Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
deoarece determina legea aplicabila nu potrivit unei reguli generale, ci in legatura cu punctele de
legatura ale cazului, astfel incit legea determinate sa fie cea mai indicate pentru aceasta speta.
6. Notiunea si caracterele raportului juridic cu element de extranietate.
Element de extranietate, din Latina extranes= strain. Raportul juridic are 3 elemente; obiect,
continut, subiecte.
Raportul juridic civil are aceleas elemente, fiind caracterizat prin 3 trasaturi;
- raport social;
- raport volitional
- in rportul civil, partile se afla pe picior de egalitate.
Ori de cite ori in raportul juridic apare un element strain se paraseste aplicarea dreptului civil si
intra in aplicare dreptul international privat.
Ex; un cetatean al RM se casatoreste cu un cetatean strain pe teritoriul RM. Elementul straint este
cetatenia straina a unuia din viitorii soti.
Elementul strain la care se refera DIP reprezint orice imprejurare de fapt din cauza careia relatiile
de drept privat intra in contact cu mai multe sisteme de drept.
Elementul strain nu este o parte componenta a structurii raportului juridic, ci el este o imprejurare
care se leaga de de oricare dintre cele 3 elemente; subiect, obiect, continut.
Intr-un rport jurdic pot exista unul sau mai multe elemente de extranietate.
Ex; 1. rportat la subiectele raportului juridic rezulta ca pentru persoana fizica exista urmatoarele
elemente de extranietate; cetatenia,domiciliul sau resedinta in strinatate; pentru persoanele
juridice ca elemente de extranietate intilnim; nationalitatea, sediul sau fondul de comert.
2. raportat la obiectul raportului juridic; locul situarii bunului ( in strainatate)
3. raportat la continutul raportului juridic; locul incheierii actului juridic in sens de negotium juris
( ex; o firma moldoveneasca incheie in strainatate un contract cu o firma straina, in vederea
prestari de catre aceasta din urma a unor servicii pe teritoriul RM); Locul intocmirii inscrisului
constatator- locus regit actum; locul unde urmeaza sa-si produca efectele un contract locus
executionis; locul procedurii faptului illicit cauzator de prejudiciu- lex loci delicti comissi- legea
locului unde se produce accidentul.
4. rportat a problemele de procedura; locul solutionarii litigiului este in strainatate( 2 soti
moldoveni devorteza in Italia).
Difinitia elementului de extranietate;
In doctrina se apreciaza ca prezenta elementului de extranietate intr-un raport juridic produce 2
efecte;
- elemental de extranietate constituie criteriul de delimitare a raporturilor de DIP fata de
orice raport civil
- elementl de extranietate determina conflictele de legi, fie aplicarea normelor materiale
interne sau unificate.
Aceasta situatie conduce la concluzia ca DIP are o metoda de reglementare specifica diferita de
cea a dreptului civil. Aceasta metoda dupa caz este, metoda conflictuala sau metoda aplicarii
nemijlocite a normei materiale ( substnatiale).
8. Corelatia intre DIP si alte ramuri e drept.
9. Conflictul de legi in situatii specifice.
Solutionarea unui conflict de legi presupune, in primul rind, determinarea momentului in care ne
aflam;
a) in momentul nasterii,modificarii,transmiterii sau stingerii unui drept;
b) in momentul producerii efectelor raportului juridic a carui punere in valoare se cere.
In prima situatie sintem in prezenta unui conflict de legi in spatiu si se pune problema care din
cele putin 2 legi este competenta a se aplica.
In cea de-a doua situatie este vorba de un conflict de legi in timp si spatiu, astfel spus un conflict
intre legea sub imperiul careia s-a nascut dreptul subiectiv si legea locului unde acesta se invoca.
Conflictul este in timp intrucit in momentul nasterii dreptului si momentul invocarii lui trece
un anumit interval de timp si este spatiu deoarece ambele sisteme juridice ( cel care s-a nascut
dreptul si ce al forului) coexista spatial.Acest tip de conflict se poate prezenta sub 2 forme;
1. dreptul subiectiv se naste ( se modifica, se stinge) in cadrul dreptului intern al unuei tari si este
invocat ulteori in alata tara. In momentul nasterii ( modificarii, stingerii) dreptului nu exista
conflict de legi, acesta apare in momentul invocarii dreptului subiectiv. DE ex; doi cetateni
francezi se casatoresc in Franta ( problema de drept intern), iar apoi solicita recunoasterea
efectelor juridice ale casatoriei in Moldova, chestiunea ce pune in discutie concurenta dreptului
francez cu cel moldovenesc.
2. dreptul subiectiv se naste( se modifica, se stinge) in cadrul DIP al unei tari si este invocat
ulteori in alata tara. De ex: doi cetateni unul francez si unul Italian se casatoresc in Franta
( prblema de DIP), si ulteori cer recunoasterea efectelor juridice ale casatoriei in RM. Asadar, in
RM se ridica problema eficacitatii internationale a casatoriei incheiate deja in cadrul international.
Conflictul de legi in timp si spatiu presupune existenta unei situatii juridice dobindite conform
legii competente dintr-o anumita tara si recunoasterea acesteia in alata tara. Este vorba de
eficacitatea internationala a unei situatii juridice dobindite, iar conflictul induce teoria
recunoasterii drepturilor dobindite sau teoria efectelor extrateritoriale ale drepturilor castigate
Norma conflictuala specifica DIP este norma de drept care solutioneaza conflictul delegi, adica
desemneaza legea interna competenta sa cirmuiasca raportul juridic cu element de extranietate.
Ele nu arata nemijlocit care sint drepturile si obligatiile partilor raportului juridic cu element de
extranietate, cid oar indica legea materiala aplicabila fondului acestui raport juridic.
Sistemul de drept astfel determinat poarta denumirea de : legea cauzei. ( lex causae)
Norma conflictuala are rolul de a stabili care dintre sistemele de drept in prezenta este chemat sa
aplice peparcursul existentei raportului jurdic. Din momentul desemnarii legii competente rolul
normei normei conflictuale inceteaza. Din acest motiv, s-a spus , ca norma conflictuala apare ca o
norma de trimitere de fixare.
Norma conflictuala rezolva doar o problema prejudiciala- conflictul de legi- in timp ce norma
materiala ( substantiala)cirmuieste pe fond raportul juridic.
Norma conflictuala are o aplicare prealabila fara de norma substantiala; dupa ce instanta se
declara competenta, se determina mai inti sistemul de drept aplicabil si apoi se determina din
acest sistem legea matereala.
Continutul normei conflictuale constituie domeniul la care se refera, sau material care va fi
reglementata de un anumit sistem de drept, adica, continutul normei conflictuale determina sfera
de aplicare in spatiu a unei legi.
Legatura normei conflictuale este acel element structural care localizeaza legeaaplicabila
raportului juridic cu element de extranietate, aratarea legii aplicabile constituie insasi functia
normei conflictuale.
Pentru a-si arat functia, deci pentru a arata care este legea aplicabila, norma conflictuala opereaza
cu anumite criterii care delimiteaza aplicarea uneia sau altei legi, numite puncte de legaura. Ele se
numesc astfle, deoarece au menirea de a arata care este legatura dintre raportul juridic concret si
un anumit sistem de drept, pe care il recomanda legutura normei conflictuale. Cele mai
importante puncte de legatura cunoscute sint cetatenia, teritoriu, pavilionul.
12. Strutura normei conflictuale . Formule de fixare.
Normele conflictuale au o structura proprie diferita de normele de drept, care este formata din
ipoteza, contin, aplicare.
Elementele de structura ale normei conflictuale se numesc continut si legatura.
Continutul- este acea parte a normei conflictuale care indica felul raportului juridic. Continutul
normei determina cimpul de aplicare in spatiu a unei legi.
Legatura- este acea parte a normei conflictuale care indica legea aplicabila.
Norma conflictuala intotdeuna are un singur continut, dar poate sa aiba mai multe legaturi. Ex .
art 1609 alin 1 CC.
Dupa felul legaturii normele conflictuale sint divizate in unilaterale - legatura trimite la legea unui
stat concret, adica la legea proprie (ex; art. 1609 alin. 1 (b) CC). si bilaterale- legatura trimite la
legea unui stat srain, acest tip de legatura se numeste Formula de Fixare.
Clasificarea formulelor de fixare;
-lex nationalis legea nationala a persoanei fizice
-lex societates legea nationala a persoanei juridice a societatii.
-lex reisitae- legea locului situarii bunului
- lex loci contractus- legea locului incheierii contractului
- lex loci solutionis-legea locului executarii contractului.
- lex loci delicti commis- legea locolui unde a fost savirsit delictul.
-lex fori/ lex arbitri legea instantei de judecata si legea arbitrajului.
- lex flagi- legea pavilionului.
- lex benignitates-legea cea mai favorabila
- lex voluntatis- legea aleasa de catre partile contractului.
Dupa forta juridica normele conflictuale se clasifica in ;
Imperative- se aplica permane, obligatoriu.
Dispozitive- la dorinta dintre parti.
Alta problema ete interpretarea legii straine. Interpretarea legii straine poate avea consecinte
asupra solutionarii unui litigiu pornind de la natura interpretarii, organizarea instantelor
judecatoresti si a cailor de atac.
Interpretarea incorecta poate sa constituie sau nu motiv pentru indepartarea unei hotariri
judecatoresti supusa sau nu recursului.
15. Izvoarele DIP
In ceea ce priveste izvoarele interne, distingem intre izvoarele materiale ale dreptului in general si
DIP in special, determinate de conditiile materiale de existenta soaciale si izvoarele formale,
reprezentind formele specifice in care se exprima normele DIP. Din acest din urma fac parte si
convetiile internionale bilaterale sau multilaterale prin care se reglementeaza problemele de DIP
si la care tara noastra este parte. In sens larg, referindu-ne la conventile internationale, vom avea
in vedere tratatele, protocoalele, pactele si acordurile internationale care include norme de DIP.
1. Tratatele, conventiile si acordurile de asistenta juridical prevad modalitati de solutionare a
conflictelor de legi in ceea ce priveste capacitatea persoanelor, incheierea casatoriei, raporturilor
personal nepatrimoniale si patrimoniale dintre soti cu privire la divort, anularea sau nulitatea
casatoriei, adoptiei, sucesiunii, testamentelor etc.( ca ex . Conventia de la Minsc 1993 privind
asistenta juridical in materie civila , familiala si penala incheiate intre statele CSI).
2. Conventiile consulare contin norme care intereseza direct sau indirect DIP; succesiunea sau
forma actelor, imunitatea consulilor sau a personalului consular, conditia juridical a strainilor,
material de tutela si curatela, acte notariale etc.
3. Conventii universale multilaterale, ex; Conventia de la Viena 1980 cu privire la vinzarecumparare de marfuri.
Cutuma este o regula stabilita in practica vietii sociale si respectata un timp indelungat in
virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie.
Cutumele ca izvor de DIP sunt niste cutume comerciale, care pot fi locale si regionale, in unele
cazuri universale.
Practica judiciara desi nu constituie izvor de drept, jurisprudenta are un rol creator in
interpretarea normelor de DIP. Neavind valoare de precedente si nefiind obligatoriu din punct de
vedere juridic, practica judiciara are importanta in ceea ce priveste interpretarea normei de DIP si
completarea lacunelor din aceasta materie . In motivarea unor hotariri judiciare pot fi intilnite
referiri la aceasta practica.
16. Istoricul aparitiei si dezvoltarii DIP ( carzcteristica general)
Primele elemente ale DIP au apart odata cu statul, si izvoarele semnaleaza reguli de DIP inca din
mileniul al 3-lea i.e.n in Orientul Indepartat, in China si India.
Unele tratate din antichitate au meritul de a fi consacra primele dispozitii de DIP. Polisurile
grecesti, pentru care in principiu strainul nu era considerat a fi subiect de drept, au consimtit la
semnarea unor conventii bilaterale prin care au acordat reciproc resortisantilor facultatea de a sta
in justitie si de a se bucura de unele drepturi private.Altfel spus, aceste tratate au continut primele
clauze referitoare la conditia juridica a strainilor si la asistenta juridica internationala.
Aranjamente similare au fost semnate si de Roma la inceputurile sale dar numai cu unii dintre
vecinii sai.
Deci despre normele de DIP, despre conflicte de legi, nu putem vorbi decit odata cu aparitia unor
reguli speciale in Imperiul Roman. Datorita schimbarilor pe care le faceau cu populatia
provinciilor cucerite, romanii au fost nevoiti sa-si puna problema aplicarii unor sisteme
concurentiale de drept; dreptul roman si dreptul autohton.Astfel, in vreme ce romanilor le erau
aplicabile norme de drept roman, in relatia cu peregrinii se aplicau norme de drept al gintilor. S-a
pus problema concursului de legi intre dreptul roman si popoarelor cucerite.
Normele conflictuale au aparut cind nivelul productiei s-a tradus printr-un schimb de marfuri si
deplasari da oameni in sisteme juridice diferite.
Normele conflictuale de drept au cunoscut evolutii care au marcat adevarate sisteme referitoare la
statutul strainilor;
1) Primul dintre aceste sisteme a fost adoptat la inceputurile sclavagismului. Strainului ii era
refuzat orice drept, in sensul ca nu i se aplica nici legile sale proprii pentru ca nu erau recunoscute
de statul in care se afla si nici legile acestui stat pentru care strainul era considerat in afara
societatii;
2) Ulteori, intr-un sistem mai moderat se considera ca strainul ii sint aplicabile legile sale
personale, adeca ale tarii careia ii apartine, facindu-se total abstractie de legile statului pe teritoiul
caruia se afla.
3) Sistemul teritorialitatii legilor considera ca indivizilor aflati pe teritoriul unei tari, fie ca erau
sau nu cetateni, le erau aplicabile legile locale ale tarii pe teritoriul careia se aflau.
Toate aceste 3 sisteme exclusiviste nu erau de natura sa cunoasca, sa dezvolte sis a resolve
conflictele de legi,ci, dimpotriva, tocmai se evite un astfel de conflict prin excluderea concurentei
dintre doua sau mai multe sisteme de drept. In cadrul unor astfel de sisteme nu puteau sa apara sis
a se dezvolte norme de DIP.
4) In sistemul mixt, se aplica strainului in parte legile sale si in parte legile tarii pe teritoriul careia
se afla. Este sistemul in cadrul careia au aparut si s-au rezolvat probleme ce au condus la aparitia
unor norme de DIP, conditionate de existenta unor premise absolute necesare;
a- trebuia sa existe schimb de marfuri de o oarecare intensitate intre diferite tari, regiuni sau
provincii, care sa implice un anumit conflict;
b- strainii sa aiba dreptul de a participa la operatiunile juridice pe teritoriul anumitei tari straine.
c- dreptul civil al acestor tari sau regiuni, cu sisteme juridice de valoare egala, sa fie diferite prin
continutul sau.
17. Calificarea si conflictul de calificari.
Calificarea reprezinta determinarea continutului notiunilor folosite de norma conflictuala.
A califica un orici act, fapt sau relatie inseamna a arata in care din categoriilei sau notiunile
juridice existente se incadreaza acestea pentru a putea devein un act juridic, fapt sau raport
juridic.
Calificarea este o operatiune logico-juridica de descifrare a sensului notiunilor juridice care
exprima continutul si legatura normei conflictuale si este totodata o interpretare a acestor notiuni
raportate la un anumit sistem de drept.
Factorii care determina calificarea sint;
1) Notiunile si termenii cu sensuri diferite in sistemele de drept. ( ex; prescriptia actiunii in justitie
in dreptul englez este o problema de procedura; in sistemele continentale prescriptia este o
chestiune de drept material).
2) In unele sisteme de drept,notiuni, institurtii juridice din alte sisteme pot fi necunoscute.
3) Este posibil ca sisteme de drept diferite sa incadreze acleasi institutii si situatii in notiuni si
intelesuri diferite. Ex; considerind logodna ca fiind un contract, ruperea ei poate fi considerate ca
tine de raspunderea contractuala. Considerind-o a fi un fapt juridic, ruperea ei poate constitui un
temei al raspunderii delictuale.
In fine, este posibil ca folosind metode diferite, in sisteme de drept diferite sa se ajunga la acelasi
rezultat.
Dupa momentul in care intervine distingem intre calificarea primara si secundara.
1) primara este acea calificare prin care se determina legea competenta.
2) secundara este calificarea subsecventa calificarii primare si nu influenteaza desemnarea legii
aplicabile. Ea intervine dup ace s-a facut calificarea primara si este o problema a legii interne lex
causae.Aceasta deoarece neexistind un conflict de legi, calificarea secundara este data de legea
cauzei.
Conflictul de calificari
Cind notiunile folosite de norma conflictuala sint calificate in mod diferit de sistemele de drept cu
care se afla in contact ne aflam in prezenta unui conflict de calificare.
Rezolvarea unui conflict de legi poate depinde de felul in care este solutionat conflictul de
calificare, deoarece mai intii trebuie solutionat conflictul de calificari si in funtie de acesta, se
solutioneaza si conflictul de legi.
Cu privire la legea dupa care se face calificarea, exista mai multe sisteme de reguli si exceptii
Ca ex; calificarea dupa lege instantei lex fori, calificarea dupa lex causae:, teoria calificarii
autonome, calificare dupa proper low- specifica dreptului englez.
18. Retrimiterea in DIP.
Normele conflictuale au caracater national intrucit sunt creatia legiuitorului sau jurisprudentei
fiecarui stat in parte. Din particularitatile fiecarui sistem national de drept international privat
decurge consecinta diversitatii normelor conflictuale care pot da nastere la 2 tipuri de conflicte ale
normelor conflictuale.
1. Conflictul pozitiv. Intr-o situatie juridica data, fiecare dintre normele conflictuale in prezenta
atribuie competenta proprii legi interne. Ex; un cetatean german cu ultimul domiciliul in Franta
moare in aceasta tara lasind o avere mobiliara. Se pune problema carei legi va fi supusa
succesiunea; legii germane, ca lege nationala a difunctului sau legii franceze, ca lege a statului pe
al carui teritoriu a avut ultimul domiciliul? Norma conflictuala germana atribuie competenta legii
nationale a difunctului, deci legii germane ce reglementeaza materia succesiunilor. Dimpotriva,
daca se va ivi in fata unui tribunal francez, acesta va face aplicarea legii interne intrucit norma
conflictuala frnaceza supune succesiunea mobiliara legii ultimului domiciliu al difunctului.
Conflictul pozitiv exclude retrimiterea.
2. Conflictul negativ. Fiecare dintre normele conflictuale nationale se declara necompetente in
reglementarea unui raport juridic cu element de extranietate si trimite la sistemul de drept al
celuilalt stat ori la dreptul unui stat tert. Aceasta situatie da nastere retrimiterii. Astfel, statutul
personal al uni englez domiciliat in Franta este supus legii sale nationale, adica dreptului englez.
Norma conflictuala engleza desemneaza, ca legea competenta in materie, legea franceza ca lege a
domiciliului. Daca litigiu apare in fata judecatorului francez, acesta va urma propria norma
conflictuala care il trimite la dreptul englez, care la rindul sau retrimite la dreptul francez.
Spunem ca dreptul forului admite retrimiterea continuta in norma conflictuala straina.
Conflictul negative este prima conditie a existentei retrimiterii. A doua conditie este ca dreptul
forului sa admita retrimiterea, adica sa trimita la intregul sistem de drept strain, inclusiv la
normele sale conflictuale.
Difinitia notiunii. Retrimiterea este acea institutie a DIP, provocata de conflictul negative dintre
normele conflictuale in coliziune cu privire la un raport juridic cu element de extranietate, in
sensul ca fiecare norma conflictuala confera celeilalte competenta de a cirmui raportul juridic
respectiv.
Retrimiterea este de 2 feluri;
a) retrimiterea de gradul 1 ( retrimiterea simpla sau trimiterea inapoi), exista atunci cind norma
conflituala a forului desemneaza drept competenta dreptul strain a carui norma conflictuala, la
rindul sau, atribuie competenta dreptului forului;
b) retrimiterea de gradul 2 ( retrimiterea complexa sau dubla retrimitere) exista cind norma
conflictuala straina aplicabila in virtutea normei conflictuale a forului atribuie competenta
dreptului unui stat tert.
19. Ordinea publica in DIP.
Ordinea publica in DIP reprezinta un mijloc exceptional prin care se inlatura aplicarea legii
straine cind este contrara principiilor fundamentale ale legislatei forului.
Ordinea publica reprezinta ansamblu normelor juridice si al principiilor generale ale dreptului
care consacra o anumita orinduire. Dispozitiile referitoare la ordinea politica, economica si
sociala au un character imperative.
Ordinea publica poate fi invocate daca sunt indeplinite cumulative 2 conditii. Prima, legea straina
trebuie sa fie competenta a reglementa raportul cu element de extranietate.. lgea straina aplicabila
trebuie sa fie contrara principiilor fundamentale ale dreptului instantei. Inlaturarea legii straine se
produce atunci cind deosebirile dintre reglementarile in prezenta sint esentiale.
Notiunea de ordine publica in dreptul intern si in DIP urmaresc acelasi scop, protejarea intereselor
fundamentale ale statului.
Caracterele esentiale ale ordinii publice sint configurate de modul in care actioneaza in DIP.
Ordinea publica este un mijloc prin care se limiteaza aplicarea legii straine in raporturile cu
element de extranietate. In fiecare imprejurare concreta, autoritatea locala va aprecia masura in
care legea straina contravene principiilor fundamentale ale propriului sistem de drept.
Ordinea publica este variabila in spatiu, deoarece continutul ei difera de la un sistem de drept la
altul. In unele state, o institutie juridica poate sa nu fie admisa ori sa fie permisa in conditii
restrictive, determinind un anumit continut al ordinii publice.
Ordinea publica este variabila in timp, intrucit continutul ei se poate modifica in cadrul aceluias
sistem de drept. Modificarea se produce produce prin schimbarea conceptiei legislative intr-un
anumit domeniu.
20. Conditia juridica a strainilor.
Este considerat a fi strain, persoana care se gaseste pe teritoriul unui stat fara a avea cetatenia
acestuia.
Conditi juridica a strainului este definite ca fiind totalitatea normelor juridice prin care se
determina drepturile si obligatiile pe care le are strainul intr-o anumita tara. Aceasta conditie
intereseaza capacitatia de folosinta a strainului. Intre conditia jurdica a strainului si conflictul de
legi in material respetiva, desi au unele tangente si tin de DIP, nu se confunda si trebuie
delimitate una de alta.Pentru a doesebi aceste materii, trebuie sa tinem cont de urmatoarele;
a) noirmele care reglementeaza statul juridic al strainului sint norme materiale, iar normele care
solutioneaza conflictul de legi in aceasta materie pot fi conflictuale si materiale.
b) statutul juridical al strainului cuprinde nu numai drepturile si obligatiile de drept civil in sens
larg, dar in general drepturile si obligatiile recunoscute strainului in statul in care se afla.
c) conditia juridical a strainului determina drepturile si obligatiile pe care acesta le are in statul in
care se afla si nu adduce atingerea drepturilor si obligatiilor acordate de statul caruia persoana
fizica apartine prin cetatenie sau domiciliul.
d) conflictul de legi in aceasta materie poate sa apara numai daca strainul ii sint recunoscute
careva drepturi in statul unde se afla.
Conditia juridica a strainului intereseaza capacitatea de folosinta, iar conflictul de legi intereseaza
capacitatea de exercitiu. Continutul capacitatii de folosinta a persoanei straine intotdeauna este
reglementat de legea statului in care strainul se afla si nu de legea statului caruia el apartine.
Relatiile dintre state se dezvolta in conditii inegale, fapt care se datoreste nivelului evolutiv al
raporturilor de pace, prietenie si colaborare dintre state. Aceasta a adus la eloborarea de catre state
a diferitelor forme ale conditiei juridice ale strainului, care se aplica strainilor in dependenta de
apartenenta acestora la unul sau la altul. DIP cunoaste citeva forme ale conditiei juridice a
strainului;
1)Regimul national. Prin regimul national statul acorda strainului drepturile civile de care se
bucura propriii sai cetateni.
2)Regimul special, potrivit caruia strainului I se acorda drepturile prevazute de legi sau in vreun
tratat international. Legea sau tratatul international pot stabili un regim special al strainului, regim
care difera dupa continutul sau de regimul national .
3)Regimul clauzei natiunii cele mai favorizate, in conformitatea cu care strainului-cetatean al
unui stat- I se acorda drepturile civile in volum cel putin egal cu volumul drepturilor acordate
cetateanului orivarui stat tert. Acest regim presupune existenta unei conventii internationale prn
care se acorda clauza natiunii cele mai favorizate. Conventia poate fi bilaterala sau
multilaterala.Cele mai des aceste conventii sint incheiate in domeniul comertului exterior si se
refera la comertul si platile internationale, transportul international, ocrotirea proprietatii
intelectuale, drepturile si obligatiile persoanelor fizice si juridice straine s. alte domenii.
Astfel pentru determinarea legii care guverneaza regimul juridic al persoanei fizice sau, altfel
spus al legii personaale a persoanei fizice in unele state se aplica criteriul cetateniei ( lex
patriae) , in favoarea acestui criteriu sint aduse urmatoarele argumente.
1) cetatenia privita ca o legatura politica si juridical intre persoana si stat tine de
suveranitatea statului, astfel incit este in competenta exclusiva a statului de a determina
regimul juridic al cetatenilor proprii, volumul si continutul drepturilor si obligatiilor
acestora;
2) cetatenia se materializeaza intr-un anumit volum de drepturi si obligatii reciproce,
principala obligatie a statului fiind acordarea mijloacelor juridice de protectie a drepturilor
lezate.
3) Cetatenia privita ca apartenenta la un stat este o urmare a unitatii nationale a statului, care,
la rindul sau, este principiul de baza al formarii orecarui stat contemporan.
4) In present procedura modificarii sau iesirii din cetatenia unui stat este reglementata in asa
mod, incit face practic imposibila pierderea sau iesirea din cetateania unui stat inainte de a
dobindirea cetateniei altui stat, fapt e prezinta in sine o garantie a protectiei drepturilor
personale. S. alte principii
Cel de al doilea criteriu, al domiciliului.Sensul juridic al acestui criteriu de determinare a
regimului personal al persoanei fizice consta in faptul ca domiciliul este un centru principal al
vietii economice si social cotidiane a persoanei fizice, centru care creaza o legatura juridical intre
persoana si statul.
In doctrina juridical a statelor are aplica criteriul domiciliului s-au formulat citeva principii ale
domiciliului;
1) orice persoana fizica are domiciliul. Nu poate eista vrio persoana fara domiciliul. In
scopul realizarii acestei reguli statul recunoaste dreptul domiciliului al persoanei fizice
locul unde acesta s-a nascut, adica domiciliul de provenenta.
2) Omul nu poate avea doua sau mai multe domicilii in acelasi timp. Schimbarea domicilului
de provenenta si dobindirea altui domiciliu, la alegere,inseamna pierderea celui dintii
domiciliu.
3) Domiciliul inseamna o legatura dintre persoana fizica si legile care functioneaza in acea
localitate, respective domiciliul este o apartenenta la circumscriptia legala, la un
teritoriu in care se aplica in mod uniform anumite norme juridice.
Alegerea criteriul de determinare a legii personale proprii persoane fizice depinde in mare masura
de traditiile istorice ale statelor, de practical or judecatoreasca in domeniu.
23. Capacitatea persoanei fizice in DIP.
Calitatea de subiect drept a persoanei este strins legata de existenta capacitatii juridice, care
reprezinta aptitudenea generala si abstracta a persoanei de a avea, in conditiile legii, toate
drepturile si obligatiile posibile, in orice domeniu al raporturilor juridice.
Capacitatea persoanei fizice este un alt domeniu de aplicare a legii nationale, aceasta lege
reglementind atit capacitatea de folosinta cit sic ea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta este supusa legii nationale, aceasta lege determinind inceputul si sfirsitul
personalitatii .
Corelativ capacitatii de folosinta exista incapacitatile de folosinta care necesita o analiza speciala
in planul DIP si care lipsesc persoana de posibilitatea de a avea anumite drepturi si obligatii
civile.
Incapacitatile sunt supuse unor norme conflictuale diferite in functie de calificarea care li se
acorda;
1. incapacitatile cu caracter de sanctiune civila, de pilda, decaderea din drepturile parintesti, sunt
supuse legii nationale a persoanei in cauza;
2. incapacitatile cu character de ocrtire sint, in functie de sfera persoanelor intre care actioneaza;
a) incapacitate de folosinta absolute, ca ex; incapaciatea minorului sub 16 ani de a dispune prin
donatie sau testament, incapacitatea minrului peste 16 ani de a dispune prin testament de mai mult
4.conditia juridical a strainului reglementeaza diferite aspecte ale vietii persoanei fizice straine, de
aceea normele juridice se contin in textile diferitelor acte normative ale statului sau in tratatele
internationale la care este parte statul in care se afla strainul.
Aceste principii sint valabile si penru legislatia RM.
Astfel, legislatia RM determina ca se considera cetatean strain persoana care nu are cetatenia RM,
dar are dovada apartenentei la un alt stat, iar apatrid este persoana care nu are cetatenia RM si nici
dovada apartenentei sale la un alt stat.
Acordarea regimului national tuturor cetatenilor straini si apatrizi ( fara cetatenie) se fondeaza pe
principiul egalitatii si non-discriminarii persoanelor fizice din diferite motive. In acest scop
legislatia RM prevede ca cetatenii straini si apatrizii sint egali in fata legii si a autoritatilor publice
fara deosebire de rasa,nationalitatea,origine etnica, religie,sex, apartenenta politica,avere.
Cetatenii straini si apatrizii au si drepturi limitate, nu se bucura in RM de drepturi politice. Nu pot
fi membri de partied si de alte organizatii-sociale. Regula generala este ca cetatenii straini si
apatrizii nu pot fi antrenati in cimpul muncii in domeniile care asigura securitatea statului, ordinea
publica si care cer un grad sporit de rapundere si centralizare
Cetatenii straini si apatrizii domiciliati in RM au dreptul sa primeasca indemnizatii, pensii si alte
tipuri de asigurari sociale, in conformitatea cu legislatia in vigoare.u dreptul la invatamint ca si
cetatenii RM, cei domiciliati in Rm au dreptul la locuinta si cetatenia RM. Etc.
28. Norma conflictuala cu privire la bunuri si drepturile reale.
Termenul de bun poate fi folosit in dublu sens; in sens restrins cuprinde lucrurile care pot fi
obiect de drepturi si obligatii patrimoniale, iar in sens larg prin bunuri intelegem atit lucrurile ca
obiect al drepturilor si obligatiilor patrimoniale, cit si drepturile patrimoniale si actiunile
privitoare la bunurile in acceptiunea restrinsa.
Raporturile juridice cu privire la bunuri sint supuse legii tarii unde acestea se gasesc. Asadar,
punctual de legatura il reprezinta locul situarii bunului, lex rei siate.
Aceasta regula se refera la urmatoarele bunuri si situatii;
1. clasificarea bunurilor ca fiind mobile si immobile, corporale si incorporale, fungibile si
nefungibile etc.
2. Bunurile care se gasesc in circuitul civil si bunurile care nu se afla in acest circuit.
3. Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, precum si calificarea acestor drepturi
4. Modurile si conditiile de dobindire, transmitere si stingere a drepturilor reale si formele de
publicitate cerute fie pentru nasterea unui drept real, fie pentru opozabilitatea fata de terti.
5. Regimul juridic al dreptului de proprietate si al celorlalte drepturi reale etc.
Exceptii de la aplicarea regulei lex rei sitae;
1. capacitatea persoanei care contracteaza cu privire la un bun, chiar daca acesta este imobil, este
reglementat de legea nationala.
2. cerintele de fond si efectele contractului, chiar referitoare la immobile, sint cirmuite de legea
contractului.
Alte categorii de exceptii privitoare la anumite bunuri care, datorita naturii lor specifice sau
pozitiei lor, nu se supun acestei reguli;
- rex in transitu- marfurile in transit, adica bunurile aflate in curs de transport sunt supuse legii
statului de unde au fost expediate, afara de urmatoarele cazuri; a) partile au ales o alta lege
aplicabila; b) bunurile sint depozitate intr-un antrepozit sau puse sub sechestru( se va aplica legea
locului unde bunurile au fost reasezate temporat, numai pe perioada depozitului sau dic
sechestrului)
- navele si aeronavele- datorita destinatiei lor economice de a tranzita mai multe tari se supun
legii pavilionului pe care il abordeaza si nu legii locului sitarii lor. S. a exceptii.
29. Norma conflictuala cu privire la proprietatea intelectuala.
1. Denumirea art. 1607 nu coincide cu continutul.
B. Legea proprie delictului ( the proper law of the tort), este o alta solutie propusa,
considerindu-se ca regula lex loci delictum commisi nu duce la rezultate
satisfacatoare in toate situatiile, deoarece locul savirsirii faptului illicit poate fi
intimplator. Adica se va tine seama nu numai de locul savirsiirii delictului civil, dar
si de cetatenia ori domiciliul partilor, locul de inmatriculare a vehiculului si alte
puncte de legatura, aplicindu-se legea cu cea mai strinsa legatura cu delictul civil ,
stfel legea palicabila poate sa difere de la un delict civil la altul.
39. Legea locului delictului civil.
Conform acestei reguli, raspunderea juridical delictuala este supusa legii locului unde s-a produs
faptul cauzator de prejudiciu.
Lex loci delicti commissi este una din normele conflictuale traditionale si se justifica atit din punct
de vedere theoretic, cit si din punc de vedere practice.
Din punct de vedere teoretic, legile privind raspunderea civila delictuala, atit prin functia lor
preventive-educativa, cit si prin cea represiva si reparatorie, au ca scopul social asigurarea ordinii
pe teritoriul statului si apararea tuturor persoanelor impotriva pagubelor ce le pot fi pricinuite de
oricine prin fapte juridice ilicite, creind astfel conditii care sa permita convetuirea membrilor
societatii. Acest scop al legilor care reglementeaza raspunderea civila delictuala nu poate fi
asigurata decit daca, din punct de vedere al DIP, li se recunoaste caracterul de legi teritoriale,
aplicabile tuturor faptelor ilicite prejudiciabile savirsirii pe teritoriul statului fara a se tine seama
de cetateniea ori domiciliul autorului sau victimei unor asemenea fapte.
Din punct de vedere practice, localizarea raportului juridic de raspundere civila delictuala se poate
face in modul corespunzator prin temiul sau juridic, adica prin faptul illicit cauzator de prejudiciu.
Localizarea raportului juridic de raspundere civila dilictuala este obiectiva si se justifica din punct
de vedere practice prin simplitatea solutiei, bazata pe localizarea obiectiva a locului unde s-a
produs fapul illicit.
Raspunderea civila dilictuala, pentru diferite situatii, este reglementata si in conventii
internationale, cum ar fi in cazul accidentelor de circulatie rutiera, in material transportului aerian
sau maritime etc.
Invocarea ordinii publice in DIP presupune ca aplicarea legii locului delictului nu contravene
ordinii publice in DIP al forului, ceea ce inseamna ca intre cele doua legi lex loci delicti
commissi si legea forului trebuie sa existe un echilibru juridic.
40. Determinarea legii aplicabile delictului civil.
41. Norma conflictuala cu privire la raporturile de familie.
Asa cum se cunoaste deja, raporturile de familie iau nastere din casatorie, din rudenie si adoptie.
Din aceste raporturi se nasc atit consecinte nepatrimoniale- casatoria, filiatie- cit si de natura
patrimoniala ( comunitatea de bunuri, obligatia de intretinere etc).
Elementul de baza al familiei, casatoria, oglindeste particularitatile politice, sociale si religioase
ale fiecarui stat. De aici rezulta o mare diversitate a legislaiilor in materie care, impreuna cu
intensificarea circulatiei in epoca actuala, fac din acest element al statutului personal un teren
potrivit inmultirii conflictelor de legi.
42. Norma conflictuala cu privire la incheierea casatoriei.
Incheierea valabila a unei casatorii presupune indeplinirea conditiilor de fond si de forma.
Distinctia conditiile de fond si conditiile de forma se face, dupa legea forului, pentru noi dupa
legea RM.
Conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sint determinate de legea nationala a
fiecarui dintre viitorii soti. Daca una dintre legile straine astfel determinate prevede un
impediment la casatorie care, potrivit dreptului RM, este incompatibil cu libertatea de a incheia o
casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti
este cetatean moldovean si casatoria se incheie pe teritoriul RM.
Forma incheieriicastoriei este supusa legii pe teritoriul caruia se celebreaza. Casatoria unui
cetatean moldovean aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor locale de stat
competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al RM, fie al statului
celuilalt viitor sot.
Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sint supuse legii nationale comune, iar in cazul in
care au cetatenii deosebite, sint supuse legii domiciliului lor comun.
Legea determina, reglementeaza uramatoarele aspecte ale relatiilor dintre soti;
- nepatrimoniale; modificarea numelui sotilor la incheierea casatoriei; capacitatea de
exercitiu a femeii care se casatoreste inainte de 18 ani;
- patrimoniale; regimul si efectele convetuirii matrimoiale; obligatiile de intretinere intre
soti; determinarea bunurilor comune si proprii; regimul datoriilor comune ale sotilor.
Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele
casatoriei in cazul in care unul dinte ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul.
In lipsa de cetatenie comuna sau domiciliul comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti
sint supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care
intretin in comun cele mai strinse legaturi.
46. Norma conflictuala cu privire la succesiune.
Potrivit legii aplicarea lex succesionis presupune impartirea masei succesorale in bunuri mobile si
imobile astfle;
a) privitor la bunurile mobile, oriunde s-ar afla acestea, mostenirea este supusa legii
nationale (lex patriae) pe care persoana decedata o avea la data mortii.
b) Referitor la bunurile immobile si fondul de comert, mostenirea este supusa legii locului
unde fiecare din aceste bunuri este situate- lex rei siate.
Legea succesorala se aplica atit succesiunii legale cit si succesiunii testamentare.
Potrivit legii noastre lex succesionis stabileste cele mai importante chestiuni dependente
succesiunilor dupa cum urmeaza;
a) momentul deschiderii succesiunii. Legea nu face referire si la locul deschiderii
succesiunii, aceasta prezentind importanta numai pentru determinarea competentei
organelor natoriale si a competentei jurisdictionale de DIP. In ambele cazuri competenta
se determina de legea forului.
b) Persoanele cu vocatie de a mosteni.
c) Calitatile cerute pentru a mosteni ( capcitatea succesorala, vocatia succesorala si nu a fi
nedemn de a mosteni)
d) Exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct ( regimul sezinie);
e) Conditiile si efectele optiunii succesorale
f) Intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral.
g) Drepturile statului asupra succesiunilor vacante;
Bunurile mobile se cuvint statului al carui cetatean a fost defunctul la data decesului in baza unui
drept de mostenire, iar bunurile immobile se cuvin statului pe teritoriul caruia se gasesc in temeiul
suveranitatii sale .