Cromatografia este o metoda de separare si analiza a substantelor chimice din amestecuri,

care se bazeaza pe interactiunea diferentiata a doi sau mai multi compusi de separat (numiti
soluti) cu doua faze cromatografice: faza mobila si faza stationara.
Izolarea substantelor chimice din amestecuri si id 525j99f entificarea componentelor a
reprezentat ntotdeauna una dintre obiectivele prioritare ale chimiei. La ora actuala nu numai n
chimia analitica ci si n tehnologia chimica se manifesta o cerere din ce in ce mai mare de
compusi cu puritate foarte avansata. Separarea amestecurilor n componente este o operatie
esentiala care permite obtinerea acestora ntr-o stare ct mai pura. Aceasta separare se poate face
la scara analitica, daca ne intereseaza sa cunoastem numai compozitia amestecului sau la scara
preparativa, daca vrem sa obtinem fizic componentele separate.
n prezent exista un mare numar de metode de separare care si-au gasit aplicatii n
chimie. Fiecare dintre aceste metode poate cuprinde mai multe tehnici de separare. Cele mai
importante dintre metode de separare sunt cele bazate pe echilibrul ntre faze, care valorifica
diferenta dintre proprietatile de distributie ale componentelor unui amestec ntre doua faze
nemiscibile aflate n contact. Asemenea metode sunt distilarea, cristalizarea, precipitarea,
sublimarea, extractia. Aceste metode, cunoscute si aplicate de multa vreme, s-au dovedit a fi
insuficiente atunci cnd s-a pus problema separarii unor amestecuri foarte complexe si a fost
nevoie de dezvoltarea unor noi metode, printre care s-au impus mai ales cele cromatografice.
Principalele avanteje pe care le prezinta cromatografia ca metoda de separare sunt:
-

Permite separarea, identificarea si dozarea cantitativa simultana a componentelor

unui amestec.

Se poate aplica unui numar foarte mare de produse, practic orice compus organic
putnd fi separat printr-o metoda cromatografica

Sensibilitatea metodelor cromatografice este extrem de ridicata, ceea ce nseamna ca

necesita doar cantitate foarte mica de proba. n acelasi timp nsa se pot aplica si la
scara preparativa.

Durata analizei este redusa, comparativ cu alte metode de analiza ale amestecurilor
complexe.

1.1. Istoric
Cromatografia a fost initiata n 1901 de botanistul rus Tswet, care a separat niste pigmenti
vegetali pe o coloana umpluta cu carbonat de calciu, folosind ca eluent eterul de petrol.
Denumirea de cromatografie pe care a dat-o acestei metode provine de la faptul ca initial a
folosit-o pentru separarea unor coloranti (chromos = culoare, graphos = scriere n limba greaca).
Urmatorul pas important n dezvoltarea cromatografiei a fost facut n 1941, cnd A.
Martin si R. Synge au initiat cromatografia lichida de repartitie pe coloana, pentru care au primit
ulterior Premiul Nobel pentru chimie n 1952. Ei au separat aminoacizi acilati pe o coloana ce
continea silicagel saturat cu apa, iar drept faza mobila au utilizat n-butanol saturat cu apa. n
1944, au fost puse bazele cromatografiei pe hrtie, prima forma de cromatografie planara, iar
cromatografia de schimb ionic este utilizata ncepnd din 1947. nceputurile cromatografiei de
gaze se leaga tot de numele lui Archer J.P. Martin, care mpreuna cu A.T. James a separat acizi
organici volatili pe o coloana de sticla umpluta cu Celite acoperita cu ulei siliconic, utiliznd ca
faza mobila azotul.

Cromatografia pe coloane cu gel a fost initiata n 1959 de Porath si Flodin, iar cea de
bioafinitate se utilizeaza din 1967. Cromatografia de lichide moderna pe coloana, numita de
nalta performanta sau de nalta presiune (HPLC) poate fi datata la nceputul anilor 1960 si se
bazeaza pe lucrarile lui Csaba Horvth, efectuate la Univesitatea Yale.

1.2. Principiul separarii cromatografice

Principiul de baza al separarii cromatografice consta n distributia inegala a componentelor unui amestec ntre faza mobila si
faza stationara. Acest amestec strabate sistemul cromatografic, fiind antrenat de catre faza mobila. Distributia inegala este
determinata fie de afinitatea diferita a componentelor amestecului fata de cele doua faze, fie de capacitatea diferita de a
difuza n acestea. Acest principiu este ilustrat n Figura 1.1, pe un exemplu din cromatografia de gaze pe coloane capilare.
Aceste coloane se caracterizeaza prin faptul ca faza stationara se gaseste depusa n strat foarte subtire pe peretii coloanei.

Figura 1.1. Principiul separarii cromatografice

Moleculele celor doi compusi, 1 si 2 care se gasesc n momentul initial ametecate, ntrun volum restrns, vor avea tendinta de a se transfera continuu din faza mobila n faza stationara
si invers, din cauza agitatiei termice. Deoarece moleculele compusului 2 au o afinitate mai mare
fata de faza stationara, ele vor fi mai puternic retinute n aceasta faza. Drept urmare, dupa un
anumit interval de timp se va nregistra o ramnere n urma a acestei componente, comparativ cu
componenta mai slab retinuta 1. Trebuie remarcat faptul ca aceasta separare are loc n timpul
deplasarii n coloana, deci este in proces dinamic.

1.3. Clasificarea metodelor cromatografice

Exista o serie de criterii pe baza carora se poate face o clasificare a metodelor
cromatografice: mecanismul separarii, natura fazelor cromatografice, configuratia sistemului
cromatografic, etc.
1. Clasificarea n functie de mecanismul separarii
n functie de mecanismul separarii, metodele cromatografice se clasifica n:
-

Cromatografie de adsorbtie, n care fenomenul principal care sta la baza separarri

este adsorbtia, iar afinitatea componentelor pentru cele doua faze este n functie de
coeficientii lor de adsorbtie.

Cromatografie de repartitie, n care fenomenul care determina separarea este

extractia si separarea componentelor se face n functie de diferenta dintre coeficientii
lor de repartitie ntre cele doua faze.

Cromatografie cu faze chimic legate, care este intermediara ntre cromatografia de

adsorbtie si cea de repartitie, fiind o combinare a acestora.

Cromatografia de schimb ionic, care are la baza interactiunile electrostatice si

difuzia, iar separarea componentelor se face n functie de sarcinile lor electrice,
constantele de disociere si diametrul efectiv al ionilor.

Cromatografia de excluziune (numita si cromatografie pe gel), n care fenomenul

principal este difuzia, iar separarea se face n functie de marimile efective ale
moleculelor componentelor.

Cromatografia de bioafinitate, n care separarea are loc datorita unor interactiuni

biochimice specifice cu asa-numitele grupari de afinitate.

Trebuie mentionat ca n afara n practica cromatografica se ntlnesc si variante

intermediare sau mixte ntre aceste tipuri principale si ca exista si alte tipuri de cromatografie,
care sunt nsa mai putin uzuale.
2. Clasificarea n functie de natura fazelor cromatografice
2.1. Cromatografie de gaze
2.1. Gaz-lichid (GLC)
2.2. Gaz-solid (GSC)
2.2. Cromatografie de lichide
2.1. Lichid-lichid (LLC)
2.2. Lichid-solid (LSC)
2.3. Cromatografie cu fluide supercritice (SFC)
n functie de starea de agregare a fazei mobile, avem trei tipuri de cromatografie:
gazoasa, lichida si cu fluide supercritice. Fiecare dintre acestea se submparte n functie de natura
fazei stationare, care poate fi solida sau lichida. n cazul cromatografiei cu fluide supercritice n
denumire nu se face referire la natura fazei stationare. Mai trebuie precizat ca n cazul n care
faza stationara este lichida, ea trebuie fixata pe un suport solid corespunzator, n general un
material poros.
3. Clasificarea n functie de configuratia sistemului cromatografic
3.1. Cromatografie pe coloana
3.1. Cromatografie pe coloane clasice (cu umplutura)
3.2. Cromatografie pe coloane capilare

3.2. Cromatografie planara

3.1. Cromatografie n strat subtire
3.2. Cromatografie pe hrtie
n functie de configuratia sistemului cromatografic, avem cromatografie pe coloana si
cromatografie planara. Cromatografia pe coloana cuprinde cromatografia pe coloane clasice (cu
umplutura) si cromatografia pe coloane capilare (numite si coloane tubulare deschise).
Cromatografia planara cuprinde la rndul ei cromatografia pe hrtie si cromatografia n strat
subtire.

1.4. Schema de principiu a cromatografului

Este prezentata n Figura 1.2. Faza mobila care se gaseste ntr-un rezervor de faza mobila
1 trece printr-un dispozitiv de masurare si reglare a debitului 2, apoi ajunge n dispozitivul pentru
introducerea probei 3. Aici are loc preluarea probei de catre faza mobila, peoba fiind n
continuare transportata prin coloana cromatografica 4, unde are loc separarea componentelor.
Coloana 4 se gaseste n mod uzual ntr-o incinta termostatata (cuptor n cazul cromatografiei de
gaze) pentru ca analiza sa se desfasoare la o temperatura stabilita. Componentele separate ajung
n detectorul 5, unde fiecare componenta este pusa n evidenta sub forma unui semnal distinct.
Aceste semnale sunt nregistrate de un nregistrator 6 sau reprezinta semnalul de intrare al unui
sistem de achizitii de date (integrator sau calculator) care permite prelucrarea si stocarea
rezultatelor.
1 - rezervor faza mobila
2 - dispozitiv de reglare si
masurare a debitului
3 - dispozitiv de introducere a
probei
4 - coloana cromatografica
5 - detector
6 - nregistrator sau integrator

Prob
Figura 1.2. Schema de principiu a cromatografului

Diagrama care reprezinta rezultatul analizei cromatografice se numeste cromatograma.

Ea este nregistrata n general ca o functie a intensitatii semnalului detectorului n raport cu
timpul. Semnalul corespunzator fiecarei componente care apare n cromatograma se numeste pic
cromatografic, iar aria picului este proportionala cu concentratia componentei respective. n
cazul cromatografiei planare, cromatograma este chiar placa sau hrtia pe care a avut loc analiza,
iar componentele sunt evidentiate sub forma unor spoturi. Un exemplu de cromatograma este
data n Figura 1.3.

Figura 1.3. Analiza cromatografica a unui amestec de hidrocarburi. Fiecare pic cromatografic reprezinta cte o componenta
separata.