REVISTÃ A COLEGIULUI NAÞIONAL TEHNOLOGIC MÃTÃSARI - GORJ

Anul XIII Nr. 53 decembrie 2009 16 PAGINI

A trecut mai bine de un an de cand a plecat Din sumar:

dintre noi . Cine l-a avut dascal, stie ca acest om
fascina prin fervoarea cu care iti povestea si

•••pagina 2
avea darul de a face dintr-o lectie, sau o expe-
rienta care ti se pare atat de logica si de nor- File de reportaj
mala, incat nu era nevoie sa faci un “efort” sa
inveti ceea ce ti se da, ci absorbeai informatiile
ca un burete si mai mult decat atat, aceste infor- Visul lui Ionuţ
matii vor ramane acolo, in mintea noastra, ani
de zile. Dumnealui spunea ca a fi dascăl nu în-

•••pagina 5
seamnă a fi un un oarecare ,,meseriaș” care lu-
crează cu lemn, tablă, materiale de construcţii .
Nu este o meserie oarecare unde să-ţi permiţi
rebuturi, resturi, timp pierdut. În primul rând
timpul nu-l mai poţi întoarce, iar stricăciunile fă-
cute nu le mai repari, oricât te-ai strădui.
Intr-adevar acum in clasa a XII a , imi dau

•••pagina 8 •••pagina 8
seama ca a fi dascăl nu înseamnă doar omul de
la catedră, omul cu catalogul, omul care pune
note și face observaţii, pedepsește și iartă. Rolul
dascălului, asa cum il vad eu acum,ca elev,este
asemeni unor chinuiţi Sisifi, de a relua, an de an,
bătălia cu indolenţa, cu ignoranţa, cu nepăsarea
și capacitatea celor care jertfind totul ,,zeului
ban”, surpă temeliile morale ale societăţii.
Domnul Ion avea calităţile unui foarte bun dascăl SANCTUARE SACRE
,,avea tact pedagogic”. Când spun acest lucru ma
gândesc la cultura generală și profesională pe ALE CREȘTINĂTĂŢII
care o avea, la personalitatea sa, la aptitudinea de
cunoaștere și înţelegere a psihicului copilului,
dumnealui avea capacitatea transpunerii în locul
Soapte pentru îngerul MĂNĂSTIREA
PRISLOP
copilului. Domnia sa a fost un model de viaţă, de
profesionalism, de echilibru, de toleranţă respon-
sabilă, de respectare a drepturilor omului în gene-
plecat
Privesc ca alta data padurea din cerdac
MICROUNDELE
ral și ale copilului în special . A constituit un mo-
•••pagina 7

Spectacol de culoare-e-n frunza din copac

del puternic, demn de urmat pentru elevi, deoa-
rece a fost un tovarăș de drum în descoperirea
adevărurilor umane și valorilor acestei lumi .A
fost un dascăl bun pentru ca nu a uitat nicioda-
ta ca a fost cândva copil . Închidea ochii la mici-
le greșeli pe care cu totii le făceam, stia să
ierte, se bucura împreună cu noi de succesele
noastre, trăiam impreună uneori clipa dazamă-
Cum plange tot pamantul cu lacrimi vegetale
Si salcia pletoasa,cu galbene petale
Suspina trandafirii de langa liliac.
DISTRUG
VIAA
Si-n toate e caldura atingerilor tale
O viata langa tine – azi singura-n cerdac
Te vad prin toata curtea
BALUL
•••pagina 13

girii, fără a ne tăia din aripi, a avut puterea să se Acum plantezi un tei
modeleze după fiecare clasă de elevi, accepta Sau ingrijesti gazonul pe lungile alei
BOBOCILOR
usor ideea de a fi deschis la nou , acest lucru
usurându-i menirea de a modela cu atenţie și Sub bolti de clematite, sub vie-n trandafiri
migală suflete, caractere, oameni. Am auzit când- Sub nalbele batute s-atatea amintiri.
va făcându-se o comparaţie:,,asemeni lumânării S-au perindat prin curte
care arde și care se topește dăruind căldură și Miresme si culori
lumină celor din jur așa și dascălul trăiește,
•••pagina 13

muncește și îmbătrânește oferind din sufletul și
cunoștinţele lui celor care intră pe poarta șco-
lii.” Învăluit în aura modestiei, dumneavoastra
stimate Domnule Profesor,de acolo, veţi dăinui
în sipetul nostalgic al amintirilor noastre, peste
care se aștern superbele primăveri, cu petalele
caietelor deschise, simbol perpetuu al începutu-
rilor sublime.
Ti-au inflorit sub geamuri,de-atunci,atatea flori
Un fir de crizantema te cauta-n zadar
Iar lacrima Preasfintei te plange iar si iar
Ce paradis i-acasa…O,Doamne, ce pacat
Sa ai tot paradisul cand ingeru-a plecat!
LUMINIŢA
•••pagina 16

Flavius Purcel XII B

Inimă
de licean
 M u r m u r u l J i l þu l u i
File aj
t
de repor
Tarcea lăsă ușor mărul în paner și
coborî ușor lângă tulpină. Sus, la Pîrva,
dealul cu istoria cea mai veche din veci-
nătatea satului, începuse a se furișa dis-
cret mireasmă din viile încă neculese, cu
arome de dulce și binevenită toamnă.
”Marie, vezi că vacile alea intră în via lui
Gomeajă și-i dăm stru-
guri buni în locul cârce-
ilor lui supţi de secetă!”
Bunica alergă într-un su-
flet și-l struni pe Brezoi
chiar în colţul gardului
de mărăcini, pe unde-și
făcuseră hudă, loc de tre-
cere, și ale dobitoace.
Nărăvaș, boul se-ntoarse
și se-mbrânci într-o tufă
de cetină, scutură de
două ori picioarele dina-
poi, sări ududoiul și-o luă
la sănătoasa spre ogașul
înfundat cu valuri de
frunze uscate. Necăjită
foc, cu pieptul tăiat de
osteneala urcușului,
Mamaria abia mai ajunse
în tăpșanul livezii cu
meri. Aproape părăsită de
putere, se așeză pe bolo-
vanul pironit în umărul dealului și zise:
”Mai trimite și tu, Costaine, copilul aista,
că eu nu mai pot!” L-o ajunge el, că-i
tare sprinten!” ”Nu te prăpădi, măi fe-
meie, că-l prindem noi mai la vale. Știi
că, la Mărul lui Enache, sunt mere pe
jos și tu l-ai învăţat cu obicei. N-ai vrea
să vezi iar pantalonii copilului fluturând
în coarnele pocinogului! Crezi că intră
în grădinile de varză din Valea More-
gilor?”
Tarcea scoase brișca din buzunarul
vestei și ne curăţă câte un măr. Mamaria
mușcă adânc din miezul alb și dulce și
dăte să plece. ”Să vezi de nu i-oi da tot
jugul deseară, când om duce borhotul
la cazan, să-i sară lui pofta de alergare,
că mi-o mâncat zilele boul ăsta turbat,
dare-ar dalacu în el să dea!”
Acolo, la trei suliţi de cer, rămăsese-
răm doar noi. Eu și bunicul. Vitele o
apucaseră la vale de parcă-ar fi dat stre-
chea-n ele. Soarele trecuse bine de chin-
die. Mi se părea că de la noi în jos înce-
pea lumea. Eram doar pe cel mai înalt
deal din preajma satului. Că la noi, la
Padeș, din toate părţile vin spre case co-
horte de dealuri, care de care mai făloa-
se, mai arţăgoase, mai stâncoase.
Dincolo, la doi pași, munţii. Aici, Piatra
Cloșanilor, dincolo, Piatra lui Stan și
cornetele sterpe și sure. De-a lungul râu-
lui, până în gura Bărcului, se înlănţuie
Coasta Motrului, cu zvelte coloane de
goruni. Apoi Brusturii și Apa Neagră,
închizând ca într-un amfiteatru platoul
neted al Câmpiei Soarelui, încărcată de-
atâtea misterioase umbre și gânduri ale
timpului.
Luându-și privirea de pe gorgane,
Ionuţ începu a zgâria în zbârciturile
pietrei scărminate de ploi și vânturi.
”Bunicule, ce-o fi cu pietrele astea toc-
mai aici, în vârful dealului?” Petrecându-
și degetele prin pletele catifelate ale ne-
poţelului, ca o solie înţeleaptă a trecutu-
lui, Moș Tarcea glăsui: ”D ’apoi, măi bă-
iete, aici s-au căţărat cu mare caznă
primele case ale satului. Oamenii au zi-
dit sus, să vadă depărtările la năvala
străinului. Apoi s-a așezat mai de vale
satul. Colea, în buza ogașului, văzuși
Fântâna lui Muică, unde se întâlnea
2 DECEMBRIE 2009
Tudor cu căpitanii de panduri veniţi de
la Prejna și Cloșani. Acolo, în inima
câmpiei, unde vezi tu silueta impunătoa-
re a momumentului, au săpat metereze
și-au ridicat cortul slugerului. Știu și eu
din spusele celor din străbuni că atunci,
la revoluţie, au fost o iarnă grea și-un
ger de plesneau lemnele și pietrele. Cu
toate astea oamenii, săracii, obidiţi și
mâhniţi de nedreptate, hăituind pe văile
înnămeţite și-mbobotite, s-au adunat
aici, lângă Domnul Tudor, s-aducă
dreptatea și libertatea pe pământul ro-
mânesc, că de mult timp ţara nu mai
avusese în scaun domni români iar
boierii ne secaseră de toate, ţăranii nu
mai puteau îndura traiul, iar în suflete li
se stinseseră aproape toate speranţele de
mai bine. Vezi, nepoate, aste locuri gră-
iesc mult despre trecut. Tu, ţine minte
ce-ţi spun eu, să le spui și la alţii! Pe-
aici, pese piatra asta au trecut pașii lui
Tudor. S-au oprit la fântână, apoi la
Fagul ăl Mare din Padină și-au căutat
mereu spre ascunzișurile codrului, spre
scorburile și viile cu arme. O fost bărbat
dârz și isteţ Vladimirescu!”
Cu ochii mari și limpezi, Ionuţ ascul-
ta lecţia de istorie.
”Ieri, ai văzut ce sufocată-i fântâna
de secetă. Nu mai plouă ca
odată, să spintece văile, să
spele pădurile. Adunam
care întregi de arbori rosto-
goliţi prin vaduri, pe
Motru. Acum, totu-i uscat.
Abia lăcrimează izvoarele.
Firul apelor e subţire, sub-
ţire de tot. Nici zăpada nu
mai vine la timp. Iernile
fug de noi, parcă le-au în-
turnat vrăjitorile. Mi se
pare că Dumnezeu e supă-
rat pe noi. Ori, de-o vreme,
natura ne dușmănește rău
de tot!”. ”Și istoria se opreș-
te aici, bunicule? ”
”Nicidecum, băiatul tatii,
istoria își urmează drumul,
prin oameni și fapte. Trece
și peste noi, și peste voi, și
peste alţii, ceas de ceas, an
de an, veac de veac!”
Moș Tarcea își potrivi coșul cu mere
pe umăr. Alegând cărarea spre nucul
uriaș din hobaică, ocoliră via lui
Mănăilă, și hodiniră cât își umplu Ionuţ
săcuiul cu nuci de pe jos. Bătrânul strân-
se baierele trăistuţei, i-o așeză bine la
spate și, prin despicătura ududoiului,
tălăzuind valuri de frunze veștede, vân-
turate de toamnă, trecură grădina casei
și se opriră în obor, unde Mamaria deja
pregătise carul de drum. Își ţinuse și cu-
vântul din deal. Brezoi primise jug de
hăis, la carul încărcat cu hârdaiele pline
de comină, bine împănate între lemne.
Aprinseseră vatra la
cazanul din Poiana lui
Cârjan. Moș Tarcea era
renumit în sat pentru
gustul ţuicii obţinute la
această năstrușnică in-
stalaţie moștenită de la
bunicul său. Abia aș-
tepta să-și încerce
bota; făcuse o botă din
lemn de frasin. Îi spu-
sese Grigore al
Stăncuţei, dogarul, că
frasinul păstrează ţui-
ca de minune, îi ţine
tăria. Și lui Moș Tarcea
îi plăcea ţuica, numai
dacă îl ardea bine pe
gât, mai zicea el că e
bună de leac.
Ionuţ, răsfăţatul fa-
miliei, ce să stea la cină!
Hop, în car, să meargă
la cazan cu bunicii, să-l mai iscodească
pe Moș Costain, că mult îl mai ţineau în
loc poveștile cu tâlc ale acestuia. O mai
auzeai câteodată pe Mamaria zicându-i
noră-sii: ”Tare nestăvit îi copilul aista, nu
te lasă deloc, până nu-i dai lămurire la
toate. Uite-așa, de parcă mâine-poimâine
o fi vreun scriitoriu. Doamne, iartă-mă,
dar zău că-ţi piere pofta de-atâta scor-
moneală ce-i dat să-i iasă din gură!
Ciudat îi Ionuţ al nostru!”
Întunericul se lasă tăcut dinspre faţa
Zăbranului. Borhotul fierbe în surdină.
Focul arde în vâlvătăi vii. Flăcările învă-
luie în perdele subţiri și vioaie gulerul
negru al cazanului. Pe buza ţevii, firișo-
rul de ţuică alunecă în botă. În răcoarea
lui octombrie, cântecul broaștelor din
zăton se-aude tot mai încet. Uliţa este
cuprinsă de o liniște înaltă, copleșitoare.
Umbra pluţii traversează luciul apei în
care se ciocnesc din când în când stelele
cu frunzele frânte de fiorul toamnei.
Tropic latră undeva, pe deal, de parcă ar
fi venit iar lupii la oile lui Ploscaru, în
Valea Moregilor. În colibă, lemnele
trosnesc împrăștiind jarul în scânteieri
mărunte. În patul de veghe, cu mâna că-
pătâi, Ionuţ ascultă: ”Aici făcusem noi
vârtej. Ne bătuse tata un ţugrui zdravăn
Nr. 53
în pământ și fixase pe el o lungime de
lemn cu șezători la capete, un fel de sca-
une, de ne dădeam câte doi în ele. Alţii
ședeau la mijloc și învârteau braţul. Se
strângeau copiii la sărbători de ziceai că
era nuntă aici. Și mai aveam noi un
loc… ”
Fără să vrea, bătrânul tăcu. Ionuţ pi-
case într-un vis lung: ”Aveam și noi un
loc, în Pripor, la Cârjan, unde ne strân-
geam de Piţărăi, în dimineaţa Ajunului
de Crăciun. Acolo, sus, Moș Bobei bătea
toba de-i chema pe-ai noștri la treburile
obștei și tot acolo venea și se rezema ca
un vătaf în bâta lui înaltă. Parcă-l văd și
acum, îmbrăcat în nădragi albi cu găi-
tane negre și haină groasă de dimie, fă-
cută la Piva lui Rizan. Până nu se strân-
geau toţi copiii din sat, nu plecam în
colindeţ. Ne buluceam în zăpada mare,
până la genunchi, ne-mpingeam pe lu-
ciul ogașului și făceam tren de sănii pe
gheaţă. Nimeni nu-i trecea înainte lui
Moș Bobei. Era conducătorul alaiului.
Sub pomii aplecaţi de braţele iernii, cu
aerul rece și podoaba ramurilor arcuite
de greutatea ninsorilor, zglăcinaţi, ei te
albeau într-o clipă, primindu-te în tablo-
ul mirific al anotimpului. Înaintam pe
la porţile înzăpezite ale sătenilor și stri-
gam de răsunau văile: «Haida mare-n
Piţărăi, că numai eu rămăsăi!» Îmi lucra-
se Mamaria în războiul de ţesut săcui
nou și mare, din fire de lână toarse tot
de ea. Să pot duce toţi colacii, toţi colin-
deţii ce-i primeam de la oameni. La
Mama Ancuţa eram dăruiţi cu turtă dul-
ce. La Bunceanu, cu păpuși din turtă dul-
ce. La Maria lui Hogea, cu multe mere
roșii, mari și rotunde, iar la primar, la
deal, Mama Veta lui Nică îmi dădea de
pomană în fiecare an colindă de alun
afumată în două fire. La Moașa Lucreţia
nu mai puteam duce trăistuţa cu piţărăi.
O goleam aici și plecam mai departe, pâ-
nă-n capul satului, la Coada Carpenilor,
de unde mă-ntorceam un pic înainte de
amurg, îngheţat de-a binelea. Mă dezbră-
cam repede de hainele grele și groase și
intram după sobă, lângă pisică. Bunica
îmi făcea apoi frecţie cu gaz lampant și,
obligatoriu, apoi baie la picioare cu apă
caldă. Îmi amintesc că era o femeie foarte
harnică, grijulie, cu
vorbă domoală și dulce,
atrăgătoare, cu suflet
bun și mare, cât Dealul
Măgura de mare!”
Dincolo de șoaptele se-
rii, se auzi iarăși glasul
lui Moș Costain, pur-
tându-i de grijă nepoţe-
lului: ”Mario, vezi că
Ionuţ adormi! Astru-
că-l cu cojocul meu, să
nu răcească aici copi-
lul!”
Tăcută și preocupa-
tă, Mamaria îl acoperi
pe băiat, care adormise
în murmurul și dogoa-
rea focului din lemn de
fag. Pe cerul sticlos al
toamnei, stelele scli-
peau limpezi și înalte.
Lângă focul cazanului,
ogașul parcă adormise și el, iar pădurea
de salcâm își tremura încet și rar ramu-
rile părăsite de farmecul bănuţilor gal-
beni de frunze într-o toamnă blândă,
încărcată de bunătăţi și frumuseţi.
Ion Elena
Nr. 53
Învãţarea limbii engleze la grupele mici de şcolari
Nevoia de înţelegere în învăţarea unei limbi
a fost acceptată și bine receptată în ultimii ani. O
interpretare benefică a înţelegerii este aceea că
învăţăceii răspund conţinutului învăţării într-un
anumit mod. Dacă se amuză, dacă se întristează,
sunt intrigaţi sau surprinși, înseamnă că ceea ce
reprezintă conţinutul pentru ei are un înţeles, o
semnificaţie. Așadar, înţelesurile limbii pe care ei
o ascultă, o citesc , o vorbesc sau o scriu vor fi
experimentate cu o mai mare curiozitate și
vioiciune și, deci, cu o mai mare probabilitate de
reţinere pe termen nelimitat.
Ora de limba engleză la grupurile de copii
din ciclul primar și gimnazial este încă văzută ca
o noutate de către cei mici, putându-se cu o
oarecare dificultate să se adapteze regulilor
impuse de învăţarea unei a doua limbi. De aceea,
introducerea ei în universul școlar al copilului
necesită o atenţie sporită, o mai mare concentrare
asupra specificului fiecărei personalităţi cu care
profesorul intră în contact la clasă. O bună și
modernă metodă de a face acest lucru este de a-l
„prinde” pe elev în mirajul jocurilor instructive,
bazate pe cooperare, comunicare și prelucrare de
informaţii cu scopul implementării structurilor
și valorilor limbii străine.
Dacă jocurile sunt percepute ca reale
furnizoare ale unei practici intense și pline de
semnificaţii pentru o limbă străină, atunci ele
trebuie receptate ca un pion central în repertoriul
fiecărui profesor de limbă străină, indiferent de
nivelul elevului și al grupului de elevi. Prin
urmare, ele sunt utile și necesare nu doar în zilele
ploioase sau la sfârșitul unui semestru. Învăţarea
unei limbi străine este o sarcină destul de dificilă
și uneori poate deveni zadarnică. Este foarte
important ca profesorul să depună un efort
constant pentru a trezi dorinţa elevului de a
descoperi un nou univers lingvistic, o nouă
formă de comunicare interumană, pentru a-l
ajuta să înţeleagă, să
producă și să
manevreze limba-ţintă.
Jocurile bine alese sunt
nepreţuite întrucât
permit elevilor o mică
pauză și în același timp
le dă oportunitatea să
practice felurite abilităţi
de limbă, cum ar fi
speaking, reading,
writing sau listening,
ori încurajează și
măresc posibilitatea
cooperării dintre elevi,
toate într-un mod
plăcut, agreabil,
relaxant și fără teama
unui răspuns eronat.
Jocurile sunt foarte
motivante la toate
nivelurile de învăţare,
dar mai ales la grupele
de școlari mici din
ciclul primar, unde
primul contact cu o
limbă străină este prin
cânt, joc și poezie. Iar când procesul de predare-
învăţare-evaluare se face într-un cadru plăcut,
plin de veselie, amuzament și chiar
provocator, atunci elevii vor recepta
mesajele limbii străine pe nesimţite,
jucându-se și utilizând
instrumentele limbii pentru buna
lor dispoziţie. Nici nu vor avea timp
să realizeze că ei de fapt, încep să
producă mesaje și să utilizeze o
limbă nouă cu aplicare în viaţa de zi
cu zi. Elevii introduc limba în
contextele reale din mediul lor
înconjurător, întâlnind-o la
televizor, în jocurile electronice
specifice vârstei sau imprimată pe
articolele de îmbrăcăminte, o
privesc pe siglele mari și luminoase
ale companiilor, iar lucrul cel mai
important este că învaţă astfel cum
o limbă ca engleza colaborează cu
succes cu informatica prin
programele de calculator pe care oricine trebuie
să știe în zilele noastre să le stăpânească, și cum
altfel fără engleză?
Fiecare dintre noi își amintește zilele de
școală cu orele înspăimântătoare de gramatică,
stând într-o bancă și scriind, corectând și
refăcând propoziţii pentru a învăţa utilizarea
corectă a gramaticii. Haideţi să ne imaginăm și
să punem în practică tot mai des ideea unei clase
în care noi, profesorii anunţăm că este vremea
unei lecţii de gramatică și în loc de gemete de
plictiseală și deplorări, obţinem zâmbete largi și
entuziasm. Există o percepţie comună cum că
întreg procesul de învăţare și formare ar trebui să
se realizeze într-o manieră serioasă, exigentă,
solemnă și rigidă, iar în cazul în care apare starea
de râs prelungit sau ilaritate, atunci nimic nu se
învaţă sau cu alte cuvinte, nu are loc un proces
instructiv-educativ normal la elev. Aceasta este o
prejudecată care încă mai există, drept fiind că
într-un raport din ce în ce mai scăzut în
învăţământul românesc actual. Este posibil, deci,
DECEMBRIE 2009
M u r m u r u l J i l þu l u i
să înveţi o limbă străină de circulaţie
internaţională și în același timp să te simţi bine.
Jocurile sunt utilizate la clasă nu numai
pentru simplul fapt că sunt distractive, ci mai
ales, pentru a furniza un model util de exerciţiu
și evaluare a lecţiilor de limba engleză, și mai
târziu, trimiţând la atingerea obiectivului de
formarea și perfecţionarea competenţei de
comunicare în limba engleză a elevilor. După
cum știm, copiii iubesc jocul.
Prin joc se simt liberi, neîngrădiţi și
nestingheriţi; ei nu vor fi niciodată mustraţi
pentru faptul că nu au știut să se joace. Jocul îi
face încrezători în ei mai mult ca orice, iar dacă
prin joc ei reușesc să se concentreze mai bine și
să capteze și ceea ce noi ne dorim să asimileze ca
elemente de structură lingvistică și să formeze ca
aptitudine de comunicare, atunci scopul este
atins, iar rezultatul va fi convingător pentru că
prin simplul fapt că se joacă cu instrumentele
unei limbi copiii descoperă, experimentează și
interacţionează cu propriul
lor mediu.
Dacă știm să adaptăm
mereu jocurile la specificul
de vârstă al elevilor, la
nivelul de cunoaștere a
limbii și la preocupările lor
extrașcolare, atunci putem
spune că limba străină a
prins viaţă în vieţile elevilor
noștri.
Sarcina profesorului este
aceea de a încerca să predea
la clasă ceea ce se învaţă în
mod normal în afara ei.
Principala noastră preo-
cupare ca profesori de limba
engleză sau orice altă limbă
străină este nu de a informa
elevii despre limba
respectivă, ci de a le dezvolta
abilitatea de a o utiliza
pentru o infinitate de scopuri
comunicative.
Profesor ELENA
ANCA-SÎNZIANA Şcoala
Generală „Ecaterina Teodoroiu” Târgu-Jiu
3
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 53

ŠCaiete de pedagogie ŠCaiete de pedagogie ŠCaiete de pedagogie ŠCaiete de pedagogieŠ

Repere prioritare ale proiectării activităţii didactice

Proiectarea pedagogică a procesu-
lui educaţional reprezintă ansamblul
acţiunilor și operaţiilor angajate în ca-
drul activităţilor de educaţie/instruc-
ţie conform finalităţilor asumate la
nivel de sistem și de proces în vederea
asigurării funcţionalităţii sociale a
acestuia în sens managerial/ global,
optim, strategic. Un cadru didactic
responsabil trebuie să-și pună urmă-
toarea întrebare: cum aș putea face
astfel încât activităţile didactice pe
care le proiectez și le implemetez să fie
eficiente? Pentru aceasta este nevoie
de o metodă raţională de pregătire a
activităţilor didactice care să preîn-
tâmpine sau să anuleze alunecarea în
zona improvizaţiei sau întâmplării.
Dacă tacă talentul, tactul și măiestria
nu se regăsesc în mai mare măsură la
unii dascăli, atunci este bine să ne ori-
entăm spre o soluţie raţională, care să
fie justificată.
A devenit o judecată de bun simţ
aserţiunea după care un „lucru bine
făcut” este rezultatul unui „proiect
bine gândit”. Unii autori consacraţi
din sfera pedagogiei avansează un al-
goritm procedural ce corelează patru
întrebări esenţiale, în următoarea or-
dine: „Ce voi face?, Cu ce voi face?,
Cum voi face?, Cum voi evalua ?”.
Răspunsurile la cele patru între-
bări vor cristaliza etapele proiectării
didactice. Prima întrebare vizează
obiectivele educaţionale, care trebuie
stabilite și realizate. A doua întrebare
conduce spre resursele educaţionale
de care dispune educatorul. A treia în-
trebare cere un răspuns concret pri-
vind concretizarea unei strategii edu-
caţionale, coerente și credibile, pentru
obţinerea finalităţilor. Răspunsul la a
patra întrebare presupune găsirea unei
metodologii de evaluare a eficienţei
activităţii desfășurate.
Elementul central în realizarea
proiectării didactice este programa
școlară, documentul normativ care
stabilește obiectivele, adică ţintele ce
urmează a fi atinse de actul didactic.
Cu toate că, în proiectare sunt obliga-
torii obiectivele, remarcăm că, de cele
mai multe ori, același obiectiv se rea-
lizează prin mai multe conţinuturi și
resurse, după cum mai multe obiective
pot fi realizate cu același conţinut și
cu aceleași resurse. Alegerea acestora
rămâne la îndemâna învăţătorului.
Proiectarea activităţii didactice
presupune: lecturarea programei; pla-
nificarea calendaristică; proiectarea
secvenţială (a unităţilor de învăţare).
Obiectivele cadru sunt obligatorii, fie-
căruia fiindu-i asociate două sau mai
multe obiective de referinţă; pentru
acestea sunt recomandate unele activi-
tăţi de învăţare, cadrul didactic putând
opta pentru folosirea lor sau poate
crea altele. Acestea sunt selectate din
programă, precum și conţinuturile în-
văţării care se selectează la fel pentru
că mijlocesc obţinerea obiectivelor.
Pentru realizarea obiectivelor de
referinţă, învăţătorul poate organiza
diferite tipuri de activităţi de învăţare.
Unele activităţi posibile sunt recoman-
date prin programă. Învăţătorul poate
opta pentru folosirea unora dintre
aceste activităţi sau poate proiecta ac-
tivităţi proprii. Atingerea obiectivelor
de referinţă se realizează prin inter-
mediul unităţilor de conţinut.
Totodată, învăţătorul elaborează o
“eșalonare anuală a unităţilor de învă-
ţare”, pe baza analizei nivelului de pre-
gătire a elevilor, constatat printr-o
evaluare predictivă și a condiţiilor de
instruire de care dispune, stabilește
unităţile de învăţare pe care le va pre-
da, numărul și mărimea sistemelor de
lecţii al acestora, cât și caracterul lor,
principal sau secundar, întocmirea ta-
belului centralizator privind distribui-
rea în eșalonarea anuală, cuprinse în
ciclurile tematice a numărului de lec-
ţii, pe “unităţi de învăţare”.
Trebuie să acordăm prioritate în
repartizare și ca volum de ore, acelor
conţinuturi care vizează direct com-
ponentele specifice și sunt prevăzute
ca probe de evaluare obligatorii.
În contextul noului curriculum,
planificarea calendaristică se trans-
formă într-un instrument de interpre-
tare personală a programei, care asi-
gură adaptarea la situaţia concretă din
clasă. Planificarea activităţii didactice
presupune o lectură atentă și perma-
nentă a programei școlare în scopul
analizării obiectivelor, inventarierii ti-
purilor de activităţi și resurselor nece-
sare. În elaborarea planificării proce-
dăm astfel:
1. Citim atent programa;
2. Stabilim succesiunea parcurge-
rii conţinuturilor;
3. Corelăm fiecare conţinut cu
obiectivele de referinţă urmărite;
4. Verificăm concordanţa dintre
traseul educaţional propus și oferta de
resurse didactice (manuale, ghiduri,
caiete);
5. Alocăm timpul necesar pentru
fiecare conţinut, în concordanţă cu
obiectivele de referinţă vizate.
O unitate de învăţare poate să
acopere una sau mai multe ore de
curs. Alocarea timpului afectat unei
unităţi de învăţare se face prin planifi-
carea anuală. O unitate de învăţare
este: coerentă din punct de vedere al
obiectivelor vizate; unitară din punct
de vedere tematic (adică al conţinutu-
lui); desfășurată în mod continuu pe o
perioadă de timp;
finalizată prin evaluare.
Proiectarea unei unităţi de învăţare
se recomandă a fi făcută ţinând seama
de următoarele exigenţe: centrarea de-
mersului didactic pe obiective (nu pe
conţinuturi); implicarea în proiectare
a unor factori precum obiective de re-
ferinţă; activităţi de învăţare; resurse;
evaluare.
Metodologia de proiectare a unei
unităţi de învăţare constă într-o suc-
cesiune de etape, înlănţuite logic, ce
contribuie la detalierea conţinuturilor,
în vederea atingerii obiectivelor de re-
ferinţă. Etapele proiectării sunt ace-
leași, oricare ar fi unitatea de proiecta-
re vizată.
Realizarea unei unităţi de în-
văţare presupune un demers didac-
tic proiectat de fiecare învăţător în
parte, adaptat la situaţia concretă din
clasă și fundamentat pe baza unei mi-
nuţioase și pragmatice analize de ne-
voi educaţionale.
Instit. Vasilica Năstase,Şc. Gen.
„Ion Lotreanu” Alimpeşti

SANCTUARE SACRE ALE CRETINTII

MNSTIREA PRISLOP același stil TRICONIC ca și cele două așezări monahale din
Oltenia și este singura de acest fel din
apoi, duhovnic al mănăstirii, a reorganizat-o, a recon-

Transilvania. Al doilea ctitor al mănăsti-

Așezată într-o poiană, înconjurată de un peisaj mi-
rii a fost Domniţa Zamfira, fiica domni-
rific, Mănăstirea Prislop se află la 13 km de Haţeg. De
torului muntean Moise Basarab, refugiată
aproape șapte secole, ea reprezintă unul din cele mai im-
ţn Transilvania după moartea tatălui său.
portante așezăminte religioase ortodoxe din
Se spune că Domniţa Zamfira era foarte
Transilvania.
bolnavă când a venit la Prislop și s-a vin-
A fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-
decat bând apă din izvorul cu puteri tă-
lea de Părintele Nicodim, ulterior sanctificat, considerat
măduitoare din curtea mănăstirii.
astăzi drept reorganizatorul și îndrumătorul monahismu-
Mormântul ei se află în pronaosul biseri-
lui românesc la începutul Evului Mediu. El a venit din
cii. Avutul cel mai de preţ al mănăstirii
Ţara Românească, unde ctitorise mănăstirile Tismana și
este icoana Maicii Domnului făcătoare de
Vodiţa. Mănăstirea Prislop a fost construită în
min
minuni, dăruită tot de Domniţa
Zam
Zamfira, în 1580, când s-a în-
che
cheiat reconstruirea bisericii.
Un
Unul din stareţii mănăstirii,
Ioa
Ioan de la Prislop, a fost timp
de 20 de ani (1585 -1605)
Mi
Mitropolit al Transilvaniei.
Mă
Mănăstirea a avut o existenţă zbuciumată. A fost struit-o și a pictat-o, dându-i strălucirea de astăzi. Din
inc
incendiată în 1762 din ordinul generalului 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În 1991 a fost
Bu
Bukow, iar călugării ortodocși au fost alungaţi. înfiinţat în incinta ei Seminarul Teologic Monahal
Ap
Aproape două secole a aparţinut Bisericii Sfânta Ecaterina, cu o durata de școlarizare de cinci ani.
Ro
Romane Unită cu Roma (greco-catolică). A re- Unele maici și eleve își desăvârșesc talentul artistic con-
ve
venit la cultul iniţial în octombrie 1948. O lună tinuând vechiul meșteșug românesc al picturii de icoa-
m
mai târziu a fost adus, la Prislop, Părintele ne pe sticlă. Școlilor seculare de iconari de la Nicula,
A
Arsenie Boca. Licenţiat în teologie și absolvent Arpaș sau Laz li se alătură acum cea de dată mai recen-
al Academiei de Arte Frumoase din București, tă, de la Prislop.
eel este considerat al treilea ctitor al mănăstirii Prof. Maria-Roxana Arpezeanu, Şc. Gen.
ppentru ca, timp de 41 de ani cât a fost stareţ și, „Pompiliu Marcea” Târgu-Jiu

4 DECEMBRIE 2009
Nr. 53 M u r m u r u l J i l þu l u i

Miracolele călătoriei poetului spre sine însuşi

Călător prin lumea cuvintelor devotate ritmurilor legănătoare, tânărul poet din
Gorj, Alensis De Nobilis, se află, iată, la cea de-a treia aventură lirică, așezată între
coperţile unei cărţi.Noul său volum de versuri, Agonia Fiinţei, se adaugă fericit celor
ce l-au precedat, Suferinţa Stelelor (1998) și Axis Mundi (2009), confirmând o voca-
ţie și aducând noi pagini ce-l înfăţișează consecvent cu sine, încrezător în steaua sa.
Dacă, printr-un miracol, timpul s-ar fi putut reîntoarce spre trecut și i-ar fi fost
dat poetului să-și citească versurile la capătul secolului al XIX-lea, în cenaclul mare-
lui și multă vreme nedreptăţitului Al. Macedonski, nu încape îndoială că maestrul ar
fi fost încântat de sonorităţile, de armoniile rezultate din potrivirea cuvintelor în
ritmuri ce strâng, în unduitoarele lor cărări, sugestiile unor năzuitoare călătorii me-
nite apropierii de absolut.
Locuitor, prin cuvinte, al unor spaţii de puritate, căutând a se cunoaște pe sine
spre a se mărturisi și încredinţa lumii, poetul se abandonează reveriilor cutezătoare,
se lasă învăluit în odăjdiile unei naturi misterioase, învecinându-se cu stelele, ce iau
uneori culoarea antracitului, parcă spre a-și avertiza contemporanii asupra efemeri-
tăţii fiinţei în raport cu eternitatea, cu nemărginirile cosmice.
Metaforele sale, ce poartă ca niște nave astrale confesiunile și meditaţiile tulbu-
rătoare ale unei fiinţe neliniștite, ce aspiră spre trăirile unor certitudini visate, dar nu
se pot desprinde din teroarea predestinării pentru o existenţă limitată în timp, sunt
ele însele argumente ale asumării -spre a se exprima liric- a instrumentelor, a recuzi-
tei poeziei romanticilor și simboliștilor de altădată, rezultând din aceasta un farmec
special, o stranie impresie, citindu-i versurile, că ești plonjat, deodată, într-un trecut
zidit din nostalgii și într-un viitor pândit de mesaje și semne premonitorii.
Până și dragostea, acest sentiment împodobit cu aură de nimic egalată, se arată
a fi, într-o atare viziune, narcotizată, smulgându-i îndurerate strigăte de avertis-
ment : ’’Ţi-e dragostea un fel de heroină / Și-mi iau cu tine pe-nserare doza ;/ Urcă
spre ceruri fumuri de lumină,/ Eu urlu luna care-mi dă psihoza.’’
Nimic nu se arată a da semne de stabilitate, a se sprijini pe coloanele ferme ale
certitudinilor.Totul se subordonează stării de agonie prin care, paradoxal, fiinţa se
redescoperă, relativitatea existenţei îngăduindu-i poetului spectaculoase revelaţii, tră-
itor fiind într-un spaţiu, deopotrivă real și imaginar, unde ’’în freamăt negru se topeș-
te zarea’’ și, revoltat, se descoperă torturat de chemarea ’’ de a scăpa din gheară de
destin’’. Aspiraţie iluzorie, luciferică aș spune, sprijinită totuși de credinţa că fiinţa
’’ călită în trăiri rupestre’’ , răscolită ’’ în rugă de-nfloriri ancestre’’ merită a se decide
spre gestul înlăturării sechestrelor puse pe înveșnicirea în care este doar o fantasmă,
pentru că se consideră îndreptăţit (sau dator) de ’’ nuntirea sacră ’’ să ceară ’’clipei
prime’’ dreptul de a ’’respira pe creste’’ și să devină ’’ prin iluminare, mireasmă ’’.
Acestui zbor magic, de identificat în năzuinţele liricilor romantici, i se încredin-
ţează, chiar dacă scepticismul neizbânzii nu-l ocolește : ’’ Voi aștepta și astăzi minu-
nea ca să vină,/ În răstigniri de raze, pe ochi întors de mort,/ Iar când, tăcut ca pia-
tra, mă vei găsi la cină,/ O să-ţi arăt cum steaua se stinge în avort.’’ Într-un fel, poetul
oficiază un vast ritual de iniţiere, de pregătire minuţioasă pentru întâmpinarea dem-
nă a clipei ultime, revolta faţă de refuzul logodirii fiinţei cu veșnicia fiind înlocuită
nu prin resemnarea învinsului, ci prin acceptarea cu înţelepciune a destinului :’’ Cu
șoapte-or să te cheme divinele miraje/ În pârguirea sacră creând implozii ; iară,/
Străfulgerări în noapte ca-n tragice melanje/ Îţi vor străpunge trupul, fiinţa să îţi
ceară// Și, răsucit de zborul ce-o clipă te ridică,/ Trăiești dumnezeirea în vis ca pe-o
durere,/ Tu vei simţi în haos că, dac-ai fi furnică,/ Nu ai cunoaște visu-n delir, ci în
tăcere.’’ Împărţindu-se, ’’ca-n fisiunea nucleară’’, în suflet și în trup, știindu-și fiinţa
abandonată (predestinată) unei permanente dedublări, într-o continuă pendulare
(între a fi și a nu fi ) știe că are de ales doar gestul eliberator îngăduit numai celor ce
știu să devină din învinși învingători :’’ Mă fulgeră-n necunoscut/ Răstimpuri de
înfiorare,/ Să iau din nou, cu împrumut/ Aura novei călătoare,/ Transfigurându-mă,
din lut,/ Într-o lumină orbitoare/’’.
Sub asemenea auspicii își imaginează și își trăiește poetul Alensis De Nobilis
călătoria spre sine însuși, spre cosmosul fiinţial, gândit în armonie și confruntare
meditativă cu tainele universului în a cărui alcătuire ca fiinţă trecătoare omul este
doar o clipă.Dar cât de încăpătoare !
Versurile acestei noi cărţi de poezie prin care, continuându-se, se îmbogăţesc
rodnic meditaţiile din volumele ce au precedat-o, mărturisesc și confirmă o vocaţie
lirică incontestabilă, propun, dintr-o perspectivă nouă și în reformulări metaforice
memorabile, surprinzătoare, o călătorie tulburătoare a omului spre sine însuși, spre
misterioasele taine existenţiale ; sunt mărturiile escaladării unor noi trepte în împli-
nirea destinului liric al unui autor ce se încolonează conștient, prin viziune și moda-
lităţi metaforice, în rândul unor iluștri precursori, ca un original și profund poet
neoromantic și neosimbolist, sfidând modele dar preţuind și respectând tradiţiile me-
reu vii ale poeziei adevărate.
Nicolae Dragoş

AGONIA FIINŢEI de Alensis De Nobilis

Agonie Plecare Narcotic Dar voi crea, din imprecizii,
Miracol revărsat în strop,
Căzut printre valuri, E-o lavă de lumină în aer iar în mine Ţi-e dragostea un fel de heroină Nu am nevoie de concluzii,
Cu fruntea-n nisip, Materia stelară aș vrea să se răsfrângă, Şi-mi iau cu tine pe-nserare doza ; Ci de un altfel de Potop!
Te rogi și aștepţi Să se reverse calmul fântânilor prea pline, Urcă spre ceruri fumuri de lumină,
Răsăritul... 1 iulie 2007
Să piară-ntâia lege născută în oglindă. Eu urlu luna care-mi dă psihoza ;
Cerul căzut Din galaxii pierdute un cântec mă străbate Îmi înfloreşte sângele-n beţie,
În bobul de rouă, Şi noaptea mă cuprinde într-un dintâi fior, Dansul nebun al regelui spre crimă
Timpul alunecă Credeam mai înainte că-i doar singurătate Ce delirează mantrex în orgie
Pe-ntinderea mării... Dar stelele şi timpul le simt în trup, mă dor. Şi-aruncă legea într-o nouă schismă ;
Lacrimi în ochi,
Nimic din ce-i aici nu cred că s-ar afla În freamăt negru se topește zarea
Murmur de șoapte,
Neputinţă zdrobită În sunetele sacre care ajung la mine ; Iar clipa cade într-un râu de vin
De veșnicie... În spaţiile pure, de unde-i muzica, Dar crește din ospeţe-nsingurarea,
Nu este cer sau ape, istorie sau bine Demenţa unui strigăt, căci în chin
Se-apropie o barcă,
Mai trece o pasăre, Căci miturile sfinte şi gândurile sacre Mă torturează ne’ncetat chemarea
Tu intri-ncet Nu vin acum ca-n mine adânc să se îngroape ; De a scăpa din gheară de destin;
În agonie... Fiorul nopţii-și are în mine înţeles : Mărturisesc păcatul, înfrânarea
Din volumul Axis Mundi, Bucuresti, 2009 O curgere înceată şi pură-n Univers. Rostogolea otrava-n bolul plin...
28 septembrie 2006
Din volumul Suferinţa Stelelor, Târgu-Jiu, 1998

Hai-hui Vânztor de iluzii

În urnă cenuşa-i puţină când pieri,
Sunt vânzătorul de iluzii Zvârcolire
Promise omenirii-n troc Treceri incomplete din fiinţă-n neant
Bacantă-n lumina ce dănţuie goală ;
Cu delirantele infuzii Ca o întâmplare neştiut-a firii;
Din turnuri de aer coboară tăceri
De glorii câştigate-n foc; Când sosesc în mine zorii nemuririi,
Când sufletul urcă în cer cu sfială.
Mă împinge visul să-l reneg pe Kant,
Strămoşii înzestraţi, druizii
Curge-n apus o ascetică mantră
Secrete mi-au păstrat în trop Să adun tot ceru-n irisul meu trist,
La capătul lumii fluid, un arheu; Prins în dezlegarea unei aporii,
Făcând în Univers incizii,
Răsună un clopot ca ultimul Eu Să mă nasc din muguri arşi în alchimii
Să curgă dăruirea-n joc.
Strivit de ninsoare în naos de piatră. În sărutul morţii, palid anticrist...
Silit de nesfârşirea truzii,
În ierburi pitice o cruce vesteşte La sfârşitul orei cu miros dulceag,
Creez magii din loc în loc, Stau în sânge aspru goluri de lumină,
Umila-ntrebare și credinţa oricui,
Mă-ntâmpină mereu confuzii, Mă ademeneşte şoapta sibilină,
Apele spală pământul ce crește
Trăiesc în fericire-un şoc: Să mă-nghită focuri ce sub vetre ard.
Pribegi călători în timpuri hai-hui.
Noi din minciună naştem luzii, Recăderea-n mine doare ca o boală,
O liniște curge, o făptură s-adapă
Sterili şi fără de obroc, Zvârcoliri nebune mă aruncă-n șanţ,
Din crimele lumii, din sânge şi ploi, Galaxii străpunse de reacţii-n lanţ
Ce pun prezentul la perfuzii
În stele un spectru fântânile sapă Prăbuşesc în sine calea triumfală…
Şi cer nevoii alt prooroc…
Să curgă mistere din haos în noi… 21 septembrie 2007

DECEMBRIE 2009 5
 M u r m u r u l J i l þu l u i
Ei, tii tu câi au fost…
În pat străin, iubito, ţi-ai făurit poveste
Din vis crescut în umbră de ritual păgân,
Te-au mângâiat perfide chemările inceste,
Vinovăţia clipei de ideal nebun.
În timpu-mperecherii îţi înfloreşte-n trup
O mulţumire-a cărnii-n alcovuri putrezită,
În nopţile în care viscerele se rup,
Vândută moliciunii de clipa istovită.
AG
Pierdută tinereţea și farmecul dintâi
Pe haine şi inele primite de la fanţi…
Ai dăruit plăcere dar eşti a nimănui,
Cunoşti doar fericirea tarabei pe talanţi…
Ani, nopti şi zile albe târâtă-n vicii dulci,
Vâltoarea pasiunii ţi-a irosit din farmec,
Degeaba mă iubeşti, eşti fată de spelunci;
Nu ai ce să mai vinzi, doar un fior tomnatic.
Din frăgezimea cărnii de-aromitoare fragă,
Rămas-ai o obială, o umbră fără rost.
De te întreb aiurea:câţi ai iubit, tu, dragă?
Îţi scapără privirea:ei, ştii tu câţi au fost…
Filosofie
AG
Cumpăna împunge palid cornul lunii,
Apa clipoceşte-n miezul dur de stâncă,
E albastră noaptea şi aşa adâncă...
Veche umilire a înţelepciunii...
Nu aştept minunea azi din scrieri sacre,
Nici din vorbe-aride, ci din ape vii
Și lumină pură care urcă-n ceacre
Seva fiinţării.Și mister de-a fi.
Ritual
Norii evadează mistic din oglinzi,
Apele mirării ţes în seve lutul;
Peste cerul lumii vrei să te întinzi
Să încapă-n tine iarăşi începutul.
Stâlpul singuratic urcă-n veşnicie
Chipuri primitive, luminări de foc,
Vraciul orb invocă, printr-o alchimie,
Timpul neolitic să rămână-n loc.
Cercul se roteşte-n fiecare parte
Ispitit de susur de poftit potir,
Leneş curg din flaut vechi nebănuiri
Strecurând în suflet avataruri sacre…
Te transformi în raza care te inundă
Şi străbaţi în clipe mii de galaxii
Până când întoarceri vor ca să te vândă
Veacului teluric ce te va umbri…
În numele crucii
Răstignit în tăcere la capătul lumii
Sângele curge sleit în nisip;
Ape duc spumele albe în funii,
Cuiele-n oase scrâșnesc ruginit…
6 DECEMBRIE 2009
Trec pescăruși cu ţipăt lugubru,
Clipa cu viaţa odată s-a scurs,
Chinul măreşte retina şi urlu
Mirarea în mine că eu nu-s Isus…
Fanatică-i lumea ce crede-n religii
Și arde firescul pe rugul încins;
A F
Fiara zvâcnește la atingerea fricii,
Omul-reptilă umil şi învins.
I
N
Sfârşit, îmi văd umbra căzută pe mal,
O
Vine un câine-nfiorat şi grăbit
Şi sângele-mi linge-n delirul carnal,
Muşcă din mine flămând şi scârbit…
În venicie singur…
În taina oglindirii sclipeşte-arar lumină
Şi fulgeră-n răstimpuri în întuneric dens
Iar axa lumii, strâmbă, miraculos se-nclină
Spre aporia vieţii, în delirant consens…
În traiectorii false, un conţinut ardent
Se pierde în impulsul nedefinit, ermetic ;
Îmi cere viaţa darul și-mi schimbă, din torent,
Avântul spre sfinţenii în ideal eretic…
Aruncă-n cale raze, comete, singuratic,
Intersectând cu timpul o cale spre vecie,
Voi aştepta lumina într-un popas galactic,
În arderea fiinţei și pură poezie.
Curgând în nesfârşire ca într-un zbor fantast
În fiecare clipă-i o altă re’ncarnare,
Din fulgerul luminii şi stele eu renasc
În veşnicie singur, în cosmică uitare…
Sahar blestemat
Sahară blestemată în suflet astăzi port,
Penurii de iluzii întoarse charismatic ;
Lumina fermecată nu îmi mai intră-n cort,
Nici vântul nu-mi alintă vreun fior noptatic.
Întinsu-mi arde talpa în răstigniri de mort
I A F
Iar drumul împlinirii se pierde-n dorul zării ;
Aud un glas, mă strigă, dar nu îl mai suport
Și mă arunc hedonic spre tainele mirării.
O N
M-aştepţi înfrigurată, cu simţurile-ntinse,
Ghicind în nesfârşire, o clipă, depărtarea,
Faci focuri peste dune, să le găsesc aprinse
Şi foşnete auzi dar nu e decât marea.
Eu merg încet, cuprins de sete şi de vise,
Leşinul mă apucă şi nu-mi mai simt nici teama,
Văd apa blestemată în zările promise,
Mă fulgeră un gând : tu eşti fata morgana…
Femeie de ghea
Când viaţa din lumină mă poartă-n vis lugubru
Mă zvârcolesc în şanţuri murdar şi luat de iele…
Credeam că eşti născută să te aşez în Luvru,
M-am înșelat, iubito, ce fum visele mele….
Întinderi reci de gheaţă te poartă-n strălucire,
Mireasmă emanată din luxuri şi onor,
Nu poţi trăi în lume arzând marea iubire,
N-ai înălţat spre ceruri o aripă în zbor;
Ești rece ca și noaptea polară peste gheţuri,
Ţ E I
Degeaba-mparte raza fantastice cristale,
Nu creşte nici o floare în nordurile tale,
IIN
În lumea ta pe lucruri se afişează preţuri;
Chiar de iubirea mea fior în tine n-are,
Sunt creastă-ameţitoare ce se înalţă-n ceţuri,
Sunt îngerul căzut cu faţa înspre soare,
Profet nimicniciei din oamenii impuri….
Incest
Azi, din nemărginire, nedumeriri îmi cresc,
Fiori de încolţire a sevei în frunziş
Iar tremurări de ape în sufletul celest
Cresc razele în rugă ca fulgerări de şiş
Şi gândul se coboară în valuri ce umbresc
Pornirea nebuniei în jocul nepermis,
I
Trăiesc latenţa crimei dar raiul îl cerşesc
E
La adăpostul lumii, ca orişice proscris.
Ţ
IIN
De steaua ce mă cheamă, zadarnic, mă feresc,
Eu sunt privirea fiarei ascunsă-n luminiş;
Simţind înfiorarea și pietrele scrâșnesc
Iar fulgerarea lunii se-opreşte pe tăiş.
În tulburarea lumii nimic nu-i omenesc,
Păcatul roade-n fructul crescut din amăgire,
Sunt nașterea și moartea același crud incest
Ce raiu-n minte naşte, rostogolit în fire…
Când violez geneza, în gândul meu tânjesc
Să se sfărâme cerul iar eu să îi dau foc;
În veşnicii promise să urc, pe flăcări cresc
În stelele virgine, să urlu şi să joc!
Exorcizare
Scursă-n lavă neagră și noroi, lumina
Otravește-n noapte aeru-n miresme,
Lent îmi fierbe-n sânge ,neştiută, crima
Şi mă cheamă iarăşi glasul în ancestre…
Oscilez dogmatic, fără nicio zestre
Şi-n încătuşare-mi recunosc doar vina
Că îmi urlu teama căţărat pe creste,
Când singurătatea-mi fură iară cina.
Călărind pe coama clipei triumfale,
Îngeri de-ntuneric cad în letargie,
Visul lâncezeşte în trăiri banale
Dar durerea clipei încă este vie.
Focul mă va arde-n altă alchimie,
Separând esenţe în lumina nudă;
Azi arunc flegmatic legea-n aporie,
De sofisme viaţa-n teorii abundă…
Va rămâne-ascunsă calea spre sfinţire,
Fulgerare-albastră stinsă-n galaxie,
Când m-aruncă visul, iar, în zvârcolire,
Mă întorc la viaţă...şi la erezie…
Nr. 53
Fisiune
Ca-n fisiunea nucleară,
Mă-mpart în suflet și în trup,
Trăiesc aceeași dedublare
De jumătăţi ce-n crize rup
Fiinţa într-o pendulare
În ritm nebun spre neștiut,
Curgând pe cale fără soare
Cu stele-n ochi avizi de lup…
Fotonii iarăși au ţesut
Plasă de raze în pulsare;
Mă fulgeră-n necunoscut
Răstimpuri de înfiorare,
Să iau din nou, cu împrumut,
Aura novei călătoare,
Transfigurându-mă, din lut,
Într-o lumină orbitoare….
Chiria în galaxie
Rătăcit în galaxie, caut
Noi soluţii să achit chiria
Cu păcatul de-a mă fi născut
Să îmi curgă-n sânge aporia,
Să plătesc greşeala cu tristeţea
Nerodirii-n harul cel divin
Irosind teluric tinereţea
Desfrânată ca un râu de vin…
Aş mai cere ani-lumină poate,
Căţărat pe calea mea lactee,
Dar mi-e viaţa o singurătate
Ce în răstignire se încheie…
Aruncat spasmodic în blocaje,
Dup-o viaţă ca o epopee,
Mă desfac în tragice clivaje
De credinţă şi trăire-atee.
Zvârcolit, eu trec şi-această uşă
Prin inele-n măreţii stelare,
Spirit pur, și călător spre oare,
Cu-amintiri în urmă.De cenuşă.
Pruncucidere
Izbește-mă, mamă, de zid,
Sunt prunc nenumit fără sat,
Din seva durerii, lucid,
În marea fiinţei-păcat.
Ucide-mă-n taina mirării,
Când apa mă urcă-n lumină,
Alungă capcana-ntrebării
Ce-alunecă teama în vină.
Clamând secunde în vid,
Din stea răsărind aruncat,
Nu vreau universul arid
Și-n el, eu, îngerul beat…
Te-nclini rușinată spre trib,
Și simţi în lume o lipsă,
Iar răul, demonic fluid,
Întunecă tot în eclipsă.
Tu urci tăcută spre rug
Și-n flăcări stai fără chip,
În timp ce eu, pe un crug,
Mă-ntorc în alt arhetip.
Nr. 53
MICROUNDELE DISTRUG VIAŢA
În cele ce urmează vom prezen-
ta pe scurt câteva din testele făcute
asupra acţiunii microundelor folo-
site în aparatele electrocasnice
(cuptoare cu microunde). Dintre
aceste experimente unele sunt des-
tul de simple și pot fi făcute de ori-
cine.Dacă v-aţi întrebat vreodată în
legătură cu proprietăţile alimente-
lor gătite la microunde, acesta este
un experiment pe care îl puteţi face
acasă: puneţi seminţe de plante
(grâu, fasole, etc), în două ghivece.
În aceste ghivece puteţi folosi în loc
de pământ - vată, sau alt material
pe care să puneţi seminţele, fără să
le înecaţi în apă și fără să stea usca-
te. Vata permite observarea mult
mai bună a fenomenelor. Unul din-
tre ghivece va fi udat cu apă obiș-
nuită, iar celălalt DOAR cu apă din
aceași sursă ca și primul, dar care a
fost mai întâi ţinută în cuptorul cu
microunde, și apoi lăsată să se ră-
cească la temperatura camerei.
Rezultatele testului sunt uimitoare
și se va constata faptul că seminţele
care au fost udate doar cu apă de la
microunde, în marea lor majorita-
te, nu vor crește aproape deloc și,
de fapt, multe dintre ele nici nu vor
încolţi. Ţinând cont de faptul că în-
tr-un organism normal mai mult
de 63% din greutate o reprezintă
apa, iar în cazul copiilor mici pro-
centul este și mai mare, oricine își
poate da seama de efectele dezas-
truoase ale microundelor asupra
stării de vitalitate și sănătate. O po-
sibilă explicaţie a acestui fenomen
este faptul că în mod normal apa
pură de izvor, sau apa care nu a fost
prelucrată prea mult, are molecule-
le cu orientare levogiră. Apa polua-
tă, în schimb, precum și apa care a
fost ţinută la microunde, are mole-
culele cu orientare dextrogiră. S-a
constatat că orientarea levogiră a
moleculelor apei este foarte sănă-
toasă pentru organism, iar cea dex-
trogiră - dimpotriva - are efecte de
îmbătrânire prematură, pierderea
vitalităţii, încetinirea activităţilor
celulare, și cancer. În 1989, biologul
elveţian Dr. Hans Hertel (în același
timp și cercetător în domeniul ali-
mentaţiei), a studiat efectele mân-
cării preparate la microunde. La
acest studiu au participat 8 persoa-
ne. Pentru opt săptămani, ei au lo-
cuit într-un mediu controlat și în
anumite intervale de timp li s-au
dat diverse mâncăruri: mâncare ne-
preparată, mâncare gătită convenţi-
onal, și mâncare gătită la microun-
de. După fiecare masă li s-au luat
probe de sânge. S-a constatat că
atunci când se mănâncă mâncare
gătită la microunde, în timp, apar
următoarele schimbări semnificati-
ve în chimia sângelui: o scădere a
valorilor hemoglobinei și a coleste-
rolului HDL “colesterolul bun”, în
comparaţie cu “colesterolul rău”.
S-a mai constat scăderea nivelului
imunităţii, și în același timp, crește-
rea nivelului leucocitelor, ceea ce în
general
indică o
otrăvire
și o dete-
riorare a
celulelor
sângelui,
condiţii-
le nece-
sare apa-
riţiei bo-
lilor de-
generati-
ve și a
cancerului. Dr. Bernard Blanc, care
a asistat la studiu, a declarat: “efec-
tele măsurabile la om relativ la in-
gestia mâncării preparate la micro-
unde, spre deosebire de cea care a
fost gătită prin mijloace obișnuite,
sunt alterări ale sângelui care pot fi
de asemenea recunoscute în etapele
premergatoare apariţiei bolilor și
care indică începutul unui proces
cancerigen”. Cuptoarele cu micro-
unde “prăjesc” mâncarea prin su-
punerea moleculelor la o vibraţie
foarte rapidă, de miliarde de ori pe
secundă, ceea ce face ca acestea să
se încălzească prin frecare. În pro-
cesul de vibrare, moleculele sunt
alterate, deformate sau chiar rupte
și în același timp apar compuși noi,
numiţi “componente radiolitice”,
care nu se găsesc în natură.
Microundele distrug viaţa .În mod
semnificativ, microundele sunt fo-
losite în ingineria genetică pentru a
neutraliza forţa vitală a unei celule,
pentru ca aceasta să poata fi mani-
pulată. Microundele distrug vitali-
tatea și proprietăţile nutritive ale
alimentelor. Când această vitalitate
este distrusă, microorganismele pe-
netrează mult mai ușor, și mânca-
rea se alterează și mucegăiește mult
mai repede. La începutul lui 1991,
DECEMBRIE 2009
M u r m u r u l J i l þu l u i
un proces a fost intentat unui spital
din Oklahoma, deoarece un paci-
ent a murit după o transfuzie cu
sânge tratat la microunde. În mod
normal, spitalele încălzesc sîngele
folosit în transfuzii, dar nu la mi-
crounde. Profesor Doctor John
Kerner și Pr. Dr. Richard Quin de
la Universitatea Stanford, au testat
efectele microundelor asupra lapte-
lui de mamă. Concluzia este că
“tratarea cu microunde a laptelui,
chiar la valori scăzute, poate dis-
truge unele dintre componentele
acestuia folosite în lupta împotriva
îmbolnăviri-
lor (compo-
nenta imu-
n i t a r ă ) ”.
După mai
multe cerce-
tări, Kerner
a publicat în
Aprilie 1992
concluziile
conform că-
rora “trata-
rea cu mi-
crounde
prin ea însăși poate cauza laptelui
anumite procese distructive dinco-
lo de procesul obișnuit de încălzi-
re”. În plus, la o emisiune de radio a
Universităţii din Minnesota, s-a
arătat că “microundele nu sunt re-
comandate pentru încălzirea sticle-
lor cu lapte pentru copii. Încălzind
laptele la microunde, apar anumite
schimbări ale acestuia. Astfel se
constată pierderea unor vitamine
sau distrugerea unor proprietăţi
protectoare”. Un alt studiu la Viena
avertizează că încălzirea la micro-
unde a laptelui poate duce la “mo-
dificări structurale, funcţionale și
imunologice”, și că microundele
transformă aminoacidul L-prolină
în D-prolină, o toxină recunoscută
care afectează sistemul nervos, fi-
catul și copiii. În Rusia, microun-
dele au fost interzise în 1976 din
cauza consecinţelor lor negative
asupra sănătăţii, după ce mai multe
studii au fost realizate pentru aceas-
ta. Iată în continuare câteva din re-
zultatele lor. Mâncarea preparată la
microunde pierde între 60% și 90%
din energia ei vitală și în același
timp i se accelerează procesele de
dezintegrare structurală; Substan-
ţele nutritive elementare sunt alte-
rate, ceea ce duce la boli digestive;
Chimia mâncării este alterată,
având ca efecte disfuncţionalităţi
ale sistemului limfatic și scăderea
capacităţii organismului de a lupta
împotriva proceselor canceroase;
Crește numarul de celule canceroa-
se din sânge;
Când vegetalele crude, gătite sau
îngheţate au fost supuse la micro-
unde, chiar pentru un timp scurt,
compoziţia lor nutritivă a fost alte-
rată și în același timp au apărut ra-
dicali liberi (compuși toxici, răs-
punzători de procesele de degene-
rare și îmbătrânire); Mâncarea găti-
tă la microunde cauzează creșterea
numărului de cancere stomacale și
intestinale, o degradare generală a
ţesuturilor celulare periferice și o
scădere graduală a funcţionalităţii
sistemelor digestive și excretorii la
un procent ridicat din cei testaţi;
Scade capacitatea organismului
de a metaboliza și folosi vitaminele
din complexul B, C, E precum și
anumite microelemente și hor-
moni; De asemenea, chiar simpla
apropiere a corpului de un cuptor
cu microunde, a generat o serie de
probleme de sănăatate. Un alt gen
de relatări a venit din partea celor
care au arătat ce resimt atunci cand
mănâncă mâncare gătită la micro-
unde. Kinetoterapeuta Stephanie
Relfe s-a simţit “rău și obosită” în-
tr-o zi, și a constatat că, de fapt,
consumase la restaurant mâncare
pregătită la microunde. În practica
ei, Relfe a descoperit că toţi pacien-
ţii au avut semnale alergice de re-
actie a corpului la mâncarea de la
microunde. Un alt kinetoterapeut,
David Bridgeman, a declarat:
“Dintre toţi cei pe care i-am testat
pentru alergii, 99.9% au avut o sen-
sibilitate severă la mâncarea gătită
la microunde”. La ce folosesc mi-
croundele .Departamentul de
Apărare al SUA dispune de arme cu
microunde care provoacă o arsură
de nesuportat: “Pielea se încinge,
oamenii nu pot suporta durerea, și
atunci trebuie să se miște - și se
mișca în felul în care dorim noi să
o facă”, a declarat col. Wade Hall.
Ziarul London Telegraph scria că
este posibil ca aceste arme să fie fo-
losite împotriva demonstranţilor,
pentru a-i dispersa.
prof. Ion Purcel,
Colegiul Tehnic Motru
7
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 53

Cel mai iubit dintre dascali

Sunt taceri care spun mai mult decât vorbele... Se spune că sufletul omului poate fi bun de la natura sau poate fi modelat prin cunoastere,
dragoste si munca. Sufletul domnului profesor Dadalau Ion a fost asemeni unei carti de fizică in care a scris pasiunea pentru timp desi acesta a
trecut prea repede..., lumina care a aparut la fiecare zambet, viteza, desi ar fi putut fi mai înceata, frumos, care i-a calauzit drumul ... lume in sufle-
tele careia traieste asemeni unei icoane vi, tinandu-ne departe de ură si suparare. A fost pentru noi toti un mentor, având o personalitate cum rar
mai întâlneşti în acest secol XXI… Avea căldura umană şi înţelepciunea celor cu multă experienţă. A dorit sa ne transforme in oameni buni, sa
ne imbogatească sufletul si sa ne privească peste ani la fel de frumosi, increzatori, sinceri si fericiti. Cu siguranta, dacă ne-ar privi in acest moment
ar fi neinchipuit de trist deoarece nu i-am indeplinit dorinta in totalitate, -Nu suntem pe deplin fericiti ´Dalba Stea´! Pentru că fericirea deplina
reprezinta scopul omului in viata. Însa nu vom uita niciodata că scopul vietii dumneavoastra am fost noi, elevii, care desii am facut nenumarate
greseli nu am reusit niciodata sa vă schimbam tonul bland si calm cu care ne dadeati povete. Ati fost persoana in cuvantul careia am gasit mereu
adevarul, binele si frumosul , devenind unul dintre ´alesii´ veniti pentru a ne induce acea armonie aducatoare de pace si fericire. E dificil sa vorbim
la trecut despre persoana care pana ieri era mereu acolo, pentru că este groaznic sa pierzi un parinte... Persoana care ne-a daruit intreaga viata,
intreg suflu, intreg suflet..., a devenit acum inger de paza asupra liceului, daparte de pamant, insa aproape de lume. „Marii profesori nu dau pur
şi simplu răspunsuri; marii profesori îi ajută pe elevi să descopere valoarea şi posibilităţile din ei înşişi. Locuitor al lumii ideilor, domnul profesor
împărtăşea cu generozitate învăţătură, iar noi, cei ce-l ascultam, ne simţeam atinşi de flacăra pasiunii sale : pentru şcoală, pentru carte, pentru oa-
meni. Trăia cu prisosinţă ceea ce credea şi anume că « singura noastră limită fizică şi psihică este aceea care o acceptă mintea noastră ». L-am
apreciat şi iubit pentru ceea ce era : răspunsul potrivit, sfatul înţelept, gestul care înalţă, vorba care înseninează,.Cu ochii mici ne privea din afara
reusind sa ne citeasca sufletul asemeni unei carti care cu fiecare zi care trece isi mareste numarul filelor, insa nu isi pierde din adevar. Cu pasul
apasat nu intarzia sa apara la fiecare ora de fizică si totodata de viata. Cu catalogul puternic strans la piept, obrajii rumeni de soare si sarutati de
ploi nu putea trece nicicand neobservat , desi era mic de statura pentru ca devenise urias in fapte si in gandire. Si mai avea atatea d luat de la via-
ta... dar sa grabit sa plece spre o lume mai buna si mai dreapta. Probabil ca o scoala cereasca avea nevoie de un dascal... iata ca Dumnezeu L-a
ales pe cel mai bun!.. si v-a asezat la loc de cinste, acolo unde ingerii v-au putut impletii cununi mirositoare care sa va calauzesca, dulce dascal, pe-a
nemuririi cale ...

Madalina Ivan XII a

Monolog
Ce vraiste-n adancuri
Ce liniste-mprejur
Si zile se perinda
Pe-acelasi serp contur
Nimicul are chipul
Rutinei zdrobitoare
Ce liniste ciudata-i
Si cat de tare doare…
Ai luat cu tine parca
Si prieteni si sperante
Mi-a mai ramas refugiul
refugiu
Unor umile stante
Cum pot ss-accept
accept acuma
acum
Ce nu pot intelege ?!
Ce jocuri face viata
Si dupa care lege…?
Vorbesc mereu cu tine
Dar tu nu mai raspunzi…
Si-n timpul fara ora
Mai tare te afunzi…
Tarzie toamna
Cu brate negre se intind salcamii
Spre cerul cenusiu si echivoc
Si timpul parca s-a oprit in loc
Si-am lunecat spre inceputul lumii…
Si suna ploaia umeda si rece
Si sune vantu-a duca si pustiu
Se prabuseste cerul plumburiu
Sub ocrotirea verbului a trece…
Tarzie toamna, ca mine de pustie
De ce te vad acum atat de clar
Acum cand nu mai ai niciun hotar
Si eu iti apartin cu totul tie ?
Am obosit in tristul tau castel
De frunze moarte, ceturi si de ploaie
De vanturi deprimante si noroaie
Si care sunt o ,,ea” fara de El.
Aduna-ti ramasitele ca mine
Gateste-te de geruri si zapezi
Tu esti craiasa tristelor livezi
Eu sunt castelul tristelor ruine.
Intrebare fara raspuns
In oceanul de tristete
Numai gandul mai colinda
Trup pustiu de batranete
Rani se-ntind sa te cuprinda
Esti cu tine fara tine
Bruma rece-n frunze moarte
Arse dintr-o data toate
Rest din tine fara tine,
Element dintr-un ,,departe”
Fara azi, fara de maine …
Au trecut pe cerul tau
Reci furtuni si aspre brume
A ramas un nor pustiu
Ramasita dintr-o lume
Adormita timpuriu
Spune-mi tu, zeu tradator,
Pentru ce mi-ai dat atat?
Unde-I totul ?De ce dor ?
Nebuloasele ce mor
Sufocate de urat ?
Triste veri si triste toamne
Triste veri si triste toamne
Ce sa fac cu ele, Doamne ?
Ce sa fac cu tine, zi ?
Ce sa fac cu tine, noapte ?
Sunt de parca n-as mai fi
Sunt pustiul fara soapte
Sunt o noapte fara zi
Un covor de frunze moarte
Cine sunt ?De ce-as mai fi…
Septembrie
In septembrie pluteam
Peste veri de soare pline
M-ai gasit, m-ai luat cu tine
Si-am haladuit prin timp
de Luminiţa Dădălău
Trei decenii si mai bine
Ce pustiu, ce mult a fost.
De-a fost rau sau de-a fost bine…
Au rodit, am inflorit
Si cat timp am risipit…
Si-am crezut in vesnicie…
Cat de singura , pustie
Am ramas asa de-odata
Prea tacuta, prea uitata
Prea iubita altadata…
A ruginit padurea
A ruginit padurea, hai, vino, s-o privim
Sa ii sorbim aroma si focul de culori
Sa lunecam de mana pe vestede carari
Cu tristul Pann alaturi povestea s-o traim
Doar noi-ca altadata-prin vai si pe poteci
Sub bolti multicolore de triste toamne reci
S-adulmecam mireasma frunzisului pribeag
Sa ne-ncarcam de vraja natalului meleag
Sa-mi cauti flori uitate de toamna sub stejari
Si sa ne pierdem urma haladuind hoinari Rime pentru cifra doi
Sa multumim minunii de-a ne fi intalnit
Sa facem clipa scurta sa fie infinit Din cate are limba romana vorbe pline
Sa retraim povestea atator amintiri N-a mai ramas niciuna in stare sa m-aline
Sperand in armonia eternei regasiri. Incearca cunoscutii sa-mii spuna cate-n stele
Dar toate fara noima-s inn simturile mele...
C-asa a fost sa fie,ca nu mai am ce face
Lunecare Sa-mi caut impacarea in liniste si-n pace...
A cazut din cer o stea Ba mai sunt unii care-mii rastalmacesc cuvantul
Steaua ta si steaua mea ? Ma napadesc cu sfaturi cat at lumea si pamantul.
Intuneric straveziu Ce simpu-i sa dai sfaturi cand nu cunosti durerea
Plange cerul dupa ea birea si puterea
Cand tu le ai pe toate,iubirea
Ce pustiu ! mna in doua sa te frangi
Cand nu-ntelegi ce-nseamna
Plange cerul eptul sa suferi si sa plangi
Cand ti-a ramas doar dreptul
Plange gandul Cand nu mai ai cui spunee ce sufletu-ti apasa
S-a imbogatit pamantul Cand umbli ca naluca tu singura prin casa
Ce-a ramas pe cerul gol ? petuul sfarsit
Cand viata ti se pare perpetuul
Nor si dor. Un labirint din care nu-i cale de iesit...
Si o icoana trista, muta
Amintiri – filon din care
Cand stiu cum a fost viatata aceasta pentru noi
Am inteles un lucru: ce mult inseamna DOI.
Sa-mi alin zilele goale.
O plutire in deriva
Ca o nava primitiva  continuare in pag. 9
Lunecare…

8 DECEMBRIE 2009
Nr. 53 M u r m u r u l J i l þu l u i
 urmare din pag. 8
persoana puternica pentru ca avea un caracter si sa nu ne lasam prada anturajului si sa avem grija
puternic si o usoara incapatanare spre a avea o viata de sanatatea noastra. Domnul profesor a fost un
plina de succesuri…. O persoana realista care stia exemplu demn de urmat atat pentru elevi cat si
ca “nu tot ce zboara se mananca”.Era plin de viata, pentru profesori prin personalitatea dumnealui.
avea un simt al umorului extraordinar, se bucura de Desi avea unele probleme de sanatate,dumnealui
fiecare zi pe care o avea la scoala… de fiecare ora pe era tot timpul cu zambetul pe buze. Din pacate
care o petrecea cu elevii sai. Avea foarte multe acum un an domnul profesor s-a stins din viata.
calitatii, iar acestea i-au fost remarcate, apreciate, Desi nu mai este printre noi, dumnealui va ramane
lăudate, uneori invidiate de alti profesori care vesnic viu in inimile noastre.
doreau sa fie ca dansul si aceste calitati au atras dupa Mindruti Gabriela - Domnul Ion a fost o
sine un spor de respect. O persoana pe care o persoana deosebita pentru noi, a fost sprijinul
admiram foarte mult pentru modul in care gandea nostru si ne-a fost alalturi la bine si la rau. Ne-a
si pentru ceea ce face pentru oameni.Credeam ca invatat multe lucruri,ne-a dat sfaturi si ne-a
astfel de oameni se nasc asa si nu mor niciodata, indrumat mereu sa facem lucruri cat mai bune si de
Vilsan Dumitru :A fost profesorul meu foarte
dar a trecut in nefiinta odata cu apusul soarelui. un care pe viitor sa fim mandri, ne-a invatat sa nu
multi ani, avea ochi caprui, obraji durduli, un om
apus patat de sangele unui suflet nevinovat,insa va privim in urma cu regrete... A fost un exemplu
care se tragea drintr-o familie buna, era un om
ramane un inger pazitor pentru toti cei ce l-au iubit pentru noi toti si inca mai este chiar daca acum nu
glumet de fiecare data de cate ori avea ocazia glumea
si ii duc lipsa. Un suflet unic care sa ratacit de vietile mai este printre noi,ne vom gandi mereu la
cu mine.A fost cel mai bun profesor de Fizica
noastre...dar va ramane mereu alaturi de noi in dumnealui si ne va ramane vesnic in inimile noastre.
pentru mine, deoarece avea un stil de predare si de
suflete. Si lacrimile noastre pentru dansul au ajuns Niciodata nu va vom uita, ca a-ti fost alaturi de noi
ascultare aparte.Domn profesor ION DADALAU
pana acolo unde e acum. si ne-ati iubit ca pe propri dumneavoastra copii, de
va ramane in sufletul meu pentru todeauna, nu il
POPESCU CLAUDIU : Ultimii ani au fost aceea ati fost si ve-ti ramane mereu in inimile
voi uita niciodata deorece a fost ca un exemplu de
fatidici in ceea ce priveste sufletele mari si oameni noastre.
viata pentru mine in toti acesti ani in care mi-a fost
de isprava din jurul nostru. Dumnezeu ii cheama la LUPSOIU ALINA GEORGIANA -Ruga unui
profesor. A fost un om pe care l-am apreciat foarte
invatacel. Daca am fi apa,nu am avea nevoie de
mult atat eu, cat si ceilalti colegi ai mei.
lacrimi, daca am fi foc, nu am avea nevoie de
Rohozneanu Adriana: Nu stiu cum sa incep
caldura,daca am fi pietre,nu am avea nevoie de
aceste randuri, sa rescriu ;imi iau foaia, un pix si
sentimente, daca am fi aer nu am avea nevoie de
amintirile incep sa le descriu, ca doar atat raman
viata, si cu toate astea avem o viata si o istorie de
din cei pe care i-am iubit,cei care acum nu mai
continuat. Acum 58 de ani a luat nastere pe data de
sunt...ne-au parasit, au plecat acolo sus. Mii de
17 noiembrie un prunc, care fara sa stie avea sa fie
sperante, mii de ganduri au fost distruse intr-o clipa
mult timp in sufletele multor elevi,prieteni, rude...
lasand in urma sa sute de suflete suferind, mii de
luase nastere un viitor dascal, un mentor pentru
lacrimi pe chipul celor dragi noua fara sa ne dorim,
multe generate .Un chip blajin, un suflet imens
sau avand vreo intentie...doar ca Dumnezeu ne ia
mereu stia sa fure un zambet de pe chipul unui copil
alaturi de El acolo sus mult prea devreme. Din tot
suparat, prezenta sa lumina mereu intunericul din
ceea ce a fost,a cum totul este o amintire, din
el,lasand in urma tristete, dar si implinire sufleteasca inimile noastre, mereu punctual la ore niciodata nu
persoana care ne reda incredere in noi,acum numai
de ai fi cunoscut. Bucuria si norocul de a fi sub intarzia sa apara .Cei mai frumosi ani ai vietii sale
este decat spriritul sau mereu prezent cu noi
indrumarea lor.Un astfel de om a fost si domnul impreuna cu fratele sau si i-a dedicat construirii
pretutindeni. Parca zaresc si acum cum isi facea
profesor ION DADALAU,ba chiar mai mult am unui liceu,liceu in care dumnealui a fost director o
aparitia la orele de curs un barbat cu tinuta
avut sansa de al avea professor timp de doi ani . buna perioada dar in acelasi timp si profesor de
sumbra,dar sub care se ascundea un suflet bland,
Chiar si acum ii simtim lipsa si tanjim dupa sfaturile fizica. Nu pot spune ca indrageam fizica foarte mult
cald si intelegator, poate ca de asta Dumnezeu “ni
lui, dupa blandetea lui, dupa daruirea lui pentru dar avandu-l pe dansul profesor orele pareau ca
l-a furat” dintre noi, poate ca avea nevoie de cineva
scoala. Domnul Ion Dadalau era un om bine facut, prind viata, niciodata nu erau lacrimi la orele
acolo sus. De multe ori involuntar sau nu, sau mai
de statura medie, cu o privire blanda, dar uneori dansului chiar daca uneori notele mici isi faceau si
bine spus,obisnuinta cu dumnealui, incerc sa atribui
patrunzatoare. Domnul Ion Dadalau inspira respect, ele loc,dar toate astea erau facute pentru noi, pentru
calitatile sale unui alt profesor, sa regasesc
admiratie si era foarte iubit de elevii. Atat noi cat si a ne spori dorinta de lucru,dorinta de a invata,pentru
personalitatea sa in alte persoane. Te vom pastra
intreg personalul didactic ii simtim lipsa datorita a ajunge acolo sus unde ne dorim cu adevarat
mereu in sufletele noastre, ieri erati un suflet
lucrurilor pe care le-a
nevinovat, astazi ingeri v-au luat. Zambetul acela ne
realizat de-a lungul
va lipsi enorm,acel zambet angelic al unui minunat
carierei sale. Plecarea lui
dascal.Sper ca Dumnezeu nu va uita sa aiba grija de
mult prea devreme dintre
sufletul dumneavoastra care inca face parte din noi,
noi a lasat un gol imens
si cred ca nu ati uitat sa ne ajutati in momentele
in cultura si spiritualitatea
dificile si sa ne aratati calea spre lumina.
matasareana si gorjeana
RASU CATALIN NICU : Domnul Dadalau
.“Odihniti-va in pace
Ion a fost profesorul meu de fizica,insa acum un an
domnule profesor si de
si cateva luni a incetat din viata, Dumnezeu la
acolo,din dreapta lui
chemat la el,lasand in urma tristete. Am avut
Dumnezeu,sa strajuiti
bucuria de a cunoaste o persoana deosebita,cu un
asupra noastra asa cum
suflet bun .Era un om bine facut de statura medie
ati facut-o mereu.
cu ochii blajini si cand ne preda vorbea tare si
NICOLOVICI
coerent. Dumnealui inspira respect si admiratia
DANIEL : Inca imi aduc
celor din jur, atat inainte, cat si dupa disparitia sa,
aminte prima zi cand
lasand in sufletul celor care l-au cunoscut o tristete
l-am intalnit pe domnul
enorma. Domnul profesor transforma atmosfera
profesor Dadalau Ion.
din sala de clasa in una agreabila, si ne deschidea
Atat pentru mine cat si
ochii catre viitor,spunandu-ne ca surprinzatoare vor
pentru colegii mei
fii caile prin care vom pasi in viitor .Stia sa respecte
domnul profesor nu era
si sa iubeasca copii,tinea cont de opinia fiecaruia.
numai profesorul de fizica ci si un parinte spiritual trecand peste orice greutate cu fruntea sus...acestea
Blandetea cu care ne-a primit ne-a umplut viata de
si ne spunea mai tot timpul sa nu bem,sa nu fumam erau indemnuri spuse de catre dumnealui. A reusit
culoare, si ne-a incalzit inima si sufletul.Era o  continuare in pag. 10

DECEMBRIE 2009 9
 M u r m u r u l J i l þu l u i
urmare din pag. 9
sa castige multe lucruri in viata...dar un singur
lucru nu a reusit sa castige, lupta cu viata la varsta
de 57 de ani pe data de 22 august 2008 o stea a apus
semn ca un inger s-a ridicat la ceruri...acum locurile
prin care a pasit dumnealui,vor ramane pline de
amintiri frumoase... pline de durere dar si multe
lacrimi pe chipul celor dragi. Din pacate nu ne vom
mai bucura de prezenta dumnealui ingerii s-au
grabit sa va ia alaturi de ei .Cu lacrimi pe fata si cu
durere in suflet ne-am laut ADIO de la un inger
caci asta devenise de atunci,acum sunteti o
amintire,dar o amintire vie in sufletele multora
dintre noi...e trist si dureros ceea ce s-a intamplat
timpul trece dar ranile sufletesti raman. Sunt
momente in viata cand iti doresti atat de mult ca
ultimele momente din viata sa sa fi fost alaturi de
dumnealui,sunt momente in viata cand iti doresti
atat de mult sa ii vezi pe cei dragi fericiti incat ti-ai
da viata pentru fericirea lor. E trist cum un moment
poate schimba milioane de momente dupa el...o
clipa doar si bucuria se transforma in jale...chiar
daca nu am vrut sa va dam,cu totii tanjim dupa o
imbratisare,o strangere de mana,o vorba calda din
partea dumnealui.
Pana ieri erati cu noi pe pamant...azi sunteti
acolo sus alaturi de ingeri...ieri va bucurati de
viata...azi multe inimi plang de durere in dupa
plecarea dumneavoastra catre paradis.Sunt multe
intrebari ramase fara raspuns in urma lui:Cum de
v-a ales Dumnezeu?De ce v-a ales,de ce v-a luat?De
ce nu v-a mai lasat alaturi de noi?Oare vom primi
candva un raspuns la aceste intrebari? V-am iubit
cu totii cred ca stiti asta regret ca langa noi nu a-ti
mai putut sta,stiu ca de acolo de sus ne vedeti si ne
indrumati spre bine,nu mai doriti sa zariti lacrimi
pe obrazul lor sau pe obrazul la mine acum sunteti
acolo sus,ma gandesc cum va fi sa va vedem doar in
fotografi pentru ca doar atat ne-a ramas doar o
amintire iar cei ce v-am iubit sufera in nestire...
Nimic nu ne poate consola acum. Ati ales un drum
pe care nu exista suferinta,e greu sa acceptam insa
independent de noi “VIATA MERGE MAI
DEPARTE”. Golul imens,nimeni si nimic nu va
putea vreodata sa il umple,totul in jurul
dumnealui,prindea culoare,viata si usor,usor
inflorea...acum ceea ce atunci era totul acum acel
“tot” a devenit nimic. La sfarsit raman doar
momentele fericite ale vietii,e trist...dar nu suntem
decat niste marionete in fata mortii.Pentru unii ati
fost totul,pentru altii ati fost un prieten adevarat
11 sau o simpla cunostiinta,pentru copii ati fost un
bun dascal si un exemplu demn de urmat in viata...
cu totii va multumim pentru stralucirea cu care ne-
ati bucurat zilele.Va veni ziua cand ne vom
reintalnim...acum cerul are cel mai bland si intelept
dascal...a-ti fost un mentor pentru noi,acum sunteti
10
pentru cei din ceruri,a -ti fost un protector pentru
copiii dumneavoastra si un frate iubitor si un suflet
cald pentru domnul Dumitru Dadalau insa acum
sunteti cel cei ii vegheati de
sus,sunteti inger u l lor
pazitor.” V-am aduce inapoi,dar
nu se mai poate,/Intre noi este
moartea...ce ne tot
d e s p a r t e , / V- a m aduce
inapoi,dar nu se mai poate,/ Ne
vom ruga pentru dumnea-
voastra zilele t o at e .”
Odihneasca-se in pace al nostru
inger!
JUJAN MI HAEL A :
Domnul Ion ne spunea ca o
data cu timpul, trec si ani
copilariei lasand in urma doar
umbra amintirilor fara cuvinte,
fara o parte din fiecare din noi .
Chiar ma gandesc de multe ori
ca in copilarie nu simti cat de
repede trece timpul, ti se pare ca existi din
totdeauna, nu-ti faci griji ca timpul trece si lasa in
urma doar amintirile copilariei. Dar pe masura ce
te maturizezi constientizezi trecerea timpului,atunci
cand simti in sufletul tau si in gandirea ta care nu
mai este ca cea a unui copil nevinovat,simti ca a
venit vremea in care in loc de jocurile si jucariile pe
care le faceai zilnic trebuie sa ai mai multe
responsabilitati si alte lucruri luate in serios si nu ca
niste jocuri nevinovate pe care le facem cu toti cand
suntem copii . Nu cred ca nu o sa-mi mai fie dor de
copilarie, de lumea care o consideram atunci cu
ochii mari, de locurile prin care alergam desculta,
locuri care acuma imi provoaca dorinta de a da
timpul inapoi, sa mai fiu copil o data deoarece cu
anii copilariei nu o sa te mai intalnesti niciodata si
o sa ramana doar umbra amintirilor de alta data.
Lumea copilariei este cea mai mare lume si cea mai
frumoasa despre care adulti de cele mai multe ori
nu stiu sau poate au uitat de lumea aceasta, nu cred
ca poti uita, sa te joci sau sa visezi deoarece aceasta
lume a copilariei ajung sa crezi ca a fost doar un vis
din care te-ai trezit si sa terminat. An
general,copilaria este ca o perioada de viata a unui
om care nu poate sa fie simtita la orice varsta,unii
cred ca este o stare
de spirit pe care o
pot avea si copiii si
adultii.Nu credeam
ca o sa ma pierd in
timp gandindu-ma
in urma si in acelasi
timp as da orice daca
as putea sa mai
petrec macar cateva
clipe sa mai fiu copil,
sa fiu in sala de clasa
cu colegii
profesorii dragi,
deoarece atunci cand
ajungi adult ti se
poate intampla multe lucruri care nu ti le-ai dori,
dar totusi sunt,atunci cand esti copil chiar daca se
intampla ceva pentru noi toti le luam ca pe niste
jocuri. Nu poti sa intelegi de multe ori de ce unele
lucruri foarte dureroase ti se intampla cand crezi
ca nu este momentul, nici timpul, dar crezi ca asa
este viata si trebuie sa o acceptam asa cum este si
buna si rea.
ION STANILOIU : Domnul profesor Ion
DECEMBRIE 2009
Nr. 53
Dadalau, era pentru mine si pentru colegii mei nu
numai profesorul de fizica, ci si un adevarat parinte,
un exemplu demn de urmat. De cate ori aveam
probleme eu si colegii mei,
dansul, cu inima si sufletul
sau bun, ne intelegea si ne
ajuta sa trecem cu bine.
Dansul ne iubea si ne
invata ca pe copiii sai.Cu
un suflet nobil, domnul
profesor a stiut din
totdeauna ce vrea de la
elevii sai. Chiar daca
uneori era mai exigent cu
noi o facea pentru ca noi
sa invatam carte, pentru
binele nostru.Tot ceea ce
vroia de la noi, nu era
altceva,decat sa invatam
carte,pentru a ne putea
creea un viitor.Domnul
profesor era o persoana
capabila de orice sacrificiu, o persoana care depunea
un efort imens pentru a aduce elevilor la cunostinta
tot ceea ce se putea sti despre fizica. Era deosebit
de toti ceilalti profesori incepand de la predare,
ascultare pana la sufletul pe care il avea, un suflet
de neegalat. Inca de la inceputul clasei a IX-a, mi-
am dat seama ca era o persoana cu suflet mare, un
om de mare caracter, civilizat, care a trecut si prin
bine si prin rau, punand suflet in tot ceea ce facea.
Orele de fizica se desfasurau intr-o armonie foarte
placuta, domnul profesor fiind mai tot timpul cu
zambetul pe buze, intr-o tactica a orelor care era
una foarte buna pusa la punct de-a lungul anilor.
Imi pare rau ca nu mai este printre noi, dar o sa
ramana mereu in inimile noastre si nu o sa-l uitam
niciodata.
Ciortan Vasile :Domnul Ion a fost un profesor
foarte bun,un om deosebit,c u suflet mare,iubea
copii cat si ceea ce ne inconjoara.Dansul ne spunea
intotdeauna sa nu bem, sa nu fuman, sa avem, grija
de sanatatea noastra. Dansul ne invata cum sa
trecem peste problemele vietii sa biruim sa fiim in
fata tuturor. A fost totodata ca un parinte spiritual
pentru noi. Era un om care era apreciat de toata
lumea si stia sa se faca apreciat intotdeauna. Era o
persoana foarte importanta pentru acest liceu, prin
lucrurile pe care le-a facut pentru acesta institutiue
. Desi nu mai este printre noi, dumnealui v-a
ramane vesnic viu in inimile noastre.
BOCEANU ANA : De ce trebuie sa vorbim de
dumnealui la trecut si nu in prezent ? De ce
Dumnezeu a luat la el o persoana atat de buna si
sufletista, chiar nu imi vine sa cred ca nu mai e
printre noi ?.Domnul profesor era o persoana
foarte buna si care stia ce vroia de la elevii
dumnealui chiar daca uneori era mai exigent cu
noi, o facea pentru ca noi sa invatam mai mult.
si Chiar daca am facut doar doi ani cu dansul,mi s-a
parut o persoana foarte civilizata, avea un
comportament demn de apreciat, de asemenea ne
invata si pe noi cum sa ne comportam in
societate,dar mai ales cu persoanele mai in varsta.
Mi-a aduc aminte si acum orele petrecute cu
dansul,deoarece nu este o persoana care se uita asa
usor, avand in vedere ca dumnealui a fost si
directorul acestei scoli,dar de asemenea era si un
profesor foarte bun. Domnul profesor era mereu cu
zambetul pe buze, dar din cand in cand, noi il mai
suparam ca nu invatam, ne asculta, dar dumnealui
era o persoana foarte intelegatoare si intotdeauna
 continuare in pag. 11
Nr. 53
 urmare din pag. 10
ne dadea sfaturi si ne spunea ca sa invatam. Nu pot
sa cred ca nu mai este printre noi, dar o sa ramana
mereu in inimile noastre si nu o sa il uitam
niciodata.
BLAJ FABIAN -Portretul dascalului de fizica.
Domnul profesor Ion Dadalau va ramane mereu viu
in inimile noastre. Chiar si acum,la un an si cateva
luni de la trecerea dansului in nefiinta,ne aducem
aminte cu placere de clipele minunate,de orele pe
care numai dumnealui stia cum sa le faca. La ora de
fizica nu puteai fi trist,indiferent de nota pe care o
obtineai la vreo lucrare sau ascultare intrucat
domnul profesor stia cum sa ne binedispuna.Avea
un stil de a se comporta incat iti era imposibil sa nu
te simti bine in compania sa.Era plin de viata,avea
un simt al umorului extraordinar,emana practic
dragoste si caldura in jurul sau.Imi aduc aminte cu
foarte mare nostalgie de clipele in care dumnealui
ne facea sa radem,felul in care glumea cu noi ne
facea sa asteptam cu drag ora de fizica.Tinea foarte
mult la noi…imi aduc aminte de niste cuvinte ale
dansului,prevestitoare parca a dramei care urma sa
se intample: ”Ma,copii, eu nu o sa plec din scoala
decat atunci cand o sa auziti goarna”…de aici reiese
cat de atasat era de scoala si cat de mult tinea la noi..
Era un om caruia ii placea viata,se bucura de fiecare
zi pe care o traia;s-a stins mult prea devreme…
Niciodata nu vom intelege cum de Dumnezeu ne ia
fiintele dragi atat de devreme…E greu sa privesti in
urma dansului si sa vezi cata durere a lasat in urma
aceasta intamplare nefericita…Nu voi uita niciodata
privirea dansului…Asa cum se spune,ochii sunt
oglinda sufletului iar din privirea sa iti puteai da
seama de ce inima mare avea si cat de mult ii iubea
pe cei din jur…Astazi,insa,trebuie sa fim constienti
de faptul ca dumnealui ne priveste din ceruri si ne
vegheaza alaturi de ingerii care il inconjoara si care
alcatuiesc lumea dansului..Cu siguranta este fericit
acolo unde este iar asta trebuie sa ne bucure…Nu il
vom uita niciodata! Odihneasca-se in pace!
BALAN CLAUDIA : O stea a acestei scoli s-a
stins … Ceea ce a fost si va ramane in amintirea
tuturor celor care au ajuns sa-l cunoasca, domnul
profesor Ion Dadalau,a fost, este si va ramane mereu
in amintirea noastra...Chiar daca viata este uneori
dura,chiar foarte dura cu unii dintre noi,profesorul
de fizica a stiut mereu sa treaca peste toate
problemele pe care viata i le-a oferit, pana in clipa
cand nu s-a mai putut face nimic si ceea ce a fost
dansul,a ramas numai amintirea in scoala pe care
acesta s-a trudit sa o aduca la un nivel la care fara
ajutorul dansului nu ar fi ajuns. A ramas in inima si
sufletul elevilor care l-au iubit si l-au adorat pt ceea
ce era,a ramas in inima familiei care fara indoiala ii
simt lipsa,si totodata a ramas in amintirea tuturor
acelor care au ajuns sa-l cunoasca, in inima celor
care l-au iubit. Un profesor model si un om dispus
tot timpul sa ajute pe toti care au avut nevoie. Un
om cu care viata a fost dura, dar un om care a stiut
sa-si iubeasca aproapele si sa faca orice pentru
a,oferi o mana de ajutor. Domnul profesor Ion
Dadalau,va ramane mereu in amintirea noastra, ca
un exemplu pozitiv si ori de cate ori va fi nevoie sa
vorbim de dumnealui,o vom face cu mare drag,
pentru ceea a fost si a realizat pentru noi .
Girjoaba Cristian : Profu’ meu era un om bine
facut,cu ochii blajini,iar cand zambea se arata pe
intreg chipul dragostea fata de noi. Invatatura
sufleteasca ne-o da din toata inima,pentru ca avea
un prisos de bunatate in dansul si pentru ca acel
suflet era ceva din curatenia unui apostol .Avea un
suflet cald, plin de bunatate, care vroia sa formeze
mintile si sufletele copiilor si este, si va ramane
pentru noi un model de bunatate sufleteasca .Ne
invata din dragoste si devotament fara a-i pasa de
“viforul de nemultumiri” din jurul sau. Imi aduc
aminte si acum, ca si cand ar fi fost ieri momentul
in care domnul profesor a venit si s-a asezat la
catedra privindu-ne fix, acest lucru facandu-l sa
para un om foarte aspru,dar dupa ce a vorbit mi-am
dat seama ca in spatele acelei figure aspre si
incruntate se ascundea un om care iubea copiii si
care traia doar pentru a fi in mijlocul nostrum .Intre
domnul profesor si noi, elevii s-a format o legatura
sufleteasca,dansul devenind parintele si confidentul
nostru. Odihneasca-se in pace……
CIUTUREANU ADRIAN : Am datoria de a va
prezenta, remarcand din trecu, figura unui Om, a
unui Profesor, pe care am avut marele noroc de
a-l intalni in cursul vietii, de a-i fi elev . Este vorba
de un Om,de un Profesor,pe care nu numai eu, ci
toti care i-au fost elevi, sau colegi,l-au admirat si
l-au pretuit intr-un mod cu totul deosebit. Este
vorba despre profesorul ION DADALAU .Astazi 17
noiembrie 2009 se implinesc 58 de ani de cand
profesorul meu de fizica s-a nascut . Domnul ION a
fost un profesor care a dorit sa scoata din elevii pe
care i-a avut, tot ce este mai bun.
Domnul profesor de fizica era o persoana blanda
care isi iubea elevii ca pe copiii lui,insa eu va voi
lasa pe dumneavoastra
tuturor dreptul de a-l
judeca pe domnul
profesor, insa eu doresc
ca impresiile si aprecierile
privind trecutul,
privindu-l pe Domnul
ION, sa fie corecte si sa
fie sprijinite de faptele si
intamplarile pe care le-a
facut dansul. Domnul
profesor de fizica,tinea
mult la noi, chiar si
atunci cand nu invatam,
de multe ori se facea ca
nu ne vede si ne lasa sa invatam pentru ora
DECEMBRIE 2009
M u r m u r u l J i l þu l u i
viitoare,chiar si atunci ne trecea la loc dandu-ne
posibilitatea de a invata pentru ora viitoare. Sper ca
prin aceste randuri sa va pot face o impresie, despre
un Om bun, pe care Dumnezeu,nefiind corect l-a
luat de printre noi,insa numai trupul,deoarece
sufletul dansului s-a impartit in inimile noastre.
SAFTAU GABRiEL LAURENTIU: Nu pana de
mult aveam pe cineva caruia ne confensam, dar
odata cu pasirea noastra spre o noua treapta de
liceu, norocul se pare ca ne-a parasit cand ne era
lumea mai draga, totul s-a intunecat odata cu
disparitia celui mai iubit pamantean. As vrea.....as
da orice sa am parte de orele de fizica si de prezenta
domnului profesor,as vrea.....sa fie alaturi de noi acel
suflet de copil care a plecat de pe aceasta lume atat
de repede atat de brusc,fara ca noi sa ne dam seama
ce inseamna absenta dansului, poate da. dar a fost
mult prea tarziu si am uitat sau nu am vrut sa il
respectam la adevarata valoare a dansului. As vrea
ca sa revad acel chip simplu, dar pe care niciodata
nu am avut puterea sa il inteleg.As vrea....macar
pentru ultima data sa il vad si sa-mi iau ramas bun
de la acest iubit pamantean. Mi-e dor din nou sa
aud vocea lui cum tună într-un susur nemărginit.Sa
vad tandrete-n ochii lui .Sa simt dragostea din
inima lui . Mi-e dor şi mă dor lacrimile ce-mi curg .
Mi-e dor - este singurul lucru care il mai pot spune,
ca-mi este dor de o persoana cu inima mare si cu un
suflet foarte bogat in bunatatea pe care o avea cel
mai bun profesor pe care l-am avut eu vreodata si
cred ca si ultimul.
NEBUNU DANI : Imi aduc aminte cu drag de
profesorul meu de fizica,domnul Ion Dadalau.Era
un om bine facut,cu ochii blajini si cu parul
negru,prin care se mai zareu fire albe,asta
reprezentant poate greutatile prin care a trecut.
Cand ne preda vorbea tare si foarte clar pe intelesul
tuturor. Posedand abilitatii profesorale, cat si
insusiri de personalitate de invidiat avea
repercursiuni profunde in inima
discipolilor,provocand simpatia tuturor care l-au
cunoscut chiar si dupa incetarea din viata. Pentru
noi a contat ca avea o competenta profesionala
foarte buna si pe de alta parte,la fel de importanta
era si personalitatea acestuia. Avea abilitatea de a
motiva elevii, reusea sa ii faca pe elevi sa aibe
dorinta de a participa intens la ore .Domnul
profesor transforma atmosfera din sala de clasa in
una agreabila.Problemele de discplina care aparea
erau rezolvate in mod constructiv, impacandu-i pe
toti. Elevii erau apreciati pentru rezultatele lor atat
in public, cat si in particular .Era un comediant,care
stia cand si cum sa recurga la umor, fara ca noi sa il
considera un factor ce ar distrage atentia sau ar
periclita educaţia.Era ghidul care conducea elevii
spre perfectionarea deprinderilor si abilitatilor de
lucru si, totodata,ii
punea în situatia de a
des cop er i singur i
solutia si de a invata din
greseli. Returnand
lucrarile la timp si cu
avize constructive,
disponibil sa acorde
oricand asistenta,
domnul profesor dez-
volta astfel respon-
sabilitatea elevilor
pentru actul de învatare
si incredere a in
propriile forte.Consider
ca domnul profesor era acela care ne deschidea
 continuare in pag. 12
11
 M u r m u r u l J i l þu l u i
 urmare din pag. 11
ochii catre porţile spre viitor. El ne
perfectiona în toate domeniile,
aratandu-ne ca in ziua de astazi toti
pot sa faca un liceu si sa nu stim nici
macar lucrurile elementare in viata.
Domnul Ion,asa cum toata lumea il
cunoastea sub denumirea asta,era ca
un parinte, care ne povatuia si ne-a
vrut doar binele .Domnul profesor
merita tot respectul nostru şi al
societatii, pentru ca a facut numele
scolii recunosct in tara, alaturi de
fratele dumnealui,Dadalau Dumitru,
in care vor invata poate si copii nostri.
Stia sa respecte si sa iubeasca elevii,sa
tina cont de opinia elevilor, sa fie un
bun organizator, sa incurajeze elevii,
sa fie indulgent,sa fie inventiv, sa fie
coerent si explicit. Era o persoana
calma, prietenosa, era generos la
laude, era OM...
BITU VASILE DANIEL . Domnul
profesor de fizica era un om
exceptional, destept, om trecut prin
viata si respectos cu toata lumea.
Daca nu il cunosteai, cu prima ocazie
apreciai faptul ca oricat de suparat era
nu arata si se bucura prin tine, de
asemenea te ajuta cu vocea calma sa
uiti de probleme. Era un om care a
incercat din toate puterile sa ne ajute
atat pe mine, cat si pe multi altii, sa
intelegem atat materia pe care dansul
o preda, cat si multe alte lucruri
interesante legate de scoala, cat si de
viata. Un profesor care stia sa ne faca
sa invatam cu drag si nu cu teama.
Prima ora de fizica mi s-a parut
foarte interesanta si pentru prima data
am inceput sa inteleg, cat de cat fizica,
mai ales ca nu ma descurcam foarte
bine la aceasta materie. La ore ne
explica bine si daca nu intelegeai iti
mai explica inca o data, numai ca sa
intelegem.Era foarte bun cu noi si ori
de cate ori incerca sa para mai dur,era
tradat de bunatatea ce izvora din
interiorul sufletului sau .Dansul ne
promisese ca ne va duce pana in clasa
a XII-a, iar noi eram mandri sa avem
un profesor asa ca el. Ne placea cum
preda si cum ne asculta. Stiu ca nu
numai eu l-am apreciat,toti elevii care
l-au avut pe dansul, au facut acelasi
12
lucru.Din pacate boala lui a fost mai
puternica decat el,iar dupa o lupta
crancena, a invins din pacate .Ce pot
sa spun despre dansul, era omul
potrivit la momentul si locul potrivit.
Era profesorul potrivit pentru clasa
noastra si pentru multe clase la care
preda. Parca vad si acum cum ne
preda lectia, intr-un fel in care capta
atentia tuturor.
DRAGUT ALINA : In prima zi
de scoala, din anul 2007, a venit la
clasa mea un domn profesor care
urma sa ne indrume in tainele fizicii.
Avusesem onoarea de a-l cunoaste
inainte si stiam despre dumnealui si
de la generatiile anterioare, ca este un
profesor de nota 10, cel putin. Pe
numele sau Ion Dadalau, domnul
profesor cu privirea sa calda ne lumina
zilele cand aveam ore cu dumnealui.
Daca nu il cunosteai, cu prima ocazie
apreciai faptul ca oricat de suparat era
nu arata si se bucura prin tine, de
asemenea te ajuta cu vocea calma sa
uiti de probleme.Chiar daca erai
ascultat nu te puteai teme ca nu esti
foarte sigur pe
cunostintele
tale, pentru ca
era imposibil sa
nu ai un minim
de cunostinte,
Luand in
considerare
modul in care
preda si nu se
putea sa nu
ramai cu
esentialul din
clasa, ramanand
sa aprofundezi
acasa.Ochii
blajini vocea
duioasa, parul
carunt, aratau
ca este un om trecut prin viata si
problemele ei, care avea puterea de a-i
invata si pe altii ca e mai bine sa
inveti,ca sa ai un viitor stralucit. Cand
nu se simtea bine, isi gasea fortele in
dorinta de a merge mai departe alaturi
de elevi si de familie. Din pacate, boala
sa a fost mai puternica, in ciuda
vointei sale de a o invinge si a trebuit
sa mearga intr-un loc mai bun, unde
nu exista durere si nici intristare si era
nevoie de un om ca dansul ca sa-i
invete si pe ingeri lucrurile bune pe
care ni le-a impartasit si noua . Ii
suntem cu totii indatorati si
recunoscatori.
CEAUSESCU ION : Multi ne
gandim la un al treilea an de liceu si
realizam ca acesta va fi cel de-al doilea
fara domnul Dadalau Ion.
Intr-o mica introducere as putea
spune, elevilor care nu l-au cunoscut
si nu numai, ca domnul Dadalau Ion
mi-a fost profesor, mie si generatiei
mele de elevi, predandu-mi fizica la
ora de curs ca si materie .Cu
DECEMBRIE 2009
experienta in invatamant si in
comunicarea cu elevii domnul
profesor preda fizica pe care
majoritatea o considera materie grea,
sa para usor de invatat .Ce era diferit
la domnul profesor, pe langa faptul ca
ii placea sa ne predea lectia, era ca
dorea sa isi tina elevii aproape . In
pauze ne aducea aminte de evenimente
scolare mult respectate de cand
obtinuse functia de director al liceului
si de felul in care reusea sa
administreze lucrurile intr-un
ordonat lant .In randul persoanei sale
aprecia si dansul profesorii ce l-au
indrumat in invatamant pentru ca aici
descoperise unitatea functionala a
intregii dezvoltari culturale, dar cel
mai important, al dezvoltarii sociale a
zonei. Nu se despartea de elevul ce
avea in cursul cresterii sale,cateva,sau
mai multe greseli educationale, ci mai
mult,se apropia corectandu-l in pasi
usori .Un al doilea an fara domnul
profesor nu este usor pentru mine si
nici pentru colegii mei, pentru ca noi
am reusit sa il cunoastem prin
prezenta si
manifestarile sale
.Nu as vrea ca acest
al doi-lea an sa fi
existat, nici primul
an sa se fi implinit,
nici la prima luna
dupa ce ne-a parasit
sa se fi ajuns, ci mi-
as dori ca prezentul
sa fie completat de
continuitatea
persoanei ce ne-a
fost alaturi .Stiu ca
nu numai eu l-am
apreciat . Sunt multe
alte persoane ce ii
multumesc si ii sunt
recunoscatoare
pentru implinirile din aceasta comuna
. Nu ii suntem indatorati, doar pentru
ca dansul a fost cel care a avut o
contributie mare punand bazele
colegiului in care studiez, ci si prin
exemplul binevoitor de educatie pe
care l-a inspirat multimii de profesori.
HIRCEANU GEORGIANA :
Domnul profesor Ion Dadalau a fost
un personaj care a facut parte din viata
mea si a multor persoane.Era un om
care a incercat din toate puterile sa ne
ajute atat pe mine,cat si pe multe alte
generatii, sa intelegem atat materia pe
care dansul o preda,cat si multe alte
lucrusi interesante legate de scoala si
de viata.La prima intalnire cu dansul,
am crezut ca este o persoana aspra,dar
dupa ce a vorbit cu noi,atunci am
inteles mai bine cine era cu adevarat.
Un om cum nu sunt altii,desi
atitudinea dansului putin severa dadea
de inteles ca este un om rau, iar
bunatatea si vorbele sale, il dadeau de
gol. Era un profesor care stia sa ne faca
sa invatam cu drag si nu cu teama. Era
Nr. 53
iubit si admirat,atat de mine cat si de
ceilalti din jur,cu asta cred ca pentru
mine era un profesor foarte bun si
intelegator. Chiar daca se mai intampla
sa ma fi trist, stia cum sa te faca sa
zambesti, lucru ce mi-a placut mult la
dansul. Era o persoana care isi castiga
respecul si nu si-l impunea. Desi avea
foarte multe probleme cu sanatatea,
aproape tot timpul era vesel. Ca
persoana fizica,era absolute normal,
ca om, ca toti oameni, nu era iesit din
comun, prin asta si doar prin faptele
sale bune pe care nu pot toti sa le faca.
Tot ce a lasat acest profesor in urma a
fost multe regrete, multe lacrimi de
durere si sentimentul ca s-a stins din
viata cand lumea mai avea nevoie de
dansul. Regret nespus ca s-a intamplat
acest lucru, dar sper din tot suflelul,sa
fie fericit acolo unde este.
ANDREIANU GHEORGHE
-Tocmai incepusem clasa a-IX-a si
asteptam sa cunosc o multime de
colegi, dar si profesori, insa din toti
profesorii pe care i-am cunoscut cel
mai interesant mi sa parut profesorul
de fizica Domnul Dadalau Ion. Cand
am ajuns in sala de curs,dansul a intrat
dupa ceva timp inauntru. Prima
impresie, a fost aceea ca avea o fata
blanda si un zambet cald,iar privirea
mi-a patruns pana in adancul sufletului.
Prima ora de fizica, mi sa parut foarte
interesanta si pentru prima data,am
inceput sa inteleg cat de cat,fizica, mai
ales ca nu ma descurcam foarte bine la
aceasta materie. Desigur, pe masura ce
orele treceau,am inceput sa inteleg
fizica in advaratul sens al
cuvantului.,Era foarte bun cu noi si ori
de cate ori incerca sa para mai dur, era
tradat de bunatatea ce izvora din
interiorul sufletului sau. Desi era mai
in varsta,imi intelegea problemele si
avea rabdare cu fiecare dintre noi. Nici
nu stiu ce sa mai spun,era un profesor
cu adevarat special si nu sunt cuvinte
sa-l descrie in totalitate. Inca incerc sa
imi amintesc orele de fizica si as vrea ca
totul sa fie doar un vis urat,din care sa
ma trezesc auzind clopotelul sunand si
ca ora de fizica cu Domnul profesor
Dadalau Ion sa inceapa .Dar din pacate
nu este un vis urat.
Nr. 53 M u r m u r u l J i l þu l u i

BALUL BOBOCILOR – 2009

În data de 06 octombrie 2009 in cadrul
Colegiului Tehnic Matasari,in sala de
sport ,a avut loc Concursul de Miss , cu
elevele claselor a IX a, organizat de catre
elevii claselor a XII a , la indrumarea
domnului profesor Purdescu Claudiu.
Intrarea in cadrul spectacolului s-a facut
pe baza legitimatiilor de elev. La intrare,
elevii fiind controlati de catre doi oameni
ai Politiei române. Concurentele au fost :
1.Mitroiu Loredana(clasa a IX A) , 2.
Vladu Diana(clasa a Ix a D), 3.Nita Delia
(clasa a IX a A), 4.Sburlea Gabriel( clasa
a IX a B), 5.Bardan Adelina(clasa a IX a
A), 6. Darla Monica(clasa a IX a D), 7.
Manzatu Madalina(clasa a IX a B) , 8.
Tepis Cristina(clasa a IX a A),9. Horcea
Bianca(clasa IX a B). Juriul a fost format
din: doamna profesoara Purdescu Monica,
doamna profesoara Netedu Anca ,domnul
profesor Arsenie Oliviu, precum si elevii:
Blaj Fabian, Lupsoiu Alina (clasa XII
b),Lupu Felicia (clasa XII A) si Saftau
Anita(clasa aXII C). Prezentatorii din
seara concursului au fost: Dani Nebunu
clasa a XII a B si Amanaloie Alexandra
din clasa a XII a A. Concursul a inceput,
prin prezentarea concurentelor anuntate
mai sus si prin defilarea lor pe scena intr-o
tinuta eleganta ,in jurul orei 19:15 . A
doua proba a constat in intrebarile de cul-
tura generala. Intrebarile au fost din Limba
si Literatura Romana, Istoria si Geografia
Romaniei, concurentele descurcandu-se
bine ,spre surprinderea juriului, tinand
cont de gradul ridicat de dificultate al aces-
tora .
Cea de a treia proba a constat prin
continuarea unei melodi .La un moment
dat melodia se opera, iar participantele
trebuiau sa stie sa continue melodia .
Melodiile au fost hituri si slagare pe care
nu numai tineretul le cunoaste, fiind alese
de catre DJ-ul din aceea seara Rasu Catalin
clasa a XII B. Dupa aceasta proba fetele
s-au retras de pe scena pentru a se schimba
intr-o tinuta de baieti. A avut loc si o pa-
rada de rochii de seara, apoi au urmant
doua fetite cu un superb
dans acrobatic cu cercuri
.Intre timp a cantat for-
matia Balans din Tg Jiu
,care si-au facut numarul
foarte bine, cei din sala
fredonand melodiile ala-
turi de formatie. Dupa re-
venirea pe scena a fetelor
avut loc o proba surprinza
care a constat in stingerea
unei lumanari cu ajutorul
unui pistol cu apa timp de
10 secunde. Apoi a urmat
proba in care fetele trebu-
iau sa recunoasca niste
obiecte care se aflau intr-o
cutie, participantele fiind
legate la ochi. A urmat o
proba foarte amuzanta cu
intrebari capcana ,la care
publicul s-a distrat de mi- cand sala la dans. In acest timp juriul ana-
nune la raspunsul concurentelor. Dupa liza tot ce sa intamplat in aceea seara si
aceasta proba fetele s-au dus sa se schimbe alegea castigatoarele concursului Revenirea
intr-o tinuta care le reprezinta. In aceasta concurentelor s-a facut printr-o mica defi-
pauza a cantat trupa Balans cu melodii lare pe scena.Anuntarea castigatoarelor a
din interpretoriul muzicii populare ,in fata fost facuta de catre domnul director
scenei incingandu-se hore formate din elevi Saceanu Ion.Premiantele concursului de
si profesori. Revinerea pe scena a fetelor miss 2009 au fost urmatoarele: titlul de
s-a facut impreuna cu partenerii lor pen- miss popularitate a fost inmanat concuren-
tru proba de dans .Apoi a urmat proba tei Sburlea Gabriela . Locul III a fost ocu-
recunoasterii partenerului ,concurentele pat de catre concurenta Darla Monica.Pe
fiind legate la ochii si pipaind toti partene- locul II s-a clasat concurenta Tepis
rii doar la fata,trebuiau sa spuna care este Cristina,iar rafnitul titlu de miss si respec-
partenerul lor.Apoi a urmat o proba tivul loc I a fost castigat de catre concuren-
interesanta,in care fetele dupa ce au tras ta Nita Delia.Castigatoarele a fost premia-
un biletel pe care erau niste cuvinte,trebuiau te cu cate un bughet de flori,diploma pe
sa compuna o declaratie de dragoste parte- care era trecut locul ocupat si un cadou
nerului folosind cuvintele respective. surpriza asta depinzand de locul ocupat.
Ultima proba a constat in raspunderea Celelalte concurente au primit cate o diplo-
unor intrebari fara sa foloseasca DA sau ma de participare si un bughetel de flori.
NU.Apoi fetele au mers pentru a se schim- Dupa parerea toata lumea a fost multumi-
ba pentru decernarea premilor.In pauza ta si cred ca s-au distrat si au vazut un
aceasta ne-au incantat cu dansul lor,doua spectacol frumos si bine organizat.
fete de la clasa IX respectiv IX D si din nou
formatia Balans si-a facut prezenta, ridi- Nebunu Vasile Daniel, XII B

Oare de ce...
Oare de ce... verdele nu tre - catori prin muzeu?/verdele
constanta constanta ?/verdele verdele apare in puzzle cand
simte, nu traieste dar plange cut reusite ?/nu stim ca adeva- ocroteste fiinta de bacterie si
pulseaza curaj ?/verdele pe fereastra privesti?/verdele
zambind ?/verdele da directie rata inima are culoare verde ?/ Terra de mizerie?/verdele se
explodeaza’n libere sentimen- pune in viitor sperante si in
in adevar ?/verdele da obsesie verdele se lasa patat de ara- leaga in ansamblul imaginatiei
te ?/verdele nu
naturii si viata vietii ?/verdele miu toamna si tace mereu ?/ ?/verdele ajunge lichefiat prin-
sare , nu zboara,
leaga molecular sentimente verdele aminteste de o prima tre stanci ? /verdele infloreste
nu alearga , nu in-
pasnice ?/totul incepe prin ver- zi a primei primaveri de dra- dimineata, iar la apus se inchi-
noata , nu respin-
de ?/verdele camufleaza som- goste ?/verdele incearca sa de partial ?/verdele e o conexi-
ge , nu atrage , ci
nul in giulgiu fin si trezeste pri- transporte odata cu miscarea une intre natura si tehnologie
doar se lasa trait
viri intense?/verdele desparte lui viata , si reuseste ?/verdele ?/verdele asociaza lumina in
in „freedom’ul”
rosul aprins al laver de albas- e un zgomot acceptat in na- umbra ?/verdele mareste spe-
neascuns ?/ne ui-
trul cerului patat in alb ?/ver- tura sa ?/verdele in mai multe ranta din gradientu’ disperului
mim in scanteia
dele se lasa bland atins de soa- trepte de nuanta se’mpleteste ?/verdele danseaza prin trepte
verde reflectata in
re ?/verdele da culoare banilor ?/verdele canta prin frunzele de imaginatie in fata inaltei
/verdele animea-
?/verdele da miros dulce pri- copacilor ?/verdele automati- oglinzi din centrala sala ?/ver-
za caracterul ar-
maverii , acompaniaza vara , e zeaza armonia din plictis ?/ dele nu se uita prin rama pei-
tistului ?/verdele
rabdator toamna , iar iarna sta verdele picteaza zambet pe sajului ci e perfectul distins de
se lasa vazut de-
cuminte in albul zapezii ?/ver- pietre gri ?/verdele atasaza si pe culmile rasaritului ?/verdele
cat de ochii artis-
dele ne da amintiri placute de agita bucuria in extaz ?/ver- e maximum nivel de energie ?/
tului in sine ? /
basm ?/verdele ne e strain dar d e l a c a n t a i n m a gi a verdele protejeaza in forme
verdele ridica ma-
si cunoscut in acelas timp ?/ Craciunului ? /verdele e masa concentrice sisteme operatio-
inile sa elibereze
verdele se agata de lucruri feri- pe care regele si regina fac nale /verdele inseamna tot ce
curcubeul de ima-
cite ? /verdele se afla in combi- misterios pereche in noroc am scris mai sus ?
ginatie ?/verdele
natie de design si muzica , iar prin simbolul frunzei ? /ver-
te ghideaza prin
totul reda intr-o splendida si dele se numara in pasi cres- Ceausescu Gabriel XI B
lumina neagra ? /

DECEMBRIE 2009 13
 M u r m u r u l J i l þu l u i
LOCURI DRAGI
Cimpoeru Emilia, Drulescu Ionut, Badea
Constantin : La Lubenita-Satul in care locuiesc de cin-
sprezece ani se numeste Valea.Dar oamenii din satele
vecine ii mai spun satului nostru si “Ursoita”.Aceasta
denumire se pastreaza de multi ani si este datorata fap-
tului caci un zvon ciudat a patruns printre sateni,si
acesta era cum ca in satul nostru ar fi trait o ursoaiaca.
Auzindu-se aceasta veste , acestia i-au dat denumirea
“Ursoita”.Satul nostru este situat intr-o zona de deal cu
locuri minunate care fiecare dintre ele au povestea lor.
Povesti pe care si astazi bunicii nostri obisnuiesc sa ni
le spuna, povesti despre aceste locuri de basm pe care
noi le ascultam cu sufletul la gura si speram ca o mica
parte din cele auzite este adevarata. Locuri precum este
“La Lubenita” un loc minunat cu povestea lui ,un loc
care si astazi se mentine exact in splendoarea de alta
data. Satul nostru de sub un deal inalt se aseamana cu
o vale in care se strang mici casute. Acest deal se nu-
meste “La Lubenita”. Aceasta denumire ii vine cu mult
timp in urma datorita faptului ca aici a fost o plantatie
de lubenite .Cu trecerea timpului stapanul plantatiei a
murit,iar mostenitorii lui nu au mai plantat lubenita,
pentru ca pamantul incetul cu incetul a inceput sa-si
piarda din bogatie si nu sa mai putut obtine rod. Astazi
aceasta nu mai exista si locul este pustiu , dar in pusti-
etatea lui este un loc minunat datorita peisajului care se
poate zari din acest loc. Este un loc special ,pentru ca
este cel mai inalt punct si se poate observa orce colt
din vale, iar noaptea daca ai posibilitatea sa te afli in
acel loc poti simti ca cerul este atat de aproape incat
poti sa-l atingi. Acum cu 7-8 ani in urma in satul nos-
tru a venit un grup de americani ,care in varful acestui
deal au infipt o cruce ,oamenii uneori ii mai spun aces-
tui loc la “La Cruce”. In varful acestui deal in care nu
se poate ajunge asa usor oamenii adesea obisnuiau sa
faca un foc mare de tabara, sa se aseze in jurul lui
,dupa care incepeau sa povesteasca. Nu se poate ajun-
ge asa usor pentru ca este un drum destul de lung, iar
dealul este destul de abrupt. Mai intai trebuie sa mergi
pe ulita mare si prafuita a satului , sa urci o coasta
nisipoasa sa mergi pe o pajiste verde ,sa urci din nou
un deal inalt, numai asa poti ajunge in varf. * Locul
meu preferat este un loc foarte frumos,deosebit,care se
afla pe un deal in apropierea casei mele. Iubesc acest
loc inca de cand eram mic ,unde ma leaga amintiri
frumoase si placute. Pe acest deal inalt , se afla planta-
tii cu pomi fructiferi si vita-de-vie.De te sui in varful
lui, vezi o priveliste foarte incantatoare, vezi satul, ca-
sele, vezi oamenii la camp cum muncesc. Primavara
infloresc pomii, iarba inverzeste ,florile infloresc pasa-
relele canta ,iar eu merg cu copii de seama mea sa ad-
miram privelistea. Vara mergem sa culegem fragi, si
stam la umbra pomiilor, iar toamna mergem sa adu-
nam fructele si sa culegem via, iar iarna ,cand ninge
mergem cu saniuta si facem oameni din zapada si ne
batem cu bulgari .Este un loc foarte frumos si eu il voi
indragi mereu ! *Locul copilariei mele este un loc
m
mi nunat care este pe u
minunat un deal numit ,,La Lubeniţă’’
.Eu in acest loc am ffoarte multe amintiri placu-
te.
Cand eram m mic mergeam si eu printre cei
mari sa ma joc jo fotbal iar fetele se jucau
jo foarte frumos. Locul aces-
pietre- un joc
ta pent
pentru mine, este un loc incan-
tat in care merg ori de cate
tator
ori am ocazia si vreau sa
ma relaxez . Cand sunt in acel
14
Nr. 53
loc parca sunt in alta lume deoarece are o priveliste ui- meze. Acest loc m-a invatat at ca nu
mitoare si din care se vad multe locuri departate..Acel conteaza ce vezi,si nu este destul de
loc o sa ramana pentru mine un loc superb in care pot eea ce faci aco-
importanta frumusetea si ceea
sa ma relaxez si un loc in care pot merge sa-mi amin- le mici in interio-
lo, punand suflet in lucrurile
tesc de copilaria mea. mose.M-a determinatt
rul meu le vad fiind mai frumose.M-a
meni nu este niciodata ssi-
sa vad ca increderea in oameni i
Samba Romina Laura : La Parchet . Aceasta gur, de aceea m-a ajutat sa vad ca natura este unul din-
denumire ocupa o portiune destul de mare a dealurilor tre cei mai buni prieteni.Acest loc va ramane mereu o
minunate din Valea.Se afla la o distanta de 1km din comoara valoroasa si pretioasa in care se ascund cele
sat,pentru a ajunge pe acest minunat loc. Pentru a pasi mai frumoase nazbatii ale copilariei.
pe acest meleag,intampini in cale urcusuri si
coborasuri,care te fac sa renunti la acest minunat
loc,pentru a ajunge acolo,si pentru a simti senzatiile pe
care numai acest loc ti le poate oferi cu dragoste si dar-
nicie. Acest loc este magnific,deoarece acest loc a fost
coltul minunat unde parintii nostri si-au petrecut cei
mai frumosi ani ai copilariei si in sufletul carora se as-
cundea o modestie,care facea acest loc sa fie mai placut.
Pentru noi,generatia de astazi,acest loc este o mostenire
si o continuitate a zambetelor,si a jocuriilor practicate
de parintii nostri fiind mandei ca am avut ocazia de a
ne bucura de locul unde s-au bucurat si parintii nostri
cu aceiasi bucurie de care ne bucuram si noi astazi.
Simplitatea si modestia cu care acest loc a fost
stapanit,ne-a determinat si pe noi ca de fiecare data
cand il pasim sa ne gandim ca ne aflam pe un loc sfant
,in care toate problemele noastre sunt uitate de felul
minunat cum arata aceasta denumire.La Parchet,este
precum un tablou care ramane mereu acelasi, mereu-
verde, cu, copaci puternici, care te fac sa te simti ca in-
tr-un vis in nu care ai dori sa se sfarseasca niciodata.
Acest loc ne ofera sanatate fiind un coltisor in care se
gaseste un aer curat,datorita verdetii si paduriilor mi-
Ciuculescu Silviu: Ursoita .Este un sat simplu cu
obiceiuri vechi pe care unii oameni la mai cinstesc si in
ziua de azi. Este un sat situat intr-o zona de deal cu
foarte multa verdeata.Nu este un sat modern pentru ca
nu avem: internet, telefon fix, apa curenta. Este popu-
lat de oameni simpli care isi doresc sa duca o viata li-
nistita alaturi de familiile lor. In Ursoita sunt oameni
care se ocupa cu agricultura, apicultura pentru a avea
din ce sa traiasca. Se traieste o viata destul de linistita
pentru ca nu sunt discoteci, nu trec masini ,dar cel mai
important lucru nu exista criminali. Pe timpul strabu-
nicilor, aici oamenii aveau foarte multe oi ,dar din cau-
za lupilor au decis sa le vanda. Acest sat ramane cu un
aer de siguranta , datorita oamenilor care se ajuta intre
nunate , care mereu a fost drumetia noastra a copiilor, ei, dar si pentru ca nu exista traficanti de droguri,de
bucurandu-ne de fructele pe care le gaseam aici,de jo- carne vie. Sunt mandru de satul Ursoita ,pentru ca aici
curiile pe care le faceam cu atata pasiune , uitand ca ne mi-am petrecut copilaria si inca o sa mai petrec pana
inconjoara o lume cu atatea probleme.Acest loc este iu- cand imi voi gasi un serviciu pentru a putea pleca de
bit de toti copiii care ne creeaza o senzatie ca ne aflam aici.,Am avut o copilarie frumoasa ,fara griji si proble-
intr-o lume a basmelor in care am trait cei mai frumosi me datorita parintilor mei ,care m-au crescut si am pri-
ani ai copilariei in careavea ca personaje pe noi copii,iar mit de la ei o educatie pentru a putea sa ma integrez
in poveste principalele actiuni erau zambetele largi si intr-o societate. Ursoita este inconjurat de o padure pe
lungi ale unor copilasi care se bucurau de aceste mo- suprafete mari care ne ofera lemn pentru costructii ,foc,
mente ca si cand ar fi ultimile .Unele din cele mai fru- Exista foarte multi credinciosi in acest sat care iubesc
moase momente le-am petrecut in mijlocul pe Dumnezeu si-l respecta. Mi-as dori ca acest sat sa
padurii,unde copacul cu o forma haioasa a trunchiului devina unul cunoscut si pentru straini. Ma bucur ca
inconjurat de corzi lungi si groase,avand c denumire triesc in satul Ursoita.
specifica ,,POMUL MAIMUTELOR’’ ajutandu-ne
sa ne imaginam intr-o lume a basmelor si fantezi-
ilor. Pe masura ce cresteam ,uitam sa ne mai bu-
curam de locuriile dragi,si de copilarie, pasind
aici numai de sarbatori, amintindu-ne cu
satisfactie,ca atunci cand eram mici de bancurile
si povestiile pe care le auzeam de la cei batrani
caindu-ne cu durere ca nu am stiut sa pretuim un
lucru asa asa de valoros.De fiecare data cand pro-
blemele ne coplesesc,pasind aici ne sterge tot ceea
ce avem si ne reda zambetul cu aceiasi naturalitate
si cu aceiasi darnicie de a imparti la fiecare un
stropde fericire.Cel mai frumos moment pe care
ni-l amintim si acum,era acela cand ne strangeam
in jurul jocului mic,mancand porumbi copti, ple-
cand satisfacuti, de aceea am facut in acea
zi,gandindu-ne cu nerabdare la ziua ce avea sa ur-
DECEMBRIE 2009
 Nr. 53
Milodin Elisabeta : Fântâna lui Puiu. Acum mul-
ti ani in urma satul Conace nu exista ,era doar satul
Ohaba, un sat foarte apropiat de acest loc.In aceasta
zona nu existau case, erau doar pamanturile oamenilor.
Fiecare om a construit cate un Conac pe pamantul sau
pentru a se adaposti noaptea cand venea sa pazeasca
recolta pentru a nu fi furata. Cu timpul a crescut popu-
latia si oamenii au inceput sa isi construiasca case pe
pamanturile care le aveau .Fiind foarte multi oamenii
care si-au facut case si care locuiau aici s-a format un
sat sub numele de Conace. Cu mutarea oamenilor in
acest sat si construirea caselor unui om caruia ia placut
acest loc a construit o fantana undeva in padure careia
i-a ramas numele de Fantana lui Puiu .
Paius Ionut : Covrigi .Face parte din comuna
Vagiulesti asezat in sudul judetului Gorj. Satul acesta
provine de la un vechi boier pe nume Covrigeanu care
era un bogatas pe care il cunosteau toti oamenii din sat
si de aceea a ramas numele de Covrigi. Este compus din
mai multe locuri care se cheama Centru, Costeni,
Covrigi, Satul principal, Murgulesti, Hobita. De la
Covrigi si pana la Matasari este o distanta de 40kilome-
tri .In acest sat exista biserici care sunt conduse de un
preot pe nume Tuca Constantin , care este foarte bun si
isi face datoria, sunt trei scoli: doua primare si una ge-
nerala. Dar mai stiu ca acest sat candva demult a fost
un mic sat plictisit ,unde nu prea erau locuitori,,cu
timpul s-a mai modernizat putin si are conditiile nece-
sare pentru a locui si a putea sa supravietuiasca oame-
nii. Acum satul are din ce in ce mai multe si ne
putem bucura de viata traind in el. Mai pot spune
ca agricultura este foarte bogata, se fac multe ce-
reale si legume .Exista multe dealuri si campii
bine amenajate si au soluri fertile si bogate.
Locuitorii sunt intelegatori si muncitori si pot
face fata mai usor nevoilor de zi cu zi .Va mai pot
spune ca in satul Covrigi cea mai mare sarbatoare
este Sfanta Marina in care toti satenii se viziteaza,
dau de pomana pentru ca sarbatoarea este inchi-
nata Fecioara Maria care este Maica Domnului
Iisus Hristos. La aceasta sarbatoare participa mul-
ta lume si din alte parti si cu alte obiceiuri.
Drulescu Ionut :Dealul Casii . Locul meu
preferat este o portiune pe un deal care se afla in
apropierea casei mele. Acest loc este foarte fru-
mos si pitoresc pe care eu il admir si il indragesc
inca de cand eram mic.De mergi in varful acestui deal
vezi foarte bine satul si oamenii care muncesc la mun-
ca campului. Pe acest deal sunt multi pomi fructiferi si
vita de vie.Primavara imi place foarte mult pentru ca
inverzeste iarba pomi si florile infloresc iar pasarelele
ciripesc ,este o adevarata priveliste de basm. Vara merg
cu prietenii mei si stam la umbra copacilor si ne jucam
jocuri frumoase,iar iarna mergem si ne dam cu saniuta
si facem oameni de zapada. Eu am ales acest loc pentru
ca mi s-a parut foarte frumos.
Roman Ion : LA FÂNTÂNĂ. Satul meu se numeste
Sura. Este aflat in judetul Gorj, aproape de Siacu. Acest
sat gazduieste o fantana. Aceasta fantana care are o apa
foarte buna, si rece ,deoarece se afla in padure, la 1km
distanta de casa mea. Merg zilnic sa i-au apa, deoarece
este foarte curata, deoarece izvoraste din malul padurii
comunale. Fantana este imprejmuita de un gard con-
struit de sateni. Un covor aurit, din frunzele copaciilor
se asterne pe jos .Primavara ,imi place foarte mult sa
vizitez acesta fantana aflata in padure deoarece sunt
campia este inflorita ,aerul curat si imparfumat de la
flori.Toti oamenii satului indragesc acest loc fiind o
comoara a satului nostru printre multe altele.
Nebancea Letitia.La Râsu. În comuna noastra
Bolboși exista un loc care se numeste “La Râsu”.Este
un loc deosebit, fiind situat pe un deal si inconjurat
de padure. Primavara este un peisaj de nedescris ,pen-
tru ca totul inverzeste, pasarelele se ingana cu tot felul
de cantecele ,poienita de la marginea padurii se umple
de flori si ea parca prinde viata. Cand ajungi acolo, ae-
rul se schimba, deoarece este mai curat mai proaspat si
mai rece. De mult, acolo locuia o singura familie
,pe nume “Rasu”. Oamenii nestiind cum sa nu-
measca acel mic sat, iau spus “La Rasu”. Cel mai
important lucru, este ca inca se mai pastreaza nu-
mele si in zilele noastre. In fiecare an ,in luna sep-
tembrie in aceasta locatie se sarbatoreste
“Festivalul Lautarilor Gorjeni” ,eveniment deose-
bit de placut. In poienita este o fantana, cu apa
rece si buna de baut ,iar oamenii care trec pe aco-
lo cu masinile, opresc pentru a se racorii in zilele
calduroase de vara.
Duica Gheorghe Costel .Satul meu. Cel mai
frumos loc din aceasta lume imi gasesc locul natal,
deoarece el imi este singurul martor ,singurul par-
tas la momentele din viata mea ,fie ele bune sau
rele. Nimic din ceea ce formeaza frumosul exterior
cum ar fii natura cu adevaratele ei frumuseti, boga-
tii ,cu rauri ,cu peisaje mirifice, reale, parca din basme,
nu ma fac sa-mi schimb parerea, deoarece nimic din
aceasta lume nu-I poate reda s-au pastra vie amintirea
copilariei mele. Pot sa zic, ca este un loc mai saracacios
,unde oamenii duc o viata cat de cat modesta, dar asta
nu nu ma afecteze cu nimic, deoarece ma simt mandru
de ceea ce sunt si de acest loc. Nimic nu-I poate pastra
imaginea acestui loc, pentru mine el reprezinta coltul
meu de rai ,e o parte dintr-un paradis aproape pierdut
sau uitat de alti. E un loc cu un peisaj cu o frumusete
unica. Adevarata frumusete a acestui loc, o formam noi,
pastrand vie flacara imaginii si sufletului acestui pa-
mant.
Olaru Ovidiu: Moara Dracilor . Acest loc este situat
pe plaiuriile Gorjului ,la 13km distanta de Matasari,
asezat in frumosa comuna Bolbosi, langa Trestioara si
Siacu. Un colt de rai oferit cu drag de gingasa natura.
Fiind cu dare de mana a gazduit-o pe Moara Draciilor.
O banala moara a boierului timpului acela care se nu-
mea Stican .Taranii cu hainele rupte, si trupuriile obo-
site de munca, ajutati de credincioasele animale ,sa adu-
ca cerealele la moara pentru a obtine faina. Stican fiind
invidiat ca s-a ridicat, si a facut avere i-au zis drac. De
aici si numele de moara draciilor .In prezent, nu mai
exista aceasta moara ,dar celor ce-I duc dorul le-a ra-
mas amintirea locului ,greu de uitat. Frumoasele cante-
ce, mostenite din mosi-stramosi de dragalasele pasarele,
care le redau armonios ,cu calda voce, batranul vant,
care mai adie din cand in cand, doar daca isi mai aduce
aminte,puternicul soare,ne saluta,si ne trimite straluci-
torul mesaj,prin razele de lumina si caldura,atat de mult
asteptate de noi .Toti acesti prieteni de nadejde ,ne ajuta
DECEMBRIE 2009
M u r m u r u l J i l þu l u i
sa fim mai veseli,si sa ne despartim cu greu de acest
tezaur nepretuit pana in prezent. Nostalgicul Jilt, care
isi mai varsa apele din cand in cand pe roadele
muncii,celor ce au ales sa-I faca,un motiv de bucurie
senina,prin cultivarea bogatului pamant romanesc cu
dragalasii porumbi si indinspensabilul grau,pentru a-I
da morii tribut.Ce-I drept,putini mai muncesc paman-
tu.Dar, este cel mai suparat,fiind foarte bolnav de ne-
pasarea celor din jur,care il badjocoresc,arucand guno-
iul in el,fara nici un pic de respect,fiind dispretuit pen-
tru ajutorul care ni l-a acordat atatia ani,si il doare foar-
te mult. Ce curat si sanatos mai era pe vremea cand
inca mai exista moara,simtinduse foarte iubit de
oameni,bucuranduse de respectul lor,care din cand in
cand il mai si curatau,dandu-I un motiv de bucurie in
plus.Sincer mie imi pare rau de el,si il mai vizitez din
cand in cand,el facand parte tot din tinutul ,,Moara
draciilor’’,ca multe dintre altele bogatii ale naturii.
Soseaua principala care este,a fost si v-a fii langa
,,Moara Dracilor’’,le da ocazia trecatoriilor ce colinda
prin aceasta zona,sa vada minunatul paradis,si aceast
loc sa nu fie uitat,cat si denumirea sa ciudata,cat timp
mai exista verde. Ii vine numele aceste,putin , de la o
moara, care pe vremurile acelea ,bune,constituiau un
loc important pentru suflarea comunelor apropiate,a
oameniilor ce imprejura acest loc vestit.Cu carutele tra-
se de boi,sau de iutii cai,dupa posibilitati,zburdau cu
carutele incarcate pana la refuz,cu ata de cuminti,la
randprelucarea lor pentru obtinerea fainii si apoi a pai-
nii rumenite in cuptor .Despre urmatorul cuvant care
insoteste aceasta denumire,nu va pot spune mai
nimic,in prezent mai exista aceasta minunata
moara,prafuita de timp, cu un an in urma,inainte de a
diparea.Dar, dracilor, s-ar putea sa aiba o legatura, cu
proprietarii, acestei mari,cum ne sugereaza denumirea.
In prezent,acet loc,unde era asezata aceasta moara,nu
mai este decat un colt de natura ,inconjurat deverdeata,
strabatut de jilt si sosea. Acest colt de natura, asezat in
Balacesti, aproape de Trestioara si Siacu, starabatut de
Jilt, cu singuranta, peste cativa ani se va uita, din pacate.
Vâlceanu Maria Daniela :Piscul lui Băloi .Înca de
mica am auzit despre denumirea aceasta de ,,Piscul lui
Baloi’’de la batranii satului. Acest Baloi,era un boier
care ,ca oricare boier,avea multe locuri pe care omul de
rand le muncea.Se cultivau diferite recolte din care bo-
ierul lua trei parti si taranul doar o singura parte.Acest
pisc se afla in partea de sud-veat a satului unde eu lo-
cuiesc.Se mai invecineaza cu satul Miclosu in
partea de sud-est a piscului, cu satul numit
Valea,care este parcurs de o padure pe o portiu-
ne mare in partea est,in partea de nord sau apu-
sul soarelui al acestui pisc este tot o portiune
foarte intinsa de padure.In aceasta padure se
gasesc:fagi,stejari,tei,ulmi s.a.Infatisarea nu s-a
prea schimbat insa au mai crescut pe o portiune
din locul respectiv,anumiti pomi:unii fructiferi
alti copaci,ba chiar s-au gasit oameni care au si
diferite potgorii sau alte recolte pe acest spatiu
de teren.Pentru a putea ajunge in aceasta zona si
sa ne adunam fanetele si diferitele recolte,trebuie
sa parcurgem un drum cu multe denivelari,dar
mai intai trebuie sa trecem peste un pod foarte
vechi din lemn.Acesta fiind situat peste o apa
curgatoare numita de batrani ,,Matca”.Acest bo-
ier numit Băloi la inceput a locuit intr-un bordei
cu familia sa.Cu timpul a reusit sa-si ridice o casuta
din lemn cu paie si chirpici.Insa aceasta casa nu si-o
permitea oricine de pe timpul acela.Chiar si pana in
anii trecuti in acel loc mai persista o parte din gardul
impletit din nuiele care inconjura locuinta boierului.
Datorita oamenilor foarte neglijenti acum ,nu mai exis-
ta nimic in acea zona, si nu ne mai putem da seama ca
acolo a locuit cineva,candva.Imprejurul acestuia se afla
un teren intins cu iarba verde,unde ducem vitele la pa-
sune si un loc de distractie si recreere pentru noi.Pe
alaturi se mai afla si diferite plante:salcami,tei,scoabe si
multe altele.
Soiuri de pomi care au crescut fara sa fie plantati de
cineva.Podgoriile din locurile respective sunt intrade-
var puse de oamenii care se cred mostenitori ai acestui
loc.Ei sustin ca batrani lor au muncit la curtea acestui
boier.
15
M u r m u r u l J i l þu l u i
Aparuta la Editura “Maiastra”, in anul
2008, “Inima de licean” este o culegere de
ganduri, emotii si sentimente maiestrit culese
si impletite de domnul profesor Dumitru
Dadalau. Cartea este in acelasi timp o ofran-
da adusa unui adevarat om al scolii de catre
cei ce in slujba carora si-a pus intreaga viata-
elevii sai de la Colegiul Tehnic Matasari. Exista
oameni care au amintiri cat pentru zeci de
vieti,iar pentru profesorul Dumitru Dadalau
viata a insemnat munca si daruire pentru ca
nu pot fi profesori buni cei carora le sare
“tandara” din nimica toata,cei in fata carora
copiii stau smirna pironiti in banci sau dupa
cum scria Jean Bart, “cei gravi care nici nu-si
aruncau ochii la niste scolari marunti atunci
cand acestia il intalneau pe strada sa-l salu-
tau scotandu-si caciulile din cap”La polul
opus se afla dascali ce raman in amintirea
elevilor prin tot ceea ce au fost si au facut.
Un ast fel de dascal este Dumitru
Dadalau,iar generatiile de elevi ce i-au trecut
prin mana isi exprima in cuvinte simple, izvo-
rate din puritatea sufletului de copil, adanca
recunoastere ce i-o poarta pentru fiecare cli-
pa in care le-a fost aproape si le-a indrumat
pasii spre frumos, literatura si iubire.I-a in-
vatat sa-si exprime sentimentele in cuvinte
mestesugute, “inima de licean” cu toate trai-
rile si exaltarile ei sunt frumos surprinse in
aceasta carte. Paginile scrise sincer si simplu
vibreaza de viata.Parcurgandu-le am simtit
din nou toata bucuria acestei varste de aur.M-
am regasit in fiecare cuvant scris de elevi si
amintirile m-au purtat in trecutul vietii mele
de licean.Amintirile frumoase traite de fieca-
re in parte vor ramane vesnic scrise in pagini-
le istoriei Colegiului lor,ceva cu timpul, cu
neobosita lui repeziciune,nu va putea sterge
COLECTIVUL DE REDACÞIE:
FLAVIUS PURCEL (redactor ºef),
ALIN DOBROMIRESCU (redactor ºef adjunct),
CISMARU LAURA (secretar de redacþie),
PANFILOIU ADRIAN, MĂDĂLINA IVAN, DRĂGUŢ ALINA,
CEAUŞESCU ION (redactori)
Tehnoredactare computerizată: MARIANA JDEICĂ
16
16
niciodata.Iar dumneavoastra domnule profesor
va veti regasi in vorbele si nu sufletele lor in-
totdeauna.Exemplu poate fi poemul inchinat de
catre o tanara liceanu (a altui liceu ) profesori-
lor ei,si mesajele transmise de elevii dumnea-
vostra.
“Ai sapat fantani in sufletele fragede
Din care sa bea lumina vietii
Cei insetati de ea.
Ai deschis portile albastre acelora
Care te-au lasat sa intri
In gradina viselor lor.
Ai hranit cu roadele mintii tale
Pe cei saraci si flamanzi
De fructe coapte.
Ai daltuit in stancile abrupte
Ale altor suflete,figure insufletite
De picurii sufletului tau.
Si din cate povesti ai inventat
Eu sun tuna dintre ele
Dar cea mai frumoasa esti tu
Invatatorule, poveste intre povesti.
Oamenii mari raman mereu bogati
de leaganul formarii lor oricat de de-
parte ar ajunge sau oricat de inalte ar
fi zarile spre care se avanta.M-am bu-
curat nespus de mult sa gasesc, in pa-
ginile acestei carti,scrisori de la absol-
ventii liceului, boboci visatori, stingheri
si optimisti, ajunsi acum in pragul ma-
REDACÞIA:
FUNDAÞIA „MURMURUL JILÞULUI„
COLEGIUL NAÞIONAL TEHNOLOGIC
MÃTÃSARI - GORJ
Tel/Fax. 0253 - 376.351, 0253 - 376.883;
ISSN 1583 - 2287
DECEMBRIE 2009
Nr. 53
turitatii , n-au uitat si reprezinta cu mandrie
Colegiul lor oriunde ar fi, chiar daca fiecare
dintre ei s-a aruncat in valurile tumultoase ale
vietii imprevizibile.In fapt “Inima de licean”
imbina subtil si frumos toate aspectele
culturale,laice si sociale ale judetului si ii
aduce aproape pe toti care sprijina activitatea
intelectuala si culturala.Sunt nume mari ( zia-
risti, poeti, profesori ) care ne fac si care au
fost mereu nelipsiti din mijlocul elevilor ori de
cate ori au avut nevoie de un exemplu demn
de urmat.Au participat impreuna la sarbatori,
la sezatori si la claca,la lectii de dirigentie,la
prezentari de carte,rugandu-se sa-si auda
discipolii zicand asemeni lui Blaga:
“Doamne,ajuta-mi sa nu fiu niciodata multu-
mit de mine insumi”.Filele cartii ascund “o
poveste intre povesti…”, intre acestea cuvin-
tele domnului director Dumitru Bunoiu (
Dumnezeu sa-l odihneasca! ) exprima elocvent
mesajul pe care fiecare dintre noi incearca
sa-l transmita de fiecare data unei personae
in care credem cu adevarat si de care ne sim-
tim sufleteste aproape:“In toate exista o
masura,dar orice masura si de oriunde ar fi ea
este prea mica pentru a gasi rezultatul muncii
si daruirii pentru invatatura, cultura, date si
obiceiuri din acest colt mirific dat si lasat de
Dumnezeu acestui profesor Mitica Dadalau
[…]Dumnezeu este cu cei mai buni si cu cei ce
lasa altora ceva bun dupa ce nu vor mai fi,iti
multumesc ca mi-ai oferit azi posibilitatea
unei desfatari sufletesti si confirmarea ca nu-
mai cei ce au ceva in comun pot sta alaturi
unul de altul si pot fi prieteni.”
Sunt cuvinte mari spuse de oameni mari pe
care Colegiul Tehnic Matasari,prin intermediul
neobositului profesor Dumitru Dadalau,a avut
onoarea de a-i avea aproape.Fiecare dintre ei
a contribuit la scheletul acestei carti, cu ura-
rile de bine, mesajele de incurajare, gandurile
profunde si cuvintele frumoase.“Inima de lice-
an” aduce la un loc oameni cu cunostinta,copii
cu suflete pure,traditie si istoric local.Intr-o
viata de om,domnule profesor ati acumulat
mult,dar ati restituit la fel de mult!
prof. Bertea Emanuela,
Director Scoala Generala Nr.1 Valea
PRE-PRESS
& TIPAR:
S.C. TIPOGRAFIA
PROD COM S.R.L.
Târgu-Jiu
Tel. 0253-212.991