Titlul I

Consideratii Generale cu privire la obligatiile civile

Notiunea si structura obligatiei civile
Def. Noul cod civil defineste obligatia in textul Art. 1164 ca fiind o legatura de drept in
virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa
obtina prestatia datorata.
Rezulta ca obligatia este intotdeauna un raport juridic care se naste si exista intre cel putin
doua persoane, alcatuit din doua laturi inseparabile:
-

Una pasiva, adica un debitor si datoria sa

Una activa, un creditor si dreptul sau de creanta

Obligatia civila a fost definita si de doctrina in felul urmator: Este raportul juridic in care o
parte numita creditor, are dreptul de a pretinde celeilalte parti, numita debitor, sa execute
prestatia sau prestatiile la care este indatorat, sub sanctiunea constrangerii de stat.
Majoritatea autorilor apreciaza ca raportul de obligatii cuprinde in structura sa patru elemente
componente:
-

Subiectele
Continutul
Obiectul
Sanctiunea

Subiectele
Pot fi subiecte ale unui raport obligational toate persoanele fizice si persoanele juridice.
Subiectul activ este o persoana determinata sau cel putin determinabila in momentul nasterii
raportului de obligatii, in schimb subiectul pasiv trebuie sa fie intotdeauna persoana
determinata la nasterea obligatiei. Subiectul activ se numeste creditor iar cel pasiv debitor.
Continutul
Prin continutul raportului juridic de obligatii intelegem drepturile de creanta si indatoririle
care partin subiectelor acestuia. De regula, este alcatuit din dreptul creditorului de a pretinde
si indatorarea juridica a debitorului de a executa prestatia datorata.
Din punctul de vedere al continutului, raportul de obligatii poate fi
-

Simplu, in care o parte are numai drepturi, iar cealalta numai obligatii
Bilateral, in situatia in care ambele ori toate subiectele au deopotriva si in acelasi
timp atat drepturi cat si obligatii

Continutul raportului obligational poate fi de asemenea:

127

Subiectiv, deoarece este stabilit prin vointa partilor

Obiectiv este stabilit prin lege

Dreptul potestativ este puterea conferita unei persoane de a modifica sau stinge o situatie
juridica preexistenta ori de a recrea o situatie juridica prin vointa sa unilaterala (potestativ-o
sa intalnim termenul asta mai incolo). Dintre drepturile potestative care ar putea fi intalnite in
continutul unui raport juridic de obligatii fac parte : dreptul de a alege intr-o situatie
alternativa.
Obiectul
Prin obiectul raportului juridic de obligatii intelegem insasi prestatia sau conduita concreta la
care este indrituit creditorul si la care este tinut debitorul. Aceasta conduita poate consta intr-o
actiune cand prestatia este pozitiva ori intr-o inactiune sau abstentiune, caz in care prestatia
este negativa.
Obiectul nu trebuie confundat cu continutul raportului obligational. Prin continut, se inteleg
drepturile si obligatiile concrete, personale ale subiectelor, adica posibilitatile juridice de a
pretinde si indatoririle juridice de a indeplini anumite actiune sau inactiuni. Dimpotriva,
obiectul consta in insasi acele actiuni sau inactiuni pe care creditorul le poate pretinde si
debitorul este tinut sa le savarseasca sau dupa caz sa se abtina de la savarsirea lor. Obiectul
obligatiilor nu este, de asemenea, identic cu obiectul actului juridic care le-a generat.
Prestatiile sunt de doua feluri:
-

Pozitive, acestea constau in actiuni, care pot fi a da (dare) si de a face (facere)

Negative, este intotdeauna o inactiune sau abtinere si consta in a nu face
(nonfacere)

Prestatia de a da inseamna a constitui sau a transmite un drept real in patrimoniul

creditorului.
Prestatia de a face este orice conduita pozitiva care nu este o prestatie de a da si nici nu intra
in continutul sau structura acesteia. Fac parte din categoria prestatiilor de a face: plata
chiririe, restituirea unui bun, realizeaza unui tablou
Prestatia de a nu face este intotdeauna o abtinere a debitorului de a face ceea ce ar fi fost
indreptatit sa faca in lipsa angajamentului obligational existent intre el si creditor.

Sanctiunea
128

Def. Sanctiunea obligatiei consta, din perspectiva creditorului, in totalitatea mijloacelor

juridice ofensive si defensive pe care le poate exercita, de regula, cu ajutorul fortei de
constrangere a statului, pentru a obtine sau pastra prestatia care i se datoreaza de catre
debitor, si din perspectiva debitorului, in mijloacele juridice pe care legea le pune la
indemana lui pentru a se libera de datorie, prin executarea prestatiei datorate, atunci cand
creditorul refuza ori nu poate sa o primeasca, debitorul avand interes sa stinga raportul
obligational prin executare.
Mijloace juridice ofensive si defensive aflata la dispozitia creditorului:
a) Punerea in intarziere a debitorului care consta in manifestarea unilaterala de
vointa prin care creditorul pretinde sau ii cere ferm debitorului sa execute prestatia
sau prestatiile datorate.
b) Actiunea in justitie, care este actul procesual prin care creditorul il cheama pe
debitor in justitie pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie condamnat la
executarea prestatiei pe care o datoreaza.
c) Daunele cominatorii. Sunt sumele de bani pe care debitorul condamnat prin
hotararea unei instante competente, sa le plateasca creditorului sau pentru fiecare
zi de intarziere sau alta unitate de timp pana la executarea prestatiei datorate.
Imediat dupa executarea prestatiei de catre debitor, creditorul este obligat sa
restitie sumele de bani incasate cu acest titlu.
d) Amenzile cominatorii. Sunt sumele de bani pe care debitorul este obligat prin
hotarare judecatoreasca sa le plateasca la bugetul de stat, cu titlu de sanctiune
pentru fiecare zi de intarziere pana la momentul in care va avea conduita la care
este indatorat. Ele nu sunt supuse restituirii.
e) Daunele interese moratorii. Sunt despagubiri in bani pentru repararea prejudiciului
cauzat creditorului prin intarzierea executarii prestatiei de catre debitor.
f) Executarea silita. Este o procedura complexa prin care creditorul care are un titlu
executoriu obtine prestatia ce i se datoreaza cu concursul organelor de stat
competente, in cazul in care debitorul nu intelege sa o execute de bunavoie. Cu
alte cuvinte, se realizeaza creanta prin urmarirea bunurilor creditorului.
Mijloace juridice la care debitorul poate recurge pentru a se libera de datorie
Creditorul are dreptul, dar si indatorirea de a primi prestatia de la debitor. Atunci cand se
refuza primirea platii, debitorul are la dispozitie prerogativa punerii in intarziere a
creditorului.

Clasificarea obligatiilor civile

Trasaturi comune ale obligatiilor:
127

Obligatiile civile se nasc din acte juridice civile si fapte juridice civile
Obligatiile civile sunt reglementate de normele dreptului privat
Subiectele acestor raportui juridice sunt persoanele fizice si persoanele juridice
Obligatiile civile pot avea caracter oneros sau gratuit
Subiectele raporturilor juridice de acest fel se afla pe pozitie de egalitate juridica

Clasificarea obligatiilor dupa izvoarele lor

Din acest punct de vedere obligatiile se clasifica in:
-

Contractuale, nascute din contracte

Cvasicontractuale, nascute din cvasicontracte precum gestiunea de afaceri si plata
nedatorata
Delicte, izvorate din fapte ilicite si prejudiciabile
Cvasidelictuale, care au ca etiologie fapte ilicite si prejudiciabile savarsite din
neglijenta sau imprudenta

Atentie! Noul cod civil prevede o noua clasificareasta este considerata redundata, dar
oricum e bine de stiut:D
Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor
Este clasificarea traditionala a obligatiilor dupa obiectul sau natura prestatiei la care este
indatorat debitorul si are dreptul creditorul. Dupa acest criteriu obligatiile se impart in:
-

Obligatii de a da
Obligatii de a face
Obligatii de a nu face

Obligatia de a da are un continut complex, in sensul ca fiinta ei nu se reduce doar la

constituirea sau transferul dreptului real, ci cuprinde si predarea bunului determinat si
eventual conservarea lui sau dupa caz, individualizarea si predarea bunurilor generice. Cum
transmiterea dreptului de proprietate opereaza ex lege si de plin drept prin acordul de vointa
al partilor, pentru realizarea obligatiei de a da in intreaga si desavarsita sa dimensiune,
debitorul este tinut sa procedeze si la predarea sau individualizarea si predarea bunului sau
bunurilor in cauza, numai privita astfel, prestatia de a da se complineste , se desavarseste.
Exista dupa acelasi criteriu si o clasificare propusa de doctrina franceza care insa nu e
adoptata de cea romana:
-

Obligatii de plata a unei sume de bani ori de predare a unei cantitati de alte bunuri
generice
Obligatii de predare a unui bun cert, individual determinat
Obligatii de prestare de servicii
Obligatii de a nu face

O alta clasificare este in obligatii de rezultat si obligatii de mijloace.

128

1. Obligatiile de rezultat. Sunt acele obligatii in care debitorul este indatorat prin
conduita sa pozitiva sau negativa, sa obtina un anumit rezultat determinat in favoarea
creditorului sau. Obligatia de rezultat creeaza o veritabila garantie de executare pe
care debitorul si-o asuma expres ori legea o pune in sarcina sa, implicit sau explicit,
fata de creditorul sau. Acesta din urma are garantia sau siguranta ca va obtine fie
rezultatul asteptat furnizat de catre debitor, fie in caz contrar repararea prejudiciului
care i-a fost cauzat prin neexecutare. In functie de gradul de intensitate a garantiei de
executare pe care debitorul o datoreaza creditorului, obligatiile de rezultat se
subclasifica in
- Obligatii de rezultat absolute (atunci cand debitorul ramane indatorat chiar in cand
rezultatul nu se produce datorita fortei majore)
- Obligatii de rezultat relative (cand inceteaza in cazul fortei majore)
- Obligatii de rezultat intermediare ( datoria ramane doar in anumite cauze de forta
majora)
2. Obligatiile de mijloace (sau de diligenta sau prudente). Sunt acele raporturi juridice de
obligatii in care debitorul este indatorat sa utilizeze si sa puna in valoare toate
mijloacele necesare si posibile dand dovada de diligenta si prudenta, pentru a obtine
un anumit rezultat in favoarea creditorului sau persoanei determinata de acesta.
Aceasta clasificare a obligatiilor prezinta importanta practica pe terenul raspunderii
civile. In cazul obligatiilor de rezultat, neobtinerea rezultatului la care este indatorat
debitorul antreneaza raspunderea civila obiectiva, fara vinovatie a acestuia fata de
creditorul sau. Dimpotriva, in ipoteza obligatiilor de mijloace raspunderea debitorului
pentru neexecutarea prestatiei datorate este eminamente subiectiva, intemeiata pe
culpa sau vinovatia dovedita de catre creditor. Este important de retinut ca:
- Obligatiile de a da sunt intotdeauna de rezultat
- Obligatiile de a face pot fi de rezultat sau dupa caz de mijloace
- Obligatiile de a nu face sunt de rezultat
Exista si asa numita categorie a obligatiilor de securitate. Obligatiile de securitate sunt o
specie a obligatiilor de a face, in care o parte are indatorirea legala sau contractuala de a o
garanta pe cealalta parte si uneori, chiar terte persoane, impotriva riscurilor care le ameninta
securitatea corporala. Obligatiile contractuala de securitate sunt de mijloace sau de rezultat in
functie de faptul daca participarea victimei se afla sau nu printre circumstantele
evenimentului care a avut ca urmare vatamarea sanatatii si integritatii corporale.

Obligatii in natura si obligatii pecuniare

Este una dintre cele mai importante clasificari ale obligatiilor dupa obiectul lor.
a) Obligatiile in natura sunt acele raporturi juridice obligationale care au ca obiect orice
prestatie pozitiva sau negativa, cu exceptia prestatiei de a plati o suma de bani.
b) Obligatiile pecuniare sau monetare sunt acele raporturi juridice obligationale care au
intotdeauna ca obiect prestatia de a plati sau remite o suma de bani creditorului sau
reprezentantului sau.
127

Deosebiri intre aceste categorii de obligatii:

-

Obligatiile pecuniare sunt intotdeauna de rezultat. Obligatiile in natura pot fi si de

mijloace
In cazul obligatiilor pecuniare, daca debitorul intarzie sa faca plata, raspunderea se
angajeaza fara ca creditorul sa fie tinut a face dovada vinovatiei debitorului si a
intinderii prejudiciului suferit.
Obligatiile pecuniare pot fi executate intotdeauna in natura daca debitorul este
solvabil.
Prejudiciul suferit de creditorul dintr-o obligatie pecuniara ca urmare a
disproportiei de valoare dintre prestatia sa si prestatia datorata de debitor, aparuta
dupa nasterea raportului obligational din cauza fluctuatiilor monetare se numeste
impreviziune.

Datoriile de valoare si specificul obiectului acestora

Datoriile de valoare sunt acele raporturi de obligatii care au ca obiect o valoare exprimata
intr-o suma de bani pe care debitorul o datoreaza creditorului, suma care este supusa
modificarii sau recalcularii in acele situatii in care, la momentul platii, nu mai reprezinta acea
valoarea din cauza fluctuatiilor monetare. Indiferent ca are origine contractuala sau
extracontractuala, datoria de valaore este intotdeauna o obligatie de rezultat.
Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor.
Dupa sanctiunea lor obligatiile se clasifica in:
a) Obligatii perfecte. Ele se definesc prin aceea ca subiectul activ, creditorul are la
dispozitie mijloacele juridice ofensive, la care poate recurge impotriva debitorului,
pentru a obtine realizarea dreptului sau de creanta, in cazul in care debitorul nu
executa voluntar prestatia sau prestatiile datorate.
b) Obligatiile naturale. Sunt acele raporturi juridice de obligatii a caror sanctiune consta
intr-un mijloc juriic defensiv, adica in posibilitatea creditorului de a refuza restituirea
prestatiei primite de la debitor, care a facut plata voluntar, invocand faptul ca debitorul
a executat ceea ce in realitate, datora, fara sa poata fi constans in acest sens prin forta
coercitiva a statului. Obligatiile naturale se identifica cu raporturile obligationale
pentru a caror executare creditorul nu are la dispozitie mijloace juridice ofensive.
Obligatiile naturale pot fi subclasificate in :
1) Obligatiile civile imperfecte. Sunt acele obligatii naturale care nu s-au putut naste,
sau dupa caz nu au putut supravietui ca obligatii civile perfecte, din cauza unui
obstacol juridic, prezent la momentul nasterii sau dupa caz pe durata fiintei lor.
Ele se impart la randul lor in :
- Obligatii avortate. Sunt acele obligatii care, datorita unui obstacol juridic, s-au
nascut in viata juridica fara vitalitate, adica lipsite de dpretul creditorului de a
accede la mijloacele juriice ofensive pentru a obtine ceea ce i se datoreaza pe cale
de constrangere.
- Obligatii degenerate. Sunt obligatiile care s-au nascut perfecte , pe deplin viabile,
numai ca ulterior si-au pierdut eficacitatea sau vitalitatea, adica dreptul la actiune
in justitie, precum si celelalte mijloace juridice ofensive care le insoteau ca efect
128

al prescriptiei extinctive sau ca urmare a unei hotarari judecatoresti intrata in

puterea lucrului judecat.
2) Obligatii naturale-datorii de constiinta, sunt obligatii care isi au originea si
suportul in resursele spirituale si morale ale fiintei umane.
Cu toate ca sunt lipsite de vitalitatea obligatiilor perfecte, cele naturale pot produce si ele
efecte:
-

Daca debitorul executa voluntar prestatia care face obiectul obligatiei naturale, el
face o plata valabila si ireversibila
Unele obligatii naturale pot fi confirmate expres, prin vointa unilaterala a
debitorului cu efectul transformarii lor in obligatii civile perfecte
Obligatiile naturale pot fi transformate in obligatii civile perfecte prin novatie
Obligatiile naturale se pot transmite prin cesiune de creanta, cesiune de datorie, iar
daca sunt de origine contractuala prin cesiune de contract.

Izvoarele obligatiilor si clasificarea lor

Def. Faptele juridice sunt definite ca toate imprejurarile-actiuni omenesti si evenimente sau
fenomene naturale- carora legea le confera eficacitatea juridica, in sensul ca dau nastere
modifica sau sting raporturi juridice.
Clasificarea izvoarelor in vechiul cod civil
In vechiul cod civil izvoarele obligatiilor erau considerate a fi urmatoarele:
-

Contractul. Definit ca acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui
sau stinge intre dansii un raport juridic
Cvasicontractul. Definit ca un fapt licit si voluntar din care se naste o obligatie
catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti. (gestiunea de afaceri, plata
nedatorata)
Delictul. Orice fapta a omuli care cauzeaza altuia un prejudiciu.
Cvasidelictul. Atunci cand este savarsit un delict dar din culpa, adica neglijenta
sau imprudenta.

Clasificarea obligatiilor in dreptul civil dupa noul cod civil

Doctrina juridica romaneasca, alaturi de unii autori staini de prestigiu, a adoptat clasificarea
generica a izvoarelor obligatiilor in doua mari categorii:
-

Actele juridice civile

Faptele juridice civile

A) Actele juridice civile.

Sunt acorduri de voitna sau manifestari unilaterale de vointa ale diferitelor persoane
facute cu respectarea sau in executarea legii, cu intentia de a produce efecte juridice ,
care altfel nu s-ar putea produce. Ele se subclasifica in:

127

a) Contractul. Este acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane, cu
intentia de a da nastere, modifica, transforma, stramuta sau stinge raporturi
juridice, efecte care altfel nu s-ar produce
b) Actul juridic unilateral. Este manifestarea de vointa a unei singure
persoane, cu intentia de a produce efecte juridice, adica a da nastere, a
modifica ori stinge raporturi juridice civile.
B) Faptele juridice stricto sensu.
Sunt toate celelalte imprejurari cu exceptia acordurilor si manifestarilor unilaterale de
vointa, indiferent ca sunt sau nu sunt conduite umane, de savarsirea sau producerea
carora legea leaga nasterea, modificarea sau tingerea de raporturi juridice, in cazul
nostru de raporturi obligationale. Faptele juridice sunt de doua feluri:
a) Faptele juridice conduite umane. Sunt actiuni sau inactiuni ale oamenilor
licite si ilicite, care dau nastere modifica sau sting raporturi juridice de
obligatii fiindca asa prevede legea. Pot fi la randul lor licite sau ilicite.
b) Alte fapte juridice care nu sunt conduite umane. Ele constau in manifestari
ale unor energii exteriore omului, ale unui lucru sau ale unei fiinte, alta
decat fiinta umana, care potrivit legii imperative, produc efecte juridice.

Titlul II
Contractul Civil
Formarea si efectele contractului
Notiunea de contract civil
Art. 1166 defineste contractul ca fiind acordul intre doua sai mai multe persoane cu intentia
de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
Doctrina defineste contractul in felul urmator: Contractul este un acord de vointa realizat
intre doua sai mai multe persoana cu scopul de a crea, modifica sau stinge un raport juridic
preexistent.
Contract=acord de vointa= (aprox) conventie

Acordul de vointa
Prin acord de vointa se intelege intalnirea concordanta a doua sau mai multe vointa
individuala cu intentia partilor de a produce efecte juridice.
Ca si principiu, partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul
acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri. Se consacra
astfel principiul libertatii contractuale cu privire la inchierea si continutul contractului.
Consecinta imediata a acestui principiu este forta obligatorie a contractului. (principiul pacta
sunt servanda).

128

S-au dezvoltat numeroase teorii cu privire la fundamentul principiului libertatii contractuale,

dintre care amintim: autonomia de vointa, teoria dreptului pur, teoria solidarismului
contractual, teoria contractul-entitate economica. Indiferent de teoria care sta la baza
contractului, este necesar sa observam ca in toate ideologiile democratice de constructie a
teoriei contractului, se regaseste ideea libertatii contractuale.
Ce inseamna libertatea contractuala: Inseamna dreptul oricui de a isi alege singur partenerii
contractuali si de a negocia cu acestia continutul viitorului contract. Apoi este vorba de
dreptul partilor de a stabili in mod liber continutul viitorului contract.
Limitele libertatii contractuale
Din interpretarea textelor legale rezulta ca libertatea contractuala este recunoscuta tuturor
subiectelor de drept civil, cu respectarea urmatoarelor limite generale:
-

Ordinea publica
Bunele moravuri

Ordinea publica
Ordinea publica din punctul de vedere al dreptului civil este o notiune destul de dificil de
precizat si definit. (o stim insa de la administrativ). Oricum, fara indoiala, prin ordine publica
se intelege, in primul rand, totalitatea reglementarilor care alcatuiesc dreptul public ( legi,
constitutie etc).
Clasificare:
a) In functie de modul in care normele de ordine publica produc efecte asupra
contractului:
- Ordinea publica expresa (legislativa)
- Ordinea publica implicita (virtuala sau judiciara)
b) Ordinea publica se mai clasifica in:
- Ordinea publica de directie (cuprinde normele prin intermediul carora statul
intervine la nivelul contractelor in scopuri de regula dirijiste)
- Ordinea publica de protectie (prin intermediul careia se realizeaza protectia partii
mai slabe economic sau juridic in anumite raporturi contractuale)
c) O ultima clasificare e in:
- Ordine publica politica (normele care ocrotesc interesele fundamentale-familia,
persoana, statul)
- Ordinea publica moderna ( include acel grup de norme care isi propune sa
raspunda noilor realitati juridice astfel cum acestea rezulta din schimbarile
economice si sociale intervenite in contemporaneitate)
Bunele moravuri
Bunele moravuri desemneaza totalitatea regulilor de conduita care s-au conturat in constiinta
societatii si a caror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o experienta si practica
indelungata ( cutuma).
127

Sanctiunile incalcarii ordinii publice si a bunelor moravuri

Toate contractele sau clauzele contractuale prin care s-ar incalca aceste limite generale ale
libertatii de a contracta nu porduc efecte. De exemplu, incalcarea ordinii publice, atrage de
regula, nulitatea absoluta si cea a bunelor moravuri nulitatea absoluta. (evident ca sunt si
exceptii insa asta e regula)\

Clasificarea contractelor civile

Dupa continutul lor:
-

Sinalagmatice
Unilaterale

Sinalagmatice
Art 1171 prevede urmatoarele: contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din
acesta sunt reciproce si interdependente. Inseamna ca fiecare parte are concomitent atat
calitatea de creditor cat si calitatea de debitor fata de cealalta parte. Prototipul contractelor
sinalagmatice este contractul de vanzare.
Contractele unilaterale
Acestea sunt toate acele contracte care nu sunt sinalagmatice. Sunt acele contracte care dau
nastere la obligatii numai in sarcina uneia dintre parti si sunt caracterizate de lipsa
interdependentei si reciprocitatii.
Problema contractelor sinalagmatice imperfecte.
Exista unele contracte unilaterale care pot, dupa incheierea lor, in mod ocazional, sa dea
nastere la obligatii in sarcina creditorului, obligatii pe care acesta nu si le-a asumat initial.
Este cazul, de exemplu, al contractului de depozit. Contractele sinalagmatice imperfeste,
poarta aceasta denumire deoarece obligatiile celor doua parti, desi reciproce nu sunt
interdependente. Liviu pop sustine ca asa zisele contracte sinalagmatice imperfecte li se
aplica regimul juridic al contractelor unilaterale.
Importanta acestei clasificari

128

a) Din punct de vedere probator, inscrisul sub semnatura privata destinat a constitui
proba unui contract, este reglementat de lege diferit, in functie de categoria de
contracte din care face parte.
b) Din perspectiva regulilor speciale aplicabile efectelor lor, contractele sinalagmatice se
deosebesc de cele unilaterale prin anumite reguli speciale. Exemple:
- Exceptia de neexecutare a contractului ( consta in dreptul oricarei parti de a
suspenda executarea prestatiei datorate, atata timp cat cealalta parte nu executa
prestatia la care ea insasi s-a obligat)
- Rezolutiunea contractului
- Riscurile neexecutarii contractului

Dupa criteriul scopului urmarit de parti sunt

-

Contracte cu titlu oneros

Contracte cu titlu gratuit

Contractele cu titlu oneros

Contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul obligatiilor
asumate este cu titlu oneros.
Acestea se impart in doua feluri:
-

Contractul comutativ (contractul comutativ se caracterizeaza prin factul ca

prestatiile reciproce la care se obliga partile contractante sunt relativ echivalente.
Mai mult decat atat, intinderea prestatiilor datorate de parte este certa si valorea
lor este cunoscuta din chiar momentul incheierii contractului.
Contractul aleatoriu. Contractul aleatoriu in cazl in care existenta sau intinderea
prestatiilor partilor sau numia a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert.

Contracte de binefacere sau cu titlu gratuit

Contractul prin care una din parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a
obtine in schimb vreun avantaj , este cu titlu gratuit.
Aceste contracte se divid in:
-

Liberalitati. Sunt acele contracte cu titlu gratuit prin care una dintre parti transmite
un drept din patrimoniul sau in patrimoniul celeilalte parti fara a primi un
echivalent.
Contractele de servicii gratuite sau contractele dezinteresate. Sunt acele contracte
prin care o parte se obliga sa faca un serviciu fara a se insaracii pe sine si nici in
scopul imbogatirii celeilalte parti.

Distinctia dintre contractele liberalitati si contractele dezinteresate consta in urmatoarele:

contractele liberalitati sunt intotdeauna solemne, iar contractele dezinteresate sunt
consensuale.
Importanta clasificarii
-

Scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercitiu

Donatia trebuie incheiata in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute
Contractele cu titlu gratuit se prezuma ca se incheie intuitu personae
In cazul contractelor cu titlu oneros, obligatiile partilor si raspunderea lor
contractuala sunt reglementate cu mai multa severitate decat in cazul contractelor
cu titlu gratuit
In sfarsit, de regula, contractele cu titlu oneros au un regim fiscal diferit fata de cel
al contractelor cu titlu gratuit.

Dupa modul lor de formare:

127

Contracte consensuala
Contracte solemne
Contracte reale

Contractele consensuala
Sunt acele cotnracte care se incheie prin simplul acord de vointe al partilor, fara nicio
formalitate.
Contractele solemne
Contractele solemne sunt acele contracte pentru a caror incheiere valabila este necesar ca
acordul de vointa al partilor sa imbrace o anumita forma sau sa fie insotit de anumite
solemnitati prevazute de lege. Nerespectarea formei sau formalitatilor prevazute de lege se
sanctoneaza cu nulitatea absoluta a contractului.
Contractele reale
Sunt acele contracte pentru a caror formare, pe langa acordul de vointa al partilor, este
necesara si remiterea materiala a bunului care este obiectul prestatiei uneia dintre parti.
Dupa cum sunt sau nu sunt expres reglementate de legea civila:
-

Contracte numite
Contracte nenumite

Contractele numite
Contractele numite sunt contractele reglementate prin dispozitii exprese ale codului civil si
ale altor legi civile si calificate prin denumiri speciale in acord cu operatiunile juridice pe
care le genereaza.
Contractele nenumite
Contractele nenumite sunt contractele nereglementate expres de lege si lipsite de o denumite
legala. (contractul de asistenta, sau contractul de hotelarie spre exemplu sunt contracte
nenumite)
Importanta clasificarii
-

de principiu, tuturor contractelor li se aplica regulile generale privitoare la

conditiile de valaditate, la formarea contractului si la efectele contractului.
Contractelor numite li se aplica prioritar dreptul special si in subsidiar dreptul
comun.
Contractelor nenumite li se aplica numai dispozitiile privitoare la toate
contractele.

Dupa posibilitatea sau imposibilitatea partilor de a stabili continutul sau prin negocieri:
128

Contracte negociate

Contracte de adeziune

Contractele negociate
Sunt acele contracte in care toate conditiile si clauzele lor, natura, intinderea prestatiilor la
care se obliga partile contractante sunt rezultatul negocierilor libere.
Contractele de adeziune
Sunt acele contracte al caror continut, ale caror clauze, sunt prestabilite, in intregime, de catre
una dintre parti. Cealalta parte nu are posibilitatea sa le discute, ea este libera sa le accepte
sau sa nu le accepte; daca accepta atunci adera pur si simplu la contractul prestabilit.
Trasaturi specifice ale contractului de adeziune:
-

Inegalitatea economica a partilor

Oferta de a contracte este una imutabila, adica standardizata si generale, perpetua
si de regula detaliata
Elementul esential insa al contractlor de adeziune este lipsa oricaror negocieri

Contractele fortate
Unii autori considera ca alaturi de contractele negociata si de cele de adeziune ar trebui
retinuta si categoria aparte a contractelor fortate. Prin contracte fortate intelegem acele
contracte pe care suntem obligati prin lege sa le incheiem. De asemenea, in principiu,
continutul sau cuprinsul lor este stabilit tot prin lege. (contractul de asigurare RCA de
exemplu)

Dupa criteriul modului de executare al prestatiilor:

-

Contracte cu executare instantanee sau imediata

Contracte cu executare succesiva

Contractele cu executare instantanee sau imediata

Sunt acele contracte in care partile au obligatia sa execute prestatiile ce si le datoreaza una
celeilalte in unul si acelasi moment, care coincide de regula cu momentul incheierii
contractului.
Contractele cu executare succesiva
Sunt acele contracte din care se naste obligatia ambelor parti, sau cel putin a uneia dintre ele,
de a executa prestatiile ce le datoreaza intr-o perioada de timp.
In functie de structura lor:
-

Simple

127

Complexe
grupuri de contracte

Simple
Sunt acele contracte prin intermediul carora se realizeaza o singura operatiune juridica.
Contractele complexe
Creatia a practicilor contractuale, contractele complexe sunt acele contracte care infatiseaza
mai multe operatiuni juridice.
Grupurile de contracte
Doua sau mai multe contracte strans legate intre ele prin faptul ca sunt incheiate in vederea
realizarii aceluiasi obiectiv final, contracte care isi conserva insa propria individualitate.
Alte clasificari:
In functie de importanta:
-

principale
accesorii

In functie de efectul creator:

-

constitutive de drepturi si./sau obligatii

declarative -//-

Incheierea contractului
Conditii de validitate ale contractului
Ca la orice act juridic si pentru contractul civil sunt aplicabile conditiile de validitate, precum
capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit, o cauza licita
si morala si daca este cazul forma contractului. Intrucat conditiile de validitatea le-am facut la
drept civil partea generala, nici proful Liviul Pop nu mai trateaza aceste conditii ci se rezuma
la consimtamant si in special la acordul de vointa.
Face distinctia intre acordul intern si acordul extern. Acordul intern de vointe presupune un
proces complex care implica numeroase detalii psihologice. La acest nivel de formare a
contractului sunt relevante elementele de fond ale contractului- in special cauza si
consimtamantul dar si obiectul si capacitatea.
Cauza ca si motiv determinant al incheierii contractului constituie motorul nasterii acordului
de vointe si de aceea trebuie sa intruneasca cerintele prevazute de Art. 1236 adica sa fie licit,
moral si sa existe.
Consimtamantul la incheierea contractului desi nu este definit de legiuitor deducem ca
reprezinta manifestarea de vointa in sensul incheierii unui contract. Aceasta manifestare de
vointa cunoaste un parcurs intern si unul extern.
128

Acordul extern de vointa, este a doua faza si se refera la incheierea contractului prin
intalnirea ofertei de a contracta si acceptarii acesteia, precum si la faza premergatoare
realizarii acestui consens extern care este cea a negocierilor precontractuale.

Faza precontractuala. Negocierile.

Incheierea contractului poate sa aiba loc intr-o maniera spontana sau dimpotriva exista
numeroase ipoteze, in care datorita intereselor in joc, negocierea precontractuala joaca un rol
considerabil. Indiferent de solutia finala a acestei etape, ea se desfasoara sub semnul libertatii
negocierilor (principiu) Din punct de vedere cronologic, momentul incetarii fazei
precontractuale este cel al realizarii acordului de vointe.
Obligatii specifice fazei precontractuale:
-

obligatia de buna credinta este o obligatia legala expres prevazuta in CC si este o

obligatia imperativa
obligatia de confidentialitate este a doua obligatie legala retinuta in negocieri si
este o obligatie dispozitiva
obligatia de informare contractuala, in pofida lipsei unui text expres in acesta
privinta, teoria generala a viciilor de consimtamant ne obliga sa constatam ca in
faza precontractuala este necesar sa fie retinuta si aceasta obligatie pe care o
consideram legala si implicita.
Mai exista de asemenea si numeroase obligatii de sorginte contractuala si rezulta
din conventiile preparatorii, incheiate in vederea organizarii fazei precontractuale.

Acorduri precontractule
Este posibil ca faza precontractuala sa presupuna o serie de acte care sa jaloneze desfasurarea
negocierilor. Exista diverse acte care pot fi adoptate in aceasta faza:
-

Contractele preparatorii. Sunt contractele prin intermediul carora partile convin sa

negocieze cu buna credinta incheierea unui viitor contract si prin care in fapt se
organizeaza conventional negocieriledintre parti.
Punctajul, reprezinta un acord al partilor prin care acstea recapituleaza negocierile
purtate intre ele pana la un anumit moment si decid stabilirea unor puncte comune
care nu vor mai trebui sa faca obiectul negocierilor.
Pactul de preferita. Este si el o varietate de contract preparatoriu prin care una
dintre parti se obliga fata de cealalta sa o prefere ca partener contractual in conditii
identice de contractare, fata de orice alti potentiali contractanti.
Promisiunea uunilaterala de a contracta- reprezinta acel contract preparatoriu prin
care una dintre parti se obliga sa contracteze daca cealalta parte va dori.
Promisiunea bilaterala de a contracta- aceasta varietate de contract preparatoriu
implica obligatia asumata de ambele parti de a incheia in viitor un contract.
Contractul cadru este acel contract prin care partile contractante stabilesc
principalele reguli care vor guverna inchierea viitoarelor contracte.
127

Regimul juridic aplicabil acestor faze este discutat in functie de sursa obligatiilor. Daca avem
de a face cu o incalcare a obligatiilor legale raspudnerea antrenanta este una delictuala (cazul
in care este incalcat un principiu al negocierilor) iar in caz contrar, daca este vorba de o
obligatie contractuala, raspunderea va fi contractuala in functie de obligatiile prevazute in
contractele prepratorii.

Acordul de vointa. Oferta si acceptarea.

Elementele acordului de vointa
Acordul de vointa se realizeaza prin intalnirea concordanta a doua sau mai multe vointe
individuale. Aceasta intalnire are loc prin propunerea unei persoane facuta alteia de a incheia
un contract si prin acceptarea pura si simpla, fara nicio rezerva a acelei propuneri de catre cel
caruia i-a fost facuta. Propunerea de a incheia un contract se numeste oferta. Consimtamantul
exprimat fara rezerva de catre destinatarul ofertei de a incheia contractul respectiv poarta
denumirea de acceptare. Oferta si acceptarea trebuie emise in forma ceruta de lege, pentru
incheierea valabila a contractului. Daca de exemplu, forma ceruta de lege pentru contractul
proiectat este autentica, sub sanctiunea nulitatii, oferta de a contracta si acceptarea acesteia
trebuie incheiate si ele in forma autentica.

Oferta de a contracta
Def. Oferta, (policitatiune, ii mai zic unii asanuma eu cred ca isi dus cu pluta aia) este
propunerea pe care o persoana o face unei alte persoane sau publicului in general, de a
incheia un contract in anumite conditii. Ea reprezinta o manifestare unilaterala de vointa prin
care emitentul face cunoscuta tertilor intentia sa de a contracta conditiile esentiale ale
contractului. Oferta poate fi exprimata expres, in scris sau verbal, ori tacit.
Conditiile ofertei
Fiind o manifestare de vointa, oferta trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale de
valabilitate ale consimtamantului. Conditiile esentiale de validitate ale ofertei sunt:
-

Oferta trebuie sa fie completa, adica sa cuprinda elementele necesare pentru

realizarea acordului de vointe. Doua dintre aceste elemente sunt indispensabile:
natura contractului si obiectul contractului.
Oferta trebuie sa fie ferma. Caracterul neechivoc este dat de lipsa oricaror rezerve
legate de continutul acestei oferte.
Oferta sa fie emisa in forma ceruta de lege pentru validitatea contractului
proiectat.

Oferta si alte manifestari de vointa

128

Oferta nu trebuie confundata cu propunerea adresata unor persoane nedeterminate, cu

solicitarea de oferte ori cu invitatia la negociere.
Forta obligatorie a ofertei
In noua reglementare oferta de a contracta trebuie calificata ca un act juridic unilateral
producator de efecte juridice, uneori cu valoarea unui angajament unilateral si in consecinta,
uneori are un caracter irevocabil. Legiuitorul face mai multe distinctii legate de
revocabilitatea si irevocabilitatea ofertei, in functie de calitatea acestui act si de contextul in
care el a fost emis. Urmand aceste distinctii, obsersam urmatoarele situatii cu efecte proprii:
a) In cazul cand oferta facuta unei persoane prezente, adica ofertantul si destinatarul
ofertei se afla fata in fata, in acelasi lox, fara sa se fi acordat un termen pentru a o
examina si accepta, il obliga pe ofertant numai daca a fost acceptata imediat,
integral si fara rezerve. Aca oferta nu este acceptata imediaat, ofertantul nu are
nicio obligatie.
b) In cazul in care oferta este facuta unei persoane absente problema fortei obligatorii
este mai complexa, de aceea trebuie sa distingem dupa cum oferta este cu termen
sau fara termen de acceptare
- Oferta cu termen este oferta care include un termen in mod explicit. Ea este
irevocabila de indata ce autorul ei se obliga sa o mentina un anumit termen sau
cand poate fi considerata astfel in temeul acordului partilor al practicilor
statornicite intre acestia, al negocierilor sau al uzantelor.
- Oferta fara termen adresata unei persoane absente, daca oferta nu include niciun
termen de acceptare si este adresata unei persoane determinate care nu este
prezenta atunci ea trebuie mentinuta conform CC un termen rezonabil dupa
imprejurari pentru ca destinatarul sa o primeasca sa o analizeze si sa expedieze
acceptarea.
Retractarea si revocarea ofertei de a contracta
a) Retractarea sau retragerea ofertei , fie ca ea este cu termen sau fara termen, asadar
revocabila sau irevocabila, adresata unei persoane prezente sau uneia absente poate
avea loc in mo liber si necenzurat oricand pana la momentul ajungerii ofertei la
destinatar sau cel tarziu concomitent cu acest moment. Retractarea impiedica
formarea contractului.
b) Revocarea ofertei reprezinta actul juridic unilateral de revenire asupra ofertei initiale
si care intervine dupa momentul ajungerii ofertei la destinatar.
1) Daca oferta este irevocabila datorita existentei unui termen explicit sau implicit de
acceptare a ofertei, atunci dupa momentul ajungerii ofertei la destinatar declaratia
de revocare nu mai produce niciun efect.
2) Daca oferta este irevocabila ca urmare a existentei termenului rezolanbil, in
conditiile ofertei fara termen adresate unei persoane absente, atunci revocarea
ofertei nu impiedica incheierea contractului decat daca ajunge la destinatar inainte
ca ofertantul sa primeasca acceptarea sau dupa caz inaintea savarsirii actului sau
faptului care potrivit prevederilor CC determina incheierea contractului.
127

Oferta produce efecte juridice abia din momentul ajungerii ei la destinatar, adica potentialul
acceptant.
Caducitatea ofertei
Este vorba de diversele situatii in care actul unilateral al ofertei nu mai produce niciun efect,
datorita unor cauze externe de vointa ofertantului. Legiuitorul a prevazut caducitatea ofertei
pentru urmatoarele situatii:
a) Acceptarea nu ajunge la ofertant in termenul stabilit in oferta sau in termen
rezonabil
b) Destinatarul refuza oferta
c) In mod exceptional survenirea incapacitatii sau decesul ofertantului pot sa
genereze caducitatea ofertei ( regula e ca oferta e valabila)

Natura juridica a ofertei

In legatura cu temeiul juridic al angajarii raspunderii ofertantului, este aplicabila teoria
ofertei- act juridic- izvor de obligatii-. In aceasta conceptie, se sustine ca oferta facuta cu
termen expres sau tacit este un act juridic unilateral de drept civil generator al unui raport
obligational intre ofertant si destinatarul ofertei. Am fi in prezenta unei obligatii unilaterale in
care ofertantul este debitor al prestatiei negative de anu revoca oferta inauntrul termenului de
acceptare, iar destinatarul ofertei este creditorul acestei prestatii.
Acceptarea
def. Acceptarea consta in manifestarea vointei juridice a unei persoane de a incheia un
contract in conditiile stabilite in oferta ce i-a fost adresata in acest scop.
Conditiile acceptarii
In ceea ce priveste continutul sau, acceptarea este necesar sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
-

Sa fie pura si simpla, adica sa fie in concordanta cu oferta

Sa fie neindoielnica- adica sa ateste in mod neechivoc intentia destinatarului
ofertei de accepta aceasta oferta
Sa nu fie tardiva, o conditie esentiala este ca acceptarea sa fie facuta in interiorul
termenului de acceptare adica in interiorul termenului in care oferta se considera a
fi irevocabila.
Sa fie emisa in forma ceruta de lege pentru valabilitatea contractului proiectat

Acceptarea poate fi expresa, in scis sau verbal sau tacita. Este tacita atunci cand rezulta cu
certitudine din anumite actiuni sau atitudini. Inceputul executarii contractului de catre
destinatarul ofertei are valoare de acceptare a ofertei.
128

Acceptarea necorespunzatoare
Daca exprimarea vointei destinatarului ofertei este in sensul incheierii unui contract, dar nu
respecta una sau mai multe din cerintele acceptarii prezentate mai sus, nu putem considera
contractul ca fiind incheiat. Legiuitorul avand in vedere acest aspect a prevazut doua situatii
in care manifestarea de vointa a destinatarului ofertei, desi nu respecta conditiile acceptarii
trebuie tratata intr-un anumit mod. Este vorba de
a) Acceptarea necorespunzatoare a ofertei. Daca raspunsul destinatarului ofertei
cuprinde abateri de la conditiile acceptarii atunci el nu poate fi considerat acceptare.
b) Acceptarea tardiva este si ea o acceptare necorespunzatoare a ofertei din perspectiva
conditiilor temporale. Legiuitorul distinge, dupa modelul mai tuturor codificarilor
moderne dupa:
-acceptarea peste termen care este o acceptare manifestata neindoielnic abia dupa
expirarea termenului de acceptare prevazut in oferta. Intr-o atare sitautie contractul nu
se considera incheiat decat daca autorul ofertei il instiinteaza de indata pe acceptant ca
intelege totusi sa considere contractul incheiat.
- acceptarea intarziata care este o acceptare facuta in termenul prevazut in oferta dar
care a ajuns la ofertant dupa expirarea acestui termen insa din motive neimputabile
acceptantului. Intr-o atare situatie, contractul trebuie considerat incheiat daca
oferntatul nu il instiinteaza pe acceptant de indata ca nu intelege sa considere
contractul incheiat.
Retragerea (retractarea) acceptarii
Conditia esentiala pentru ca retragerea acceptarii sa opereze este aceea ca ea sa nu fi ajuns la
destinatar sau sa ajunga cel tarziu concomitent cu acceptarea.
Acceptarea este un act juridic unilateral supus comunicarii.

Momentul si locul incheierii contractului

Ca regula de principiu, contractul trebuie considerat format in momentul si in locul in care
oferta si acceptarea concorda.
Momentul incheierii contractului
Dupa cum am vazut, marea majoritate a contractelor sunt consensuale. Urmare a acestui fapt,
momentul incheierii contractului coincide de regula , cu momentul realizarii acordului de
vointe. Fac exceptie contractele solemne care se incheie in momentul indeplinirii
formalitatilor prevazute de lege pentru valabilitatea lor. Pentru operatiunea de determinare a
momentului incheierii contractului este absolut necesar sa distingem in primul rand, intre
doua ipoteze:
a) Determinarea momentului incheierii contractului intre persoane prezente.
Sunt similate acestor contracte din punct de vedere al determinarii momentului
incheierii lor, si contractele perfectate prin telefon, deoarece partile isi percep, direct
si nemijlocit, declaratiile de vointa. Stabilirea momentului incheierii acestor contracte
este lipsit de dificultati.
b) Determinarea momentului incheierii contractului intre persoane neprezente
127

Este vorba de acele sitautii cand oferta se trimite prin posta , curier, telegraf, email etc
sau in cazul inc are, in general, intre oferta si acceptare trece un interval de timp. In
literatura de specialitate au fost propuse pentru a se determina momentul incheierii
contractului in aceste ipoteze mai multe teorii sau sisteme:
- Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii
- Sistemul expedierii acceptarii
- Sistemul receptiunii acceptarii. Aceasta este solutia adoptata de noul cod civil
Contractul se considera incheiat in momentul cand acceptarea a ajuns la ofertant ,
fiind suficient ca scrisoarea sau telegrama sa fie pusa in cutia postala, predata la
poarta, secretariat sau serviciul de curier al interprinderii. Numai intr-un asmenea
moment, acceptarea se definitiveaza, neputand fi revocata.
- Sistemul informarii sau luarii la cunostiinta
Momentul incheierii contractului prin acceptare implicita a ridicat unele probleme in doctrina
si au fost oferite urmatoarele solutii:
-

Daca legea, uzantele partilor sau uzantele in general sau intelegerea prealabila a
partinlor nu prevad nimic in legatura cu momentul incheierii contractului prin
acceptare implicita, contractul poate fi incheiat numai prin instiintareaa, in orice
forma a ofertantului de incheierea cotnractului
Prin exceptie, daca exista o intelegere prealabila, uzanta, sau legea prevede o alta
solutie pentru ipoteza acceptarii implicite, aceasta solutie se va aplica.

Locul incheierii contractului

Momentul incheierii contractului constituie criterul in functie de care se determina si locul
incheierii sale. In cazul contractelor intre persoane neprezente, avand in vedere sisteul
receptiei acceptarii, locul incheierii contractului este localitatea unde ofertantul primeste
corespondenta cu acceptarea.
Determinarea continutului contractului in functie de oferta si acceptare
Atunci cand exista problee cu privire la continutul contractului se pot apela la urmatoarele
instrumente pentru a clarifica acest continut:
-

128

Acordul asupra elementelor esentiale. Acordul se considera incheiat din momentul

in care , in cursul negocierilor, partile convin asupra elementelor esentiale ale
contractului., realizandu-se astfel ceea ce se cheama un acord suficient.
Elementele secundare pot fi abandonate de parti, pentru conventii ulterioare,
subsecvente acordului suficient. Aceste elemente fac obietul asa numitelor clazu
deschise adica al clauzelor explicite sau implicite acordului partilor al caror
continut va fi stabilit in viitor.
Clauza de fuziune si clauzele extrinseci. In cuprinsul contractului final, grija
formala a partilor se manifesta adesea prin intermediul asa numitei clauze de
fuziune. Prin intermediul acestei clauze, partile decid inlaturarea din contract a
oricaror documente extracontractuale sau acorduri care au fost utilizate in faza
precontractuala.

Clauzele standard. Clauza standard reprezinta stipulatiile stabilite prealabil de una

dintre parti pentru a fi utilizate in mod general si repetat si care sunt incluse in
contrct fara sa fi fost negociate cu cealalta parte.
Clauzele surprinzatoare sau neuzale. In definirea clauzelor neuzare , legiuitorul
procedeaza la o enumerare non limitativa a acestora. Reprezinta astfel clauze
neuzuale acele clauze standard care prevad in folosul celui care le propune:
limitarea raspudnerii, dreptul de a denunta unilateral contractul, care prevad
limitarea dreptului celeilalte parti de a opune exceptii. Etc. Tocmai de aceea, in
decelarea efectelor unor asmenea clauze, legiuitorul a prevazut ca ele nu produc
efecte decat daca sunt acceptate, in mod expres in scris de cealalta parte.

Efectele contractului
Codul civil consacra trei principii specifice contractului:
-

Principiul fortei obligatorii a contractului

Principiul relativitatii efectelor contractului
Principiul opozabilitatii efectelor contractului

Reguli de interpretare a contractului

Ca regula generala, instantele de judecata sunt obligate sa respecte contractul, in esenta
vointa partilor. In anumite cazuri exprese insa, legiuitorul face exceptie de la acest principiu,
reglementand de exemplu posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa tine loc
de contract (pentru cauzele secundare, am vorbit de chestia asta mai inainte ca sunt cauze
principale si cauze secundare), sau mai nou, reglementarea posibilitati pronuntarii unei
hotarari judecatoresti care sa tine loc de un contrat real, in cazul in care nu a avut loc predarea
bunului, dar exista un acord de vointe in acest sens.
Rolul pretorian al judecatorului se manifesta in urmatorul fel:
-

Exercitarea oficiului de ordine publica. Acest oficiu se refera la abilitatea

judecatorului de a utiliza anumite instrumente de control/cenzura a vointei partilor
in scopul realizarii dezinderatelor ordinii publice.
Exercitarea oficiului de interpretare

In cele ce urmeaza, ne intereseaza doar oficiul interpretativ al judecatorului. De aceea vom

proceda la o trecere in revista a regulilor comune de interpretare a contractelor, pentru ca apoi
sa facem cateva scurte precizari legate de deducerea obligatiilor implicite pe cale de
interpretare.
Reguli comune de interpretare a contractului
Def. prin interpretarea contractului intelegem operatiunea de determinare si clarificare a
continutului contractului, a clauzelor sale, in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor
nascute din acesta, privitor la care exista un litigiu intre partile contractante.
127

Interpretarea cunoaste de asemenea si doua etape, care desi nu sunt reglementate expres de
legiuitor, tin de rationalul elementar al unei astfel de operatiuni. Acestea sunt:
A) Constatarea existentei contractului
Dovada existentei contractului revine partilor contractante. In lipsa contractului,
operatiunea interpretarii este lipsita de obiect. In acest sens, mai ales in ipoteza
unui acord progresiv de vointe, judecatorul este chemat sa determine existenta
unui acord suficient de vointe sau a unui acord asupra elementelor esentiale ale
contractului pentru ca apoi sa procedeze la o stabilire a continutului obligational
primar, determinand in functie de schimbul oferta acceptare care sunt clauzele
cuprinse in contract rin raportare la acest mecanism.
B) Calificarea contractului
Aceasta are o deosebita importanta, deoarece calificarea contractului, incadrarea
lui intr-o anumita categorie, determina un anumit regim juridic aplciabil, prin care
se deosebeste de un alt contract, din alta categorie.
Regulile comune de interpretare sunt reglementate prin cateva reguli cu caracter supletiv.
Aceste reguli se pot grupa in urmatoarele categorii:
- Reguli pentru stabilirea vointei partilor
- Reguli de interpretare a clauzelor indoielnice
- Reguli subsidiare de interpretare
a) Reguli de stabilire a vointei reale a partilor
Principala regula este cuprinsa in Art. 1266 al CC si consacra prioritatea vointei reale
si concordante a partilor: Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta sa
partilor iar nu dupa sensul literal al termenilor
b) Reguli de interpretare a clauzelor indoielnice. Acestea sunt:
1) Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, se va interpreta in sensul care se
potriveste cel mai bine cu natura si obiectul contractului
2) Clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in
care nu ar produce niciunul
3) Oricat de generali ar fi termenii contractului,acesta nu cuprinde totusi, decat lucrul
asupra caruia partile si-au propus a contracta oricat de generali ar fi termenii
folositi
4) Reversul regulii anterioare este acela ca daca partile au utilizat o clauza
contractuala pentru a exemplifica sau pentru a inlatura indoiala asupra sensului
acelei clauze, atunci interpretarea nu trebuie sa se restranga la aplicarea
contractului doar pentru acea cauza
c) Reguli subsidiare de interpretare. Conform abordarii legiuitorului, interpretarea prin
utilizarea regulilor subsidiare trebuie sa aiba loc numai daca regulile principale de
interpretare a clauzelor confuze nu au dat rezultatul dorit. Intr-o asemenea situatie, cu
titlu secundar, se aplica urmatoarele reguli:
- Contractul neclar in urma utilizarii regulilor generale de interpretare atunci el va fi
interpretat in favoarea celui care se obliga
- Interpretarea stipulatiilor inscrise in contractele de adeziune se interpreteaza
impotriva celui care le-a propus
128

Reguli de interpretare a clauzelor tacite care completeaza contractul

Cand contractul este incomplet, pentru completarea lui, judecatorul este chemat sa determine,
pe cale de interpretare vointa tacita a partilor. Legiuitorul a consacrat doua reguli in acest
scop:
-

Conform alineatului 1272, Contractul valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce

este expres stipulat, dar si la toate urmarile pe care practicile statornice intre parti,
uzantele, legea sau echitatea le dau contractului dupa natura lui
A doua regula este stabilita de acelasi articol si precizeaza urmatoarele: clauzele
obisnuite intr-un contract se subinteleg , desi nu sunt stipulate in mod expres.

Exista de asemenea si asa numitele obligatii implicite, care completeaza contractul desi nu
sunt prevazute expres. Acestea sunt:
-

Obligatia generala de buna credinta. Desi definirea sa este aproape imposibila,

datorita portantei extreme pe care o are notiunea de buna credinta, cel mai adesea
ea se manifesta ca o tehnica de control judiciar prin intermediul careia sunt
eliminate manifestarile contractuale de rea credinta.
Obligatia de cooperare contractuala. In continutul sau, se poate spune ca intra
indatoririle partilor de a colabora pentru ca executarea contractului sa aiba loc in
conditii optime pentru realizarea interesului contractual.
Obligatia de coerenta contractuala. Ea ar presupune, in acceptiunea comuna,
obligatia partii contractante de a avea o conduita unitara in conformitate cu
asteptarile rezonabile ale celeilalte parti.
Obligatia de informare contractuala. In continutul obligatiei de informare se
regaseste indatorirea partilor de a comunica una celeilalte toate informatiile
pertinente si utile legate de executarea contractului.
Obligatia de securitate ( am mai discutat de ea )

Sanctiunea neexecutarii obligatiilor implicite este identica nerespectarii principiului fortei

obligatorii a contractului. (se poate ajunge chiar la rezolutiune)

Principiul fortei obligatorii a contractului

Principiul fortei obligatorii a contractului este consacrat intr-o formulare expresiva de Art.
1270 care prevede: Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Cu
alte cuvinte, contractul este legea partilor fiind tinute sa il respecte intocmai, potrivit
adagiului lating pacta sunt servanda.
Forta obligatorie a contractului intre parti
Urmand ordinea reglementarii in aceasta materie, trebuie sa retinem ca si consecinte
immediate ale fortei obligatorii intre parti urmatoarele consecinte:

127

a) Partile contractante sunt tinute sa execute intocmai una fata de cealalta obligatiile
la care s-au indatorat.
b) Obligatiile contractuale trebuie sa fie executate intotdeauna cu buna credinta
c) Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze
autorizate de lege (regula simetriei in contracte)
Regula obligatiei partilor de a executa intocmai contractul. Regula conformitatii
executarii.
Principala semnificatie a principiului fortei oblgiatorii a contractului este aceea ca partile sunt
obligatesa execute intocmai toate prestatiile la care s-au indatorat prin contract. Executarea
trebuie sa aiba loc la termenele si in conditiile stabilite. Nerespectarea obligatiei de a executa
intocmai contractul presupune o neexecutare. Pentru a putea vorbi de o incalcare a
principiului fortei oblgiatorii, a cotnractului este necesar sa avem de a face cu o neexecutare
ilicita.
Irevocabiltiatea contractului prin vointa uneia dintre partile contractuale. Simetria in
contracte.
Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de
lege. Prin acest text legal se consacra regula simetriei in cotnracte, ceea ce inseamna ca orice
contract, fiind rezultatul acordului de vointe al partilor, el poate fi desfacut sau revocat, in
principiu numai inacelasi fel. Inseamna ca revocarea contractului nu este posibila prin vointa
exclusiva a uneia dintre partile contractante cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege.
Regula simetriei este pe deplin valabila si in privinta modificarilor contractului. Semnificatii
ale acestei reguli:
a) Revocarea contractului prin consimtamant mutual. (este consecinta fireasca si
normala si exprima regula)
b) Revocarea unilaterala a contractului//denuntarea unilaterala. (aceasta este posibila
numai prina acordul partilor sau in cazuri expres prevazute de lege)
c) Rezilierea fortata a contractului. Incetarea poate avea loc si in mod fortat, impotriva
vointei partilor. Exemplu este cel al contractelor intuitu personae, in care la decesul
uneia din parti contractul se rupe.
Executarea cu buna credinta a contractului
Obligatia de buna credinta, in executarea contractului nu mai este prevazute de actuala
reglementare. Totusi, buna credinta este cea mai importanta obligatie implicita. Ea reprezinta
obligatia sursa a unor alte obligatii contractuale precum:
-

128

Obligatia de loialitate care consta in principal in indatorirea partilor de a se

informa reciproc, pe taota durata executarii cotnractului
Obligatia de cooperare, care consta in indatorirea partilor de a facilita executarea
cotnractului pentru a se asigura de echilibrul prestatiilor.

Limitarea fortei obligatorii a contractului: interventia legiuitorului

La incheierea contractului partile sunt obligate sa respecte dispozitiile imperative ale legii. In
caz contrar, cotnractul este nul, fiind lipsit de efecte si implicit de forta obligatorie. Asadar,
desi forta contractului este comparata cu legea, el nu poate deroga de la legea imperativa.
De regula legiuitorul nu intervine pentru a modifica contractele. Se stie ca legea noua nu se
aplica in principiu efectelor in curs ale contractului si nici retroactiv contractelor deja
executate. Neinterventia legiuitorului in cotnracte nu este insa o regula absoluta. El poate
pentru considerente de interes public, sa modifice contractele in curs prin norme imperative
cuprinse intr-o lege noua . Formele principale de interventie a legiuitoruluiin contracte cu
intentia de a le modifica sunt de doua feluri:
-

Interventia legiuitorului roman pentru modificarea duratei contractului s-a

concretizat pana in prezent in procedeul prorogarii legale. Prorogarea legala a
contractului consta in prelungirea fortata a existentei sale dupa implinirea
termenului extinctiv stipulat de parti.
Procedeul de modificare de catre legiuitor a modalitatii de executare a contractului
il reprezinta moratorului legal. Moratoriul este un termen acordat de legiuitr
tuturor debitorilor sau unei categorii de debitori avand ca efect amanarea generala
a executarii unor obligatii contractuale.

Limtarea fortei obligatorii a contractelor: impreviziunea in contracte.

Def. Impreviziunea consta in paguba pe care o sufera una dintre partile contractante ca
urmare a dezechilibrului grav de valoare care intervine intre prestatiile sale si
constraprestatiile celeilalte parti, in cursul executarii contractului, determinat de fluctuatiile
monetare sau de alte imprejurari.
Caracterele impreviziunii
a) Impreviziunea se pune numai in sfera obligatiilro izvorate din contracte cu titlu oneros
b) Impreviziunea este o problema de ordin economic si financiar
c) Paguba pe care o sufera sau este pe cale de a o incerca o parte contractanta.
Prin indexare se intelege corelarea unei valori economice cu o alta valoare economica, in
vederea mentinerii in timp a valorii reale a obligatiilor contractuale.
Legiuitorul roman a reglementat expres expres impreviziunea ca si exceptie de la principiul
fortei obligatorii a contractului, conform caruia cu toate aceastea, (adica in profida
nominalismului momentar reglementat de paragraful precedent al aceluaiasi articol, 1271)
daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari
exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea
obligatiei , instanta poate sa dispuna adaptarea contractului sau incetarea acestuia
Conditiile impreviziunii
a) Schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului
127

b) Schimbarea imprejurarilor precum si intinderea acestora nu au fost si nici nu puteau fi

avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului
c) Debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii iprejurarilor
d) Debitorul sa fi incercat intr-un termen rezonabil si cu buna credinta negocierea
adaptarii rezonabile si echitabile a contractului
Efectele impreviziunii
Judecatorul poate la sesizarea oricarei parti:
-

Sa dispuna adaptarea contractului pentru a distribui in od echitabl intre parti

pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor
Judecatorul poate, de asemenea dispune incetarea contractului la omentul si in
conditiile pe care le stabileste

Limitarea principiului fortei obligatorii a contractelor. Teoria clauzelor abuzive.

Ca alta forma de interventie judiciara in contract, il reprezinta abuzul de drept contractual.
Chestiunea clauzelor abuzive si-a facut loc in dreptul pozitiv in mod preferential in categoria
contractelor de consum.
Criterii de determinare a caracterului abuziv al unei clauze contractuale:
O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata
abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din cotnract, creeaza in
detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ
intre drepturile si obligatiile partilor. Elementele principale ale definirii si totodata ale
identificari clauzelor abuzive sunt:
-

Lipsa negocierii
Dezechilibrul contractual in defavoarea consumatorului
Incalcarea exigentei de buna credinta
Utilizarea listei clauzelor abuzive
Criteriul celorlalte circumstante relevante

Asemenea clazue nu produc niciun efect asupra consumatorului.

Dupa cum am afirmat si mai sus, domeniul caracteristic de aplicare a acestor cauze este in
domeniul contractelor de consum insa pentru alte domenii se folosesc urmatoarele tehnici de
eliminare a clauzelor abuzive:
-

128

Utilizarea teoriei viciilor de consimtamant

Utilizarea teoriri formarii acordului de vointa
Utilizarea notiunii de buna credinta
Utilizarea regulilor transparentei contractuale

Efectele contractului fata de terti

Relativitatea efectelor contractului fata de terti
Legiuitorul roman a oferit urmatoarea definitie a relativitatii efectelor contractului: contractul
produce efecte nuai intre parti daca prin lege nu se prevede altfel. Relativitatea efectelor
contractului este o urmare fireasca a fortei obligatorii a acestuia.

Domeniul de aplicare a principiului relativitatii efectelor contractului

Pentru a lamuri care este importanta principiului relativitatii efectelor contractului, trebuie sa
stabilim care sunt efectele la care se refera CC si care sunt persoanele la care se aplica aceste
efecte. Avem astfel doua domenii de aplicari a principiului:
a) Domeniul obiectiv al relativitatii efectelor contractului. Din aceasta perspectiva,
contractul se impune partilor ca forta obligatorie care da nastere la drepturi si
obligatii si el se impune tertilor ca realitate obiectiva care trebuie respectata.
b) Domeniul subiectiv al relativitatii efectelor contractului. Circumscrierea acestui
domeniu presupune determinarea persoanelor implicate in relativitatea efectelor
contractului. Este de aceea necesar sa explicam continutul notiunilor de parti
contractante, terti propriu zisi si succesori in drepturi ai partilor sau avanzii cauza.
1) Parti contractatante: pot fi persoanele fizice si juridice care si-au dat
consimtamantul personal si direct sau prin reprezentant la incheierea
contractului. Ele sunt numite parti originare ale contractului. Tot calitate de
parti o au si persoanele care adera la un contract deja format sau care il
ratifica. Se retine insa conditia pentru ca o persoana sa devina parte in contract
sa isi dea consimtamantul intr-o forma sau alta la incheierea lui sau sa adere
ulterior la contractul in curs.
2) Tertii propriu-zisi sau penitus extranei. In sensul cel mai larg al cuvantului prin
terti se inteleg toate persoanele care nu au participat direct la incheierea
contractului si care nu au astfel calitatea de parti contractante. In aceasta
categorie intra mai multe tipuri de terti: (stiu inca o clasificare si e naspa dar
asta e dreptul ce sa ii faci):
- Tertii deveniti parti (si parti devenite terti). In aceasta categorie trebuie sa
includem toate acele persoane care suporta in mod direct efectele obligatorii ale
unui contract datorita unei circumstante anterioare acestuia sau posterioare.
Alaturi de categoria de mai sus pot dobandi calitatea de parti si succesorii in
drepturi ai partilor sau avanzii cauza. Intra in aceasta categorie acei terti fata de
care se produc totusi efectele contractului , desi nu si-au dat consimtamantul la
incheierea lui datorita legaturii sau raportului in care se afla cu partile. Succesorii
in drepturi ai partilor sunt la randul lor de doua feluri: succesori universali si
succesori cu titlu universal ( stim de ei de la drepturi reale)
- Terti care suporta anumite efecte ale contractului. Intra in aceasta categorie si
uneori sunt numiti tot avanzi cauza, creditorii chirografari. Acesti terti, care raman
terti si ulterior incheierii contractului, sunt tinuti sa suporte incheierea de contracte
127

profitabile sau nu , de catre debitorii lor. Creditorii chirografari sunt singurii

avanzi cauza autentici.
Tertii absoluti . Este vorba de un cerc extins de persoane care nu au nicio legatura
cu contractul pentru ca nu fac parte din niciuna din categoriile de persoane
descrise mai sus.

Efectele contractului fata de succesorii partilor si fata de creditorii chirografari.

1. Fata de succesorii universali sau cu titlu universal.
Dobandind intregul patrimoniu sau o fractiune de patrimoniu, succesorul universal
sau cu titlu universal este continuatorul personalitatii autorului sau, devenind astfel
creditor si debitor. Asadar, efectele contractului se produc si fata de aceste persoane,
in masura in care ele subzista in momentul dobandirii patrimoniului sau fractiunii din
patrimoniu care a apartinut partilor sau uneia dintre partile contractante. Toate aceste
persoane sunt asimilate partilor in privinta efectelor contractului deoarece ele sunt
terti deveniti parti.
Exceptii:
- Stipulatia partilor
- In cazul contractelor intuitu persone
- Legea sa prevada exceptii
2)Fata de succesorii cu titlu particular. Succesorul cu titlu particular profita de drepturile reale
si este tinut sa respecte obligatiile sau sarcinile reale nascute din contractele incheiate de
autorul sau in legatura cu bunul sau dreptul ce i-a fost transmis.
In aceasta privinta trebuie sa fie indeplinite urmatoarele trei conditii:
-

Sa fie vorba de drepturi si obligatii strans legate de bunul dobandit de succesorul

cu titlu particular
Contractele care au dat nastere acelor drepturi si obligatii sa aiba o data certa
anterioaramomentului incheierii actului intre succesorul cu titlu particular si cel de
la care a dobandit bunul
Sa fi fost indeplinite formele de publicitate

In raport cu drepturile si obligatiile personale nascute din contractele incheiate de autorul sau,
succesorul cu titlu particular are calitatea, in principiu de tert propriu zis.
3) In raport cu creditorii chirografari.
Creditorii chirografari sunt acei creditori care au ca singura garantie comuna si
proportionala a realizarii drepturilor lor de creanta intregul patrimoniu al
debitorului, ceea ce constituie gajul lor general. Creditorii chirografari se
deosebesc de succesorii universali sau cu titlu universal precum si de
succesorii cu titlu particular deoarece nu devin creditori sau debitori prin
efectul contractelor incheiate de debitorul lor.
128

Opozabilitatea contractului fata de terti

Tertii au obligatia generala de a respecta situatia juridica nascuta din contract, chiar daca
pentru ei aceasta realitate se prezinta ca un fapt juridic. Este vorba de caracterul de utilitate
sociala pe care il prezinta opozabilitatea. Este de retinut ca de regula manierea absoluta in
care opozabilitatea se realizeaza este probarea cunoasterii de catre tert a situatiei juridice
rezultate din contract, indiferent ca avem de a face cu un sistem de publicitate organizat legal
sau nu.
Def. Prin opozabilitatea contractului , in sens larg, intelegem ca el produce efecte intre partile
contractante si avanzii cauza ai partilor, precum si faptul ca situatia juridica nascuta din
contractul respectiv trebuie respectate de catre toti, inclusiv de tertii propriu zisi.
Opozabilitatea contractului in raporturile dintre parti si succesorii lor in drepturi se confunda
cu principiul fortei obligatorii a efectelor contractului. Atunci cand vobim de opozabilitatea
fata de terti, ne referim la opozabilitatea propriu zisa, astfel cum este ea reglementata in CC.
Opozabilitatea contractului fata de tertii propriu-zisi
Opozabilitatea contractului fata de terti este cea de-a doua componenta a notiunii de
opozabilitate. De aceasta data, opozabilitatea are o alta semnificatie; ea nu se confunda cu
relativitatea efectelor contractului. Opozabilitatea contractului fata de terti consta in obligatia
tuturor de a respecta situatia juridica creata printr-un contract.
Formele opozabilitatii fata de tertii propriu zisi.
a) Opozabilitatea probatorie consta in aceea ca un contract intre parti poate fi utilizat de
chiar parti sau de terti, in vederea probarii unei anumite situatii juridice sau de fapt.
b) Opozabilitatea substantiala consta in acea expresia a opozabilitatii care implica
opunerea de catre una din parti a contractului ca sursa a legitimitatii dreptului sau
rezultat din contract.
In raporturile dintre parti, contractul are valoare de act juridic, constand in acordul lor de
vointa. Fata de terti , contractul este un simplu fapt juridic in sensul restrans al cuvantului.

Exceptiile de la principiul relativitatii si de la principiul opozabilitatii efectelor

contractului
Def. Exceptiile de la principiul relativiatii efectelor contractului sunt acele situatii juridice in
care efectele contractului se produc fata de alte persoane care nu au calitatea de parti
contractante sau de succesori in drepturi ai partilor. Cu alte cuvinte , si mai precis formulat
suntem in prezenta unor exceptii de acest fel numai atunci cand un cotnract da nastere la
drepturi sau la obligatii in favoarea si respectiv in sarcina altor persoane decat partile
contractante si succesorii lor.
127

Exceptiile de la principiul relativitatii efectelor contractului nu trebuie confundate cu

exceptiile de la opozabilitatea contractului fata de terti.
In literatura de specialtiate se sustine ca exceptiile de la principiul relativitatii efectelor
contractului sund de doua feluri
1) Aparente. In aceasta categorie intra
- Promisiunea pentru altul
- Reprezentare
2) Reale. In aceasta categorie intra:
- Contractul colectiv de munca
- Actiunile directe
- Stipulatia pentru altul
Reprezentarea
Prin reprezentare se intelege tehnica juridica prin care o persoana o persoana numita
reprezentant incheie un act juridic (asadar poate fi vorba de un contract) in numele si pe
seama unei alte persoane numite reprezentat. Efectele ecentualului contract incheiat intre
reprezentant si tert, se vor produce direct intre reprezentat si tert. Sursele reprezentarii sunt
legea, actul juridic sau hotararea judecatoreasca.
Efectele directe ale reprezentarii si crearea de raporturi directe intre reprezentat si tert sunt
legate de cunoasterea efectiva de catre tert a puterilor conferite reprezentantului si a calitatii
sale.
In cazul in care reprezentantul actioneaza in lipsa puterii de reprezentare sau cu depasirea
acesteia contractul incheiat cu tertul nu produce niciun efect intre reprezentat si tert, raportul
contractual ramane in vigoare intre reprezentant in nume propriu si tert.
Tot pentru ipoteza actului incheiat in lipa sau cu depasirea puterii de reprezentare CC prevede
o suma de reguli privind ratificarea, adica recunoasterea expresa de catre persoana in numele
careia s-a incehiat fara drept un anumit act, a efectelor acestui act.
Reprezentarea inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la imputernicire sau prin
revocarea puterii de reprezentare de catre reprezentat cu conditia ca revocarea sa fie adusa la
cunostinta tertilor sau acestea sa fi cunoscut cauza de incetare a reprezentarii pe alta cale.
Acorduri colective
Este vorba de anumite conventii a caror caracteristica principala este aceea ca cel putin una
dintre partile implicate in contract angajeaza prin consimtamantul exprimat la incheierea
contractului o colectivitate. Membrii acestei colectivitati vor avea dreptruri si obligatii desi
nu au incheiat contractul colectiv. Asemenea contracte colective sunt regasibile in diverse
materii ale dreptului, dar mai cu seama in cadrul procedurii falimentului si al raporturilor de
munca.

128

Actiunile directe (acesta e randul in cauza...ai sa vezi ce zic)

Prin actiuni directe intelegem dreptul unor persoane de a actiona in anumite cazuri expres si
limitativ prevazute de lege , impotriva uneia dintre partile unui contract cu care nu au nicio
legatura, invocand acel contract in favoarea lor, contract fata de care au calitatea de terti
propriu zisi. Este vorba de un mecanism juriic in care sunt implicate trei persoane: creditorul
( care este beneficiarul actiunii directe), debitorul sau imediat sau debitorul intermediar (data
de care este legat printr-un raport contractual) si debitorul debitorului imediat sau subdebitor (
care se afla intr-un raport contractual cu debitorul imediat, dar care nu se afla intr-un
asemenea raport cu creditorul)
Actiunile directe reprezinta acea tehnica de natura legala care permite creditorului sa
actioneze direct impotriva subdebitorului pe calea unei actiuni numita actiune directa.
Actiunea directa nu poate fi considerata admisibila in orice grup de contracte, ci numai in
doua sitatii speciale:
-

Atunci cand legea prevede actiunea directa in mod expres

Cand actiunea directa este legata de transmiterea unui drept

Actiunile directe sunt exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului.

Promisiunea pentru fapta altuia
Promisiunea pentru fapta altuia sau conventia de porte fort reprezinta o exceptie aparenta de
la relativitatea efectelor contractului princ are o persoana se obliga fata de creditor sa
determine un tert sa incheie sau sa ratifice un contract respectiv si eventual sa il si execute.
Stipulatia pentru altul
Stipulatia pentru altul exceptie veritabila de la relativitatea efectelor contractului este
contractul in folosul unei terte persoane adica, figura contractuala prin care o persoana se
obliga fata de alta sa execute o prestatie in favoarea unui tert.
Notiunea de exceptie de la principiul opozabilitatii fata de terti a efectelor contractului
Eventualele exceptii de la opozabilitatea contractului sunt acele situatii in care tertii nu mai
au obligatia generala de a respecta situatia generata de cotnractul incheiat intre parti, adica
ipotezele in care sunt indreptatiti sa neglijeze aceasta realitate fara ca atitudinea lor sa
genereze angajarea raspunderii delictuale
Exceptii de la opozabilitatea efectelor contractului
-

Situatiile in care partile unui cotnract nu indeplinesc formalitatile speciale ale

sistemului legal de publicatie
O alta exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti este beneficiul
actiunii pauliene. Actiunea pauliana este acea actiune care poate fi formulata de o
anumita categorie de terti fata de cotnract, in scopul asigurarii inopozabilitatii fata
127

de acestia a situatiei juridice generate de cotnractul fraudulos incheiat de debitorul

lor.
Tot exceptii de la opozabilitatea efectelor contractului sunt numeroasele situatii in
care actul incheiat intre doua parti este constatat inopozabil unei a treia persoane
Ultima exceptie de la opozabilitatea efectelor contractului pe care o identificam
este simulatia

Promisiunea faptei altuia

Def. Promisiunea faptei altuia poate fi definta ca fiind un cotnract sau o clauza intr-un
contract prin care o persoana- debitorul sau promitentul- se obliga fata de creditor, sa obtina
consimtamantul unei terte persoane de a incheia un contract sau a ratifaca un contract deja
incheiat.
Formele conventiei
Din analiza acestei definitii rezulta ca se pot distinge doua forme de porte fort (promisiunea
faptei altuia)
-

Principala ( in cazul in care intre doua persoane se incheie un contract al carui

obiect este unic consta in prestatia debitorului de a il determina pe un tert sa isi
dea consimtamantul la incheierea unui contract cu creditorul)
Accesorie ( atunci cand consta intr-o clauza ce se integreaza intr-un contract si
prin care debitorul se obliga printre altele sa obtine consimtamantul sau
angajamentul unui tert)

Obligatia asumata de promitent este una de rezultat.

Conditii de valabilitate
Fiind un contract, promisiunea faptei altuia trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale
de validitate ale unui cotnract. In ceea ce priveste forma , chiar daca actul pe care tertul
trebuie sa il ratifice, execute, incheie tertul este unul pentru care legea pretinde o forma
autentica, promisiunea faptei altuia nu trebuie sa implice aceasta forma.
Pe langa conditiile generale CC pretinde si o conditie speciala si anume promisiunea faptei
altuia trebuie sa fie expresa sau cel putin neindoielnica.
Conventia de stipulatie pentru altul poate avea numeroase aplciatii practice: in materia
contractului de mandat, in cazul instrainarii unui bun indiviz de catre unul dintre coproprietari
etc.
Efectele conventiei de porte-fort
Efectele promisiunii de porte fort depind de atitudinea tertului al carui consimtamant sau
angajament s-a obligat sa il obtina dar si de limitele angajamentului asumat de catre
promitent.

128

Inainte de toate este necesar sa precizam ca in temeiul promisiunii de porte fort in sarcina
debitorului se naste o obligatie de a face si in acelasi timp de rezultat. Debitorul se obliga sa
determine o terta persoana sa incheie sau sa ratifice un act juridic. Daca actul respectiv va fi
incheiat sau dupa caz ratificat se considera ca debitorul si-a indeplinit obligatia contractuala.
In ipoteza in care promitentul s-a obligat sa isi garanteze executarea obligatiei asuate de catre
tert, daca tertul nu executa obligatile din contractul incheiat de creditorului promitentului,
acesta din urma, intocmai ca un fideiusor, este tinut sa raspunda de neexecutare.
Conventia de porte fort nu este o exceptie de la relativitatea efectelor contractului. (opinia lui
Pop, Liviu Pop)
Stipulatia pentru altul
Def. contractul in favoarea unei terte persoane sau stipulatia pentru altul este un contract sau
o clauza intr-un contract prin care o parte, numita promitent, se obliga fata de cealalta parte,
numita stipulant, sa execute o prestatie in favoarea unei alte persoane, straina de contract,
numita tert beneficiar.
Conditii
Stipulatia pentru altul trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale de validitate
prevazute de lege. Alaturi de conditiile generale de validitate, mai trebuie intrunite inca doua
conditii speciale, expres prevazute de lege si una propusa de doctrina:
a) Tertul beneficiar sa fie o persoana determinata sau cel putin determinabila la data
incheierii stipulatiei
b) Tertul beneficiar al stipulatiei trebuie sa existe la momentul la care primitentul trebuie
sa isi execute prestatia
c) Conditia ca stipulatia sa fie neindoielnica
Contrar altor situatii in care neindeplinirea conditiilor imperative este sanctionata cu nulitatea
sau cu considerarea clauzei ca nescrisa, in cazul de fata, sanctiunea nerespectarii conditiilor
de la lit a si b de mai sus este aceea ca stipulatia profita stipulantului, fara a agrava sarcina
promitentului.
Consimtamantul tertului beneficiar nu este o condtie de existenta a stipulatiei pentru altul, dar
este o conditie de efectivitate.
Efectele stipulatiei pentru altul
Pentru a analiza efectele stipulatiei pentru altul este necesar sa subliniem ca mecanismul sau
consta in nasterea in mod direct si originar din contractul incheiat intre stipulant si promitent
a unui drept de sine statator in favoarea tertului beneficiar, fara a fi necesar consimtamantul
acestuia.
Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre stipulant si promitent
Efectele contractului in raporturile dintre stipulant si promitent care se produc fara nicio
legatura cu stipulatia in favoarea tertului sunt guvernate de dreptul comun. Mai putin insa
127

chestiunea posibilitatii revocarii mutuale sau individuale a stiulatiei care are un regim aparte.
Este astfel necesar sa facem urmatoarele distinctii:
-

De la momentul ajungerii acceptarii tertului beneficiar la stipulant sau la

promitent stipulatia nu mai poate fi revocata, mutual sau unilateral
Stipulatia poate fi revocata in mod liber pana la momentul indicat mai sus de catre
promitent si stipulant in persoana
Stipulatia poate fi revocata si unilateral de catre stipulant cu conditia ca nu cumva
promitentul sa aiba un interes in executarea prestatiei fata de tert

Stipulantul are la dispozitie toate remediile conferite de lege oricarui creditor si partilor
contractante pentru neexecutarea contractului.
Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre promitent si tertul beneficiar
Prin efectul stipulatiei , beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului
executarea prestatiei. Din stipulatia pentru altul, intre tertul beneficiar si promitent se naste un
raport obligational. Tertul beneficiar are calitatea de creditor si promitentul are calitatea de
debitor. Tertul beneficiar nu este indreptatit sa ceara rezolutiunea contractului in caz de
neexecutare a obligatiei de catre promitent.
Sunt situatii cand promitentul are dreptul sa refuze executarea obligatiei in favoarea tertului
beneficiar. Promitentul poate invoca in apararea sa toate exceptiile pe care este indreptati sa
le opuna stipulantului, cum ar fi nulitatea contractului, realizarea unei conditii rezolutorii etc.

Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar

Stipulatia pentru altul prin ea insasi nu da nastere unui raport de obligatii intre stipulant si
tertul beneficiar. Prin acest procedeu stipulantul nu urmareste sa se oblige fata de tertul
beneficiar si nici sa il oblige pe tert fata de el.
Natura juridica a stipulatiei pentru altul
Au fost propuse mai multe variante de doctrina, printre care teoria dublului contract, teoria
gestiunii de afaceri, teoria actului unilateral a promitentului insa cea care a prevalat in dreptul
romanesc este cel al dreptului direct.

Simulatia
Simulatia este o operatiune complexa care din punct de vedere tehnic reprezinta o exceptie de
la principiul opozabilitatii efectelor obligatorii ale contractului. Practic prin simulatie partile
ascund fata de terti continutul adevaratei relatii juridicecare exista intre ele.

128

Def. simulatia reprezinta o operatiune juridica realizata prin disimularea vointei reale a
partilor, constand in incheierea si existenta simultana, a doua intelegeri sau conventii: una
aparenta sau publica, prin care se creeaza o situatia juridica aparenta, contrara realitatii si alta

secreta, care da nastere situatiei juridice reale dintre parti, anihiland sau modificand efectele
produse in aparenta in temeiul contractului public.
Conditiile stipulatiei
1) Existenta actului secret.
Conditia presupune ca actul real sau contrainscrisul sa fie incheiat astfel incat
existenta si cuprinsul sa fie necunoscute tertilor. Actul secret trebuie sa existe in
sens de negotium adica de operatiune juridica reala care produce adevaratele
efecte intre partile contractante. In acest sens actul secret poate sa lipseasca daca
este privit ca instrumentul dar este indispensavil privit ca negotium. Actul secret
trebuie sa existe sub forma intelegerii dintre parti la data incheierii actului public
(contemporaneitatii actului secret cu actul public) Din perspectiva
contemporaneitatii trebuie considerat ca nu poate fi vorba de simulatie atunci cand
actul aparent este incheiat anterior actului secret. Totodata trebuie indeplinite si
conditiile de validitate substantiale si formale ale actului secret.
2) Existenta actului public
Actul public este actul care se incheie astfel incat sa produca o aparenta juridica .
Este actul adus la cunostinta tertilor in intentia de a ascunde acestora adevarata
realitate juridica din actul secret.
3) Existenta acordului simulatoriu.
Idee de acord simulatoriu sugereaza o reprezentare comuna apartilor, anterior
incheierii actului public si actului secret, reprezentare comuna in care partile sa
orchestreze intreaga operatiune a simulatiei adica sa imagineze toate manoperele
prin care se va disimula adevarata relatie dintre ele fata de terti.

Formele simulatiei
In functie de scopul concret al actului aparent si de relatia in care aceasta se gaseste actul
secret avem:
-

Simulatie prin fictivitate

Simulatie prin deghizare
Simulatie prin interpunere de persoane

Principala clasificare utilizate in literatura e specialitate este cea care distinge intre simulatia
absoluta si cea relativa. Simulatia absoluta este in cazul in care partile stabilesc ca itnre ele sa
nu existe in realitate niciun act. Ea este relativa atunci cand sunt simulate doar unul sau mai
multe elemente ale contractului public.
Contractul aparent sau public este fictiv
Prin acest procedeu, partile disimuleaza complet realitatea, stabilind in actul secret ca actul
aparent nu va produce niciun efect juridic. Este singurul caz de simulatia abosulta, adica de
127

disimulare absoluta a realitatii. De exeplu, cazul cel mai frecvent utilizat in practica, intre
parti se incheie un contract de vanzare cumparare. In secret partile prevad ca acest contract nu
va produce niciun efect si ca niciun transfer de proprietate nu se va produce in favoarea
cumparatorului.
Actul public deghizeaza actul secret
Procesul deghizarii consta in faptul ca partile incheie un anumit contract care da nastere
adevaratelor raporturi juridice dintre ele, contract pe care pentru a il tine in secret, in totul ori
in parte, il imbraca in forma unui alt contract. Deghizarea este de doua feluri:
-

Totala atunci cand prin actul public se ascunde natura actului secret. Este vorba in
realitate de o simulare a cauzei reale a actului juridic.
Partiala atunci cand partile prin actul public se limiteaza sa ascunda unele clauze
sau efecte ale actului secret fara sa se ascunda natura actului care isi produce
efectele intre parti.

Interpunerea de persoane
In cazul simulatiei prin interpunerea de persoane, pesoanele care incheie actul aparent prevad,
intr-o intelegere secreta, faptul ca una dintre ele nu are calitatea de aprte contracntanta si
stabilesc cine este adevaratul contractant. Asadar, partile actului aparent urmaresc in mod
constient ca efectele sa se produca fata de o alta persoana careia i se asigura anonimatul. In
principiu, in operatiunea simulatiei prin interpunere de persoane sunt implicate trei persoane:
interponentul (persoana care are calitatea de beneficair real al operatiunii cuprinse ina ctul
public) interpusul (persoana care figureaza ca parta in actul public si care mascheaza
adevarata identitate a beneficiarului) si tertul ( cae este contractantul adevarat din actul public
in persoana caruia se prodc efectele acestui contract)
Scopurile si limitele simulatiei
Folosind simulatia partile produc voit, in deplina cunostinta de cauza, o neconcordanta intre
vointa declarata si vointa reala, acordul lor de vointa realizat in scopul nasterii modificarii sau
stingerii unui raport juridic fiind insotit, dublat si de un alt acord de vointa, declarat , dar
nereal, in scopul ascunderii sau mascarii fata de erti a existenti sau continutului acordului de
vointa secret real. ( daca ai citit asta o data si ai inteles tot- respecte maestre)
Principiul neutralitatii simulatiei. Conform acestui principiu , simulatia nu trebuie
sanctionata la nivelul validiratii dar nici nu trebuie incurajata in sensul producerii de efecte
fata de terti. Legiuitorul recunoaste partilor un anume drept de a simula. Acest drept trebuie
exercitat insa cu buna credinta pentru mentinerea caracterului neutru al simulatiei.

Limitele simulatiei
128

Limitele simulatiei sunt date de exercitarea coreta a dreptului de a simula. O eventuala

exercitare abuziva a acestui drept se considera in doctrina ca este frauda. Frauda poate fi de
doua feluri:
-

Frauda intereselor tertilor ( frauda civila) este de regula sanctionata cu

inopozabiliatea fata de acestia a contractului aparent
Frauda la lege. De multe ori simulatia este conforma cu legea si in acord cu bunele
moravuri. Cu toate acestea prin crearea unei situatii juridice aparente, contrara sau
diferitacelei reale, poate fi urmarita realizarea unor scopuri ilicite sau imorale,
cand actul juridic simulat nu mai poate fi ocrotit de lege si deci este exclus sa
produca efecte juridice valabile chiar intre partile contractante.

Efectele simulatiei
Sanctiunea specifica simulatiei este de regula, inopozabila fata de terti a actului secret si a
situatiei juriice nascuta din acesta.
Efectele simulatiei in raporturile dintre partile contractante
Confrom prevederilor Art. 1289 CC atunci cand simulatia este valabila intre partile
contractante si succesorii lor produce efecte actul secret.
Efectele simulatiei fata de terti
Legea distinge in sfera tertilor intre doua categorii prin raportarea la terii obisnuiti ( fata de
care intereseaza in ce masura se poate invoca simulatia sau nu) si creditorii partilor.
Principiul consacrat de legiuitor este acela ca actul secret nu poate avea niciun efect in contra
tertelor persoane complet straine de contract, asadar nu poate fi invocat de parti sau de
succesorii lor ipotriva tertilor de orice fel. Tertii pot invoca inopozabilitatea fata de ei a
actului secret, numai daca sunt de buna credinta.
Efectele simulatiei in raporturile dintre terti
Aceasta problema se pune doar atunci cand intre terti exista un conflict in sensul ca unii au
interesul sa invoce actul aparent iar altii au interesul sa prevaleze actul secret care le este
favorabil. In acest conflict vor avea de castigat acei creditori de buna credinta care invoca in
favoarea lor actul aparent, deoarece ei nu au putut cunoaste existenta actului secret.
Actiunea in simulatie
Def. actiunea in simulatie este acea actiune prin care se cere instantei de judecata sa constate
existenta si continutul actului secret cu scopul de a inlatura actul aparent sau acele clauze ale
sale care anihileaza sau mascheaza actul real.
Sanctiunea ei nu este nulitatea si inopozabilitatea fata de terti a actului secret.
Actiunea in simulatie poate fi exercitata de orice persoana interesata sa invoce in favoarea sa
actul secret, daca este valabil sau sa ceara constatarea nulitatii sale.
127

Actiunea in simulatie este din punct de vedere procedural o actiune in constatare si drept
urmare este imprescriptibila.
Proba simulatiei
Intre partile contractante proba simulatiei se poate face numai potrivit normelor de drept
comun privitoare la dovada actelor juridice. Tertii propriu zisi incluzand in aceasta categorii
si creditorii partilor pot dovedii existenta si cuprinsul actului secret prin orice mijloc de
proba.

Raspunderea contractuala si remediile neexecutarii contractului

Raspunderea civila contractuala
Def. Raspunderea civila contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara
pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare
ori cu intarziere a obligatiilor nascute dintr-un contract valabil incheiat.
Elementele principale ale conceptului:
-

Raspunderea contractuala este urmarea obligatiei generale de a raspunde pentru

prejudiciile cauzate unei alte persoane
Raspunderea cotnractuala are drept scop repararea pecuniara a prejuiciilor cauzate
prin neexecutarea contractului
Raspunderea contractuala este urmarea neexecutarii obligatiilor contractuale

Normele juridice referitoare la raspunderea contractuala sunt de doua feluri:

-

Norme juridice aplicabile raspunderii contractuale in general

Norme juridice specifice raspunderii in fiecare contract numit

Conditiile raspunderii contractuale in conceptia traditionala:

Pentru a fi in prezenta raspunderii contractuale se considera in general ca este necesar sa fie
intrunite patru conditii :

128

- Fapta ilicita
- Prejudiciul
- Existenta raportului de cauzalitate
- Culpa, greseala sau vinovatia debitorului
a) Fapta ilicita. Neexecutarea obligatiilor contractuale. Fapta ilicita savarsita de debitorul
contractual consta in incalcarea dreptului celeilalte parti prin neexecutarea obligatiilor
contractuale. Neexecutarea obligatiei poate fi totala sau partiala. Executarea
necorespunzatoare consta in executarea prestatiei cu nerespectarea conditiilor de
calitate stabilite in clauzele contractuale sau in standardele uzuale. Prin executarea cu
intarziere a obligatiilor contractuale se intelege faptul ca debitorul a executat in antura
prestatiile sale sau este gata sa le execute dupa implinirea termenului stabilit in
contract, cauzand astfel creditorului un prejudiciu.
b) Prejudiciul. Prejudiciul consta in consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau
nepatrimoniala, efecte ale incalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinand

creditorului sau contractual prin neexecutarea lato sensu a prestatiei sau prestatiilor la
care s-a indatorat.
c) Raportul de cauzalitate. Pentru antrenarea raspunderii civile contractuale este necesara
existenta raportului de cauzalitate intre neexecutarea lato sensu a obligatiilor
contractuale si prejudiciul suferit de creditor.
d) Culpa sau vinovatia debitorului. Conditia culpei debitorului este in general retinuta
pentru angajarea raspunderi contractuale. Gradele culpei in principiu nu au nicio
relevanta decat in unele contracte. In cazul obligatiilor de rezultat s-a impus solutia
potrivt careia culpa debitorului este prezumata. In cazul obligatiilor de mijloace sau
de diligenta situatia este diferita. Creditorul este tinut sa faca dovada ca debitorul a
fost in culpa de a nu fi folosit mijloacele adevate si nu a desfasurat o activitate
diligenta care ar fi putut duce la realizarea acelui rezultat.
Concluzii finale asupra conceptiei traditionale
Def. Remediile neexecutarii cotnractului constituie acele mijloace menite sa asigure
creditorului satisfactia juridico-economica asteptata de pe urma contractului in toate ipotezele
in care obligatiile contractuale nu sunt executate de catre debitor.
Raspunderea contractuala nu este mai mult decat un remedii pentru neexecutarea
contractului.
Raspunderea contractuala este doar una din urmarile principiului fortei obligatorii a
contractului alaturi de celelalte remedii pentru neexecutare.
Raspunderea contractuala pentru fapta altuia
In principiu raspunderea contractuala este directa si persoanala. Cu toate acestea ne putem
imagina numeroase situatii in care prejudiciul este cauzat in mod direct celeilalte parti de o
persoana pe care creditorul si-a substituit-o in executarea obligatiilor sale contractuale. De
exemplu, ne putem imagina incalcarea obligatiei de securitate rezutlata dintr-un cotnract
medical, de catre un angajat al medicului.
Pentru a fi in prezenta unei raspunderi contractuale pentru fapta altei persoane este necesar
ca:
-

Obligatia contractuala a debitorului sa se execute prin altul

Tertul interpus in executarea contrctului sa fie desemnat voluntar de catre creditor
Absenta de scutire de raspundere a debitorului de catre creditorul sau contractual
Neexecutarea obligatiilor contractuale ale debitorului principal sa constituie o
fapta ilicita si culpabila a tertului interpus in executare.

Conceptia legiuitorului asupra raspudnerii contractuale

Conceptia intermediara a legiuitorului roman.
127

1) Latura traditionala a raspunderii atestata in textul Art. 1350 al CC atesta conceptia

legiuitorului asupra raspunderii concretizata in trei idei directoare
- Raspudnerea contractuala este pandantul principiulu foreti obligatorii a
contractului (Omul e obsedat de cuvantul pandant)
- Raspudnerea contractuala are un continut moral si se intemeiaza pe ideea de
reparare a prejudiciului
- Raspunderea generata de neexecutarea unei obligatii contractuale are un regim
juridic distinct- cel al raspunderii contractuale
2) Latura moderna a raspunderii, in acord cu spiritul legislativ european in materie, este
atestata de reglementarea executarii prin echivalent a obigatiilr in cadrul capitolului
dedicat remediilor neexecutarii obligatiilor.

Remediile neexecutarii contractului

Remedii=drepturi ale creditorului in caz de neexecutare

principii ale invocarii remediilor

Principiile identificate in aceasta materie ar fi urmatoarele:
1) Principiul dreptului la o executare conforma
Creditorului are dreptul la indeplinirea integrala, exact si la timp a obligatiilor. Se
considera ca acest tip de definitie reuneste cele trei dimensiuni ale conformitatii
executarii:cantitativa, calitativa si temporala.
2) Principiul neexecutarii
Conditia fundamentala a invocarii remediilor consta in existenta unei neexecutari.
Desi condtia pare simpla sunt necesare mai multe precizari:
a) Dreptul la remedii este activat de indata ce exista o neexecutare, indiferent de
insemnatatea acesteia pentru creditor.
b) In privinta aceleiasi neexecutari trebuie sa subliniem ca elementul vinovatie nu se
regaseste decat pe aclocuri in fizionomia remediilor
c) Neexecutarea trebuie sa nu fie justificata
d) Neexecutarea trebuie sa nu fie imputabila creditorului. Situattia este de regula
cunoscuta sub numele de mora creditoris si impiedica invocarea oricarui remediu
3) Principiul favor contractus
Principiul prioritar al executarii in natura a obligatiilor debitorului. Astfel, oricat de
oneroasa ar fi executarea silita in natura, creditorul are dreptul sa o solicite si sa o
obtina.
4) Principiul punerii in intarziere
Regula care guverneaza noua tehnica a remediilor este aceea conform careia pentru
aplicarea oricarui remediu este obligatorie punerea in intarziere a debitorului, adica
acordarea unui termen suplimentar de executare. Prin exceptie, principiul citat nu
trebuie aplicat in cazul in care exista o punere de drept in intarziere.
5) Principiul cumulului remediilor
Sesnsul acestui principiu este unul triplu:
a) In primul rand remediile pot fi cumulate cu conditia ca acestea sa nu fie
incompatibile
b) In al doilea rand dreptul la daune interese este de principiu cumulabil cu orice alt
remediu
128

c) Schimbarea optiunii intre remedii este in principiu libera

6) Cenzura clauzelor contractuale privind remediile
Clauzele care limiteaza sau exclud anumite remedii trebuie analizate din prisma
clauzelod de inlaturare sau limitare a raspunderii contractuale. Desi nu se prevede in
mod expres in anumite raporturi juridce, clauzele contractuale care exclud sau
limiteaza dreptul la remedii , ca si clauzele care extind acest drept, sunt uneori supuse
unui contrl juridic sever generat de calitatea beneficiarului acestor clauze.
Clasificarea remediilor
Remedile pot fi :
- Naturale ( care duc la atingerea scopului contractual asteptat pe calea executarii
obligatiilor contractuale adica in cele din urmaintr-o maniera naturala)
- Substitutive (care duc la atingerea rezultatului contractual asteptat intr-o
reconstituire)
Intra in categoria remediilor naturale:
-

Termenul suplimentar
Executarea silita in natura
Indreptarea sau corectarea executarii
Repararea sau inlocuirea
Exceptia de neexecutarea a contractului

Intra in categoria remediilor substitutive:

-

Rezolutiunea si rezilierea
Reducerea prestatiilor
Daunele interese

Termenul suplimentar de executare

Def. Acest remediu consta in obligatia creditorului in ipteza ajungerii obligatiei la scadenta
fara a fi executaa , sa acorde debitorului un termen suplimentar in care acesta sa isi execute
obligatiile contractuale.
In esenta si in principiu, termenul suplimentar de executare reprezinta un remediu prealabil
oricarui alt remediu reglementat de CC. Din punct de vedere practic, sensul acestui remediu
este punerea in intarziere a debitorului printr-o notificare: scopul implicit al remediului ar fi
acela de protectie a debitorului.
De regula, pentru ca creditorul sa invoce orice alt remediu, este necesara acordarea
termenului suplimentar de executare. Prin exceptie acordarea acestui termen nu este necesara
daca debitorul este pus in intarziere de drept.

127

Conditiile termenului suplimentar de executare.

Din textele legale se deduc o serie de conditii legate de forma notificarii si de continutul
acesteia:
a) Forma punerii in intarziere. Forma punerii in intarziere este liberalizate in noul cod.
Ea trebuie facuta in scris si poate fi comunicata debitorului prin orice mijloc care
asigura dovada comunicarii.
b) Sub aspectul continutului punerea in intarziere a debitorului trebuie sa includa
acordarea unui termen rezonabil de executare.
Exceptia de la regula acordarii termenului suplimentar.
Acordarea termenului suplimentar de executare nu este necesara in cazurile de punere de
drept in intarziere. Astfel debitorul este de drept in intarziere cand:
-

Exista o stipulatie contractuala care prevede ca simpla implinire a termenului

contractual de executare produce efectul unei puneri de drept in intarziere
O prevedere legala expresa indica punerea de drept in intarziere
Obligatia contractuala a debitorului nu putea fi executata in mod util decat intr-un
anumit termen
Prin fata sa, debitrul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau cand a
incalcat o obligatie de a nu face
Anterior oricarei notificari, debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de
creditor intentia de a nu executa obligatia
Nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul
activiatii unei intreprinderi
Obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Efectele punerii in intarziere

1) Efectul principal al acoradrii termenului suplimentar de executare consta in
suspendarea dreptului creditorului la remediu. Fara asuspenda insa dreptul
creditorului la invocarea exceptiei de neexecutare sau la daune interese.
2) Efectul secundar al punerii in intarziere consta in faptul ca debitorul raspunde de la
data punerii in intarziere de orice pierdere
3) Debitorul in cazul in care acesta a facut o oferta de executare creditorului, chiar fara a
respecta conditiile punerii in intarziere a creditorului, debitorul nu poate fi considerat
pus in intarziere
4) Punerea in intarziere a unuia dintre codebitorii solidari va produce efecte si in privinta
celorlalti debitori.

Executarea silita in natura

128

Principiul consacrat de legiuitorul roman este acela ca intotdeauna cand debitorul nu si-a
indeplinit obligatiile contractuale, creditorul este indreptatit sa solicite executarea silita in
natura. Singura exceptie de la aceasta regula este data de imposibilitatea executarii in natura.
Chiar daca o asmenea executare silita innatura este extrem de oneroasa, si pentru creditor si
pentru debitor, chiar daca ea se dovedeste extrem de nepractica pentru ambele parti si chiar

daca pare evident ca ar fi mai utila inlocuirea sa cu remediul daunelor interese, creditorul tot
nu ii poate fi refuzata pretentia de executare silita in natura decat daca ea este imposibila.
Executarea silita a obligatiilor de a da si a obligatiilor de prestare.Pentru trecerea la
executarea silita innatura este necesara punerea in intarziere prealabila. Remediul executarii
silite in natura include remediile repararii si inlocuirii precum si orice alt mijloc pentru a
remedia o executare defectoasa.
Executarea silita a obligatiilor de a face.
Executarea ilita a obligatiilor de a face are loc intr-o maniera diversa si cel mai adesea
indirecta.
1) In rimul rand, categoria obligatiilor de a pune la dispozitie creditorului un bun ( cazul
tipic fiind acela al obligatiei de predare) se poate exuta silit dupa modelul ofeit de Art.
1527 CC. Este vorba de o categorie aparte din sfera obligatiilor de a face, si anume de
obligatiile de praestare care reprezinta o seire de obligatii de a face executabila in
natura silit.
2) Restul obligatiilor de a face nu pot fi , in principiu, executate silit in natura
3) Autorizarea creditorului ( executarea de catre creditor) apelul la un tert in vederea
executarii- reprezinta doua remedii alternative in cazul obligatiilor de a face
Executarea silita a obligatiilor de anu face. Practic nu este cu putinta sa vorbim de o
executare silita in natura a unei obligatii de a nu face.

Exceptia de neexecutare
Def. Atunci cand obligatiile nascute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una
dintre parti nu executa sau nu ofera executarea obligatiei cealalta parte poate, intr-o masura
corespunzatoare, sa refuze executarea propriei obligatii, afara de cazul in care din lege, din
vointa partilor sau din uzante rezulta ca cealalta parte este obligata sa execute mai intai.
Conditiile exceptiei de neexecutare a contractului
Pentru a putea invoca exceptia de neexecutare a contractului, trebuie sa fie indeplinite
cumulativ urmatoarele conditii:
a) Referitor la natura obligatiilor neexecutate: obligatiile reciproce ale partilor trebuie sa
isi aiba temeiul in acelasi contract sinalagmatic
b) Condtiile neexecutarii. Pentru invocarea acestui remediu trebuie sa existe o
neexecutare a obligatiilor, chiar partiala, dar suficient de importanta din partea
celuilalt contractant. Neexecutarea trebuie sa fie suficient de importanta pentru a da
dreptul la acest remediu.
c) Obligatiile reciproce trebuie sa fie ambele exigibile. Exceptia de neexecutare poate fi
invocata numai daca obligatiile reciproce sunt ajunse la scadenta sau trebuie executate
imediat.
d) Neexecutarea sa nu se datoreze celui care invoca exceptia de neexecutare, fapta care la impiedicat pe celalalt sa isi execute obligatia
127

e) Raportul contractual prin natura sa trebuie sa presupuna regula executarii simultane a

obligatiilor celor doua parti
Functionarea exceptiei de neexecutare
Exceptia de neexecutare a contractului opereaza exclusiv in puterea partii care o invoca. Daca
sunt indeplinite conditiile de mai sus, exceptia de neexecutare se invoca, intre partile
contractante de catre partea contractanta indreptatita, in puterea sa, fara interventia
judecatorului.
Nu este necesara nici conditia punerii in intarziere a celeilalte parti. Pentru invoarea exceptiei
de neexecutare nu este necesara indeplinirea niciunei conditii de forma.
Efectele exceptiei de neexecutare
Exceptia de neexecutare suspenda executarea prestatiei celui care o invoca asemanator cu
situatia cand el ar fi beneficiat de un termen. Avand ca efect suspendarea fortei obligatorii a
contractului, partea indreptatita sa refuze executarea obligatiilor sale, nu poate fi obligata sa
plateasca daune interese moratorii pe motiv ca ar fi intarziat executarea prestatiilor ce le
datoreaza celeilalte parti. Exceptia de neexecutare poate fi opusa nu numai celeilalte parti, ci
tuturor persoanelor ale caror pretentii se intemeiaza pe acest contract.
Dupa cem analizat efectele exceptiei de neexecutare a contractului, putem ajunge la
constatarea ca ea poate fi considerata, in acelasi timp, un mijloc de aparare a partii care o
invoca si un mijloc de presiune asupra celeilalte parti.

Rezolutiunea si rezilierea
(capitolul asta ii scris ca cizma in cartecu paragrafe repetate cu greseli gramaticale si cu un
text de ti se suceste mintea=> am mai completat cu vechea carte)
Def. Rezolutiunea consta in desfacerea unui contract sinalagimatic cu executare dintr-o data ,
la cererea uneia din parti, pentru motivul ca cealalta parte nu a executat culpabil obligatii la
care s-a indatorat. ( asta e definitia veche. De retinut faptul ca nu mai este necesara culpa in
noua legislatie!)
Rezolutiunea, este deci, o cauza de incetare a contractului asociata chestiunii executarii. Pe de
alta parte, rezolutiunea este un remediu oferit creditorului in caz de neexecutare este cel mai
incisiv dintre cele existente deoarece duce la incetarea contractului cu efecte retroactive.
Creditorul are dreptul de a opta intre a solicita executarea innatura, in mod exact si la termen
a obligatiei , iar in cazul in care debitorul refuza sa isi execute obligatiile, creditorul este
indreptatit sa opteze intre executarea silita ( in natura) a obligatiei, rezolutiunea, rezilierea
contrctului sau reducerea prestatiei sau sa utilizeze orice alt mijloc precazut de lege pentru
realizarea dreptului sau. Rezolutiunea este o solutie de ultim resort.
Domeniul de aplicare a rezolutiunii.Domeniul predilect al rezolutiunii este dat de
contractele sinalagmatice.
128

Tipuri de rezolutiune
Odata ce creditorul a ales sa invoce rezolutiunea el poate opta intre doua tipuri de
rezolutiune:
-

Rezolutiunea judiciara
Si rezolutiunea unilaterala extrajudiciara

Acest drept de optiune constituie o noutate absoluta in pesagul juridic romanesc. Alaturi de
principalele tipuri de rezolutiune, noua reglementare cunoaste si rezolutiunea legala de drept (
atunci cand legea prevede expres ca neexecutarea obligatiilor la termen atrage dupa sine
rezolutiunea) si rezolutiunea de drept conventionala ( care opereaza in temeiul pactelor
comisorii)
Aceluiasi creditor ii este deschisa in mod suplimentar si o optiune limitata intre rezolutiunea
totala si rezolutiunea partiala a contractului.
Rezolutiunea unilaterala reprezinta o premmiera petnru dreptul pozitiv romanesc si trebuie
salutata ca un are castig. In esenta acest tip de rezolutiune presupune posibilitatea creditorului
chiar si in lipsa unui pact comisoriu expres de a invoca rezolutiunea contractului pentru
neexecutare fara a apela la foruri judiciare sau la orice autoritate exterioara propriei vointe, in
maniera unilaterala si extrajudiciara.
Conditiile neexecutarii rezolutorii
Din criteriile oferite de legiuitor se pot desprinde urmatoarele cerinte referitoare la
neexcutarea contractuala pentru a putea fi invocata rezolutiunea:
a) Neexecutarea trebuie sa preiveasca o obligatie contractuala
b) Neexecutarea trebuie sa fie suficient de grava. Neexecutarea poate fi totala ( caz in
care nu se mai pune problema evaluarii gravitatii) sau poate fi partiala ( caz in
care criteriul utilizat pentru determinarea gravitatii este imporatanta.) Indeobste in
doctrina, se face trimitere la ideea de cauza oricat de insignificanta ar fi din punct
de vedere obiectiv neexecutarea daca ea ar fi privita independent de contract, daca
ea lipseste de interes contractual creditorul atunci neexecutarea este suficient de
grava din perspectiva rezolutiunii.
Rezolutiunea judiciara
In privinta acestui tip de rezolutiune, sunt necesare cateva observatii la nivelul conditiilor
substantiale si formale de invocare a sa:
1) Conditia substantiala unica a rezolutiunii juridicare consta in neexecutarea insemnata
2) Conditia formala a rezolutiunii judiciare este aceea ca, in prealabil, debitorului sa i se
fi acordat un termen suplimentar de executare.
Rezolutiunea unilaterala
127

Rezolutiunea unilaterala consta in acea rezolutiune care opereaza in puterea creditorului, fara
apelul la instanta de judecata. De regula, libertatea creditorului in a alege rezolutiunea
unilaterala este totala. Prin exceptie in anumite situatii, legiuitorul impune necesitatea unei
rezolutiuni judiciare.
Pentru o buna intelegere a mecanismului rezolutiunii unilaterale este necesara o prezentare a
conditiilor in care aceasta opereaza:
a) In primul rand, astfel cum am anticipat conditia de fond este aceea a existentei unei
neexecutari insemnate
b) Prima conditie formala : existenta unei puneri in intarziere
c) Declaratia unilaterala de rezolutiune. Este actul central al mecanismul rezolutiunii
unilaterale. In esenta , aceasta declaratie consta intr-un act unilateral supus
comunicarii prin care creditorul isi manifesta vointa de a desfiinta unilateral
contractul pentru neexecutare.
d) Conditia de efectivitate a rezolutiunii unilaterale- notificarea rezolutiunii. Este vorba
de fapt, de comunicarea declaratiei de rezolutiune debitorului. Notificarea aferenta,
care trebuie sa fie scrisa, conform textului citatt, poate sa insoteasca declaratia de
rezolutiune sau sa fie inclusa in aceasta. Esentiala este insa chestiunea comunicarii
sale catre debitor.
Rezolutiunea conventionala intemeiata pe pactele comisorii.
Reprezinta acea rezolutiune care poate opera judiciar sau unilateral in virtutea unei clauze
rezolutorii ( numita chiar de legiuitor pact comisoriu) prin care partile stabilesc in prealabil
care neexecutare contractuala poate sa atraga rezolutiunea.
Conditiile de validitate si de functionare/invocare a pactelor comisorii:
-

Conditia transparentei pactelor comisorii. Pentru ca rezolutiunea conventionala sa

opereze, este necesar ca pactele comisorii sa fie stipulate expres si ca ele sa
prevada in maniera neechivoca obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea
sau rezilierea de drept a contractului.
Pactul comisoriu trebuie invocat cu buna credinta
Neexecutarea definita in pactul comisoriu trebuie sa se fi produs si sa aiba o
gravitate suficienta
Conditia formala pentru operarea rezolutiunii conventionale este aceea a
notificarii specializate. Punerea prealabila in intarziere este necesara numai daca
pactul comisoriu prevede acest lucru. Obligatia creditorului de a aduce la
cunostinta debitorului , prin intermediul unei notificari , faptul ca a invocat
rezolutiunea contractului si conditiile in care acesta opereaza.

Reducerea prestatiilor
Intelesul sau este urmatorul: daca neexecutarea obligatiilor nu este suficient de insemnata
pentru a se putea invoca rezolutiunea totala a contractului creditorul desi nu are dreptul sa
invoce rezolutiunea, va avea dreptul la reducerea proportionala a prestatiilor cu conditia ca
128

aceasta sa fie posibila. Reducerea proportionala a prestatiilor este in realiztate o rezolutiune

partiala, in masura neexecutari obligatiilor uneia din parti. Pentru o corecta intelegere a
mecanismului reducerii prestatiilor trebuie sa facem urmatoarele precizari:
-

Conditia substantiala a reducerii prestatiilor este existenta unei neexecutari (este

indiferent gravitatea acesteia)
Conditia substantiala a posibilitatii reducerii prestatiilor.
Conditii formale ale reducerii prestatiilor . Este necesra acordarea prealabila a
termenului suplimentar de executare. Tot sub aspect formal trebuie sa retinem ca
reducerea prestatiilor poate opera in vointa creditorului sau judiciar.

Rezolutiunea anticipata
Este vorba de situatiile in care existenta neexecutarii esentiale din partea debitorului exista
deja anterior scadentei obligatiilor sale, astfel incat este neeconomic si injust pentru creditor
sa astepte scadenta obligatiilor creditorului pentru a putea invoca rezolutiunea. Lipsa unei
reglementari speciale in materie de rezolutiune anticipata ne poate determina sa credem, la
prima vedere, ca lipseste o conditie esentiala a rezolutiune si anume neexecutarea determinata
si actuala.
In anumite situatii, debitorul poate fi decazut din beneficiul termenului suspensiv ( cazurile
care duc la pierderea acestui termen au fost tratate mai inaintenu a credeti, verificati!)
In egala masura este posibila rezolutiunea anticipata si in cotnextul punerii de drept in
intarziere a debitorului.
Rezilierea
Rezilierea contractului reprezinta o forma de rezolutiune a acestuia ale carei efecte nu au
caracter retroactiv, ci numai pentru viitor. Adesea se ai sublinieaza insa si o a doua diferenta
fata de rezolutiune si anume aceea ca rezilierea este specifica acelor contracte in care
executarea este succesiva spre deosebire de rezolutiunea care se aplica in general contractelor
cu executare TZAC PAC, sau uno ictu.
Conditile de invocare a rezilierii atat la nivel substantial cat si la nivel formal sunt identice cu
cele al rezolutiunii , insa au specificul lor. La nielul conditiilor substantiale este necesara si in
cazul rezilerii o neexecutare insemnata. La nifelul conditiilor de forma, invocarea rezilierii
trebuie sa indeplineasca exact conditiile formale ale rezolutiunii unilaterala respectiv ale celei
judiciare.
Efectele rezolutiunii si rezilierii
Efectele intre parti
Pronuntarea rezolutiunii de catre instanta sau declararea unilaterala a acesteia are ca efect
desfiintarea temeiului juridic care leaga partile contractului. O asemenea desfiintare va avea
ca efect nasterea obligatiilor reciproce de restituire a prestatiilor neexecutate.
127

Regula fundamentala este aceea ca restituirea prestatiilor se va face in natura. Regula

cunoaste nuantari si exceptii
-

In ipoteza in care restituirea in natura nu este posibila , restituirea se face prin

echivalent
La restituirea prestatiilor este aceea ca , la restituirea in natura a acestora, se va
tine seama de momentul incare debitorul a primit ceea ce trebuie sa restituie.
Incapabilul va fi tinut la restituirea prestatilor doar in limita imbogatiiri sale,
apreciata la data cererii de restituire.
Cumulul restituirii cu executare prin echivalent. Restituirea in natura sau prin
echivalent poate fi dublata de o cerere de despagubiri- daune interese, in masura in
care creditorului obligatiei contractuale neexecutate i-a fost cauzat un prejudiciu

Efectele rezolutiunii si rezilierii in raporturile fata de terti

Regula de baza care guverneaza aceste efecte este cea a desfiintarii drepturilor tertilor
constituite de catre dobanditorul initial intre momentul incheierii contractului si cel al
desfintarii acestuia. Exceptii de la regula:
-

Actinea in restituire nu poate fi formulata fata de tertul dobanditor, daca regulile

de carte funciara il impiedica sa o faca.
Actiunea in restituire nu poate fi utilizata nici impotriva dobanditorului de buna
credinta a unui mobil, daca acesta dovedeste intrunirea tuturor conditiilor, pentru
dobandirea proprietatii asupra bunurilor mobile prin posesia de buna credinta.
Restituirea nu va putea fi solicitata nici tertului care a uzucapat bunul ce face
obiectul actiunii in restituire.

Executarea prin echivalent

Notiunea de daune interese
Def. Prin daune interese intelegem despagubirile in bani pe care debitorul este indatorat sa le
plateasca in scopul reparari prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii culpabile
a obligatiilor contractuale.
Caracteristici ale daunelor interese:
-

Caracterul pecuniar al daunelor interese. Intotdeauna daunele interese se stabilesc

in bani.
Daunele interese au vocatia cumulului cu celelalte remedii. In ceea ce priveste
remediul daunelor interese, acesta are vocatia primara de a fi cumulat cu oricare
dintre remediile existente.

Conditiile daunelor interese

128

Spre deosebire de celelalte remedii, in cazul de fata, nu este necesara punerea prealabila in
intarziere a debitorului. Sensul este acela ca acordarea de daune interese se poate realiza in
toate cazurile in care exista o neexecutare culpabila si aceasta cauzeaza creditorului un
prejudiciu.
Conditii:
-

In primul rand este necesar sa existe o neexecutare a unei obligatii contractuale.

Orice abatere de la principiul fortei obligatorii a contractului constituie sub
aspectul neexecutari o condtie primara suficienta pentru acordarea de daune
interese.
In al doilea rand, este necesara dovedirea culpei sau vinovatiei debitorului in
neexecutarea obligatiilor contractuale. In ce priveste prova culpei, legiuitorul
reglementeaza un sistem legal bazat pe prezumtii in aceasta privinta, prevaznd ca ,
in cazul neexecutarii obligatiilor contractuale culpa debitorului este prezumata.
In al treilea rand este necesara existenta prejudiciului. In ce priveste conditiile
prejudiciului pentru ca aceasta sa poata fi reparat, noua reglementare cuprind o
serie de reguli destul de precise. Aceste reguli sunt:
1. Regula repararii prejudiciului cert. Intra in sfera prejudiciului cert
bineinteles, prejudicul actual, dar si prejudiciul viitor, cat si prejudiciul
rezultat din pierderea unei sanse.
2. Regula repararii prejudiciului previzibil.
3. Regula repararii prejudicului material si a prejudiciului moral
4. Repararea prejudicului este limitata de mora creditoris, sau mai lard, de
orice neexecutare imputabila creditorului ( chiar fara culpa)
5. Repararea prejudiciului este limitata de obligatia creditorului de
minimizare a prejudiciului. Din textul lega indicat se deduce existenta
unei obligatii a creditorului de a depune diligente in sensul inlaturarii
consecintelor prejudiciabile pe care le are neexecutarea , daca aceste
diligente stau in puterea sa
6. In ce priveste proba prejudiciului, CC instituie doua reguli. In primul
rand, intotdeauna sarcina probarii prejudiciului apartine creditorului. In
al doilea rand, proba neexecutarii nu il scuteste pe creditor de sarcina
probei prejudiciului.
7. Existenta unui raport de cauzalitate.

Clasificarea daunelor interese

Daunele interese sunt de doua feluri:
-

Compensatorii
Moratorii

Daunele interese compensatorii sunt despagubiri in bani care se platesc creditorului pentru a
ii repara prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea totala sau partiala ori executarea
necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitor.
127

Daunele interese moratorii sunt despagubirile in bani care reprezinta echivalentul

prejudiciului provocat creditorului prin intarzierea executarii obligatiei de catre debitor.
Principala deosebire dintre cele doua categorii de daune interese consta in aceea ca daunele
interese compensatorii inlocuiesc executarea in natura a obligatiilor contractuale si prin
urmare nu se cumuleaza cu aceasta. Cu alte cuvinte, debitorul nu poate fi tinut in acelasi
timp, la plata de daune interese compensatorii si la executarea in natura a prestatiilor la care
s-a indatorat prin contract. Dimpotriva, daunele interese moratorii se cumuleaza intotdeauna
cu executarea in natura a obligatiei sau cu plata de daune interese compensatorii.
Clauzele de modificare a raspunderii
Marea majoritate a normelor juridice aplicabile acestei materii sunt supletive. Asa se explica
faptul ca pot fi modificate prin acordul de vointa al partilor. Conventia prin care partile
contractatante stabilesc expres clauze de modificare a raspunderii lor este necesar sa fie
incheiata inainte de neexecutarea prestatiilor si de producerea prejudiciului. Clauzele de
neraspundere permit identificarea a trei categorii de clauze valabile de modificare a
raspunderii contractuale.:
-

Clauza de exonerare de raspudnere pentru anumite cazuri exceptate sau culpe

determinate
- Clauze de plafonare sau limitare a raspudnerii
- Clauze de agravare a raspunderii
a) Clauze valabile care exonereaza raspudnerea. Clauzele prin care debitorul este
exonerat de raspudnere pentru neexecutare sunt nule. In schimb, sunt valabile si pot fi
stipulate in cotnract, clauze prin care debitorul este exonerat de raspundere atunci
cand, neexecutarea lato sensu a obligatiilor se datoreaza unei culpe determinate, cum
este neglijenta sau imprudenta. Astfel de clauze sunt lipsite de efect atunci cand
prejudiciile sunt cauzate direct persoanei ( vietii, integritatii corporale, bla bla bla)
b) Clauze valabile de limitare a raspunderii. Clauzele de plafonare sau limitare a
raspunderii sunt acele stipulatii contractuale prin care partile stabilesc o limita
maxima a despagubirilor la plata carora debitorul poate fi obligat pentru neexecutarea
lato sensu a prestatiilor la care s-a indatorat, chiar daca prejudicul suferit de creditor
depaseste aceasta limita. Si aceste clauze sunt valabile numai daca debitorul nu se
face vinovat de dol sau de culpa grava.
c) Clauze valabile prin care se agraveaza raspunderea. Suntem in prezenta agravarii
raspunderii atunci cand prin acordul de vointa al partilor, debitorul isi asuma
raspunderea in ipoteza cand neexecutarea de catre el a prestatiilor la care s-a obligat
se va datora unor cazuri de forta majora determinate. Asadar, debitorul renunta la
unele cazuri de forta majora pentru care legea il exonereaza de raspundere.

Evaluarea daunelor interese

Stabilirea intinderii daunelor interese poate fi facuta de instanta de judecata, direct prin lege
sau prin acordul de vointa al partilor.
Evaluarea judiciara
128

Evaluarea judiciara a daunelor interese se face prin hotarare judecatoreasca. Stabilirea

intinderii daunelor interese de catre instantele de judecata are loc cu respectarea principiului
repararii integrale a prejudiciului in scopul repunerii creditorului in situatia in care s-ar afla
daca debitorul ar fi executat intocmai prestatiile la care s-a indatorat. Evaluarea trebuie sa fie
facuta in functie de momentul pronuntarii hotararii judecatoresti.
Evaluarea legala
Evaluarea legala a daunelor interese se circumscrie sferei obligatiilor care au ca obiect
prestatia de a da o suma de bani la care legiuitorul adauga si cazul obligatiilor de a face care
pot fi evaluate in bani. In ceea ce priveste evaluarea legala, vom atinge cu aceasta ocazie si
chestiunea evaluarii conventionale.
A) Obligatiile pecuniare. Obligatiile de acest fel se pot executa intotdeauna in natura. In
cazul lor, debitorul poate fi obligat sa plateasca numai daune interese moratorii ( nu si
compensatorii, ar fi iredundant)
a) Cuantumul daunelor interese moratorii este cel stabilit de parti sau de lege.
b) Creditorul nu trebuie sa faca dovada existentei si intinderii prejudiciului cauzat
prin intarzierea in executare a obligatiei. Cuantumul daunelor interese moratorii ,
conventional sau legal stabilit de parti este unul fix, astfel incat el nu poate fi
modificat prin proba faptului ca prejudicului suferit de creditor este mai mic.
c) Daunele interese moratorii sunt datorate in principiu , din ziua scadentei obligatiei
de plata.
B) Reguli speciale de obligatii pecuniare. Avem in vedere, in principal, OG 12/2011
privind dobanda legala renumeratorie si penalizatoare pentru obligatiile banesti ( in
principiu orice dobanda legala prevazuta de o lege speciala)
a) Evaluarea daunelor interese in materie de obligatii pecuniare trebuie sa tina seama
de clasificarea legala a acestora in dobanda legala renumeratorie ( dobanda
datorata de debitorul obligatiei de a da o suma de bani la un anumit termen,
calculata pentru perioada anterioara implinirii termenului scadentei obligatiei. ) si
dobanda legala penalizatoare ( dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti
pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta.)
b) Dobanda legala (adica dobanda aplicata in toate situatiile in care partile nu au
prevazut cuantumul dobanzii) este stabilita de Art. 3 din OG 13/2011 astfel:
- Rata dobanzii legale renumeratorii este egala cu nivelul ratei dobanzii de referinta
a BNR-ului
- Rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de
referinta plus 4 puncte procentuale
c) Partile sunt libere sa stabileasca rata dobanzii pentru sumele datorate in baza
contractului dintre el. Dobanda conventioanala nu poate depasii cu peste 50%
dobana legala ( sa stiti daca aveti de aface cu camatarii)
C) Evaluarea daunelor interese moratorii in cazul obligatiilor de a face si a altor obligatii
decat cele pecuniare. Creditorul are dreptul la plata unor daune interese moratorii
egale cu dobanda legala. Acestea se pot calcula spre deosebire de cazul obligatiilor
pecuniare, numai de la data punerii in intarziere a debitorului. Exceptiile de la aceasta
regula sunt date de situatiile in care :
127

s-a stipulat o clauza penala care prevede un alt cuantum al daunelor interese
creditorul poate dovedi un prejudicu mai mare cauat de intarzierea in executarea
obligatiei

Evaluarea conventionala a daunelor interese

Stabilirea intinderii despagubirilor poate avea loc si prin acordul de vointa al creditorului si
debitorului intervenit inainte de producerea prejudiciului. Aceasta intelegere se numeste
clauza penala. Alaturi de clauza penala tot cu titlu de evaluare conventionala a daunelor
interese, legiuitorul reglementeaza si arvuna
Clauza penala
In intelesul traditional al acestei notiuni, clauza penala reprezinta o stipulatie contractuala
prin care partile evalueaza anticipat daunele interese contractuale. Dandu-i o noua expresie
legiuitorul prevede: Clauza penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul se
obliga la o anumita prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale. Din definitia legala se
desprinde limpede ca evaluarea anticipata nu trebuie sa priveasca neaparat o prestatie
monetara. Dimpotriva, poate fi vorba de obligatia de a da sau de obligatia de a face ceva.
Stipularea clauzei prezinta o mare utilitate deoarece se evita dificultatile de evaluare judiciara
a daunelor interese, creditorul nefiind obligat sa dovedeasca existenta si intinderea
prejudiciului.
Clauza penala are un caracter accesoriu ceea ce deterina independenta conventiei in care ea a
fost stipulata de eventuala nevalabilitate a clauzei penale si totodata dependenta clauzei
penale de valabilitatea conventiei principale. Prin exceptie stignerea obligatiilor prin
rezolutiune sau reziliere nu va duce la stingerea efectelor clauzei penale prevazute pentru
neexecutare.
Creditorul are dreptul de a opta in cazul neexecutare intre executarea silita in natura a
obligatiei principale si cea a executarii clauzei penale. Acest drept de optiune nu exista decat
daca neexecutarea este culpabila din partea debitorului. Ca si in cazul optiunii pentru remedii,
alegerea nu este recunoscuta decat creditorului.
Functionarea clauzei penale.
Clauza penala devine exigibila cand sunt intrunite conditiile raspunderii contractuale a
debitorului.
Chestiunea cumulului:
-

128

atunci cand clauza penala a fost prevazua pentru neexecutarea obligatiilor nu

poate fi cumulata cu executarea lor in natura si nici cu eventualele daune interese
compensatorii
atunci cand clauza penala a fost prevazuta pentru executarea necorespunzatoare ,
ea se poate cumula cu remediul executarii silite in natura

clauza penala poate fi cumulata cu cele daunele interese moratorii daca exista si
intarziere in executarea obligatiilor

Chestiunea mutabilitatii (modificarii clauzei penale)

-

in principiu, instanta nu poate modifica in niciun fel cuantumul clauzei penale

prin exceptie clauza penala poate fi modificata de instanta de judecata in doua
ipoteze:
i)
micsorarea este admisibila in cazul in care obligatia principala a fost
executata partial si aceasta executare profita creditorului
ii)
micsorarea este admisibila si in cazul in care penalitatea este vadit
excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea
contractului

Ipoteze speciale de functionare a clauzei penale

Legiuitorul aduce in discutie doua cazuri speciale de functionare a clauzei penale:
-

cazul in care obligatia principala este indivizibila

daca obligatia principala este divizibila, atunci si penalitatea este divizibila si va fi
suportata numai de catre codebitorul vinovat de neexecutare si nuai pentru partea
de care acesta este tinut.

Arvuna
Clauza de arvuna este o stipulatie contractuala cu functii diverse. Ea stabileste ce se intampla
cu o anumita suma de bani sau cantitate de bunuri fungibile platita de un contractant celuilalt
la momentul incheierii contractului.
Def. Arvuna este o stipulatie contractuala in care se prevede ca aceasta suma va fi restituita
indoit celeilalte parti daca nu se executa contractul din cauza partii care a priit arvuna sau se
retine daca nu se executa contractul din cauza partii care a platit arvuna, precum si in cazul
special in care aceasta din urma se dezice de incheierea contractului, daca i s-a conferit acest
drept.
Clauza de arvuna poate avea urmatoarele roluri:
-

de a confirma incheierea contractului

de a permite dezicerea celui care a avansat arvuna
de a penaliza una din parti

la nivelul conditiilor de validitate , retinem ca sunt valabile toate observatiile pe care deja leam facut cu ocazia clauzei penale in legatura cu caracterul accesoriu al acesteia. Pe de alta
parte, in mod partial, regasim in cazul arvunei si conditiile raspunderii contractuale. In primul
rand, uneori este necesara conditia culpei/vinovatiei uneia dintre parti. Alteori aceasta
conditie nu este necesara sa fie probata. Prejudiciul nu este necesar sa fie probat.
Efectele arvunei
127

In cazul clauzei de arvuna confirmatorie, deoarece arvuna este socotita un avans al executarii
prestatiilor uneia din parti, semn al incheierii contractului, se produc urmatoarele efecte
speciale:
-

daca partea care a dat arvuna nu executa , fara justificare obligatiile asumate prin
contract, cealalta parte este indreptatita sa retina arvuna (rol penalizator)
cu taote acestea, partea care a primit arvuna sau partea care a dat-o in cazul
neexecutarii culpabile din partea celilalte parti, poate solicita rezolutiunea sau
dimpotriva, poate solicita un alt remediu, de exemplu, executarea silita in natura a
celeilalte parti.
In cazul executarii prestatiei datorate, arvuna se socoteste avansul acestei
executari

In cazul clauzei de arvuna dezicere, se produc urmatoarele efecte:

-

In primul rand, arvuna dezicere permite celui care a dat-o sa se dezica de contract,
adica sa il denunte unilateral.
In cazul in care contractul se executa din nou arvuna se imputa asupra prestatiei
datorate de cel care a dat arvuna
In cazul in care cotnractul se desfiinteaza din cauze neimputabile arvuna trebuie
restituita in intregime

Riscurile contractului
Intreaga problematica a riscurilor contractuala este generata de situatiile in care din cauze
neimputabile ( forta majora, caz fortuit), contractul nu poate fi exercitat
Aceasta problema se afla in stransa legatura cu una din cauzele de stingere a obligatiilor:
imposibilitatea fortuita de executare. Astfel, atunci cand o obligatie contractuala nu mai poate
fi executata, datorita unui eveniment de forta majora si in cazuri speciale de caz fortuit, in
principiu , obligatia se stinge. Debitorul se afla liberat de obligatia pentru imposibilitatea de
executare. Se disting doua cazuri si urmatoarele conditii:
-

In cazul imposibilitatii absolute de executare a cotnractului, acesta se desfiinteaza

automat, adica de plin drept, fara a fi necesara vreo formalitate.
In cazul imposibilitatii relative de executare ( incluzand imposibilitatea partiala si
pe cea temporala) creditorul va putea invoca orice remediu este pus la dispozitia
sa pentru neexecutarea cu exceptia executarii silite in natura si a daunelor interese
pentru partea imposibil de executat sau pentru partea temporar imposibil de
executat.
Obligatia debitorului de a notifica creditorului survenienta evenimentului fortuit
intr-un termen rezonabil din momentul in care debitorul a cunoscut sau trebuia sa
cunoasca imposibilitatea de executare
Dovada imposibilitatii revine debitorului

Riscurile in contractele translative de proprietate

128

In noua reglementare , transferul riscurilor este separat de cel a transferului proprietatii si este
legat de un moment care poate fi evaluat strict, adica cel al predarii. Exista doua cazuri:
-

Daca bunul nu a fost predat, riscul ramane in sarcina debitorului obligatiei de

predare
Daca creditorul a fost pus in intarziere de catre debitor, riscul se transfera in
sarcina creditorului de la data punerii sale in intarziere.

Titlul III
Actul juridic unilateral de drept civil
Actul juridic unilateral
Reglementare: Capitolul II intitulat Actul juriic unilateral, din titlul II al cartii a V-a
cuprinde doua sectiuni, una dedicata regulilor generale in materie de acte unilaterale si
cealalta dedicata actului juridic unilateral ca izvor de obligatii.
Notiunea de act juridic unilateral: In esenta actul juridic unilateral este acea manifestare de
vointa care genereaza efecte juridice, desi nu a fost acceptata de o alta persoana.
Clasificarea legala a actelor unilaterale
Art. 1326 CC efectueaza o clasificare in acte supuse comunicarii si acte nesupuse
comunicarii.
a) Actele unilaterale supuse comunicarii
Conform Art. 1326, actul unilateral este supus comunicarii atunci cand constituie
modifica sau stinge un drept al destinatarului si ori de cate ori informarea
destinatarului este necesara potrivit naturii actului.
b) Actele unilaterale nesupuse comunicarii
Sunt toate acele acte prin care nu se constituie ,modifica sau stinge un drept al
destinatarului si in care natura actului nu presupune necesitatea comunicarii sale.
Exemplul natural de asmenea act este testamentul.
Regimul juridic al actelor unilaterale
127

Confrom Art. 1325 CC, daca prin lege nu se prevede altfel, dspozitiile legale privitoare la
contracte se aplica in mod corespunzator si actelor unilaterale. De aceea se aplica si acestora
toate prevederile legale privitoare la conditiile consimtamantului, capacitatii, obiectului si
cauzei contractului, precum si , atunci cand este cazul, ale formei contractului. Actelor
unilaterale li se aplica si regimul juridic al nulitatilor. De asemenea, principiile aplicabile
contractelor se aplica si actelor unilaterale. Principiul fortei obligatorii a actului juridic
unilateral, a carui esenta consta tocmai in nerevocarea sa potestativa, este suspendat pana la
un anumit moment- cel al comunicarii sale. In ce priveste principiul relativitatii efectelor
contractului, ea presupune o distinctie prealabila intre terti: tertul destinatar al actului
unilateral si ceilalti terti. In ce priveste tertul destinatar, adesea pana in momentul acceptarii
de catre acesta a beneficiului actului unilateral efectele actului nu se produc. Daca ne referim
la principiul opozabilitatii fata de terti, comunicarea unor acte unilaterale pentru ca acestea sa
produca efecte este in acelasi timp o conditie de opozabilitate a actului unilateral.
Angajamentul unilateral (promisiunea unilaterala)
Exista trei tipuri de angajamente unilaterale:
- Emiterea titlurilor la purtator
- Oferta de a contracta cu temen sau adresata unei persoane neprezente
- Promisiunea publica de recompensa
In doctrina s-au subliniat anumite trasaturi ale admisibilitatii unui angajament unilateral ca
sursa de obligatii:
-

In primul rand , s-a subliniat ca angajamentul unilateral are un caracter subsidiar

In al doilea rand, s-a subliniat caracterul necesarmente utilitar pe care actul
unilateral trebuie sa il aiba
In al treilea rand, angajaentul unilateral trebuie sa fie suficient de precis

Promisiunea unilaterala reprezinta un act unilateral cu o valoare de angajament unilateral

prin care autorul sau se obliga fata de un tert, independent de acceptare din partea acestuia a
actului, sa execute o anumita prestatie. Un asemenea act este pe deplin valabil.
Efectele angajamentului unilateral
In ipoteza in care tertul refuza dreptul nascut din angajamentul unilateral, angajamentul
unilateral este lipsit de orice efecte juridice.
Promisiunea publica de recompensa
Promisiunea publica de recompensa consta in oferta adresata de catre emitent publicului ca,
in schimbul unei prestatii determinate, sa plateasca o recompensa. Ea este obligatorie si daca
tertul a executat prestatia fara a fi cunoscut existenta ofertei.

Titlul IV
Fapte juridice licite-izvoare de obligatii

128

Consideratii generale
Notiunea de fapte juridice civile are doua intelesuri: una larga si alta restransa. Prin fapte
juridice civile lato sensu intelegem toate actiunile omenesti sau faptele voluntare ale omului,
de savarsire carora legea leaga anumite efecte juridice, constand in nasterea, modificarea sau
stingerea de raporturi juridice civile. Faptele juridice, stricto sensu, constau in toate actiunile
omenesti licite sau ilicite savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, efecte care totusi
se produc in temeiul si puterea legii, chiar impotriva vointei autorului lor.
Clasificarea faptelor juridice in sensul restrans al cuvantului
Actiunile omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, izvoare de raporturi
obligationale, sunt de doua feluri: fapte ilicite si fapte licite.
Faptele juridice licite sunt actiuni omenesti savarsite fara intentia de a da nastere la raporturi
juridice de obligatii, care totusi produc asemenea efecte in puterea legii, fara ca prin ele sa se
incalce normele de drept in vigoare.
Faptele juridice ilicite sunt actiuni omenesti savarsite fara intentia de a da nastere la rapoturi
juridice de obligatii , care totusi produc asemenea efecte in temeiul sau puterea legii ,
impotriva vointei autorului lor, si prin care se incalca normele de drept sau bune moravuri.
Reglementare
Capitolul III, titlul II din cartea V. Capitolul cuprinde trei sectiune dedicate urmatoarelor fapte
juridice licite:
-

Gestiunea de afaceri
Plata nedatorata
Imbogatirea fara justa cauza

Gestiunea de afaceri
Notiune
Gestiunea de afaceri consta in situatia in care o persoana (gerantul) indeplineste acte sau fapte
in interesul unei alte persoane (geratul) fara a fi fost insarcinata in acest sens. Exemplul tipic
si regasibil in toate prezentarile acestui fapt juridic este cel in care o persoana se ocupa de
imobilul invecinat proprietatii sale care se afla in pragul ruinei facand reparatiile urgente, in
timp ce proprietarul acestui imobil este plecat.
Def. Gestiunea de afaceri este definita ca un fapt juridic licit care consta in aceea ca o
persoana numita gerant, incheie din proprie initiativa, fara sa fie obligata, acte juridice sau
savarseste acte materiale necesare si utile, in favoarea sau interesul altei persoane, numita
great.
Conditiile gestiunii de afaceri
Pentru a produce efectele ce ii sunt specifice, gestiunea de afaceri trebuie sa indeplineasca
anumite conditii:
127

a) Sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia. Altfel spus, gerantul trebuie sa incheie
acte juridice sau sa savarseasca fapte materiale utile in interesul altuia.
In ceea ce priveste continutul gestiunii, se considera ca aceasta cuprinde:
- Actele juridice de gestiune care pot fi diverse: plata unei datorii, actul incheiat cu
un tert pentru efectuarea unor reparatii, contractul de asigurare etc. In principiu ,
actele de gerare a intereselor altuia nu pot depasi sfera actelor de conservare si
administrare.
- Faptele materiale de gestiune care pot fi la randul lor diverse: descarcarea unor
marfuri, stingerea unui incendiu, repararea unei conducte, efectuarea unor lucrari.
In al doilea rand, iinterventia gerantului prin incheierea de acte juridice si savarsirea
de fapte materiala trebuie sa fie utila geratului, aica sa fi evitat pierderea unei valori
patrimoniale sau sa fi sporit valoarea unui bun al acestuia
b) Actele de gestiunesa fie savarsite , fara imputernicirea si fara stirea geratului sau cu
stirea geratului, dar fara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau fara a se putea
ocupa de afacerile sale. Interentia geratului este in principiu spontana. In ipoteza
indiferentei geratului insa- daca geratul a cunoscut existenta gestiunii si nu s-a obosit
sa desemneze un mandatar desi putea sa o faca aven in realitate de a face cu un
mandat tacit
c) Gestiunea sa fie voluntara: actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera
interesele altuia. Nu este necesar insa ca gerantul sa fi cunoscut persoana tertului ale
carui afaceri le gestioneaza voluntar si nici ca gerantul sa fie o persoana determinata.
Fata de aceste observatii, legiuitorul indica lipsa gestiunii de afaceri in doua situatii:
- In cazul persoanei care lucreaza in interesul alteia fara sa stie, nu sunt in prezenta
unei gestiuni de afaceri
- In cazul persoanei care actioneaza in interesul alteia cu scopul de a o gratifica.
Tot in legatura cu aceasta conditie, este necesar de precizat ca actele de gestiune
trebuie savarsite cu intentia de a il obliga pe great la restituirea cheltuielilor facute si
obligatiilor executate in interesul sau de catre gerant. Asa cum s-a spus: gerantul sa nu fi
lucract cu intentia de a face o liberalitate.
d) Gerantul sa aiba in principiu capacitatea de a contracta. Aceasta conditie a capacitatii
gerantului este una relativa si ea este ceruta numai daca obiectul juridic al gestiunii o
implica: daca el presupune acte juridice, e nevoie de capacitatea gerantului.

Efectele gestiunii de afaceri

Raportul dintre gerant si gerat
Gerantul are urmatoarele obligatii:
128

Obligatia de instiintare
Obligatia de continuare a gestiunii incepute Odata inceputa gestiunea , un
eventual abandon intempestiv al acestia este de nepermis intrucat ar putea cauza
prejudicii geratului
Obligatia de a se ingriji de afacerile altuia cu diligenta unui bun proprietar.
Gerantul raspunde pentru prejudiciul cauzat geratului prin orice culpa indiferent
de forma si gradul ei.
Obligatia de a da socoteala geratului cu privire la tot ceea ce a facut in cursul
imixtiunii in afacerile sale la fel ca in cazul mandatului
Obligatia de a remite geratului tot ceea ce a primit actionand in interesul sau.
Daca in cursul gestiunii gerantul primeste sume de bani sau alte bunuri , in
temeiul afacerii gestionate, acestea se cuvin geratului.

Geratul la randul sau are urmatoarele obligatii:

-

Obligatia de a plati gerantului toate cheltuielile necesare si utile. Cheltuielile

necesare reprezinta acele cheltuiele care au servit la conservarea intereselor
geratului. Cheltuielile utile reprezinta acele cheltuieli efectuate de gerant pentru
punerea in valoare a bunurilor geratului fiind similare cheltuielilor de
administrare. Geratul datoreaza gerantului si dobanzi pentru sumele de mai sus,
calculate din momentul in care ele au fost avansate. Pentru a garanta obligatia de
restituire a cheltuielilor necesare si utile facute de catre gerant CC insituie chiar o
ipoteca legala in favoarea gerantului.
Obligatia de a il despagubi pe gerant de prejudiciile pe care fara culpa sa geratul
le-a suferit din cauza gestiunii
Obligatia gerantului de a executa actele necesare si utile care au fost incheiate de
gerant. Atat gestiunea necesara cat si gestiunea utila trebuie considerate ratificate
automat de indata ce se constaa ca au acest caracter. Singura exceptie este aceea a
gestiunii utile in cazul in care geratul se impotriveste efectuarii gestiunii. Geratul
nu este indatorat sa il remunereze pe gerant pentru serviciile sale, deoarece ele au
un caracter dezinteresat. In cazul in care geratul se impotriveste gestiunii el va fi
tinut sa acopere cheltuielile necesare in ipoteza in care gestiunea se dovedeste
vadit necesara.

Raportul dintre great si terti

Daca gestiunea de afaceri a fost ratificata sau este necesara sau utila, geratul este indatorat sa
execute toate obligatiile contractate de gerant, in numele geratului sau in nume propriu, in
interesul gestiunii, in masura in care nu au fost inca executate.
Raporturile dintre gerant si terti
Existenta acestor raporturi depinde de atitudinea pe care a avut-o gerantul atunci cand a
contractat cu terti. Daca el le-a adus la cunostiinta ca actineaza numai in contul geratului si
gestiunea a fost ratificata sau este utila, el nu are nicio obligatie proprie ( este cazul asa
numitei gestiuni cu reprezentare). Este posibila ca gerantul sa actioneze in nume propriu,
asumandu-si personal obligatiile fata de terti ( este cazul gestiunii fara reprezentare).

127

Gestiunea fara reprezentare este cazul cel mai frecvent. Tertii pot totusi sa pretinda
executarea obligatiilor, nu numai de la gerant, ci si de la geratul in interesul caruia a actionat
gerantul. Gestiunea cu reprezentare da nastere unor raporturi similare mandatului. Gerantul
intocmai ca si mandatarul , nu este tinut in niciun fel fata de tertii cu care a contractat.
Ratificarea presupune o recunoastere de catre great a gestiunii efectuate de catre gerant. Intro asemenea situatie odata ratificata gestiunea legiuitorul prevede ca ea produce efecte
retroactiv, efectele unui mandat.

Gestiunea de afaceri si imbogatirea fara justa cauza

Diferente:
-

Geratul are obligatia de a restitui gerantului valoarea integrala a cheltuielilor pe

care le-a facut cu gestiunea chiar daca avantajele geratului sunt inferioare acesteia.
Imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea imbogatirii sale,
chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare
Eventuala imbogatire a geratului are un temei legal in interventia unilaterala si
voluntara a gerantului de a ii gera interesele
In sfarsit, eventualele despagubiri generate de imbogatirea fara justa caua au un
temei juridic subsidiar fata de cel al gestiunii de afaceri, astfel cum vom observa
cu ocazia prezentarii imbogatirii fara justa cauza

Gestiunea de afaceri si mandaturl

Diferente:
-

128

Gerantul poate incheia acte juridice si savarsi fapte juridice; mandatarul incheie
numai acte juridice in contul altei persoan
Gerantul actioneaza din proprie initiativa si fara stirea geratului, mandatarul
incheie acte juridice in baza imputernicirii acordate de mandant
Gerantul raspunde pentru prejudiciile cauzate geratului atunci cand interventia sa
a fost absolut necesaranumai daca se face vinovat de dol, andatarul raspunde fara
exceptie daca partile n-au convenit altfel
Gerantul nu poate renunta la gestiune, fiind obligat s-o continue pana cand geratul
sau mostenitorii sai, in caz de deces o vor prelua, mandatarul paote renunta la
andat atunci cand continuarea executarii lui l-ar prejudicia.

Plata nedatorata
Plata consta in remiterea unei sume de bani sau dupa caz in executarea oricarei alte prestatii
care constituie obiectul insusi al obligatiei.
Def. plata nedatorata poate fi definita ca un fapt juridic licit care consta in executarea de catre
o persoana, din eroare, a unei prestatii la care nu era obligata si fara intentia de a plati pentru
altul.
Faptul platii nedatorate da nastere unui raport de obligatii int emeiul caruia cel care a platit
este creditoral obligatiei de restituire a prestatiei executate, iar cel care a primit plata este
debitorul aceleiasi obligatii. Creditorul se mia nueste solvens iar debitorul se numeste
accipiens dupa modelul denumirii partilor din mecanismul generat al platii.

Conditile platii nedatorate

A) Existenta unei plati in sens obiectiv.
Plata facuta trebuie sa constea in remiterea unei sume de bani , a unui bun individual
determinat ori determinat prin caractere generice. Cand este vorba de prestatia de a da
este evident aplicabilitatea notiunii de plata nedatorata. Efectuarea unei lucrari cu
convingerea ca exista obligatia efectuarii lor, trebuie sa permita repunerea in situatia
anterioara.
B) Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe
Inseamna ca intre cel care a facut plata, solvens, si cel care a primit plata, accipiens,
sa nu existe raportul juridic de obligatii a carui stingere se urmareste prin plata
efectuata.
C) Relativitatea conditiei ca plata sa fie facuta din eroare
Solvens trebuie sa fi facut plata in credinta gresita ca este debitorul lui accipiens.
Existenta acestei conditii este relativ necesara pentru admisibilitatea actiunii in
repetitiune, deoarece eroarea lui solvens are ca efect absenta cauzei care a stat la baza
prestatiei executate. Eroarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Numai solvens trebuie sa fi fost in eroare
- Eroarea sa fi avut caracter determinant, in sensul ca in lipsa ei solvens nu ar fi
facut plata
Conditia erorii celui care a facut plata nu este necesara in urmatoarele cazuri:
-

Daca suntem in prezenta unei inexistente absolute sau obiective a temeiului platii
Daca suntem in prezenta unei obligatii care ulterior a fost desfiintata
Cazul particlar al executarii obligatiilro naturale. Obligatiile naturale sunt acele
obligatii carora le lipseste sanctiunea, ceea ce presupune ca ele nu pot fi executate
silit. Prin exceptie insa daca plata este totusi facuta, prestatiile nu mai pot fi
supuse restituirii la cererea debitorului.
127

Cand solvens a efectuat plata unei obligatii sub conditie suspensiva daca acea
conditie nu s-a realizat
Plata unei datorii facuta a doua oara de catre un debitor care dupa ce a executat
restata datorata pierde chitanta doveditoare si este amenintat cu urmarirea de catre
fostul sau creditor
Plata facuta datorita dolului si cea sub imperiul violentei.

Efectele platii nedatorate

Plata nedatorata are ca efect nasterea unui raport de obligatii intre accipiens si solvens. In
temeiul acestui raport juridic, accipiens este obligat sa restituie ceea ce a primit fara a ii fi
datorat. In anumite cazuri restituirea nu se poate pretinde restituirea fata de accipiens in
temeiul mecanismului platii nedatorate:
-

Atunci cand accipiens a primit plata cu buna credinta si a lasat sa se indeplineasca

termenul de prescriptie
De asemenea cand accipiens a priit plata cu buna credinta si ca urmare a acestei
plati s-a lipsit in orice mod de titlul creantei sale. In toate cazurile de plata
acceptata cu buna credinta, solvens are insa un drept de regres fata de cel care
datora cu adevarat plata in temeiul subrogatiei legale in dreptul creditorului platit.
Nu poate fi supus restituirii nici ceea ce s-a platit inaintea implinirii termenului
suspensiv, decat daca plata s-a facut prin dol sau violenta.

Conditii cu privire la plata

- Plata nedatorata trebuie restituita chiar daca solvens a fost de rea credinta
- Restituirea se face in natura sau prin echivalenta
- Plata nedatorata a avut ca obiect un bun cert. Restituirea priveste in acest caz
bunul in starea in care acesta a fost priit. In cazul in care bunul a pierit nefortuit
sau a pierit din culpa debitorului sau nu mai este posibila restituirea lui acesta va fi
obligat sa restituie contravaloarea abunului raportata la momentul primirii sale sau
la momentul pierderii sau instrainarii acestuia. Daca bunul a pierit fortuit,
debitorul de buna credinta nu va fi obligat la restituirea si nici la contravaloarea
bunului. Daca bunul a pierit firtuit si daca debitorul este de rea credinta sau daca
obligatia sa de restituire este urmarea culpei sale debitorul va fi obligat la
restituirea echivalentului bunului in functie de cea mia mare dintre cele trei valori
mentionate ia sus. In cazul unei pierderi partiale a bunului ( pierea partiala,
deteriorarea etc) debitorul este obligat sa il achite creditorului contravaloarea
pierderii.
- Bunul supus restituirii este un bun frugifer. Daca debitorul obligatiei de restituire
este de rea credinta sau cauza restituirii ii este imputabila el este tinut sa restituie
fructele sau contravaloarea lor si sa il despagubeasca pe creditor de lipsa de
folosinta.
- Indiferent de buna sau de reaua lui credinta, sa restituie suma de bani ori, dupa
caz, bunurile de gen primite, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate.

128

Actiunea in restituirea platii nedatorate este de regula personala si se prescrie in termenul

general de 3 ani.

Imbogatirea fara justa cauza

Def. Imbogatirea fara justa cauza este definita ca fiind faptul juridic licit prin care are loc
marirea patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelaiva a patrimoniului altei persoane,
fara ca pentru acest efect sa existe o cauza justa sau un temei juridic.
Creditorul se numeste insaracit, iar debitorul imbogatit. Atunci cand imbogatitul nu isi
indeplineste obligatia, insaracitul poate introduce o actiune in justitie prin care pretinde
restituirea numita dupa traditia romana a acestui mecanism, actio de in rem verso.

Conditiile imbogatirii fara justa cauza:

Aceste conditii sunt de doua feluri, materiale si juridice.
Conditiile materiale ale intentarii actiunii in restituire sunt:
a) Sa existe o imbogatire a paratului. Ombogatirea poate consta in marirea
patrimoniului prin dobandirea unui bun sau a unei creante, imbunatarirea unui
lucru al proprietarului etc.
b) Sa existe o insaracire a reclemantului. Insaracirea poate rezulta dintr-o pierdere
economica.Se include in aceasta categorie ipotezele de prestare a unui serviciu.
c) Intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa fie o legatura sau
corelatie directa. Cu alta cuvinte cele dua fenomene trebuie sa aiba o cauza unica
sau aceeasi origine.
Conditiile juridice ale actiunii in restituire sunt:
a) Imbogatirea si insaracirea corespunzatoare sa fie lipsite de o cauza justa, adica de un
temei juridic care sa le justifice. Imbogatirea unei persoane are justa cauza atunci cand
a avut loc in temeiul unui act juridic, o hotarare judecatoreasca, uin temeiul legii, prin
uzucapiunie, prin posesia de buna credinta. CC prevede trei cazuri in care imbogatirea
trebuie considerata justificata :
- In ipoteza in care imbogatirea rezulta din executarea unei obligatii valabile
- In ipoteca neexercitarii de catre cel pagubit a unui drept contra celui imbogatit
- Imbogatirea rezulta dintr-n act indeplinit de cel pagubit in interesul sau personal si
exclusiv, pe riscul sau ori dupa caz cu intentia de a gratifica
b) Imbogatitul sa fie de buna credinta. Daca imbogatitul a fost de rea credinta nu suntem
in prezenta imbogatirii fara justa cauza, fiind vorba de o fapta ilicita care antreneaza
raspunderea civila delictuala. In acset caz, insaracitul va putea promova o actiune
127

pentru repararea in intregime a pagubei ce i-a fost cauzata constand in valoarea

insaracirii sale, chiar daca imbogatirea paratului este inferioara.
c) Insaracitul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune in justitie pentru realizarea dreptului
sau de creanta impotriva paratului.
Efectele imbogatirii fara justa cauza
Intreaga problematica a restituirilor subsecvente imbogatirii fara jusa cauza este simplificata
prin faptul ca art. 1347 CC trimite la regulile restituirii aplicate si la restituirea platii
nedatorate. Pentru o corecta intelegere a a regulilor carora le sunt supuse efectele restituirii
prestatiilor, trebuie sa facem urmatoarele precizari:
a) Limitele restituirii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza
- Imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea imbogatirii sale
chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare
- Insaracitul are dreptul de a i se restitui doar valoarea insaracirii sale, chiar daca
foloasele obtinute de imbogatit sunt mai mari
b) Momentul la care se raporteaza obligatia de restituire. Pentru ca imbogatirea fara justa
cauza sa genereze actiunea in restituirea este necesar, conform Art. 1347 alin 1 CC ca
imbogatirea sa subziste la data sesizariiinstantei.
c) Restituirea este subordonata regulilor generale ale dreptului restituirilor
Prescriptia termenului la actiune este de 3 ani.

Titlul V
Faptele juridice ilicite si celelalte fapte juridice extracontractuale
cauzatoare de prejudicii (raspunderea civila delictuala sau
extracontractuala)

Cap 1. Consideratii generale privind raspunderea civila cu privire

speciala asupra raspunderii delictuale (extracontractuale)

128

Def. Raspunderea juridica este definita ca fiind complexul de drepturi si obligatii conexe,
care- potrivit legii- se naste ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de
realizare a constrangerii de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice in scopul asigurarii

stabilitatii raporturilor sociale si al indrumarii membrilor societatii in spiritul respectarii

ordinii de drept.
Def. Raspunderea civila este acel raport juridic de obligatii in care o persoana, numita
raspunzatoare, este indatorata sa repare prejudiciul injust suferit de catre o alta persoana.
Prejudiciul poate fi cauzat printr-o fapta ilicita a omului sau, in ipotezele prevazute de lege,
de un fapt juridic care nu consta intr-o conduita umana, cum ar fi prejudiciul cauzat de un
lucru sau de un animal, de ruina edificiului, de un accident nuclear, de un defect al unui
produs etc. Raspunderea civila este, in principiu, o raspundere exclusiv reparatorie.

Caracteristicile raspunderii civile in textele vechiului cod

Raspunderea civila, in vechiul cod, se caracteriza prin trei cuvinte:
- Universalism
- Individualism
- Moralism
Universalismul presupunea ca orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe
acela din a carui greseala s-a ocazionat sa il repare
Individualismul raspunderii civile inseamna ca orice persoana raspunde individual pentru
prejudiciul cauzat.
Moralismul raspunderii civile se reflecta prin aceea ca in centrul sau se afla culpa sau
greseala autorului faptei prejudiciabile sau a persoanei raspunzatoare.

Raspunderea civila si raspunderea penala

Din comparatia acestor doua tipuri de raspunderi putem gasi unele caracteristici ale
raspunderii civile:
a) Raspunderea civila este un principiu general cu o sfera larga de aplicare
b) Intinderea raspunderi civile reparatorii se stabileste in functie de valoarea
prejudiciului cauzat, independent de regula de forma si gradul vinovatiei. Totodata,
trebuie amintit ca raspunderea civila poate fi si obiectiva, in ipostazele mentionate si
in noul cod civil: anume raspunderea pentru fapta altuia, pentru prepusi etc.
c) Raspunderea civila este in principiu patrimoniala, constand in obligatia de a repara
prejudiciul suferit de victima.
d) Capacitatea persoanelor fizice de a raspunde se dobandeste de la varsa de 14 ani, in
materie delictuala, ori 18 ani, in materie contractuala cuunele exceptii
e) Actiunea in raspunderea civila este la dispozitia persoanei care a suferit prejudiciul
cauzat injust
Cumulul raspunderii civile cu raspunderea penala
Cele doua feluri de raspudnere juridica pot fi cumulate antrenandu-se deopotriva, simultan
sau succesiv, raspudnerea penala si raspunderea civila. Datorita scopului lor diferit, angajarea
uneia nu exclude si angajarea celeilalte. Cumulul are loc numia in acele ipoteze in care fapta
ilicita civila este, in acelasi timp, si infractiune.
127

In situatia in care printr-o fapta ilicita care este infractiune se cauzeaza un prejudiciu,
persoana pagubita are dreptul de a alege intre doua posibilitati pentru a obtine condamnarea
persoanei raspunzatoare la reparatie. In prima situatie, actiunea in repararea prejudiciului
poate fi alaturata actiunii penale, pentru a fi solutionata de catre instanta penala. Intr-o astfel
de ipoteza se spune ca victima se constituie parte civila in procesul penal.
Victima infractiunii are insa posibilitatea, in acelasi scop, de a introduce o actiune civila,
separata de cea penala, la o instanta civila pentru a fi solutionata dupa regulile procesului
civil. Precizam insa ca daca victima s-a constituit parte civila in procesul penal, de regula, ea
nu mai are dreptul de a promova ulterior o actiune separata cu acelasi obiect la instanta civila.
Daca victima a optat pentru actiunea directa si separata promovata la instanta civila, inainte
de rezolvarea cauzei penale printr-o hotarare definitiva si irevocabila, practic se ridica mai
multe probleme care se solutioneaza dupa urmatoarele reguli:
a) Judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva si irevocabila
a cauzei penale
b) Hotararea instantei penale are autoritate de lucru judecat pentru instanta civila cu
privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si vinovatia acesteia. Este de
subliniat ca numai hotararea definitiva si irevocabila a instantei penale are autoritate
de lucru judecat in fata instantei civile.
c) Prescriptia dreptului la actiunea in raspundere civila si presciptia raspunderii penale
sunt reglementate diferit. Art. 1394 CC dispune cu claritate ca in toate cazurile in care
despagubirea deriva dintr-un fapt supus de legea penala unei prescriptii mai lungi
decat cea civila, termenul de prescriptie a raspunderii penale se aplica si dreptului la
actiunea in raspunderea civila.

Structura raspunderii civile in textele noului cod civil

Reglementare: noul cod civil reglementeaza principial raspunderea civila in cartea a V-a
despre obligatii, titlul 2, izvoarele obligatiilor fiindu-I consacrat capitolul al IV-lea intitulat
evocator raspunderea civila, structurat in sase sectiuni.
Prin modul de organizare a acestor texte legale, nu prea diferit fata de vechiul cod civil, se
poate usor constata ca redactorii lor au inteles sa mentina, prin formulari exprese, distinctia
dintre raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala.
Def. raspunderea civila delictuala este obligatia prevzuta de lege in sarcina unei persoane,
numita raspunzatoare, de a repara prejudiciul injust suferit de o alta persoana, careia i-au fost
incalcate drepturile sauinteresele sale legitime, in afara unei legaturi contractuale. Acesta
definitie rezulta din textele art. 1349.
Def. raspunderea civila contractuala este obligatia debitorului contractual de a repara
prejudciul cauzat creditorului prin fapta sa, constand in neexecutarea ilicita lato sensu a
prestatiei sau prestatiilor datorate in temeiul contractului incheiat cu creditorul sau. Aceasta
definitie rezulta din textele art. 1350.
128

Prin neexecutarea lato sesnu a prestatiei sau prestatiilor datorate contractual se intelege
executarea cu intarziere, executarea necorespunzatoare ori neexecutarea propriu-zisa totala
sau partiala.
Teorii cu privire la situatia juridica a celor doua branse ale raspunderii civile
Existenta asemanarilor dintre cele doua modalitati de raspundere civila este motivul pentru
care doctrina de specialitate a purtat si mai poarta discutii controversate in legatura cu situatia
lor juridica si mai ales in ceea ce priveste autonomia raspunderii contractuale in raport cu cea
delictuala. Astfel, la inceputul controverselor au fost expuse si argumentate doua teorii, opuse
una celeilalte: teoria dualitatii si teoria unicitatii ca la sfarsit sa apara o teorie intermediara,
eclectica.

a) Teoria dualitatii raspunderii civile.

Sustinatorii acestei teorii au considerat ca intre cele doua raspunderi civile exista
deosebiri fundamentale, de esenta si ireductibile. Principala deosebire se afla in
originea lor diferita: daca originea raspunderii delictuale se afla direct din lege,
originea raspunderii contractale se gaseste in contract.
b) Teoria unitatii raspunderii civile
Potrivit acestei teorii, intre cele doua ipostaze ale raspunderii civile nu exista
deosebiri de esenta care sa fie ireductibile. In acesta conceptie integratoare,
raspunderea civila este intotdeauna si fara exceptie delictuala.
c) Teoria intermediara sau eclectica
Conform teoriei intermediare, exista o singura raspundere civila, privita ca institutie a
dreptului privat, inauntrul careia se disting doua branse, raspunderea delictuala si
raspunderea contractuala.
Conceptia adoptata de doctrina juridica si jurisprudenta din tara noastra este cea a teoriei
intermediare, in mare majoritate. Regimul juridic al raspunderii delictuale este regimul de
drept comun, pana cand regimul juridic al raspunderii contractuale este special, adica cu
caracter derogator.

Fundamentele raspunderii civile

Inventarierea constructiilor doctrinare cu referire la fundamentele raspunderii civile duce la
incadrarea acestora in trei grupari de teorii:
- Teoria raspunderii subiective
- Teoriile obiective
- Teoriile mixte
a) Teoria subiectiva
In aceasta conceptie, raspunderea civila se considera ca este o sanctiune specifica
dreptului civil, cu caracter reparator, care poate fi aplicata numai daca se intemeiaza
pe culpa sau greseala autorului faptei prejudiciabile sau a persoane raspunzatoare.
b) Teoriile obiective
127

Conceptia raspunderii obiective apare in diferite variante si propunea fundamentarea

ei pe alte temeiuri decat culpa si vinovatia. Numai ca, desi pentru inlaturarea culpei au
fost invocate multe si convingatoare argumente, incercarile de a gasi un nou
fundament pentru raspunderea civila de natura obiectiva nu au fus niciodata la o
solutie care sa fie unanim acceptata pe plan teoretic si validata de jurisprudenta.
Dintre teorii amintim:Teoria riscului care a avut cea mai larga audienta. Forularea
teoriei riscului a pornit de la afirmarea caracterului periculos al unor fapte cauzatoare
de prejudiciu. Fundamentul raspunderii se afla in ideea de risc, care a primit doua
intelesuri: - riscul profit- in aceasta teorie se arata ca este normal si moral ca cel care
profita de o anumita activitate sa suporte in schimb sarcina repararii pagubelor
care sunt consecintele acelei activitati.
-riscul de autoritate- O alta varianta a teoriei riscului care presupune ca acolo unde
autoritatea se afla si riscul de a fi obligati la repararea prejudiciilor cauzate prin
activitatea celor asupra carora se exercita acea autoritate
c) teoriile mixte
care presupun cum era de asteptat diferite ipostaze ale celoralalte doua teorii.
In unele ipostaze speciale se vorbeste tot mai mult azi de raspunderea civila preventiva.
Principiul precautiunii este atitudinea pe care trebuie sa o adopte orice persoana care ia o
hotarare cu privire la o activitate despre care se poate presupune in mod rezonabil ca ar
comporta un pericol grav pentru sanatatea generatiilor actuale si viitoare sau pentru mediu.
Fundamentele raspunderii civile in dreptul roman
Noul cod civil se pare ca rezolva problema fundamentelor raspunderii civile in linii generale,
in acord cu solutiile statuate in doctrina si validate de practica judiciara. Culpa sau vinovatia
isi pastreaza pozitia sa de fundament, cu valoare de principiu al raspunderii civile. In toate
cazurile in care raspunderea se face pentru altul, raspunderea civila este fundamentata in
opinia autorului, pe ideea de garantie obiectiva, care are ca suport riscul de activitate ori,
dupa caz, riscul de autoritatel la acesta se poate adauga si ideea de echitate.
In ce priveste raspunderea contractuala, aceasta se intemeiaza de regula pe vinovatia sau
culpa debitorului, care este prezumata relativ de lege.

Raspunderea civila delictuala

Tabloul general al reglementarilor aplicabile raspunderii civile delictuale este, dupa cum se
poate observa, alcatuit din doua categorii de dispozitii legale:
-

128

Unele care se afla in textele noului cod civil, dintre care multe au caracter general
Altele care isi au sediul in legislatia dezvoltatoare care au un caracter special si
derogator de la regimul juridic comun

Def. prin delict civil se intelege orice fapta umana ilicita, care este savarsita, de regula cu
vinovatie si care produce un prejudiciu injust altei persoane prin incalcarea drepturilor si
intereselor sale, cu exceptia situatiei in care acea fapta consta in neexecutarea ilicita lato
sensu a unui contract.

Felurile raspunderii delictuale si clasificarea lor

Daca examinam intregul tablou legislativ in aceasta materie se constata ca exista mai mult
ipoteze sau cazuri de raspundere civila delictuala. Ele alcatuiesc ceea ce putem numi sistemul
raspunderii delictuale si pot fi clasificate in functie de mia multe criterii, dintre care retinem:
1. Clasificarea dupa sediul legal al reglementarilor
2. Clasificarea dupa fundamentul lor
In functie de primul criteriu, ipotezele de raspundere delictuala sunt de doua feluri:
a) reglementate de noul cod civil.
Noul cod civil reglementeaza trei ipoteze de raspundere civila delictuala:
- Raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicita proprie. Este regula
potrivit careia obligatia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o fapta ilicita
savarsita cu vinovatie se nsta direct si nemijlocit in sarcina autorului acestei fapte.
- Raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Codul civil roman
reglementeaza doua cazuri de raspundere pentru prejudiciul prin fapta altuia, si
anume raspunderea persoanelor care au obligatia de supraveghere a unui minor
sau a unui interzis judecatoresc si raspudnerea comitentului pentru prejudiciul
prepusului.
- Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri sau prin ruina
edificiului. Codul civil roman reglementeaza trei ipoteze si anume, raspunderea
pentru prejudiciile cauzate de animale care se afla in paza omului, raspunderea
pazitorului juridic pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza lui si
raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat de ruina acelui
edificiu.
b) Ipteze speciale de raspundere civila delictuala reglementate de legislatia
dezvoltatoare.
In functie de criteriul fundamentului sau, raspunderea civila este tot de doua feluri
a) Raspunderea civila delictuala subiectiva.
In sistemul noului cod civil, raspunderea delictuala se fundamenteaza in principiu pe
ideea de vinovatie. Textul reglementeaza raspudnerea oricarei persoane pentru propria
fapta ilicita si prejudiciabila;aceasta este regula generala si fireasca cu valoare de
principiu.
b) Raspunderea civila delictuala obiectiva
Este raspunderea civila delictuala care exista si se angajeaza fara vinovatia dovedita
sau prezumata a persoanei raspunzatoare.

Cap 2. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie.

Conditii generale ale raspunderii delictuale.
Reglementare: Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a
unei persoane este reglementata in art. 1349 si Art. 1357-1371 CC.
Conditii generale ale raspunderii civile.
127

Articolele citate mai sus instituie in acelasi timp si implicit, principiul general al raspunderii
pentreu prejudiciile cauzate printr-o fapta umana ilicita. In acest sens, este suficient sa
retinem ca Art. 1357. CC dispune:
cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita savarsita cu vinovatie, este
obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentreu cea mai usoara culpa. De
asemenea Art. 1349 alin 1, 2 , prevede in sinteza ca cel care avand discernamant, incalca
indatorirea de a respecta legea sau obiceiul locului si de a nu aduce atingere prin conduita sa
drepturilor si intereselor legitime ale altor persoane raspunde de toate prejudiciile cauzate,
fiind obligat sa le repare integral.
Din analiza textelor legale reproduse mai sus si a celor redate in sinteza se ajunge la
constatarea ca angajarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mia mult, a
intregii raspunderi delictuale presupune existenta cumulata a patru conditii sau elemente
constitutive:
-

Prejudiciul
Fapta ilicita
Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu
Vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile

Doua dintre aceste elemente sunt intotdeauna obligatorii pentru toate situatiile in care este
vorba de angajarea raspunderii civile reparatorii: acestea sunt prejudiciul si raportul de
cauzalitate dintre fapta ilicita a omului sau alt fapt juriic si acel prejudiciu suferit injust de
persoana careia legea ii da dreptul la reparatie.
Proba conditiilor raspunderii civile delictuale.
Victima prejudiciata care il cheama in judecata pe autorul faptei prejudiciabile sau upa caz pe
persoana raspunzatoare fiind reclamant in proces, conform principiului actori incubit probatio
(reclamantului ii incuba sarcina probei) pentru admiterea actunii sale, este tinuta sa faca
dovada celor patru conditii ale raspunderii delictuale. Dovada acestor conditii se poate face
prin orice mijloc de proba reglementat de lege.

Prejudiciul
Notiunea de prejudiciu. Clasificarea prejudiciilor.
Def. Prin prejudiciu intelegem rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau morala,
consecinte ale incalcarii sau vatamarii drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane.
Prejudiciul este nu numai conditiea raspunderii reparatorii, ci si masura ei, in sensul ca ea se
angajeaza doar in limita prejudiciului injust cauzat. Literatura de specialitate a sustinut si
sustine fara rezerve ca prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile, fiind o
conditie esentiala si necesara a acesteia de sine statatoare.
Clasificare

128

Prejudiciile sunt susceptibile de mai multe clasificari in functe de varii criterii. Doua dintre
aceste clasificari le consideram mai importante:
-

Potrivit clasificarii traditionale, prejudiciile sunt de doua feluri: patrimoniale si

nepatrimoniale
Potrivit clasificarii moderne, prejudiciile sunt de trei feluri: patrimoniale,
corporale, morale.

Clasificarea clasica:
a) Prejudiciile patrimoniale
Prejudiciile patrimoniale sunt consecinte daunatoare care au valoare economica,
putand fi evaluate pecuniar.
b) Prejudiciile nepatrimoniale sau daune morale.
Prejudiciile nepatrimoniale sau daune morale sunt consecintele daunatoare suferite
de catre o persoana, consecinte care nu au valoare economica, si prin urmare nu
pot fi evaluate pecuniar, ele constau intotdeauna in dureri fizice si dureri psihice
ale victimei si sunt urmarea in principiu a incalcarii drepturilor personale
nepatrimoniale care definesc personalitatea umana, in tripla sa dimensiune:
personalitatea fizica, personalitatea morala si personalitatea sociala. Exista in
aceasta categorie prejudiciu estetic si prejudiciu afectiv.
Clasificarea moderna
a) Prejudiciile patrimoniale ( aceleasi ca cele de mai sus)
b) Prejudicii corporale
Sunt prejudiciile cauzate cauzate prin incalcarea drepturilor personale
nepatrimoniale care definesc personalitatea fizica a unei persoane cum sunt:
dreptul la viata, dreptul la sanatate dreptul la integritate corporala.
c) Prejudicii morale sau daune morale pure
Ele constau in dureri psihice cauzate prin atingerile aduse personalitatii afective
ori personalitatii sociale a unei persoane cum sunt: moartea unei rude apropiate,
atentatele la onoarea, demnitatea cinstea victimei etc.
Aceasta clasificare din urma a fost adoptata si de codul civil.
In doctrina exista si alte importante clasificari ale prejudiciilor dintre care retinem:
a) Prejudicii previzibile si imprevizibile
b) Prejudicii individuale, colective si de masa
Prejudiciile de masa sunt prejudiciile cauzate unui numar mare de victime si rezulta
de obicei din cataclisme, acte teroriste etc.
c) Prejudcii instantanee si prejudicii succesive
Prejudiciile succesive constau in acele consecinte daunatoare care produc continuu
sau intr-o perioada indelungata de timp, cum sunt : o boala cronica, o infirmitate
permanenta.

127

Caracterele prejudiciului pentru a fi reparabil

Pop sustine ca pentru a fi reparabil, in principiu orice prejudiciu este obligatoriu sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
-

Sa fie cert
Direct
Personal
Sa rezulte din incalcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim

Certitudinea sau caracterul cert al prejudiciului

Un prejudiciu este cert atunci cand existenta lui este sigura, neindoielnica si totodata poate fi
stabilita intinderea sa in prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale si prejudiciile viitoare si
sigure. Prin prejudiciu actual se intelege acela care s-a produs in totalitate pana la momentul
in care victima cere repararea lui. Prejudiciile viitoare si sigure sunt acele prejudicii care, desi
inca nu s-au produs, este sigur ca se vor produce , putand fi stabilita intinderea sau valoarea
lor, pe baza de elemente indestulatoare.
Prejudiciile viitoare si eventuale a caror producere in viitor este nesigura sunt lipsite de
caracter cert. ele obliga la reparare numai dupa ce s-au produs sau este sigur ca se vor
produce.
Codul civil, in contextul reglementarii intinderii reparatiei, in Art. 1385 prevede expres
posibilitatea de a se acorda o reparatie si pentru un prejudiciu rezultat din pierderea unei
sanse de a obtine un avantaj ori dupa caz de a evita o paguba daca pierderea in cauza a fost
deteriminata de o fapta ilicita.
Pentru ca un prejudiciu rezultat din pierderea unei sanse sa aiba caracter cert si reparabil
trebuie indeplinite urmatoarele conditii: sansa sa fie reala si serioasa, pierderea sansei sa fie
consecinta directa a faptei ilicite sau a altei imprejurari pentru care se angajeaza raspunderea
delictualal la stabilirea reparatiei sa se tine cont in mod obligatoriu de marja de incertitudine
sau de faptul alea care afecteaza posibilitatea realizarii sansei de castig sau evitarii riscului
de pierdere.
In ceea ce priveste reparatia, ea va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului sau
dupa caz a evitarii pagubei tinand seama de imprejurari si de situatia concreta a victimei.
Caracterul direct al prejudiciului
Pentru a fi direct prejudiciul supune necesitatea existentei raportului de cauzalitate intre fapta
ilicita si acel prejudiciu injust cauzat victimei; asadar el priveste un element obiectiv raportul
de cauzalitate iar nu unul subiectiv. In schimb prejudiciul este indirect in cazul in care itnre
fapta ilicita si acel prejudiciu nu exista niciun raport de cauzalitate.
Prin prejudiciu direct intelegem prejudiciul cauzat printr-o legatura cauzala directa si
nemijlocita, cat si printr-o legatura cauzala indirecta mediata. Repararea prejudiciilor cauzate
128

victimelor directe, immediate, nemijlocite nu necesita abordari speciale. In schimb repararea

prejudiciilor cauzate tertelor persoane, adica victimelor indirecte sau prin ricoseu este o
problema care a fost si este amplu analizata. Aceste prejudicii se numesc prin ricoseu sau
reflectare. Prejudiciul prin ricoseu este in principiu autonom fata de prejudiciul cauzat
victimei immediate. De aceea reparatia acordata victimei indirecte se stabileste numai in
functie de intinderea si gravitatea prejudiciului prin ricoseu.

Caracterul personal al prejudiciului

Prin caracterul personal al prejudiciului intelegem ca doar persoana care a suferit un
prejudicu injust cauzat are dreptul de a pretinde repararea lui.
Def. prejudiciile colective sunt acele prejudicii care sunt cauzate mai multor persoane de
catre unul si acelasi eveniment.
Prejudiciile colective care prin numarul mare de victime sunt de o amploare exceptionala se
numesc prejudicii in masa; ele pot fi rezultatul unui accident tehnologic major, unui accident
nuclear etc.
In mod obisnuit in cazul prejudiciilor colective, fiecare membru al acelei colectivitati sau al
grupului respectiv poate sa ceara repararea prejudiciului pe care l-a suferit, in schimb el nu
are dreptul de a pretinde repararea prejudiciului cauzat intregii colectivitati.
Prejudiciul sa rezulte din incalcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim
Asa cum rezulta din definitia prejudiciului, pentru ca existenta lui sa dea nastere raportului
juridic de raspundere civila, este necesar ca el sa fie urmarea incalcarii sau atingerii unui
drept subiectiv sau a unui interes legitim al victimei. Aceasta conitie generala trebuie sa fie
prezenta indferent ca prejudiciul este patrimonial sau moral. Majoritatea autorilor au apreciat
ca atingerea unui simplu interes rezultat dintr-o situatie de fapt da dreptul la repararea
prejudiciului cauzat daca sunt intrunite doua conditii:
-

Situatia de fapt sa fi avut caracter de stabilitate

Sa fie vorba de vatamarea unui interes licit si moral

Fapta ilicita
Def. Prin fapta ilicita intelegem actiunea sau inactiunea contrara legii care are ca rezultat
incalcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi :
-

Fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala constand intr-o conduita ori
manifestare umana exteriorizata
127

Fapta este mijlocul prin care se obiectiveaza un element psihic, subiectiv, vointa
omului care a ales o anumita conduita
Fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate

In primul rand, fapta este ilicita in cazul in care conduita in cauza este contrara legii in sensul
larg al cuvantului. De asemenea, o fapta are caracter ilicit si in ipoteza in care este potrivnica
bunelor moravuri.
Faptele ilicite se pot obiectiva in actiuni sau inactiuni contrare legii sau bunelor moravuri. De
asemenea abuzul de drept este o fapta ilicita civila. Pentru a ramane in sfera licitului,
drepturile civile trebuie exercitate in limitele prevazute de lege sau a celor care decurg din
bunele moravuri si cu buna credinta.
Exercitarea drepturilor prin depasirea limitelor lor juridice ori cu rea credinta, contrar ordinii
publice si exigentelor care rezulta din continutul bunelor moravuri constituie o conduita
ilicita sau un abuz de drept.

Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei

Def. Sunt anumite imprejurari in prezenta carora, desi fapta umana savarsita cauzeaza un
prejudiciu altei persoane, raspunderea civila nu se angajeaza, caracterul ilicit al faptei
respective fiind inlaturat
Aceste imprejurari sunt:
-

Legitima aparare
Starea de necesitate
Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege
Consimtamantul victimei

Legitima aparare
Textul Art. 1360 nu defineste legitima aparare , insa Art. 19, al 2 din noul cod penal prevede:
Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material,
direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un
interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
Din analiza acestui text, se impun urmatoarele conditii pentru legitima aparare:
-

Sa existe un atac material, imediat, direct si injust

Atacul in sensul de actiune umana, sa creeze un periocul pentru persoana celui
atacat, a altuia, a drepturilor acestora ori pentru un interes general
Sa existe proportionalitate intre aparare si gravitatea atacului

Starea de necesitate
Starea de necesitate este definita legal in Art. 20 alin 2 din noul cod penal ca fiind o cauza
care inlatura infractiunea adica inlatura caracterul penal al unei fapte savarsita in anumite
imprejurari.
128

Pentru existenta starii de necesitate sunt prevazute urmatoarele conditii:

-

Sa existe un pericol iminent

Acest pericol sa ameninte viata integritatea corporala ori sanatatea proprie a
faptuitorului ori a altuia sau un bun important al sau sau al altei persoane ori un
interes general
Pericolul sa nu poate fi inlaturat in al mod
Sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala de catre persoana care urmareste
sa salveze acele valori
Urmarile faptei sa nu fie vadit mai grave decat daca pericolul nu era inlaturat

Fapta prejudiciabila este o fapta ilicita, din care se poate naste un raport juridic de obligati dar
numai daca sunt intrunite conditiile imbogatiirii fara justa cauza. Raportul obligational se
naste intre imbogatit, adica intre cel care a actionat in stare de necesitate pentru a se apara pe
sine ori bunuri proprii sau dupa caz intre terta persoana in interesul careia a savarsit fapta
pagubitoare si insarict, care este persoana prejudiciata in aceste imprejurari.

Savarsirea faptei prejudiciabile in indeplinirea unei activitati impuse sau permise de

lege sau in executarea unui ordin al superiorului
Trebuie facuta o distinctie intre cele doua situatii prevazuta de aceasta cauza de inlaturare a
ilicitului. Atunci cand fapta prejudiciabila este savarsita in indeplinirea unei obligatii impuse
sau unei activitati permisa de lege, ea va avea caracter ilicit doar atunci cand persoanei in
cauza i se poate retine si dovedi o culpa proprie in conduita sa
In schimb, in ipoteza in care fapta prejudiciabila a fost savarsita in executarea ordinului dat
de superior, ea va fi ilicita doar in ipoteza in care acel ordin a avut un caracter vadit ilegal sau
abuziv ori modul sau de executare a avut un caracter ilicit si a fost savarsit cu vinovatie.
Savarsirea faptei prejudiciabile in exercitarea normala si legala a unui drept subiectiv
Aceasta imprejurare care inlatura caracterul ilicit al faptei prejudiciabile este reglementata in
Art. 1353 CC printre cauzele exoneratoare de raspundere civila care prevede: cel care
cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa il repare cu
exceptia cazului in care dreptul este exercitat abuziv
Consimtamantul victimei
Fapta prejudiciabila este lipsita de caracer ilicit atunci cand victima a consimtit , in prealabil
printr-o conventie sau printr-un act unilateral, la savarsirea unei fapte, stiind ca exista riscul
sa i se cauzeze un prejudiciu. Un asemenea consimtamant in realitate, constituie o clauza de
neraspunere pentru prejudiciul care a fost cauzat.
In ceea ce priveste prima categorie de prejudicii, Art. 1355 CC prevede clar si ferm ca sunt
valabile clauzele care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate printr-o simpla
imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei. In schimb alin 1 al aceluiasi articol se dispune
127

prohibitiv ca nu se poate exclude sau limita prin conventii sau acte unilaterale raspunderea
pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savarsita cu intentie sau din culpa
grava. Referitor la cea de a doua categorie de prejudicii, Art. 1355 alin 3 prevede ca
raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi
inlaturata ori diminuata decat in conditiile legii.

Raportul de cauzalitate
Pentru existenta si angajarea raspunderii civile este necesar ca intre faptul prejudiciabil si
prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate
La fel ca prejudiciul, raportul de cauzalitate este o conditie necesara si generala a raspunderii
civile, fara a deosebi intre raspnderea delictuala si contractuala si indiferent ca este subiectiva
sau obiectiva. Raportul de cauzalitate este o conditie materiala sau obiectiva a raspunderii
civile care nu se confunda cu vinovatia. Fara raport de cauzalitate nu exista raspundere civila.
Notiunea de prejudiciu direct nu se confunda cu notiunea de prejudiciu cauzat in mod direct.
In concluzie, raspudnerea nu poate fi angajata in cazul in care intre fapta ilicita si prejudiciul
suferit de victima nu exista un raport de cauzalitate direct sau indirect.
Pentru stabilirea raportului de cauzalitate in toate situatiile in care producerea prejudiciului
este precedata sau insotita de mia multe fapte si imprejurari, au fost elaborate mai multe
teorii:
Teoria sau sistemul echivalentei conditiilor sau al conditiilor sine qua non
Conform teoriei echivalentei conditiilor, in cazul in care nu se poate determina cu precizie
faptul cauzal, rationaentul este simplu: toate faptele si imprejurarile care au fost
indispensabile pentru producerea prejudiciului trebuie retinute ca fiind cauze ale acestuia, cu
valoare cauzala egala adica sunt echivalente.
Teoria sau sistemul cauzei adecvate
Conform acestei teorii, dintre conditiile necesare sau sine qua non sunt considerate cauze
numai acele fapte sau imprejurari anterioare care in mor normal obisnuit potrivit experientei
umane au capacitatea obiectiva de a produce un rezultat de genul celui care s-a produs.
Asadar trebuie inlaturate din campul cauzal acele fapte necesare care numai accidental
determina sau pot determina producerea unui asemenea rezultat.
Teoria sau sistemul cauzei proxime
In acesta conceptie, se considera drept cauza a prejudiciului numai fenomenul, fapta sau
imprejurarea imediat anterioara in timpul producerii acestuia, apreciindu-se ca in lipsa ei,
char daca ar fi existat celelalte imprejurari, prejudiciul nu s-ar fi produs.
128

Teoria sau sistemul unitatii indivizibile dintre cauza si conditii

Constructia acestui sistem este rezultatul unei sinteze selective a tuturor celorlalte. In
fundamentarea lui se porneste de la ideea justa potrivit careia in stabilirea raportului cauzal
trebuie avut in vedere ca fenomenul cauza nu actioneaza singur, izolat ci in ambianta unor
conditii externe. Intre cauza principala si conditii este o unitate indivizibila, raportul de
cauzalitate cuprinzand nu numai faptele care constituie cauza necesara si directa, ci si
conditiile cauzele, fapte care au facut posibila actiunea cauza sau i-au asigurat ori agravat
efectele daunatoare. Asa se explica in planul dreptulu civil, antrenarea raspunderii
instigatorilor, complicilor, favorizatorilor si tainuitorilor. Practica judiciara din tara noastra
este favorabila cu unele exceptii acestui sistem.

Cauzele care exclud existenta raportului de cauzalitate

Reglementare: Sub titlul Cauze exoneroatare de raspundere in CC se reglementeaza
printre altele: forta majora si cazul fortuit, fapta victimei si fapta tertului. Daca prejudiciul
este cauzat exclusiv de o asemenea imprejurare sau dupa caz fapta, este exclusa existenta
raportului de cauzalitate intre fapta paratului oricat de ilicita ar fi si prejudiciul suferit de
victia pe cale de consecinta lipsind raportul de cauzalitate, conditie obiectiva necesara pentru
angajarea ei, existenta raspunderi civile este exclusa.
Forta majora
Este reglementata si definita in Art. 1351 CC alaturi de cazul fortuit. Astfel in primul alineat
al acestui articol se dispune : Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul,
raspunderea civila este inlaturata atunci cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau de
caz fortuit.
Def. Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.
Pentru ca un eveniment sau o anuita imprejurare sa poate fi calificata forta majora este
necesar sa indeplineasca in mod cumulativ trei conditii: sa fie externa, imprevizibila, absolut
si inevitabila.
A) Exterioritatea
Forta majora a fost si continua sa fie o imprejurare care isi are originea sau etioligia in
afara celui care in aparenta ar fi chemat sa raspunda precum si campului sau de
activitate. S-a statuat ca forta majora consta intr-o imprejurare externa fara vreo
legatura cu lucrul care a produs prejudiciul sau cu insusirile sale.
B) Imprevizibilitatea
Se refera deopotriva la producerea imprejurarii respective si la efectele sau
consecintele sale. Se admite ca imprevizibilul se deosebeste de previzibil cu ajutorul
unui criteriu de normalitate, adica dupa cum un eveniment are un caracter
extraordinar, producand-se extrem de rar, sau dimpotriva are un caracter normal, in
sensul ca se produce cu o anumita regulalitate. In concluzie, am putea spuen ca pentru
a fi in prezenta fortei majhore este suficient ca imprevizibilitatea evenimentului sa fie
normala; aceasta inseamna ca nu este necesar sa fie vorba de o imprevizibilitate
absoluta, extraordinare sau de exceptie.
C) Absoluta invincibilitate si inevitabilitate
127

Un eveniment constituie forta majora numai daca este invincibil sau irezistibil si
inevitabil.
Efectul principal al fortei majore este excluderea in totul sau in parte a raspunderii civile.
Acestea in functie de faptul daca forta majora este singura cauza a prejudiciului sau,
dimpotriva, prejudiciului a fost cauzat de forta majora impreuna sau in concurs cu alte fapte
sau imprejurari.
Cazul fortuit
Noul cod civil defineste cazul fortuit in Art. 1531 alin 3 ca fiind un eveniment care nu poate
fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul
nu s-ar fi produs.
Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de doua feluri:
a) Imprejurari interne care isi au orginiea in capul de activitate a celui care este sau ar fi
chemat sa raspunda fiind intriseci lucrurilor si animalelor acestuia cum sunt : viciile
ascunse ale lucrului, defetele de fabricatie etc.
b) Imprejurari de origine externa neimputabile persoanei chemata sa raspunda care nu au
caracter extraordinar si nu puteau fi prevazute de catre un tip uman mediu si nici
prevenite ori evitate decat de omul cel mai capabil de o diligenta si prudenta maxima.
Ex. Ploile torentiale, cutremurele, inundatiile.
Cazul fortuit la fel ca forta majora in principiu exclude existenta si angajarea raspunderii
civile. Totusi, distinctia dintre cazul fortuit si forta majora prezinta importanta mai ales in
spatiul raspunderii delictuale. Acesta pentru ca sunt situatii exceptia cand numai forta majora
exclude raspunderea delictuala.
Fapta victimei si fapta unei terte persoane
Art. 1352 prevede : Def. fapta victimei insesi si fapta terutlui inlatura raspunderea chiar daca
nu au caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, insa numai in cazurile
in care potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de raspundere.
Asadar , raspunderea civila a paratului este exclusa total sau partial, dupa cum fapta victimei
sau fapta unui tert a fost cauza exclusiva a producerii prejudiciului sau dupa caz alaturi de
aceasta fapta la originea prejudiciului se afla si alte imprejurari. Inlaturarea raspunderii este
determinata de absenta in tot sau in parte a raportului de cauzalitate dintre fapta paratului si
prejudiciul suferit de reclamant. Pentru a fi cauze care inlatura angajarea raspunderii civile ,
fapta victimei si fapta unui tert trebuie sa indeplineasca in principiu, conditiile fortei majore
sau ale cazului fortuit.

Vinovatia autorului faptei ilicite

Reglementare: textele art. 1357-1358 CC instituie principiul raspunderii intemeiate pe
existenta vinovatiei autorului unei fapte ilicite si cauzatoare de prejudiciu.Astfel Art. 1357
alin 1 CC prevede ca obligatia de reparare a prejudiciului revine celui care l-a cauzat printr-o
fapta ilicita savarsita cu vinovatie. Mai mult decat atat, alineatul 2 al aceluiasi articol
128

precizeaza ca autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa. Asadar, obligatia de
reparare exista atat in cazul vinovatiei intentionate cat si a celei neintentionate.
Domeniul ei de aplicare este prin excelenta raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta
ilicita proprie, cand conditia vinovatiei trebuie sa fie dovedita de catre victima care pretinde
sa-I fie reparata paguba ce i-a fost cauzata.
Termenul de vinovatie a autorului faptei ilicite si prejudiciabile este utilizat pentru a desemna
de acum inainte conditia subiectiva a raspunderii civile.
Def. Vinovatia e definita ca fiind atitudinea psihica a autorului faptei ilicite si prejudiciabile
fata de fapta respectiva si fata de urmarile acestei fapte. Exista doi factori, componenti ai
vinovatiei, factorul intelectiv si un proces volitiv. Aceste doua elemente ale vinovatiei,
intelectiv si volitiv, se afla intr-o stransa unitate. Constiinta este si trebuie sa fie premisa
vointei. Vointa condusa de constiinta mobilizeaza si dinamizeaza energiile necesare pentru
punerea in executare a hotararii.

Formele vinovatiei
CC defineste cele doua forme de vinovatie: intentia si culpa, de asemenea este definita si
culpa grava.
Sunt discutate cele doua forme ale intentiei (directa si indirecta sau dol direct si dol
indirectstim de la penal def) si apoi culpa cu prevedere si culpa fara prevedere.
Distinctia intre formele vinovatiei, in dreptul nostru civil, de regula nu prezinta interes
practic, deoarece raspunderea civila reparatorie, are ca finaltiate nu atat condamnarea
faptuitorului, ci repararea integrala a prejudiciului inust cauzat victimei. Asadar o persoana
care a cauzat un prejudiciu altuia este obligata sa-l repare in intregime, indiferent daca a
actionat cu intentie sau fara intentie, din culpa. Cuantumul reparatiei depinde de intingerea
prejudiciului si nu de forma vinovatiei. Totusi, uneori, distinctia dintre formele vinovatiei
prezinta importanta. Astfel in cazul in care pentru un prejudiciu raspund in solidar doua sau
mia multe persoana , in raporturile dintre ele sarcina reparatiei se imparte proportioal in
functie de contributia fiecaruia la cauzarea prejudiciului ori, daca aceasta nu poate fi stabilita,
proportional cu intentia sau gravitatea culpei fiecareia.
Gradele culpei
Noul cod civil defineste culpa grava in felul urmator: atunci can autorul a actionat cu o
neglijenta si imprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar fi manifestat-o
fata de propriile interese. Astfel, se intelege ca culpa grava este o culpa care presupune ca si
cea mai neglijenta persoana cu un mini de diligenta tot ar fi prevazut rezultatul faptei.
Stabilirea culpei. Criterii.
Problema stabilirii vinovatiei este simpla sau dimpotriva dificila in functie de forma pe care o
imbraca. In cazul intentiei directe sau indirecte, nu se ridica de regula mari dificultati. Cu
totul diferit se pune problema stabilirii vinovatiei neintentionale adica a culpei constand in
127

imprudenta sau neglijenta. Art. 1358 CC contine o dispozitie care prevede criteriile
particulare de apreciere a culpei. Textul acestui articol, consacra solutia intermediara potrivit
caruia culpa se apreciaza dupa criteriul obiectiv, tinandu-se seama si de imprejurarile in care
s-a produs prejudiciul straine de persoana autorului faptei si daca este cazul de faptul ca
prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exerctiul activitatii sale.

Capacitatea delictuala
Lipsa discernamantului atrage dupa sine lipsa vinovatiei subiective. Capacitatea delictuala nu
se confunda cu capacitatea de exercitiu a persoanei fizice. Prima se refera la raspunderea
pentru prejudiciile cauzate prin savarsirea de fapte ilicite extracontractuale care produc
asemenea consecinte. Problema lipsei capacitatii delictuale se pune in legatura cu minorii sub
14 ani si cu persoanele aflate sub interdictie judecatoreasca. Astfel, Art. 1366 din CC dispune
ca minorul care nu a implinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie
judecatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat daca nu se dovedeste discernamantul sau la
data savarsirii faptei. Minorul care a implinit varsta de 14 ani raspunde de prejudciul cauzat,
in afara de cazul in care dovedeste ca a fost lipsit de discernamant la data savarsirii faptei.
Subliniem ca lipsa de discernamant sau de capacitatea delictuala trebuie sa existe la
momentul savarsirii faptei.
Obligatia subsidiara a persoanei lipsite de discernamant de a plati o indemnizatie
victimei prejudiciate prin fapta sa ilicita.
Astfel , Art. 1372 din CC instituie raspunderea persoanei care are obligatia de supraveghere a
unui minor sau interzis judecatores pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta ilicita savarsita
de cel aflat sub acea supraveghere. Art. 1368 dispune ca lipsa discernamantului nu il scuteste
pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizatii catre victia ori de cate ori nu poate fi
angajata raspunderea persoanei care avea potrivit legii, indatorirea de a il supraveghea.
Indemnizatia va fi stabilita intr-un cuantu echitabil tinandu-se seama de starea patrimoniala a
partilor.

Specificul raspunderii civile a persoanei juridice

Raspunderea delictuala poate fi la fel ca in cazul persoanelor fizice, pentru prejudiciile
cauzate prin fapta ilicita proprie, pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale altor
persoane ori pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale sau ruina edificiului.
Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie este reglementate
in Art. 1357 1371.
Dispozitiile care presupun conditii speciale pentru raspunderea persoanei juridice suna in
felul urmator:
Faptele ilicite sau licite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana
juridica, insa numai daca ele au legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate

128

Faptele ilicite atrag si raspunderea persoanala si solidara a celor care le-au savarsit atat fata
de persoana juridica cat si fata de terti. De asemenea in ce priveste raspunderea persoanelor

juridice de drept public se precizeaza ca daca prin lege nu se dispune altfel, persoanele
juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, in
acelasi conditii ca persoanele juridice de drept privat.

Raspunderea persoanei juridice pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale
organelor sale de conducere si administrare este o raspundere pentru fapta proprie.
Def. Persoana juridica poate fi conceputa si definita ca fiind o entitate juridica creata potrivit
legii de o persoana sau de mai multe persoane fizice sau juridice cu statut de subiect de drept
autonom, care participa in nume propriu la viata juridica fiind titulara de drepturi si obligatii
proprii si avand o raspundere juridica proprie, distincta de persoanele care au constituit-o sau
o alcatuiesc.
Faptele ilicite si prejudiciabile savarsite de organele de conducere si administrare ale
persoanelor juridice in legatura cu functiile incredintate sunt faptele ilicite ale insasi
persoanei juridice.
Conditii
Angajarea acestei raspunderi poate avea loc numai daca sunt indeplinite anumite conditii. In
primul rand trebuie sa fie prezente si dovedite trei dintre conditiile generale: prejudiciul, fapta
ilicita si raportul de cauzalitate.Fapta ilicita se caracterizeaza prin aceea ca este savarsita de
persoana sau persoanele care au calitatea de organe de conducere sau administrare ale
persoanei juridice, cum ar fi autorizarea sau ordonarea desfasurarii unei activitati ilicite sau
periculoase prin care se aduce atingere securitatii persoanelor. Cele trei conditii trebuie
probate de victima.
Pe langa conditiile generale in cazul raspunderii p.j. mai este ncesara si o conditie speciala:
fapta ilicita trebuie sa fi fost savarsita de organele de conducere sau adminstrare in legatura
cu atributiile sau cu scopul functiilor care le-au fost incredintate.
Raspunderea proprie a persoanelor care alcatuiesc organul persoanei juridice sau au
individual aceasta calitate.
Victima va putea chema in judecata fie numai persoana juridica, fie doar persoanele in cauza
sau pe toate acestea pentru a raspunde solidar in conformitate cu Art. 1382 unsde se dispune.
Cand persoana juridica obligata la reparare plateste victimei despagubiri, ea are dreptul sa se
intoarca cu o actiune in regres impotriva persoanelor care au savarsit fapta in calitate de organ
de conducere sau de administrare.

127

Cap III. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia

Reglementarile privind raspunderea delictuala pentru prejuiciile
cauzate prin fapta altuia in textul noului cod civil
In capitolul consacat in principal raspudnerii civile delictuale, raspudnerea pentru prejudiciul
cauzat prin fapta altuia isi are sediul intr-o sectiune separata. Examinarea acestor texte
permite usor sa se constate ca sunt reglementate doar doua cazuri sau ipoteze in care o
persoana poate fi obligata sa raspunde pentru un prejudiciu cauzat unei terte persoane prin
fata ilicita a altuia sau altora. Astfel in Art. 1372 este instituit un principiu general de
raspundere pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta unui minor sau a unei persoane aflate
sub interdictie judecatoreasca, raspudnere ce se angajeaza in sarcina aceluia care in temeiul
legii, al unui contract, sau al unei hotarari judecatoresti are obligatia sa-l supravegheze pe
autorul faptei prejudiciabile. Al doilea caz este reglementat in Art. 1373 si consta in
raspudnrea comitentilor pentru prejudiciile cauzate tertilor prin faptele ilicite ale prepusilor.

Raspunderea persoanelor pentru faptele minorilor sau ale interzisilor

judecatoresti
Reglementare: Acest caz de raspundere pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia este
reglementat cu valoare de principiu in Art. 1372.
Raspunderea se angajeaza conform Codul pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale
copiilor minori, cat si prin faptele ilicite ale persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca,
indiferent de varsta. Asadar, in ce il priveste pe autorul faptei ilicite si prejudiciabile, acesta
trebuie ca la data savarsirii faptei sa fi fost minor adica sa aiba varsta sub 18 ani ori sa fie o
persoana aflata sub interdictie. Aceasta raspudnere nu exista in cazul in care autorul faptei
este o persoana ajora lipsita de discernamant care insa nu este pusa sub interdictie pentru
alinatie sau debilitate mintala.
Determinarea persoanelor chemate de lege sa raspunda.
Din analiza aceluiasi art. Rezulta ca raspunderea pe care o analizam se angajeaza in sarcina
tuturor persoanelor fizice sau juridice care au obligatia prevazuta de lege, stabilita intr-un
contract sau printr-o hot. Jud. De a supraveghea pe minor sau dupa caz persoana pusa sub
interdictie care a savarsit fapta ilicita prin care s-a cauzat unei terte persoane un prejudiciu
injust.
In ce ne priveste, obligatia legala de supraveghere a minorilor, ea este prevazuta in primul
rand si inainte de toate in sarcina parintilor , CC prevazand expres ca : parintii au dreptul si
indatorirea de supraveghere a copilului minor.
Obligatia legala in discutie incumba fara deosevire parintilor firesti si dupa caz
adoptatori. Aceasi obligatie revine si tutorelui minorului asupra caruia trec, in
drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana minorului si bunurile
controlul instantei de tutele si eventual al consiliului de familie. Alte persoane
128

parintilor
principiu
sale, sub
carora le

revine obligatia de supraveghere sunt: tuturii interzisilor, cadrele didatice din invatamantul
preuniversitar. Etc.

Conditiile existentei raspunderii

Conditiile sunt de doua feluri: generale si speciale. Astfel este necesar sa fie prezente
cumulativ trei dintre conditiile generale ale raspunderii civile:
-

Prejudiciul injust cauzat unei terte persoane

Fapta ilicita a minorului sau dupa caz a interzisului
Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu

Vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile nu este o conditie necesara pentru existenta
si angajarea acestei raspunderi.
Conditii speciale ale acestei raspunderi
Alaturi de conditiile cu valoare generala, raspunderea in discutie se poate angaja numai daca
sunt prezente si doua conditii speciale:
-

Minoritatea sau dupa caz statutul juridic de persoana pusa sub interdictie al
autorului faptei ilicite si prejudiciabile
Existenta obligatiei de supraveghere a autorului faptei ilicite si prejudiciabile in
sarcina persoanei raspunzatoare obligatiei nascute direct din lege dintr-un contract
ori stabilita prin hotarare judecatoareasca

Minoritatea sau statutul de interzis

Acesta conditie trebuie sa fie prezenta in momentul in care autorul prejudiciului a savarsit
fapta ilicita si prejudiciabila. In ceea ce priveste minoritatea, legea nu face deosebire intre
minorul care a implinit varsta de 14 ani, can este prezumat de lege ca nu are discernamant in
plan delictual, si minorul intre 14-18 ani, care dimpotriva este prezumat ca are discernamant.
Fapta ilicita si prejudiciabila sa fie savarsita de catre minor sau de interzis dupa
momentul nasterii obligatiei de supraveghere in sarcina persoanei raspunzatoare
Intelesul termenului de supraveghere este in opinia autorului asemanator celui de paza, folosit
in operatia de determinare a lucrurilor care cauzeaza prejudicii pentru care este prevazuta
obligatia de reparere in sarcina celui care exercita paza juridica a acestora. Asadar , este vorba
de obligatia de ingrijire, indrumare si control legata de starea fizica si mentala a persoanei
supravegheate si de riscul pe care o astfel de stare il genereaza pentru terti de a fi prejudiciati
prin faptele acelei persoane.

Fundamentul raspunderii
In opinia lui Pop este vorba de o raspundere obiectiva. Astfel, ne aflam in prezenta unei
raspunderi delictuale de plin drept, fara vinovatie, obiectiva care nu poate fi inlaturata decat
prin dovada unei cauze straine: forta majora, cazul fortuit, fapta victimei sau fapta unei terte
persoane. Fundamentul sau obiectiv credem ca trebuie cautat si aflat in ideea garantiei
obiective care are ca suport riscul de autoritate ce incumba persoanei raspunzatoare, pe care il

127

presupune si determina existenta si indeplinirea obligatiei de supraveghere a minorilor si

interzisilor judecatoresti, persoane care datorita starii lor fizice si psihice sau mentale trebuie
sa fie supravegheate, ceea ce inseamna indrumare, corijare si control. Raspunderea este si
directa, victima putand sa se indrepte direct impotriva persoanei raspunzatoare pentru a
obtine reparatia, fara ca promovarea actiunii sa fie conditionata de chemarea in judecata
inainte sau simultan si a autorulu prejudiciului, chiar daca are discernamant.

Regresul persoanei raspunzatoarea care a reparat prejudiciul cauzat victimei

Fiind intrunite conditiile raspunderii pe temeiul Art. 1372 CC victima va putea cere
condamnarea persoanei raspunzatoare la reparatie. Daca faptuitorul este un minor si obligatia
de supraveghere in momentul in care a savarsit fapta prejudiciabila apartine ambilor parinti
deopotriva, ei sunt in solidar obligati fata de vitima la repararea prejudiciului.
Atunci cand persoana raspunzatoare a reparat prejudicul cauzat, in anumite conditii ea are
dreptul de regres impotriva infaptuitorului. Astfel, Art. 1384 CC dispune: cel care raspunde
pentru fapta altuia se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul cu excpetia
cazului in care acesta din urma nu este raspunzator pentru prejudiciul cauzat.
Aplicand textul reprodus la ipoteza de raspundere delictuala pe care am pus-o in discutie
rezulta ca persoana raspunzatoare care a reparat in totul sau in parte prejudiciul cauzat
victimei are actiune in regres impotriva minorului sau interzisului judecatoresc, autor al faptei
prejudiciabile, doar atunci cand sunt intrunite toate conditiile ca acesta sa raspunda pentru
fapta proprie. Mai precis exprimat, trebuia sa existe vinovata dovedita a autorului faptei
prejudiciabile.

Raspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate tertilor prin

faptele ilicite delictuale ale prepusului
Reglementare: Conform articolului 1373 : Comitentul este obligat sa repare prejudicul
cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau
scopul functiilor incredintate. Este comitent cel care in virtutuea unui contract sau in temeiul
legii exercita directia supravegherea ori controlul asupra celui care indeplineste anumite
functii sau insarcinari in teresul sau sau al altuia. Comitentul nu raspunde daca dovedesta ca
victima cunostea, sau dupa imprejurari, putea sa cunoasca la data savarsirii faptei
prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau scopul functiilor
incredintate.
Conditii de angajare a raspunderii
Angajarea raspunderii delictuale a comitentului necesita dovada existentei cumulate a unor
conditii, unele de drept comun si altele speciale, specifice doar acestei raspunderi.
128

Conditiile de drept comun sunt cele generale ale raspunderii civile pe care le-am analizat
atunci cand am pus in discutie raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie.
Pentru angajarea raspunderii comitentului, de la intrarea in vigoare a noului cod civil, este
necesar sa fie intrunite doar trei dintre conditiile de drept comun, care sunt in totalitate si fare
deosebire conditii obiective:
-

Prejudiciul victimei
Fapta ilicita a prepusului
Raportul de cauzalitate existent intre fapta ilicita a prepusului si prejudicul injust
suferit de victima

Raspunderea comitentului este principala si autonoma in raport cu eventuala raspundere

delictuala proprie a prepusului. Autorul s-a alaturat opiniei acelor autori care sustin ca
raspudnerea comitentului este principala si autonoma in raport cu raspunderea proprie a
prepusului pentru fapta sa, fara ca intre ele sa existe dependenta unilaterala si independenta.
Ambele obligatii, atat a comitentului cat si a prepusului, in eventualitatea in care s-a nascut si
exista sunt deopotriva principale si independente si nicidecum una principala ( a prepusului)
si cealalata accesorie ( a comitentului).
Victima va fi tinuta sa dovedeasca vinovatia prepusului atunci cand il cheama in judecata pe
el singur. De asemenea va avea aceasta sarcina si in ipoteza in care ii cheama in judecata,
deopotriva si prin aceeasi actiune in justitie, atat pe presupus, cat si pe comitent, spre a
raspunde in solidar pentru prejudiciul in cauza.
Conditiile speciale ale raspunderii comitentului.
Din economia textului Art. 1373 rezulta ca pentru angajarea raspunderii comitentului sunt
necesare doua conditii speciale care se grefeaza pe conditiile de drept comun si anume:
-

raportul de prepusenie dintre autorul faptei ilicite si prejudiciabile si persoana

chemata sa raspunda in calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei;
fapta ilicita cauzatoare de prejudicu sa fie savarsita de catre prepus in legatura cu
atributiile sau cu scopul functiilor ce i-au fost incredintate de comitent.

Existenta raportului de prepusenie

Reperele definitiei raportului de prepusenie se afla in Art. 1373 CC un este definit comitentul
ca fiind cel care in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia supravegherea
si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori al
altuia. Pentru a fi in prezenta raportului de prepusenie nu este insa necesar contactul direct,
nemijlocit si permanent al comitentului cu prepusul sau; dreptul comitentului de a da ordine
de a supraveghea si controla pre prepusi nu presupune si exercitarea sa in fapt. Raportul de
prepusenie este un raport juridic; in principiu el se naste numai cu consimtamantul ambelor
parti in sensul de vointa declarata a comitentului si respectiv prepusului. In sfarsit este
necesar sa se retina ca prepusul este intotdeauna o persoana fizica pana cand coitentul poate fi
dupa caz p. j. de drept privat sau public sau p.f.
127

Fapta ilicita savarsita de prepus sa aiba legatura cu atributiile sau scopul functiilor
incredintate
Conditia este prevazuta tot de Art. 1373 CC in urmatoarea formulare: comitentul este obligat
sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are
legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate. Comitentul va raspunde in primul
rand si intotdeauna cand prepusul a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila actionanad in
interesul comitentului sau la ordinul sau in interesul altuia, in limitele stricte ale atributiilor
care alcatuiesc continutul functiei sale, cu respectarea instructiunilor si dispozitiilor pe care i
le-a dar comitentul. De asemenea comitentul a raspunde si pentru prejudiciul cauzat de
prepus atunci cand a actionat prin deviere de la functia sa prin depasirea limitelor sale si chiar
prin exercitiul abuziv al acesteia cu conditia ca fapta savarsita sa fie in legatura cu atributiile
sau scopul functiilor incredintate sau cel putin sa existe aparenta ca prepusul a actionat in
momentul savarsirii faptei prejudiciabile in legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor
respective.
Victima va beneficia de angajarea raspunderii comitentului in cazul in care acesta nu va putea
fovedi ca ea a vut sau date fiind imprejurarile , putea sa aiba cunostinta ca prepusul a savarsit
fapta ilicita si prejudiciabila fara nicio legatura cu atributiile si scopul functiilor incredintate.
Fundamentul raspunderi comitentului
Doctrinarii romani care au examinat in lucrarile lor reglementarile Art. 1373 CC cu privire la
raspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat tertilor de prepusii sai opiniaza in
unanimitate ca aceasta este o raspudnere obiectiva care are ca fundament die ideea de
garantie, asociata cu riscul de activitate si ideea de echitate, fie asumarii de catre comitent a
riscurilor introduse in societate prin activitatea prepusilor sai pe care o organizeaza si o
conduce.
In raporturile victima comitent, vinovatia prepusului este si ramane indiferenta; ea are
relevanta exclusiv in raporturile dintre victima si prepus, cand victima ii cere prepusului sau
si prepusului repararea prejudiciului, precum si in raporturile dintre comitent si prepus, fiind
o conditie de admitere a actiunii in regres a comitentului impotriva prepusului.
Raspunderea comitentului este deci obiectiva iar raspudnerea prepusului este subiectiva fiind
fundamentata pe vinovatia sa persoanala dovedita in conditiile raspunderii petnru fapta
proprie.

Corelatia dintre raspunderea civila delictuala a diferitelor persoane pentru

prejudiciile cauzate prin fapta altuia
Reglementare: Noul cod civil ne ofera solutii legislative care constituie repre pentru o cat
mai clara si corecta corelatie intre diferitee cazuri si situatii de raspudnere pentru prejudiciile
cauzate prin fapta altei persoane. Art. 1374 intitulat corelatia formelor de raspundere pentru
fapta altei persoane sunt formulate cateva reguli sintetice care se pot aplica in cazurile in
care o asmenea corelatie se impune a fi facuta in mod necesar.
128

Corelatia raspunderii parintilor cu raspudnerea altor persoane care au obligatia de a

supraveghea pe minor
Art 1374 prevede: parintii nu raspund daca fac dovaa ca sunt indeplinite cerintele
raspunderii persoanei care avea obligatia de supraveghere a minorului. Raspunderea
parintilor este generala; ea se angajeaza cu excluderea in intregime a raspunderii altor
persoane. In schimb parintii nu vor raspunde atunci cand vor prova ca in momentul in care
copilul lor minor a savarsit fapta in cauza, obligatia de supraveghere a acestuia apartinea in
temeiul legii al unui contract sau al unei hotarari a instantei competente altei persoane. La fel
ca parintele sau parintii, tutorele urmeaza sa raspunda pentru prejudiciile cauzate prin faptele
ilicite ale copilului minor savarsite cat timp se afla sub tutela sa.
Corelatia raspunderii comitentului cu raspunderea altor persoane in cazul in care
prepusul sau este un minor
Corelatia trebuie rezolvata numai in cazul in care prepusul care a savarsit fapta prejudiciabila
este un minor. Art. 1374 dispune cu claritate: nicio alta persoana in afara comitentului nu
raspunde pentru fapta prejudiciabila savarsita de minorul care avea calitatea de prepus. Cu
taote acestea, in cazul in care comitentul este parintele minorului care a savarsit fapta ilicita,
victima are dreptul de a opta asupra temeiului raspunderii.

Cap IV. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in

general, de animale si de ruina edificiului
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general
Reglementare
Noul cod civil consacra expres explicit si cuprinzator raspudnerea generala cu valoare de
principiu pentru prejudiciile cauzate de lucrurile ce le avem sub paza . Reglementarile isi au
sediul in Art. 1376 coroborat cu preved. Art. 1377 si 1379 1380. Astfel principiul raspunderii
pentru lucruri este prevazut in Art. 1376 unde se dispune : Oricine este obligat sa repare
independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
Domeniul de aplicare
Din formularea Art. 1376 rezulta ca pentru a duce la antrenarea raspunderii , lucrul trebuie
sa indeplineasca o singura conditie, aceea de a se fi aflat in momentul cauzarii prejudiciului,
sub paza persoanei chemata de lege sa raspunda. Textul nu face nicio distinctie intre
diferitele categorii de lucruri care pot cauza prejudicii. Ca atare, in principiu, trebuie sa
admitem ca raspunderea poate interveni pentru prejudiciul cauzat de orice lucru, indiferent de
natura sa.

Determinarea persoanei raspunzatoare. Notiunea de baza a lucrului

Textul art. 1377 defineste notiunea de paza a lucrurlui astfel: In intelesul Art. 1375 si 1376
are paza animalului sau a lucrului proprietarul cau cel care, in temeiul unei dispozitii legale
sau al unui contract ori chiar numai in fapt, exercita in mod independent controlul si
supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se serveste de acesta in interes propriu.

127

Temeiul pazei juridice nu consta in exclusivicitate in dreptul de control si supraveghere, adica

nu este intotdeauna o autoritate de drept. Acest temei este mai larg. Textul Art. 1377
precizeaza ca paza juridica poate consta si in exercitarea in fapt in mod independent a
controlului si supravegherii asupra lucrului sau animalului.
Paza juridica si paza materiala a lcurului
Paza juridica se deosebeste de paza materiala asupra unui lucru. Paza juridica este puterea de
directie, control si supraveghere pe care o persoana o exercita in drept sau in fapt, in mod
independent, asupra lucrului de care se serveste direct sau indirect in interes propriu. Prin
paza materiala intelegem tot o putere de directie, control si supraveghere pe care o persoana o
exercita asupra unui lucru, sub autoritatea pazitorului juriic si in interesul acestuia. Pazitorul
material nu raspunde niciodata; el poate sa raspunda numai pentru fapta proprie. Obligatia de
reparare a prejudiciului cauzat de lucru revine numia pazitorului sau juridic.
Sfera persoanelor care au calitatea de pazitori juridici al lucrurilor
In priul rand, asa cum prevede Art. 1377 aceasta calitate o are proprietarul lucrului, care poate
exercita plenar toate atributele proprietatii- posesia, folosinta si dispozitia- independent de
orice puteri ale altei persoane. In favoarea si sarcina proprietarului opereaza o prezumtie
relativa de pazitor juridic al lucrului aflat in proprietatea sa. Prezumtia in cauza poate fi
inlaturata atunci cand proprietarul dovedeste ca lucrul sau, in momentul cand a cauzat
prejudiciul, se afla in paza juridica legitima sau nelegitima, de drept sau de fapt, a unei alte
persoane. Daca proprietarul inlatura prezumtia de pazitor juridic al lucrului, acesata va opera,
atunci cand este cazul , in sarcina titularilor celorlalte drepturi reale, cum sunt: uzufructuarul,
uzurarul, fiduciarul, creditorul gajist, creditorul retentor etc.
Transmiterea si scrindarea pazei juridice
Proprietarul, titularul unui alt drept real sau posesorul poate transmite paza juridica asupra
lucrului, atunci cand legea nu intezice, unei alte persoane, prin acte juridice aica prin
contracte cu titlu oneros sau gratuit. Asemenea acte juridice sunt: inchirierea, comodatul,
depozitul etc. Asadar, paza juridica a lucrului se transmite detentorului precar- chirias,
comodor depozitar etc.- in toate acele situatii cand el dobandeste dreptul personal de a
exercita, in mod independent directia, supravegherea si controlul lucrului.
Problema caltiatii de pazitor juridic a persoanelor lipsite de discernamant
Autorul e de parere ca se angajeaza raspunderea persoanelor lipsite de discernamant!!
(ciudat!) (Musai de citit din carte pentru a intelege, pag 500)

Persoanele indreptatite sa invoce raspunderea prev de Art. 1376

Raspunderea pe temeiul Art. 1376 din CC poate fi invocata in principiu de orice persoana
care a suferit un prejudiciu injust cauzat de un lucru aflat in paza juridica a altei persoane.
Acestea pot promova o actiun in raspndere impotriva pazitorului juridic al acelui lucru.
Actiunea poate fi promovata de regula si de succesorii in drepturi ai victimei, daca se solicita
repararea unui prejudiciu patrimonial suferit de victima imediata.
128

Probleme speciale se ridica in urmatoarele cazuri:

Raspunderea in cazul coliziunii de vehicule
Din capul locului retinem ca atunci cand prin coliziunea de doua sau mai multe vehicule
aflate in paza juridica a unor persoane diferite se cauzeaza un prejudiciu unei terte persoane,
se va angaja raspunderea prevazuta de Art. 1376. Sarcina repararii tuturor prejudiciilor
suferite de pazitorii juridici ai vehiculelor ii va reveni numai celui a carui fapta intruneste fata
de ceilalti conditiile fortei majore, deoarece a fost imprevizibila si absolut inevitabila si
irezistibila.
Raspunderea civila in situatia cand intre victima si pazitorul juridic al lucrului a existat
un contract privind folosirea acelui lucru in executarea contractului
Raspunderea civila in aceasta situatie va fi una contractuala.
Raspunderea civila in cazul prejudiciilor produse de un lucru beneficiarului unui
serviciu gratuit si benevol prestat de catre pazitorul juridic al lucrului in cauza
S-a apreciat ca victima, beneficiara a transportului gratuit, va putea obtine repararea
prejudiciului de catre pazitorul juridic al vehiculului numai in conditiile si temeiul normelor
juridice aplicabile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie; astfel in acest scop , va
trebui sa faca prova celor patru conditii generale ale raspnderii civile delictuale, inclusiv a
vinovatiei pazitorului juridic.
Raspunderea civila in ipoteza in care victima a folosit clandestin lucrul altuia care i-a
cauzat un prejudiciu
Intr-o atare situatie, pazitorul juridic al bunului nu va raspunde, deoarece victima a folosit
lucrul altuia in mod abuziv.

Fundamentul raspunderii
Art. 1376 CC dispune expres ca obligatia de reparare a prejudiciului in sarcina celui care are
paza lucrului este independent de orice culpa, adica de orice vinovatie. Se consacra astfel
legislativ raspunderea obiectiva. Apreciem ca raspunderea in discutie se fundamenteaza pe
ideea sau obligatia de garantie in sarcina pazitorului juridic cu privire la comportamentul
lucrului, care este ca suport riscul de activitate. Raspunderea pazitorului juridic al lucrului
este exclusa numai daca se face dovada inexistentei raportului de cauzalitate dintre lucru si
prejudiciu suferit de reclamant; proba se face prin dovaa ca, dimpotriva, prejudiciul este
cauzat exclusiv de un caz de forta majora, de fapta victimei sau fapta unei terte persoane.

Conditiile si efectele raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri

Pentru existenta si angajarea raspunderii prevazute de Art. 1376 trebuie sa fie prezente
cumulativ trei conditii, doua generale si una speciala. Conditiile generale sunt un prejudiciu si
raportul de cauzalitate. Conditia speciala consta in faptul ca lucrul care a cauzat prejudiciul
este necesar sa se afla in paza juridica a unei persoane. Calitatea de pazitor juridic, conditie
speciala a acestei raspunderi, nu trebuie sa fie dovedita de victima. Pana la proba contrara,
127

aceasta calitate se prezua ca apartine proprietarului acelui lucru, titularului unui alt drept real
sau posesorului.
Daca sunt intrunite conditiile enuntate mai sus, victima are dreptul de a pretinde repararea
prejudicului de catre pazitorul juridic al lucrului; intre cele doua persoane se naste un raport
unilateral de obligatii civile, in care victima este numai creditor iar pazitorul juridic al
lucrului este exclusiv debitor.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Reglementare
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este consacrata intr-o reglementare
proprie, expresa si neindoielnica cuprinsa in Art. 1375 CC unde se prevede: proprietarul
unui animal sau cel care se serveste de el raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul
cazat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub paza sa.
Persoanele care sunt chemate de lege sa raspunda
La fel ca in cazul raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, raspunderea pentru
prejudiciile cauzate de animale revine intotdeauna, conform Art. 1375 coroborat cu Art. 1377
CC persoanei care are paza juridica a animalului in momentul cauzarii prejudiciului.
Fundamentarea raspunderii
Raspudnerea pentru prejudiciile cauzate de animale este obiectiva, fara vinovatie, fiind
fundamentata pe obligatia de garantie a asa zisului comportament al animalului care are ca
suport riscul de activitate introdus in societate prin aproprierea si folosirea de animale. Este si
ea prin excelenta, o raspundere pentru caz fortuit.
Conditiile raspunderii
Victima prejudiciata trebuie sa faca dovada a doua conditii: existenta prejudiciului si a
raportului de cauzalitate. La aceste doua conditii se mai adauga si aceea ca animalul sa se afla
in paza juridica a unui persoane.
Efectele raspunderii
Efectele acestei raspunderi sunt identice cu efectele raspunderii pentru lucruri. Cel care a
suferit prejudiciul are dreptul sa ceara in baza Art. 1375 CC repararea lui de la pazitorul
juridic al animalului.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

Reglementare
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului este reglementate expres in Art.
1378 CC care dispune: proprietarul unui edificiu sau al unei constructii de orice fel este
128

obligat sa repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor parti din ele, daca
acestea au fost cauzate de lipsa intretinerii sau de un viciu de constructie.
Prin edificiu se intelege orice constructie realizata de om prin ansamblarea trainica a unor
materiale care , prin incorporarea lor in sau la sol ori la alta constructie, devine in mod
durabil, un imobil in natura sa.

Persoana raspunzatoare
Art 1378 prevede ca pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiilor raspunde exclusiv
persoana care are calitatea de proprietar al edificiului.
Pentru obligarea proprietarului sa raspunda pe temeiul Art. 1378 CC trebuie intrunite
urmatoarele conditii: existenta prejudiciului si a raportului de cauzalitate. Mai este de retinut
ca pentru angajarea acestei raspunderi, ruina edificiului trebuie sa fie involuntara si sa aiba
drept cauza lipsa de intretinere sau un viciu de constructie, inclusiv un viciu al terenului pe
care sau in care este amplasat durabil.
Fundamentul raspunderii este cel obiectiv, pe obligatia de garantie ca o sarcina a proprietatii.
Inlaturarea raspunderii poate avea loc numai daca proprietarul edificiului dovedeste ca ruina
se datoreaza unei cauze straine precum forta majora, fapta victimei sau a unui tert. Ea nu
poate fi inlaturata prin simpla dovada a cazului fortuit.

Cap V. Ipoteze speciale de raspundere civila delictuala reglementate in

alte acte normative decat codul civil
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin actele ilicite ale autoritatilor
publice
Reglementare: Constitutia Romaniei in art. 52 si legea 554/2004
Natura juridica a raspunderii
E evident ca Pop argumenteaza, in mod contrar fata de Chiriac, ca natura acestei raspunderi
este una civila delictuala, insa speciala. Zau ca nu ne-am fi astept la asa ceva Cu toate astea
e bine de retinut ca in cea mai mare parte ii aplicabila teoria de la administrativ.
Pop argumenteaza in felul urmator teza lui:
Nu poate fi negat faptul ca aceasta ipoteza de raspudnere reparatorie prezinta unele
particularitati. Ceea ce este insa esential consta in faptul ca ea se antreneaza in prezenta
acelorasi conditii generale ale raspunderii delictuale prevazute in Art. 1357 din CC. Astfel
pentru nasterea obligatiei de reparare si in cazul de fata trebuie sa fie intrunite trei dintre
conditiile raspunderii civile, toate facand parte din categoria conditiilor obiective: existenta
unui prejudiciu cert, existenta unei fapte ilicite si existenta raportului de cauzalitate. In ce
priveste vinovatia, ea nu este o conditie necesara pentru admiterea actiunii in repararea
prejudiciului introdusa de catre cel prejudiciat impotriva autoritatii publice.

127

Particularitatile raspunderii civile delictuale reglementate de legea 554/2004

Am constatat faptul ca legea nr 554/2004 reglementeaza o ipoteza de raspundere civila
delictuala, care se aseamana cu raspunderea pentru fapta ilicita proprie. (raspundere civila
cand una din parti e statule absurd darnah..fie Pop e dumnezeu in materie si Boila
adeptaasa ca pe principiul crede si nu cerceta, tocim si nu gandim).
Dintre particularitati amintim:
-

se poate raspunde pentru incalcarea unui interes legitim incalcat atat privat cat si
public
fapta ilicita poate fi atat o actiune cat si inactiune
atunci cand este chemata in judecata numai autoritatea publica vinovatia sau culpa
dovedita nu este necesara. Atunci can este chemata in judecata pentru despagubiri
si persoana care a contribuit la elaborarea emiterea sau incheierea actului , ori,
dupa caz, se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea in cauza, reclamantul va
fi tinut sa dovedeasca vinovatia acelei persoane; asadar fiind prezente taote
conditiile raspnderii civile delictuale pentru fapta proprie, inclusiv vinovatia sa
dovedita, persoana in cauza, indiferent ca este sau nu este functionar public, va
putea fi obligata solidar cu atoritatea publica parata la plata de despagubiri.

Fundamentul acestei raspunderi este de natura obiectiva si consta in obligatia de garantie

instituita de lege in sarcina autoritatilor publice cu privire la legalitatea actelor pe care le emit
si activitatii pe care o desfasoara in slujba cetatenilor si care ca suport asumarea riscurilor
pentru eventuala activitate abuziva, defectoasa cauzatoare de prejudicii pentru persoanele
fizice si persoanele juridice.
Efectele raspunderii. Daca sunt intrunite conditiile raspunderii reglementate de legea
554/2004 persoana prejudiciata poate pretinde repararea prejudiciului exclusiv de la
autoritatea publica parata ori in acelasi timp de la acesata si de la persoana vinovata.
Raspunderea autoritatii publice este principala, directa si autonoma in raport cu raspudnerea
personala a celui in cauza.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare

Reglementare: Art. 52 din Constitutia Romaniei, prevede: Statul raspunde patrimonial
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspudnerea statului este stabilita in
conditiile legi si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea
credinta sau grava neglijenta. Textul constitutional este dezvoltat in legea nr 303/2004
privind statutul judecatorilor si procurorilor.
Din examinarea tuturor reglementarilor in materie, rezulta ca raspunderea pentru prejudiciile
cauzate prin erori judiciare in raport cu victima prejudiciata revine intotdeauna si fara
exceptie statului. Victima erorii judiciare nu are actiune in repararea prejudiciului impotriva
magistratului ori impotriva altei persoane careia i-ar fi putea fi imputabila savarsirea erorii
judiciare sau dupa caz, fapta care a provocat eroarea judiciare in cauza.
128

Caracteristicile raspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare

Trebuie facuta distinctia clara intre raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori
judiciare savarsite in procesele penale si cele cauzate in alte procese decat cele penale.
Trasaturi comune:
-

raspudnerea fata de victima prejudiciata se angajeaza mereu in sarcina statului

raspudnerea patrimoniala a statului este in toate cazurile in opinia noastra o
raspundere civila delictuala. Este insa de retinut ca cei mai de seama autori din
doctrina dreptului administrativ sustin ca raspudnerea patrimoniala a statului
pentru erori judiciare este o raspudnere administrativa, de drept public ( de ce nu
ma mir)
dupa fundamentul sau raspunderea civila delictuala speciala a statului este
obiectiva fara vinovatie
in cazul in care statul a reparat prejudiciul suferit de victima erorii judiciare el are
actiune in regres impotriva aceluia care cu rea credinta sau din grava neglijenta a
provocat sau savarsit acea eroare judiciara.

Specificul raspunderii civile a statului in cazul erorilor judiciare savarsite in procesele

penale
a) art 504 CPP prevede cu titlu de exemple situatiile in care exista o eroare judiciare.
Este vorba in primul rand de acea ipoteza in care o persoana condamnata definitiv a
fost dupa rejudecarea cauzei penale, achitata tot printr-o hotarare ramasa definitiva
pronuntata ca urmare a exercitarii cailor extraordinare de atac. De asemenea constituie
eroare judiciara privarea de libertate sau restrangerea libertatii in mod nelegal in
cursul procesului penal. Tot astfel este eroare judiciara si privarea de libertate a unei
persoane dupa ce a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei.
b) Reparatia pe care statul este obligat s-o acorde victimei consta in plata unei sume de
bani
c) Termenul de prescriptie a actiunii in reparatie este de 18 luni
Particularitati ale raspunderii civile a statului in cazul erorilor judiciare produse in alte
procese decat cele penale
a) Exista eroare judiciara in alte procese decat cele penale atunci cand o hot.
Judecatoreasca definitiva si irevocabila este gresita in fond si ulterior este desfiintata
prin promovarea si admiterea unei cai extraordinare de atac.
b) Legea 303/2004 limiteaza dreptul la reparatie al persoanei vatamate printr-o asemenea
eroare judiciara doar la prejudiciile materiale.
c) Termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in repararea prejudiciului material
suferit de persoana vatamata este de un an
Raspunderea civila subsidiara a magistratilor
Raspunderea patrimoniala a judecatorilor si procurorilor pentru erorile judiciare care le sunt
imputabile este subsidiara si in raport cu statul. Termenul de prescriptie a actiunii separate si
127

subsidiare a statului in despagubiri impotriva magistratilor in conditiile aratate este de un an.

Actinea in regres se introduce impotriva oricarei persoane care cu rea crednta sau grava
neglijenta a provocat situatia care a generat dauna

Raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate de defectele produselor

Reglementare: Directiva europeana nr 95/2001 este transpusa in legislatia noastra interna
prin legea 245 privind securitatea generala a produselor. Legea 296/2004 privind codul
consumului, care este pusa de acord cu reglementarile europene privind protectia
consumatorilor.
Din economia tuturor reglementarilor in domeniu rezulta ca incalcarea obligatiei de securitate
a produselor si serviciilor vazuta ca o obligatie legala de rezultat, consta in punerea pe piata
de produse si prestarea de servicii care nu sunt sigure si care pot pune in pericol integritatea
fizica, sanatatea si viata consumatorilor, precum si bunurile lor. In cazul nerespectarii acestei
obligatii se va angaja raspunderea persoanelor prevazute de lege pentru prejudiciile cauzate
consumatorilor de produsele cu defecte, nesigure si de serviciile necorespunzatoare.
Trasaturi
Raspunderea civila a producatorilor pentru prejudiciile cauzate consumatorilor de defectele
produselor prezinta cateva trasaturi proprii, dintre care retinem urmatoarele:
a) Raspunderea prodcatorilor este obiectiva
b) Dispozitiile aplicabile acestei raspunderi transced distinctia dintre raspunderea civila
delictuala si raspunderea contractuala
c) Reglementarile in materie nu se substituie dreptului comun
d) Regimul juridic al acestei raspunderi este stabilit prin norme imperative de ordine
publica de la care nu se poate deroga
Domeniul de aplicare a raspunderii
Persoana care raspunde prejudicul cauzat de defectul produsului sau este producatorul. Prin
producator se intelege:
-

Fabricantul
Orice persoana care se prezinta ca producator
Orice persoana care importa produsul scu scopul de a il distribui
Daca producatorul unui produs nu poate fi identificat, fiecare furnizor al
produsului respectiv va fi tratat ca producator

Persoanele prejudiciate care au dreptul la reparatie in conditiile acestei raspunderi sunt

consumatorii. Prin consumatori se inteleg persoanelecare au dobandit produsul cu defecte
printr-un contract incheiat cu producatorul precum si orice alta persoana care a suferit un
prejudiciu cauzat de produsul cu defecte, nefiind parte in acel contract.
Produsele pentru care se angajeaza raspunderea sunt orice bun mobil, chiar daca acesta este
incorporat intr-un alt bun mobil, sau imobil; prin produs se intelege si energia electrica. Nu
sunt incluse imobilele.
128

Conditiile raspunderii
Conform Art. 6 din legea 240/2004 pentru angajarea raspunderii persoana prejudiciata, parte
contractanta sau tert, trebuie sa faca dovada existentei a trei conditii obiective sau materiale:
-

Prejudiciul
Depfetul prodului pus in circulatie
Defectul produsului este conditia centrala a angajarii raspunderii in cazul de fata.
Defectul produsului inseamna orice deficienta a acestuia, indiferent ca este vorba
de un viciu de fabricatie o greseala de conceptie ori pus si simplu de faptul ca
produsul nu ofera siguranta la care persoana este indreptatita sa astepte.
Raportul de cauzaltiate

Fundamentul raspunderii este unul obiectiv

Efectele raspunderii
Raspunderea prodcatorului este integrala si reparatia va trebui sa acopere prejuiciile actuale si
viitoare certe cauzate de defectul produsului pe care la-a pus in circulatie. Dreptul la
promovarea actiunii in raspundere apartine victimei prejudiciate si se prescrie in 3 ani.
Cauze care inlatura raspunderea
-

Nu producatorul este cel care a pus produsul in circulatie

Defectul care a generat prejudicul nu a existat la data la care produsul a fost pus in
circulatie
Prousul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat
Defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse de autoritatile
publice
Nivelul cunostiintelor stiintifice de la data producerii nu a permis depistarea
defectului
Defectul se datoreaza nerespectarii conditiilor de folosire

Raspunderea pentru prejudiciile sau daunele ecologice

Reglementare : in spatiul uniunii europene, sub aspect juridic, protectia mediului se
realizeaza prin recunoasterea a trei drepturi fundamentale:
-

Accesul la informatia de mediu

Accesul la justitie in materie
Dreptul publicului la participare la adoptarea deciziilor privind mediul

Constitutia Romaniei revizuita in anul 2003, in Art. 35, printre drepturile fundamentale
consacra expres si explicit dreptul la un ediu sanatos in urmatoarea formulare: Statul
recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.
127

Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. Persoanele fizice si juridice
au indatorirea de a proteja si ameliora mediul inconjurator.
In prezent acest domeniu este reglementat prin ordonanta de urgenta a Guvernului nr 195 din
22 decembrie 2005 privind protectia mediului, aprobata cu modificari prin legea nr 265/2006.
Aceasta ordonanta prevede in Art. 95 urmatoarele: Raspunderea pentru prejudiciul adus
mediului are caracter obiectiv, fiind independent de culpa; in cazul plurarilitatii autorilor
raspunderea este solidara. In mod exceptional, raspunderea poate fi subiectiva pentru
prejudiciile cauzate speciilor protejate si habitatelor naturale, conform reglementarilor
specifice. Prevenirea si repararea prejudiciului aus mediului se realizaeaza conform
procedurilor prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor specifice.
Dauna ecologica, lato sensu, adica in acceptiunea cea mia larga a terenului consta in
atingerile aduse factorilor naturali ceea ce inseamna deteriorarea mediului natural si
deopotriva sanatatii, vietii si bunurilor oamenilor provocate de poluanti , activitati
daunatoare, dezastre sau acceidente ecologice.
Daunele prin ricoseu sunt atingerile care afecteaza sanatatea integritatea corporala, viata si
bunurile oamenilor consecinte ale deteriorarii mediului natural. Dauna ecologica pura sau de
stricto senso e cea care afecteaza mediul.
Ambele categorii de daune, pure si prin ricoseu sunt si trebuie sa faca obiectul repararii.
Persoanele raspunzatoare si persoanele care pot cere prevenirea ori repararea
prejudiciilor asupra mediului. OU nr 195/2005 instituie principiul conform caruia
poluatorul plateste. Raspunderea in acest domeniu este atat reparatorie cat si preventiva.
Orice persoana fizica sau persoana juridica poate avea calitatea de poluator. Statul recunoaste
oricarei persoane, in virtutea dreptului la un mediu sanatos, printre altele, posibilitatea de a se
adresa direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului autoritatilor
competente in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu.

Repararea prejudiciului asupra mediului este de trei feluri:

-

Repararea primara
Repararea complementara
Repararea compensatorie

Prejudiciile sau daunele cauzate persoanelor fizice si persoanelor juridice de drept privat care
sunt consecinte ale prejudiciului asupra mediului se repara dupa regulile din dreptul comun.
Aceasta raspundere preventiva si reparatorie are o natura juridica mixta de drept administrativ
si de drept civil, fiind distincta si diferita de ambele forme. Este o raspundere de dreptul
mediului.

128

Raspunderea civila pentru daunele nucleare

Reglementare
Legea nr 703/2001 privind raspunderea civila pentru daune nucleare, OUG nr 195/2005
privind protectia mediului
Caracteristici:
a) Raspunderea se angajeaza numai pentru daunele nucleare rezultate din activitatile de
utilizare a energiei nucleare in scopuri pasnice
b) Daunele nucleare a caror reparare este ceruta trebuie sa se probeze ca au fost cauzate
de un accident nuclear
c) Raspunderea se angajeaza exclusiv in sarcina operatorului instalatiei nucleare
d) In ceea ce priveste fundamentul, raspunderea este de natura obiectiva
e) Exonerarea de raspundere a operatorului intervine numai daca face dovada ca dauna
nucleara este rezultatul direct al unor acte de conflict armat, razboi civil, insurectie
sau ostilitate.
f) Raspunderea operatorului este limitata la cel mult echivalentul in lei a 300 milioane
DST. (unitate de masura a fondului monetar international)
g) Actiunea in despagubiri se prescrie in termen de trei ani

Raspunderea civila medicala

Reglementare:
Raspunderea civila medicala este supusa unei reglementari proprii, in titlul XV din legea
95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Din examinarea dispozitiilor actelor normative in materie rezulta ca in cadrul raspunderii
civile medicale este necesar sa deosebim intre raspunderea civila a personalului medical
pentru malpraxis medical si raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale materiale
sanitare, aparatura, dispozitive meicale si medicamente.
Raspunderea civila medicala pentru prejudiciile cauzate pacientilor este o raspundere civila
speciala care se circumscrie sferei raspunderii profesionale sau a profesionistilor.

Raspunderea pentru malpraxis

127

Raspunderea se angajeaza in sarcina personalului medical

Prin malpraxis se intelege eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului
medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului,
implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si
servicii medicale sanitare si farmaceutice
Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile cauzate din eroare prin acte
individuale savarsite in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament,
indiferent ca eroarea s-a obiectivat prin neglijenta, imprudenta sau cunostiinte
medicale insuficiente.
Personalul medical nu e raspunzator daca prejudiciile produse sunt datorate dotarii
necorespunzatoare sau daca au actionat cu buna credinta in situatii de urgenta cu
respectarea competentei acordate.

Raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale, materiale, sanitare, aparatura,

dispozitive medicale si medicamente
Din economia textelor de lege rezulta ca sunt reglementate trei ipoteze:
-

Raspunderea pentru fapta proprie

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia ( prepusi, asociati,
subfurnizori)
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de defectele unor produse, echipamente si
dispozitive medicale, substante medicamentoase si materiale sanitare.

Raspunderea civila medicala este in principiu o raspundere subiectiva. Exceptie: acele sitautii
in care prejudiciul a fost cauzat ca urmare a neindeplinirii unor obligatii de rezultat cum ar fi
obligatia de securitate.

Efectele raspunderii civile delictuale. Repararea prejudiciului.

Nasterea raportului de obligatii civile delictuale
In ipoteza in care sunt indeplinite toate conditiile de existenta a raspunderii civile delictuale
reparatorii, efectul sau principal consta in nasterea unui raport juridic de obligatii intre autorul
prejudiciului sau, dupa caz, persoana chemata de lege sa raspunda si victima injust
prejudiciata. Continutul juridic al acestui raport de obligatii este alcatuit din dreptul de
creanta al victimei la repararea prejudiciului si indatorirea corelativa a persoanei chemata de
lege sa il repare; victima este creditorul obligatiei de reparare a prejudiciului, iar persoana
raspunzatoare este debitorul acelei obligatii.
Momentul in care se naste dreptul de creanta al victimei la repararea prejudiciului
Raportul obligational in continutul caruia se afla dreptul creditorului, adica al celui
prejudiciat, si indatorirea corelativa la reparatie, in sarcina persoanei raspunzatoare se naste in
momentul cauzarii prejudiciului, cand sunt indeplinite si conditiile angajarii raspunderii civile
delictuale. Desigur ca aceasta regula este valabila si se aplica numai in cazul prejudiciilor
actuale. In ceea ce priveste prejudiciile viitoare, momentul nasterii dreptului si respectiv
obligatiei la repararea lor coincide cu acela in care prejudiciul este cert.
128

Pluralitatea de debitori
In situatia in care pentru repararea unui prejudicuu raspund in acelasi timp doua sau mai
multe persoane, codul civil dispune ca raspunderea lor este solidara fata de victima.
Raporturile dintre codebitorii solidari. Dreptul la regres
Art 1383 dispune ca intre cei care raspund solidar, sarcina reparatiei se imparte proportional
cu contributia fiecaruia la cauzarea prejudiciul iar, atunci cand aceasta nu este posibila,
proportional cu vinovatia, adica cu intentia sau gravitatea culpei; atunci cand aceste doua
criterii nu pot fi aplicate, finalmente, sarcina repararii va fi repartizata in mod egal,
prezumandu-se ca fiecare a contribuit in aceeasi masura la producerea prejudiciului cauzat
victimei.
In ipoteza in care unul dintre cei obligati in solidar a suportat voluntar sau silit reparatia
datorata victimei, el are dreptul de a exercita regresul impotriva celuilalt codebitor sau
celorlalti codebitori, dupa imprejurari, pentru a recupera respectiva reparatie de la acestia,
mai putin partea care cade in sarcina sa, stabilita potrivit criteriilor aratate mai sus.

Principiile care guverneaza dreptul si indatorirea de reparare a

prejudiciului
In ceea ce priveste repararea prejudiciului exista doua principii incontestabile:
-

Principiul repararii integrale a prejudiciului

Principiul repararii in natura a prejudiciului

Noul cod civil consacra expres existenta acestor doua principii.

Principiul repararii integrale a prejudiciului
Se refera la stabilirea intinderii reparatiei datorate de persoana raspunzatoare si se aplica
repararii tuturor prejuiciilor, cu deosebire a celor materiale. Art. 1385 CC dispune :
prejudiciul se repara integral daca prin lege nu se prevede altfel. Pentru ca reparatia sa fie
integrala este necesar sa fie inlaturate taote consecintele daunatoare ale faptei ilicite sau
imprejurarii care le-a generat in scopul repunerii victimei in situatia anterioara.
In vederea evaluarii prejudiciului si aplicarii principiului repararii lui integrale, Art. 1385
prevede ca: despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel prejudiciat, castigul pe
care in conditii obisnuite el ar fi putut sa-l realizeze si de care a fost lipsit, precum si
cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Urmeaza ca in
desfasurarea operatiei de stabilire a intinderii prejudiciului care trebuie reparat, este necesar
sa se aiba in vedere cele doua elemente cunoscute care intra in alcatuirea lui:
-

Pierderea efectiv suferita

Castigul sau beneficiul nerealizat pe care victima l-ar fi putut obtine in conditii
obisnuite

127

Este supus reparatiei si prejudiciul constand in pierderea unei sanse. Numai ca pentru a avea
dreptul de a cere si obtine reparatia trebuie sa fie intrunite cumulativ doua conditii: sansa
pierduta sa fi fost reala si in acelasi timp, serioasa. Stabilirea valorii reparatiei se face apeland
la calculul probabilitatilor.
Principiul repararii in natura a prejudiciului
Prin repararea prejudiciului in natura se intelege activitatea de inlaturare a prejudiciului
suferit de catre o persoana prin modalitati sau procedee practice cum sunt: restituirea
bunurilor si valorilor sustrase, inlocuirea bunurilor distruse, efectuarea de reparatii etc.
Art, 253 prevede mijloacele juridice nepatrimoniale prin care se asigura posibilitatea repararii
in natura a prejudiciilor morale rezultate din incalcarea drepturilor ca care face trimitere
textul art. 252, adica orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intriseci fiintei
umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica , deminitatea, intimitatea vietii
private, libertatea de constiinta, creatia stiintifica , artistica, literara sau tehnica.
Uneori insa repararea prejudiciilor nepatrimoniale prin mijloace de aceeasi natura este
insuficienta pentru ca victima sa fie repusa in situatia anterioara, in sensul de a ii fi atenuat
sau anihilat durerile fizice si mai ales cele psihice provocate de fapta ilicita. De aceea, Art.
253 alin (4) prevede ca victima poate cere despagubiri sau dupa caz, alta reparatie
patrimoniala pentru prejudiciul chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vatamarea este
imputabila autorului faptei prejudiciabile.
Doctrina de specialitate si practica judiciara au statuat ca aprecierea gravitatii prejudiciului
moral trebuie facuta in concreto, de la caz la caz, dupa urmatoarele criterii:
-

Importanta valorii morale lezate pentru persoana vatamata

Durata mentinerii consecintelor vatamarii pe plan fizic si psihic
Intensitatea durelilor fizice si psihice
Repercusiunile prejudiciului pe plan social, profesional si personal al victimei

Repararea prejudiciului prin echivalent banesc

In ipoteza in care repararea in natura a prejudiciului nu este posibila ori daca victima nu este
interesata sa fie astfel acoradta de persoana raspunzatoare, repararea acelui prejudiciu se va
face prin echivalent banesc, adica prin plata unei despagubiri destinata sa inlocuiasca
valoarea economica pierduta sau neobtinuta. Stabilirea despagubirilor se face si este
recomandabil sa se faca, in primul rand, prin acordul partilor. Atunci cand acest lucru nu este
posibil, despagubirile se stabilesc in justitie prin hotarare judecatoreasca la cererea victimei.
Conform Art. 1386, cunatumul reparatiei prin echivalent banesc se va stabili daca prin lege
nu se prevede altfel, in raport cu valoarea prejudicului la data producerii acestuia.

Modalitati de plata a despagubirilor

128

In functie de imprejurari, persoana raspunzatoare pentru repararea prejudiciului poate fi

obligata sa plateasca despagubiri victimei , fie global, sub forma unei sume de bani totale sau
forfetare, care de regula se achita integral si de indata, fie sub forma unor sume ce se platesc
periodic, la anumite intervale de timp, cel mai adesea lunar.

Repararea prejudiciilor corporale

Prejudiciile corporale sunt acele prejudicii care constituie urmarea incalcarii drepturilor
personale nepatrimoniale care definesc personalitatea fizica a unei persoane cum sunt: dreptul
la sanatate, dreptul la integritate corporala si dreptul la viata. Sub aspectul structurii lor,
prejudiciile corporale sunt de regula prejudicii miste cu o alcatuire duala: o latura sau
componenta economica si o alta componenta morala. Ambele sunt reparabile.

Repararea prejudiciilor corporale cauzate prin atingerile aduse santatii si integritatii

corporale ale victimei.
Repararea componentei economice
Repararea componentei economice a acestor prejudicii corporale are loc, asadar prin
despagubiri banesti. Potrivit Art. 1387, in cazul vatamarii integritatii corporale sau sanatatii
unei persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda dupa caz echivalentul castigului din munca
de care cel prejudiciat a fost lipsit sau pe care este impiedicat sa il dobandeasca ca urmare a
pierderii sau diminuarii capacitatii sale de munca.
Victima care a suferit un prejudiciu corporal are dreptul , de asemenea sa i se acorde si o
despagubire care sa acopere cheltuielile de ingrijire medicala si daca e cazul , cheltuielile
determinate de sporirea nevoilor de viata, precum si orice alte prejudicii materiale.
Modalitatea de plata a despagubirilor pentru pierderea sau nerealizarea castigului din munca
se acorda, tinand cont si de sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat, sub forma de
prestatii banesti periodice de regula lunare
Repararea prin compensatii banesti a componentei morale a prejudiciului
Instantele de judecata pot acorda victimelor si sume de bani la cererea acestora pe care le-am
numit compensatii banesti, avand ca finalitate compensarea, atenuarea sau macar alinarea
durerilor fizice si suferintelor fizice care le-au fost cauzate. In caz de vatamare a integritatii
corporale sau sanatatii poate fi acordata si o despagubire suplimentara pentru restrangerea
posibilitatilor de viata familiala si sociala. Restrangerea posibilitatilor de viata familiala si
sociala, consecinta a vatamarilor integritatii corporale sau sanatatii victiei, in literatura de
specialitate poarta denuirea de prejudiciu de agrement.

Stabilirea despagubirilor in cazul decesului victimei imediate. Prejudiciile prin

ricoseu/reflectare.

127

Repararea prejudiciilor cauzate victimei directe care a decedat

Se aplica regulile de la repararea prejudiciilor pentru vatamari corporale sau atingeri aduse
sanatatii pana la decesul victimei
Repararea prejudiciilor patrimoniale si nepatrimoniala cauzate prin ricoseu sau reflectare
victimelor indirecte
Prejudiciile prin ricoseu sau reflectare sunt acele prejudicii care sunt suferite de catre terte
persoane, victime indirecte cauzate acestora de prejudiciul initial provocat direct si nemijlocit
printr-o fapta ilicita sau alt eveniment victimei immediate.
In ce priveste prejudiciile patrimoniale prin ricoseu, codul civil prevede ca cel care a facut
cheltuieli pentru ingrijirea sanatatii victimei sau , in caz de deces al acesteia, pentru
inmormantare are dreptul la inapoierea lor de la cel care raspunde pentru fapta ce a prilejuit
acele cheltuieli.
Tot un prejudiciu patrimonial prin ricoseu il constituie pierderea de catre o terta persoana a
intretinerii pe care i-o presta victima imediata care a decedat. Un asemenea prejudiciu da
dreptul victimei prin ricoseu sa ceara repararea lui.
Dreptul la repararea prejudiciului constand in pierderea intretinerii este recunoscut chiar si in
favoarea victimelor prin ricoseu care se aflau doar in intretinerea de fapt a victimei
immediate, fara sa fi avut un drept subiectiv la intretinere.
Codul civil limiteaza expres dreptul victimelor prin ricoseu de a cere repararea prejudiciului
cauzat prin pierderea intretinerii numai la situatia cand aceasta se datoreaza incetarii din viata
a victimei immediate. De asemenea, noul cod civil reglementeaza expres posibilitatea
instantelor de judecata de a acorda despagubiri victimelor prin ricoseu pentru durerea
sufleteasca ce le-a fost provocata de moartea victimei

Raportul sau corelatia dintre despagubirile si drepturile de asigurari

sociale sau nascute din contractele de asigurari de bunuri si de
raspundere civila
De la inceput este de retinut ca ajutorul social si pensia de asigurari sociale au caracter de
despagubire, aica au valoare de reparatie. Astfel in ipoteza in care victima imediata careia i sa cauzat un prejudiciu corporal economic, care consta in lipsirea de castigul din munca pe
care il obtinea sau l-ar fi putut obtine, daca nu si-ar fi pierdut total sau partial capacitatea de
munca , beneficiaza de pensie de invaliditate sau de ajutor social in cadrul sistemului de
asigurari sociale, are dreptul sa pretinda de la persoana raspunzatoare plata unei despagubiri
numai in limita unei eventuale diferente dintre suma pe care o primeste efectiv cu titlu de
pensie sau ajutor social si valoarea integrala a prejudiciului cauzat. Subliniem ca prejudiciul
consta in diminuarea sau pierderea castigului realizat din munca. Aceeasi solutie se aplica si
in cazul victimei prin ricoseu.

128

Prescriptia actiunii in raspundere civila delictuala

In situatia in care persoana raspunzatoare nu repara voluntar prejudiciul suferit de victima,
aceasta are posibilitatea sa se adreseze instantei de judecata competenta printr-o actiune.
Dreptul la actiune in raspundere civila delictuala pentru a obtine obligarea persoanei
raspunzatoare la reparare, se prescrie in termenul general de prescriptie extinctiva de trei ani
prevazut de articolul 2517. De la aceasta regula exista doua exceptii. Termenul de prescriptie
este de zece ani atunci cand prin actiunea in raspundere delictuala se solicita:
-

Repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortura, ori
acte de barbarie sau dupa caz, repararea prejudiciului cauzat prin violenta ori
agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflata in
imposibilitatea de a se apara ori a isi exprima vointa.
Repararea prejudiciului cauzat mediului inconjurator.

Titlul VII
Dinamica Obligatiilor-transmisiunea si transformarea
obligatiilor
Cap. 1: Consideratii generale privind dinaica obligatiilor
Def. Prin sintagma dinamica obligatiilor intelegem modificarile care interbin in fiinta
obligatiilor , fara a avea ca efect stingerea lor in mod definitiv si ireversibil.
In sensul definitiei de mai sus, dinamica obligatiilor se realizeaza prin transiterea si
transformarea lor. In sensul strict al cuvantului, atat transformarea propriuzisa cat si
transmisiunea obligatiilor presupun o modifcare a acestora fata de forma lor initala- la nivelul
subiectelor, la nivelul obiectului sau al continutului raportului obligational.
Transmisiunea universala sau cu titlu universal opereaza in cazul persoanelor fizice la
decesul creditorului ori a debitorului sau al ambelor subiecte ale raportului obligational, prin
mostenire legala sau testamentara. In cazul persoanelor juridice acest tip de transmisiune are
loc o data uc reorganizarea p.j., cand are loc si desparitia acesteia. (ex divizarea partiala). Nu
are loc atunci cand creantele sunt de tipul intuitu personae.
Transmisiunea individuala sau cu titlu particular poate avea loc prin acte mortis causa sau
inter vivos. Transmiterea dreptului de creanta si a datoriei din continutul unui raport juridic
obligational poate avea loc si ut singuli, privite in individualitatea lor, facand abstractie de
caracterul lor de elemente componente ale patrimoniului unei persoane. Noul cod civil a
inclus atat modalitati de preluare a activului cat si a pasivului unui raport obligational.
Def. Transmisiunea obligatiei prin acte intre vii este acea operatiune juriica prin care dreptul
de creanta sau datoria din continutul unui raport obligational se transmit de la una din parti la
o terta persoana.
Def. Transformarea unui raport juridic obligational este acea operatiune juriica sau un
contract prin care se schimba unul sau mai multe elemente structurale ale raportului juridic
127

obligational, avand ca efect, de regula inlocuirea unei obligatii initiale vechi cu o alta
obligatie noua.
Mijloace de transmisiune ale creantei:
-

Cesiunea de creanta
Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei
Indirect prin:
Novatia prin schimbarea de debitor
Novatia prin schimbarea de creditor
Cesiunea de contract
Alte modalitati ( stipulatia pentru altul sau prin poprire)

Mijloace de transformare a obligatiilor:

-

Novatia

Diferenta dintre transformare si transmisiune. In principiu, transformarea, presupune

stingerea vechii ibligatii care are ca efect stingerea drepturilor si obligatiilor accesorii ale
obligatiei ce face obiectul transformarii prin novatie, in timp ce , transmisiunea presupune in
principiu, mentinerea tuturor accesoriilor initiale ale obligatiei principale.
In vechea reglementare era cunoscuta si delegatia ca si maniera de transformare a obligatiei.
Astazi reglementarea delegatiei ( care era oricum o varianta de novatie prin schimbarea de
debitor) a fost absorbita de alte figuri juridice si nu mai beneficiaza de o reglementare aparte.

Cap. 2: Mijloace juridice de transmitere a obligatiilor

Cesiunea de creanta
Reg. Noul cod civil dedica acestei operatiuni juridice un intreg capitol, Capitolul I, intitulat
Cesiunea de Creanta, avand doua sectiuni 1. Cesiunea de creanta general, 2. Cesiunea de
creanta constatata printr-un titlu normativ, la ordin sau la purtator.
Def. Cesiunea de creanta este legal definita de Art. 1566 CC, conform caruia cesiunea de
creanta este conventia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanta impotriva
unui tert.
Acest contract are urmatorii subiecti de drept: creditorul care transmite creanta si care se
numeste cedent; dobanditorul creantei care se numeste cesionar; tertul asupra caruia exista
creanta, adica debitorul care se numeste debitor cedat. Partile contractulu de cesiune sunt
cedentul si cesionarul.

Domeniul de aplicare al cesiunii de creanta

Dispozitiile legale referitoare la cesiunea de creanta nu sunt aplicabile pentru:.
128

1. Cesiunile care nu au natura contractuala

2. Transferurile de creanta realizate pe calea unei transmisiuni universale sau cu titlu

universal
3. Transferul titlurilor de valoare si altor instrumente financiare.
4. Transmisiunile cu titlu particular realizate pe calea succesiunii testamentare
Poate face obiectul unei cesiuni, in principiu, orice fel de creanta, ndiferent care este obiectul
sau. Acest principiu al liberei cesibilitati cunoaste o serie de exceptii complexe precum:
1. Nu pot face obiectul cesiunii creantele care sunt declarate netransmisible prin lege
( ex. Creante intuitu personae)
2. Creantele avand ca obiect o alta prestatie decat plata unei sume de bani daca prin
efectul transmisiunii, obligatia va fi : in mod substantial mai oneroasa.
3. Partile raportului obligational pot stabili caracterul inalienabil al creantei, cu
conditia existentei unui interes legitim. Exceptii aici, sunt:
i.
Debitorul a consimtit cesiunea
ii.
Inalienabilitatea creantei nu a fost expres stipulata
iii.
Cesiunea priveste o creanta care are ca obiect o suma de bani.

Functiile cesiunii de creanta

Acestea sunt:
1. Functia translative- se realizeaza transferul creantei
2. Functia de instrument de plata- prin intermedul cesiunii de creanta se paote stinge
o datorie a debitorului fata de creditor
3. Functia de instrument de credit- cesiunea de creanta poate sa satisfaca functia de
instrument de credit
4. Functia de garantie-asa numita cesiune fiducie, adica imobilizarea creantei in
patrimoniul cesionarului pana la executarea unei anumite obligatii a cedentului
fata de acesta.

Conditiile de valabilitate ale cesiunii de creanta

Cesiunea de creanta este un contract, astfel cum se desprinde din definitia legala oferita de
artt 1566 CC. In consecinta , sub aspectul validitatii, ea trebuie sa indeplineasca conditiile
generale legale impuse oricarui contract. (capacitate, consimtamantul, obiect determinat si
licit, cauza licita si morala). Cesiunea de creanta se incheie valabil prin simplul acord de
vointa al partilor, fiind un contract consensual. Cesiunea cu titlu gratuit trebuie sa fie
incheiata cu respectarea conditiilor de forma pentru validitatea ei.
In mod normal nu se cere consimtamantul debitorului. Ca exceptie insa, acest transfer al
creantei nu se poate produce daca creanta este legata in mod esential de persoana creditorului.
In concluzie, cesiunea de creanta este guvernata de principiul consensualismului si ca nu este
necesar consimtamantul debitorului cedat pentru validitatea cesiunii. Pentru efectivitatea
cesiunii de creanta, este necesar ca aceasta operatiune sa fie facuta opozabila debitorului
cedat, care este nimic altceva decat un tert fata de actul incheiat intre cedent si cesionar.

127

Conditiile de efectivitate ale cesiunii de creanta.

Intre cedent si cesionar, cesiunea isi produce toate efectele din momentul incheierii
contractului de cesiune. Pentru opozabilitatea ei fata de terti, trebuie indeplnite anumite
formalitati de publicitate.
Opozabilitatea cesiunii fata de debitorul cedat si fata de tertii interesati se realizeaza conform
Art. 1578-1581 prin:
1. Acceptarea cesiunii de catre depbitor ( prin inscris cu data certa)
2. Notificarea scrisa ( pe suport de hartie sau format electronic)
3. Inscrierea in arhiva electronica- in cazul cesiunii unei universalitati de creante,
actuale sau viitoare, este prevazut in CC ca fata de terti, opozabilitatea nu se
realizeaza decat prin inscrierea cesiunii in arhiva electronica.
4. Cererea de chemare in judecata
5. Opozabilitatea fata de tertii asimilati debitorului cedat (prin acceptare sau
notificare)
6. Notarea in cartea funciara

Efectele cesiunii de creante

Principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de creanta de la cedent la cesionar.
Efectele cesiunii trebuie analizate pe trei coordonate: intre cedent si cesionar, fata de terti, si
pe de alta parte intre terti.
Efectele cesiunii intre parti:
a) Transferul creantei
Cesiunea de creanta are ca efect principal transferul dreptului de creanta, ut singuli,
din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului Creanta se transmite asa cum a
existat in patrimoniul cedentului, adica impreuna cu : a) toate drepturile pe care
cedentul le are in legatura cu creanta cedata si drepturile de garantie precum si
accesoriile creantei. ( dobanzi si alte venituri).
Transmiterea integrala a drepturilor, garantiilor si accesoriilor creantei cesionate,
cunoaste o exceptie, anume, cedentul nu poate transmite cesionarului posesia bunului
luat in gaj fara acordul constituitorului.Creanta se transmite la valoarea ei nominala.
Este posibila si o transmitere partiala a creantei. La transmisiunea integrala a creantei,
revine si obligatia cedentului de a preda cesionarului inscrisul constatator al creantei.
b) Obligatia de garantie
Atunci cand cesiunea de creanta se face cu titlu oneros, cedentul are o obligatie de
garantie fata de cesionar. In consecinta, cedentul raspunde fata de cesionar de
existenta actuala si valabla a creantei si a accesoriilor sale. Garantia pentru existenta
actuala nu presupune si o raspundere pentru solvabilitatea debitorului decat. Obligatia
de garantie nu exista in cazul titlului gratuit., in cel al sesiunii unui drept aleatoriu si
nici atunci cand dreptul cesionat a fost desfiintat datorita unor cauze posterioare
cesiuni ( cu exceptia cauzelor retroactive) Ceedentul este tinut de asemenea sa
raspuna si pentru evictiune.

128

Efectele cesiunii de creanta fata de terti si intre terti

Fac parte din categoria tertilor toate persoanele cu exceptia cedentului si a cesionarului si a
succesorilor lor universali si cu titlu universal.
A) Efectele inainte de notificare sau acceptare
Cesiunea de creanta produce efecte in sesnsul ca este opozabila debitorului cedat
numai din momentul acceptarii sau comunicarii cesiunii de catre sau catre acesta.
Daca cesionarul comunica debitorului existenta contractului de cesiune, debitorul are
dreptul sa suspende plata pana in momentul prezentarii dovezii scrise a cesiunii. Din
faptul ca debitorul ignora cesiunea, considerandu-se mai departe debitor al cedentului,
rezulta s alte consecinte precum: iertarea de datorie ce i-ar fi fost facuta de catre
cedent, chiar cu titlu gratuit, este valabila; debitorul poate opune cedentului
prescriptia extinctiva ori compensatia. Daca este actionat in justitie de cesionar
debitorul poate refuza plata si poate opune chitantele semnate de cedent anterior
notificarii cesiunii, chiar daca acestea nu au data certa.
B) Efectele dupa notificare
Dupa indeplinierea cerintelor de publicitate a cesiunii, debitorul cedat devine debitor
exclusiv al cesionarului si nu mai poate face plata in mana cedentului. Efectele sunt
urmatoarele:
a) Debitorul cedat poate sa opuna cesionarului toate mijloacele de aparare pe
care le-ar fi putut invoca impotriva cedentului.
b) Debitorul cedat poate sa opuna cesionarului plata facuta cu buna credinta
unui creditor aparent
c) Debitorul cedat care a acceptat cesiunea prin inscris cu data certa, nu mai
poate opune cesionarului compensatia pe care o putea opune cedentului
(exceptie de la litera a de mai sus)
C) Cesionari succesivi
In raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiasi creante se nasc raporturi
complexe care sunt guernate de regula prior tempore, potior jure, articulata diferit, in
functie de modalitatea de publicitate aleasa de aceasta categorie de terti. Astfel
a) Daca s-au facut mai multe cesiuni ale aceleasi creante, va dobandi creanta
acela dintre cesionari care a facut primul notificarea cesiunii catre
debitorul cedat sau celuia caruia a obtinut primul acceptarea cesiunii prin
inscris cu data certa.
b) In raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleaiasi creante este preferat
cel care si-a inscris mai intai cesiunea la arhiva, indiferent de data cesiunii
sau a comunicarii acesteia catre debitor.
c) Creditorii cedentului, pana la notificarea sau acceptarea cesiunii de catre
debitor, sunt considerati terti fata de cesiunea intervenita intre debitorul lor
care este cedentul si cesionar. Deci cesiunea nu le este opozabila si pot
urmari creanta cedentului fata de debitorul cedat. Dupa realizarea
publicitatii cesiunii, dreptul respectiv de creanta a iesit din patrimoniul
cedentului si din gajul lor general.

127

Regimul special al cesiunii creantelor constatate printr-un titlu normativ

Titlurile normative cuprind o mare varietate de inscrisuri constatate printr-un titlu normativ
detinatorului sau titularului acestora la plata unei sume de bani ( cec, cambrie) sau la
totalitatea drepturilor asupra unor marfuri, la drepturi societare ( actiuni) etc. Se prevad doua
reguli speciale privind circulatia acestor creante:
1. Acestea nu se pot transmite prin simplul acord de vointa
2. Acestea cunosc un regim de transmisiune special reglementat prin lege speciala
Exista insa si o serie de reguli generale precum:
a) In cazul titlurilor nominative, transmisiunea se mentioneaza atat pe inscrisul
respectiv, cat si in registrul tinut pentru evidenta acestora.
b) In cazul titlurilor la ordin, este necesara pentru realizarea transmisiunii aplicarea
girului, dupa regulili aplicabile in materie de cambie
c) In cazul titlurilor la purtator, creanta incorporata in aceste inscrisuri se transmite
prin remiterea materiala a acestora ( traditiune, ex cecului)
Odata prezentat un astfel de titlu spre plata, plata trebuie facuta fara ca debitorul cedat sa
poate invoca vreo exceptie legata de fondul raportului obligational. Exceptii de la aceasta
regula
1. Debitorul poate invoca nulitatea absoluta a titlului.
2. Debitorul poate invoca orice exceptii sau aparari care reies neindoielnic din
cuprinsul titlului
3. Debitorul poate invoca si taote exceptiile personale pe care le are impotriva
detinatorului actual al titlului.
4. Detinatorul care a dobandit titlul in frauda debitorului, nu se va putea prevala de
regimul acauzal al titluli de valoare.
5. Caracterul acauzal al titlurilor de valoare are drept consecinta faptul ca, chiar si in
ipoteza in care emitentul titlului proveaza ca acesta a fost pus in circulatie fara
voia sa, el nu va avea dreptul sa reguze plata catre detinatorul de buna credinta.

Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei

Reglementare: Subrogatia este reglementata in Cap. 2 titulul 6 cartea 5 din CC, Art. 15931598
Def. Subrogatia personala este un mijloc de transmitere a obligatiilor, care consta in
inlocuirea creditorului dintr-un raport juriic obligational (creditor initial) cu o alta persoana
care, platind datoria debitorului, debine creditor al acestuia din urma ( subrogat, solvens, sau
creditor prin subrogatie), dobandind toate drepturile creditorului platit.
Functiile subrogatiei:
-

128

O modalitate de realizare a platii

Un mijloc de transmisiune a obligatiilor

Este de observat ca efectul subrogator ca urmare a platii efectuate de catre un tert nu este
totdeauna o consecinta automata a platii efectuate de un tert. De aceea, CC prevede
urmatoarele: Plata facuta de un tert stinge obligatia daca este facuta pe seama debitorului.in
acest caz, tertul nu se subroga in drepturle creditorului platit decat in cazurile si conditiile
prevazute de lege.
In lipsa subrogatiei cel care faca plata datoriei debitorului ar avea un drept de regres
impotriva acestuia, dupa caz pe temeiul contractului de mandat, contractulu de imprumut,
gestiunii de afaceri sau in cazul in care niciuna din ipotezele de mia sus nu ar fi aplicabile pe
temeiul imbogatirii fara justa cauza.
Legiuitorul instituie doua tipuri de subrogatie prin plata:
1. Conventionala
2. Legala
Mai exista de asemenea:
1. Subrogatie totala
2. Sobrogatie partiala

Subrogatia conventionala
Isi are izvorul in acordul de vointa dintre tertul care plateste si creditorul platit sau dintre
tertul care plateste si debitorul obligatiei. Drept urmare este de doua feluri:
a) Subrogatie consimtita de creditor
b) Subrogatie consimtita de debitor
Subrogatia consimtita de creditor
Aceasta subrogatia opereaza prin acordul de vointa realizat expres intre creditorul initial si
tertul care plateste datoria debitorului. Nu este necesar si consimtamantul debitorului. Exista
doua exceptii: Creditorul care reguza plata daca debitorul il instiinteaza ca se opune la aceasta
si daca natura obligatiei sau conventiei partilor impune ca obligatia sa fie executata numai de
debitor).
Conditii pentru subrogatie:
1. Stipulata expres
2. Sa fie concomitenta cu plata
Subrogatia consimtita de debitor
Subrogatia consimtita de debitor are loc prin acordul de vointa intervenit intre debitor si un
tert, de la care debitorul se imprumuta pentru a il plati pe creditor, subrogand pe tertul
imprumutator in drepturile creditorului sau initial. Nu este necesar consimtamantul
creditorului.

127

Pentru a fi valabila subrogatia consimtita de debitor este necesar sa indeplineasca anumite

conditii:
a) Actul de imprumut si chitanta de plata a datoriei sa imbrace forma inscrisului cu
data certa
b) In actul de imprumut sa se stipuleze expres ca debitorul a imprumutat suma de
bani pentru a face plata datoriei sale fata de creditor
c) In chitanta de plata sa se arate expres ca plata s-a facut cu suma imprumutata de
debitor de la tert.

Subrogatia legala
Subrogatia legala opereaza de plin drept, fara a fi necesar consimtamantul creditorului platit
sau al debitorului a carui datorie se plateste.
Cazuri posibile in care opereaza subrogatia:
1. In folosul celui care , fiind el insusi creditor al aceluiasi debitor, plateste pe un alt
creditor ce are preferinta
2. In folosul celui care, dobandind un bun ce face obiectul unei garantii asupra
acestuia plateste pe titularul creantei, pentreu a preintampina urmarirea bunului,
aia scoaterea lui la vanzare publica sau la preluarea sa in contul creantei si a il
pastra in patrimoniul sau
3. In folosul celui care fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei are
interesul sa stinga datoria si il plateste pe creditor
4. In folosul mostenitorului care plateste din bunurile sale datoriile mostenirii.
5. In alte cazuri prevazute de lege:
- In cazul asigurarilor
- In cazul instrainarii bunului obiect al locatiunii
- In cazul platii nedatorate
Efectele subrogatiei:
Efectul prncipal al subrogatiei indiferent ca este legala sau conventionala este acela ca
subrogatul ia locul creditorului platit si poate execita toate drepturile si actiunile acestuia
impotriva debitorului. De asemenea el beneficiaza si de toate garantiile care insotesc creanta.

Efectele subrogatiei partiale

Cand plata a fost facuta doar partial, subrogatia in drepturile creditorului va opera si ea
partial, deci numai in masura platii efectuate. In principiu subrogatia ar trebui sa se produca
proportional cu plata efectuata ( cazul creditorilor chirografari)

128

In cazul in care creditorul initial este titularul unei garantii, intre creditorul initial si subrogat
se naste un concurs cu privire la incasarea creantei, iar subrogarea nu se mai realizeaza
proportional, ci unul dintre cei doi, creditorul initial sau subrogat va avea prioritate.
Solutionarea conflictului:
a) Cand creditorul initial este titularul unei garantii, el are prioritate in exercitarea
drepturilor sale pentru partea neplatitia din creanta, preferinta fata de noul creditor
are semnificatia instituirii unei cauze de prioritate in obtinerea platii.
b) Daca totusi creditorul initial s-a obligat fata de noul creditor sa garanteze suma
pentru care a operat subrogatia atunci subrogatul este preferat creditorului initial.

Preluarea datoriei si cesiunea de datorie

Reglementare: Codul civil reglementeaza cu titlu direct preluarea datoriei in Art. 1599-1608.
Capitolul III cuprinde doua sectiuni, una dedicata caracteristicilor generale si modalitatilor
prin care se poate realiza cu titlu direct preluarea de datorie, cealalta este dedicata preluarii de
datorie prin contract incheiat cu debitorul.
Def. Preluarea de datorie reprezinta operatiunea juridica prin care datoria unui debitor
(debitorul initial) este preluata de un tert fata de rapotrul obligational initial (debitorul nou)
care va fi obligat impreuna cu debitorul initial sau singur, liberandu-l pe primul de datorie,
fata de creditorul raportului obligational initial ( creditor).
In contextul vechiului cod, cesiunea de datorie era definita ca fiind acea operatiune juriica
prin care un debitor (denumit debitor cedent) transmite datoria sa unei alte persoana ( numita
debitor censionar) care se obliga de regul, in locul sau fata de creditorul cedat.
Preluarea datoriei este o notiune mai larga ce include cesiunea de datorie. Observatia
preliminara catre trebuie facuta este ca noura reglementare a preluarii de datorie are un
caracter limitat de natura personala a raportului obligational- ea nu poate opera fara acordul
creditorului.
Caracteristicile cesiunii de datorie:
a) Existenta unei datorii vechi care se transmite la debitorul cesionar cu toate
accesoriile, garantiile si toate mijloacele de aparare si exceptiile ce o insotesc
b) Debitorul cesionar poate sa ramana singurul indatorat fata de creditorul cedat,
debitorul cedent fiind liberat ( insa numia in conditiile existentei acordului
expres din partea creditorului cedat)
c) Transferul datoriei s-ar realiza prin acordul de vointa intervenit exclusiv intre
cedent si cesionar fara consimtamantul creditorului cedat, fara insa a ii fi
opozabil creditorului in lipsa unui acord expres din partea acestuia
d) Transformarea partiala a raportului obligational originar prin stingerea
garantiilor consimtite de terti pentru a garanta executarea obligatiei initiale
Preluarea de datorie nu e admisibil sa produca efecte ntegrale in raporturile dintre debitorul
cedent si debitorul cesionar fara acordul creditorului si fara cel al tertilor garanti.
127

Modalitati directe de preluare a datoriei

Transmisiunea datoriei se poate realiza pe doua cai:
a) Prin contract incheiat intre debitorul initial ( debitor cedent) si nou debitor
( debitorul cesionar)
b) Prin contract incheiat intre creditor si noul debitor ( de fapt aceasta ar fi in
realitate o novatie, drept urmare acest caz reprezinta o preluare a datoriei dar nu si
o cesatie)
Preluarea datoriei realizata prin contract incheiat intre debitorul initial si noul debitor
Aceasta modalitate de transmisiune si transformare a obligatiei reprezinta o cesiune de
datorie care se realizaeaza prin intermediul unui acord de vointe intre debitorul initial si tert.
Fata de creditorul cedat, care are calitate de tert fata de contract, cesiunea de datorie nu este
insa opozabila. Pentru liberarea debitorului cedent este necear acordul creditorului.
Maniera de realizare a opozabilitatii fata de creditor.
Oricare dintre contractanti poate comunica creditorului contractul de preluare a datoriei,
solicitand acordul acestuia. In cazul in care creditorul nu raspunde in termenul precizat,
preluarea este considerata refuzata.
Efectele cesiunii de datorie pana la acordul creditorului sau in cazul refuzului sau de a
accepta cesiunea
Intre parti efectele cesiunii se produc de la incheierea contractului. Pana la acceptare sau
refuz acestia pot modifica sau sa ii puna capat. Debitorul cesionar trebuie sa execute la timp
obligatia preluata. Creditorul nu are niciun drept propriu impotriva debitorului cesionar insa
are impotriva debitorului cedent.
Efectele cesiunii de datorie dupa acordul creditorului.
Dupa acordul creitorului, noul debitor il inlocuieste pe cel vechi si il libereaza pe acesta din
urma de obligatia de plata fata de creditor. (exceptie daca debitorul cesionar e insolvabil).
Partile la contract pot convenii ca noul debitor sa nu il inlocuiasca pe cel vechi, drept urmare
creditorul va avea doi debitori fiecare cu drepturile si obligatiile lor.
In raporturile dintre creditor si noul debitor, creditorul se poate prevala de toate drepturile pe
care le avea contra vechiului debitor, dupa cum noul debitor poate invoca impotriva
creditorului toate apararile exceptiile cauzele de stignere a datoriei sau de amanare a platii pe
care le putea invoca vechiul debitor.
Efectele asupra garantiilor creantei initiale
a) Daca este vorba de garantii consimtite de catre debitorul initial si care pot fi
despartie de persoana debitorului, acestea se mentin in totalitate.

128

b) Daca este vorba de garantii consimtite de terti cu privire la creanta initiala, fie ca
este vorba de garantii persoanle fie ca este vorba de garantii reale, acestea se vor
stinge
c) Daca este vorba de o preluare de datorie in cadrul careia nu se convine la liberarea
debitorului initial toate garantiile vechii obligatii se mentin in totalitate in favoarea
creditorului, alaturi de orice eventuale garantii care aduc dupa sine obligatia
asumata de tert de a achita datoria fata de creditor

Preluarea de datorie realizata prin contract incheiat intre creditor si noul debitor
Preluarii de datorie in maniera contractului incheiat in mod direct intre creditor si noul
debitor care preia datoria debitorului initial, ii sunt aplicabile dispozitiile generale in materia
preluarii de datorie si nicio dispozitie dintre cele aplicabile preluarii de datorie prin contract
incheiat cu debitorul.Efectele translative ale datoriei in sarcina noului debitor, efectele asupra
mijloacelor de apare ca si efectele in privinta garantiilor sunt guvernate de aceleasi reguli ca
si la cesiunea de datorie. Nu este nevoie de acordul debitorului initial.
Ineficacitatea preluarii datoriei
Daca preluarea datoriei este desfiintata, obligatia debitorului initial renaste cu toate
accesoriile sale.

Procedeele prin care se poate realiza indirect cesiunea de datorie.

Este de mentionat ca, asazisul caracter direct este dat insa de existenta unei conventii
referitoare in mod direct la transmisiunea datoriei, insa ea poate face parte dintr-un contract
complex care sa prevada si cesiunea de datorie si astfel se vorbeste de cesiunea de datorie
indirecta.
In contextul vechiului cod civil, sa sustinut ca ar trebui incluse in aceasta categorie de cesiune
de datorie indirecta, expromisiunea, adpromisiunea sau delegata imperfecta, delegatia
perfecta, novatia prin schimabre de debitor si stipulatia pentru altul ( ca mijloace prin care
creitorul dobandeste un drept propriu impotriva noului debitor si pastreaza drepturile
existente fata de vechiul debitor sau dobandeste un drept nou renuntand la drepturile
impotriva vechiului debitor) In noua reglementare o asemenea trasnsmisiune indirecta se
paote realiza in continuare prin stipulatia pentru altul, deoarece toate celelalte ipoteze sunt
deja acoperite de regleentarea preluarii de datorie.
Delegatia imperfecta
Are loc atunci cand creditorul delegatar accepta pe debitorul delegat, dar nu consimtea la
liberarea delegantului ( debitorul initial) pastrand doi debitori, atat pe delegant (debitorul
initial) cat si pe delegat ( noul creditor). Astazi, delegatia imperfecta este cuprinsa in
reglementarea expresa a cesiunii de datorie realizata prin contract incheiat intre debitorul
initial si noul debitor. Delegatia perfecta ( in cazul in care creditorul accepta cesiunea) sau
imperfecta este complet acoperita in noul cod civil de operatiunea de cesiune a debitorului.
Stipulatia pentru altul poate constitui un astfel de procedeu atunci cand stipulantul este
debitor al tertului beneficiar in cadrul unui alt raport juridic preexistent. In contractul

127

intervenit intre stipulant si promitent se poate stipula ca promitentul se obliga sa plateasca

tertului beneficiar, creditor al stipulantului, datoria stipulantului. Astfel, tertul beneficiar daca
accepta stipulatia poate cere executarea prestatiei de la promitent, dreptul sa nascandu-se
direct din contractul incheiat de promitent cu stipulantul.

Preluarea/cesiunea de datorie ca accesoriu al transmiterii unui bun sau cesiunii

unui contract
Preluarea de datorie se mia poate realiza in anumite cazuri expres prevazute de lege si ca un
efect accesoriu al transmiterii unui bun. Este vorba de cele mai multe ori de o cesiune de
datorie. Se pot retine in sfera acestei maniere de transmisiune de datoriee:
a) Art 1811 CC in materia locatunii, care prevede opozabilitatea contractului de
locatiune fata de dobanditorul bunului inchiriat, daca nu s-a prevazut in contractul de
locatiune ca si cauza de incetare instrainarea bunului.Prin derogarea insa de la dreptul
comun al preluarii de datorie, dar si al cesiunii de contract-liberarea locatorulu initial,
prin exceptie de la prevederile in materrie de preluare de datorie si de la cele aferente
cesiunii de contract se porduce si fara consimtamantul creditorului decat si in plus
toate garantiile constituite anterior de catre locatar sau de terti in favoarea locatarului
pentru executarea obligatiilor sale se mentin in totalitate.
b) Dobanditorul unui bun asigurat este tinut sa respecte contractul de asigurare incheiat
de catre autorul sau si asigurator avand insa si posibilitatea de a al rezilia
c) Mai este si cazul obligatiilor reale care se transmit o data cu bunul si il obliga pe noul
proprietar ( obligatiile propter re)
d) In general putem retine ca avem de a face cu o transmisiune cu titlu accesoriu a unei
datorii si in toate celelalte sitautii in care legiuitorul insusi reglementeaza exceptii de
la principiul relativitatii efectelor contractului.
Preluarea de datorie se mai poate face si prin cesiune de contract insa acest fapt va fi analizat
in capitolul urmator.

Cesiunea de contract
Reglementare: Codul civil cuprinde o reglementare generala referitoare la cesiunea de
contract- este vorba de art. 1315-1320 din sectiunea intitulata Cesiunea contractului.
Prin cesiune de contract se intelege o cesiune globala a pozitiei contractuale pe care o parte o
are in contract, in maniera independena de cesiunea individuala a continutului contractuluidrepturi si obligatii.
Def. Cesiunea de contract reprezinta contractul (contract de cesiune) incheiat intr-o parte
(contractant cedent) a unui contract aflat in curs de executare ( contract cedat) si un tert fata
de acest contract ( contractant cesionar ) prin care se convine la transmisiunea drepturilor si
obligatiilor contractuale asupra si fata de contractantul din contractul initial ( contractant
cedat) si care are ca efect atat transmisiunea acestor drepturi si obligatii cat si liberarea
contractantului cedent, sub conditia existentei consimtamantului contractanatului cedat la
aceasta operatiune.
128

Structura subiectiva
Cesiunea de contract reprezinta o conventie bilaterala incheiata intre contractantul cedent si
contractantul cesionar. Cesiunea de contract este o conventie bipartida, insa pentru
efectivitatea acesteia (adica pentru a produce efecte fata de un anumit tert fata de contractul
de cesiune si anume, fata de contractantul cedat) este necesar consimtamantul contractantului
cedat.
Tipuri de cesiune
Rezumand observatiile de mai sus legate de structura subiectiva a cesiunii de contract retiem
ca aceasta operatiune se poate realiza:
a) Cu titlu principal
- Printr-o operatiune in trei persoane care partipa la un acord tripartit
- Printr-o conventie bilaterala intre contractantul cedent si contractantul cesionar
care este facut apoi opozabila tertului-contractant cedat
- In sfarsit, poate fi vorba de o cesiune de cotnract a carei efectivitate sa fie
asigurata de consimtamantul anticipat al contractantului cedat
b) Cu titlu accesoriu- prin instrainarea unui bun mobil sau imobil care face obiectul unui
anumit contract
c) In mod exceptional cesiunea de contract se mai poate realiza si prin exprimarea unei
prerogative recunoscuta legal ( cazul dreptului de preemtiune)
d) Cesiunea de contract poate sa fe conventionala
e) Legala
Conditii de validitate si efectivitate
Conditiile de fond, conditiile de forma si conditiile de efectivitate ale cesiunii de contract sunt
urmatoarele:
a) In ce priveste conditiile de fond (generale) cesiunea de contract fiind un contract
trebuie sa intruneasca toate conditiile de validitate ale contractelor. ( plus daca e
contract special si conditiile respective)
b) Conditiile de forma. Cesiunea de contract se incheie valabil prin simplul acord de
vointa al partilor, fiind un contract consensual (exceptie, cand se incheie sub forma
unui contract special ce implica conditii de forma se respecta acele conditii)
c) Conditie de efectivitate- consimtamantul contractantului cedat.
d) Conditie de efectivitate- prestatiile din cotnractul initial sa nu fie inca integral
executate

Efectele cesiunii de contract

Caracterul complet al cesiunii de contract ( cesiunea de contract perfecta) presupune o
transmisiune totala a drepturilor obligatiilor contractuale ale unei parti si ca aceasta
transmisiune totala implica si liberarea contractantului cedent de obligatiile sale. Pentru ca
acest efect total sa se produca este necesar ( cu exceptiile prevazute de lege) consimtamantul

127

contractantului cedat. In lipsa acestei ultime conditii, cesiunea de contract este incompleta
(cesiunea de contract imperfecta)
Efectele cesiunii de contract pana la momentul exprimarii consimtamantului sau lipsa
exprimarii acestuia
Legiuitorul nu este adeptul unei patrimonializari totale ale raportului obligational, motiv
pentru care apreciaza ca nu este posibila transmisiunea unei datorii fara consimtamantul
creditorului acesteia. In cazul cesiunii de contract, exact aceeasi ratiune a determinat legalea
efectelor cesiunii de contract de exprimarea consimtamantului contractantului cedat.
Intre parti conventia de cesiune a contractului produce efecte dupa regulile principiului fortei
obligatorii a contractului. Asadar intre parti fectul translativ al raportului obligational se
produce si acestea trebuie sa aiba o conduita contractuala corespunzatoare acestei reguli.
Fata de contractanatul cedat conventia de cesiune nu produce niciun efect in lipsa acordului
sau.
Efectele cesiunii de contract dupa exprimarea consimtamantului contractantului cedat
Consimtamatnul contractantului cedat ocupa un rol central in operatiunea preluarii de
datorie. Pentru exact acelasi motive, rolul este similar in cadrul cesiunii de contract.
Momentul exprimarii consimtamantului coincide cu momentul realizarii opozabilitatii fata de
contractantul cedat a operatiunii cesiunii de contract. Exprimarea consimtamantului trebuie sa
imbrace forma care este impusa cesiunii de contract, adica forma ceruta de lege pentru
validitatea contractului.
Momentul cesiunii de contract
Acest moment coincide cu cel in care se produc efectele cesiunii de contract fata de
contractantul cedat. In principiu, din momentul exprimarii consimtamantului contractantului
cedat, se produc efetele cesiunii de contract.
Efectele intre contractantul cedent si contractanatul cesionar ale cesiunii de contract, in
conditiile exprimarii consimtamantului contractanatului cedat, sunt identice celor prezentate
deja pentru ipoteza in care nu a survenit consimtamantul contractantului cedat, urmand
principiul fortei obligatorii a contractului.
Efectele intre contractantul cedat si contractanatul cesionar si intre contractantul cedat si
contractantul cedent. In ipoteza in care a fost exprimat consimtamantul la cesiune din partea
contractantului cedat, operatiunea va produce efect liberator fata de contractantul cesionar.
Prin exceptie, in cazul in care contractantul cedat a declarat ca nu il libereaza pe cedent,
contractanatul cedat va avea doi debitori, pe contractanatul cedent si contractanatul cesionar.
Efectele cesiunii de contract asupra altor categorii de terti

128

In ce priveste creditorii cedentului si cesionarului, acestia pot ataca o potentiala cesiune

facuta in frauda drepturilor lor prin actiunea pauliana. Creditorii cesionarului se vor putea
indrepta si impotriva cedatului pe calea unei actiuni oblice.
In ce priveste garantiile pentru executarea obligatiilor cedatului, acestea se mentin in favoarea
cesionarului ca urmare a cesiunii.
Garantiile constituite pentru executarea obligatiilor cedentului trebuie considerate stinse in
cazul in care decatul consimte la liberarea cedentului, cu exceptia cazul in care tertul garant
consimte la mentinerea garantiilor sale si cu privire la obligatiile noului debitor.
Exceptii de la reglementarea comuna a cesiunii de contract. Cesiunea legala de contract
Este vorba de cesiunile legale de datorie cu ocazia transmiterii unui bun. De exemplu in
materia locatiunii sau in cazul dobanditorului unui bun asigurat care este tinut sa respecte
contractul de asigurare incheiat de catre autorul sau si asigurator. Totodata, alaturi de cesiunea
de contract aferenta transmiterii unui bun, am mai putea identifica o cesiune legala de
contract si in ipoteza exercitarii dreptului de preemtiune de catre preemtor.

Mijloace juridice de transformare a obligatiilor

Mijloace prin care se realizeaza transformarea obligatiilor
Reglementare: Novatia este reglementata in capitolul IV, intitulat novatia, ea reprezentand
cel mai evident mod de transformare a obligatiilor.
Legiuitorul a optat pentru o prezentare comuna a mijloacelor de transmisiune si transformare
a obligatiilor intr-un titlu comun, fara a distinge intre mijloacele de transmisiune a obligatiilor
si cele de transformare a acestora datorita similitudinilor dintre procesele acestea.
Ideea de novatie presupune transformarea raportului obligational prin stingerea unei obligatii
vechi si aparitia unei obligatii noi. Daca in privinta novatiei subiective, aceasta este acoperita
in mare parte de mijloacele de transmisiune, novatia obiectiva isi dovedeste importanta in
actuala reglementare juridica.
Def. Novatia este o operatiune juridica de natura contractuala prin care partile sting o
obligatie veche si o inlocuiesc cu o obligatie noua.
Stingerea obligatiei vechi si nasterea obligatiei noi au loc concomitent.
Distinctii:
Novatia nu trebuie sa se confunde cu cesiunea de creanta si nici cu subrogatia in drepturile
creditorului prin plata creantei. In cazul novatiei, obligatia veche se transforma intr-o alta
obligatie noua, cea veche fiind stinsa, in timp ce , in cazul cesiunii de creanta si al subrogatiei
personale, obligatia existenta ramane aceeasi si se transmite cu toate garantile si accesoriile
sale la creditorul subsecvent.

127

In cazul preluarii de datorie, in ambele sale forme, distinctia nu mai este atat de clara, intrucat
aceste operatiuni adesea se suprapun. Totusi exista distinctii precum:
f) Prin preluarea de datorie opereaza o mai larga transmisiune a pasibului obligational si
doar a pasivului datoriei in timp ce prin novatie transformarea poate privi atat pasivul
cat si activul.

Tipuri de novatie
Doctrina si codul civil a consacrat doua:
a) Novatia obiectiva care intervine atunci cand se realizeaza prin schimbarea
obiectului sau cauzei obligatiei vechi.Subiectele raman aceleasi
b) Novatia subiectiva este cea care se realizeaza prin schimabrea creditorului sau
debitorului obligatiei initiale.
Conditiile novatiei
Prin definitie novatia este un contract, asadar pentru a fi valabil, trebuie sa fie indeplinite
toate conditiile generale de validitate a oricarui contract. In ce priveste forma novatiei, trebuie
sa subliniem ca ea trebuie sa respecte toate conditiile de forma cerute de lege pentru
moificarea contractului, adica toate conditiile de forma care au fost impuse pentru incheierea
valabila a contractului initial.
Conditii speciale:

a)
b)
c)
d)
e)
f)

1. Sa exista o obligatie veche valabila care urmeaza sa se stinga prin vointa partilor.
Obligatia lovita de nulitate absoluta nu poate fi novata in schimb cea lovita de
nulitate relativa se poate.
2. Sa se nasca prin acordul partilor o obligatie noua valabila care o inlocuieste pe cea
veche. Daca obligatia noua nu este valabila cea veche ramane in picioare. Atunci
cand obligatia noua este lovita de nulitate relativa, novatia se va consolida daca
nulitatea a fost acoperita. Daca nu se consolideaza, persista obligatia veche.
3. Obligatia noua care se naste prin novatie trebuie sa aiba un element nou fata de
vechea obligatie. Exemple:
Schimbarea creditorului
Schimbarea debitorului
Schimbarea obiectului
Schimbarea cauzei
Transformarea unei obligatii pure si simple intr-o obligatie sub conditie si invers
Sa existe intentia expresa a partilor de a nova.

Efectele novatiei:
128

In principal, novatia atrage dupa sine, stingerea obligatiei initiale si nasterea unei noi
obligatii. Aceasta transformare atrage dupa sine importante consecinte juridice:
a) Situatia garantiilor creantei initiale. Prin novatie se stinge obligatia veche impreuna cu
toate garantiile sale care, fiind accesorii ale creantei initiale, inceteaza concomitent cu
aceasta. In ce priveste garantiile distingem mai multe situatii:
b) Ipotecile constituite de debitor pentru executarea obligatiei initiale se sting in ipoteza
in care are loc o novatie prin schimbarea debitorului.
c) Ipotecile constituite de terti in vederea garantarii obligatiei originare se sting odata cu
incheierea contractului de novatie
d) Novatia intre un creditor si unul dintre debitorii solidari are ca si consecinta faptul ca
ipotecile legate de vechea creanta nu pot fi transferate decat asupra bunurilor
codebitorului care contracteaza noua datorie
e) In sfarsit, in legatura cu toate garantiile creantei initiate, trebuie mentionat ca din
interpretarea de ansablu a textelor se deduce suficient de clar ca aceste garantii se
pastreaza in toate cazurile in care cei care le-au constituit sunt de acord la cererea
creditorului , sa supravietuiasca pentru a garanta noua obligatie
f) Raporturile dintre parti. Nasterea unei noi obligatii concomitent si conditionat de
stingerea obligatiei initiale. Noua obligatie are mereu caracter contractual.

Titlul IX
Garantiile executarii obligatiilor
Consideratii privind garantiile executarii obligatiilor
Prin garantii ale executarii obligatiilor se intelege totalitatea mijloacelor juridice, adica a
drepturilor si actiunilor recunoscute direct de lege sau nascute prin acordul de vointa al
partilor raportului obligational, prin a caror exercitare se asigura realizarea drepturilor de
creanta.
Notiunea de garantie include in sfera sa atat Mijloacele juridice generale de garantare a
executarii obligatiilor care sunt recunoscute tuturor creditorilor in temeiul dreptului de gaj
general (denumite garantii generale ale obligatiilor) cat si pe cele speciale care revin numai
anumitor creditori, peste limitele dreptuli de gaj general (denumite garantii speciale ale
obligatiilor)
Creditorii care beneficiaza pentru realizarea creantei lor numai de mijloace juridice general se
numesc creditori obisnuiti sau chirografari. Cei carora le sunt recunoscute sau constituite
mijloace juridice speciale poarta denumirea de creditori garantati sau cu garantii.
Garantii generale ale executarii obligatiei
Mijloacele juridice generale de garantare a executarii obligatiilor se intemeiaza pe dreptul de
gaj general al creditorilor .
Garantiile speciale ale executarii obligatiilor

127

Garantiile speciale sunt acele mijloace juridice care confera creditorului, in vederea realizarii
creantei salem, anumite drepturi si prerogative, suplimentare fata de cele conferite de dreptul
de gaj general. Este vorba de:
A) Garantiile personale
Constau in angajamentul pe care o alta persoana ( garantul) decat debitorul si-l asuma
fata de creditor, in scopul asigurarii realizarii creantei acestuia si care poate avea un
caracter accesoriu , atunci cand garantul se obliga sa achite chiar obligatia asumata de
catre debitor, daca acesta nu o aduce la indeplinire (este cazul fideiusiunii ) sau un
caracter autonom, daca el isi asuma o obligatie noua independenta de cea angajata de
catre debitor (este cazul garantiilor autonome)
B) Garantiile reale
Sunt drepturi reale asupra bunurilor mobile sau imobile afectate garantarii unei
obligatii, conferind titularului lor un drept de urmarire si un drept de preferinta. Ele se
pot constitui fara deposedarea constituitorului (ipoteca) sau cu deposedarea lui (gajul).
Desi legiuitorul il include in categoria garantiilor reale, dreptul de retentie este o
garantie reala imperfecta
C) Privilegiile
Reprezinta cauze de preferinta acordate de lege unor creditori in considerarea calitatii
creantelor lor. Privilegiul confera creditorului privilegiat numai dreptul de a fi platit
cu prioritate din pretul obtinut in urma vanzarii bunului grevat, fara sa asigure
titularului un drept de urmarire a bunului.

Garantiile generale
Gajul general al creditorilor
Conceptul de gaj general nu se confunda cu dreptul de gaj, garantie reala speciala mobiliara.
Dreptul de gaj este o garantie reala mobiliara care se constituie prin deposedarea debitorului
sau a unui tert de bunul grevat, conferind titularulu sau atat un drept de urmarire, cat si un
drept de preferinta. Gajul general desemneaza puterea comuna pe care o au creditorii asupra
patrimoniului debitorului. In temeiul ei, creditorii pot urmarii bunurile ce se afla in
patrimoniul debitorului pentru realizarea creantelor lor, fara insa a il opri sa le instraineze.
Dreptul de gaj general nu confera un drept de urmarire sau un drept de preferinta.

Trasaturi caracteristice
Gajul general prezinta urmatoarele caracteristici:
a) Este o garantie generala deoarece , de regula, are ca obiect intregul patrimoniu al
debitorului, privit ca o universalitate juridice.
128

b) Este o garantie comuna. El apartine tuturor creditorilor aceluiasi debitor.

c) Debitorul nu este deposedat de bunurile sale. Debitorul pastreaza posesia si folosinta
lor si poate sa le instraineze valabil prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de
moarte, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
d) Dreptul de gaj general nu confera creditorilor dreptul de urmarire si dreptul de
preferinta
e) Gajul general este o garantie proportionala. Gajul general plaseaza creditorii intr-o
pozitie de plina egalitate asupra rezultatului urmaririi bunurilor din patrimoniul
debitorului.
Limitari ale dreptului de gaj general
Creditorii sunt indreptatiti sa urmareasca pentru valorificarea drepturilor lor de creanta toate
elementele de activ din patrimoniul debitorului. (exceptie: bunurile care fiind insesizabile nu
pot fi urmarite). Insesizabilitatea bunurilor poate fi legala sau conventionala.
a) Insensizibilitatea legala. Bunurile insesizabile stabilite prin lege pot fi grupate in doua
categorii:
1. Bunuri insesizabile in consecinta inalienabilitatii. Toate bunurile care potrivit legii
sunt inalienabile sunt si insesizabile. (ex. Proprietatea publica)
2. Bunurile insesizabile datorita scopului pentru care sunt afectate. (exemple:
bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului si familiei sale)
b) Insesizibilitatea voluntara. De aceasta data, insensizibilitatea decurge dintr-o clauza
expresa stabilita in actul de dobandire a bunului. Pe cale conventionala se poate
institui inalienabilitatea bunului sau numai insensizabilitatea lui
1) Clauza de inalienabilitate. Pentru a fi valabila ea trebuie sa indeplineasca doua
conditii:sa fie temporara (pentru maxim 49 de ani) si sa fie fondata pe un interes
serios si legitim.
2) Clauza de insensizibilitate.
inalienabilitate.

Pentru

valabilitate->aceleasi

conditii

ca

la

Mijloace juridice pe care legea le acorda creditorilor in virtutea dreptului de gaj general
in scopul asigurarii integrale a creantelor
Creditorii chirografari sunt supusi unui dublu risc: acela al diminuarii activului patrimonial al
debitorului prin instrainarea unor elemente de activ si acela al cresterii pasivului patrimonial
prin angajarea de datorii a debitorului.
127

Mijloace juriice intemeiate pe dreptul de gaj general:

-

Cererile de indisponibilizare a bunurilor care formeaza obiectul unui litigiu sau de

evitare a diminuarii activului patrimonial al debitorului

Dreptul creditorilor de a interveni in procesele debitorului avand ca obiect bunuri

din patrimoniul sau, cum sunt procesele de partaj de exemplu

Dreptul creditorilor ale caror creante s-au nasut inainte de deschiderea mostenirii
sau care provin din conservarea sau din administrarea bunurilor mostenirii de a fi
platiti din bunurile aflate in indiviziune inainte de partajul succesoral.

Actiunea in simulatie, actiunea oblica, actiunea pauliana si actiunile directe

Actiunea oblica
Def. Actiunea oblica este mijlocul juridic prin care creditorul exercita drepturile si actiunile
debitorului atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa le exercite in prejudiciul creditorului.
Actiunea oblica mai este cunoscuta in doctrina si sub numele de actiune indirecta sau
subrogatorie. Spre exemplu, daca debitorul a suferit un prejudiciu cauzat de o alta persoana
printr-o fapta ilicita si nu cere repararea lui, creditorul va putea sa actioneze pe cel
responsabil in locul victimei pe cale oblica.
Domeniul de aplicare
Actiunea oblica poate privi numai exercitarea drepturilor patrimoniale ale debitorului. Pot fi
exercitate pe cale oblica drepturile debitorului impotriva tertilor insotite de dreptul la actiune
si susceptibile de realizare in justitie, cum sunt: dreptul la actiunea in revendicarea unui bun
proprietatea debitorului; dreptul de a cere plata unei creante apartinand debitorului etc. De
asemenea, intra in domeniul de aplicare a actiunii oblice si drepturi ale debitorului care sunt
susceptibile de o exercitare extrajudiciara
Nu toate actiunile si drepturile patrimoniale pot fi exercitate pe cale oblica. Mai exact:
-

Creditorii nu au posibilitatea sa se substituie debitorului pentru a incheia acte de

administrare a patrimoniului acestuia ( precum inchirierea unui bun) sau acte de
dispozitie juridica.

Creditorii nu pot exercita drepturile si actiunile care sunt strans legate de persoana
debitorului

Creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale precum dreptul de uz, dreptul de

abitatie etc.

Conditiile actiunii oblice

Exercitarea cu succes a actiunii oblice depinde de intrunirea urmatoarelor conditii:
128

1) Creanta creditorului trebuie sa fie certa si exigibila. Creanta este certa atunci cand are
o existenta sigura si necontestata.ea este exigibila in cazul in care creditorul poate sa
ceara plata ei de la debitor.
2) Debitorul sa fie inactiv, adica sa neglijeze sau sa refuze exercitiul dreptului sau
3) Creditorul sa faca dovada unui interes serios si legitim
Momentul in care trebuie indeplinite conditiile actiunii oblice
Se ipune o distinctie, dupa cum exercitarea de catre creditor a drepturilor debitorului se
realizeaza pe cale judiciara sau pe cale extrajudiciara. In primul caz, conditiile actiunii oblice
trebuie indeplinite la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti. In cel de-al doilea caz, ele
trebuie intrunite la data exercitarii drepturilor debitorului , de regula, la data formularii cererii
de catre creditor.
Efectele actiunii oblice
Efectele fata de tertul parat actionat in judecata.Creditorul pe cale oblica, exercita in locul
debitorului drepturile pe care el le are impotriva tertului. Tertul actionat in judecata va putea
opune toate exceptiile si mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut invoca si impotriva
debitorului. Exercitarea actiunii oblice nu indisponibilizeaza drepturile patrimoniale ale
debitorului.
Efecte fata de debitorul pasiv. Daca debitorul a fost introdus in proces, el fiind prte fara
indoiala ca efectele hotararii se vor infrange si asupra lui. In cazul in care nu a fost introdus in
cauza, efectele hotararii nu se produc si fata de debitor, el fiind un simplu tert.
Efectele fata de creditorii debitorului. Daca actiunea oblica este exercitata cu succes , se va
evita micsorarea patrimoniului debitorului. Situatia creata profita tuturor creditorilor in
temeiul dreptului lor de gaj.

Actiunea pauliana (revocatorie)

Def. Actiunea pauliana este acea actiune prin care creditorul solicita sa fie declarate
inopozabile fata de el actele juridice incheiate de catre debitor in frauda intereselor sale, cum
sunt acele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.
Actiunea pauliana se deosebeste esential de actiunea oblica. Actiunea oblica se exercita in
numele debitorului in timp ce actiunea pauliana este exercitata de catre creditor in numele sau
propriu. In timp ce actiunea oblica sanctioneaza inactiunea (pasivitatea) debitorului, actiunea
pauliana se declanseaza ca urmare a actiunilor frauduloase ale acestuia.

Domeniul de aplicare
127

Actiunea pauliana presupune cu necesitate existenta fraudei. Domeniul de aplicare a actiunii

pauliene se circumscrie doar sferei actelor juridice ( aproape toate actele juridice), cu
excluderea faptelor juridice propriuzise. Unele acte necesita o atentie speciala in ceea ce
priveste domeniul de aplicarii a act. Pauliene:
-

plata facuta in temeiul unui contract cu titlu oneros. De regula ea poate face
obiectul actiunii pauliene. Exceptie este insa cazul platii facute de catre debitor
unuia dintre creditorii sai, chiar daca debitorul este insolvabil, nu poate fi atacata
pe cale pauliana.

Contractul prin care debitorul isi asuma noi datorii. In principiu, aceste acte se
sustrag domeniului de aplicare a actiunii pauliene. Actiunea pauliana este totusi
admisibila atunci cand scopul angajarii de noi datorii este de a diminua gajul
general al celorlalti creditori prin aducerea lor in situatia de a nu isi mai putea
realiaza propriile creante

Exceptii
Nu pot fi revocate pe cale pauliana urmatoarele acte:
-

Actele care privesc drepturile nepatrimoniale ale debitorului

Actele juridice referitoare la drepturile patrimoniale exclusive ale debitorului

Actele juridice privitoare la drepturile si bunurile insesizabile ale debitorului

Conditiile actiunii pauliene

Reusita actiunii pauliene depinde de indeplinirea urmatoarelor conditii:
1) Creanta creditorului trebuie sa fie certa, lichida si exigibila si de regula anterioara
actului atacat
a) Creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila. Dreptul de creanta trebuie sa fie
cert la momentul introducerii actiunii. Exigiblitatea si lichiditatea creantei trebuie
indeplinite la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti si nu la data
introducerii actiunii.
b) Creanta creditorului trebuie sa fie de regula anterioara incheierii de catre debitor a
actului a carui inopozabilitate se solicita
c) Admisibilitatea actiunii pauliene nu depinde de existenta unui titlu executoriu a
creditorului.
2) Actul incheiat de debitor cu tertul trebuie sa fi cauzat un prejudiciu creditorului
reclamant
De regula prejudiciul creditorului consta in faptul ca debitorul si-a provocat sau si-a
marit o stare de insolvabilitate existenta prin incheierea actului atacat. Pentru a cauza
128

un prejudiciu creditorului, constand in crearea sau accentuarea unei stari de

insolvabilitate, actul atacat trebuie mai intai sa provoace o insaracire debitorului.
Actele prin care debitorul refuza sa se imbogateasca nu sunt acte de insaracire si deci
nu pot fi atacate pe cale pauliana. In schimb, renuntarea debitorului la o mostenire
solvabila este considerata un act de insaracire.

3) Frauda debitorului
Frauda desemneaza simpla cunoastere de catre debitor a faptului ca prin perfectarea
actului contestat pe cale pauliana ii cauzeaza creditorului un prejudiciu. Proba fraudei
cade in sarcina creditorului.
4) Complicitatea tertului la frauda debitorului.
Exista complicitatea tertului atunci cand el a cunoscut ca prin actul atacat se cauzeaz
un prejudiciu creditorului. Complicitatea tertuli nu este ceruta decat atunci cand
actiunea pauliana este indreptata impotriva unui contract oneros sau o plata efectuata
in temeiul unui atare act juridic.
Efectele actiunii pauliene
Raporturile dintre creditor si tertul care a incheiat actul fraudulor cu debitorul. Prin
admiterea actunii pauliene actul atacat este declarat inopozabil fata de creditorul care a avut
initiativa declansarii demersului judiciar. Astfel, daca prin actul atacat a fost instraiant un bun,
creditorul reclamant si eventual, cel care a intervenit in proces, il vor putea urmari silit ca si
cand acesta nu ar fi iesit din patrimoniul debitorului, instrainarea nefiindu-i opozabila. Este
de precizat ca tertul dobanditor va putea pastra bunul , daca va plati creditorului o suma de
bani egala cu prejudiciul suferit de acesta prin incheierea actului atacat.
Raporturile dintre partile actului fraudulos.Actul atacat isi mentine valabilitatea si continua
sa produca efecte intre partile care au participat la incheierea lui. Tertul dobanditor cu titlu
oneros care a fos invins de catre creditor sau care pastrand bunul la despagubit pe acesta are
un drept de regres impotriva debitorului.
Raporturile dintre creditorul reclamant si ceilalti creditori ai debitorului. Actiunea pauliana
are un efect relativ, numai cu privire la creditorul care a declansat-o si, daca este cazul, fata
de creditorii care au intervenit in procesul declansat de catre reclamant.
Raporturile dintre creditorul urmaritor si creditorii proprii ai tertului. Este posibil ca
creditorul urmaritor sa intre in conflict cu creditorii proprii ai tertului dobanditor, in masura in
care si ei doresc sa isi realizeze creantele asupra valorilor intrate in patrimoniul acestuia prin
actul fraudulos. Atunci cand creditorul urmareste in natura bunul instrainat prin actul
fraudulos el nu va intra in conflict cu creditorii chirografari. Cand urmareste un drept de
creanta ce consta in sume de bani, creditorul va intra in conflict cu creditorii chirografari care
au un drept de creanta impotriva tertului dobanditor. Cand asupra bunului instrainat tertul a
127

constituit garantii reale in favoarea unor creditori ai sai, acestia au statutul juridic de
subdobanditorului cu titlu oneros in raporturile cu creditorul urmaritor. Prin urmare, daca
creditorul nu doedeste complicitatea lor la frauda pauliana, lui ii vor fi opozabile garantiile
reale constituite.
Prescriptia actiunii pauliene este de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau
trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat , daca prin lege nu se prevede altfel.
Natura juridica a actiunii pauliene este cea de actiune in inopozabilitatea actului fraudulor
si are configuratia unei actiuni persoanle si nu reale. Actiunea pauliana este una persoanal,
intrucat ea este un atribut al gajului general, care nu asigura creditorului niciun drept real
asupra bunurilor debitorului cu privite in individualitatea lor.

128

Contents
Notiunea si structura obligatiei civile..................................................................................................................1
Clasificarea obligatiilor civile.............................................................................................................................3
Izvoarele obligatiilor si clasificarea lor...............................................................................................................6
Formarea si efectele contractului........................................................................................................................7
Notiunea de contract civil................................................................................................................................7
Clasificarea contractelor civile........................................................................................................................8
Incheierea contractului..................................................................................................................................12
Conditii de validitate ale contractului.......................................................................................................12
Faza precontractuala. Negocierile.............................................................................................................13
Acordul de vointa. Oferta si acceptarea....................................................................................................14
Momentul si locul incheierii contractului.................................................................................................17
Efectele contractului......................................................................................................................................18
Reguli de interpretare a contractului.........................................................................................................18
Principiul fortei obligatorii a contractului.................................................................................................21
Limitarea fortei obligatorii a contractului: interventia legiuitorului.........................................................22
Limtarea fortei obligatorii a contractelor: impreviziunea in contracte......................................................22
Limitarea principiului fortei obligatorii a contractelor. Teoria clauzelor abuzive.....................................23
Efectele contractului fata de terti...................................................................................................................23
Relativitatea efectelor contractului fata de terti........................................................................................23
Opozabilitatea contractului fata de terti....................................................................................................25
Exceptiile de la principiul relativitatii si de la principiul opozabilitatii efectelor contractului.................26
Simulatia....................................................................................................................................................30
Raspunderea contractuala si remediile neexecutarii contractului.....................................................................34
Raspunderea civila contractuala....................................................................................................................34
Conceptia legiuitorului asupra raspudnerii contractuale...........................................................................35

Remediile neexecutarii contractului..............................................................................................................36

principii ale invocarii remediilor...............................................................................................................36
Termenul suplimentar de executare...........................................................................................................37
Executarea silita in natura.........................................................................................................................38
Exceptia de neexecutare............................................................................................................................39
Rezolutiunea si rezilierea..........................................................................................................................39
Executarea prin echivalent............................................................................................................................43
Evaluarea daunelor interese.......................................................................................................................45
Riscurile contractului................................................................................................................................48
Actul juridic unilateral.......................................................................................................................................49
Consideratii generale.........................................................................................................................................50
Gestiunea de afaceri......................................................................................................................................51
Plata nedatorata.............................................................................................................................................54
Imbogatirea fara justa cauza..........................................................................................................................55
Cap 1. Consideratii generale privind raspunderea civila cu privire speciala asupra raspunderii delictuale
(extracontractuale).............................................................................................................................................57
Caracteristicile raspunderii civile in textele vechiului cod...........................................................................57
Raspunderea civila si raspunderea penala.....................................................................................................58
Structura raspunderii civile in textele noului cod civil..................................................................................59
Fundamentele raspunderii civile...................................................................................................................60
Raspunderea civila delictuala........................................................................................................................61
Cap 2. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie. Conditii generale ale raspunderii
delictuale...........................................................................................................................................................62
Prejudiciul.....................................................................................................................................................62
Notiunea de prejudiciu. Clasificarea prejudiciilor.....................................................................................62
Caracterele prejudiciului pentru a fi reparabil...........................................................................................64
Fapta ilicita....................................................................................................................................................65
Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei..........................................................................................66

Raportul de cauzalitate..................................................................................................................................67
Cauzele care exclud existenta raportului de cauzalitate............................................................................68
Vinovatia autorului faptei ilicite....................................................................................................................70
Formele vinovatiei.....................................................................................................................................70
Capacitatea delictuala................................................................................................................................71
Specificul raspunderii civile a persoanei juridice..........................................................................................71
Cap III. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia...................................................................72
Reglementarile privind raspunderea delictuala pentru prejuiciile cauzate prin fapta altuia in textul noului cod
civil....................................................................................................................................................................72
Raspunderea persoanelor pentru faptele minorilor sau ale interzisilor judecatoresti........................................73
Conditiile existentei raspunderii................................................................................................................73
Fundamentul raspunderii...............................................................................................................................74
Raspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate tertilor prin faptele ilicite delictuale ale prepusului....75
Corelatia dintre raspunderea civila delictuala a diferitelor persoane pentru prejudiciile cauzate prin fapta
altuia..............................................................................................................................................................77
Cap IV. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general, de animale si de ruina edificiului......77
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general......................................................................77
Determinarea persoanei raspunzatoare. Notiunea de baza a lucrului........................................................78
Persoanele indreptatite sa invoce raspunderea prev de Art. 1376.............................................................79
Fundamentul raspunderii...........................................................................................................................79
Conditiile si efectele raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri...................................................79
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale....................................................................................80
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului.......................................................................80
Cap V. Ipoteze speciale de raspundere civila delictuala reglementate in alte acte normative decat codul civil
...........................................................................................................................................................................81
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin actele ilicite ale autoritatilor publice.....................................81
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare........................................................................82
Raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate de defectele produselor.......................................................83

iii

Raspunderea pentru prejudiciile sau daunele ecologice................................................................................85

Raspunderea civila pentru daunele nucleare.................................................................................................86
Raspunderea civila medicala.............................................................................................................................86
Efectele raspunderii civile delictuale. Repararea prejudiciului.........................................................................87
Pluralitatea de debitori...................................................................................................................................87
Principiile care guverneaza dreptul si indatorirea de reparare a prejudiciului..............................................88
Repararea prejudiciului prin echivalent banesc.............................................................................................89
Repararea prejudiciilor corporale..................................................................................................................89
Raportul sau corelatia dintre despagubirile si drepturile de asigurari sociale sau nascute din contractele de
asigurari de bunuri si de raspundere civila....................................................................................................91
Prescriptia actiunii in raspundere civila delictuala........................................................................................91
Cap. 1: Consideratii generale privind dinaica obligatiilor................................................................................91
Cap. 2: Mijloace juridice de transmitere a obligatiilor......................................................................................92
Cesiunea de creanta.......................................................................................................................................92
Domeniul de aplicare al cesiunii de creanta..............................................................................................93
Functiile cesiunii de creanta......................................................................................................................93
Conditiile de valabilitate ale cesiunii de creanta.......................................................................................93
Conditiile de efectivitate ale cesiunii de creanta.......................................................................................94
Efectele cesiunii de creante.......................................................................................................................94
Regimul special al cesiunii creantelor constatate printr-un titlu normativ................................................96
Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei...............................................................................96
Subrogatia conventionala..........................................................................................................................97
Subrogatia legala.......................................................................................................................................97
Preluarea datoriei si cesiunea de datorie.......................................................................................................98
Modalitati directe de preluare a datoriei....................................................................................................99
Preluarea de datorie realizata prin contract incheiat intre creditor si noul debitor..................................100
Procedeele prin care se poate realiza indirect cesiunea de datorie..........................................................100
Preluarea/cesiunea de datorie ca accesoriu al transmiterii unui bun sau cesiunii unui contract.............101

Cesiunea de contract....................................................................................................................................101
Mijloace juridice de transformare a obligatiilor..............................................................................................104
Mijloace prin care se realizeaza transformarea obligatiilor........................................................................104
Consideratii privind garantiile executarii obligatiilor.....................................................................................106
Garantiile generale..........................................................................................................................................107
Gajul general al creditorilor........................................................................................................................107
Actiunea oblica............................................................................................................................................108
Actiunea pauliana (revocatorie)..................................................................................................................109