Cursuri Tehnica Farmaceutica 1

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA
CURS 1, 22.02.2013
SUSPENSII
Suspensii farmaceutice sistem de eliberare a substantei medicamentoase in care
particulele solide insolubile sunt dispersate ca entitati individuale sau ca o retea de
particule dintr-un mediu continuu.
Preparate farmaceutice lichide constituite din una sau mai multe substante active,
insolubile, suspendate intr-un mediu de dispersie lichid si destinate administrarii interne
sau externe.
F.R. X, Supliment 2004 PREPARATE LICHIDE PERORALE (Praeparationes liquidae
peroraliae);
Sisteme disperse heterogene in care faza dispersata este alcatuita din particule
solide, iar mediul de dispersie este un lichid (S/L).
Prin extindere, in general, poti fi considerate suspensii toate sistemele disperse
heterogene constituite din 2 faze, in care faza dispersata este solida, iar mediul de
dispersie poate fi:
- Gaz;
- Lichid;
- Semisolid;
- Sau chiar solid.
In mod obisnuit, prin suspensii se inteleg preparate lichide, cu mediul de dispersie
fluid, cel mai frecvent apa sau uleiul.
Natura sistemului dispers sisteme disperse grosiere, microeterogene (dimensiunea
particulelor fazei dispersate 0,1-100 m), fluide;
Substantele solide dispersate in suspensii sunt fie componente insolubile in vehicul, fie
partial solubile sau cu solubilitate mica.
Mediu de dispersie faza hidrofila apa, solutii apoase, solutii extractive apoase,
dispersii hidrofile macromoleculare, asociate sau nu cu alcool, glicerol, propilenglicol.
Faza lipofila uleiuri vegetale, parafina lichida, solutii uleioase sau alte substante
miscibile cu acestea (lanolina, ceara).
Agent de suspendare, dispersare, stabilitate.
Suspensii in care substanta medicamentoasa este <20%.
Mediu de dispersie
- Fluid picaturi pentru nas, urechi, ochi, suspensii parenterale;
- Gazos aerosoli;
- Semisolid supozitoare de tip suspensie, pulberi, comprimate;
- Suspensii solide (suspensii uscate, suspensiones siccae) sau instant, sub forma de
pulberi, granule, asocieri de pulbere cu granule sau comprimate, conditionate in sasete
unidoza sau recipiente multidoza.
Clasificarea suspensiilor
A. Formulare
- Suspensii lichide (magistrale, industriale);
1

- Suspensii solide, instant, reconstituante.
B. Dimensiunea particulelor solide dispersate
- suspensii monodisperse;
- suspensii polidisperse.
C. Natura mediului de dispersie lichid
- Hidrodispersii suspensii apoase;
- Organosuspensii;
- Suspensii in amestec de vehicule miscibile cu apa;
- Suspensii in vehicule anhidre hidrofile;
- Suspensii in vehicule anhidre lipofile (suspensii uleioase).
D. Mod de preparare
- Obtinute pe cale fizica dispersarea substantei medicamentoase insolubile in
vehicul;
- Obtinute pe cale chimica precipitarea substantei medicamentoase (metoda
condensarii).
E. Raportul intre fazele suspensiei
1. Suspensii diluate 2% substanta activa insolubila;
2. Suspensii concentrare 2-20% s.a. insolubila;
3. Suspensii foarte concentrare 20-50% s.a. insolubila.
F. Stabilitatea si aspectul sedimentului
- Suspensii defloculate (peptizate) viteza de sedimentare joasa, volum de
sedimentare scazut, sediment compact, greu redispersabil;
- Suspensii floculate sedimentare rapida, volum important de sedimentare,
sediment poros, usor redispersabil.
G. Reologic
- Comportare newtoniana la curgere (suspensii diluate);
- Suspensii cu comportare nenewtoniana la curgere plastica, pseudoplastica.
H. Calea de administrare
- Pe cale orala;
- Cale parenterala i.m., s.c.;
- Mucoase oculara, otica, nazala, rectala, vaginala, pulmonara;
- Topic.
I. Actiune
- Suspensii medicamentoase;
- Suspensii cosmetice.
Avantajele utilizarii suspensiilor
A. Substante care practic sunt insolubile sau incomplet solubile in mediul de dispersie
(anestezina, terpin hidrat, mentol, sulf);
B. Pacienti cu dificultati de inghitire a formelor farmaceutice solide, asigurarea unui
dozaj corespunzator al acestor substante (concentratii ridicate);
C. Adiministrare intern sau extern (topic, mucoase, parenteral);
D. Adiministrare usoara copiilor, comparativ cu comprimatele si capsulele:
- Realizeaza un dozaj corect in functie de varsta;
2

- Mod de administrate (picaturi sau cu lingurita comprimatele sau drajeurile sunt
mai dificil de dozat);
- Se poate corecta gustul si mirosul cu edulcoranti si aromatizanti.
E. Mascarea gustului neplacut al unor substante medicamentoase
- Folosirea unor derivati insolubili corecteaza gustul amar al unor derivati solubili;
- Paracetamolul (elixir) inlocuit cu paracetamol suspensie;
F. Substante instabile in mediu apos (descompunere hidrolitica)
1. Formularea ca suspensie in vehicul anhidru;
- Fenoximetilpenicilina (hidrolizeaza in mediu apos) fiind administrata ca suspensie
uleioasa (in ulei de cocos);
2. Suspensii uscate suspensiones siccae (atb, sulfamide)
- Amestec de pulbere sau granulat in prealabil (s.a. + agenti de suspendare,
edulcoranti, aromatizanti);
- Sunt diluate cu apa folosind o anumita cantitate, marcandu-se pe flacon printr-o
linie volumul suspensiei, dupa diluare;
- Prin simpla agitare, se obtine o suspensie omogena folosita un timp scurt - 7 zile
sau 1-2 saptamani (la frigider).
G. Facilitate la administrarea unor pulberi instabile, voluminoase (caolin, carbonat de
calciu, oxid de magneziu) care actioneaza la nivelul mucoasei gastrice pentru adsorbtia
toxinelor sau pentru actiunea antiacida;
H. Administrare topica:
- Lotiuni (suspensii fluide);
- Suspensii de consistenta semisolida;
- Substante solide suspendate intr-o baza tip unguent emulsie (crema).
I. Administrare parenterala
- Actiune prelungita, controlul eliberarii substantei medicamentoase (variatia
dimensiunii particulelor fazei dispersate, folosirea de vehicule diferite pentru suspendare).
J. Formularea de vaccinuri sub forma de suspensii;
K. Administrare pe mucoase (oculara, nazala, buco-faringiana, rectala) actiune
locala;
L. Utilizari in medicina veterinara;
M.Pesticide, insecticide, fungicide, ierbicide;
N. Utilizarea unor substante solide insolubile, radioopace, sulfat de bariu 40-60%,
administrat sub forma de suspensie pe cale orala sau rectala;
O. Aerosoli suspensie.
Dezavantajul major
- sistem dispers instabil (energie superficiala libera mare) prin depunere fazei solide;
prezinta importanta fenomenul sedimentarii (reducerea vitezei de sedimentare);
- Sedimentul se poate cimenta prin aglomerare sau prin cresterea cristalelor,
devenind neomogene si redispersandu-se greu.
Suspensie farmaceutica ideala
3
Particulele solide in suspensie:

Sa fie de aceeasi marime (grad de dispersie);
Dimensiuni cat mai mici;
Preparat omogen;
Cu aspect corespunzator;
Fara textura nisipoasa.
Faza dispersata:
- Sa nu separe prea repede din preparat dupa o prealabila agitare;
- Asigurarea prelevarii corecte a dozelor.
o
-
Particulele care se depun:

Sa nu formeze un sediment compact;
Sa se redisperseze usor;
Sa formeze un amestec omogen la usoara agitare.
Suspensia:
- Sa fie suficient de vascoasa;
- Pentru a intarzia formarea sedimentului;
- Dar sa aiba o fluiditate (o curgere usoara prin acul de seringa, la administrare
parenterala).
Factorii care afecteaza proprietatile suspensiilor farmaceutice dependenti
de faza dispersata
I) Dimensiunea particulelor
- Dimensiuni mai mici, suprafata solidului va fi mai mare, viteza de sedimentare va fi
mai mica;
- Gradul de dispersie avansat determina cresterea energiei libere superficiale cu
scaderea stabilitatii termodinamice a sistemului;
Scaderea stabilitatii
cresterea cristalelor.
termodinamice
=>
agregarea
particulelor,
sedimentarea,
Dimensiunea particulelor
- Influenteaza tolerabilitatea;
- Usurinta la administrare;
- Biodisponibilitatea preparatului.
Marimea particulei este definita ca fiind cea mai mica dintre dimensiunile ei liniare.
Tolerabilitatea este importanta pentru suspensiile parenterale sau oftalmice cand
particulele mai mari de 5 micrometri pot da iritatii;

Usurinta la administrare a unei suspensii parenterale depinde de marimea si forma
particulelor, fiind posibil ca acul hipodermic sa se blocheze cu particule mai mari de 10
microni, mai ales daca sunt aciculare.
La preparare, particulele au dimensiuni corespunzatoare, in timp se poate produce
cresterea dimensiunii acestor particule cresterea cristalelor de substanta solida, mai
ales la fluctuatii de temperatura.
Astfel, la cald, solubilitatea substantelor creste, la rece recristalizeaza, marindu-se
dimensiunea cristalelor, mai ales la substantele partial solubile (paracetamol).
CURS 2
In cazul in care, de la inceput particulele suspendate sunt polidisperse (au dimensiuni
diferite), in timp cristalele mai mici se vor dizolva mai repede, solutia devenind
suprasaturata si la racire excesul se depune pe cristalele mai mari, care astfel sa maresc.
O alta cauza a cresterii cristalelor in timp se intalneste si atunci cand exista mai multe
forme polimorfe ale aceleiasi substante, iar in preparat se afla forma metastabila, mai
solubila dar cu tendinta de a trece in forma stabila, mai putin solubila:
- Riboflavina 3 forme polimorfe;
- Aspirina 2 forme polimorfe;
- Hormoni sexuali, barbital, sulfamide si corticosteroizi.
Cresterea cristalelor este intarziata sau impiedicata:
- Prin folosirea de forme cristaline stabile;
- Particule izodiametrice;
- Marirea vascozitatii fazei interne;
- Prin realizarea de suspensii floculate.
II) Sedimentarea
Densitatea solidului este mai mare decat densitatea mediului de dispersie, spre
deosebire de flotarea care apare numai in anumite cazuri.
Viteza de sedimentare este redata de relatia lui Stokes, care exprima viteza de cadere
libera, fara frecare, a unor particule sferice cu raza r si densitatea d1, printr-un lichid cu
densitate d2, sub influenta gravitatiei.
Instabilitatea fizica a suspensiilor
- Particulele solide sedimenteaza in timp;
- Uneori, se formeaza sedimente care se pot cimenta, ulterior greu de redispersat;
- Particulele de substanta medicamentoasa dispersate trebuie sa ramana suspendate
uniform in vehicul;
- O perioada suficienta de timp, permite prelevarea dozei ce trebuie administrata.
V=2/9 X (r(d1-d2)g)/
Suspensiile sunt mai concentrate, particulele solide depasesc 5% din cantitatea totala
a preparatului.
Relatia Higuchi dedusa din ecuatia lui Kozeny de curgere a lichidelor prin medii
poroase
5

Relatia Higuchi abordeaza sedimentarea ca echivalent al curgerii unei faze lichide
printr-o masa poroasa a fazei interne.
- factor de porozitate;
1- volumul fazei interne
III.Fenomenele electrice la suprafata particulelor fazei dispersate
Particulele de substanta solida dispersata intr-un mediu lichid pot avea o sarcina
electrica la suprafata.
Adsorbtia preferentiala a ionilor din lichidul dispersat;
Ionizarea gruparilor chimice de la suprafata particulelor
In absenta miscarii cinetice, sarcina electrica de la suprafata este neutralizata cu ionii
de sarcina opusa prezenti in lichidul dispersat care au o miscare browniana si tind sa
difuzeze in jurul particulelor.
O parte din ionii de semn contrar, antiioni, se fixeaza pe particule si formeaza un
strat monomolecular.
Misca odata cu particulele, ceilalti ioni distribuindu-se in jurul acestui strat.
Ionii cu acelasi semn cu particulele sunt respinsi si sunt redistribuiti in stratul difuz
Stratul dublu al unui Helmholtz (Stern)
Se reduc pe masura ce se indeparteaza de particula
La o oarecare distanta de particule este un punct de neutralizare unde efectele
sarcinii electrice nu se mai simt.
Diferenta de potential dintre sarcina electrica de la suprafata particulelor si acest
punct de neutralizare va reprezenta adevarata sarcina electrica a particulelor - Potentialul
zeta sau electrocinetic al particulelor.
Ca urmare, particulele solide se vor respinge intre ele, iar forta de repulsie va
depinde de grosimea stratului difuz, de valoarea potentialului zeta.
Cu cat potentialul zeta creste:
- Forta de respingere dintre particule este mai mare;
- Sistemul este mai stabil;
- Fiecare particula va sedimenta individual, lent;
- Dar, in timp, se taseaza, expulzand sub actiunea greutatii mediului de dispersie;
- Se stabilesc legaturi fizice sau chimice intre particule;
- Sedimentul se cimenteaza.
IV.Capacitatea de umectare a particulelor solide de catre mediul de dispersie
(proprietati interfaciale S/L)
Dispersarea uniforma a substantelor solide depinde de umectarea si repartizarea
particulelor umectate in sistem.
Particulele liofile: se umecteaza spontan la contactul cu un lichid;
Particulele liofobe: rezistenta particulei la umectare;
Datorita slabei umectari, aerul adsorbit, aderent de particule nu este expluzat,
producand fenomenul de flotare, ce face dificila sau imposibila omogenizarea suspensiei.
Exemplu la introducerea:
- de substante hidrofobe in apa: sulf, sulfamide;
6

- Substantele higrofile in mediu nepolar: oxid de zinc in ulei de parafina.
Umectarea consta in deplasarea unui lichid, gaz de pe suprafata altui lichid sau a unui
solid.
Cand se depune o particula de lichid pe suprafata unui solid, echilibrul picaturii
depinde de rezultanta interactiunii dintre fortele de coeziune dintre moleculele lichidului si
fortele de adeziune dintre moleculele lichidului si suprafata solidului.
Unghiul dintre suprafata lichidului si solidului in punctul de contact se numeste unghi
de contact (masura a umectarii).
Valoarea mica a unghiului de contact arata ca fortele de adeziune intre lichid si solid
predomina si are loc umectarea, valori mari ale unghiului de contact aratand ca fortele de
coeziune ale lichidului predomina.
Cand unghiul de contact este mai mic de 90, are loc umectarea solidului de catre
lichid, deoarece interactiunea dintre solid si lichid este mai mare decat interactiunea
dintre solid si aer.
Umectarea este favorizata de:
- Tensiune superficiala mare a solidului;
- Tensiune superficiala mica a lichidului;
- Tensiune interfaciala solid-lichid mica.
Umectarea nu se produce cand e 180 de grade;
Umectarea se produce greu cand e mai mare de 90 de grade.
Umectarea e perfecta cand e 0 grade.
Pentru au fost facute determinari folosind ecuatia lui Young, valori trecute in tabele
cu teta al solidului, nu fata de apa, ci fata de Solutia sa saturata.
Substanta
aspirina
74
paracetamol
59
lactoza
30
In functie de capacitatea de umectare si dispersare in mediul lichid, substantele
solide, insolubile, se pot clasifica in:
1. Solide insolubile care se umecteaza si care se disperseaza usor (liofile);
2. Solide insolubile care se umecteaza greu (liofobe);
3. Solide insolubile care nu se pot dispersa.
1. Solide insolubile care se umecteaza si care se disperseaza usor liofile (hidrofile)
- Caolin, trisilicat de magneziu, carbonat de magneziu, oxid de magneziu, oxid de
aluminiu;
- Particulele sunt inconjurate de un strat de adsorbtie (mono sau plurimolecular),
(legaturi de hidrogen).
2. Solide insolubile care se umecteaza greu (liofobe, hidrofobe)
- Se formeaza flocoane, aglomerate, se disperseaza dificil;
- Unele substante hidrofobe, prin agitare cu apa formeaza aglomerate mari si poroase
in interiorul lichidului;
7

- Alte substante se ridica si plutesc la suprafata acestora, sub forma unui strat
(floteaza antibiotice insolubile, sulfamide, sulf, corticosteroizi)
- Prin dispersarea unei pulberi hidrofobe intr-un lichid hidrofil, la limita de separare
dintre cele 2 faze se formeaza o tensiune interfaciala mare care nu permite realizarea
unui strat de hidratare;
- Se reduce tensiunea interfaciala intre particule de solid si lichid;
- Agent de umectare adecvat : substante tensioactive, coloizi hidrofili.
3. Solide insolubile care nu se pot dispersa
- Carbonatul de calciu, oxid de zinc;
- Aceste pulberi nu vor ramane in stare de distributie uniforma intr-un vehicul un timp
suficient de lung pentru a asigura prelevarea unei doze corecte;
- Pentru asigurarea stabilitatii suspensiei, se mareste vascozitatea mediului de
dispersie.
Pentru a favoriza umectarea substantelor se folosesc agenti de umectare:
- Substante tensioactive, coloizi hidrofili, solventi miscibili cu apa;
- Substante tensioactive cu HLB 7 -9, care diminueaza SL si L;
- Lantul hidrocarbonat (apolar) se adsoarbe pe suprafata hidrofoba si partea polara a
moleculei se orienteaza catre faza apoasa, formand un film monomolecular.
Teoretic umectarea este completa cand toata interfata S/L este acoperita de un film
monomolecular, cand sedimentarea este lenta, dar redispersarea sedimentului este foarte
grea.
De aceea, in practica, se asociaza agenti tensioactivi cu polimeri hidrofili care
formeaza in jurul particulelor o bariera hidratata care asigura hidratarea.
Concentratia umectantului variaza cu suprafata specifica a substantelor dispersate,
0,1%-0,2% fata de cantitatea de suspensie (polisorbati si spanuri suspensii de uz
intern).
Pentru preparatele de uz extern se folosesc laurisulfatul de sodiu, aerosil OT.
Pentru suspensii parenterale se folosesc pluronici sau lecitina.
Coloizi hidrofili macromolecule naturale, derivati de semisinteza sau de sinteza;
- Formeaza invelisuri multimoleculare strat de solvatare care actioneaza ca o
adevarata bariera hidratata, care asigura umectarea;
- Folosirea de solventi miscibili cu apa: alcool, glicerina, glicoli care reduc L si
L/aer;
- Solventul patrunde usor in porii particulelor deplasand aerul si favorizand
umectarea.
Suspensii defloculate
- Particulele de substanta solide raman ca entitati distincte;
- Sedimentul separa cu o viteza relativ redusa, care depinde de marimea si masa
fiecarei particule;
- Forta electrostatica de repulsie dintre particule, care nu le permite sa se uneasca,
depunandu-se individual;
8

- Cad lent si nu includ intre ele lichidul dispersant, devin compacte, cele din straturile
inferioare tasate de greutatea celorlalte;
- Cimentarea sau caking-ul se datoreaza acestor fenomene:
- Limita sediment/lichid supernatant nu este definita, lichidul supernatant este
opalescent, pentru ca particulele mai fine raman mai mult timp in suspensie;
- Coagularea se poate face prin reducerea potentialului zeta al particulelor la un nivel
la care predomina forta de atractie dintre particule, producand formarea unei mese
compacte cu aspectul cheagului de lapte, greu de redispersat.
Suspensiile defloculate sunt sisteme disperse cu stabilitate redusa, a caror
omogenitate lasa de dorit. Redispersarea sedimentului, intarit si stratificat, se face greu,
sub actiunea curentilor hidrodinamici formati. Acest sediment se desprinde in straturi si
particulele sunt neuniforme. Nu se conditioneaza in recipiente cu muchii sau strangulari,
care opresc fluxul curentilor hidrodinamici.
Avantaje:
- Sedimentarea se face lent, cu viteza mica.
- Daca suspensia are perioada scurta de folosire, riscul de cimentare al sedimentului
este mai mic.
- In farmacie se recomanda aceste suspensii defloculate.
Suspensii floculate
- Stabilitate fizica mai mare, in special al redispersarii sedimentului;
- Particulele solide sunt legate intre ele formand asa numite flocoane
- Aglomerari lejere, agregate slabe de particule;
- Sedimenteaza cu o viteza determinata de marimea si porozitatea lor;
- Legaturi interparticulare forte van der Waals sau London, particule legand si
molecule de vehicul;
- Sedimentarea are loc rapid;
- Sedimentul format este afanat;
- Ocupa un volum insemnat din volumul total al preparatului, incluzand o parte din
vehicul;
- Lichidul supernatant este limpede;
- Delimitarea este neta pentru ca particulele mai mici (coloidale) sunt incluse in
flocoane, sedimenteaza odata cu acestea;
- Sedimentul nu se cimenteaza;
- Sedimentarea fiind rapida, risca sa se produca mai repede decat prelevarea dozelor.
Gradul de floculare
- Se exprima procentual prin raportul dintre volumul sedimentului si volumul initial al
suspensiei;
- Cu cat raportul este mai mare, cu atat gradul de floculare este mai mare;
- Cazul ideal este cand Vu=V0=1;
- V0 este volumul initial al suspensiei, Ho-inaltime suspensie;
- Vu-volumul final al sedimentului, Hu- inaltimea sedimentului;
9

- In practica farmaceutica trebuie realizata o floculare controlata, pentru ca una
exagerata de preparate cu proprietati nedorite, asemanatoare suspensiilor defloculate.
Flocularea controlata
- Controlul marimii particulelor fazei dispersate;
- Folosirea electrolitilor pentru a reduce potentialul zeta;
- Adaugarea de polimeri pentru a facilita formarea de legaturi interparticulare;
- Se realizeaza prin 3 metode:
A. Cu ajutorul electrolitilor;
B. Cu ajutorul substantelor tensioactive;
C. Cu ajutorul polimerilor hidrofili singuri sau asociati cu substante tensioactive.
A. Flocularea cu electroliti:
- Neutralizarea sarcinilor superficiale ale particulelor;
- Particulele nu se mai resping intre ele;
- Scad potentialul zeta pana la limita la care se produce flocularea;
Abilitatea unui electrolit de a produce flocularea depinde de valoarea contraanionului
sau;
- Ionii mono- si bivalenti: citratul, acetatul, fosfatul de sodiu; acestia se folosesc in
concentratii;
a. Care sa dea gradul de floculare dorit;
b. In functie de concetratia fazei solide din suspensie;
c. Si de natura substantelor solide;
- Trebuie avut grija sa nu se depaseasca o anumita valoare a concentratiei
electrolitului, cand se incarca particulele cu sarcini de semn contrar, aparand forte de
respingere.
Flocularea este apreciata:
- Potentialul zeta;
- Prin electroforeza;
- Prin observarea volumului de sediment stabilit prin floculare in vehiculul structurat.
Daca dupa dispersarea si flocularea cu electroliti, suspensiile se amesteca cu un
sistem care are un polimer ce formeaza un vehicul structurat (cu curgere pseudoplastica
sau tixotropa) se formeaza o suspensie stabila.
B. Flocularea cu substante tensioactive
- Substante tensioactive ionice prin neutralizarea sarcinilor de pe particulele
insolubile sau schimbarea sarcinii electrice.
CURS 3
2 clase de tensioactivi:
- ionici cation activi sau anion activi; (anion activi laurilsulfat de sodiu);
- neionici (Tween 80 strat de solvatare in jurul particulelor);
10

C. Floculare cu polimeri hidrofili mucilagii (de celuloza, silicati naturali, gume
naturale guma arabica, guma tragacantha dar ridica o serie de probleme ce tin nu
numai de structura chimica si eventualele incompatibilitati dar si de faptul ca ele pot fi
invadate foarte rapid de microorganisme si de aceea nu se pot folosi in formularea
suspensiilor pe orice cale).
Mecanism de actiune: pornind de la aceste macromolecule, indiferent de structura,
realizeaza o retea filiforma reusind sa adsoarba la suprafata particulele solide, aducandule in starea floculata; se formeaza o retea tridimensionala, realizandu-se o adsorbtie
orientata.
Formularea unei suspensii
Substanta activa substante insolubile sau partial solubile in faza continua;
Mediu de dispersie lichid hidrofil sau lipofil la care se asociaza o serie de vehicule, de
cele mai multe ori hidrofile si care pot prezenta si alt rol (agent umectant, agent de
crestere a vascozitatii), agenti de floculare, agentii de ingrosare tot pentru cresterea
vascozitatii mediului extern;
Substante antioxidante, conservanti antimicrobieni, edulcoranti suspensiile de uz
intern, mascarea gustului neplacut al substantei active si al gustului metalic al unor
substante auxiliare.
Edulcoranti sintetici sub forma de saruri (zaharina sodica) poate influenta procesul
de obtinere al unei suspensii floculate astfel ca trebuie sa stim exact ce concetratie de
zaharina sodica vom folosi.
Zaharoza mai putin utilizata la obtinerea unei suspensii de uz intern, pediatric,
deoarece, din cauza proceselor de hidroliza poate dezvolta un fenomen numit locking
concentrarea la suprafata.
Aromatizanti utilizati pentru suspensiile de uz intern, in general pentru medicatia
pedriatica si nu numai; alaturi de edulcoranti mascheaza gustul neplacut, de cele mai
multe ori gustul amar al ingredientelor.
Agenti de parfumare in suspensiile de uz extern, dermatologic; trebuie folosite
parfumurile care sa nu depaseasca o concentratie de 5% pentru a nu avea efect iritant
asupra pielii.
Valori de pH influentate de calea de administrare folosim parfum cu stabilitate in
domeniul de pH 5,5-6,7, chiar 7. Multe sufera procese de degradare cand apar modificari
de pH.
Coloranti pentru suspensii de uz oral, sau topice; trebuie admisi de MS, in general
mergandu-se pe coloranti naturali dar cateodata si de sinteza; rolul lor e de a crea un
aspect placut si de a creste complianta dar si de a realiza o identificare a suspensiilor,
putandu-se face o diferentiere intre suspensiile ce prezinta un aspect asemanator. Si
colorantii pot fi incompatibili cu o serie de componente. Cand adaugam un colorant
trebuie sa ne mai gandim si ca, atunci cand e adaugat, vorbim si de omogenitatea
amestecului. Daca e distribuit in mod uniform, acest lucru e vizibil si inseamna ca avem
un preparat de calitate.
Agenti modificatori de pH sisteme tampon pe care trebuie sa le folosim la procurarea
stabilitatii fizico-chimice a substantei medicamentoase. Trebuie sa tinem de
11

compatibilitatea acestor compusi cu ceilalti componenti din formula (acid boric, succinic,
malic, acetic etc).
Daca nu exista incompatibilati asiguram si tonicitatea.
Antioxidanti degradare oxidativa scaderea eficacitatii suspensiei, scaderea
vascozitatii, schimbarea caracterelor subiective;
Selectarea antioxidantului se bazeaza pe diferenta de potential intre substanta
medicamentoasa si agentul oxidant.
Practica 2 antioxidanti, agent chelatant sau un agent slab;
Antioxidanti hidrosolubili metabisulfit de sodiu, tiouree, vitamina C;
Antioxidanti liposolubili BHA, BHT, vitamina E.
Conservanti antimicrobieni asigurarea stabilitatii microbiologice;
Materiile prime folosite la obtinerea suspensiilor administrate pe pielea lezata, arsuri,
pielea sugarilor, suspensii cu antibiotice sterlizate inainte de a fi introduse in procesare;
Suspensiile orale si topice trebuie sa fie lipsite de:
- E. coli;
- Pseudomonas aeruginosa;
- S. aureus;
- C. albicans;
- Aspergillus niger;
- Salmonella sp.
Reprezentanti derivatii acidului p-hidroxibenzoic;
- Alcooli, acizi, esteri, saruri cuaternare de amoniu, fenol si derivati, aldehide;
Suspensii orale acid benzoic si saruri, acidul sorbic si sarubi, parabeni;
Suspensii topice parabeni.
Prepararea suspensiilor
F.R.X Metoda generala de dispersare
Substantele solide, aduse la un grad de finete corespunzator scopului si modului de
administrare, se disperseaza in mediul de dispersie lichid printr-o metoda adecvata si se
completeaza la masa prevazuta (m/m).
Suspensiile care se aplica pe plagi, arsuri, pielea sugarilor se prepara prin metode care
le asigura stabilitatea si care permit evitarea unei contaminari ulterioare cu
microorganisme.
Pentru substantele puternic active sau toxice, masa prelucrata sub forma de suspensie
nu trebuie sa depaseasca zona terapeutica maxima pentru 24 de ore.
Dispersarea substantelor active insolubile in vehicul
Maruntirea substantelor active insolubile care asigura un grad de biodisponibilitate
optima, o segmentare minima si aspect uniform si elegant preparatului.
12

Pulverizarea la mojar agenti de umectare (un mucilag un coloid protector sau
agent de ingrosare si o parte din vehicul).
Celelalte componente sunt adaugate dizolvate intr-o parte din vehicul (conservanti,
aromatizanti, edulcoranti), apoi se completeaza la masa totala, apoi omogenizarea finala,
obtinerea unei suspensii uniforme cu aspect corespunzator.
Condensare sau precipitare
Substanta medicamentoasa se precipita din solventi organici:
- Precipitarea substantei medicamentoase prin modificarea pH-ului mediului de
dispersie (ind. suspensii injectabile defloculate de estradiol, insulina retard);
- Estradiolul solubil in solutii alcaline, se adauga solutii slab acide precipitat de
estradiol foarte fin.
Suspensii uscate reconstituibile
Produse de uz oral, aplicate industrial sub forma de :
- Pulberi, granule, asocieri de pulberi cu granule, mai rar comprimate;
- Instabilitatea fizica a substantelor medicamentoase solide, insolubile intr-un mediu
apos;
- La suspensiile uscate se urmareste stabilitatea in faza apoasa pe o perioada scurta,
a unor substante medicamentoase (unele peniciline pentru administrare orala, cu
stabilitate limitata in faza apoasa);
- Suspensiile reconstituibile sunt preferate in medicatia pediatrica unde este
contraindicata administrarea de comprimate si capsule si sunt favorizate tratamentele cu
antibiotice, sulfamide, suspensii care, prin gustul dulce si aromat, cresc acceptabilitatea
din partea pacientului (copil).
Formularea suspensiilor uscate prezinta avantajul reducerii greutatii produsului final,
ce poate atrage si o reducere a costului privind transportul.
Produsul uscat poate fi, ambalat si transportat fara a lua in considerare temperaturile
sezoniere, atat timp cat stabilitatea sa fizica este mai putin influentata de temperaturile
externe in comparatie cu suspensiile conventionale. In suspensiile reconstituibile,
proprietatile fizico-chimice ale substantelor active trebuie sa fie mentinute in faza de
obtinere a pulberii, in timpul reconstituiri suspensiei si pe perioada de administrare.
1. Pulbererea trebuie sa fie omogena, fara aglomerari, pentru a nu rezulta erori in ceea
ce priveste dozajul;
2. Faza de reconstituire a suspensiei, amestecul uscat trebuie sa se disperseze rapid in
apa, care va favoriza cresterea vascozitatii cu o distribuire omogena a particulelor in toata
masa lichidului;
3. Suspensia obtinuta prin agitare de catre pacient trebuie sa prezinte o curgere
corespunzatoare pentru o dozare corecta pe durata administrarii.
Numarul ingredientelor trebuie mentinut la un nivel minim.
13

- Cele mai multe substante medicamentoase prelucrate ca suspensii uscate fac parte
din categoria antibioticelor; amipicilina trihidrat, cefalexin, etilsuccinat de eritromicina,
penicilina V potasica, colistin, tetracicilina, kanamicina, novobiocina.
- Concentratia substantei medicamentoase este de obicei stabilita pentru o doza
pediatrica intre 0,125-0,500 mg antibiotic pentru 5 mL suspensiel
- Substantele auxiliare trebuie sa realizeze o functie necesara pentru produsul final;
- O metoda obisnuita pentru reducerea numarului de componente este de a folosi un
ingredient care sa indeplineasca mai multe functii;
- Zaharoza poate detine 2 sau 3 functii (diluant, edulcorant, agent de vascozitate);
- Suspensiile partial floculate cu ajutorul polimerilor.
- O marime optima a particulelor pentru realizarea actiunii biologice;
- Viteza de dizolvare la suprafetele de separatie dintre faze (in solutie apoasa si in
alte lichide care sa imite fluidele biologice);
- Omogenitatea raportului fazelor solide si lichide;
- Proprietatile de reconstituire;
- Stabilitatea amestecului; posibilitatea de separare in faza solida;
- Proprietati de coeziune si de curgere;
Substantele auxiliare
Agent de vascozitate (suspendare), de umectare, umectant, aromatizant, colorant,
sistem tampon, conservant.
In cazuri speciale, numarul de ingrediente creste cu: agent de floculare,
antiaglomerant (anti-caking), diluant solid, antispumant, dezagregant si lubrifiant (in cazul
granulelor sau comprimatelor).
Agentii de suspendare trebuie sa se disperseze cu usurinta printr-o agitare in timpul
refacerii suspensiei, in apa rece.
Concentratia necesara dintre fiecare agent de suspendare pentru o redispersare
usoara este stabilita prin experimentari individuale.
Metilceluloza si silicatul de aluminiu si de magneziu au fost folositi in formularea
cefalexinului si in formularea etilsuccinatului de eritromicina, fara a fi recomandati in mod
special.
Combinatia celulozei microcristalinei cu carboximetilceluloza sodica este un agent de
suspendare utilizat in astfel de preparate.
Gumele naturale, arabica si tragacantha au fost folosite ca agenti de vascozitate in
suspensiile uscate.
Mucilagiile de tragacantha sunt foarte vascoase si nu sunt folosite pentru a suspenda
particule cu densitate mare.
Un dezavantaj al acestor produse naturale este variatia culorii si a vascozitatii.
Guma xantan biopolizaharida cu masa moleculara mare, produsa prin fermentatie
microbiana, prin biosinteza carbonatilor cu Xanthomonas campestris;
Nu prezinta variatii, vascozitatea este independenta de pH si de temperatura.
Agenti de umectare se asociaza unei formulari pentru umectarea fazei solide,
insolubile si asigura reconstituirea suspensiei in apa.
14

Substantele hidrofile sunt usor umectate de catre un vehicul apos, fara interventia
unui umectant.
Umectarea substantelor hidrofile se poate imbunatati prin adaugarea substantelor cu
proprietati tensioactive.
Tweenul 80 este un agent de umectare frecvent utilizat in concentratii de 0,1% fiind
neionic este compatibil cu substante anionice si cationice.
Laurisulfatul de sodiu este folosit ca agent umectant anionic, dar e incompatibil cu
substantele cationice.
Adaugarea de polimeri (PVP, derivati hidrosolubili de celuloza sau amidon) in
formularea granulelor imbunatatesc umectarea si formarea suspensiei, cu o distributie
uniforma a particulelor insolubile.
Edulcorantii, aromatizantii, colorantii sau componentele care se includ in preparatele
orale pentru a creste gradul de acceptabilitate de catre pacienti.
Sisteme tampon, conservantii, agenti desicati
In anumite cazuri se recomanda adaugarea se substante care realizeaza stabilitatea
suspensiei prin prezenta unor sisteme tampon.
Sistemele tampon sunt folosite pentru a mentine pH-ul optim de stabilitate, necesar
tuturor comprimatelor;
Prezenta conservantilor in formulele de pulberi si granule multidoze este necesara
pentru a evita dezvoltarea microorganismelor in mediu lichid.
Alegerea conservantilor in suspensiile uscate este limitata deoarece majoritatea
acestora prezinta o solubilitate scazuta (acid sorbic, nipaesteri).
Benzoatul de sodiu si propionatul de sodiu sunt folositi curent in suspensia uscata.
Curgerea dificila a pulberii, ca si formarea unor aglomerari de particule in stare uscata
pot fi cauzate de absorbtia umiditatii.
Agentii desicati (silicagel) indeparteaza umiditatea, separa particulele uscate si previn
unirea in aglomerate.
Pulberile suspendabile
Procedeul cel mai des utilizat in obtinerea unor astfel de suspensii este prin
intermediul pulberii formate din toate ingredientele ce constituie formula amestecului
uscat.
In prima faza de amestecare se vor asocia substante in cantitate mica, cu o parte din
ingredientul predominant al pulberii finale (dispersarea umectantului, adsorbtia unor
cantitati de uleiuri volatile pe suprafata unei pulberi diluate)
In a doua etapa se continua amestecarea ingredientelor ramse.
Avantajele pulberii ca forma de obtinere a suspensiei sunt:
- Stabilitatea chimica mare;
- Umiditate foarte scazuta;
- Echipament si energie minima.
Principalul dezavantaj al pulberilor este omogenitatea scazuta la refacerea suspensiei.
15

Curs 4. 13.03.2013
Granulate pentru suspensii
Procedeul de a realiza suspensii prin dispersarea granulatelor intr-un solvent este
practicat in cazul cand amestecul de pulberi nu poate rezulta o suspensie, fiind
dispersata, omogena si stabila.
Metoda granularii cuprinde etapa de obtine a amestecului de pulberi din substanta
activa, insolubila si substante auxiliare (umectanti, diluanti, edulcoranti).
In a doua faza, granulatele se obtin prin granulare umeda, folosind ca lichid de
granulare apa sau o solutie medicamentoasa.
Substanta medicamentoasa poate fi adusa in amestecul de pulberi ca o solutie de
aglutinare sau poate fi transformata in suspensie in fluidul de granulare.
Granulatele formate cu ajutorul granulatoarelor sunt uscate in etuve, camere de
uscare, la temperatura de 50-60C. Granulatele astfel uscate sunt, apoi, selectionate intrun sistem de site vibratoare sau intr-un granulator oscilant pentru a indeparta pulberea si
granulele necorespunzatoare.
Se prezinta sub forma de fragmente sferice, cilindrice, vermiculare, uniforme care,
dispersate in volumul de solvent, formeaza suspensia.
Avantajele granulatului fata de o pulbere sunt:
- Caracteristici de curgere imbunatatite;
- Capacitate de separare limitata (particulele mari fata de cele mici);
- Redispersarea omogena in solvent;
Dezavantajele constau in:
- Echipamentul complex, consumul de energie si efectele lichidului de granulare si ale
temperaturii asupra stabilitatii preparatului.
Asocierea granulatelor cu pulberi
In cazul unor substante termostabile se recurge la o granulare a componentelor
rezistente la temperatura de 50-60C si, apoi, amestecarea cu ingredientele cu stabilitate
mai mica (pulberi).
Granulatele se pot obtine prin metoda clasica, in granulatoare, sau prin pulverizare in
pat fluidizat.
Dezavantajul metodei consta in lipsa uniformitatii dintre substantele sub forma de
pulbere si granulate, ceea ce necesita un control riguros al prezentei diferitelor fractiuni
ce constituie amestecul.
Comprimate pentru suspensii
Prin tehnologia specifica obtinerii comprimatelor se realizeaza comprimate care contin
substante insolubile si agenti necesari unei suspensii.
La administrare, comprimatul se transforma in suspensie prin agitare cu apa.
Produsul reconstituit ca suspensie lichida are valabilitate 14 zile.
Conditionarea suspensiilor reconstituibile
16

Pulberile, granulatele si comprimatele sunt conditionate in plicuri termosudabile,
flacoane de sticla sau material plastic.
Prin dispersare (agitare) in vehiculul prevazut se obtine suspensia care poate constitui
o doza ce se administreaza imediat, sau mai multe doze cu limita de utilizare (24 ore-8
zile la 4 C).
Solventul se poate asocia flaconului cu produsul conditionat in pulbere sau granulat
sau se indica utilizarea unui volum precis de apa cu o masura atasata medicamentului.
Controlul stabilitatii suspensiilor uscate
1. Stabilitatea chimica a componentelor (substanta medicamentoasa, conservanti) pe
o durata scurta de timp, atat in faza uscata cat si in suspensia finala;
2. Influenta temperaturii asupra marimii particulelor, degradarii substantelor,
cresterea solubilitatii substantei active etc;
Fluctuatiile de temperatura si umiditate (in timpul pastrarii produsului uscat) pot
influenta curgerea amestecului solid (pulbere sau granulat sau formarea de agregate greu
dispersabile).
3. Capacitatea de curgere a preparatului se apreciaza prin unghiul de repaus.
Determinarea consta in turnarea pulberii pe o suprafata orizontala, formand conuri cu
unghiuri de pana la 38 grade, la o curgere foarte buna; intre 38 si 42 curgere buna;
peste 42 curgere redusa.
O pulbere cu curgere buna va avea tendinta de aplatizare in loc sa formeze conuri pe
verticala.
4. Suspensiile reconstituite in flacoanele originale trebuie sa pastreze un continut de
substanta activa de cel putin 90% dupa 14 zile de depozitare la frigider.
Stabilitatea fizica a suspensiei reconstituite in stare lichida ridica mai putine probleme,
deoarece se presupune ca este suficient un timp de 14 zile pentru verificarile respective.
5. Raportul de sedimentare se determina in conditii de temperatura diferita; intre 2 si
30C si 37-45C.
Determinarile la diferite temperaturi pot releva schimbari de vascozitate sau de
solubilitate ale substantei active suspendate.
6. Influenta luminii este studiata asupra formei solide cat si asupra suspensiei finale.
7. Procesul de reconstituire a suspensiei este diferit de la pulbere la granulate si
comprimate.
Pulberea trece prin faza de umectare, imersie (scufundare) si apoi dispersare a
particulelor in volumul lichidului.
La granulate si comprimate, aceste faze se desfasoara concomitent.
Dispersarea particulelor initiale este favorizata de umectanti si polimeri hidrofili
prezenti in formulare.
Controlul calitatii suspensiilor conventionale
1. Caractere macroscopice, caractere vizuale
A. Aspect suspensiile sunt preparate fluide, opace, omogene, dupa agitare;
17

Formele solide (pulberi suspendabile, granule, comprimate) trebuie sa formeze extempore o suspensie omogena, prin agitare, cu o cantitate adecvata de apa sau alt
vehicul.
Suspensiile injectabile, dupa agiare 1-2 minute, trebuie sa fie omogene si fara
reziduuri fixate pe fundul si pe gatul fiolei sau al flaconului, pot prezenta un sediment usor
redispersabil la agitare.
B. Omogenitate si stabilitate
Suspensiile pot sedimenta in timp, dupa agitare 1-2 min, trebuie sa se redisperseze si
sa-ti mentina omogenitatea pe durata administrarii (FRX).
Suspensiile injectabile proba de pasaj, acul de seringa nr 16;
C. Consistenta suspensiile sunt forme farmaceutice lichide sau de consistenta
vascoasa variabila;
D. Culoarea caracteristica pentru componente asociate (FRX).
Caractere olfactive;
Caractere tactile dupa etalarea pe dosul mainii se poate preciza:
- La atingere o senzatie de textura rugoasa sau de pulbere fina;
- O aderenta mai mica sau mai mare a suspensiei pe piele.
Examenul microscopic si distributia granulometrica
Se determina:
- Marimea, forma si omogenitatea repartitiei substantelor medicamentoase solide
insolubile;
- Verificarea absentei unor particule anormale in suspensie sau a bulelor de aer.
Marimea particulelor se determina conform FRX prin examinarea la microscop, a unei
cantitati de 10 mg preparat, intins in strat subtire pe lama;
90% dintre particulele suspendate nu trebuie sa depaseasca diametrul de 50 de
microni si numai 10% din particule pot atinge pana la 180 microni.
Pentru suspensiile injectabile trebuie sa treaca in acul de seringa nr 16;
La suspensiile oftalmice, 90% < 25 microni; 10%<50 microni.
Marimea particulelor si distributia granulometrica metoda cernerii prin set de site
standardizate.
O determinare mai exacta se face cu dispozitivele electronice contorul Coulter.
Suspensia este trecuta printr-un orificiu ingust, particulele fiind numarate prin
inregistrarea numarului de intreruperi a unei raze de lumina sau schimbarile din
conductibilitatea electrica a sistemului.
Tot pentru determinarea dimensiunii particulelor se foloseste difractia cu laser.
Teste de stabilitate
Pentru determinarea stabilitatii fizice a suspensiilor se determina:
- Viteza de sedimentare, volumul de sedimentare;
- Gradul de floculare (beta);
- Usurinta de redispersare.
18

Viteza de sedimentare este masurata cu balanta de sedimentare care inregistreaza
marirea greutatii sedimentului ce se depune in timp (Sartorius).
Volumul de sedimentare (F) se masoara si se compara cu volumul intitial al suspensiei
la anumite intervale de timp (5, 10, 15, 30 min; 1, 3, 6, 12, 18, 48 si 72 h);
Pe baza valorilor obtinute se calculeaza curbele de sedimentare;
Grafic, in functie de timp, pentru o serie de probe, prin reprezentarea raportului intre
volumul final al sedimentului si volumul initial al suspensiei se poate aprecia dupa panta
fiecarei curbe care suspensie are cea mai mica viteza de sedimentare.
Gradul de floculare beta este folosit pentru aprecierea sedimentarii suspensiilor
floculate.
Raportul intre volumul ultimului sediment al suspensiei floculate si volumul ultimului
sediment al aceleiasi suspensii care a fost defloculata.
Expresie a cresterii volumului de sedimentare, ca rezultat al sedimentarii.
Centrifugarea suspensiei maresc viteza de sedimentare dar nu permit previziuni
corecte asupra comportarii suspensiilor, distrugandu-se structura suspensiilor floculate.
Potentialul zeta forta care determina respingerea dintre particulele solide intr-un
sistem dispers.
Informatiile referitoare la sarcina electrica a particulelor si potentialul electrostatic;
Acest parametru caracterizeaza suspensiile floculate sau defloculate, eficienta
agentilor de floculare, indica modificari de stabilitate in timpul depozitarii.
Teste de imbatranire a suspensiilor pentru determinarea gradului de stabilitate a
suspensiei la temperatura obisnuita, in paralel cu teste de imbatranire facute la cald:
- Cicluri de cateva ore la 40C, urmate de inghetare;
- Cicluri realizate pe e perioada de cateva minute pentru valorile extreme;
Analiza reologica sisteme floculate
O suspensie ideala trebuie sa prezinte o vascozitate aparent inalta, la valori mici ale
vitezei de forfecare, permitandu-se o depunere lenta a particulelor solide, sau prealabil
mentinerea in suspensie in timpul repausului.
Suspensia trebuie sa aiba o vascozitate aparent mica, la forta de forfecare mai mare
(prin agitare), incat poate fi prelevata usor si corect doza.
Important fiind faptul ca dupa prelevarea dozei, in repaus sa se refaca repede
vascozitatea inalta structura initiala a suspensiei;
Preparatul dezvolta tixotropie destructurare reversibila dependenta de timp
(suspensie de uz intern);
Curgere plastica preparatul se comporta ca un corp solid pana la atingerea valorii
prag a fortei de forfecare.
Suspensii de uz extern dermatologice
- Consistenta in repaus, etalare usoara, fara efort excesiv, dar nu asa de fluid incat sa
curga de pe suprafata aplica (curgere plastica);
19

Suspensie injectabila proba de pasaj, presiune moderata, sistem pseudoplastic
(vascozitate crescuta in repaus, vascozitate mica in timpul agitarii).
Sisteme defloculate curgere newtoniana, plastica, determinata de faza continua;
La concentratii crescute ale fazei dispersate, particulele vin in contact, sistemul are o
curgere dilatanta (comportare nenewtoniana).
FORME FARMACEUTICE BIOADEZIVE
Preparate farmaceutice lichide, semisolide sau solide obtinute prin dispersarea
substantelor active in substante auxiliare, care adera de un tesut biologic, destinat
administrarii pe piele si pe mucoase pentru o actiune locala sau sistemica.
Adeziunea stare fizica in care 2 faze condensate se afla mentinute in contact strans
pentru o perioada prelungita de timp prin intermediul unor forte interfaciale.
Aderenta o faza adera la o alta faza prin intermediul suprafetei de contact.
Bioadeziune- o componenta este de natura biologica (substrat biologic); a 2a
componenta bioadeziva forma farmaceutice;
Adeziunea unui polimer natural sau sintetic de un tesut biologic (strat mucos sau strat
de celule epiteliale) in prezenta de apa, pentru o perioada prelungita de timp, prin forte
interfaciale.
Substrat biologic
Bioadeziune pe piele dermadeziune;
Bioadeziune pe mucoase mucoadeziune;
Bioadeziunea pe celule citoadeziune.
Exemple de polimeri care pot fi folositi pentru obtinerea formelor farmaceutice
adezive,
in
special
mucoadezive:
acacia,
acid
alginic,
carbomeri,
hidroximetilpropilceluloza (HPMC), hialuronat de sodiu, pectine, polivinilpirolidona (PVP),
alcool polivinilic (PVA), tragacantha.
Bioadeziune si absorbtia medicamentelor
Adeziunea medicamentelor bioadezive la membranele mucoaselor duce la o crestere
in concentratia medicamentului la situl lui de actiune.
Caracteristicile polimerilor bioadezivi:
- Flexibilitate;
- Hidrofilie;
- Legaturile de hidrogen;
- Greutate moleculara mare;
- Tensiune de suprafata.
Formulari bioadezive semi-solide:
- Geluri;
- Filme.
20

Formulari bioadezive lichide:
- Lichide vascoase;
- Lichide formatoare de gel.
CURS 5, 20.03.2013
Tinte pentru formularile bioadezive:
1. Ochiul ochiul este unul dintre cele mai importante si complexe organe ale
corpului;
2. Cavitatea nazo-faringiana;
3. Mucoasa bucofaringiana;
4. Mucoasa sublinguala;
Avantajele medicamentelor bioadezive bucale:
Facilitatea la administrare si terminarea terapiei in urgente;
Permit localizarea medicamentului pentru o perioada lunga de timp;
Pot fi administrate pacientilor cu traume si inconstienti;
Ofera o cale excelenta pentru sistemul de administrare al medicamentului care
trece de primul pasaj, oferind o biodisponibilitate mare.
Limitari:
Medicamentele instabile la pH bucal nu pot fi administrate;
Medicamentele care irita mucoasa sau au un gust neplacut sau amar sau un miros
evident nu pot fi administrate pe aceasta cale;
Pot fi administrate numai medicamentele in doze mici;
Pot fi administrate numai medicamentele care sunt absorbite prin difuziune pasiva;
Se poate impune restrictia mancarii si bauturii;
Exista o posibilitate ca pacientul sa inghita medicamentul;
Hiperhidratarea poate duce la o suprafata alunecoasa si integritatea structurala a
formularii poate fi intrerupta de catre gonflarea si hidratarea polimerilor bioadezivi.
5. Pielea;
Exemple: Voltarol Emulgel; Feldene; Evorel.
6. Mucoasa vaginala;
7. Mucoasa rectala (ex.: Anacal, Germolods, Preparation H)
21
Forme farmaceutice semisolide pentru aplicatii cutanate

- Sisteme disperse microeterogene structurate (geluri plastice pentru aplicare
cutanta);
Preparate semisolide pentru aplicatii cutanate FRX, Supl 2004
- Preparate semisolide pentru aplicare cutanata pentru o eliberare locala sau
transdermica a SA sau pentru actiunea lor protectoare sau emolienta;
Preparate semisolide pentru aplicatii cutanate:
- Sunt constituite dintr-o baza de unguent simpla sau compusa, in care sunt
dispersate sau dizolvate una sau mai multe SA;
Preparate semisolide (FRX, Sup 2004):
- Unguente;
- Creme;
- Geluri;
- Paste;
- Cataplasme;
- Plasturi medicinali.
- Unguentele sunt considerate geluri cu capacitate de deformare plastica sistem
dispers in care faza solida este dispersata coloidal in faza fluida si in care sunt incluse SA
(prin dizolvare, suspendare sau emulsionare);
- Cele mai multe unguente au acest caracter de gel, fiind constituite dintr-un schelet
lax, alcatuit din faza solida in care este inclusa prin adsorbtie sau retinuta mecanic faza
lichida;
- Structura de gel poate fi distrusa in urma actiunii unor forte mecanice sau termice,
cand preparatul se fluidifica, fiind de dorit ca dupa incetarea acestor forte, reteaua de gel
sa se regenereze, sa aiba proprietati tixotrope;
Pomade au puncte de topire mai mare decat temperatura corpului;
- Se inmoaie prin frecare;
- Formeaza un strat superficial gras;
Creme preparate semisolide polifazice, unguente, emulsii;
- Faza hidrofila mai mare de 10% pana la 80-90%;
- Actiune racoritoare, emolienta, decongestiva;
- Grade diferite de ocluzivitate.
Paste preparate semisolide polifazice (unguente, suspensii);
- Cantitate mare de pulberi foarte fine, insolubile (mai mare de 25%), intre 30-70% in
excipienti lipofili (paste grase) sau hidrofili (paste apoase);
- Consistenta mai mare ca a unguentelor;
- Nu se topesc la temperatura corpului;
22

- Formeaza un film gros protector.
Geluri preparate semisolide obtinute din polimeri care gelifica in solutii, peste
anumite concentratii;
- Tip de polimer si vehicul geluri hidrofile, lipofile;
- Capacitatea de intindere pe piele sau mucoase;
- Formeaza un film continuu;
Cataplasme baza hidrofila care retine caldura;
- Sunt dispersate SA lichide sau solide;
- Sunt plasate prin sprayere in strat gros pe un suport adecvat si incalzite inainte de a
fi aplicate pe piele;
Emplastre medicamentoase preparate flexibile cu una sau mai multe SA aplicate pe
piele;
- Baza adeziva, colorata;
- SA sunt etalate in strat uniform pe un suport adecvat fabricat dintr-un material
natural sau sintetic;
- Stratul adeziv este acoperit cu un strat protector (forme farmaceutice
presosensibile).
Gelatine (forme presosensibile) preparate semisolide obtinute din gelatina si glicerol;
- Se aplica pe piele sau pe mucoase;
- Au actiune de lubrefiere;
- Pot fi folosite ca pansamente compresive peste bandajul fixator;
Cerate preparate semisolide obtinute din excipienti grasi cu un continut ridicat de
ceara de albine sau parafina in amestec cu uleiurile vegetale;
- Consistenta tare;
- Punct de topire ridicat;
- Cerat Cao Sao Vang, unguent cu galbenele;
Glicerolate geluri hidrofile preparate semisolide;
- Pe baza de hidrogel de amidon si glicerol;
- Actiune emolienta;
- Pot contine si substante medicamentoase;
Forme farmaceutice semisolide:
- Preparate topice;
- Preparate de uz topic;
- Sisteme farmaceutice topice;
- Forme farmaceutice pentru aplicare locala;
- Forme dermice;
- Forme farmaceutice cutanate;
- Forme de uz dermatologic;
- Unguente;
- Forme farmaceutice bioadezive semisolide.
Administrarea unguentelor
- Efecte fizice: protectoare, lubrifiante, emoliente, agenti de uscare;
23

- Efecte specifice substantelor medicamentoase: actiune locala suprafata, in
profunzime ale tesutului sau actiune generala sau sistemica.
Avantajele utilizarii administrarea medicamentului la nivelul procesului patologic
(terapie localizata, concentratia SM, fara riscul unor efecte toxice asupra altor organe);
- Capacitate mare de eliberare la nivelul suprafetei epiteliale;
- Bioadeziunea presupune tintirea medicamentului pe situsurile respective;
- Efect optim in penetrarea SM prin diferite structuri ale pielii, folosind excipient
adecvati;
- Cresterea timpului de remanenta la nivelul zonei tratate;
- Cresterea procesului de absorbtie al SM;
- Realizarea unui efect sistemic;
Dezavantaje:
- Actiune ineficienta a unor SM la nivel dermic;
- Aparitia unor efecte secundare nedorite.
Clasificarea unguentelor:
A. Criterii de formulare:
- Unguente magistrale;
- Unguente oficinale;
- Unguente industriale.
B. Natura bazei de unguent:
- B.1. Unguente cu baze anhidre functie de afinitatea fata de apa, nu contin
obligatoriu o faza unica;
1.1.
Baze de unguent hidrofobe baze grase, anhidre, lipofile, nu absorb apa;
Reprezentanti: HC, baze de silicon, lipogeluri (grasimi sau uleiuri vegetale gelificate,
naturale sau semisintetice, ceruri);
1.2.
Baze de absorbtie: baze de unguent lipofile + componente amfifile (1+2
emulgatori);
1.2.a. baze de absorbtie tip H/L;
Emulgator esteri de sorbitan, monogliceride, alcooli grasi superiori;
Exemple: lanolina, eucerina, unguente emulsii H/L;
1.2.b. baze de absorbtie tip L/H baze emulgatoare (emulgator + coemulgator);
Exemple: vaselina + parafina lichida + ceara emulgatoare (cetilstearilsulfat de sodiu
+ alcool cetilstearilic), unguent cetomacrogol emulgator (cetomacrogol 1000 eter al PEG
cu alcool cetilstearilic + alcool cetilstearilic);
- Unguente emulsii L/H, creme lavabile.
Diferente intre bazele oleaginoase si cele absorbabile:
Compozitie: compusi oleaginosi
baza oleaginoasa + surfactanti apa in ulei;
Continut in apa: anidru
anhidru;
Afinitate pt apa: hidrofob
hidrofil;
Capacitate de etalare: dificila la ambele;
Capacitatea de spalare: nu se spala la ambele;
24

Stabilitate: uleiurile o scad, hidrocarburile o au mai mare;
Potentialul de incorporare a medicamentului: solide sau uleiuri (solubile doar in ulei) si
solide, uleiuri si solutii apoase (cantitati mici);
Potentialul de eliberare al SA: scazut; scazut dar mai mare decat la cele oleaginoase;
Ocluzivitate: da la ambele;
Intrebuintari: protectori, emolienti, vehiculi pentru medicamente hidrolizabile
si
protectori, emolienti, vehiculi pentru solutii apoase, solide si medicamente nonhidrolizabile;
Exemple: petrolatum alb;
1.2.c. Baze hidrosolubile baze anhidre, miscibile cu apa;
Exemple: unguent pe baza de macrogoli;
- Geluri neapoase pa baza de etanol, glicerol sau propilenglicol;
B.2. Unguente cu baze hidratate diferite baze de unguent, emulgatori, proportii
diferite de apa.
B.2.1. sisteme emulsionate
2 faze lipofila si hidrofila, stabilizate cu ajutorul emulgatorilor;
- Consistenta semisolida, creme;
- Reprezentanti: - sistem de tip L/H baze de absorbtie hidratate, creme hidrofobe;
lanolina hidratata, unguent cetilic hidratat, cold-creme;
- Sistem tip L/H creme hidrofile, lavabile: cuplu de emulgatori (agent hidrofil in
proportie mare si un agent lipofil coemulgator).
Curs 6, Tehnologie Farmaceutica 27.03.2013

Formularea unguentelor
- Identificarea afectiunii, stadiul acesteia
- Zona de tratat piele, mucoase, lezate sau nu, acoperite de par sau nu
- Nivel suprafata pielii, strat cornos, epiderma viabila, derm, anexele pielii, circulatia
sistemica
- Regiunea corpului pielea capului, trunchi, picioare, unghii, fata, mucoase
- Starea pielii si caracteristicile afectiunii
Penetrarea medicamentelor administrate topic

Factorii care influenteaza penetrarea medicamentelor administrate topic si implicit
biodisponibilitatea si actiunea formei farmaceutice sunt reprezentate de:
- Piele
- Substante active
- Baza de unguent
25

Absorbtia prin piele este un proces complex dinamic, orice modificare a acestor
factori, care se pot influenta reciproc, poate schimba fluxul substantelor active in traectul
cutanat
Proprietatile ideale ale formelor dozate semisolide
1. Proprietati fizice
- Textura neteda
- Aspect elegant
- Nehigroscopic
- Sa nu fie gras
2. Proprietati fiiziologice
Neiritante
Sa nu irite membrana si sa nu afecteze functiile pielii
Sa fie miscibile cu secretiile pielii
Sa fie hipoalergenic
3. Proprietatile la aplicare
- Sa se aplice usor iar eliberarea s.m. sa fie eficienta
- Sa fie indepartat usor prin lavare
Structura pielii: proprietati
- Pielea este cel mai mare organ al corpului si are rol de bariera protectiva, senzitiva
si cu rol imunologic
- Structura: epiderm, derm, hipoderm ( tesut subcutanat)
- Epiderm = strat cornos+ epiderm viu (keratinocite, melanocite, celule Larngrhans
celule imune)
- Derm si hipoderm tesut conjuctiv, vase de sange, vase limfatice
Pielea intervine prin urmatoarele caracteristici biologice

VARSTA PIELII varsta individului, permeabilitatea scade cu varsta
CONDITIA PIELII starea in care se afla pielea
Pielea intacta este o buna bariera: daca este afectata de diferiti agenti sau
factori( cum ar fi substantele vezicante, acizi sau alcooli) se pot produce leziuni, abraziuni
sau dermatite care favorizeaza penetrarea
Pielea este inflamata, cu pierderea stratului cornos si alterarea cheratinizarii,
permeabilitatea creste
Pielea este ingrosata si sau are formatiuni de solzi ( ca in cazul ihtiozei)
permeabilitatea sa descreste
26

LOCUL DE APLICARE SI MARIMEA ACESTUIA
- Influenteaza permeabilitatea in functie de grosimea si natura stratului cornos si de
densitatea anexelor de pe suprafata pielii
- Pentru aplicarea hiosciaminei in preparate topice cu actiune sistemica se utilizeaza
regiunea postauriculara, unde stratul cornos este mai subtire si mai putin dens, cu mai
putine glande sudoripare si sebacee si multe capilare care cresc temperatura cu cateva
grade (respectiv 4-5 grade)
METABOLISMUL PIELII ( in piele sunt metabolizati unii hormoni steroizi) poate
determina eficacitatea terapeutica a preparatelor in special a prodrogurilor
EFECTUL CIRCULATOR = cresterea fluxului sanguin poate reduce timpul in care subst
activa penetranta ramane in derm si astfel creste gradientul de concentratie al
transportului prin piele (acest efect este de obicei neglijabil)
O piele congestionata are o absorbtie superioara (modifica bariera cutanata).
DERMATITE ACUTE
- Inflamatii sau vezicule
- Proces eritematos exudativ
- Preparate cu efect calmant, racoritor, sicativ
Forme farmaceutice
- Solutii, suspensii, emulsii, hidrogeluri, unguente L/H, geluri, unguente suspensii
apoase, pulberi
DERMATITE CRONICE
- leziuni uscate, acoperite cu cruste
- scuame, fisuri, prurit
- tratament oclusiv, sa favorizeze hidratarea, reducerea pierderilor de apa
- produse lipofile, hidrofile cu efect oclusiv
- pansamente oclusive, lipogeluri, paste grase, baze de absorbtie, baze emulgatoare
DERMATITE SUBACUTE
- suspensii, emulsii L/H sau H/L
TRATAMENT SUPERFICIAL
- formarea unui film continuu, protector la suprafata epidermei
Substantele active din produsele dermatologice de suprafata:
Absorbtia radiatiei UV (unguente ecran antisolare)
Ocluzia stratului cornos (unguente protectoare care impiedica evaporarea apei
asigurand hidratarea si elasticitatea pielii)
27

Preparate cu antiseptice, antibiotice sau deodorante care distrug microorganismele
de la suprafata pielii
TRATAREA STRATULUI CORNOS
- strat cornos elasticitate ( lipide, substante higroscopice, umiditate)
- Rehidratarea stratului cornos
- Indepartarea chimica a tesutului ingrosat (emoliente, agenti cheratolitici)
- Efect emolient preparate care contin acizi grasi si esteri ai acestora, formarea unui
film impermeabil la apa
- Medicamente cheratolitice acid salicilic, sulf lizarea structurii proteice
cheratinoase
TRATAREA ANEXELOR PIELII APARATUL PILOSEBACEU SI GLANDELE SUDORIPARE

- Antiseboreice, depilatoare, antiperspirante
- ANTISEBOREICE substante degresante 9alcool, tensioactivi), astringente (acid
tartric, acid citric, acetic), cheratolitice (acid saliclic) reducatoare (cistina, cisteina)
- ANTIPERSPIRANTE modificarea chimica reversibila a glandelor sudoripare, saruri
solubile de Al, Zn
- Tratamentul infectiilor cu antibiotice cu actiune topica: tetraciclina, eritromicina,
neomicina
- Depilatoare cu (BaS),( SiS2) sau tioglicati
- Infectii fungice (unghii, strat cornos, par) preparate cu clotrimazol, tiabendazol,
miconazol
TRATAMENTUL EPIDERMULUI VIU SI PORTIUNEA SUPERIOARA A DERMULUI
-
Afectiuni inflamatorii (AINS, AIS)

Dureri provate de arsuri (anestezice locale anestezina)
Pigmentarea excesiva a pielii ( hidrochinona care oxideaza melanina)
Afectiuni premaligne sau maligne ( 5 fluorouracil)
Substantele active influenteaza gradul de penetratie dupa administrarea topica prin

proprietatile lor fizico chimice
-
Forma si marimea particulelor

Solubilitatea
Coeficientul de partitie (partaj) intre faze
Concentratia sa efectiva
Activitatea unor substante active este afectata de:

-
Valoarea pHului
Prezenta unor cosolventi
Actiunea de suprafata
Micelizare
Formarea de complecsi
28

Penetrarea substantelor active se realizeaza prin difuziune pasiva, conform legii lui
Fick.
Posibilele rute ale penetrarii pielii
- Trancelular
- Intercelular
- Prin intermediul foliculului pilos, glandelor sudoripare, glandelor sebacee
Permeabillitate
Legea lui Fick a Difuziei
dQ DAK p
C1 C 2
dt
h
dQ/dT= rata difuziei

A suprafata membranei
h- membrane tickness
D- coeficient de difuzie
K p coeficient de partitie
C1-C2 = diferenta de concentratii a solutului
Proprietati ideale pentru penetrarea s.a.
-
Greutate moleculara < 500 D

O solubilitate adecvata in ulei si apa
Un coeficient de partitie adecvat
Un punct de topire scazut
Potenta medicamentului (maxim 50 mg/zi)
Baza de unguent
- Asigura preparatului caracteristicile cerute
- Consistenta necesara aplicarii topice corespunzatoare
- Vehiculaza substantele active
- Favorizeaza atingerea concentratiei eficiente la locul de actiune
- Poate schimba starea fizica si permeabilitatea stratului cornos (efect oclusiv)
- Creste continutul in umiditate din piele
- Poate imbunatati penetrarea substantelor active
Alegerea bazei de unguent
-
Consistenta convenabila
Etalare buna
Tolerabilitate
Sa nu fie Alergizant
29

-
Sa nu aiba Incompatibilitati cu celelalte componente

Sa faciliteze penetrarea principiilor active in tesuturi
Stabilitate conservabilitate
Sa fie lavabila
Sterilizabila
A) BAZE DE UNGUENT GRASE LIPOFILE, ANHIDRE, HIDROFOBE

CARACTERISTICI
Sunt solubile in ulei si insolubile in apa
Nu se pot indeparta prin spalare cu apa nu sunt lavabile
Nu pot incorpora apa daca nu au in compozitie un component cu proprietati
emulsive
Emoliente
Oclusive
Grase
Neiritante
1. LIPOGELURI AMESTECURI DE TRIGLICERIDE
- Grasimi vegetale sau animale, sau din derivati ai acestora si ceruri
- Consistenta fluida, moale sau solida ( functie de acizii grasi cu care se face
esterificarea)
- Contin si acizi grasi libere, fosfatide, hidrocarburi si vitamine
GRASIMI VEGETALE
Uleiurile vegetale fixe care datorita caracterului nesaturat sunt supuse autooxidarii
Sunt bine tolerate de piele, pentru a le mari stabilitatea si consistenta se pot
hidrogena, obtinand produse cu puncte de topire mai ridicate si mult mai stabile.
Uleiurile hidrogenate au proprietati dermatologice asemanatoare axungiei
- Ulei de ricin hidrogenat, ulei de arahide hidrogenat
GRASIMI ANIMALE
Axungia grasime naturala obtinuta prin topirea tesutului adipos al porcului
( grasimea de pe abdomen-osanza)
- Are o consistenta mai mare si un indice de aciditate mai mic
- Constituita din trigliceride semisolide cu p.t. in jur de 40 grade C; poate incorpora
pana la 15% apa
- Are afinitate fata de grasimile din piele, cedand substantele incorporate
30

Dezavantaj se autooxideaza usor si pentru marirea stabilitatii se adauga
antioxidanti: galatul de propil ( ADEPS SUILLUS CONSERVATUS)
GRASIMI DE SEMISINTEZA
- Esterificarea glicerinei cu acizi grasi obtinuti prin hidroliza grasimilor si a uleiurilor
naturale
- Prin selectaera anumitilor acizi cu o anumita greutate moleculara se obtin gliceride
de consistenta variabila
- Pot fi constituite dintr-un amestec de trigliceride, digliceride si monogliceride
- Acizii grasi fiind lipsiti de duble legaturi, gliceridele de semisinteza sunt stabile si nu
se autooxideaza
- Sunt produse : inodore, incolore, albe, cu compatibilitate fiziologica corespunzatoare
2. GELURI DE HIDROCARBURI
HIDROCARBURI MINERALE
vaselina, uleiul de parafina si parafina solida
sunt obtinute din reziduurile de la distilarea petrolului brut, care este supus mai
intai distilarii la presiune normala, separandu-se gazul, benzina si petrolul
Reziduul este supus unei noi distilari sub presiune redusa, cand separa uleiul de
parafina usor (care este format din ulei fluid) si parafina solida (un ulei de parafina
mediu), ramanand un reziduu din care se obtine vaselina.
VASELINUM ALBUM (FRX)
- Amestec semisolid, mixt, de hidrocarburi saturate, alifatice, ciclice, ramificate si
neramificate, obtinut din petrol, purificata si albita
- Masa alba, cu aspect omogen,filanta, onctuoasa, opaca, in strat gros, translucida in
strat subtire, inodora si insipida, compatibila cu majoritatea s.m
Structura de gel cu 2 faze
1. Faza solida hc. Microcristaline izo si cicloparafine si n-parafine amorfe in
proportie mai mica, care constituie o retea tridimensionala (trichite)
2. Faza lichida parafine lichide cu vascozitate mare, retinuta in retea prin absorbtie
Avantaje
- S.m. solubile se afla in fractiunea lichida a vaselinei, ceea ce explica capacitatea de
cedare pe piele
- S.m. fin pulverizate,, suspendate in vaselina, cedarea este scazuta
- Ductila, capacitate mare de intindere si etalare pe piele, film continuu si uniform
- Inerta fata de s.m. carora le confera stabilitate mare in timp
- Baza de unguent buna pentru subst sensibile la umiditate
31

- Supusa actiunii mecanice sau prin incalzire, isi pierde structura de gel, dar reteaua
gelifica dupa repaus
- Se poate steriliza prin caldura uscata
- Vaselina este inerta chimic, nu se oxideaza, nu saponifica in prezenta substantelor
alcaline
- Are proprietati oclusive, faciliteaza hidratarea pielii
Dezavantaje
- Toleranta scazuta
- Efect iritant
- Nu penetreaza prin piele
- Nu se absoarbe
- Nu are afinitate pentru lipidele pielii
- Nu este lavabila
- Nu este miscibila cu balsamul de Peru, gudroane vegetale, ichtiol
- Nu este miscibila cu uleiul de ricin, solutii apoase, alcoollice sau PEG
- Inactiveaza novobiocina, degradeaza eritromicina
- Prelungeste durata cedarii pentru unguentele cu hidrocortizon, vitamine
liposolubile
- Vascozitatea si consistenta sunt dependente de temperatura
VASELINA ALBA
- Unguente cu actiune de suprafata, de protectie
- NU! tratamentul dermatozelor acute si subacute
- DA! - Dermatoze uscate si keratozice
PLASTIBAZA
- Este un gel artifical, mineral obtinut prin dizolvarea a 5% polietilenei cu greutate
moleculara de 20 000 in ulei de parafina la 130 grade C si racire brusca la 50 grade C
- Gel plastic
- Consistenta stabila, nu-si modifica consistenta la variatii de temperatura
- Se asociaza cu cantitati mari de pulbere
- Baza neiritanta, creeaza o senzatie negrasa
EUCERINA VASELINA COLESTERINATA 5%
- Eucerina si unguentul simplu sunt baze grase, din categoria bazelor de absorbtie
care dau cu apa emulsii H/L
PARAFINA LICHIDA (PARAFFINUM LIQUIDUM, FR X)
( ulei de parafina, ulei de vaselina, ulei mineral)
- Hidrocarburi saturate, lichide, aciclice cu lant drept sau ramificat si
hidrocarburi naftenice cu greutate moleculara mica
- Este un produs fluid prezentand doua sorturi
32

- Usor, cu densitate mica: PARAFINUM PERLIQUIDUM : folosit pentru scaderea
consistentei preparatelor (prin distilare din fractiunea usoara)
- Greu, gros sau vascos cel mai folosit in preparatele dermatologice : Paraffinum
subliquidum
- Lichid incolor, vascos, uleios, inodor, insipid, insolubil in apa si alcool, solubil in eter
si cloroform
- Excipient pentru baze de unguent in asociere cu vaselina, parafina solida, lanolina,
modifica consistenta bazelor de unguent
Parafina
- Este un amestec de hidrocarburi solide, aciclice cu lant drept, cu 22-34 atomi de
carbon, cu
p.t =48-62 grade C, asemanatoare cerii
- Este folosita pentru cresterea consistentei unguentelor
3. SILICONGELURI = GELURI DE SILICONI ( POLISILOXANI)
polimeri sintetici ai Si,, constituite din lanturi din atomi de siliciu si oxigen, celelalte
valente fiind satisfacute de radicalii organici: metil, etil, fenil
Uleiuri de silicone structura liniara si greutate moleculara mai mica
Grasimile de silicona cu structura liniara si greutate moleculara mai mare ca a
uleiurilor
Rezine de silicone cu structura reticulara, ramificata si greutate moleculara mai mica
Cauciucuri de silicone cu structura reticulara au si punti de etilen sau metilen care se
formeaza la obtinerea lor.
Proprietati
- Stabilitate (temperaturi crescute, scazute, lumina)
- Inertie chimica mare
- Rezistenta la aer, agenti oxidanti
- Nu sunt toxice
- Nu au actiune fiziologica
- Se fixeaza pe numeroase tipuri de suprafete, devin hidrofobe
Utilizari
- Excipienti silicone fluide unguente protectoare, hidrofobe
- Materiale de conditionare polimeri de dimetilsiloxani cauciucuri sintetice
busoane, tetine, sonde, tuburi pentru aparatele de transfuzii sanguine
ULEI DE SILICON DIMETILPOLISILOXAN
- Produs lichid cu o gama mai mare de vascozitate datorita gradului de polimerizare
diferit (n)
Proprietati
33

-
Hidrofobie pronuntata
Stabil la temperaturi ridicate
Incolor, inodor
Inert fata de agenti chimici
Lipsit de actiune fiziologica proprie
Se fixeaza pe numeroase tipuri de suprafete, pe care le hidrofobizeaza
Utilizari
- Pot fi emulsionate cu agenti tensioactivi neionici, anionici sau cationici, formand
emulsii stabile L/H
- Preparate de protectie si produse cosmetice
- Acopera epidermul cu un film subtire si durabil fara a modifca sensibilitatea tactila
sau sa stanjeneasca respiratia pielii
- Nu se recomanda cand este necesara o drenare libera sau pe pielea inflamata
- Sunt iritante pentru mucoasa oculara
BAZE DE UNGUENT DE ABSORBTIE ANHIDRE H/L

- Excipienti anhidri care pot emulsiona cantitati mari de apa
- Contin emulgatori cu valor HLB mici
REPREZENTANTI
- Ceruri
- Steroli
- Alcool cetilic, alcool stearilic, alcool cetilstearilic
EMULGATORI
- Monogliceride, esteri ai sorbitanului, alcooli grasi
CURS 7, 03.04.2013
Forme farmaceutice semisolide
Baze de unguent de absorbtie anhidre H/L
- Excipienti anhidri care pot emulsiona cantitati mari de apa;
- Contin emulgatori cu valori HLB mici.
34

Reprezentanti:
- Ceruri;
- Steroli;
- Alcool cetilic, alcool stearilic, alcool cetilstearilic
Emulgatori:
- Monogliceride;
- Esteri ai sorbitanului;
- Alcooli grasi.
Ceruri produse naturale constituite din esteri ai acizilor grasi si ai alcoolilor
superiori; sunt de origine animala (majoritatea) sau vegetala.
Cetaceum (FRX) cetaceu ceara cristalina purificata care provine din cavitatile
craniene si pericraniene ale casalotului Physeter macrocephalus sau spermaceti;
Compozitie:
- Palmitat si miristat de cetil alaturi de esteri ai acizilor grasi superiori nesaturati;
- Este folosit in unguente medicamentoase si cosmetice deoarece confera un aspect
omogen si lucios.
Lanolina Cera lanae, Adeps lanae anhydricus (FRX)
- Ceara obtinuta din secretia care impregneaza lana de oaie;
- Trigliceride din glandele sebacee si ceara provenind din celulele epidermice
cheratinizate;
- Secretia separata de pe lana cu solventi;
- Indepartarea trigliceridelor;
- Rafinare prin neutralizare, decolorare si dezodorizare;
- Este un produs translucid;
- Proprietatile sunt foarte diferite: culoare, miros, compozitie si alte caracteristici
dependente de procesul tehnologic de obtinere si purificare;
- In FRX sunt 2 monografii: lanolina anhidra si lanolina hidratata cu 25% apa.
- Trebuie sa corespunda conditiilor de calitate din FRX:
Punct de picurare;
Indice de aciditate;
Indice de iod mic, avand un numar mic de duble legaturi;
Indice de peroxid important pentru ca alcoolii din lanolina se oxideaza usor;
Indice de apa mare;
Solubilitate in solventi organici: eter, cloroform, acetat de etil.
- Din punct de vedere chimic, contine 4 grupe mari de compusi:
Hidrocarburi 1% - cea mai mica cantitate;
Esteri ai acizilor grasi cu alcooli alifatici cu p.t. ridicat, in proportie de 90-95%;
Acizi grasi liberi;
35
Alcooli neesterificati (4%).

Dintre alcooli:
Alcooli alifatici: normali, izoalcooli, dioli;
Steroli (colesterolul, dihidrocolesterolul);
Alcooli triterpenici (lanosterol, agnosterol si dihidrolanosterol).
Dezavantajele lanolinei:
Miros persistent;
Aderenta prea mare;
Vascozitate mare;
Reactii alergice si sensibilitate la oxidare.
A. Alcooli de lana (hidroliza lanolinei)

- Amestec de colesterol, dihidrocolesterol colestanul, agnosterol, lanosterol precum
si izoalcoolii alifatici si dioli optic inactivi;
- Masa solida, galbena pana la brun deschis, cu consistenta friabila, cu fractura
stralucitoare, omogena, cu miros asemanator lanolinei;
- Insolubili in apa, solubili in solventi organici, apolari;
- Sunt folositi ca emulgatori de tip H/L dar pot stabiliza si emulsii L/H prin asociere cu
emulgatori ce dau emulsii L/H;
- In FRX nu este monografie de alcooli de lana.
Produse obtinute prin prelucrarea lanolinei
Proces de obtinere
Produs obtinut
Fractionare
Lanolina lichida
Hidrogenare catalitica
la temperatura si presiune
ridicata
Esterificare
Alcooliza
Caracteristici
Fluida
(ulei
de
lanolina),
miscibila
cu
grasimile,
mai
putin
lipicioasa ca lanolina
Lanolina ceroasa
Consistenta apropiata
cerii
Lanolina hidrogenata
Masa alba, omogena,
lipsita de miros si stabila,
contine alcooli si acizi
saturati
rezultati
din
transformarea esterilor
pt emulsii H/L
Lanolina acetilata
Produs hidrofob, solubil
in ulei vegetal si ulei de
parafina, nu se foloseste la
emulsii
H/L,
are
proprietatea de a forma pe
piele un film hidrofob,
inodor, nelipicios.
Lanolinatul de izopropil
Inodor,
incolor,
cu
36
Etoxilare cu oxid de
etilen
Lanolina hidrosolubila
actiune
emolienta,
plasticizanta si stabilizanta
a emulsiei H/L;
Produse moi, hidrofile,
miscibile cu apa, mai putin
vascoase
ca
lanolina,
emoliente, cu proprietati
tensioactive
superioare
lanolinei, sunt plasticizanti,
se folosesc pentru emulsii
L/H
Cera flava (FRX) produs natural, neionogen, obtinut prin topirea fagurilor de albine,
Apis melifica;
- Masa solida sub forma de placi cu aspect uniform, cel putin in jumatatea superioara
a masei, cu fractura mata si granuloasa, de culoare galbena sau brun-deschis, cu miros
slab caracteristic de miere, fara gust.
- Compozitie:
75% esteri ai alcoolilor superiori C26-C32 cu acizi liniari si saturati pari (C14-C20)
palmitic, hidroxipalmitic si cerotic;
14% acizi grasi liberi acizi liniari si saturati pari C14-C30;
12% hidrocarburi liniare si saturate corespunzatorare alcoolilor de ceara;
Cantitati mici de alcooli liberi si sistosterina;
- Este utilizata pentru a mari consistenta si punctul de topire al bazelor de unguent,
favorizand emulsiile H/L;
Ceara alba utilizata la obtinerea bazelor de unguent, ceara alba obtinuta prin
tratarea cerii galbene;
- Se topeste fagurele la 100-120C pentru a distruge germenii, se filtreaza pentru
eliminarea fibrelor vegetale, apoi este albita mai ales prin trecere prin argila si carbune si
apoi expunere la soare;
- Se prezinta ca produs alb, cu suprafata mata, insolubil in apa, partial solubil in
alcool concentrat la cald si eter, complet solubil in uleiuri fixe si volatile, p.t. 61-65C si
indice de aciditate crescut.
Baze de absorbtie
- Actiune emolienta;
- Putin oclusiva;
- SM instabile in mediu apos (AB);
- Mai putin acceptate;
Steroli;
Colesterol;
- Amestecuri de excipienti;
37

- Pulbere cristalina alba sau alb-galbuie, inodora, insipida.
Alcooli grasi
- Cresc consistenta preparatelor;
- Diminueaza senzatia grasa;
- Cresc capacitatea de emulsionare a apei;
- Sunt bine tolerati;
- Se etaleaza usor pe piele;
- Reprezentanti:
Alcool cetilic cresterea consistentei;
Alcool stearilic;
Alcool cetostearilic (FRX);
Amestec de alcooli grasi saturati;
Unguent emulgator;
Alcool cetilstearilic emulgator (FRX).
Baze de unguent emulsii H/L creme grase
- Faza interna apa sau o solutie apoasa;
- Faza externa hidrocarburi, gliceride, ceruri, alcooli sau acizi superiori liberi,
emulgatori neionogeni spanuri, monostearat de gliceril, colesterol, alcooli de lana;
- Actiune lubrifianta, emolienta si protectoare;
- Procese dermatologice inflamatorii subacute si cronice;
Lanolina hidratata;
Coldcreme;
Unguent simplu;
Unguent de alcooli de lana anhidru.
- Utilizari:
Prin aplicare pe piele dau un film similar bazelor de hidrocarburi cu efect oclusiv,
micsorand penetrarea apei prin epiderma;
Sub forma hidratata au o putere de hidratare mai mare, piele absoarbe umiditatea
din baza de unguent;
Nu sunt lavabile, au consistenta mai buna decat bazele lipofile si capacitate
superioara de penetrare si cedare a substantelor incorporate;
Se amesteca cu sebumul;
Sunt folosite pentru actiune superficiala si hidratarea stratului cornos;
Cele care au ceara in compozitie sunt denumite coldcreme; la aplicare creeaza o
senzatie racoritoare pe piele.
Baze de unguent emulsii L/H creme lavabile
- Au compozitie variata si sunt mai frecvent folosite, apa 80-90%;
- Faza lipofila:
38

Vaselina + parafina lichida + alcooli grasi superiori;
Emulgatori : cationici, anionici, neionogeni;
- Cremele cu stearati au ca emulgatori sapunurile de sodiu, potasiu, amoniu, T.E.A. si
sunt numite vanishing creams.
- Utilizari:
Au o proportie ridicata de apa pe care o pot pierde rapid;
Pentru a incetini pierderea apei se adauga substante higroscopice: glicerina,
propilenglicol, PEG;
Sunt bine tolerate de piele, insa, avand o compozitie complexa, apar
incompatibilitati;
Sunt putin stabile, se poate desface emulsia, se pot deshidrata, inmuia sau rancezi;
Se asociaza cu substante bactericide, fungicide si antioxidante;
Au penetrare mai buna, dar variabila;
Prin substantele tensioactive se usureaza penetrarea prin aparatul pilosebaceu;
Sunt lavabile.
Baze de unguent hidrofile
1. Hidrogeluir gel de macromolecule
- Anorganice: bentonita, veegum, aerosil sau hidroxid de aluminiu;
- Semisintetice: derivati de celuloza;
- Sintetice: carbopol si A.P.V.
2. Geluri de PEGuri
- Hidrogelurile sunt geluri apoase sau hidroglicerinate in care mocromoleculele
formeaza o retea 3D care cuprinde intreaga faza lichida (gel de amidon glicerogel);
- Hidrogelurile au cantitate mai mare de apa sau apa si glicerina care reprezinta
mediul de dispersie si este in proportie de peste 90%;
- Gelurile de PEG sunt alcatuite din amestecuri de PEG-uri fluide si solide in anumite
proportii.
- Avantaje:
Fiziologic indiferente;
Lavabile;
Se usuca dupa aplicare pe piele formand un film la locul de aplicare;
Preferate de bolnavii seboreici;
Indicate in tratamentul regiunilor cu pilozitati, a mucoaselor sau pe piele
traumatizata;
pH-ul poate fi reglat prin tamponare;
Consistenta este influentata putin de temperatura sau nu variaza deloc.
- Dezavantaje:
In functie de natura macromoleculei prezinta incompatibilitati cu unele SA;
39

Sunt instabile, au tendinta de a se deshidrata, neajuns ce poate fi evitat prin
asociere cu glicerina;
Gelurile din macromolecule organice naturale sunt medii bune de cultura pentru
microorganisme;
Pentru a evita dezvoltarea in special a mucegaiurilor se adauga substante
antifungice;
Puterea de penetrare fiind nula, nu se utilizeaza decat pentru actiunea de suprafata;
Daca SA nu este legata de polimer, este cedata usor.
PEG-urile (macrogolii), Carbowaxuri
- Nu hidrolizeaza, putandu-se asocia cu excipientii anhidri: vaselina, lanolina si
uleiuri;
- Activitate osmotica exagerata datorita higroscopicitatii, ceea ce prezinta un avantaj
in exemplele supurative, cand secretiile sunt adsorbite;
- Dezavantaj deshidrateaza pielea si intarzie penetrarea prin invelisul cutanat;
- Datorita higroscopicitatii sunt contraindicati in dermatoze, cand pielea este deja
uscata;
- Datorita hidrofiliei nu favorizeaza penetrarea prin pielea intacta;
- Aceste baze sunt utilizate mai ales pentru actiunea de suprafata;
- Ele pot incorpora antiseptice sau antifungice;
- Cand stratul cornos este alterat sau lipseste, PEG-urile sunt utilizate pentru
administrarea de substante care trebuie sa se disperseze in secretiile plagilor;
- Unguentele cu PEGuri sunt neocluzive, se amesteca usor cu secretiile plagilor, nu
pateaza lenjeria;
- In ele se dizolva multe SA, gudroane, balsam de Peru, anestezina;
- Vascozitatea consistenta a acestor baze poate fi ameliorata prin administrarea unei
proportii mici de apa (10%), o cantitate mai mare fluidifica baza;
- Pentru a incorpora o cantitate mai mare de apa se inlocuieste o parte de PEG cu
alcool cetilstearilic sau alcool stearilic prin topire;
- Incompatibilitati: iod, iodura de potasiu, acid tanic, fenol, saruri de aur, mercur sau
bismut;
- Diminueaza activitatea sarurilor cuaternare de amoniu si a nipaesterilor, inactivand
rapid si unele antibiotice bacitracina si penicilina.
Unguent cu glicerol (FRX) baza anhidra
AMIDON
- Polimer natural (amiloza + amilopectina);
- Provenienta diferita (seminte de grau, orez, porumb), tuberculul de cartof;
- Sort temperatura de gelificare;
- Hidratarea amidonului;
- Capacitatea glicerolului de a dizolva o parte din amidonul hidratat, cu formarea unui
gel translucid;
- Glicerolul mentine umiditatea gelului, asigura conservabilitatea;
40

- Baza omogena, incolora, translucida, fara miros sau cu miros slab, caracteristic,
higroscopica.
Hidrogeluri cu polimeri sintetici carbopol
- Polimeri ai acidului acrilic;
- Diferite sorturi 934, 940, 941;
- Geluri transparente, clare, vascoase;
- Neutralizare cu o substanta alcalina (NaOH, TEA);
- Stabile la pH=6-11;
- Vascozitatea creste in prezenta alcoolului 10-25%, glicerolului, propilenglicolului;
- Depolimerizare sub actiunea luminii si a razelor UV, ioni metalici;
- Stabilitate microbiologica redusa (conservanti antimicrobieni).
Geluri cu eliberare prelungita
- TIMERx este o tehnologie de eliberare controlata, consta dintr-un complex hidrofil
care, atunci cand este comprimat, formeaza o matrice de eliberare controlata;
- Matricea formata din guma xantan combinate cu dextroza, inconjoara un nucleu de
s.a.;
- In prezenta apei, interactiunile dintre componentele matricei formeaza un gel, in
timp ce miezul ramane neumectat;
- S.a. este incapsulata in porii gelului si matricea calatoreste prin sistemul digestiv al
pacientului, tableta se umfla si incepe sa se erodeze (imbibare, gonflare, erodare =>
permiterea cedarii SA)
Hidrogeluri sol-gel termosensibil reversibile
- Acestea sunt solutii polimerice care sunt supuse transformarii reversibile sol-gel sub
influenta conditiilor de mediu, cum ar fi temperatura si pH-ul, care rezulta in formarea de
hidrogel in situ;
- Avantajele sol-gel hidrogeluri termosensibil reversibile peste hidrogeluri
conventionale:
a. Usor de obtinut;
b. Biocompatibilitate cu sistemele biologice;
c. Convenabil pentru administrare;
d. Utilizate in scopuri farmaceutice si biomedicale (solubilizarea medicamentelor
hidrofobe cu greutate moleculara mica);
e. Eliberarea biomacromoleculelor labile, cum ar fi proteinele si genele;
f. Imobilizarea celulelor;
g. Inginerie tisulara.
Utilizarile gelurilor:
- Lubrfianti pentru cateteri;
- Baze pentru testarea plasturilor;
- Gelul cu NaCl pentru electrocardiografie;
- Gelul cu fluocinonid pentru actiune antiinflamatoare;
41

- Gel cu NaF si fosfat de sodiu profilaxie dentara;
- Gel cu tretionoin pentru tratamentul acneei;
- Gel cu prostaglandine intravaginal.
Antioxidanti
- Baze de unguent grase sau emulsii H/L;
- Faza lipofila tocoferolii, esterii acidului galic, BHA, BHT;
- Unguente emulsii L/H substante reducatoare, solubile in apa;
- Vitamina C, metabisulfit de sodiu, cisteina, pirosulfitii.
Sisteme tampon;
Conservanti antimicrobieni;
- Faza hidrofila a bazelor de unguent emulsie L/H, in hidrogeluri;
- Asocierea a 2 conservanti;
- Reprezentanti:
Alcooli etilic, benzilic, clorbutanol;
Fenoli timol;
Esteri ai acidului benzoic parabenii;
Acizi si saruri acid sorbic, benzoic, benzoat de sodiu;
Derivati organomercurici tiomersal
Agenti umectanti
- Faza hidrofila a bazei de unguent emulsie, hidrogeluri;
- Substante higroscopice, 10%;
- Impiedica deshidratarea unguentului;
- Efect hidradant si emolient;
- Reprezentanti: glicerol, propilenglicol, PEG fluide, solutie de sorbitol, lactat de
sodiu.
Substante cu rol de ameliorare a consistentei
- Substante solide cu p.t. ridicat;
- Baze de unguent grase si emulsii ceara de albine, parafina, alcool cetilic, cetaceu.
Promotori de absorbtie
- Substante care cresc permeabilitatea stratului cornos;
- Cresc viteza de penetrare si absorbtie a SM;
- Inert farmacologic;
- Netoxic, neiritant, nealergenic;
- Metabolizare facila in organism;
- Solvent bun pentru SM;
- Sa aiba actiune imediata;
- Efect previzibil;
- Dupa indepartare pielea sa-si recapete proprietatile de bariera;
42

- Sa nu provoace pierderea fluidelor organismului, a electrolitilor si a altor materiale
endogene;
- Sa fie acceptati dpdv cosmetic;
- Sa aiba capacitate buna de etalare cu senzatia placuta pe piele;
- Sa fie ieftini, inodori, incolori;
- Amelioreaza pasajul transmucozal, prin actiunea asupra SM sau la nivelul barierei
biologice;
- Agenti de marire a solubilitatii sm;
- Formarea de micele in membrana biologica;
- Largirea jonctiunilor intercelulare.
- Exemple:
Polari: apa, alcool, acetona, propilenglicol, polioxietilenglicol, DMSO, DMF, DMA,
acid-2-pirolidon-5-carboxilic, EDTA, acizi biliari, tween 80, uree;
Nepolari: acid oleic, benzen, cloroform, ciclohexan, alcool laurilic, uleiuri volatile,
azone, uleiuri de silicon, miristatul de izopropil, acizi (caproic, capric, lauric).
CURS 8, 10.04.2013
Cand nu se specifica baza de unguent se foloseste o baza de unguent oficinala:
- Unguentul simplu, fie ca baza de unguent grasa, fie ca baza de absorbtie, formand
cu apa emulsii H/L;
- Unguentul emulgator, obtinandu-se emulsii L/H;
- Unguent cu PEG, unguent cu glicerina (folosit mai mult pentru actiunea emolienta)
ca baze hidrosolubile.
In bazele de unguent se mai pot adauga agenti de ingrosare, emulgatori, sisteme
tampon, antioxidanti, conservanti, parfumuri.
Prepararea unguentelor
- Unguente solutii cu SA solubilizate;
- Unguente-suspensii cu substantele dispersate in excipienti;
- Unguente-emulsii ce contin o solutie apoasa de SA emulsionata in faza grasa, sau
solutie uleioasa emulsionata in faza hidrofila;
- Unguente-polifazice care contin una sau mai multe SA suspendate, altele
emulsionate, unele putand sa fie dizolvate;
- Obtinerea bazelor de unguent prin procedeul de topire este necesar atunci cand
acestea au p.t. diferite, sau este usurata dizolvarea unor principii active;
- Prin incalzire este usurata malaxarea, iar emulsionarea are loc la o anumita
temperatura (la cald);
- In toate cazurile se continua amestecarea pana la racire, pentru a nu se produce
separarea componentelor;
- Bazele de unguent geluri se obtin dependent de natura macromoleculelor la rece
sau la cald.
43

- Incorporarea SA se face in functie de proprietatile acestora si proportia lor in baza
de unguent;
- Cand substantele sunt solubile intr-un component al bazei de unguent, se dizolva,
de obicei la cald, in excipientul topit, avand grija ca la racire sa nu se obtina solutii
suprasaturate din care pot recristaliza;
- Substantele volatile se adauga aproape la racire, pentru a nu se volatiliza;
- Unguentele-suspensii contin substante pulverizate in functie de natura unguentului
(ex oftalmic) si locul de aplicare, fiind amestecate apoi dupa pulverizare.
Metodele de incorporarea ale SA in bazele de unguent
- Medicamente insolubile
A. Cantitati mici de substanta (<1%);
- SA se pulverizeaza fin;
- Folosirea unui intermediar (forma de pasta a SA + o cantitate mica de lichid; pudra
este insolubila; se tritureaza pana cand este fina);
- Diluare folosint dilutii geometrice cu vaselina alba (0,5 g SA + 1 g M.O. ....)
B. Cantitate mare de SA (>15%);
- Problema nu se poate folosit uleiul de parafina ca si agent de levigare din cauza
consistentei sale ridicate;
- De aceea se topesc 30g vaselina alba (folosit ca agent de levigare pulverizare);
- Se adauga restul de vaselina alba prin dilutie geometrica.
C. Lichide
- Se incorporeaza lichidul cu o baza de absorbtie;
- Se adauga 2 mL solutie Burrow (tartrat de aluminiu) la 3-4 g baza de absorbtie;
D. Incorporarea SA hidrosolubile
- Se dizolva SA in apa (1g/5mL);
- Incorporarea in baza de absorbtie (5 mL + 15 mg baza de absorbtie);
E. Incorporarea antibioticelor
- Majoritatea sunt instabile in prezenta apei;
- Se folosesc baze de unguent anhidre;
- Exemple: penicilina nu se incorporeaza in unguent; bacitracina inactivata in baza
cu PEG; polimixina stabila in esterii PEGului.
F. Alcaloizi (atropina, sulfat de atropina, scopolamina)
- Pot fi incorporati ca si saruri sau baze de alcaloizi;
- Daca este vorba de o sare, se dizolva in cantitati mici de apa (se dizolva in baza de
unguent);
- De obicei exista o problema de stabilitate la temperatura;
G. Lichide alcoolice (tincturi)
44

- Daca volumele sunt mari, se evaporeaza partial alcoolul inainte de incorporarea in
unguent.
Conditionarea unguentelor
- Preparatele care contin apa sau alte componente volatile se conserva in recipiente
inchise etans;
- Preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate sterile se conserva in recipiente
sterile, inchise etans, securizate;
- Modificari fizice desfacerea unguentelor-emulsii, desfacerea unguentelor-geluri,
formarea de grunji in unguentele-suspensii, modificarea pH-ului, impurificarea cu particule
straine din materialul de ambalaj;
- Modificari chimice prin oxidarea bazelor de unguent grase rancezire, fiind mai
accentuata cand unguentele contin si apa, deoarece in timpul emulsionarii se introduce si
aer care impreuna cu apa grabesc rancezirea;
- Se adauga antioxidanti: substante liposolubile, alfatocoferol, esterii acidului galic,
BHA, BHT.
Unguente oftalmice (Oculenta)
- Sunt forme sterile de consistenta semisolida obtinute prin dispersarea SM in
excipienti si destinate tratamentului afectiunilor oculare sau in scop diagnostic;
- Trebuie sa corespunda prevederilor monografiei de generalitati Unguenta;
- Se aplica in sacul conjunctival pentru tratamentul afectiunilor pleoapelor sau pe
gene, preferandu-se aplicarea lor seara;
- Unguentele oftalmice sunt indicate mai ales pentru prelungirea actiunii unui
medicament;
- Unguentele oftalmice trebuie sa fie sterile si practic lipsite de contaminare cu
particule straine;
- Contin:
agenti
antimicrobieni
(antibacterieni,
antivirali),
midriatice,
antiinflamatoare;
- Baza de unguent poate fi utilizata si fara a contine o SA, in scop emolient sau
lubrifiant;
Baze de unguent conditii:
- Sa nu fie iritante;
- Sa aiba consistenta moale, sa se etaleze usor;
- Sa fie sterilizabile si stabile in timp;
- Sa cedeze usor SM;
- Se folosesc excipienti hidrofobi (lipofili): vaselina, parafina lichida;
- In asociere cu produse hidrofile: lanolina 5-10%, alcool cetilic 2-3%, colesterol,
ceara, care conduc in unguente tip emulsie H/L, miscibile cu lichidul lacrimal;
- Cand se urmareste o reabsorbtie mai rapida se utilizeaza baze de unguent
hidrogeluri (din macromolecule hidrofile);
- Adjuvanti: antimicrobieni, antioxidanti, stabilizanti, conservanti (clorbutanol,
nipaesteri, alcool feniletilic, acetatul de fenilmercur);
45

- Sterilizare: excipienti: 150-160C, 2 h;
- Vesela la caldura uscata;
- Substante termolabile cu oxid de etilena;
Preparare
Cu toate ca unguentele pot fi sterilizate cu radiatii ionizante, in mod obisnuit ele se
prepara aseptic atat in farmacie cat si in industrie, in boxa sterila;
SM este introdusa in baza de unguent prin dizolvare, dispersare sau emulsionare,
obtinandu-se unguente oftalmice tip solutie, emulsie L/H sau H/L, polifazice.
Fazele prepararii includ:
- Prepararea bazei de unguent;
- Clarificarea ei;
- Sterilizarea;
- Adaugarea SA si auxiliare;
- Omogenizarea (dezaerare sub vid);
- Conditionarea .
Conditionarea unguentelor oftalmice
- Din industrie, ele se repartizeaza in tuburi fabricate din metal (Al, Sn siliconat) sau
plastomeri cu capacitate de 5g prevazute cu orificiu efilat pt a facilita aplicarea si a oferi
protectia la contaminarea microbiana;
- Pentru a nu reactiona cu substantele formulate in unguentul oftalmic, tuburile se
siliconeaza in interior;
- Tuburile se inchid cu dopuri din material plastic, apoi se sterilizeaza cu oxid de
etilen si se aduc pe linia de repartizare a unguentelor;
- Umplerea lor (dozarea) se efectueaza prin metoda volumetrica cu dispozitive
automate, tip seringa;
- Ambalarea unguentelor oftalmice se efectueaa in cutii de carton inscriptionate,
impreuna cu prospectul;
- Ele se stocheaza in depozitul intreprinderii, in vederea efectuarii controlului de
calitate.
Controlul calitatii unguentelor (FRX)
Caractere macroscopice
Caractere vizuale:
- Aspect:
Omogen, culoare, miros;
Straluctior, mat;
Transparent, translucid, opac;
- Consistenta:
Rigiditate, stare compacta sau filanta;
Gelificare ferma;
- Omogenitate:
46

Intins in strat subtire pe o lama de sticla si examinat cu lupa (4,5 x) nu trebuie sa
prezinte picaturi sau aglomerari de particule.
- Caractere tactile:
La atingere pipait gras, evanescent, lipicios, granulos sau neted, rugos;
Senzatia cald sau racoros.
- Examen microscopic si distributia granulometrica:
Determinarea marimii, formei si omogenitatii SM in unguente suspensii si paste
sau a globulelor in unguente emulsie si creme;
Verificarea absentei particulelor anormale in suspensie sau a bulelor de aer.
- Determinarea marimii particulelor (FRX):
Examinarea la microscop prevazut cu micrometru ocular a unei mase de unguent
care contine aprox 10 mg SA suspendata care se intinde intr-un strat subtire pe lama;
90% dintre particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50
microni; pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 100
microni;
In cazul unguentele oftalmice, determinarea se realizeaza in conditii identice, dar
dimensiunile acceptate de FRX sunt diferite;
90% dintre particulele examinate trebuie sa prezinta un diametru de cel mult 25
microni, 10% cel mult 50 microni.
- Determinarea pH-ului (4,5-8,5)
In cazul unguentelor-emulsii se separa fazele, se agita la cald faza grasa cu o
portiune de apa, se filtreaza si apoi se face determinarea;
In cazul celor hidrosolubile se dizolva si se determina;
pH-ul este important pentru stabilitatea sistemului dispers al emulsiei, stabilitatea
SA, vascozitatea gelurilor, influenteaza activitatea conservantilor, pH-ul pielii pe care-l pot
modifica.
- Analiza reologica:
Tehnologic;
Utilizare (aplicare, bioadeziune);
Activitate terapeutica BD SA;
Deriva dintr-un complex de proprietati ale componentelor: compozitie chimica,
forma si marimea moleculelor, fortele de adeziune intermoleculare, elasticitatea;
Probe reologice: curgerea, vascozitatea, consistenta, probe de penetratie, probe de
intindere, probe de elasticitate.
- Determinarea consistentei:
Consistenta proprietatea unguentului de a se opune la deformarile provocate de
fortele exterioare;
Relevant pentru rigiditate, duritate, plasticitate, bioadezivitate, permeabilitate.
- Consistenta unguentului:
Facilitatea de extrudere a unguentului din tub;
Capacitatea de curgere, etalare pe piele sau mucoase;
47
Bioadeziunea;
BD;
Stabilitatea in timp a unguentelor;
Consistenta corelata cu cantitatea de SM solida suspendata in unguent;
30-70% (paste, unguente suspensie);
Pulberi solide insolubile pana la 30%;
Extracte moi, solutii apoase pana la 25%;
Uleiuri volatile, camfor pana la 10%.
Consistenta
- Clasa 1: unguente oftalmice moi, vascozitate plastica;
- Clasa 2: unguente medicamentoase comune suficient de consistente pentru a
ramane pe piele dupa aplicare;
- Clasa 3: unguente de protectie mult mai consistente, aderente la suprafetele
cutanate umede, ulcerate.
- Aprecierea consistentei:
Duritate penetrometrie;
Forta de extruziune din tub;
Capacitatea de etalare (intindere);
Capacitatea de adeziune.
- Determinarea penetratiei (FRX, Suplim 2001);
Stabileste duritatea preparatului, masuratorile penetrometrice stabilesc gradul de
consistenta al unguentului dupa adancimea la care patrunde un corp cu greutate
determinata;
Se citeste pe cadran distanta la care a patruns conul in unguent, dupa o anumita
perioada de timp;
Exprimarea rezultatelor: adancimea de penetrare se exprima in zecimi de mm, prin
media aritmetica a rezultatelor celor 3 determinari;
Daca unele dintre rezultate se abat fata de medie cu mai mult de 3%, se repeta
determinarea si se exprima rezultatele indicand media celor 6 determinari si deviatia
relativa standard.
- Probe pentru determinarea capacitatii de intindere
Produsul testat este supus unor forte asemanatoare celor aplicate in momentul
intinderii unguentului pe piele;
- Determinarea plasticitatii
Care uneori se confunda cu capacitatea de intindere;
48

Se foloseste dispozitivul Ojeda si Arbussa, alcatuit din 2 placi de sticla de anumite
dimensiuni, aplicand pe placa inferioara o anumita canitate de unguent, peste care se
suprapune placa superioara si se masoara suprafata de intindere;
Se pun apoi diverse greutati si se fac citirile dupa fiecare greutate, determinandu-se
suprafetele de intindere;
Se obtin date numerice care permit aprecierea valorilor orientative ale plasticitatii
unguentelor.
Pentru bazele anhidre si hidratate se determina capacitatea de absorbtie a apei;
Indicele de apa reprezinta cantitatea cea mai mare de apa exprimata in grame, care
este retinuta de 100 g baza de unguent anhidra la 20C;
Capacitatea de retinere a apei in timpul pastrarii impune un repaus de 24 de ore,
excesul de apa fiind indepartat, determinandu-se astfel capacitatea de retinere la stocare;
Unguentele retin mai usor apa, mai greu solutiile apoase;
Controlul chimic priveste identificarea si dozarea SA, erorile plus minus sunt in
functie de concentratia in preparat;
Caracterizarea bazelor de unguent grase se face prin determinarea indicelui de
aciditate, de saponificare si peroxid;
Variatiile in greutate fata de valoarea declarata sunt in functie de cantitatea de
preparat, sunt admise variatii mai mari pentru preparatele obtinute in farmacie, fata de
cele industriale;
Pentru preparatele industriale o proba aparte privind:
- Controlul capacitatii de extrudere capacitatea de expulzare din tub prin presare,
dependent de consistenta si omogenitate;
- Includerea de aer in preparat;
- Controlul inchiderii tuburilor.
- Determinarea tolerantei cutanate
In aceasta determinare se stabileste gradul de extindere al stratului de celule
spinoase sau acantos, sub influenta unor factori externi cum ar fi bazele sau unguentele
medicamentoase;
Determinarea se executa pe cobai care se depileaza pe partea dorsala sub flancul
drept si stang pe laturile abdominale pe o suprafata de 20/15 mm;
Pe o parte se aplica preparatul, pe cealalta parte se fac numai masaje;
Dupa 10 zile se preveleaza probe de piele care se prelucreaza histologic, se fac
sectiuni si se evalueaza la microscop schimbarile histologice survenite in stratul acantos;
Factorul de acantoza reda raportul dintre latimea epidermului pielii tratate cu
unguent, fata de latimea epidermului pielii netratate;
Daca nu exista nicio modificare, factorul de acantoza este 1;
49

Factori de acantoza intre 1-1,5 nu sunt semnificativi, intre 1,6-1,9 sugereaza o
acantoza moderata, intre 2-4 o acantoza puternica, iar peste 4 o acantoza foarte
puternica;
Factorul de acantoza nu este identic cu iritatia dermica.
Controlul eliberarii SA din unguente (test de BD)
- Metoda placilor cu agar:
Cu ajutorul unui gel de agar sau de gelatina se poate controla difuziunea unei SA
hidrosolubile din diferite baze de unguent si prin aceasta cedarea acesteia;
Gradul de difuzie este stabiliti prin utilizarea unui colorant ca substanta difuzanta;
Daca substanta este fluorescenta se utilizeaza o lampa fluorescenta; daca este
radioactiva, un contor Geiger;
Pe cale chimica este posibil sa se evidentieze difuziunea SA daca ea intalneste in
gel o substanta cu care intra intr-o reacite chimica usor de pus in evidenta prin precipitare
sau colorare;
Este posibila si o determinare pe cale microbiologica daca SA este antiseptica sau
bactericida.
- Metoda de difuziune prin membrane:
Se utilizeaza membrane semipermeabile care se intind pe un tub de dializa cu un
anumit diametru;
In interiorul tubului, pe membrana, se etaleaza o anumita cantitate de unguent;
Acest tub se introduce cu extremitatea delimitata de membrana semipermeabila
intr-un vas ce contine un mediu receptor (apa, ser fiziologic, solutii tampon) in care SA va
difuza si se va doza;
Daca se fac prelevari de probe din acest mediu la anumite intervale de timp, se
poate trasa o curba a cantitatii de substanta difuzata in functie de timp.
CURS 9, 17.04.2013
Forme farmaceutice bioadezive medicamentoase destinate unei actiuni
generale sisteme terapeutice transdermice, patches, transdermal Emplastra
transcutanata, FRX, Supl 2004
- Preparate farmaceutice flexibile de forma variata, ce contin una sau mai multe
substante active, excipienti (stabilizanti, solubilizanti, substante destinate sa modifice
viteza de eliberare sau sa favorizeze absorbtia transdermica;
- Destinate aplicarii pe pielea intacta, curata, uscata;
- Elibereaza SA in circulatia generala dupa pasajul direct prin piele.
Sisteme terapeutice transdermice
50

- Forme cu cedare continua a uneia sau mai multor SA cu viteza programata, pentru
o perioada de timp determinata, cu actiune sistemica specifica asupra unui organ
determinat (Fauli, 1993);
- Dispozitiv adeziv aplicat prin presiune pe suprafata pielii care contine o SM
destinata unei actiuni sistemice dupa o eliberare modificata prelungita sau controlata
(Buri P. 1996);
- Administrare transcutanat;
- Forma cu actiune prelungita.
Avantajele sistemelor terapeutice transdermice
- SM intra direct in circulatia sangvina, evitandu-se dificultatile legate de calea orala
de administrare a SM datorate pH-ului gastro-intestinal, activitatii enzimatice, interactiunii
medicamentului cu alimentele, bauturile sau cu alte medicamente administrate oral;
- Alternativa de administrare atunci cand calea orala nu se poate folosi, ca de
exemplu in cazul vomei si/sau diareei;
- Evita riscurile si inconvenientele terapiei parenterale;
- Efectul poate fi extins pe o perioada de cateva zile printr-o singura aplicare, fiind
astfel mai usor de acceptat de catre pacient, in comparatie cu formele care necesita
administrari frecvente;
- Pot fi usor indepartate de pe suprafata pielii, intrerupand rapid efectul SM (daca
este necesar).
Avantaje
- Evita fluctuatiile sangvine ale SM cu timp de injumatatire biologic scurt in circulatia
sangvina;
- Eliberarea SM are loc cu viteza programata, cu nivele sangvine constante, pentru o
perioada de timp sustinuta;
- Observarea pacientului este ameliorata.
Dezavantajele sistemelor transdermice
- Calea de administrare transdermica nu se poate folosi pentru medicamentele care
irita sau sensibilizeaza pielea;
- Nu se pot utiliza SM cu indice terapeutic mic, deoarece impermeabilitatea pielii
limiteaza patrunderea acestora;
- Sunt dificil de fabricat.
Sistemele terapeutice transdermice trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:
- Sa cedeze controlat SM catre pielea intacta, in vederea absorbtiei in circulatia
sistemica;
- Adezivul sistemului, vehiculul si SA trebuia sa fie neiritante si sa nu sensibilizeze
pielea pacientului;
- Plasturele trebuie sa adere strans de piele, fara a fi deteriorat in timpul utilizarii;
- Sa nu permita proliferarea bacteriilor pe zona unde a fost aplicat ca urmare a
efectului ocluziv.
51

Sisteme terapeutice transdermice (STT)
1. Strat impermeabil folie material suport protejeaza si acopera la exterior
suportul, preparatul care contine SA in timpul utilizarii sale, asigura integritatea sa;
2. Strat suport pentru SM, rezervorul sau matrita care contin SM;
3. Membrana pentru controlul vitezei de eliberare a SM sau matrita polimerica;
4. Strat adeziv zona de fixare prin presare, sensibila la presiune usoara, contine un
bioadeziv care adera STT de piele;
5. Linia de protectie film detasabil care protejeaza stratul bioadeziv al STT in
ambalaj, in timpul depozitarii.
Clasificare
1. Structura
- Sisteme matriceale cu eliberare modificata;
- Sisteme rezervor cu eliberare controlata de o membrana;
2. Designul formei de administrare si mecanismul de eliberare al SM (difuzie);
- Sistem rezervor sau cu membrana sm (solutie, suspensie sau gel) se gaseste in
rezervor;
- Sisteme matriceale sau monolit SM (solutie, suspensie) dispersata uniform in
masa polimerica.
- Sisteme mixte sau hibride;
- Matrita rezervor atasarea unei membrane polimerice peste un sistem monolit
care contine dispersata SM;
3. Tehnologie
- STT cu membrana (microporoasa sau neporoasa) din polimer care controleaza
permeatia SM;
- Rezervorul cu SM este plasat intre un strat impermeabil laminat si o membrana
polimerica care controleaza cedarea (difuzie);
- STT Transderm Nitro, Transderm Scop, Catapress TTS, Estraderm.
Sisteme tip matrita
- SA este inclusa intr-o matrita hidrofila sau lipofila, predominant dispersata omogen
sub forma de particule solide, o portiune mai mica fiind in stare de dispersie moleculara;
- Nitro-dur II, Minitran, Deponit, Frandol (isosorbid dinitrat);
Calea de administrare calea cutanata (dermica), pielea
- Post auricular (STT cu scopolamina);
- Pe piept, aproape de inima (STT cu NTG);
- Pe brat sau pe fata superioara a trunchiului (cu nicotina);
- Pe pielea scrotului (cu testosteron);
- Pe pielea feselor sau abdomenului (estradiol);
- Infectiile negilor virali (cu acid salicilic Trans-Ver-Sal).
Materii prime SM;
52

-
Masa moleculara mica (320-400 Da);

Coeficient de repartitie hidrofil-lipofil adecvat;
Punct de topire mic;
Doza zilnica mica;
Toleranta cutanata buna;
Materii prime S. Auxiliare componente ale STT-ului

- S. Auxiliare care permit obtinerea formei farmaceutice (vehicule lichide hidrofile
sau lipofile);
- Adjuvanti si aditivi (diluanti, stabilizanti, conservanti, coloranti, promotori ai
absorbtiei);
- Materiale de protectie;
- Materiale inerte pentru sigilarea STT-ului;
- Polimeri pentru obtinerea membranei de control ai cedarii SM sau formatoare de
matrite;
- Bioadezivi presosensibili si plasticizanti;
- Material de ambalare al produsului finit.
STT cu SA:
- Cardiovasculare NTG, isosorbid dinitrat, tetranitrat de pentaeritril, propranolol,
metoprolol;
- Rau de transport scopolamina;
- Hormoni estradiol, progesteron, testosteron;
- Antihipertensive clonidina;
- Antitusive codeina;
- Analgezice morfina, fentanil, salicilat de metil;
- Antitabac nicotina;
- AINS indometacin, ibruprofen, flurbiprofen, ketoprofen, diclofenac, piroxicam;
- Anestezice lidocaina;
- Cardiotonice digoxin;
- Antibiotice gentamicina.
Substante auxiliare
- Solventii dispersarea SA si adjuvanti ai penetratiei;
- Excipienti produse semisolide si solide;
- Scopoderm STT SA se disperseaza in uleiuri minerale si poliizobutilena;
- Nitroderm TTS SA se disperseaza in lactoza si dioxid de siliciu coloidal si ulei de
silicon fluid;
- Duragesic TM, Estraderm TTS SA se dizolva in alcool si HPC (hidroxipropilceluloza);
Adjuvanti si aditivi
- Agenti stabilizanti
53

Asigurarea stabilitatii fizico-chimice a SA fata de agentii externi sau a proceselor de
degradare;
Agenti antioxidanti (0,5%);
- Agenti conservanti
Nipaesterii, acidul sorbic si sarurile;
- Agenti plasticizanti
Cresc capacitatea de adeziune instantanee, imbunatatesc compatibilitatea si
umectarea suprafetei;
Ftalati (dibutilftalatul);
Uleiuri minerale;
Esterii acidului citric;
Esterii glicerinei.
- Colorantii
Imprima stratului protector impermeabil, de deasupra STT o culoare asemanatoare
cu aceea a pielii;
Oxizi de Fe, Co, Cr;
Solutii de coloranti organici.
- Promotori ai absorbtiei
Solventi hidrofil (DMSO);
Surfactantii cresc permeabilitatea s. Hidrofile;
Amestecuri de cosolventi hidrofili si acizi grasi;
Azona;
Compusii macrociclici.
S. auxiliare componente ale STT
- Materiale de protectie
2 folii impermeabile si flexibile, sigilate ermetic, inconjoara dispozitivul in totalitate,
impiedica pierderea SA;
- Membrana externa
Folie, film subtire, material inert, flexibil, impermeabil pentru apa si SA;
Opac Al;
Laminat de metal cu plastic Al la exterior si sub el o pelicula de polietilena
(Estraderm TTS, Nitroderm TTS);
Transparent;
Poliester (Scopoderm TTS, Duragesic TM);
Polietilena (Nicotinell TTS);
Policlorura de vinil;
Etilceluloza;
Poliuretan.
- Materiale polimerice pentru sitemele tip matrita
54

Matrite impregnate polimer triacetat de celuloza, fine, grosime 0,05 cm,
suprafata max 25 cm patrati, flexibile;
SA (NTG, testosteron, clorfeniramina, gentamicina) este dispersata in matrita ca
solutie sau suspensie.
Hidrogeluri
- Polimeri hidrofili APV, PVP, derivati celulozici, polimerii acidului acrilic;
- Nitro-Dur NTG este dispersata intr-o matrita polimerica solubila (APV + PVP);
- Estradiol, teofilina, verapamil;
Elastomeri
- Elastomerii se amesteca cu SA, se polimerizeaza in prezenta unui catalizator;
- Elastomerii de silicona;
- SA NTG, meperidona.
Bioadezivi presosensibili
- Acrilati (solutie sau emulsie apoasa);
- Cauciucuri (cauciuc natural, poliizobutilena, copolimer bloc de stiren, izopren);
- Silicone;
- Silicone adezive presosensibile;
- Produse de condensare intre polidimetilsiloxanul fluid si o rezina silicat, solubila in
solventi.
Controlul calitatii
- Proprietati adezive;
- Masurarea fortei de dezlipire;
Forta de detasare necesara pentru a scaote progresiv un sistem adeziv plasat pe
suprafata unui substrat;
- Proprietati reologice
Reometre dinamice;
Adezivii trebuie sa aiba proprietati elastice si vascoase.
Testele de evaluare in vitro a vitezei de dizolvare a SM:
- Modele cu membrana;
- Modele fara membrana;
- Se utilizeaza membrane semipermeabile care se intind pe un tub de dializa, cu un
anumit diametru;
- In interiorul tubului, pe membrana se etaleaza plasturele transdermic;
- Acest tub se introduce cu extremitatea delimitata de membrana semipermeabila
intr-un vas ce contine un mediu receptor (apa, ser fiziologic, solutii tampon) in care SA va
difuza si se va doza;
- Daca se fac prelevari de probe din acest mediu la anumite intervale de timp, se
poate trasa o curba a cantitatii de substanta difuzata in functie de timp.
55

STT
- Se conserva la temperatura camerei;
- Pe eticheta sa precizeaza cantitatea totala de SA pe pachet si doza cedata pe
unitatea de timp si aria de suprafata.
STT pentru rau de transport
STT cu scopolamina
- Se foloseste pentru prevenirea gretei si varsaturilor asociate cu raul de miscare;
- Plasturele are o suprafata de 2,5 cm patrati si contine 1,5 mg scopolamina;
- Se pozitioneaza discul adeziv in spatele urechii cu aproximativ 4 ore inainte de
momentul obtinerii efectului antiemetic cerut;
- Plasuterele se poate pastra in locul respectiv pana la 3 zile;
- Daca se doreste continuarea tratamentului, primul disc trebuie indepartat si un nou
disc se plaseaza in spatele celeilalte urechi.
STT-uri pentru tratamentul anginei pectorale
NTG, isosorbid dinitrat, tetranitrat de pentaeritrol
- STT-uri tip rezervor Nitroderm, Transderm-Nitro;
- STT-uri tip matrita Nitrocor TD, Nitro-Dur;
- STT-urile elibereaza 0,02 mg/cm patrat NTG;
- Toleranta la nitrati;
- Scoaterea plasturelui peste noapte, aplicare la trezire;
- Se aplica pe zone fara par, curate, uscate, de pe piept, brat superior sau umar;
- Exercitiul fizic, temperaturi ambiante crescute pot creste absorbtia cutanta a NTG.
STT-uri pentru substitutia hormonala
STT cu estradiol
- Tratamentul simptomelor vasomotorii asociate menopauzei;
- In hipogonadism la femei;
- Histerectomie;
- Insuficienta ovariana primara;
- Vaginite atopice;
- Estraderm (CIBA):
Aplicarea se face, de obicei, pe abdomen, de 2 ori pe saptamana;
Tratamentul dureaza 2-4 saptamani, urmata de o pauza de 2-7 zile.
- Testosteron Adroderm, Testoderm TTS, Testoderm:
Se foloseste pentru hipogonadism;
Este folosit pentru administrarea testosteronului deficitar sau absent la barbati;
Se aplica pe pielea scrotului, unde absorbtia este optima (se foloseste 22-24 ore
zilnic, timp de 6-8 saptamani);
Plasturi antitabac STT cu nicotina
56

- Nicotina absorbita transdermic este destinata sa reduca atat dorinta de a fuma cat
si simptomele abstinentei;
- Se cunosc mai multe sisteme cu nicotina:
Nicoderm (Marion);
Nicotral (Merrel Dow);
Protep (Parke-Davis Lederle);
- De obicei se aplica pe antebrat sau pe partea superioara a trunchiului, in fiecare
dimineata, pacientii fiind sfatuiti sa nu fumeze atat timp cat poarta plasturele;
- Plasturii sunt recomandati pentru perioade de tratament de pana la 12 saptamani;
STT-uri pentru scaderea presiunii sangvine STT cu clonidina (antihipertensiv)
- Sistemul Catapress a reprezentat primul STT comercializat;
- Sistemul cedeaza o doza terapeutica cu o viteza constanta timp de 7 zile (se
administreaza o data pe saptamana);
- Sistemele de 3,5,7 si 10 centimetri patrati cedeaza 0,1, 0,2 si 0,3 mg clonidina/zi.
- Se aplica pe zone fara par de pe antebrat ori tors;
- Cantitatea de substanta eliberata este proportionala cu suprafata sistemului;
- Nivelele plasmatice terapeutice sunt atinse la 2-3 zile dupa aplicarea initiala a
sistemului;
- Aplicarea unui nou plasture pe pielea curata la interval de o saptamana mentine
constanta concentratia plasmatica terapeutica a clonidinei;
- Daca plasturele este indepartat fara a fi inlocuit cu unul nou nivelul plasmatic de
clonidina persista aproximativ 8 ore apoi scade treptat in decurs de cateva zile;
- In aceasta perioada, presiunea sangelui revine la nivelele anterioare.
STT-uri cu actiune analgezica
- Fentanyl;
- Produs: Duragesic;
- Tipul plasturelui : Drug-in-Adhesive;
- Frecventa aplicarii saptamanal;
STT
- Sistemul Trans-Ver-Sal (Tsumura Medical) este folosit pentru tratarea infectiilor virale
(negi), contine 15% acid salicilic care este eliberat de-a lungul a 8 ore, se aplica de
preferinta seara la culcare dupa ce suprafata negului a fost netezita cu pila furnizata;
- Negul se umezeste cu o picatura de apa calda inainte de aplicarea TTS, regiunea
din jur ramanand uscata;
- Zona acoperita de plasture trebuie sa fie strict controlata (sa se acopere doar
suprafata negului).
Anestezice- lidocaina;
- Denumire: Lidoderm;
- Se foloseste pentru analgezia nevralgica postherpetica.
57

- Tipul rezervor;
- Aplicare zilnica.
Oxybutynin
- Functioneaza ca antagonist competitiv al receptorilor muscarinici ai acetilcolinei;
- Denumire: Oxytrol;
- Se foloseste ca si antispastic urinar.
Daytrana- folosit pentru ADHD la copiii intre 6-12 ani.
Neupro plasture transdermic folosit pentru tratarea simptomelor din boala Parkinson,
stadiu incipient;
Reguli privind aplicarea sistemelor transdermice
- Locul de aplicare trebuie sa fie curat, uscat si lipsit de par (zona glabra);
- Plasturele nu se aplica pe pielea grasa, iritata, cu taieturi sau deteriorata (nu se
poate controla absorbtia SM);
- Deoarece este posibila aparitia unor iritatii ale pielii, la aplicarea unui nou plasture,
locul de aplicare trebuie alternat;
- In general, aceste locuri nu se reutilizeaza timp de o saptamana;
- La scoaterea din ambalajul protector trebuie evitata deteriorarea lui;
- Stratul inferior de protectie se indeparteaza pentru expunerea tratului adeziv.
- Dupa expirarea perioadei de mentinere a plasturelui pe piele, acesta se
indeparteaza si se inlocuieste cu unul nou, care se aplica imediat;
- In general, plasturii pot sa ramana pe piele in timpul dusului, baii sau inotului;
- La dezlipirea accidentala, inainte de termen, fie se incearca reaplicarea lor, fie se
inlocuiesc cu plasturi noi;
- In timpul manipularii plasturelui trebuie evitat contactul cu ochii sau gura;
- Daca pacientul prezinta sensibilitate sau intoleranta la medicament sau daca apar
iritatii ale pielii, trebuie sa se consulte medicul.
Curs 10- 24.04.2013

STT cu eliberarea s.a. controlata de curentul electric (iontoforeza sau
ionoforeza)
Metoda ionoforezei a fost descrisa pentru prima data de Pivati in 1747
Metoda administrarii agentilor farmacologici prin iontoforeza a devenit populara la
inceputul secolului XX datorita studiilor lui Leduc (1900)
Acesta a introdus termenul de iontoterapie si a formulat principiile acestui proces
Biotehnologie peptide, proteine, oligonucleotide
Compusi labili, dificil de eliberat dintr-un vehicul si de absorbit prin metode
conventionale
58

Caracter polar si sau sarcina electrica
IONTOFOREZA
- Metoda prin care este stimulata miscarea ionilor printr-o membrana, folosind o
diferenta de potential aplicata extern
- Membrana este tegumentul, metoda este numita iontoforeza transdermica
- Principala bariera a transportului molecular la nivelul pielii este stratul cornos, cu o
grosime de 10-100 microm
- Stratul cornos consta din cateva straturi de corneocite in interiorul unei matrici
lipidice
- Lipidele intercelulare constau in cantitati aproximativ egale de ceramide, colesterol
si acizi grasi liberi
Absorbtia percutanata poate avea loc simultan prin oricare dintre cele trei cai
principale
- Calea intercelulara dintre corneocite
- Calea intracelulara prin celule
- Foliculi pilosi,canale sudoripare si glandele secretorii
- Ionii prefera calea cu cea mai mica rezistenta electrica
- La nivelul stratului cornos, aceasta cale este reprezentata de pori
- Unele studii au indicat ca acesti pori sunt reprezentati de glandele sudoripare, alte
studii au indicat ca transportul are loc atat prin foliculul de par, cat si prin glandele
sudoripare
STT cu eliberarea s.a. controlata de curentul electrc (iontoforeza sau ionoforeza)
- Forta electrica camp electric aplicat pe piele cu ajutorul unor electrozi si a unei
surse de curent electric continuu sau pulsat
- Iontoforeza sau transferul ionilor un curent electric (<500 mA/cm2) trece prin
solutia care contine specii ionizate
- Peptide, dezametazona fosfat sodica, lidocaina HCl, glucorticosteroizi esteri,
sulfamide, alcaloizi
IONTOFOREZA PRINCIPIUL METODEI
- Moleculele incarcate cu sarcini electrice sunt respinse in si prin piele, ca rezultat al
unui potential electric al membranei
- Dispozitiv iontoforetic 2 compartimente electrolitice care contin electrozi, plasate
in contact cu pielea
- Unul dintre ei contin moleculele s.m. ionizate
Iontoforeza
- Agentii terapeutici cationici sau neutri se plaseaza sub un anod iar agentii
terapeutici anionici sub un catod
- Atunci cand se aplica un curent electric de intensitate mica, ionii se misca in si prin
piele
- Iontoforeza transdermica se foloseste atat pentru administrarea locala, cat si
sistemica a medicamentelor
- In stomatologie se utilizeaza pentru anestezie locala in caz de extractii dentare
multiple
59

- Administrarea prin iontoforeza a medicamentelor sistemice (fentanil, anumite
formule de insulina, antihipertensive, antireumatice, antidiabetice, hormoni etc) este in
curs de cercetare)
Factori care afecteaza transportul iontoforetic
Proprietatile fizico-chimice ale s.a. (masa moleculara a s.m., concentratia etc), forma
farmaceutica (tipul de vehicul, pH, vascozitate, prezenta altor ioni), echipamentul folosit
(curent continuu sau alternativ, tipul de electrod) variabile biologice (fluxul sanguin
regional, varsta, sexul), temperatura cutanata, durata iontoforezei
pHul
- pHul scade, creste concentratia de ioni de H si apare o reactie vasculara
(vasodilatatia)
- este important sa se mentina pHul cat mai aproape de 5,5 sau mai mic
Factorii care afecteaza transportul iontoforetic
Intensitatea curentului trebuie limitata la 1 ma, din cauza limitarii impuse de
disconfortul pacientului
Curentul nu trebuie aplicat mai mult de 3 minute, deoarece exista riscul de iritatii sau
arsuri
Curent continuu sau curent alternativ
Aplicarea unui curent continuu o lunga perioada de timp poate modula transportul
iontoforetic
Curentul continuu poate duce la polarizarea tegumentului, ceea ce reduce eficienta
eliberarii iontoforetice
Aceasta polarizare poate fi evitata folosind curent alternativ
Masa moleculara
- masa moleculara creste, coeficientul de permeabilitate scade
- totuti, exista anumite solutii cu o masa moleculara relativ mare (insulina,
vasopresina, anumiti hormoni de crestere) care penetreaza bariera cutanata si intra in
circulatia sistemica.
Factorii anatomici ai pacientului pot influenta adancimea penetrarii, care este variabila
de la pacient la pacient, in functie de grosimea tegumentului la locul aplicarii, prezenta
tesutului adipos subcutanat, dezvoltarea sistemului muscular
In plus prezenta sau severitatea inflamatiei poate influenta penetrarea agentului
terapeutic datorita cresterii temperaturii
Tipul formei farmaceutice (gel sau solutie)
Migrarea acesteia sub influenta curentului electric este diferita in functie de matrice,
din cauza vascozitatii diferite
Stabilitatea medicamentului
Acesta trebuie sa fie stabil in timpul procesului de iontoforeza. Oxidarea sau reducerea
unui medicament nu numai ca ii scade BD, dar produsii de degradare scad rata
transferului medicamentului respectiv.
STT
60

STT iontoforetic lidocaina HCl 2% - epinefrina 0,001 % incluse in gel anestezie locala,
pediatrie, proceduri dermice
Iontoforeza
- modalitate non-invaziva de administrare sistemica a medicamentelor cu BD redusa
si t scazut
- spre deosebire de calea orala, aduce beneficii categorice de eficacitate si de
reducere a efectelor adverse
- desi iontoforeza are asemenea avantaje importante, sunt necesare studii
suplimentare care sa duca la imbunatatirea tehnicilor iontoforetice si la disponibilitatea
acestor produse pe o scara mai larga
ELECTROPORATIA
- permeabilizarea pielii in regiunea canelelor hidrice ale bistratului lipidic membranar
- puls de voltaj crescut, scurta durata, potential transmembranar
SONOFOREZA (fonoforeza)
- ultrasunete cu frecventa de 20 kHz -10 MHz
- perturbari chimice, termice, mecanice in structura pielii si a tesuturilor ei
- cresterea temperaturii pielii induce formarea de mici cavitati printre celule, marirea
porilor membranari, alterarea arhitecturii lipidelor bistratului cornos
- cedarea s.m. dintr-un dispozitiv polimeric de cedare sub influenta ultrasunetelor
- polimer nedegradabil (etilenvinil acetat) sau bioerodabil
- ultrasunetele cavitatie cresterea degradarii polimerului si cresterea cedarii s.m.
STT- microporatie
Foloseste acele STTuri care sunt acoperite cu sute de ace microscopice care ajung la
nivelul stratului cornos
Acele microscopice au diametrul 1-100 microni
Sunt protejate de un silicon solid sau sunt incorporate intr-un medicament
Pot elibera proteine, nanoparticulelor molecule mari si mici prin piele
Deoarece nervii sunt localizati mai in profunzimea pielii, acestia nu sunt stimulati, iar
pacientul nu simte durere, disconfort
Senzatia este nisipoasa sau senzatie de limba de pisica
CURS 11, 15.05.2013
FORME FARMACEUTICE SOLIDE SI SEMISOLIDE ADMINISTRATE PE MUCOASE
ISTORIC
- Primele referiri se intalnesc in Papirusul lui Ebers (1500 i.Ch.) in Teba
- Supozitoarele preparate in antichitate erau constituite din seu sau lana inmuiata in
grasime in care se adaugau diferite substante
- Ele aveau o marime diferita si puteau umple intregul rect
- Masele de baza erau rasini, miere, bucati de ceapa
- Iar ca matrita de baza se foloseau lana, matasea sau panza
- Etimiologia termenului supozitor este explicata abia dupa secolul al XVI-lea cand
in Farmacopeea universala a lui Lemery din 1763 se precizeaza ca suppositorium =
61

supozitor deriva de la vb latin supponere a inlocui, a substitui pentru a arata ca
aceastea inlocuiesc spalaturile, fata de care unele persoane manifesta repulsie;
- In 1962, farmacistul parizian A. Baume in cartea sa Elemente de farmacie
introduce ca excipient untul de cacao pentru prima data, desi acesta fusese descoperit cu
70 de ani inainte;
- Lewin si Eschbaum (1897) asociaza masa de unt de cacao cu mici cantitati de
axungie, Diendonne cu lanolina iar Scoville cu ceara si cetaceu;
- Alaturi de untul de cacao, Diendonne, in 1897, a propus utilizarea masei de
gelatina-glicerina care a fost oficializata in Farmacopeea franceza din 1908 si in cea
britanica in 1898;
- De asemenea, agar-agarul a fost propus ca excipient pentru supozitoare in 1897 de
catre Delahaye , Lewin si Eschbaum;
- In 1948, apare pe piata prima masa semisintetica numita C48 si apoi masa
Imhausem H15;
- In 1880 apar primele tipare metalice pentru turnare.
- Supozitoarele sunt oficializate inca din prima editie a FR, din 1863;
- In aceasta editie, sunt inscrise supozitoare de unt de cacao denumite cepsoare de
unt de cacao;
- Pentru prima data, in editia a IV-a a FR din 1926 apare o monografie de generalitati
pentru supozitoare, in care se mentioneaza ca excipienti untul de cacao, sapunul de
stearina glicerinat si masa de gelatina-glicerina;
- De asemenea, se fac precizari privind lungimea lor de 3-4 cm si greutatea de 1,5 5g.
Interesul stiintific in terapia rectala se orienteaza in prezent in 2 directii:
- Eliberarea si absorbtia SM din supozitoare, in special in cazul preparatelor retard, la
tinta si cu promotori de absorbtie;
- Utilizarea formei de supozitoare, pentru peptide, in al carui grup intra numeroase
substante obtinute prin inginerie genetica, sunt o alternativa mai placuta pentru pacient
la calea injectabila;
- Imbunatatiri ale tehnologiei de fabricare, astfel incat procedeele uzuale de
preparare a supozitoarelor sa fie mai usoare si mai rapide.
Definitie
- Supozitoarele sunt preparate solide unidoze;
- Forma, volumul si consistenta lor sunt adaptate administrarii pe cale rectala;
- Contin una sau mai multe SA dispersate intr-o baza adecvata, care poat fi solubila
sau dispersabila in apa sau se poate topi la temperatura corpului;
- Se pot adauga excipienti ca: diluanti, adsorbanti, surfactanti, lubrifianti, conservanti
antimicrobieni si coloranti autorizati.
- Dpdv al sistemului fizic, supozitoarele sunt dispersii de SM incorporate intr-un mediu
de dispersie inert, format dintr-o baza semirigida sau rigida;
- Baza de supozitoare este o substanta auxiliara, un carrier, compus din unul sau mai
multi excipienti, in care se disperseaza substanta sau substantele active;
62

- Dispersia SA in baza de supozitoare poate conduce la:
Un sistem de dispersie omogen si in acest caz formele farmaceutice sunt numite
supozitoare tip solutie;
Un sistem dispers eterogen, bi- sau polifazic:
Supozitoare tip emulsie;
Supozitoare tip suspensie;
Supozitoare polifazice (mixte).
- Supozitoarele se prepara intr-o varietate de forme si mase pentru a raspunde
exigentelor tratamentului, in functie de:
Natura si concentratie SM;
Locul de administrare (la diferite niveluri, in rect);
Varsta si starea pacientului;
Modul de eliberare al SM;
Actiunea dorita: efect local sau sistemic etc.
Forme de supozitoare rectale:
a. Forma cilindrica;
b. Forma cilindro-conica;
c. Forma de torpila.
1. Efect local
- Antihemoroidal;
- Antihemoragil;
- Antiinflamator;
- Antiparazitar;
- Antipruriginos;
- Astringent;
- Cicatrizant;
- Decongestionant;
- Emolient, calmant;
- Laxativ, purgativ;
- Sicativ;
- Vasoconstrictor;
- Vasodilatator;
- Periferic.
2. Efect sistemic
- Analgezic;
- Antiastmatic, bronholitic;
- Expectorant;
- Antidiabetic;
- Antiemetic;
- Antigripal;
- Antipiretic;
- Antireumatic;
- Antiseptic;
- Cardiovascular;
- Cardiotonic;
- Sedativ, hipnotic;
- Psihotrop;
- Spasmolitic;
- Divers.
Avantaje
1. Actiune locala
- Refacerea integritatii mucoasei, a troficitatii (hemoroizi, rectite) cand este necesara
eliberarea rapida a SA din excipient cu actiune prompta;
63

- Evacuarea continutului intestinal (constipatie);
- Actiune antiparazitara (parazitoze intestinale);
- Examinarea radiologica a partii inferioare a intestinului cu substante radioopace
(rectoscopie).
2. Actiune generala
- Cale de administrare alternativa a caii orale, in caz de:
Vomismente;
Obstructii ale tractului gastro-intestinal;
Afectiuni ale tubului digestiv superior;
Stari de boala avansata;
Coma;
- Administrare avantajoasa pentru adulti si copii care sunt incapabili sau refractari la
administrarea de medicamente pe cale orala;
- Se recurge la formularea ca supozitoare pentru unele SA candidate la abuz sau
sinucidere.
Alegere din considerente farmaceutico-tehnologice si fiziologice
- Se urmareste o actiune locala;
- SM este inactivata sau distrusa de pH, actiunea enzimatica a secretiilor gastrice sau
intestinale;
- SM este distrusa sau sufera un efect de biotransformare puternic sub influenta
efectului primului pasaj hepatic, astfel se evita bariera hepatica dupa absorbtia rectala;
- SM au caracteristici organoleptice dezagreabile sau/si actiune iritanta pentru
stomac si nu pot fi administrate pe calea orala, deoarece produc sensibilizari si bolnavul
refuza medicamentul;
- Favorizeaza absorbtia SA datorita proprietatii de a se topi la temperatura corpului
(37C) trecand mai repede in stare fluida sau se dizolva in lichidul rectal;
- Administrarea parenterala este traumatizanta; administrarea de durata in cazul
bolilor cronice: hipertensiune, diabet, astm, anemie, SIDA.
Dezavantaje:
- Refuzul bolnavilor de a li se administra medicamente pe cale rectala;
- Administrarea antibioticelor este limitata;
- Unele SA prezinta dificultati in tehnologia de preparare din cauza formarii
amestecurilor eutectice intre SA sau intre acestea si excipienti;
- De asemenea, includerea unui cantitati mari de lichid ingruneaza tehnologia de
preparare si modifica absorbtia;
- Marimea si viteza absorbtiei SM in unele cazuri este mai redusa decat pe calea
orala;
- Nu se pot administra in terapia pediatrica la sugari, la care mucoasa rectala este
foarte sensibila si permite o absorbtie marita a SA, care conduce la o actiune energica,
uneori toxica;
64

- Nu se pot administra in caz de leziuni rectale, fisuri anale; in acest caz mucoasa
rectala nu mai are rolul de membrana de absorbtie selectiva; se produce o absorbtie
exagerata a SA care trece brusc in circulatia sangvina si pot aparea fenomene toxice;
- Fluidificare rapida a excipientilor si eliminarea medicamentului fara a se realiza o
absorbtie totala a SA.
Calea de administrare
Mucoasa rectala
- Este formata dintr-un epiteliu unistrat de celule cilindrice, lipsite de vilozitati;
- O suparfata mica de 0,002-0,005 m patrati;
- Este puternic vascularizata de o retea fina de vase, cu numeroase anastomoze
arteriale si venoase care se dispun in 3 grupe: vene hemoroidale superioare, mijlocii si
inferioare;
- Epiteliul rectal e de natura lipidica si de aceea selectiv permeabil pentru
medicamentele neionizante;
- Celulele epiteliale secreta un lichid hidrofil, mucusul care contine mucine in
cantitate foarte mica, 2-3 ml ceea ce creeaza probleme de dizolvare a substantelor greu
solubile;
- pH-ul 7,2 7,4;
- Medicamentele administrate pe cale rectala se absorb, dupa repartitia pe mucoasa,
20-40% prin venele hemoroidale superioare ce trec apoi prin vena porta spre ficat;
- Restul de 60-80% se absorb prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii, trec prin
vena iliaca, apoi prin vena cava, in circulatia generala;
- De aici necesitatea verificarii dozelor SM ca si la cele administrate oral.
Clasificarea formelor farmaceutice cu aplicare pe mucoasa rectala
- Preparatele rectale sunt destinate administrarii rectale pentru a obtine un efect
local sau sistemic in scop de diagnostic (Rectalia, FR X, Sup 2004);
- Supozitoare;
- Capsule rectale;
- Solutii, emulsii, suspensii rectale;
- Pulberi si comprimate (tablete) pentru solutii si suspensii rectale;
- Preparate rectale semisolide;
- Spume rectale;
- Tampoane rectale.
Supozitoare criterii de clasificare
1. Forma, dimensiune, greutate;
2. Modul de formulare:
- Supozitoare magistrale;
- Supozitoare oficinale;
- Supozitoare industriale.
3. Gradul de dispersie al SA:
- Supozitoare tip solutie;
65

- Supozitoare tip emulsie L/H si H/L;
- Supozitoare tip suspensie;
- Supozitoare tip mixt (polifazice):
4. Modul de preparare:
- Supozitoare monolit clasice;
- Stratificate;
- Acoperite;
- Liofilizate;
- Fractionabile.
5. Tipul bazei de supozitoare:
- Cu baze lipofile;
- Hidrofile;
- Auto-emulsionabile;
6. Tehnologia de preparare:
- Obtinute prin modelare;
- Prin presare si modelare;
- Prin presare in forme;
- Prin topire si turnare in tipare ambalaje;
- Prin comprimare;
- Prin liofilizare.
7. Rolul pe care-l au:
- Supozitoare medicamentoase contin diferite SA cu actiune locala sau sistemica;
- Cu rol mecanic sunt tot supozitoare cu actiune locala: cuprind supozitoare cu
glicerina, ce au actiune laxativa si purgativa, exercitata de glicerina, prin actiunea directa,
de contact, in intestinul subtire; glicerina, datorita proprietatilor higroscopice, actioneaza
prin osmoza, atrage lichidul in interiorul ampulei rectale, prin exudarea abundenta a
mucoasei intenstinale si determinarea reflexului de defecare;
- Supozitoare nutritive cu alimente asimilabile ca peptone, se utilizeaza in cazul in
care tractul gastrointestinal e incapabil sa asimileze alimente; cantitatile absorbite sunt
minime dar suficiente pentru intretinerea vietii;
- Supozitoare pentru diagnostic in scop radiologic pentru examinarea rectului
8. Actiunea farmacologica:
- Cu actiune locala sau topica
Preformulare. Formulare
- Preformularea
furnizeaza
caracteristici
fizico-chimice,
farmacotehnologice,
farmacologice si toxicologice ale SM;
- Pentru formularea de supozitoare cu actiune sistemica, se vor selecta SM care sa
realizeze si sa asigure concentratii terapeutice ridicate in sange;
- Uneori aceste conditii se realizeaza prin asocierea in formularea a unui promotor de
absorbtie;
66

- In continuare se va selecta tipul de supozitoare care depinde de proprietatile SA,
hidrofilia sau lipofilia acestora: supozitoare de tip solutie, emulsie, suspensie sau, in cazul
asocierii mai multor Sm, mixt (sisteme polifazice);
- Tipul de supozitoare ales va determina selectarea S. Auxiliare, a excipientilor care
vor forma baze de supozitoare si a diferitilor adjuvanti, a variabilelor tehnologice de
preparare, in farmacie sau in industrie, tipurile de conditionare primara, ambalarea si
depozitarea.
- O formulare adecvata trebuie sa conduca la supozitoare care trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
Aspect omogen cu forma, dimensiuni si consistenta adecvate care sa nu se modifice
in timp, prin depozitare la temperatura camerei;
Sa se topeasca, sa se inmoaie sau sa se dizolve la temperatura corpului;
Sa nu fie iritante sau sa produca disconform la administrare;
Sa fie stabile dpdv fizic, chimic si microbiologic, sa fie bine tolerate, netoxice si cu
eficacitate terapeutica.
Alegerea SM
a. Starea de agregare fizica
- SM lichide (moi) sau solide (pulberi);
- Deoarece prepararea supozitoarelor se realizeaza prin dispersarea (dizolvarea,
emulsionarea sau suspendarea) acestor substante in excipient, pot aparea diferente
semnificative in cazul lichidelor si pastelor in comparatie cu solidele;
- Lichidele si pastele pot fi miscibile cu excipientul obtinandu-se supozitoare tip
solutie sau se disperseaza in excipient, realizand supozitoare de tip emulsie;
- Substantele dizolvate in excipient sunt eliberate lent dar continuu comparativ cu
cele dispersate;
- Si in cazul formularii de tip emulsie, eliberarea este lenta.
b. Proprietatile dimensionale
- Marimea particulelor are importanta in cazul supozitoarelor de tip suspensie, atat
dpdv tehnologic cat si biofarmaceutic;
- Pentru a preveni o sedimentare necorespunzatoare in timpul sau dupa prepararea
supozitoarelor, marimea particulelor SA trebuie limitata;
- Literatura farmaceutica nu indica limite exacte pentru supozitoare de tip suspensie,
de aceea utilizarea unor particule mai mici de 150 microni e mai mult o indicatie decat o
regula;
- Suspensii 90% din particule sa prezinte un diametru de cel mult 50 microni;
pentru 10% de cel mult 180 microni;
- Reducerea marimii particulelor poate determina o crestere a BD prin cresterea
suprafetei de contact si prin aceasta o crestere a cineticii de dizolvare in ampula rectala;
- In acelasi timp, reducerea marimii particulelor poate determina si un efect
secundar, prin cresterea vascozitatii amestecului de SA/excipient, ceea ce determina o
curgere mai lenta in forma metalica, dar si o absorbtie retard a substantei;
67

- Prezenta SM sub forma de cristale mari sau de forma aciculara (de ace) poate fi o
sursa de iritatie a mucoasei rectale.
c. Cantitatea de solid
- Influenteaza de asemenea omogenitatea supozitoarelor;
- Daca nr particulelor solide creste, poate determina cresterea vitezei de formare a
aglomeratelor;
- Cresterea vascozitatii bazei de supozitoare topite, impiedica turnarea in tipare;
- Cresterea temperaturii amestecului intensifica fenomenul de ingrosare datorita
gelificarii sale, care se produce cu atat mai usor cu cat pulberile sunt mai fine;
- Acest fenomen se amelioreaza cu prin asocierea de fosfolipide cu HLB redus, care
actioneaza ca anticristalizant.
d. Densitatea
- Daca exista o diferenta semnificativa intre densitatea SA si a excipientului,
obtinerea unei forme omogene este dificila; aceasta problema poate fi rezolvata prin:
Reducerea marimii particulelor de SA;
Adaugarea unor agenti vascozifianti (de ingrosare) la bazele hidrofile, care produc:
Scaderea temperaturii amestecului;
Scaderea punctului de solidificare in cazul bazelor lipofile.
e. Solubilitatea
- Solubilitatea crescuta a SA in excipient determina obtinerea de produse omogene,
dar, in acelasi timp, scade viteza de eliberare, deoarece SM are tendinta de a ramane in
excipient, avand afinitate mai mare pentru aceasta;
- Substantele dizolvate in excipienti sunt eliberate lent, dar continuu, in comparatie
cu cele dispersate, tip emulsie sau suspensie;
- Pentru a mari cedarea si BD, este indicat sa se foloseasca o baza lipofila pentru o
substanta activa hidrofila.
- Utilizarea unor baze de supozitoare hidrofile pentru substante active lipofile nu este
intotdeauna necesara, in acest caz, viteza de dizolvare in excipient si vascozitatea
acestuia sunt factori limitanti ai procesului de absorbtie ai SA;
- Cedarea SA este oricum mai lenta decat din excipienti grasi (lipofili);
- Solubilitatea SA in excipientul lipofil poate influenta punctul de topire al
supozitoarelor si modificarea comportarii la topire.
1. SM nu influenteaza punctul de topire al supozitoarelor; cel mai frecvent SM aflata in
stare solida, pulverulenta, nu influenteaza punctul de topire si excipientii care se
selecteaza trebuie sa prezinte un p.t. fiziologic de 36-37C;
Alegerea bazei de supozitoare
- Produse solide, grase sau hidrosolubile, care au rolul de a vehicula SM la locul de
actiune, avand caracteristici corespunzatoare, pe de o parte formularii de preparate, care
pot fi administrate pe cale rectala, pe de alta parte eliberarii SA, in vederea unui efect
local sau sistemic;
- Bazele de supozitoare sunt formate din excipienti si alte substante auxiliare;
68

- Excipientii trebuie sa prezinta proprietati adecvate pentru: preparare, stocare si
utilizare (administrare).
Proprietati sa aiba un interval suficient de mare intre p.t. si p. solidificare in cazul
utilizarii lor la prepararea prin topire si turnare;
- Sa permita dispersarea substantelor solide, lichide si moi;
- Interval mic intre p.t. la curgere si p.t. la claritate (important pentru stabilitatea
formei, si ca atare capacitatea de pastrare mai ales la temperaturi mari);
- Vascozitatea masei sa fie suficient de mare pentru a evita sedimentarea rapida a
SM suspendate;
- Solidificarea sa se produca prin contractie de volum incat dupa racire, desprinderea
si evacuarea din alveolele dispozitivului de turnare sa fie facile;
- Sa nu interactioneze chimic cu SM.
In timpul stocarii:
- Sa nu se inmoaie sau sa se topeasca la temperatura camerei;
- Sa nu se coloreze, sa nu se intareasca in timp, sa-si pastreze forma si rezistenta
mecanica, sa asigure stabilitatea SA dispersate;
- Sa nu se oxideze in prezenta aerului si a luminii;
- Sa fie stabil la umiditate;
- Sa nu prezinte modificari alotrope instabile;
- Sa nu permite dezvoltarea microorganismelor si rezistenta la transport, manipulare,
depozitare.
In timpul utilizarii:
- Sa aiba indiferenta fiziologica;
- Sa nu irite mucoasa rectala prin duritatea prea mare sau produsi de autooxidare;
- Sa nu fie toxici;
- Sa se topeasca sau sa se inmoaie la temperatura corpului sau sa se dizolve pentru a
permite cedarea SM intr-un timp scurt (o buna cedare si absorbtie a SM).
Alegerea excipientilor pentru supozitoare depinde de urmatorii parametri:
- Natura excipientilor, compozitia chimica;
- Comportarea excipientilor la topire;
- Polimorfismul excipientilor;
- Proprietati reologice;
- Raportul componentelor: SA/excipient;
- Volumul supozitoarelor;
- Tipul de actiune.
Natura excipientilor
- Dupa natura bazelor supozitoare si modul de eliberare a SM pot fi:
Baze liposolubile elibereaza SA prin topire la temperatura corpului;
69

Baze hidrosolubile elibereaza SA prin dizolvare in lichidul rectal;
Baze autoemulsionabile emulsioneaza SA prin dispersare.
Baze liposolubile
- Domeniul de topire: temperatura la care incepe sa se inmoaie si temperatura la
care baza de supozitoare este complet topita;
- Punctul de solidificare: permite prevederea timpului necesar solidificarii bazei de
supozitoare in formele de turnare; Daca intervalul dintre domeniul de topire si punctul de
solidificare este mai mare de 10 grade, trebuie redus timpul de solidificare prin racire
pentru o preparare mai eficienta;
- Indice de aciditate: pune in evidenta cantitatea de acizi grasi liberi care pot
reactiona cu SM si sunt iritanti pentru mucoase; Absenta acizilor sau valoarea mica a
indicelui de aciditate caracterizeaza o masa de supozitoare de calitate.
CURS 12, 22.05.2013

Baze liposolubile Unt de cacao, gliceride semisintetice
Unt de cacao Cacao oleum, Butyrum cacao, Oleum theobromatis, FRX
- Se obtine prin presarea la cald a semintelor decorticate si torefiate de Theobroma
cacao, fam. Sterculiaceae;
- Este o masa solida, se prezinta sub forma de bloc sau calup rectangular, de
consistenta dura, cu spartura ceroasa, alb-galbui, cu miros placut si gust dulceag;
- Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la loc racoros;
- Dpdv chimic contine un amestec de trigliceride ale acizilor grasi saturati (palmitic,
stearic, arahidic) si nesaturati (acidul oleic) palmitooleostearina 39% si oleodistearina
27%;
- Indice de aciditate: cel mult 2,25;
- Indice de iod: 32-38;
- Indice de saponificare: 188-195;
- Punct de topire: 30-35C.
Avantaje
- Are un punct de topire apropiat de temperatura corpului uman; supozitoarele se
topesc in aprox 5 min;
- Nu reactioneaza cu SA;
- Este usor modelabil prin malaxare, iar supozitoarele obtinute sunt prezentabile ca
aspect;
- Desi este o grasime de natura vegetala, in conditii bune de conservare are o
stabilitate convenabila;
70

- Indicele de aciditate redus pe care il are face ca sa fie bine tolerat de mucoase;
- Daca este cazul poate fi sterilizat deoarece modificarile instabile care se produc trec
in forma stabila dupa 1-4 zile.
Dezavantaje
Tabel 1. Modificarea punctului de topire al untului de cacao si 2-oleo-palmitinei
1. Prezinta polimorfism pentru forme cristaline alfa, beta, beta prim si gama;
- Forma beta este forma stabila si are pt 30-35C, celelalte avand pt mai scazute.
2. Supratopire
- La temperaturi peste 35C apare fenomenul de supratopire cand forma beta stabila
trece in formele metastabile cu pt mult mai mici, amestecul devine limpede (nu mai este
cu aspect tulbure) si nu se mai solidifica la racire;
- Formele metastabile revin la formele stabile in 2-4 zile.
- Pentru evitarea fenomenului de supratopire incalzirea amestecului nu trebuie sa
depaseasca temperatura de 36C pastrand totodata circa 1/3 din untul de cacao netopit;
- Se topesc cele 2/3 si daca apare fenomenul de supratopire se adauga portiunea de
unt de cacao netopita si masa se solidifica la temperatura camerei;
- Se realizeaza astfel o insamantare cu forma beta stabila;
3. Fiind amestec de trigliceride a acizilor stearic, palmitic, oleic, nu poate incorpora
solutii apoase, nu are proprietati emulsive, se adauga colesterol 2%, polisorbati 5-10%.
4. Conservabilitatea redusa: conservarea este dificila, al aer si lumina devine alb,
rancezeste lent, autooxidarea fiind mai rapida cand este maruntit, de aceea se pastreaza
in bloc;
5. Aderenta de tipare are loc datorita insuficientei contractarii de volum la racire, cu
pierderea de supozitor in tipar, de aceea este necesara o lubrifiere adecvata a formelor
(ulei de parafina).
6. Daca sunt prescrise substante solide intr-o cantitate relativ mare, supozitoarele pot
avea o consistenta necorespunzatoare, ele putand deveni sfaramicoase;
- In aceste cazuri, ca si in anotimpul rece, pentru o mai buna prelucrare se pot asocia
mici cantitati de plastifianti (ulei de ricin sau ulei de floarea soarelui);
7. Scaderea pt la asociere cu uleiuri volatile, fenol, cloralhidrat, ceea ce necesita
adaugarea de ceara sau cetaceu (3-5%);
8. Pierderi din cavitatile organismului dupa aplicare si topire;
9. Pret de cost ridicat.
Uleiuri hidrogenate
- Se obtin din uleiuri naturale, dirijand gradul de hidrogenare catalitica in prezenta de
Ni, pentru a rezulta produse de consistenta ceroasa cu p.t. 33-37C;
- Prezinta in mare avantajele untului de cacao, avand o sensibilitate mai mica la
oxidare, fiind eliminate dublele legaturi ale acidului oleic;
- Nu au capacitate de emulsionare, insolubile in apa, solubile in solventi organici;
71

- Uleiul de arahide hidrogenat si uleiul de samburi de palmier obtinute prin
fractionare selectiva cu solventi corespunzatori si hidrogenare.
Uleiul de arahide hidrogenat
- Este un reprezentant al acestui grup de excipienti, masa cu pt 34-38C in functie de
sortiment;
- Punctul de topire al acestor baze nu se modifica la asociere cu cloralhidrat, camfor
sau alte SA care provoaca scaderea pt al excipientilor;
- Un amestec de ulei de arahide hidrogenat, ulei de rapita si stearat de propilenglicol
reprezinta un excipient pentru supozitoare cu denumirea Anolen.
Uleiuri hidrogenate polioxietilenate
- Reprezinta o clasa de compusi formati din uleiuri hidrogenate cu o oarecare
proportie de mono- si diesteri de polioxietilenglicoli;
- Se obtin prin tratarea uleiurilor vegetale hidrogenate cu o anumita cantitate de PEG
200-400 la cald, in prezenta de catalizatori alcalini;
- Aceste uleiuri hidrogenate si polioxietilenate sunt produse solide, ceroase, insolubile
in apa, dar usor disperabile.
- Suppostal, neosuppostal
Gliceride semisintetice
- Amestecuri de trigliceride ale acizilor grasi saturati cu 12-18 atomi de carbon (chiar
10-18 atomi de carbon), alaturi de proportii variabile de mono si digliceride ale acizilor
grasi, cunoscute sub denumirea de Adeps solidus (FE 6);
- Di si monogliceridele au proprietati emulsive A-U, sunt uleiuri hidrofile;
- Rezulta prin modificarea chimica a unor corpuri grase naturale in scopul
imbunatatirii conservarii, cresterii hidrofiliei, imbunatatirii comportamentului termic.
- Obtinere:
A. Gliceroliza unui ulei hidrogenat, tratat la cald cu un catalizator alcalin metilat de
sodiu plsu 2-3% glicerina;
- O parte din gliceride sunt alcoolizate de catre glicerina dand mono si digliceride.
B. Hidroliza uleiului vegetal apoi hidrogenarea acizilor grasi rezultati si reesterificarea
dirijata cu glicerina la cald;
- Prin modificari controlate ale procesului tehnologic, realizam amestecuri de mono,
di si trigliceride ale acizilor grasi saturati;
- Aceste produse sunt cunoscute sub diverse nume depuse (denumiri comerciale):
masa Estarinum Estaram, bae de supozitoare Witepsol, Suppocire, Suppoweis, Lassupol;
- Fabricile realizeaza tipuri diferite, grupate in serii, diferentiate prin anumite
proprietati care le fac recomandabile pentru realizarea unor anumite formulari de
supozitoare.
Cele mai importante caracteristici
- Indice de aciditate max 0,5% ceea ce permite obtinerea unui preparat neiritant
pentru mucoase;
72

-
Reactivitate chimica scazuta intre acizi grasi liberi si SM;

Indice de hidroxil max 50;
Indice de iod max 3;
Indice de saponificare intre 210-260;
Indice de peroxid max 3.
Avantaje
- Nu prezinta polimorfism;
- Interval de topire cu 3 grade mai mare ca al untului de cacao;
- Amestec de mono, di si trigliceride ai acizilor grasi saturati C10-C18;
- Sunt lipsiti de aldehide, cetone si peroxizi;
- Temperatura de solidificare nu e afectat de fenomenul de supratopire; diferenta
mica intre domeniul de topire si punctul de solificare;
- Contractie de volum la racire;
- Cresterea capacitatii de incorporare a apei prin adaugarea de monostearat de
glicerin (Tegin);
- Sunt conservabile pe o perioada de mai multi ani, chiar la temperatura ridicata.
Gliceride semisintetice
- Pt scazute se folosesc pentru supozitoare cu actiune locala;
- Pt ridicate se utilizeaza pentru incorporarea substantelor care micsoreaza pt al
excipientului sau supozitoarele produse pentru tarile cu clima tropicala.
- Se fac asocieri de glicerice du indice de hidroxil:
- Mare monogliceride si digliceride cu capacitate mare de emulsionare a solutiilor
apoase;
- Mic - pentru substantele sensibile la hidroliza, ex: aspirina;
- Anumite sorturi se folosesc pentru incorporarea unor cantitati mari de pulberi;
- Se pot asocia in diverse proportii si se pot incorpora in ele diverse substante
liposolubile, emulsionate, stabile in absenta gruparii hidroxil.
Masele estarinum
- Amestecuri de gliceride ale acizilor grasi saturati de provenienta vegetala cu un lant
al atomilor de carbon de la C12 la C18;
- Ele contin, corespunzator indicelui hidroxil al fiecarui tip, cantitati variabile de
gliceride partiale si corespund definitiei Farmacopeii europene pentru produsul Adeps
solidus;
- Materia prima de preparare este uleiul de cocos si cel de palmier;
- Masa Estarinum grupa A sunt excipienti indicati in special pentru prepararea
industriala a supozitoarelor, la utilizarea de camere sau tuneluri de racire puternica au un
comportament elastic;
- Masa Estarinum A are bune proprietati.
- Masele Witepsol din seria E;
- Puncte de topire superioare temperaturii corpului;
73

- Indicate pentru prelucrarea SA care datorita liposolubilitatii lor scad pt al maselor
sau se utilizeaza pentru a corecta pt al celorlalte mase;
- Prelucrare in supozitoare prin procedeul de presare, topire si presare si procedeul de
topire si turnare in forme;
Excipienti hidrosolubili
- Sunt geluri de macromolecule care la temperatura camerei au consistenta solida:
Masa gelatinoasa;
Glicerogelul de agar-agar;
Glicerogelul de stearat de sodiu;
PEG-uri, folosite de obicei in amestec;
- Din acesti excipienti, cedarea SA se face dupa dizolvarea excipientului in fluidul
apos din cavitatea in care se introduce;
- Incorporeaza un numar mare de SA cand urmarim o actiune locala sau uneori pt o
absorbtie lenta.
Masa gelatinoasa este folosita pentru supozitoarele vaginale, conform compozitiei
din FRX;
Gelatina este folosita datorita proprietatii ei de a forma in anumite concentratii un gel
solid la temperatura camerei, o retea 3d, in ochiurile careia esdte dispersata glicerina.
- Gelatina (proteina purificata) se obtine prin hidroliza colagenului din tesuturile
animale, in functie de tehnica de preparare, este de 2 tipuri si anume:
Tipul A care rezulta prin hidroliza acida, de tip cationic;
Tipul B obtinut prin hidroliza alcalina, de tip anionic;
- Gelatina poate contine cel mult 1000 germeni/g si nu trebuie sa contina
microorganisme patogene;
- La supozitoarele vaginale, glicerina din masa gelationoasa favorizeaza cresterea
secretiei vaginale, permitand dizolvarea gelatinei si eliberarea SA care actioneaza local;
- Glicerina poate fi inlocuita partial sau total cu PG, PEG, butilenglicol sau solutie de
sorbitol pentru a evita hipertonia provocata de glicerina sau pentru a mari solubilitatea
substantelor active;
- Masa gelatinoasa ridica probleme de conservare, astfel, in mediu umed, absoarbe
apa inmuindu-se, iar in mediu prea uscat cedeaza din apa si se usuca;
- Masa gelatinoasa poate fi invadata de catre microorganisme, bacterii si mucegaiuri,
de aceea se adauga conservanti nipaesteri;
- Ambalarea supozitoarelor se face individual, in foita de stanil sau hartie
pergaminata, ferite de umiditate si locuri prea uscate;
- Supozitoarele se prepara prin topire si turnare in forme;
- SA sun incorporate sub forma de solutie, suspensie, emulsie daca sunt solutii
uleioase;
- Incompatibilitati glicerol cu boraz, gelatina precipita cu tanin.
74

Masa de glicerina cu stearina
- Glicerogelul de stearat de sodiu care are in locul gelatinei sapun de sodiu ce rezulta
la preparare in urma reactiei dintre acidul stearic si carbonatul de sodiu anhidru, in mediu
glicerinat;
- Poate rezulta si direct prin dizolvarea sapunului de sodiu la cald in glicerina (la
120C) in proportie de 10-30%, turnandu-se in forme incalzite in prealabil la 80C lasanduse sa se solidifice;
- In reteaua stearatului de sodiu este retinuta glicerina;
- Actiunea se datoreaza glicerinei care este higroscopica si sapunului de sodiu care
are actiune iritanta si intensifica actiunea glicerinei;
- sapunelele sunt preparate in farmacie dupa FRX, precum si in industrie, atat
pentru copii cat si pentru adulti, diferind prin greutate 1,5 sau 2,5g;
- Conservarea ridica probleme;
PEG-uri, macrogol, carbowax
- Polioxietilen, polietilenoxizi, poliglicoli;
- Nume depuse ca: Postonal,
- Formularea optima a supozitoarelor cu PEGuri se realizeaza folosind combinatii de
sorturi;
- Postonal peg cu greutate moleculara de 4500, care contine o mica proportie de
ulei de ricin, care micsoreaza friabilitate;
- Excipient solid la temperatura camerei, solubil in apa, miscibil cu faza grasa, uleiuri,
lanolina si acizi grasi;
- Se dizolva lent in lichidul din cavitatea respectiva, asigurand o resorbtie buna a SA;
- Pegurile sunt lipsite de toxicitate si folosite atat pentru spozitoare rectale cat si
vaginale;
- Pot incorpora apa in anumite proportii fara a-si modifica consistenta;
- Pot incorpora grasimi sau hidrocarburi in anumite limite, formand pseudoemulsii;
- Nu au tendinta de a se scurge din cavitatea in care au fost introduse, de aceea sunt
folosite pentru supozitoarele vaginale si uretrale (spre deosebire de butir cacao, care se
scurge cu usurinta);
- Avantaje: sterilizabili; nu sunt invadati de microorganisme; incorporeaza un nr mare
de SA; solide la temperatura camerei; pot fi stocati si in tarile calde.
- Dezavantaje senzatie de jena, datorita capacitatii osmotice mari; se recomanda
cufundarea lor in apa inainte de administrare;
- Conservare limitata din cauza higroscopiciatii;
- Incompatibili cu unele substante sau adjuvanti acest lucru fiind favorizat de
calitatea pegurilor : o serie de impuritati: oxid de etilen, peroxid;
- Pot crea o serie de complecsi mai putin activi intre gruparile eterice ale pegurile si
gruparile enolice sau acide ale substantelor cu care se asociaza;
- Sunt incompatibili cu unele antibiotice si unii conservanti- saruri cuaternare de
amoniu;
- Sensibilitate la conditii higrometrice.
75

Excipienti autoemulsionabili
- Sunt o categorie aparte, numiti si hidrodispersabili;
- Capacitate emulgatoare si se disperseaza in apa ;
- Avantaje: pt topire, consistenta adecvata, tolenanta buna, fara toxicitate, se pot
prelucra la temperaturi ridicate, nu au interactiuni, nu e mediu favorabil dezvoltarii
microorganismelor, nu provoaca sensibilizare la locul de administrare.
- Dezavantaje: in cazul folosirii acestor excipienti sunt necesare o serie de
experimente pt fiecare formula, pot interactiona cu SM cu formarea de complecsi care duc
la scaderea actiunii terapeutice; se vor utiliza cu atentie deoarce s-a semnalat o crestere
a absorbtiei prin solubilizarea SM.
- Sunt foarte utili in sensul in care prin utilizarea lor pot fi incorporate SA hidro si
liposolubile; se recomanda folosirea de asocieri intre aceste categorii de excipienti pt a se
folosi excipienti cu pt si consistenta dorite;
- Reprezentati de derivati ai pegurilor esteri stearici, eteri laurici, esteri ai acizilor
grasi cu sorbitanul, amestecuri de polimeri de oxid de etilen si oxid de propilen;
- Brij 35 masa de supozitoare cu pt 35, 36, eter lauric al pegului, consistenta solida,
alba, aspect ceros;
- Tween 61 asocieri cu tween 60;
- Mirj 52.
Calitatea excipientului este imbunatatita prin ajutorul S. Aux:
- Agenti de marire a vascozitatii;
- Substante care maresc punctul de topire;
- Substante care scad pt;
- Care favorizeaza rezorbtia SA: VD sau hialuronidaza;
- Agenti de conservare;
- Antioxidanti;
Adjuvanti folositi pentru imbunatatirea dispersarii SM
A. Uleiuri neutre cantitati mari de SM sub forma de pulbere pot compromite
integritatea supozitoarelor, pot determina o crestere excesiva a vascozitatii topiturii,
incetinind curgerea acesteia in matrita sau etalarea la locul administrarii;
- In acest caz se folosesc gliceride ale acizilor grasi saturati cu C8-C12, cu
vascozitatea scazuta, care reprezinta 10% din masa supozitoarelor;
- Se mai pot folosi: lecitina 0,1-1%, ulei de ricin, polisorbati;
- Utilizarea acestor adjuvanti modifica temperatura de topire si vascozitatea bazelor
de supozitoare;
B. Pulberi inerte pentru a facilita dispersarea glicerinei, a extractelor moi sau uscate,
in special cele higroscopice, se pot folosi:
- Carbonat de magneziul
- Dioxid de siliciu coloidal.
C. Polioli: glicerol, pg, in prezenta de tensioactivi, pentru dispersarea de extracte,
balsamuri;
76

D. Apa: in proportie de 1-2% in functie de capacitatea de absorbtie a bazei favorizeaza
dispersarea extractelor vegetale;
- In cantitate mai mare necesita tensioactivi pentru a fi dispersate;
- Pot aparea probleme ca hidroliza, dezvoltarea microorganismelor.
Adjuvanti pt imbunatatirea hidrofiliei:
- Acestia folositi in concentratii mici, cresc absorbtia la nivel rectal, in timp ce la
concentratii mari o pot reduce;
- Folosirea lor poate fi evitata prin utilizarea bazelor hidrodispersabile;
Tensioactivi anionici: oleat de calciu etc;
Tensioactivi neionici;
Pentru imbunatatirea vascozitatii:
Cantitati mici si pot fi: acid stearic, monostearat de aluminiu, pulberi inerte: bentonita,
dioxid de siliciu coloidal, diverse: ulei de ricin hidrogenat, ulei de parafina, lecitina.
Pentru modificarea temperaturii de topire:
- Alcooli grasi superiori, acizi grasi si derivatii lor, hidrocarburi si ceruri.
- Daca dorim sa modificam temperatura de topire, alegerea e precizata;
Pentru modificarea absorbtiei SM promotori de absorbtie rectali:
- Promotori care amelioreaza eliberarea SA se utilizeaza dispersii solide obtinute
intre SA si surfactanti, peg solizi etc;
- Care amelioreaza pasajul transmembranar;
Coloranti utilizati pentru modificarea culorii supozitoarelor desi folosirea lor nu este
intotdeauna de dorit;
- Coloranti organici naturali liposolubili;
- Caroteni organici sintetici hidrosolubili;
Antioxidantii ex: acid ascorbic, tocoferol, BHT, BHA; EDTA disodic (agent chelatant).
Conservantin antimicrobieni acid ascorbic si sarurile sale atunci cand pH-ul e sub 6 si
nipaesterii ca atare sau sub forma de saruri.
77

Cursuri Tehnica Farmaceutica 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Tehnica Farmaceutica 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

Particulele solide in suspensie:

Particulele care se depun:

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

Forme farmaceutice semisolide pentru aplicatii cutanate

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

Curs 6, Tehnologie Farmaceutica 27.03.2013

Penetrarea medicamentelor administrate topic

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

Pielea intervine prin urmatoarele caracteristici biologice

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

TRATAREA ANEXELOR PIELII APARATUL PILOSEBACEU SI GLANDELE SUDORIPARE

Afectiuni inflamatorii (AINS, AIS)

Substantele active influenteaza gradul de penetratie dupa administrarea topica prin

Forma si marimea particulelor

Activitatea unor substante active este afectata de:

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

dQ/dT= rata difuziei

Greutate moleculara < 500 D

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

Sa nu aiba Incompatibilitati cu celelalte componente

A) BAZE DE UNGUENT GRASE LIPOFILE, ANHIDRE, HIDROFOBE

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

BAZE DE UNGUENT DE ABSORBTIE ANHIDRE H/L

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

Alcooli neesterificati (4%).

A. Alcooli de lana (hidroliza lanolinei)

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA

CURSURI TEHNOLOGIE FARMACEUTICA