Coniac (brandy) de casa

Reteta din categoria: Cocteiluri si lichioruri

Trimisa de
Nicusor
pe 25 ianuarie 2011
Prima pagina Retete culinare
Salveaza in cartea de bucate
Timp de preparare:
10 ore (complexitate medie)
Ingrediente:
60 kg de struguri
Mod de preparare:
Nu i-am spus cognac pentru a nu intra in conflict cu cei de la Bureau National
Interprofessionel du Cognac. Este o bautura asemanatoare coniacului, asa cum se prepara intr-o
comuna din Timis, Teremia Mare, o renumita regiune viticola din Banat. O preparau svabii si
avea un gust minunat. Prima data am baut coniac de Teremia prin 1985, pe vrema cand lucram in
televiziune si am avut o emisiune acolo pentru redactia in limba germana a TVR. Gazdele au fost
foarte primitoare si ne-au intretinut cu mancare si bautura pe toata durata filmarilor. Si pentru
ca filmarile au durat suficient de mult, de dimineata pana seara, am avut timp sa fur reteta. Nu
ma gandeam ca o voi pune in aplicare pana in 1993. Atunci ne-am cumparat o casa si aveam in
curte si o vita de vie. Micuta, dar suficienta cat sa fac vin sau coniac pentru noi. Mi-am cumparat
si o carte de oenologie, pentru a invata mai multe despre vin si despre distilarea strugurilor.
Dupa ce se culeg strugurii, se pun intr-un butoi si se zdrobesc boabele, se pune capacul si se lasa
la soare, cel putin 2-3 saptamani. Sa nu umpleti complet butoaiele, sa lasati loc pentru fermentat.
Nu adaugati drojdie. Daca strugurii nu sunt foarte dulci, puteti adauga 1-2 kg de zahar, nu mai
mult. Tineti butoaiele bine astupate, pe toata durata fermentatiei. Este o fermentatie anaeroba, nu
este ca la vin, cu dop de aerisire in apa.
Dupa minim 2 saptamani, ascultati din cand in cand butoaiele. Daca mai bolborosesc, inseamna
ca nu s-a terminat fermentatia. Cand nu se mai aude nimic, desfaceti butoaiele si gustati putin
vinul. Trebuie sa fie putin acrisor, inseamna ca s-a transformat tot zaharul din struguri in
alcool. Se obtine un asa-zis vin de maxim 10 grade.
Apoi urmeaza distilarea, pentru care aveti nevoie de un alambic. Cam asa arata: un vas inchis
care se pune pe foc mic, aburul format trece apoi printr-o serpentina racita permanent cu apa, iar
distilatul se aduna intr-un vas. Eu am improvizat alambicul dintr-o oala sub presiune de cel
putin 8 litri (kukta ii spune la noi) si o teava de cupru.
Puneti 6 litri in kukta, inchideti capacul si puneti-o pe foc. Lasati focul mare timp de 5 minute,
apoi micsorati flacara pana aproape de minim. Dupa aproximativ o ora trebuie sa iasa prima tura
de coniac. Bautura trebuie sa fie limpede, limpede. Puteti vedea cum functioneaza urmarind

filmuletul.
La o kukta scoateti aproximativ 1,5 litri de batura, care va avea in jur de 25 de grade. Procedati la
fel pana terminati tot butoiul. Spre deosebire de rachiu sau tuica, pentru a obtine un coniac de
calitate trebuie sa il distilati de doua ori. La a doua distilare puneti in kukta 3 litri din prima tura
de coniac si 3 litri de apa. Veti obtine astfel 2 litri de coniac bun. Din 60 de kg de struguri
obtineti 10 litri de coniac de ~40 grade.
Coniacul adevarat se pastreaza apoi in butoaie de stejar, cel putin 1 an. Conform clasificarii
BNIC (Bureau National Interprofessionnel du Cognac) aveti un coniac de calitate V. Daca il
pastrati 2 ani veti obtine calitatea VS iar pentru cel pastrat peste 4 ani, calitatea devine VSOP.
Bauturile pastrate mai mult de 6 ani in butoaie de stejar vor avea pe sticla calitatea XO Extra
Gold. Acestea sunt cele mai fine bauturi, dar si cele mai scumpe.
Din pacate, noi in casa nu prea avem butoaie de stejar. Dar putem obtine o imbatranire
artificiala folosind pliculete de ceai negru. La un litru de coniac folosesc 2 pliculete de ceai
negru, pe care le tin acolo cel putin 2 saptamani. Asa am obtinut un coniac de limpezimea si
culoarea apropiata de cel original.
Ce poate fi mai placut decat sa stai la caldurica, la lumina lumanarii si sa gusti un pic de coniac
impreuna cu persoana iubita? Dar, sa nu uitati, consumati cu masura.