Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiectul III
Scrie un eseu argumentativ, de 2-3 pagini, despre forme ale dramaturgiei in teatrul
modem, ilustrate intr-o opera literara studiata, pornind de la ideile exprimate in
urmatoarea afirmatie:'Teatrul este un domeniu in care, mai mult ca oriunde,
obisnuintele, cliseele, tiparele gata facute,procedeele mecanice, sunt greu de urnit
Inertia lor e ucigatoare. Nu e rau, ca din cand in cand, sa patrunda in aceasta lume
inchisa un om care sa poata arunca o privire noua asupra altor lucruri vechi'.
(Mihail Sebastian, Jurnal II)
Cel mai complex gen literar, adica genul dramatic este acel mod de
constructie literara care include operele literare menite a fi reprezentate scenic,
modalitatea de expunere dominanta fiind dialogul, creatorul delegandu-si astfel
drept mesageri ai ideilor sale, personajele, eroi dramatici. Evolutia acestui gen a
fost treptata ; in Antichitate, se manifesta sub forma Misterelor eleusine si orfice,
in Evul Mediu au dominat moralitatile si farsele medievale - apar personajele
deghizate ; a 131j93b urmat perioada elisabetana cand se adanceste conflictul ;
apoi perioada clasica, moment in care apare regula celor trei unitati : de loc, de
timp si de actiune. In perioada romantica se abolesc regulile clasice, in perioada
moderna sunt depasite limitele impuse de gen, aparand forme moderne de
manifestare, iar in perioada contemporana domina absurdul. Daca intemeietorul
absurdului este Albert Camus, desavarsirea acestei ideologii o va realiza in teatru
Eugen Ionescu. In literatura romana se detaseaza in aceasta directie Marin
Sorescu , considerat drept un "ironist subtire" inzestrat cu o uimitoare inventie
verbala, un "intelectual serios care mediteaza la ceea ce scrie si scrie invaluind
tragicul, sublimul ori grotescul in plasa fina a ironiei"- Eugen Simion. Opera lui
cuprinde poezie : "Singur printre poeti", "Tusiti"; critica :"Apa vie, apa moarta",
"Usor cu pianul pe scari"; dar totodata este si romancier:"Trei dinti din fata" si
dramaturg: "Pluta meduzei", "Casa evantai", "Raceala", "A treia teapa". In
tripticul "Setea muntelui de sare" care integreaza opere ce vor reevalua mitul
potopului in "Matca", al genezei in "Paracliserul" si cel biblic in "Iona", Marin
Sorescu promoveaza atat trasaturi ale teatrului existentialist cat si ale teatrului
absurdului : amalgamarea comicului cu tragicul pana la necunoastere, ludicul,
interpretarea parodica a unor structuri traditionale, forma atectonica a operei,
amestecul genurilor, reevaluarea mitului, incalcarea granitelor traditionale, vizand
coordonatele spatio-temporale, aparitia personajului idee. Toate aceste trasaturi
demonstreaza ca :'Teatrul este un domeniu in care, mai mult ca oriunde,
obisnuintele, cliseele, tiparele gata facute, procedeele mecanice, sunt greu de urnit
Inertia lor e ucigatoare. Nu e rau ca, din cand in cand, sa patrunda in aceasta lume
inchisa un om care sa poata arunca o privire noua asupra altor lucruri vechi"Mihail Sebastian.
Un prim argument care arata noutatea necesara invocata de Mihail
Sebastian si evidentiata in teatrul lui Marin Sorescu, vizeaza nu numai alternativa
de interpretare a titlului, ci si ambiguizarea lui, ambele interpretari demonstranduse prin continut. In ebraica "Iona" inseamna "porumbel", pasare ce asimileaza
simbolul libertatii, idee grefata in discursul dramatic. Acest nume este alcatuit din
particular "io" care inseamna domnul, stapanul si "na" , aceasta reprezentand
exprimarea familiara a lui "ia", conturandu-se ideea de ruga in fata lui
Dumnezeu : "Ia, Doamne!" pe robul tau.
Un al doilea argument al caracterului insolit de care vorbea Mihail
Sebastian, priveste rema, care presupune incalcarea granitelor traditionale ce
vizeaza coordonatele spatio-temporale. In text nu mai exista impartirea
traditionala in acte si scene, piesa este alcatuita dintr-o succesiune de patru
tablouri. Fiecare tablou prezinta un alt context in care se afla personajul.
Didascalia autonoma din tabloul intai, didascalie ce preceda scriptul propriu-zis,
ancoreaza in prim teatru anvagardist, in care decorul este stilizat : "apa, niste
cercuri facute cu creta", si simbolic, prevestitor : "Iona sta in gura pestelui,
nepasator", amanunt ce semnifica ignorarea pericolului si refuzul de a vedea
realitatea. Se adauga acvariul ca simbol al universului inchis : "langa el, un mic
acvariu, in care dau veseli din coada cativa pestisori", reprezentand si un motiv
anticipativ : Iona va fi inchis in chit ca intr-un acvariu, scriptul propriu zis fiind
realizat sub forma unui monolog dialogat infuzat liric. Iona vorbeste mult, logosul
fiind o expresie a supravietuirii : "parca aud poc, poc, tronc, poc in navod /
bolovani, nu alta / ca avem o mare bogata", este evidenta si ironia, procedeu ce
irizeaza tot discursul dramatic."Barosanul" pe care-l vaneaza pescarul, reprezinta
aici un simbol al idealului material al omului, Iona dorind sa prinda pestele cel
mare, iar cand nu are noroc la pesti in mare, pescuieste in acvariu, aruncand apoi
pestele in navod, astfel creandu-si iluzia dexteritattii practice, secventa
semnificand incercarea omului de a se multumi cu o copie infidela a idealului sau.
Finalul actului I prezinta printr-o didascalie diegetica, modul in care realitatea
agresiva isi exercita fortele : Iona este inghitit de pestele mare pe care il ignora,
secventa validandu-se ca un"initial incident" cu valoare posibila de intriga. In
acest drum al cunoasterii, primul act reprezinta la modul simbolic, prima treapta a
inconstientului, realitatea agresiva, prima guna indiana : tamas, reprezentand