Elaborarea metodic N 1

( anul IV semestrul VII)

TEMA: Leziuni traumatice OMF. Clasificare dup tipuri (etiologie), frecven.
Formele i principiile de baz ale organizrii asistenei medicale
accidentaiilor.
1 Date generale ale anatomiei esuturilor moi i maxilarelor.
Anatomia maxilarului superior
Maxilarul superior este format din patru apofize i cornul n care se gsete sinusul maxilar,
participnd la formarea orbitei, cavitii nazale i bucale (fig 1.1). Maxilarul superioi se unete cu
neurocraniul prin complexul nozoetmoidal osul frontal, osul temporal i sfenoidul.
Datorit proeminenei anterioare i poziiei mediane, nasu protejeaz maxila de traumatism lund
asupra sa fora agentului traumatic. Mai mult dect att, complexul zigomatic i arcada ,alic
protejeaz maxilarul superior anteriolateral. Din acest punct de vedere, printre fracturile etajului
mijlociu al feei nasul ocupa primul loc i maxilarul superior - ultimul. Proeminena mentonier
mandibulei i aduce i ea aportul la aprarea maxilarului superior de traumatisme. Maxilarul
superior e poziionat n etajul mijlociu al feei.
Prile moi ale feei acoper cu un strat subire i neuniform scheletul osos i. n cazul impactului,
diminueaz fora agentului traumatizant. esutul adipos Bichat, de asemenea, atenueaz fora
cinetic a agentului vulnerant. Muchii mimici ai feei, n marea lor majoritate, nu admit deplasarea
secundar a fragmentelor fracturate. Muchii mobilizatori ai feei, care acioneaz asupra
maxilarului superior, nu provoac o deplasare vdit ca la mandibul. esutul muscular este foarte
subire, neuniform i absena muchilor antagoniti dirijeaz deplasrile secundare ntr-o singur
direcie. Faa este bogat vascularizal prin trei artere - artera facial, artera maxilar intern i cea
temporal superficial, la care se mai adaug anastomozele arterei carotide interne, producnd
hemoragii de diferit grad.
esutul osos al etajului mijlociu al feei este compus din esut osos compact, cel spongios i cel
laminar. Osul compact este distribuit neuniform n coloane verticale i orizontale de grosimi diferite,
n zonele de unire ntre traveele orizontale i verticale, realizate de stlpii de rezisten ai masivului
facial. Cavitile masivului facial (nazale, sinusurile maxilare, celulele etmoidale, cavitatea bucal,
orbitar) sunt simetrice, multiple, de form diferit, cu funcii diferite, cu o mucoas care ader la
periost. Periostul n regiunea procesului alveolar este unit direct cu osul, astfel n traumatism
fractura va fi infectat. ntre stlpii de rezisten se afl un os laminar subire (plafoane, planee),
nerezis- tent, care orienteaz liniile de fractur. Stlpii mari de rezisten: canin (nazomaxilar),
malar (zigomaticomaxilar), pterigoidian, iau natere prin presiune funcional n sens vertical al
mandibulei pe maxil, n timpul procesului de masticaie.
Oasele feei sunt mai fragile dect alte oase ale scheletului uman. l ocurile slabe: osul lacrimal,
partea medial a maxilei, lama papira- cee (cribrosa) a osului etmoid, pereii anterior, posterior i
medial ai maxilei. peretele inferior al orbitei, lamele laterale i mediale ale apofizei pterigoidiene a
osului sfenoid. Dupa pierderea dintilor si odaata cu inaintarea in virsta osul slabeste, procesul
alveolar devine subtire,se atrofiaza si odata cu el,intreaga structura osoasa.
Raportul spongioasei la corticalaa a oaselor faciale sunt: mandibula- 62%, compacta si spongioasa38%, maxilarul superior- 76-80% compacta si spongioasa -34-20%. Zigomaticul este cel mai dur os
facial si nasul este cel mai slab os din cele 4.
Particularitile anatomo-morfologice ale nasului
Etajul mijlociu a fetei include 6 oase pare i unul impar ale craniului:maxilarul
superior,amalarul,etmoidul,lacrimal, nazal, palatinul i vomerul.
Toate sunt unite ntr-un bloc comun prin sinostoze care este numit masivul facial, termenul fiind
propus de Le Fort (1901). Proeminena central a feei, de dimensiuni i, forme variate-nasul - este

de foarte multe ori componena faciala cea ma, caracteristic, cea care imprim feei nota speciala
individualizata. Pentru fracturile n cauz se opereaz cu numeroase sinonime, fractura nasului,
fractura piramidei nazale; Dawson i Fordyce le numesc fracturi ale etmoidului, afirmnd c sunt
mai severe dect simpla fractur a nasului; Converse i Smith folosesc termenul nazoorbital ,
Strane prefer nasoethmoid. n 1973 Epker a propus termenul naso- orbitoethmoidal, care este
frecvent utilizat n mai multe clinici. Gruss folosete termenul nasoethmoidoorbital. Much i
jackson recurg la termenul orbitoetmoidal. Problema e c pentru a folosi un termen ori altul e
nevoie de un examen radiologie calitativ i atunci incluzi fractura deplin - mai precis aici este
necesar tomografia computerizat.
Osele nazale sunt pare,se unesc intre ele formind nasul, in partea inferioara se consolideaza cu
cartilajele nazale. Partea superioara se uneste cu margo nasalis al osului frontal. Oasele nazale
sunt unite intre ele cu lamina perpendiculara a osului etmoid care in timpul traumatismului este
afectata. Marginile laterale ale oaselor nazale se unesc cu procesul frontal al maxilarului superior.
Particularitatile anatomo-topografice ce determina pozitia mediana si proeminenta nasului ,
fragilitatea mare a oaselor ,dimensiuni mici, raport intim cu oasele craniului determina o incidenta
sporita de fracturare a oaselor nazale. Dereglari functionalesunt multiple si depind de forta
impactului,directia agentului vulnerabil,structurile implicate in trauma. Functiile nasuui care pot fi
dereglate in cazul traumatismului sunt urmatoarele: respiratie,olfactie,drenare,fonatie,
estetica,aparare, rezonanta, mimica,arhitectonica craniului.
Anatomia complexului zigomatic
Osul zigomatic e situat n partea anteriolateral a feei- stratul de esuturi moi este subtire i poate
fi des expus traumatismului. Osul zigomatic, par, este cel mat rezistent os facial, care contribuie la
fixarea oaselor craniului facial de cel cerebral.
Are 4 apofize (frontal temporal, maxilar, orbitar) i tuberul maxilar (f/g. 1.3). Oasele malare
particip la formarea aspectului fetei si reprezint o suprafa pentru inseria muchilor masticatori
i mimici de aceea orice deplasare a oaselor de la norm se va solda cu dereglri estetice i
funcionale. Periostul bogat vascularizat i inervat are un rol important n vascularizarea osului i n
consolidarea fragmentelor. Cel mai srac periost n vase sangvine i formaiuni nervoase este
suprafaa orbitar a osului malar.
Analizele histotopografice ale oaselor malare au stabilit c substana medular prevaleaz n corpul
osului malar i la marginea inferioar a orbitei, iar apofizele (frontal, temporal, maxilar), n
general, constau dintr-o substan osoas compact. n locul suturilor malarofrontal,
temporomalar, substana spongioas dispare complet. Deoarece fracturile oaselor malare se
produc, de obicei, mai des n locul suturilor naturale, n traumei, substana medular ace
contact cu mediul nconjurator,de aceea rar se comlica cu osteomielit mai des se complic cu
osteomielita odontogen.
Pe faa orbitar se afl un orificiu mic, foramenul zigomatico- orbitar, care continu cu un canal
ramificat, la rndul su, n 2orificii pe faa extern: zigomaticofacial i zigomaticotemporal.
Osul zigomatic asigur protecia maxilei mpotriva agenilor traumatici externi din partea
anterolateral. Osul malar particip la formarea stlpilor de rezisten alveolomolar, care ncep de la
molari, trece pe sutura zigomaticoalveolar, mai apoi pe corpul osului zigomatic i pe apofizele
osului zigomatic.
n cazul n care aciunea factorului traumatic depete elasticitatea i rezistena osului, apare
fractura. M. A. Nahuman (1975) a demonstrat, prin cercetrile sale, c pentru a fractura peretele
anterior al sinusului maxilar e nevoie de o for de 65-78 kg., al arcului zigomatic - 83-190 kg.
Fracturarea osului zigomatic la femei apare la impactul cu o for de 83-180 kg i la brbai - de
160-260 kg (Alexandrov H. M.. 1999).
Arcada zigomatic e format din apofiza temporal a osului zigomatic i apofiza zigomatic a osului
temporal (fig. 1.4). n cazul unei fracturi liniile de fractur pot fi unice, duble i triple, poriunea
fracturat nfundndu-se n treapt sau n V, U. Se pot deplasa medial, inferior, mai rar
superior excepional lateral.

2 Principiile de clasificare ale traumatismelor OMF:

a dup esuturile lezate:
1. tesuturi moi piele, mucoasa, ducturi, glande, nervi, vase, muschi, tendoane;
2. tesuturi dure os, periost
b
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

dup aciune agentului traumatic (agresiuni, n sport, accidente de transport etc.):

agresiune;
caderile;
accident rutier (in fracturile maxilei 1 loc);
accident sportiv;
accident de munca;
arme de foc;
automutilari;
trauma profesionala (in urma unor interventii);
interactiunea cu animale (atac)

dup starea de activitate (n agricultur, n industrie, n viaa social, n rzboi

etc.).
d clasificarea dup N.M. Alexandrov, 1986.
(prelegere)
3 Frecvena traumatismelor OMF.
Dupa datele sectiei de chirurgie OMF trauma ocupa locul 2 cu 33% (2004-2013). Cel mai des se
intalnesc fracturile de mandibula deoarece din cauza dereglarilor de functie pacientii se adreseaza
la medic, insa periodic, trauma isi schimba locul cu plagile (acestea ocupand primul loc).
Locul 3 traumele complexului nazoetmoidal;
Locul 4 traumele zigomaticului;
Locul 5 traumele maxilarului superior;
Locul 6 leziunile dento-parodontale
Varsta medie a persoanelor cu traume este de 34 ani, preponderent barbati.
(prelegere)
4 Examenul accidentailor cu traumatisme OMF.
Examenul bolnavului urmareste scopul stabilirii unui diagnostic corect. Acesta precizeaza
imprejurarile in care s-a produs si timpul scurs de la accident (exactitatea este absolut necesara
act juridic), stabileste existenta sau iminenta unei complicatii grave si depisteaza eventuale leziuni
concomitente cranio-encefalice, toraco-abdominale, leziuni ale membrelor, etc.
In urma acuzelor, istoricului dezvoltarii bolii, semnelor si simptomelor se stabileste diagnosticul
preventiv.
Semne si simptomele pot fi:
Dolor, calor, rubor, tumor, functio lesa;
deformatii
Hemoragia (in jet, difuza);
Tulburari de masticatie si deglutitie;
Tulburari respiratorii;
Tulburari de fonatie;

 Tulburari nervoase;
Ulterior cu ajutorul examenelor paraclinice (preponderent radiografice) si diagnosticului diferential
se stabileste diagnosticul definitiv.
(prelegere + Burlibasa)
5 Formele i principiile de baz ale organizrii asistenei medicale accidentaiilor.
Tratamentul bolnavilor cu traume in regiunea OMF prevede restabilirea formei si functiei pierdute in
timp cat mai scurt. Rezolvarea acestui scop include urmatoarele etape de baza:
- Repozitionarea corecta a fragmentelor dislocate;
- Imobilizarea lor;
- Stimularea regenerarii tesutului osos in regiunea fracturii;
- Prevenirea oricarui tip de complicatii (osteomielita, articulatie falsa, sinusita
traumatica, flegmoane sau abcese, etc.).
Ajutorul specializat trebuie acordat in termeni cat mai scurti (primele ore dupa trauma), deoarece
repozitionarea la timp si imobilizarea fragmentelor asigura conditii favorabile regenerarii osoase si
cicatrizarea tesuturilor moi, de asemenea favorizeaza hemostaza si preintampina complicatiile de
ordin inflamator.
Organizarea asistentei bolnavilor cu traume OMF trebuie sa urmareasca (...). volumul si caracterul
asistentei acordate se pot schimba in dependenta de circumstantele la locul accidentului,
localizarea punctelor si institutiilor medicale.
Deosebim:
1. Primul ajutor, care se acorda nemijlocit la locul accidentului, posturile sanitare, de
catre pacienti (de sinestatator sau altora) sau sanitar.;
2. Ajutorul premedical, se acorda de catre felcer (?) sau asistenta medicala si are
scopul de a completa actiunile intreprinse anterior;
3. Primul ajutor medical, care trebuie acordat in primele 4 ore; se realizeaza de catre
medicii-nespecialisti (in spitalele locale, la spitalul de urgenta, etc.);
4. Ajutor chirurgical specializat, care se acorda in institutiile medicale nu mai tarziu de
12-18 ore dupa trauma;
5. Ajutor specializat, care trebuie acordat in institutie specializata nu mai tarziu de 24
ore dupa trauma.
(dupa Bernadski)
6 Deprinderi practice : stabilirea diagnosticului de traumatism facial, acordarea
primului ajutor medical de sinestttor i colegului.
Stabilirea diagnosticului se face in urma efectuarii urmatorilor pasi:
- Acuzele;
- Istoricul dezvoltarii bolii;
- Examenul obiectiv local (exo si endobucal);
- Stabilirea unui diagnostic preventiv;
- Examenul paraclinic ( radiografie, tomografie computerizata, EOD);
- Diagnostic diferential;
- Diagnostic definitiv
(prelegere)
Primul ajutor la locul accidentului
Evolutia favorabila a tratamentului traumelor OMF depind foarte mult de calitatea si oportunitatea
primului ajutor. De organizarea corecta a acestuia depinde nu doar sanatatea ci si viata victimei,
mai ales in cazul hemoragiei sau asfixiei. Deseori una din particularitatile traumelor OMF este
necorespunderea aspectului victimei si gravitatea leziunii, deci necesita o atentie deosebita.

La acordarea primului ajutor, victima cu trauma OMF in primul rand se pozitioneaza astfel incat sa
se impiedice asfixia, adica se culca pe o parte, intorcandu-i capul spre partea ranita sau cu fata in
jos. Dupa care se plica pe rana un pansament aseptic. La arsuri chimice ale fetei se spala cu apa
din abundenta pentru a inlatura agentul chimic.
Dupa acordarea primului ajutor, bolnavul este transportat la punctele de asistenta medicala unde
vor primi asistenta premedicala de catre personalul medical cu studii medii. Multi bolnavi se pot
deplasa singuri insa altii necesita sa fie transportati respectand regulile de prevenire a asfixiei si
hemoragiei.
(Bernadski)
BIBLIOGRAFIE
1 Maetrialele cursurilor.
2 G. Timoca, C. Burlibaa Chirurgia buco-maxilo-facial Chiinu 1992 p. 225-265.
3 . . . 1990 . 321-331.