Materii prime farmaceutice

Medicamentul, respectiv forma farmaceutica, este compusa din diferite materii prime.
Materiile prime farmaceutice sau substantele farmaceutice sunt substante de origine naturala (vegetala,
animala, minerala, microbiologica), de semisinteza sau de sinteza, utilizate pentru prepararea de medicamente.
In functie de rolul pe care il au in realizarea si efectul terapeutic al formei farmaceutice, substantele
farmaceutice (materiile prime) sunt clasificate in trei mari grupe:
substante medicamentoase;
substante auxiliare;
materiale de conditionare.

A.SUBSTANTE MEDICAMENTOASE
Substantele medicamentoase pot fi:
1. substante active, pricipii active, sunt materii prime farmaceutice de origine vegetala, minerala, animala,
microbiologica de semisinteza sau de sinteza, dotate cu proprietati preventive, de diagnostic sau
curative fata de maladiile umane sau animale, utilizate pentru prepararea de medicamente, ca forme
farmaceutice, cu ajutorul substantelor auxiliare.
2. precursor medicamentos sinonim prodrug (engl.prodrug = promedicament), substanta biologic inactiva,
rezultata prin modificarea structurii chimice a substantei medicamentoase (vitamine, hormoni etc.) a
carei activitate biologica are loc in vivo, prin transformare (de exemplu: hidroliza, pe cale enzimatica
sau neenzimatica).

Clasificarea substantelor medicamentoase

1.Toxicitate
substante anodine: bromura de calciu, acidul acetilsalicilic;
substante puternic active (Separandum): fenobarbital, cofeina;
substante toxice si stupefiante (Venenum): atropina, morfina etc.
2.Actiune farmacologica
Principalele substante medicamentoase utilizate in terapeutica pot fi grupate in diferite clase
terapeutice; in interiorul fiecarei clase, ele se esaloneaza in functie de tipul de activitate:
substante care actioneaza asupra sistemului nervos central: anestezice generale, locale, hipnotice,
analgezice, tranchilizante;
substante care actioneaza asupra sistemului cardio-vascular: cardiotonice, vasoconstrictoare,
vasodilatatoare, hipotensive;
substante care actioneaza asupra tubului digestiv: colagoge, coleretice, purgative si laxative;
1

substante antiinfectioase: antibiotice, sulfamide, antiseptice;

substante care actioneaza asupra sangelui: anticoalgulante, antianemice;
substante antiparazitare: antimalarice, antiamibiene, antihelmintice;
substante care actioneaza la alte niveluri: antispasmodice, antihistaminice, diuretice, analeptice,
antipiretice s.a.
3.Natura materiilor prime
Aceasta este diferita.Astfel se cunosc:
1.produse definite: substante chimice caracterizate prin constante fizice si proprietati chimice. Ex.:
acidul acetilsalicilic, papaverina, streptomicina, cloramfenicolul s.a.
2.produse nedefinite - obtinute prin extractie plecand de la plante, animale sau microorganisme, prin
reactii chimice efectuate asupra acestora sau prin tratarea diverselor substante minerale.
Acestea sunt amestecuri ale caror caracteristici sunt variabile in functie de originea si modul lor de obtinere.
Pentru a obtine produse cu o calitatea constanta, ele trebuie caracterizate dupa un singur mod de preparare
(standardizare), prin proprietati fizice, chimice si biologice, cuprinse in limite bine determinate, ceea ce este
foarte dificil. Ex.: opiul, uleiul de ficat de peste, extractul de matraguna s.a. Astfel, opiul reprezinta latexul
concretizat, obtinut prin incizii in capsulele imature de Papaver somnipherum L., cunoscut pentru proprietatile
sale sedative. El este definit prin originea botanica si geografica, prin caracteristicile macroscopice si
microscopice, cat si prin reactiile chimice caracteristice compozitiei sale.
3.produse reprezentate de tesuturi animale sau vegetale, animale sau plante intregi. Acestea trebuie
tratate prin diferite metode speciale de prelucrare, in vederea conservarii si utilizarii lor; sunt definite prin
caracterele lor morfologice si histologice. Ex.: florile de tei, hipofiza, extract total de ochi s.a.
4.Originea materiilor prime:
- de origine biologica
- de origine minerala
- de sinteza sa semisinteza

4.1.Materii prime de origine biologica.

Sunt substante obtinute plecand de la:
-produse vegetale;
-produse animale;
-microorganisme.
.4.1.1.Materii prime de origine vegetala.
Se utilizeaza trei tipuri de astfel de produse:
a)plante intregi sau parti de planta, la care se adauga unele produse exsudative ale plantelor ca gume
si rezine. Aceste produse sunt supuse unor operatii de maruntire si pulverizare si pot fi prelucrate direct in
forme farmaceutice (comprimate, pulberi etc.);
b)preparate pe baza de plante. Se obtin prin tratarea plantelor prin diferite metode in vederea realizarii
unui volum redus, dar care sa contina toti componentii activi; pe langa acestia, contin si produse inactive
(substante balast).
Ele se utilizeaza cand:
-plantele au o activitate slaba si trebuie sa fie administrate in cantitate mare, pentru a avea efect
terapeutic;
-principiile active sunt putin solubile in apa si utilizarea de ceaiuri este ineficace;
2

-evitarea accidentelor in cazul plantelor otravitoare; preparatele pot fi: solutii extractive (tincturi si
extracte), produse obtinute prin presare (uleiuri vegetale), uleiuri volatile, sucuri de fructe, la care se adauga
apele aromatice (hidrolate) si alcoolate.
c)substante chimice definite izolate din plante.
- principii active pure extrase din plante,
- obtinere prin sinteza chimica
Astazi se prepara prin sinteza: morfina, digitalina, chinina, camforul etc.
Se recurge la extractia constituentilor activi si puri dintr-o planta deoarece activitatea unei astfel de
substante este in general controlabila si crescuta. Dar se prefera uneori si utilizarea extractelor vegetale in locul
substantelor active, ex.: extractul de opiu, in locul morfinei etc.
4.1.2.Materii prime de origine animala. Acestea se mai numesc si produse opoterapice (iar terapia cu aceste
produse = opoterapie). Se utilizeaza in industrie trei tipuri:
-organe, tesuturi sau glande uscate, in general, administrate sub forma de pulberi (pulbere de glanda
tiroida, ovar, posthipofiza). In aceasta grupa se asociaza si sangele si elementele sale, ex.plasma, un veritabil
tesut, cat si serurile terapeutice (seruri de animale - cal, sau de origine umana, imunizate contra unei infectii
date: tetanos, difterie - ser antitetanic, antidifteric etc.);
-extracte de tesuturi sau de glande care contin cea mai mare parte a componentilor activi. Astazi, ele
sunt din ce in ce mai putin utilizate, datorita activitatii lor inconstante, cat si riscului de efecte secundare.
Ex.: extract de ficat, extract total de ochi, etc.;
-componenti activi puri obtinuti prin extractie. Reprezentantii acestei grupe sunt hormonii (produsi de
glandele cu secretie interna) si enzimele.
Ex.: insulina, pancreatina, heparina, A.C.T.H.(hormon hipofizar antiinflamator), tripsina, care sunt dificil de
izolat. Unii dintre ei se prepara pe cale industriala, prin sinteza sau biotehnologie, pentru a inlocui extractia din
tesuturile animale.
4.1.3.Materii prime microbiologice. Acestea se obtin din diferite microorganisme: ciuperci inferioare, bacterii,
protozoare, virusuri. Se utilizeaza:
1. microorganisme propriu-zise, cum sunt:
a. ciupercile: (ex.: levura de bere utilizata ca stimulent al nutritiei)
b.bacteriile (ex.: fermenti lactici utilizati in tulburarile digestive)
c.virusurile.
d.vaccinurile care sunt obtinute din bacterii sau virusuri omorate sau atenuate si care confera
imunitate contra infectiilor respective;
2.produse elaborate de microorganisme in medii lichide; acestea secreta diverse substante cu proprietati
terapeutice;
astfel sunt antibioticele, ex.: penicilina, streptomicina, cloramfenicolul, unele vitamine, ca vitamina B 12 si
diverse enzime, care tin de progresele microbiologiei si chimia produselor de fermentatie.

4.2.Materii prime de origine minerala.

Substantele naturale minerale au fost utilizate in trecut, dar o parte din ele au fost abandonate, deoarece s-a
dovedit ca nu aveau o actiune reala. Astazi se utilizeaza doua categorii:
1. produse naturale, folosite ca atare sau dupa o purificare, ex.: talc, sulf, silice;
2. produse elaborate, obtinute prin reactii chimice, din materii prime minerale; ex.: sulfatul de sodiu,
sulfatul de magneziu, hidrogenocarbonatul de sodiu, oxidul de magneziu, sulfatul de cupru, sarurile insolubile
de bismut s.a., care sunt considerate substante medicamentoase (cu actiune terapeutica) sau substante auxiliare:
vehicule excipienti etc., apa, talc, argile, gaze lichefiate (aerosoli) etc.
3

4.3.Materii prime de sinteza sau semisinteza.

Aceste materii prime ocupa astazi primul loc in cadrul substantelor medicamentoase si se obtin prin procedee
de sinteza variate. In general, sunt asemanatoare sau deriva dintr-un principiu activ natural.
Se disting astfel:
1. produse de semisinteza la care o parte din molecula provine din extractie si o alta este sintetizata;
deci moleculele obtinute prin biosinteza sunt transformate chimic; Ex: sunt unele antibiotice;
2. produsele de sinteza totala in care intreaga molecula rezulta prin reactii chimice.
Substantele de sinteza sunt bine definite din punct de vedere chimic, au structura moleculara
determinata si caracteristici fizico-chimice constante.

B. SUBSTANTE AUXILIARE
Substantele auxiliare sunt materii prime farmaceutice, inerte din punct de vedere farmacologic, care
intra in compozitia unui medicament, in proportie diferita de cea a substantei active (in general mare).
Pot fi de origine:
1. naturala,
2. de semisinteza sau sinteza
si sunt destinate a aduce substanta medicamentoasa in forma farmaceutica apta a fi administrata bolnavului,
avand rolul de a transporta (vehicula) medicamentul pana la locul de actiune (fara a interveni in procesul de
absorbtie - cazul ideal).
Substantele auxiliare utilizate la fabricarea medicamentelor sunt foarte numeroase; pentru ele se
utilizeaza frecvent urmatorii termeni:
solvent
vehicul
excipient

-constituie partea esentiala in realizarea formei farmaceutice (in general fara acestea
nu se poate obtine forma farmaceutica);

adjuvant
aditiv

-asigura unele calitati ale formei farmaceutice si intervin in prevenirea degradarii

acesteia

Solvent (lat.solvo, -ere = a desface, a elibera), sinonime: dizolvant, vehicul, faza dispersanta, mediu de
dispersie. Este o substanta auxiliara lichida, utilizata la prepararea formelor farmaceutice lichide, in care
substanta medicamentoasa este dispersata molecular = dizolvata, formand impreuna un sistem dispers omogen,
monofazic, numit solutie.
Solventul are rolul de a transporta substanta medicamentoasa la locul de absorbtie in organism. Ex.:
apa, alcoolul, glicerolul, uleiul de floarea soarelui, polietilenglicolii lichizi, propilenglicolul etc.
Vehicul (lat.vehiculum, -i = vehicul, mijloc de transport), sinonime: dizolvant, mediu de dispersie, faza
dispersata. Este o substanta auxiliara lichida, utilizata pentru prepararea formelor farmaceutice lichide, in care
substanta medicamentoasa este dispersata omogen sau eterogen: dizolvare totala, dizolvare coloidala, dizolvare
4

extractiva; emulsionare, suspendare, formand impreuna fie un sistem dispers omogen (solutie), fie un sistem
dispers eterogen (bi- sau polifazic).
Vehiculul, ca si solventul, are rolul de a transporta (vehicula) substanta activa la locul de absorbtie in
organism. Vehiculele includ o categorie mai larga decat solventii, ex.: apa, alcoolul, glicerolul, uleiurile
vegetale etc si solutii uleioase, ape aromatice, siropuri, mucilagii, solutii extractive apoase, solutii
medicamentoase.
Excipient (lat.excipio, -ere = a primi), cu sensul ca primeste substanta medicamentoasa. Ca si solventii
si vehiculele, excipientii sunt substante auxiliare care se utilizeaza in proportii mari la prepararea formelor
farmaceutice semisolide si solide, cu rolul de a dilua substanta, de a permite transformarea acesteia intr-o
forma farmaceutica, dozarea si administrarea sa, obtinandu-se un sistem dispers eterogen. Spre deosebire de
solventi si vehicule, care sunt numai lichizi, excipientii pot fi sub cele trei stari de agregare:
lichizi: apa, glicerolul, uleiul de parafina, polietilenglicoli lichizi;
semisolizi: vaselina, lanolina, polietilenglicoli semisolizi;
solizi: gelatina, ceara, cetaceul, talcul, amidonul, lactoza, carboximetilceluloza, polietilenglicolii
solizi etc.
Adjuvant (lat.adjuvo, -are = a da ajutor, a fi folositor) este o substanta auxiliara care se adauga la un
amestec de substante medicamentoase pentru:
-a facilita procesul tehnologic;
-a inlesni administrarea medicamentului;
-a ajuta medicamentul sa-si exercite actiunea la locul de aplicare.
Acest termen este asemanator cu cel de aditiv. Spre deosebire de excipient, adjuvantul nu constituie
masa principala a unui medicament, dar se utilizeaza in cantitati relativ mari. Ex.: agenti solubilizanti,
dispersanti, diluanti, dezagreganti, lubrifianti etc.
Aditiv (fr.aditif = adaugat) este o substanta auxiliara utilizata in cantitati mici (cateva procente) la
prepararea unui medicament, in scopul ameliorarii proprietatilor sau obtinerii unei noi calitati:
-asigurarea stabilitatii fizice, chimice si microbiologice;
-modificarea proprietatilor organoleptice: miros, gust, culoare.
Ex.: coloranti, edulcoranti, aromatizanti, conservanti etc.
Proprietatile substantelor auxiliare:
inertie fata de substanta medicamentoasa: nu trebuie sa inhibe sau sa amplifice activitatea acesteia
(decat in cazurile in care se urmareste acest scop).
inertie fata de recipientul de conditionare primara: substantele auxiliare nu trebuie sa reactioneze si sa
deterioreze materialele din care sunt confectionate recipientele, mai ales in cazul preparatelor lichide si
semisolide, sau sa fie absorbite de acestea;
inertie fata de organism: inocuitate, lipsa de toxicitate.

Functiile substantelor auxiliare:

1)realizarea formei farmaceutice (aducerea substantei active in forma farmaceutica): acesta este primul
rol jucat de excipient
2)divizarea dozei de substanta medicamentoasa.
Toxicitatea putenica a unor substante a condus la necesitatea divizarii dozei in elemente de priza
unitara, care sa garanteze siguranta, cat si reproductibilitatea dozei pentru bolnav. Astfel sunt excipientii pentru
comprimare, pentru introducerea in capsule gelatinoase, microincapsularea de lichide etc.
De asemenea, utilizarea unor echipamente de productie din ce in ce mai performante pentru fabricarea
industriala a formelor farmaceutice a necesitat recurgerea la substante auxiliare care sa amelioreze trecerea
5

prin masina a pulberilor, a lichidelor, ex.: excipienti lubrifianti, antiaderenti, agenti de curgere, de scoatere din
matrite, agenti antispumanti etc.
3)asigurarea stabilitatii medicamentului, pe perioada fixata prin termenul de valabilitate. Instabilitatea
fizica a formelor farmaceutice eterogene a condus la: utilizarea de conservanti, antioxidanti, chelatanti, cat si
de acizi, baze, sisteme tampon care sa permita ajustarea pH-ului; folosirea de materiale bariera pentru a
preveni actiunea luminii, umiditatii, caldurii, sub forma de invelis rezistent la actiunea diferitilor deterioranti
(ex.: excipienti pentru acoperire gastro-rezistenta), agenti de viscozitate pentru stabilitatea fizica a emulsiilor si
suspensiilor.
4)eliberarea medicamentului in forma controlata
Progresele farmacocineticii, cat si realizarea unui confort la administrarea unui medicament l-au determinat pe
farmacist sa se gandeasca la problema eliberarii controlate a unor substante active, pentru:
- amelioararea inocuitatii substantelor cu indice terapeutic mic;
- reducerea efectelor secundare;
- reducerea numarului de doze si facilitarea compliantei tratamentului.
In acest scop au fost create noi categorii de excipienti: polimeri hidrofili, hidrofobi, acizi policarboxilici,
poliacrilici, metacrilici, silicone, esteri ai glicerolului, alcooli grasi, derivati celulozici, polilactici etc.
5)ameliorarea biodisponibilitatii substantelor medicamentoase.

Modul de formulare al medicamentelor

In functie de formulare, medicamentele se clasifica in trei grupe:
1.Medicamente magistrale. Acestea se prepara in farmacie, la cerere, pe baza de prescriptie medicala
(reteta), individualizata, pentru un bolnav.
Medicamentele au o durata de pastrare scurta, se prepara in cantitati mici si sunt destinate utilizarii
imediate.
Termenul dat acestor medicamente provinde de la farmacistul conducator al unitatii, numit magistru
(lat.magister), denumire data la romani de elevi, profesorilor.
2.Medicamente oficinale. Sunt medicamente inscrise in farmacopei, avand o formula stabilita, in
scopul de a generaliza metoda de preparare si a avea conditiile de calitate impuse; au o durata de pastrare mare
si o larga utilizare. Se prepara in farmacie in cantitati mari, din care se fac diviziuni si se pot elibera bolnavului
imediat, la cerere, cu sau fara prescriptie medicala. De asemenea, aceste medicamente pot intra in formula unor
preparate magistrale.
3.Medicamente industriale (sinonime: produse farmaceutice sau specialitati farmaceutice). Ele au
astazi ponderea cea mai mare a eliberarilor din farmacie (98%).
Specialitatea este un medicament preparat anterior, prezentat sub o conditionare particulara si
caracterizat printr-o denumire speciala, nume depus - marca, sau nume comercial.
Aceasta definitie implica elemente subintelese, ca:
-produs preparat numai in industria de medicamente (laborator de medicamente, intreprindere,
fabrica), pe baza unei formule aprobata de ANM; are o compozitie fixa, o actiune determinata, o
biodisponibilitate optima si o valabilitate mare, de 1-3-5 ani;
-prezentare sub o conditionare particulara, identica pentru toate unitatile de conditionare puse la
vanzare;
6

-productie in cantitati mari: sarje sau loturi de fabricare;

-denumire caracteristica conventionala inregistrata sau nu si folosita in exclusivitate de firma (fabrica)
producatoare.

Nomenclatura medicamentelor industriale poate fi data de:

1. denumirea chimica, care reda structura chimica a substantei medicamentoase; de obicei este
complicata si se utilizeaza mai rar;
2. denumirea comuna internationala (D.C.I.), propusa sau recomandata de O.M.S. si are ca scop
generalizarea denumirii substantelor medicamentoase;
3. denumirea oficiala prevazuta de farmacopee si care reprezinta denumirea oficiala din tara
respectiva;
4. denumirea comerciala, inregistrata (notata cu R abreviere de la engl. registered = inregistrat) sau nu,
este stabilita de firma producatoare; este simpla, usor de memorat, dar nu intotdeauna adecvata. Numarul mare
de denumiri comerciale reprezinta astazi o dificultate serioasa pentru cunoasterea medicamentelor.
Pe fiecare unitate de conditionare (recipient si ambalaj) figureaza urmatoarele elemente:
-numele produsului;
-forma farmaceutica;
-formula produsului (compozitia);
-numarul de unitati sau continutul;
-modul de administrare (calea de administrare);
- modul de eliberare: P-RF; P 6L;.....
-precautii de pastrare;
-numarul sarjei de fabricatie;
-termenul de valabilitate;
-numele si adresa producatorului (firmei);
-marca fabricii;

Produs farmaceutic este considerat orice medicament industrial care contine o substanta
medicamentoasa (sau o asociere) si este eliberat sub denumirea sub care a fost inregistrat (orice fel de asociatii,
dozaje, forme de administrare sau modele diverse sub care el este comercializat).
Unele din aceste forme farmaceutice pot contine substante active in dozaj diferit, exemplu: fiole de 1
mg si 5 mg. Dar si in cazul aceleiasi forme farmaceutice pot exista doua sau mai multe modele de prezentare,
destinate distribuirii in farmacii, exemplu: flacoane cu 10, 20 sau 50 comprimate.