Biosinteza proteinelor la eucariote.

Organizarea materialului genetic, ADN-ul la

procariote, cromosom si plasmide.
Materialul genetic aflat sub forma de ADN, se constituie la nivelul cromosomilor si a
plasmidelor ca elemente genetice de baza care au proprietatea de a transmite informatia
genetica de la ADN spre ribozomi realizindu-se sinteza de proteine in organismele cu
nucleu individualizat.
La procariote cromosomi au o sturctura circulara sub forma unui inel pe care se pot insera
genele intr-o anumita succesiune.
La bacterii- organisme cu o structura inferioara, molecula de ADN se afla inpachetata sub
forma unei structuri NUCLEOID-, structura nucleolului din corpul bacteriei este sub
forma unor bucle radiare, care maresc suprafata nucleoidului astfel incit prin atasarea
cromatinei pe aceste bucle, confera bacteriei proprietatea de diviziune. Pe baza acestor
structuri a bacterilor se poate intocmi harta genetica a unor procariote iar unele dintre
acestea realizeaza si procese de conjugare, un tip primitiv de reproducere- cand
cromosomul circular si unic de ADN se poate fragmenta si sa realizeze un proces de
diviziune primitiva.
Plasmidele- sunt unitati de ADN sub forma unui alt inel mai mic- care se replica in mod
autonom pe baza proprietatilor ADN-ului si care se poate sa apara in mai multe copii
identice intr-o celula.
Fiecare plasmid poate sa contina inserat in structura lui 20-200 ceea ce il acrediteaza ca
o forma intermediara de legatura intre cromosom bacterian si organismele eucariote.
Unele plasmide se pot integra in cadrul unui cromosom si poarta denumirea de epizom.
Plasmidele au improtanta practica deoarece pot contine gene care confera rezistenta la
antibiotice , gene ce pot fi transferate de la o bacterie la alta bacterie sise poate realiza un
proces de inginerie genetica (de inseminare a unor gene de la un organ la un alt organism
care primeste calitatile ce au fost transferate in gena.).
Reglarea biosintezei proteinelor si reglarea exprimarii genelor.
Genele actioneaza in transmiterea informatiei genetice prin 2 procese

transcrierea- preluarea informatiei de la nivelul ADN-ului

transductia- procesul de transmitere sau de transport ai informatiei genetice spre

ribozomi, unde are loc biosinteaza proteinelor, prin rectiile dintre ribozomi si
aminoacizi.

Reglarea la niveleul transcrierii. Modelul operonului.

Primul model care a explicat corect reglarea genetica la nivelul transcrierii sau preluarii
informatiei genetice a fost modelul operonului, descoperit la bacterii, de Jacob-MonodLwoff. Modelul a fost elaborat pt a explica modelul de inductie sau de propagare sau de
represie (incetinire sau stagnare) a unui proces ce se realizeaza cu ajutorul enzimelordenumit represie enzimatica.
Modelul operonului a fost cerceta pornind de la principiul ca exista enzime care sunt
sintetizate cu aceeasi viteza indiferent de mediul in care actioneaza- aceasta fiind
denumita enzime constitutive.

In schimb alte enzime sunt sintetizate numai in prezenta unor substante ce constituie
inductorul enzime inductibile- deoarece actiunea lor depinde de activitatea acestor
substante (inductorul e un metabolit care are capacitatea ca intr-o anumita reactie sa
intervina la o anumita secventa de gena si sa transforma mersul normal intr-o alta reactie.
Enzimele constitutive si inductibile actioneaza asupra mediului de cultura si pot sa
determine anumite modificari ale valorilor de reglaj la nivelul transcrierii informatiei
genetice.
Exista inca al III tip de enzime cind activitatea lor descreste la actiunea unor metaboliti
enzime represibile- si metabolitul care incetineste activitatea lor corepresor.
Cei trei cercetatori distinsi cu premiul Nobel- in adoptarea modului operonului au plecat
de la un experiment- inductie beta galactozidazei, sub actiunea lactozei,, a determinat un
proces inductibil de crestere (de sinteza marita) a acestei substante, in celula. s-a
descoperit ca acest proces de inductie este determinat de enzimele galactozit-permeaza si
galactozit-transacetilaza, care impreuna cu beta-galactozidaza, determina aparitia unor
gene stucturale. Continuind experimentul sa constatat ca pe linga genenle constitutive
controlul acestora se realizeaza de alte 2 gene- gena reglatoare (i) si gena operatoare (o).
Acestea constituie operonul lactozei (lactoza fiind un metabolit). Gena operatoare este
legata de un promotor (p) cu care face o unitate comuna.
Mecanismul de functionare a operonului in cazul enzimelor inductibile.
Gena reglatoare (i) secreta o proteina represor care inpiedica legarea de gena opertoare si
de promotor activitatea genelor constitutive (z, y, g), este represata si nu are loc procesul
de transcriere genetica.- lipsa exprimarii operonului (ARNm nu poate functiona).
Mecanismul de functionare a operonului in cazul enzimelor represibile.
In cadrul operonului (i) gena reglatoare secreta o proteina represoare- dar proteina
represor actioneaza asupra ei un inductor care nu favorizeaza legarea de promotor si gena
operatoare genele constitutive actioneaza asupra ARNm si are loc procesul de preluare
a materialului genetic si transmiterea lui spre ribozom.
In procesul de activitate a operonului dupa exprimarea genelor prin transcrierea genetica
prin preluarea ARNm informatia genetica ajunge la ribozom care sunt constituiti tot din
ADN, ca sa ajunga la nivelul ribozomilor intervine ARN polimeraza care are rolul de a
activa genele.

Recombinarea ADN. Technica recombinarii, enzimele de restrictie. Aplicatii medicale.

Prin recombinarea ADN-ului se intelege formarea unei molecule noi de ADN din
fragmente ce apartin unor molecule diferite, sau prin manipulare genetica (inginerie
genetica) in cazul technologiei ADN-ului recombinant.
Technologie ADN-ului recombinant se bazeaza pe enzimele de restrictie care au un rol de
protectie in sensul ca in noul ADN recombinat sa faca parte numai structuri celulare care
sunt compatibile intre ele (ca sa nu se lege si ADN-uri nedorite se intervine cu enzime de
restrictie).
Technologia ADN-ului recombinat se realizeaza in mai multe etape in felul urmator.

integrarea ADN ului strain intr-un nou ADN- printr-un proces de clivare- existind

si o clivare si in ADN-ul gazda

dupa clivarea ADN-ului strain in ADN-ul nou are loc procesul de inelare, de
refacere si integrare prin inserarea genelor ADN-ului strain in noul ADN.

rezulta un proces de transformare sau de asimilare a genelor ADN-ului strain in

ADN-ul nou formarea unui ADN recombinat, care aduce pe linga specificul
ADN-ului initial noi gene ale ADN-ului strain care ii schimba structura genetica.

Aceasta technica deschide perspective mari medicinei deoareace permite modificarea

mecanismelor de reglare a genelor la mamifere- si la om, dar mai ales permite prepararea
in cantitati nelimitate intr-o forma usor de purificat a caror gene pot da produsi noi- se
deschide posibilitatea de preparare a unor proteine urmante de interes medical (hormoni,
factori de coagulare, anticorpi, interferon, vitamine, medicamente, antibiotice).

Bibliografie :
www.scrigroup.com