; posta cu dirijabile introdusa experimental in Germania, pe ruta
Friedrichshafe Koln, la data de 31 iulie 1909. aceste mijloace aeriene erau
folosite pe distante lungi, in transportul de persoane si corespondenta.
Corespondenta transportata cu aceste mijloace era preluata la destinatie sau la
punctele de escala sau era lansata. In zborul dirijabilului LZ 127 (Graf Zeppelin)
deasupra tarilor: Iugoslavia, Bulgaria si Romania, au fost lansati saci de posta

deasupra Bucurestului, Brasovului si Sibiului, la data de 16 octombrie 1929. Posta

Germana a dezvoltat mult transportul cu dirijabile, atragand si alte administratii
postale, ajungand sa incheie conventii cu 43 de administratii, inclusiv romania.;
posta pneumatica este folosita printr-o instalatie formata din tuburi rotunde sau
ovale subterane, prin care circula containere pe rotile, propulsate cu aer
comprimat. Acest tip de transport a fost folosit pentru prima data de catre
Rowland Hill, in anul 1853, la Londra si facea legatura intre Telegraful central si
cartierele orasului. Ulterior, acest sistem a fost adoptat si in alte tari: in 1865 in
Berlin, in 1866 la Paris, in 1875 la Viena.; posta prin rachete a fost folosita numai
in faza experiment. Prima lansare de corespondenta a avut loc in Austria, printr-o
racheta Schmiedl, pe distanta Schockel Radegund, la data de 02 februarie
1931. alte incercari au mai avut loc in anul 1930, in Argentina, Bolivia, Cuba,
Finlanda, S.U.A. si Rusia; in anul 1931, in Lienchtenstein, Islanda si Ungaria; in
anul 1935 in Italia.; posta prin submarin in istoria postelor se cunosc doua
situatii cand corespondenta a fost transportata cu submarinul; prima situatie cu
submarinul Bremen, care a esuat la prima iesire, si a doua cu submarinul
Deutschland, care a avut doua reusite cand a transportat scrisori si colete.; posta
cosmica, ocazionata de aterizarea pe Luna, prilej cu care Neil Armstrong, la 21
iulie 1969, a depus pe Luna o carte postala prezentata pe Pamant si francata cu
sapte timbre postale O.N.U., care are inscris textul introductiv al Chartei
Natiunilor Unite, si a adus pe pamant un plic prezentat pe Luna stampilat cu o
tampila ocazionala. Scrisoarea depusa pe Luna a fost prima trimitere aselenizata.;
posta electronica este folosita tot mai mult la scara nationala si mondiala, este
utilizata in transmiterea corespondentei, si in transferurile de bani. La noi in tara
transferurile nationale de bani sunt efectuate prin serviciile E-mandat si ON-Line,
iar international prin Western Union.
2.3.1 Posta de ocazie si necesitate
Posta de campanie asigurata militarilor de timp de razboi. Prima a fost
organizata de Roger de Taxi, pe relatia Insbruck Trento, in timpul cammpaniei
in Italia a imparatului Frederic al III-lea. Acest tip de posta, care nu era timbrata, a
fost adoptata de mai multe tari, inclusiv de Romania.; posta prizonierilor de razboi
si este la dispozitia prizonierilor de de razboi. Corespondenta este scutita de taxe,
dar trebuie sa aiba inscris service des prisoniers de guerre; posta partizanilor a
functionat in cehoslovacia, Italia, Iugoslavia, China etc. corespondenta se distinge
prin stampile si mentiuni manuscrise pe trimiteri.; posta de asediu posta
emergenta, organizata temporar in localitatile asediate. Sunt cunoscute cazurile la
asedierea Parisului (1870 - 1871) si la asedierea cetatii Przemysl, care adapostea
garnizoana habsburgica, de catre armata tarista.
2.3.2 Posta speciala
Posta militara organizata de armata si pusa la dispozitia militarilor in
timpul stagiului militar, de cele mai multe ori colaboreaza cu postele civile.; posta
diplomatica folosita de misiunile diplomatice, conform conventiilor bilaterale
dintre state.
2.3.3 Postele straine pe teritoriul actual al Romaniei.
Posta romana, in timpul dominatiei romane; posta de Stat Austriaca a
functionat atat prin poste militare in perioada si prin oficii postale civile, care
functionau pe langa consulate austriece. In localitatile unde nu erau consulate si

nici oficii, posta austriaca functiona prin agentii numite starostii; posta particulara
austriaca posta companiei Lloyd si posta companiei austriece Erste
kaiserliche unde koniglich priviligiere Donau Dampfschiffahrts - Gesellschaft,
societate imperiala si regala privilegiata de navigatia de pe Dunare; posta bulgara
a functionat numai prin oficii postale militare, in perioada primului razboi
mondial (oficii postale de companie: Bucuresti10, Braila, Galati si Pitesti ); posta
franceza a functionat prin oficii postale consulare intre anii 1855 1866 in orasele
Braila si Galati; posta Germana in Romania, in perioada 1917 1918, pe tot
teritoriul ocupat, a deservit si populatia civila; posta greaca in Romania a
functionat prin oficii postale consulare in localitatile Bucuresti (1857 - 1863);
Braila si Galati (1857 - 1860) si Sulina (1871 - 1875); posta imperiala rusa a
functionat initial prin curieri postali, pe relatia Petersburg Istambul, care treceau
prin Romania (Iasi Focsani Bucuresti), apoi prin oficii postale (1775 - 1867);
posta R.O.D.I.P. Compania Comerciala si de navigatie Rusa, care a functionat la
porturile de la Marea Neagra si pe Dunare, pana la Braila; posta otomana a
functionat pe teritoriul Romaniei in secolul al XIX lea prin oficiile postale din
localitatea Braila, Galati, Constanta, Medgidia, Macin si Harsova. In primul
razboi mondial la Bucuresti a functionat un oficiu postal militar.
2.4 Posta Rurala
Reteaua postala rurala, mai ales cea din zonele montane si insulare, joaca
un rol primordial in ceea ce priveste integrarea intreprinderilor in economia
nationala/internationala, cat si in mentinerea coeziunii sociale si angajarea in
zonele montane si insulare. In plus, birourile de posta rurala din zonele montane si
insulare pot furniza o retea de infrastructuri, in primul rand pentru accesul
universal la nuile tehnologii din sectorul telecomunicatiilor.
Existenta postei rurale este atestata in Tara Romaneasca in timpul
domnitorului Barbu Stirbei, care s-a ocupat de extinderea serviciului postal, incat
sa permita transportul corespondentelor intre resedintelende judet si resedintele de
plasa si intre resedintele de plasa si comune. Astfel, se atesta pentru prima data
serviciul postal rural prin Ofisul Domnesc nr. 102, din data de 19 ianuarie 1851,
dat de domnitor catre departamentul din launtru, publicat in Monitorul Oficial nr.
7/1851. o organizare a postei rurale in principatele reunite este realizata de catre
Directorul General Librecht, care solicita in mod insistent Domnitorului Al. I.
Cuza legiferarea unui serviciu postal rural. Domnitorul semneaza decretul 357 din
26 februarie 1865, cuprinzand 12 articole, care pun bazele postei rurale, atat
pentru corespondenta oficiala, cat si penru corespondenta particulara si stabileste
organizarea servicului postal rural. Pentru functionarea acestui serviciu, in acelasi
an, Directia Generala a Postelot intocmeste instructiuni pentru serviciile postale
rurale, elaboreaza nomenclatura alfabetica a localitatilor rurale, cu specificarea
pentru fiecare localitate din ce judet face parte, de ce birou de expeditie rurala
apartin si de ce birou de schimb depinde. Decretul 357/1865 cuprinde 32 de judete
dintr-un total de 33, 153 resedinte de plasa dintr-un total de 164 si trebuia sa
deserveasca 3020 comune. Deviza Directorului Librecht era un locuitor nu va
avea nevoie a-si parasi vatra, ci chiar din comuna sa poata adresa si primi raspuns
de la un capat la altul al tarii. Abdicarea Domnitorului Al. I. Cuza a avut
influente negative asupra serviciilor postale in mediul rural, astfel incat in 1870
acestea erau inexistente. Inexistenta unui serviciu rural a preocupat autoritatile
vremii, incat incep sa se ia masuri pentru o noua lege a serviciilor postale in
10

Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor; Directia Generala a Postelor, Ed. 1969

mediul rural. Astfel Directorul Zisu era foarte preocupat si pregateste proiectul
unei noi legi, care s-a votat de Camera la data de 02 iulie 1871 si in Senat la data
de 09 noiembrie 1871, in timpul Directorului Lahovari, Fiind promulgata prin
decretul 734/1871 si aplicata cu incepere de la 01 mai 1872, aceasta lege a fost
publicata in Monitorul Oficial nr. 252/1871. Serviciile postale rurale cunosc o
dezvoltare buna in aceasta perioada, consemnata prin veniturile obtinute si
publicate in darea de seama din anul 1874/75, p.22(44,p. 336).
01 mai 1871 - 31 decembrie 1872 realizat = 1.748 lei; anul 1873 realizat = 12.489
lei si 19 bani; anul 1874 realizat = 26.113 lei si 61 bani; anul 1875 realizat =
30.856 lei si 66 bani.
Dar cheltuielile mari pentru intretinerea acestui serviciu la nivelul tarii,
conform datelor vremii, fiind de 2008.299 lei, au determinat Conducerea Postelor
sa reorganizeze serviciilor postale in mediul rural. A fost pus in aplicare la 01
ianuarie 1876 noul regulament si a facut posibila reducerea cheltuielilor cu 49.799
lei, pana la valoarea de 158.500 lei. Nu numai serviciile postale cunosc o mare
dezvoltare, ci si serviciile telegrafice, prin extinderea de linii telegrafice si birouri
telegrafice, emitandu-se regulamentul Pentru infiintarea de linii si deschiderea de
birouri telegrafice de catre autoritatile judetene si comunale
Directia Regionala de Posta si Telecomunicatii
Arges; 2. Bacau; 3. Banat; 4. Brasov; 5. Bucuresti; 6. Cluj; 7. Crisana;
8. Dobrogea; 9.
Galati; 10. Hunedoara; 11. Iasi; 12. Maramures; 13. Mures Autonomia Maghiara;
14. Oltenia; 15. Ploiesti; 16. Suceava.
In perioada postbelica, denumita si perioada comunista, a functionat: in
anul 1968,
conform legi 2, Romania se reorganizeaza administrativ in judete, ceea ce
determina si organizarea serviciilor postale si de telecomunicatii. Se infinteaza
Ministrul Postelor si Telecomunicatiilor, in cadrul caruia functioneaza Directia
Generala a Postelor, iar teritoriu posta este organizat in 39 Directii judetene de
posta a municipiului Bucuresti. Si aceasta forma de organizare respecta forma de
organizare teritoriala a tarii. Conform acestei organizari, Posta Romana este
organizata in Directii Judetene de Posta si Telecomunicatii, cunoscut fiind faptul
ca posta si telecomunicatiile erau organizate impreuna.
1

Directiile Judetene de Posta si Telecomunicatii

Alba; Arad; Arges; Bacau; Bihor; Bistrita N.; Botosani; Braila; Brasov;
Buzau; Caras Severin; Cluj; Constanta; Covasna; Dambovita; Dolj; Galati; Gorj;
Harghita; Hunedoara; Ialomita; Iasi; Ilfov; Maramures; Mehedinti; Mures; Neamt;
Olt; Ploiesti; Salaj; Satu Mare; Sibiu; Suceava; Teleorman; Timis; Tulcea; Valcea;
Vaslui; Vrancea; Bucuresti.
Dupa anul 1989, care marcheaza trecerea de la economia centralizata la
economia de piata. Posta Romana se reorganizeaza. Prin H.G. nr. 448/27 iunie
1991, in domeniul comunicatiilor se infinteaza, la data de 01 iulie 1991, Regia
Autonoma Postala Romana, Regina Autonoma Telecom, Inspectoratul General al
Telecomunicatiilor si Societatea Comerciala Banc Post S.A.
Conducerea regiei postale este asigurata de: consiliul de administratie;
directoratul general; comitetul de directie organ operativ de conducere; in
interioarul teritoriului : Directii Judetene de Posta.

Incepand din 1992, R.A. Posta Romana incepe reorganizarea in teritoriu,

care a fost definitivata la sfarsitul anului 1994 prin infintarea a 9 regiuni postale
(Tabelul 2.1), care au in subordine Oficii teritoriale judetene, iar oficiile teritoriale
au in subordine oficiile postale (Anexa 7.)
Aceasta forma de organizare se aseamana foarte mult cu forma
regionalelor, care aveau in subordine raioanele. Oficiile Teritoriale erau organizate
in locul fostelor raioane. Incepand cu aceasta forma de organizare, nu se mai tine
cont de organizarea teritorial administrativa a tari.
Tabelul 2.1.Directiile Regionale infiintate in anul 1994
Nr. crt
1
2
3
4
5
6
7
8
9

DIRECTII REGIONALE
Bucuresti
Ploiesti
Craiova
Timisoara
Cluj
Brasov
Bacau
Iasi
Constanta

Nr. Oficii Teritoriale

7
21
12
15
15
17
11
19
5

Tabelul 2.2. Structura pe regiuni a retelei postale in Romania, la data de 31

dec. 1995.*
Regiunea
Bucuresti
Ploiesti
Craiova
Timisoara
ClujNapoca
Brasov
Bacau
Iasi
Constanta
Total

Oficii
postale
96
427
299
329
355

Ghisee

Agentii

13
23
11
20
15

11
399
337
273
405

Circumscripti
i postale
33
302
490
328
450

412
310
365
113
2716

19
7
33
24
165

458
211
180
98
2372

238
402
572
54
2869

*Raport annual C.N. Posta Romana, 1995

Organizarea C.N. Posta Romana in Directii Regionale de Posta se
realizeaza prin preluarea retelei postale (oficii, ghisee, agentii, circumscriptii
postale), fara modificari, de la Directia Judetene de Posta(Tabel 2.2)
Modificarile substantiale se produc in transporturile postale, nu numai
cauzate de regionalizare, ci si de faptul ca transporturile trimiterilor postale urmau
sa se realizeze in exclusivitate prin mijloace auto. Transporturile postale se
realizeaza intre cele noua tranzite postale Brasov este Centrul Tranzi National,
acesta asigurand tranzitarea trimiterilor pentru intreg teritoriul national.

Efectuarea transporturilor postale numai cu mijloace auto a impus

refacerea in totalitate a itinerariilor curselor postale, care sunt: itinerarii
intraregionale, care asigura transporturile postale de la nivelul Centrului Regional
Tranzi la nivelul judetelor, respective al oficiilor postale; itinerarii interregional,
care asigura transportul dintre Centrul Regional Tranzi si Centrul National de
Tranzi postal.
Organizarea in Directii Regionale tine pana in anul 2000, cand Campania
nationala Posta Romana se organizeaza la nivel central in sucursale si directii, iar
in teritoriu in zone postale. Directiile si sucursalele erau organizate in unitati de
servicii si unitati de productie.
Unitati de servicii: 1. Directia Editpost sediu Bucuresti Condusa de
Director; 2. Directia Intelpost sediu Bucuresti Condusa de Director; 3. Directia
Imobiliara Post sediu Bucuresti Condusa de Director; 4. Directia Contab Post
sediu Bucuresti Condusa de Director; 5. Centru de Pregatire sediu Timisoara
Condusa de Director; 6. Fabrica de Timbre sediu Bucuresti Condusa de Director;
7. Sucursala Transpost sediu Brasov Condusa de Director. Unitati de productie:
8. Directia Post Rapid sediul Bucuresti Condusa de Director; 9. Directia
Postcomert sediul Bucuresti Condusa de Director; 10. Directia Finant Post sediul
Bucuresti Condusa de Director; 11. Directia E.Post sediul Bucuresti Condusa de
Director; 12. Sucursala Postrural sediul Cluj Condusa de Director; 13. Sucursala
Postcurier sediul Brasov Condusa de Director.
La nivel local, aceste unitati erau organizate in zone postale care aveau
sediul in fostele resedinte de regiuni. In cazul nostrum, acestea erau la Timisoara;
functionau pe teritoriul fostelor regiuni postale, cu exceptia zonei imobiliare, care
function ape o arie mai mare. La Timisoara (Timis, Arad, Hunedoara si Caras
Severin) si judetele (Bihor, Bistrita, Cluj, Maramures, Satu Mare si Salaj) din
fosta regional Cluj. Directia Imobiliara Post, Directia Transp Post si Directia Intel
Post au inceput sa functioneze la data de 1 august 2000, Celelalte Directii din
acest system de organizare au inceput sa functioneze la data de 1 Octombrie 2000.
Aceasta organizare a durat pana la data de 1 mai 2001. Zonele postale aveau in
subordine Oficiile Judetene, iar acestea aveau in subordine oficiile postale.
Conducerea superioara a Companiei avea in subordine , pe de o parte, directiile
sus mentionate, iar pe de alta parte, avea la nivelul zonelor un reprezentant.
Incepand cu data de 1 mai 2001, se reorganizeaza C.N. Posta Romana in
regionale postale, care sunt numar de 10; fata de forma anterioara a regionalelor,
care erau 9, acum apare regional Galati (Anexa9): 1. Bucuresti; 2. Ploiesti; 3.
Craiova; 4. Timisoara; 5. Cluj; 6. Brasov; 7. Bacau; 8. Iasi; 9. Constanta; 10.
Galati.
Regionalele au in subordine Oficiile Judetene de Posta, iar acestea au in
subordine oficiile postale (Anexa 8). Forma de organizare cu treisprezece entitati
postale la Centru si Zone postale in teritoriu, cat si revenirea la forma Directiilor
Regionale de Posta pastreaza aceasi organizare a transporturilor postale formata
din Centrul de Tranzit postal national si regional Brasov si Centrele Regionale de
Tranzit.

2.5. Organizarea serviciilor postale pe teritoriul actual

al Directiei Regionale de Posta Timisoara

2.6. Organizarea serviciilor postale in actualul teritoriu

al Banatului, Ardealului
Administratia romana din Dacia a functionat pana la caderea Imperiului
Roman, in ani 270/271 d.Hr., cand peste teritoriile vechi ale tarii noastre apar
popoarele migratoare. Pe de alta parte, acestea nu au fost interest de intretinerea
drumurilor care erau folosite ca si cai de comunicatii, iar pe de alta parte, nu mai
exista o conducere administrative a statului care sa fie interesata in mentinerea
serviciilor postale. In aceasta perioada comunicatia exista, dar era o comunicatie
de necessitate, efectuata de catre cei interesati.
La aparitia primelor voievodate romanesti (Menumorut intre Mures si
Somes, Glad intre Mures si Dunare si Gelu intre Meses si Izvoarele
Somesului) si a statului maghiar, drumurile au inceput sa fie refacute si odata cu
aceste, serviciile postale au fost reinfintate. Curierii postal erau folositi doar la
nevoie, pentru trimiterea corespondentei si a depeselor in teritoriu. Posta este
mentionata in documente pentru prima data in anul 1093, intr-un document
eliberat de catre regale Ladislau cel Sfant, care prevedea ca obligatie pentru
nobilii, satele si bisericile pe unde treceau curierii sa asigure circulatia si cai pana
la a treia localitate. Localitatile importante erau deservite de curiericalare, care se
numeu Postbote; pe langa acestia existau curierii interni ocazionali, numiti
Landboten, care in schimbul unor taxe transportau de la Sibiu spre alte orase din
Transilvania: marfuri, pachete, scrisori sau comisioane si posta la comanda, la
care se achitau in plus taxe cu titlu de Bacsis si Bani in uns, reglementate insa
si acestea prin tarife (Trinkgeld und Schmiergeld)
Carutele postale cu cai au fost introduce in Transilvania in timp regelui
Matei Corvin (1458 1490).
Curierul postal apare pentru prima data notificat in anul 1491, cand
imparatul Maximilian I cere oraselor sa infinteze relee postale cu curieri.
In transilvania, posta este organizata de catre familia Paar incepand cu anul
1691, cand acesta trece sub dominatia austriaca. Se redeschide drumul care leaga
Transilvania de Oltenia prin Turnu Rosu, refacut in perioada 1717 1749, pe
vechiul traseu roman, in timpul imparatului Carol al VI lea (1711 1740).
In anul anul 1745 s-a deschis prima linie postal pe ruta Viena Ofen
Timisoara Sibiu, in timpul imparatesei Maria Tereza. Serviciile postale din
Transilvania, in aceasta perioada, sunt sub conducerea Directiei Postale de la
Viena. Perfectionarea serviciilor postale, prestarea lor la un nivel calitativ superior
se datoreaza aparitiei instructiunilor postale, la data de 14 octombrie 1748, care
erau mereu completate si perfectate cu noi instructiuni si decrete. Chiar daca sunt
bine organizate serviciile postale, totusi se inregistreaza pierderi de scrisori
datorita cenzurii militare, care era prost organizata. In Ardeal si banat sunt
organizate oficii postale, iar in anul 1813 se introduce uniformele la postasi.
In Timisoara serviciile postale au cunoscut o dezvoltare permanenta, atat
in perioade mai vechi, cand se afla sub dominatie straina, cat si ulterior. In timpul
Imperiului Austro Ungar Directia Postelor din Timisoara ocupa, in perioada
primului razboi mondial, locul opt in clasamentul regiunilor postale imperial.
Dupa Unire si trecerea sub conducerea romaneasca, ocpua primele locuri in topul
regionalelor. Necesitatea asigurarii circulatiei informatiilor in Imperiul Austro
Ungar a condus la organizarea de servicii postale pe teritoriul imperiului, care

include si provinciile Ardeal si Banat. In Banat, Timisoara a reprezentat un mare

obiectiv postal, beneficiind de o buna organizare si dotare.
Pe teritoriul Banatului pana la 1 iunie 1850, serviciul postal a existat ca
fiind organizat de particulari, dupa aceasta data este preluat de stat, sub
conducerea Ministrului Comertului.
Capital distinctului banatean era Timisoara, in acelas timp si a postei atat a
postei civile, cat si a postei militare.
In 1873 s-a trecut la folosirea trenurilor si vapoarelor in transportul postal.
Pe Dunare era organizat un serviciu postal destul de dezvoltat.
Intre anii 1859 1863 posta trece sub conducerea Ministerului Finantelor,
iar din 1863 trece din nou sub conducerea Ministerului de Comert.
In 1867, posta maghiara se separa de posta austriaca si trece sub
conducerea exclusiva a postei maghiare. In aceste conditii si serviciul postal de pe
teritoriul Banatului se afla sub conducerea postei maghiare. Cu aceasta ocazie
centrul Timisoarei coordoneaza si posta din Voivodina si Serbia.
Primele timbre au aparut aici la 1 iunie 1850, desigur, intr-un tiraj foarte
mic. Documentele postale arata ca ar fi existat unele timbre si inainte de aceasta
data. Pe aceste meleaguri, in acea perioada au existat un numar mult mai limitat
de oficii postale, comparative cu numarul de oficii actual.
Din documente rezulta ca pe teritoriul Banatului au existat oficii postale
bine organizate inca din anul 1850, care au asigurat serviciile postale (Anexa 4).
Cu timpul, odata cu dezvoltarea si modernizarea drumurilor, a mijloacelor
de transport si a necesitatilor statului si ale cetatenilor pentru folosirea serviciului
postal intern si international, serviciul postal s-a dezvoltat tot mai mult. Acest
lucru se remarca atat prin cresterea de la o perioada la alta a numarului de unitati,
cat si prin numarul mare si gama variata a prestatiilor.
De mentionat ca o perioada indelungata oficiile postale din mediul rural, in
Banat, in marea lor majoritate, nu erau oficii de stat, ci oficii autorizate
(remunerate pentru activitatea depusa de functionarii de atunci, pe baza remizei
procentuale, in functie de veniturile realizate). Dupa anul 1945, odata cu etatizarea
tuturor institutiilor si intreprinderilor particulare, oficiile autorizate au devenit si
ele oficii de stat, care au luat treptat o dezvoltare tot mai mare, ca numar, marime,
complexitate si importante, corespunzatoare dezvoltarii social-culturale si
economice, in localitatile municipal, urbane si rurale de pe teritoriul Banatului.
Astfel, pe teritoriul Banatului de astazi, care se intinde in judetele Timis,
Caras-Severin si partial Arad, serviciul postal a fost asigurat, timp de peste 30 de
ani, printr-un numar relative constant de unitati postale: 312 unitati PTTR din
care: 218 oficii postale, care functioneaza astfel: 46 oficii in mediul urban, 7 oficii
de transit, 3 oficii mecanizate, 103 agentii postale, 5 ghisee postale; 223
circumscriptii postale rurale, deservite de factori postali rurali si care depind de
cele 218 oficii mentionate mai sus.
2.7 Organizarea serviciilor postale pe teritoriul actual
al Directiei Regionale Postale Timisoara
Pe teritoriul actual al regionalei postale Timisoara au cfunctionat servicii
postale care au cunoscut o dezvoltare permanenta, atat in perioade mai vechi, cand
se afla sub dominatie straina, cat si ulterior. In timpul Imperiului Austro-Ungar.
Directia Postelor din Timisoara ocupa in perioada primilui razboi mondial locul

opt, dupa Unire si trecerea sub conducerea romaneasca ocupa primele locuri in
topul regionalelor.
La Timisoara, au functionat prin traditie Directii de Posta, iar in perioada
interbelica a functionat si o renumita scoala superioara de posta. Cu toate acestea,
nu exista o lucrare care sa nareze serviciile postale. Despre serviciile postale se
poate lua cunostinta din documentele vechi, de la autorii de monografii sau din
literature filatelica. O dovada certa ca la Timisoara functiona o Directie Postala
este Acordul Austro-Ungar de la inceputul anului 1867, respective 21 aprilie
1867, data semnarii lui, intrand in vigoare la data de 1 mai 1867: directiunile
postale care urmau sa treaca sub administratie maghiara, respective a Ministerulu
maghiar pentru agricultura, industrie si comert, sunt: Pest, Bratislava, Oedemburg,
Kaskau, Oradea, Timisoara si Sibiu. [17. p. 68]. In lucrarea Timisoara
Monografie [45, p.332 si 323] se arata ca exista o linie postal Timisoara
Budapesta cu caruta postal accelerate, care parcurgea distant in 2 zile, costul
acestei calatorii fiind de 40 fl. Directia Regionala de Posta a functionat in a doua
parte a secolului al XVIII-lea in actualul spital de dermatologie, dupa care se muta
in Palatul DIcasterial, pana la construirea si darea in folosinta a Palatului Postei si
Telegrafelor. In anul 1910, activitatea postal rezultata numai din corespondenta
prezenta urmatoarea situatie: 7.236.500 scrisori expediate si 8.612.000 scrisori
sosite; activitatea de telefonie este evidentiata prin valoarea convorbirilor
telefonice, care a atins suma de 8.574.200 coroane de la miile de abonati pe care ii
avea Timisoara. Directia Postala Timisoara, la sfaristul primului razboi mondial
cuprindea regiunule Banat si Bacika, avand in subordine 218 oficii postale, 102
agentii telegrafice si 7.800 posturi telefonice.
In perioada interbelica la Timisoara functiona Directia Regionala de Posta.
Care avea in subordine oficii de stat si oficii autorizate.
In perioada postbelica, denumita si perioada comunista, a functionat:
Directia Regionala de Posta Banat, care avea in subordine 13 raioane, din care
zece raioane bilantiere si trei raioane nebilantiere: raioanele aveau in subordine
oficii postale de stat
Raioanele regiunii Banat sunt: 1. Raionul bilantelor Timisoara; 2. Raionul
bilantelor Arad; 3. Raionul bilantelor caransebes; 4. Raionul bilantelor Deta; 5.
Raionul bilantelor Lipova; 6. Raionul bilantelor Lugoj; 7. Raionul bilantelor
Oravita; 8. Raionul bilantelor Orsova; 9. Raionul bilantelor Resita; 10. Raionul
bilantelor Sannicolau Mare; 11. Raionul Faget (la r. bilantelor Lugoj); 12/ raionul
Bozovici (la raionul Orsova); 13. Raionul Moldova Noua la r. bilantelor Orsova.
Directia judeteana de posta Timisoara, care a luat fiinta odata cu
reorganizarea administrativ teritoriala din anul 1968, care avea in subordine:
atelierul exploatare postal municipal, care avea in subordine oficiile postale din
municipiul Timisoara si suburbiile orasului Timisoara; atelierul exploatare postal
judet, care avea in subordine oficiile postale din judetul Timis. Din anul 1994 se
reorganizeaza serviciile postale la Timisoara, se infiinteaza Directia Regionala de
Posta Timisoara, care are in subordine 15 oficii postale Teritoriale, organizate pe
judete: judetul Timis : Oficiul Teritorial Timisoara, Oficiul Teritorial Lugoj,
Oficiul Teritorial Deta, Oficiul Teritorial Sannicolau Mare; judetul Arad: Oficiul
Teritorial Arad, Oficiul Teritorial Lipova, Oficiul Teritorial Sebis, Oficiul
Teritorial Ineu; judetele Caras Severin: Oficiul Teritorial Resita, Oficiul
Teritorial Caransebes, Oficiul Teritorial Baile Herculane, Oficiul Teritorial
Oravita; judetul Hunedoara: Oficiul Teritorial Deva, Oficiul Teritorial Hunedoara,
Oficiul Teritorial Petrosani.

In anul 2000, Directia Regionala de Posta Timisoara cuprindea patru judte:

Timis, Arad, Hunedoara si Caras Severin si avea in subordine 159 oficii postale,
494 agentii postale, 30 de circumscriptii postale rurale, 22 ghisee postale urbane si
153 ghisee postale rurale. Realizarile economice situeaza Directia Regionala
Timisoara in primele pozitii in topul regionalelor. Pe langa Campania Nationala
Posta Romana, au mai fost autorizate si alte societati comerciale care au ca obiect
de activitate furnizarea de servicii postale in vederea liberalizarii serviciilor
postale.

CAPITOLUL 3
MARKETINGUL SERVICIILOR POSTALE
3.1 Piata serviciilor postale
Functionarea in piata postala este asigurata de marketing, care trebuie sa
asigure comunicarea pietei. In toate economiile dezvoltarea serviciilor devine o
prioritate, iar activitatile de servicii in economiile dezvoltate sunt dominante atat
social, ca populatie occupant, cat si economic, prin participarea la realizarea PIB
ului.
Conceptiile despre servicii, conform carora serviciile sunt activitai de servicii este
abandonata, in detrimentul abordarii comune a celor doua activitati, sau mai exact,
activitatea de servicii trebuie sa fie complementara productiei de bunuri. Daca
pentru un produs/servicu al unei activitati exista o cerere de la consumator care
concuma/foloseste, aceasta activitate este productiva (37,p. 76). Inceputul anilor
70 a marca piata mondiala prin crearea procesului de trecere la conditiile pietei,
cu efect foarte mare si asupra serviciilor postale. Sistemele postale, pana aici, au
avut caracter de monopol. In tara noastra, prin decretul 197/1955 se constituie
monopol absolut al stratului asupra serviciilor postale si de telecomunicatii.
Efectele asupra serviciilor postale traditionale, scaderea serviciilor postale si
dezvoltarea rapida a mijloacelor de comunicatii creeaza premisele unui nou
context de abordare a acestora. Unele tari din Europa, America de Nord si Pacific
au acceptat situatia nou creata si au considerat ca este necesara reforma lor, prin
desfintarea monopolului si liberalizarea prin introducerea concurentei. Multe tari
nu au acceptat aceasta pozitie si sustineau mai departe starea de monopol. Nici
starea de monopol si nici liberalizarea nu au diminuat cu nimic importanta
serviciilor postale pentru dezvoltarea societatii si economiei. Marketingul
serviciilor postale, prin strategia specifica, are rolul de a le eficientiza, atat din
punct de vedere al comunicatiilor, cat si din punct de vedere economic. Tendintele
actuale se indreapta spre tranzactiile financiare s comertul prin posta. Serviciile
postale trebuie sa fie apte sa raspunda, atat comertului cu marfuri, prin accesarea
magazinelor virtuale, cat si comertului invizibil. Comertul invizibil exporturile
si importurile de servicii, cum ar fi activitatea bancara, asigurarile si
comunicatiile, sunt diferite ca invizibile pentru ca nu se transporta pur si simplu in
strainatate. Comertul invizibil poate insemna orice, de la servicii bancare pana la
muzica prin internet. In multe economii, comertul invizibil a devenit mai
profitabil decat cel al marfuri cum ar fi bunurile de consum si aparatura La

nivelul U.P.U sunt grupuri de lucru care studiaza serviciile de tipul noii economii.
Comertul electronic Baza cunostintelor asupra serviciilor electronice avansat
(SEA) a permis accesul la o colectie de studii de caz asupra inovatiilor in materie
de servicii postale. Aceste studii de caz contin informatii ce vizeaza ajutarea
postelor sa elaboreze dosare comerciale si punerea in valoare a inovatiilor
analogice. Mai multi operatori au furnizat studii de caz asupra inovatiilor, cum ar
fi: certificarea numerica, e-PostBox, softurile de gestiune a relatiilor cu clientii,
inovatiile in domeniu financiar pentru a da o apreciere rapida asupra activitatilor
legate de elaborarea sau lansarea de produse si servicii electronice.
3.2 Marketingul serviciilor postale
Marketingul in serviciile postale apare in jurul anilor 70 si a parcurs pana
in prezent trei etape. Pana in anii 70 serviciile postale la nivelul mondial
functionau in forme de monopol, avand o istorie milenara. Conceptul despre ele
era ca trebuie sa existe si erau obligate sa efectueze operatii stabilite de legislatia
in vigoare. In acest timp traficul postal a inregistrat scaderi semnificative, care au
avut trei cauze: recesiunea economica a anilor 70, dezvoltarea forte a
telecomunicatiilor si aparitia concurentei. Singura cale de iesire era introducerea
marketingului in domeniul serviciilor postale, care s-a realzat in trei etape:
O prima etapa s-a rezumat intr-o singura directie: propaganda serviciilor
postale proprii, fara sa se efectueze studii de piata. Acest sitem este adoptat de mai
multe tari dezvoltate, inclusiv Germania. Acest tip de marketing este foarte
limitat, constand doar in publicitate. Marea Britanie anu adopta aceasta forma de
marketing, recurgand la una mult mai eficace, care actioneaza in doua directii. O
directie consta in luarea de masuri in scopul impiedicarii reducerii traficului de
servicii traditionale, si a doua directie vizeaza introducerea de servicii noi.
Permanent se au in vedere si preturile serviciilor. Serviciile postale din Marea
Britanie inregistreaza rezultate pozitive.;
Cea de-a doua etapa in cursul anilor 80, cand serviciile postale din toate
tarile europene dezvoltate introduc conceptul de marketing intr-o forma mai
avansata. Strategia de marketing viza doua mari probleme: activitatile postei sa se
indrepte spre beneficiari si spre satisfacerea nevoilor acestora; statul sa asigure
suport organizatoric si financiar pentru promovarea marketingului in serviciile
postale.
Activitatile de baza ale acestei etape constau in: imbunatatirea calitatii
serviciilor traditionale, atentie mare acordandu-se fazei de distributie, pentru a
face fata concurentei; introducerea unei game de servicii noi; automatizarea si
mecanizarea serviciilor postale; introducerea informaticii in serviciile financiar
bancare.
Cea de-a treia etapa este etapa actuala si inceputul anilor 90. serviciile
postale din Europa nu mai sunt in stare de monopol al statului, care oferea si
protectia postelor traditionale. Liberalizarea serviciilor postale a schimbat intreaga
lor structura, care sa le faca compatibile cu noile conditii ale pietei. Noile tendinte
ale serviciilor postale sunt: oprirea tendintelor negative inregistrate de serviciiul
postelor traditionale, care nu trebuie abandonate, deoarece in mediul rural acestea
pastreaza inca un loc importanta; marirea gamei de servicii noi, care sa poata
raspunde noilor provocari ale pietei; automatizarea si mecanizarea serviciilor

postale; strategia postala vizavi in primul rand calientul; calitatea serviciilor

postale sa fie mentinuta permanent la cote superioare.
Conducerea Postei Suedeze a urmarit, prin politica sa de marketing, trei
scopuri de baza: satisfacerea beneficiarului (Custom satisfaction); profitul
(Profitability); satisfacerea angajatilor (satisfied personnel).
Preocupare cea mai mare a fost pusa pe satisfacerea clientului, astfel incat
a fost definita o metoda de masurare a acesteia, numita Customer Satisfaction
Index (C.S.I.). indicatorii de baza utilizati de metoda C.S.I. sunt: siguranta
servciilor; viteza de circulatie a trimiterii; atitudinea prestatorului fata de client;
modul de primire si rezolvare a reclamatiilor; timpul de asteptare la ghiseul postal,
atat la predare, cat si la primirea trmiteri; calitatea distribuirii trimiterilor.
Marketingul trebuia sa fie componenta constitutiva a politicii de afaceri a
intreprinderii si sa orienteze strategia intreprinderii spre economia de piata.
Marketingul trebui sa faca posibila vanzarea serviciului, care sa satisfaca nevoia
consumatorului real si sa vizeze nevoile consumatorului potentiali. Gradul de
satisfacere a nevoii va determina maximizarea venitului, deci noul concept
vizeaza in primul rand consumatorul, care poate influenta introducerea de noi
servicii sau reformularea celor vechi. Intrucat consumatorii isi multiplica si isi
modifica permanent nevoile, serviciile postale trebuie sa se adapteze noilor
necesitati si sa le satisfaca nevoile, lucru posibil numai printr-un marketing
eficient. Studiul pietei trebuie sa fie continuu si el trebuie sa arate permanent
pozitia in piata, serviciile vedeta, serviciile dilema sau cand un serviciu este
vedeta si cand este dilema. Marketingul trebuie sa aiba permanent raspun la
urmatoarele intrebari: ce serviciu sa folosim?, cui sa il oferim?, cand sa il oferim?,
unde sa il oferim?, de ce sa-l oferim?, la ce pret il oferim?
In tarile cu economie de piata, marketingul in serviciile postale a aparut in
urma fenomenului de scadere a serviciilor postale in sistemele postale nationale
cu traditie, de aparitie a concurentei care promova un marketing modern,
producand pentru postele traditionale o recensiune a traficului postal. In asemenea
situatie, marketingului ii revin mai multe sarcini: recastigarea pozitiei pierdute;
refacerea imagini postei; reactualizarea serviciilor traditionale si introducerea de
servicii noi, care sa raspunda la nevoile cerinte ale consumatorilor, capabile sa
stimuleze consumul; marirea gradului de utilizare a capacitatilor disponibile si
dezvoltarea celor limitate.
Prin definitie, serviciile postale sunt servicii publice de interes general.
Prin obiectul de activitate, serviciile postale romane sunt furnizori de serviciu
universal. Exista trei aspecte importante de care trebuie sa tina cont marketingul
in formularea strategiei. Strategia de marketing trebuie sa aiba in vedere: interesul
public general; interesul clientilor; interesul firmeii.
Strategia marketing se poate realiza numai pe date statistice culese in timpi
reali,care reflecta situatia din piata si oferta orientarile decizionale. Acela mai
concludente informatii se pot obtine prin sondajele de opinie, care se realizeaza cu
ajutorul chestionarelor.
Pe baza unor astfel de studii de specialitate, uniunea postala recomanda
chestionar de prospectare23, care cuprinde urmatoarele intrebari: cine sunt
beneficiarii serviciilor?; cine ar mai putea deveni beneficiar?; unde se afla
beneficiarii reali ai serviciilor postale?; unde se afla beneficiarii potentiali ai
serviciilor postale?; ce asteapta beneficiarii de la Posta?; ce nu face Posta? (nu
presteaza servicii pe care altii le presteaza); ce face Posta in privinta prestarii de
servicii si nu ar trebui sa faca asa?; ce ofera concurentii Postei?; care este

atitudinea (parerea) despre Posta?; care este parerea privind preturile serviciilor
postale?; care este parerea publica despre Posta?; exista diferente regionale in
utilizarea serviciilor postale?; cum ar trebui sa se faca comunicarea cu publicul?;
pentru cine se prevede propunerea de noi servicii?; ce foloase putem avea de la
marketing? Daca exista masuri de control si supraveghere?; daca organizatia este
astfel dispusa sa stimuleze clientii si sa urmeze piata?
Dupa aceleas surse, raspunsurile la intrebarile din prezentul chestionar
constituie baza conceptiei de marketing. Strategia de marketing trebuie introdusa
intr-o strategie globala, care permite aplicarea ei. Strategia globala in domeniul
serviciilor postale trebuie sa cuprinda patru elemente: a) analiza situatiilor; b)
infrastructura; c) personalul de deservire; d) conceptul de marketing.
Analiza situatiilor asigura sau reprezinta baza de date si se compune din
urmatoarele analize: analiza pietei (analiza operatorilor postali din piata); analiza
concurentei (ce servicii ofera concurentii); analiza factorilor mediu exteriori care
actioneaza asupra firmei (factorii care apar pe piata cat si a mediului economic
general).
Infrastructura cea care asigura executarea serviciilor postale; locatiile
unde se desfasoara activitatea de prezentare, prelucrarea distribuirea si dotarile
necesare: mobilier, tehnica de calcul, masini de cartat etc.; mijloace de transport;
mijloace de transmisie; infrastructura care asigura instruirea personalului; Sali de
curs cu mobilier si dotari; puncte de documentare.
Personalul de deservire este elementul esential in servicii, calitatea
serviciului fiind inseparabila de calitatea prestatorului. Un personal este eficient
numai daca este: instruit si reinstruit permanent sa fie actualizat cu cele mai
recente si actuale informatii; sa aiba toate dotarile necesare pentru parcursul
distantelor, efectuarea operatiunilor de prezentare si distribuire; sa fie uniformizat
personalul de distribuire cu uniforma care sa poarte insemnele firmei.
Personalul operativ, care asigura interfata cu clientul, daca este bine
pregatit si supravegheat, poate executa simultan doua lucruri: prestarea servicului
si asigurarea publicitatii firmei.
Numarul cel mai mare de personal il constituie personalul operativ (de
prezentare, de distribuire si transport). Instruirea lui permanenta implica si
cheltuieli mai mari, dar cheltuielile mari cu instruirea inseamna cheltuieli mici cu
publicitatea.
Conceptul de marketing care de fapt sta la baza strategiei de marketing si
care trebuie sa fie mix de marketing, care la randul lui trebuie sa cuprinda atat
interesul furnizorului, cat si al consumatorului. Teoria marketingului
sistematizeaza principalele instrumente care concura la o buna strategie de mix
marketing. Aceste instrumente sunt cei 4 P propusi de catre E.J McCarty si cei 4 C
propusi de catre Robert Lauterborn, rezultat combinare urmatorilor factori: 4P:
produs, preturi, distributii, comunicare. ; 4C: cerntele si nevoile clientului,
cheltuiala acestuia, comoditate (in achizitionare), comunicare. Pe baza celor 4P se
construieste: mix-ul serviciului, mix-ul pretului, mix-ul distributiei si mix-ul
comunicari.
Produsul ca instrument al mixului de marketing in serviciile postale, este
diferit de cel al produselor bunuri prin faptul ca prin lansarea unui produs foarte
bine conceput si organizat in conceptia specialistilor nu se realizeaza nimic daca
est inaccesibil clientilor.
Inaccesibilitatea poate fi cauzata de reteaua postala necorespunzatoare, de
preturi ridicate, de calitate proasta. Nu trebuie sa avem in vedere in primul rand

serviciul, ci nevoia clientului si in ce masura acesta este rezolvata. Exemplu:

unclient este interesat de transmiterea mesajului sau, care poate fi electronic sau
pe cale postala. Pe el nu il intereseaza timbrul postal, trensportul sau transmiterea
aceste probleme intereseaza posta.
Produsul sau serviciul cunoaste patru etape diferite: Product Life Cycle
PCL: Etapa de plasare este perioada cand cheltuielile sunt mai mari decat
veniturile, deoarece in aceasta perioada pretul trebuie sa fi accesibil. Cheltuielile
cu publicitatea sunt mari, asigurarea lui implica costuri iar numarul de trimiteri
este redus. In aceasta perioada, in terminologia marketingului, moralitatea este
ridicata. Daca serviciul supravietuieste, incepe sa fie cunoscut si solicitat.
Etapa de crestere serviciul este tot mai cunoscut. Creste numarul
utilizatorilor si implicit creste numarul de prestatii. Capacitatile de productie vor
functiona la parametri superiori. Veniturile depasesc cheltuielile si se inregistreaza
profi (exemplu: in posta traditionala prezentarea, trensportul si distribuirea sunt
asigurate cu personal si cu dotari tehnice care in prima faza lucreaza mult sub
capacitatea lor, pentru ca numarul de prestatii este redus. In posta electronica,
abonamentul internet este platit pentru intreg programul de functionare, indiferent
daca s-au transmis sau nu mesaje).
Etapa de maturitate este etapa cand serviciul atinge cota maxima. In
aceasta perioada cheltuielile sunt numai cu mentinerea si supravegherea lui,
deoarece pe piata poate aparea concurenta, care vine cu un serviciu mai
performant. In practica postala, in mod deosebit in transmiterea de mesaje, a fost
suficient pentru postele traditionale sa se doteze corespunzator ca mentinerea pe
piata sa fie asigurata. Exemplu: servicul de telegrafie care asigura transmiterea
corespondentei telegrafice si a mandatelor telegrafice, foarte utilizat in mediul
rural. Pentru acest servicu s-au schimbat numai mijloacele de transmitere, care au
atras dupa ele si schimbarea denumirii. Servicul, in fond, este acelasi. La inceput
telegramele erau telefonate, dupa care au fost telegrafiate cu ajutorul
teleimprimantelor, iar in prezent sunt transmise prin fax si internet. La inceput se
numeau telegrame, apoi telex iar in prezent avem I-Post, E-Post si E-Mandat.
Servicii noi, utilizate numai in mediul urban, sunt transferurile de bani OnLine, Western Union si mandat Eurogiro. Clientul nu este interesat de dotare, de
mijloc tehnic utilizat el este interesat ca mesajul sa ajunga cat mai repede sau la
o data fixa la destinatar. Evolutia tehnologiei in telecomunicatii si transporturi
face ca viata unui serviciu sa fie mai scurta. Permanenta problema a postei a fost
distanta: cu cat distanta era mai mare. Cu atat si timpul de parcurgere a trimiterii
la destinatar era mai mare. Distanta a fost abolita in cazul transmiterilor, iar in
cazul transportului timpii de circulatir au fost mult mai redusi datorita noilor cai
de comunicatii si a noilor mijloace de transport.
Etapa de descrestere cand servicul se restrange si in final moare. Pretul
ca instrument al micului de marketing beneficiarii serviciului se pot interesa in
primul rand de pret sau numai de pret, motiv pentru care stabilirea pretului trebuie
sa se faca numai in urma unor studii si analize a factorilor care influenteaza pretul.
Acestia sunt: factori interni cheltuielile care asigura servicul, obiectivele si
termenele lor, nivelul transparentei pe piata care se afla permanent sub controlul
intreprinderii.; factori externi cererea, concurenta, legislatia statului si practica
de piata. O influenta mare o au cei doi factori cererea si oferta - , in sensull ca
atunci cand cererea este mica si oferta mare preturile scad si invers, pentru situatia
cand cererea este mare si oferta mica. Intreprinderile in mod curent stabilesc
preturile in functie de cerere, oferta si cheltuieli.; orientarea spre cerere impune

consumatorului suma pe care este dispus sa o plateasca pentru un serviciu. Exista

servicii pentru care nu conteazxa pretul si servicii pentru care marirea lui ar fi
dezastruasa. Exemplu: in cazul transferului unei sume foarte mari de bani sau al
expedierii unui colet la o distanta mare sau foarte amre, tarifele postale nu
conteaza, deoarece expeditorul calculeaza cheltuielile cu deplasarea sa, timpul
consumat si securitatea transportului de numerar, care impune mari riscuri. In
cazul cresteri tarifelor pentru aceleas valori loco, acestea ar determina reducerea
prestatiilor, la scrisori ar conduce la scaderea corespondentei in favoarea
convorbirilor telefonice, care sunt mai eficiente decat scrisorile, in acest sensul ca
in timpul convorbirii expeditorul isi transmite mesajul si poate primi si raspunul.
In cazul serviciilor postale, elasticitatea pretului in functie de cerere este foarte
mica, indiferent cat ar fi, ea trebuie sa fie cunoscuta. Elasticitatea pretului in
functie de cerere pentru marketing este foarte important, deoarece limiteaza sau
mareste posibilitatile pretului ca instrument de marketing.; orientarea spre oferta
cand aceasta este ma mare, pretul ca instrument al mixului de marketingeste
greu de utilizat. Pretul trebuie sa acopere cheltuielile si sa fie si concurent. In
situatia in care nu acopera cheltuielile si nu este nici concurent, unitatea trebuie sa
intrerupa oferirea acestui serviciu.; orientarea spre cheltuieli pretul reprezinta
suma dintre cheltuieli (fixe si variabile) si procentul din profitul realizat.
Distributia, ca instrument al mixului de marketin, face legatura dintre
productie si consum, aceasta realizandu-se prin unitatile retelei postale. Reteaua
postala se compune din doua categorii de unitati: unitati pentru livrarea serviciilor
postale catre destinatari; unitati de prelucare a trimiterilor postale.
Unitatile de livrare a serviciilor postale asigura interfata unitatii cu
beneficiarii, respectiv contactul dintre unitate si beneficiari, dintre productie si
consum. Distributia reprezinta traficul postal. In aceasta functie intra intreaga
oraganizare tehnico-tehnologica a procesului de munca, accesibilitati si altele
conform politicii vanzarilor totale mai eficiente a serviciilor PTT si a restului de
servicii, prin intermediul canalelor de intrare iesire in reteaua posta si
telecomunicatii un rol important pentru distributie il are canalul de distribuire
ales. Prin acesta unitatile isi se asigura vanzarea servciilor postale (prezentare si
distribuire). Aceste unitati sunt: oficiile postale; ghiseele postale exterioare;
agentiile postale; factorii postali de circumscriptie;cutii postale (numai pentru
prezentare); casute postale (numai pentru distribuire); oficii postale sau ghisee
sezoniere (pentru expozitii, targuri, simpozioane etc.). Unitatile postale pentru
prelucrarea trimiterilor sunt: centrele regionale de tranzit; puncte de tranzit;
Directia de Posta internationala cu punctele sale. Aceste unitati componente ale
retelei postale sunt utilizate ca si canale de distributie direct si, conform politici
investitionale, ele trebuie organizate in locuri cu cerere mare, usor accesibile si sa
asigure contactul cel mai bun cu publicul.
Comunicarea observarea tuturor schimbarilor si reactiilor la aceste
schimbari, atat cu mediul intern, cat si cel extern al firmei este un obiectiv
permanent si important. Aceste modificari de mediu observate la timp permit
decizii in timpi reali. Comunicarea cu mediul extern trebuie sa functioneze in cei
mai buni parametri, drept pentru care trebuie sa fie organizata in functie de
necesitati si sa functioneze in doua sensuri. Ph. Kotler enunta etapele dupa care se
desfasoara comunicare: identificarea auditorului tinta; conceperea mesajului;
alegerea canalelor de comunicare; stabilirea bugetului de promovare.
Comunicarea cunoaste urmatoarele faze : identificarea auditorului si
definirea tintei spre care expeditorul isi indreapta mesajul, pozitia postei in

matricea cunoastere preferinte referindu-se la un grup mare de beneficiari

privind un servicu. De pozitia postei in aceasta matrice depind sarcinile pe care
trebuie sa le urmeze posta in procesul de comunicare.; stabilirtea scopurilor de
comunicare ce reactie doreste posta de la auditorul tinta.; Obiectivele activitatii
de posta prin micul comunicarii prin modelul AIDA sunt: Atentia retinerea
atentiei auditorului tinta; Interesul declansarea interesului pentru serviciul sau
serviciile oferite potentialilor beneficiari; Dorinta stimularea dorintei la
potentalii beneficiari pentru servicul sau serviciile postale; Actiunea
determinarea la actiunea de cumparare a potentialilor beneficiari.
Instrumentele comunicari sunt : publicitatea: forma de comunicare cea mai
cunoscuta si utilizata. Serviciile postale au avantajul ca pot mentine imagine
firmei prin personalul de contact, care trebuie sa fie uniformizat, prin ambalajele
postale cu insemnele firmei (cutii, pliante etc.), prin mesaje tiparite audio sau
DVD care sa fie distribuite de catre personalul posta. Acest tip de publicitate este
cu costuri reduse in situatia introducerii comertului prin posta sau a activitatilor
financiare. Publicitatea trebuie sa fie sustinuta si de catre agentii cu care
colaboreaza; Promovarea prin definitie inseamna schimbare raportului
pret/valoare a serviciului, valoarea care urmeaza sa creasca progresiv; relatia cu
publicul implica doua parti: firma si publicul. Relatia dintre cele doua trebuie sa
fie intr-un interes egal sau cel putin egal, pentru a fi benefica; vanzarea
serviciile postale cunosc o vanzare personala si o vanzare contractuala. Pentru
vanzarea personal se adreseaza de regula persoanelor fizice si pentru care
personalul de contact trebuie sa fie bine pregatit, iar vanzarea contractuala, de
regula, se refera la cntractul care se incheie la nivel de compartimente, iar
distribuirea este la nivelul salariatului.
Aparitia noilor operatori postali pe piata a produs schimbari in mediul de
aaceri al serviciilor postale: au divizat piata postala, au satisfacut cerintele
clientilor prin noi mijloace si metode, incat beneficiarii au devenit mai critici si
doritori de noi servicii, ceea ce a condus la scurtarea ciclului de viata a serviciului.
Postele traditionale din Europa isi pierd pozitia privilegiata asigurata sub
protectia statului. Ele se afla in pozitie de egalitate cu ceilalti operatori. Furnizorii
de servicii universale trebuie sa acorde atentie deosebita marketingului, care
trebuie sa creeze conditii ca serviciile postale sa se realizeze la noi standarde, care
sa nu difere de cele ale concurentilor. Acest obiectiv este esential, deoarece
asigurarea serviciului universal se realizeaza la preturi abordabile (mai mici), ceea
ce ar putea crea o imagine nefavorabila in sensul de posta a saracilor, ce ar
prejudicia imaginea clientilor cu stare si implicit ar conduce la pierderea acestora.
3.3. Piata Postala Europeana
Desfintarea monopolului, liberalizarea serviciilor postale si asigurarea
serviciului universal a determinat Comisia Economica Europeana sa stabileasca o
structura a serviciilor postale: sevicii universale; servicii de baza servicii
rezervate; servicii nerezervate destinate concurentei pietei.
Asigurarea serviciilor postale in noul context economic este reglementata
de catre Directiva 97/67/CE, denumita si Directiva Postala. U.E. din punct de
vedere postal, inseamna creearea unui spatiu postal unic, care impune servicii
postale eficiente si uniforme in cadrul acestui spatiu. Pentru realizarea acestui
obiectiv, cat si pentru crearea conditiilor unei piete postale, a fost si este necesara
reglementare la nivel U.E.

Directiva nr. 97/67/CE din 15 decembrie 1997 este modificata de Directiva

nr. 2002/39/CE din 10 iunie 2002. obiectivul si scopul acestei directive stabilesc
regului comune privind: furnizarea unui serviciu postal universal in cadrul
Comunitatii; criterii de definire a serviciilor care pot fi rezervate furnizorilor
serviciului universal si conditiile care reglementeaza furnizarea de servicii
nerezervate; principiile de tarifare si transparenta conturilor pentru furnizarea
serviciului universal; stabilirea de norme de calitate pentru furnizarea serviciului
universal si a unui sistem pentru asigurarea respectarii acestor norme; armonizarea
normelor tehnice; crearea de autoritati nationale de reglementare.
Inaintea Directivei postale, piata postala europeana era in expansiune, dar
inregistra si un declin relativ. Acest fenomen se explica printr-un numar crescut de
trimiteri postale, dar intr-un ritm sensibil inferior celui din alte sectoare de
comunicare si distributie, a carui finalitate era un regres de curier fizic in piata. In
statele membre, pietele postale erau dominate de operatori care detineau
monopolul si care furnizau servicii postale de o calitate extrem de variabila.
Operatorii in majoritate 80% inregistrau pierderi care ajungeau pana la 12% din
incasari, iar la nivelul de dotare tehnica al lor era inegal, ceea ce determina o
rentabilitate si eficacitate scazuta.
Directiva Postala a fost preluata si de catre legislatia statelor europene
membre sau candidate la aderare, cum este exemplul tari noastre, care a abrogat
legislatia postala existenta si a emis o noua legislatie H.G. 31/200. Modificarea
legislatiei presupune continuitatea transmiteri informatiei pe teritoriul tuturor
statelor in aceleas conditii juridice. Pentru realizarea acestui obiectiv se impune
infiintarea unui regulator national pentru fiecare tara. Odata cu transpunerea
Directivei Postale, statele membre trebuiau sa infiinteze Agentii Nationale de
reglementare independente. (Tabelul )
Tabelul 3.1. Agentiile de autorizare si reglementare in comunicarii
Nr.
Crt.

Statele
membre

1
2
3
45
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16

Belgia
Danamarca
Germania
Grecia
Spania
Franta
Irlanda
Italia
Luxemburg
Olanda
Austria
Portugalia
Finlanda
Suedia
Regatul Unit

Sisteme de autorizare
generale in afara
domeniului
serviciului universal
Da
Da
Da
Da
Da
Nu
Nu
Da
Da
Nu
Nu
Da
Nu
Nu
Nu

Sisteme de atribuire a
licentelor (in cadrul
domeniului de
serviciu universal)
Da
Nu
Da
Da
Da
Nu
Nu
Da
Nu
Nu
Nu
Da
Da
Da
Da

Fonduri de
compensare
prevazute
Da
Nu
Da
Da
Da
Nu
Nu
Da
Nu
Nu
Nu
Da
Nu
Nu**
Nu

Este necesara o legislatie uniforma la nivel de U.E. si mondial, deoarece,

in prezent serviciile postale se afla intr-o profunda reforma. Noutate in acest
domeniu o sonstituie invitatia facuta de catre U.P.U. organismelor U.E. si
guvernelor, administratiei postale sa se implice in trecerea serviciilor postale din
stadiul de administratie publica in acela de ntreprindere comerciala cu autonomie
si autofinantare proprie. Aceasta trecere este urmare a efectelor mondializarii, a
dezvoltarii foarte rapide a tehnologiei, a noilor nevoi sociale si noilor dorinte ale
clientilor. Reforma postala se integreaza in cadrul mondializarii comertului,
mondializarea serviciilor postale progresand egal cu AGCS (Acordul General pe
Comert si Servicii). Noul context al serviciilor postale a facut din Europa un
pionier al reformelor serviciilor postale. Primele administratii postale transformate
in intreprinderi de servicii postale exprese si logistice au fost: Deutsche Post,
TPG, Consignia si La Poste. Piata postala nou creata aduce modificari profunde
sectorului postal, care a cunoscut inca din jurul anilor 70 un regres prin
diminuarea trimiterilor postale.

Concluzii si propuneri

In concluzie putem spune ca serviciile postale sunt cuprinzatoare si

universale, fiind supuse unei duble influente: cea interna cauzata de trecerea de la
economia de piata si cea externa, determinata de reforma postala mondiala.
Aceasta situatie nou creata obliga organismele noastre de specialitate sa
reorganizeze serviciile postale in contextul noii economii nationale si al noii
economii postale mondiale. C.N. Posta Romana, ca operator national, trebuie sa-si
reformuleze politica manageriala, prin trecerea de la politica de tip monopolist la
cea de tip economie de piata.
Economia de tip monopolist este inca operabila in sistem ca mijloc de
functionare, dar este inoperabila din punct de vedere economic. Acest sistem
garanta asigurarea trimiterilor postale, controlul asupramlor in orice faza a
procesului tehnologic si circulatia in timpii de control.
Implementare si dezvoltarea serviciilor postale in mediul rural impun
cunoasterea in totalitate a acestuia, de la definirea sa pana la modul de abordare.
Slaba dezvoltare a serviciilor postale in mediul rural s-a datorat densitatii slabe a
populatiei, suprfaetei mari deservite, lipsei infrastructurii, a cailor de acces si unei
economii locale foarte slabe sau inexistente, in unele zone.
Un management al serviciilor postale trebuie sa aiba in vedere prestare
uniforna a serviciilor pe tot teritoriul national; asa asigure continuitatea
informatiilor. Acest lucru poate fi realizat printr-o buna organizare a lor si prin
elaborarea de instructiuni in contextul urmatoarei legislatii; un bun management
in vestitional adecvat si eficient in realizarea locatiilor de functionare a serviciilor;
strategia manageriala care sa permita o autonomie a managementului pana la
nivelul de oficiu postal.
In Timisoara seviciile postale au cunoscut o dezvoltare permanenta, atat in
perioade mai vechi, cand se afla sub dominatie straina, cat si ulterior. In timpul
Imperiului Austroungur, Dierectia Postelor din Timisoara ocupa in perioada
Primului Razboi Mondial locul opt in clasamentul regiunilor postale imperiale.
Dupa Unire si trecerea sub conducerea romaneasca ocupa primele locuri in topul
regionalelor. In Banat, Timisoara a reprezentat un mare obiectiv postal,
beneficiind de o buna organizare si dotare. Asfel, pe teritoriul Banatului de astazi,
care se intinde in judetele Timis, Caras-Severin si partial Arad, serviciul postal a
fost asigurat timp de peste 30 ani, printrun numr relativ constant de unitati
postale: 312 unitati PTTR din care:218 oficii postale, care funcioneaza asfel: 46
oficii in mediul urban, 7 oficii de tranzit, 3 oficii mecanizate, 103 agentii postale,
5 ghisee postale; 223 circumscriptii postale rurale, deservite de factori postali
rurali si care depind de cele 218 oficii mentionate mai sus.
Indroducerea marketingului in domeniul serviciilor postale s-a realizat in
trei etape: o prima etapa s-a rezumat intr-o singura directie: propaganda serviciilor
postale proprii, fara sa se efectueze studii de piata. Acest sistem este adoptat de
mai multe tari dezvoltate inclusiv Germnia. Cea de-a doua etapa:serviciile postale
in toate tarile europene dezvoltate introduc conceptul de marketig intr-o forma
mai avansata si a treia etapa care este actuala , serviciile postale nu mai sunt in

stare de monopol, liberalizarea acestora a schimbat intreaga structura. Noile

tendinte ale serviciilor postale sunt: oprirea tendintelor negative inregistrate de
serviciul postelor traditionale, marirea gamei de servicii noi, automatizarea si
mecanizarea serviciilor postale, calitatea serviciilor postale sa fie mintinuta
permanent la cote superioare.

BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu C. , Jula D. si Cetina I., Dezvoltareea serviciilor pentru

populatie si timpul liber, Ed. Politica, Bucuresti, 1989
2. Antonnieti A., Terra e agricoltura, L Italia agricola
3. A.S.E. Bucuresti, Economia Politica, Catedra Ec. Politica., Ed.
Economica 1995
4. Bacanu C. Maria, Evolutii contradictorii ale modernizarii statului, in
Sociologia romaneasca
5. Bolt I., Craciun A. , Organizarea teritoriului, Ed. Mirton , Timisoara
6. Breban V. , Dictionarul General al Limbii Romane, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, 1987
7. Buciuman Eugen, Economie Rurala , Ed. Alba-Iulia 1999
8. Caraiani Gheorghe, Transporturile prin Posta, Editura Lumina Lex,
1999
9. Calinescu, Matei, Modernitate, Modernism, Modernizare : Variatii pe
teme moderne, in Postmodernism. Deschiderii filosofice.
10. Catoiu I. si Teodorescu N., Comportamentul Consumatorului, Ed.
Uranus,2003
11. David W. Jackson si Besson Richard, Servicii Reatiling, Journal of
Reatiling
12. Danecu Marcel, Filatelia de la A la Z, 1987
13. Dobrota Nita, Dictionar de Economie, Editura Economica, 1999
14. Fruja I. , Tendinte privind evolutia serviciilor comercialeprestate
populatiei in perioada 1990-1998, Universitatea TIBISCU, Timisoara
15. Fruja Ioan., Jivan Alexandru, Marketingul serviciilor, Ed. NeroG,Timisoara, 1999
16. Lazarescu C. , Economia serviciilor postale, Ed. Eurostampa,
Timisoara, 2008