1

Management farmaceutic

Management farmaceutic

Farmacistul conducator de farmacie adesea are de rezolvat activitati manageriale precum

probleme si crize de zi cu zi. In farmacia tipica activitatile de management constau
preponderent in activitati administrative de rutina care pot fi incredintate personalului
farmaciei. Inbunatatirea serviciilor profesionale catre public ar reflecta un management mai
eficient. De exemplu o decizie manageriala de a transfera unele functii de executie din cadrul
departamentului de prescriptie la personal cu pregatire medie sau cel auxiliar permite o mai
buna utilizare a specialistilor in farmacie, acestia avand indeajuns timp de a se ocupa de
ascultarea si consilierea pacientilor.
1. Activitati ale managementului in domeniul farmaceutic
Managementului ii revine rolul esential in activitatea oricarei firme. Din cele mai multe
puncte de vedere o farmacie functioneaza pe baza unor reguli asemanatoare cu cele dintr-o
firma obisnuita, astfel ca rolurile managementului intr-o unitate farmaceutica sunt aproape
identice cu cele din orice alta unitate. Astfel, managementului farmaceutic ii revin
urmatoarele roluri:
n

Stabilirea obiectivelor si scopurilor, astfel incat managerul sa aiba deja o baza pentru
ai fi de ajutor in stabilirea politicii si luarea deciziilor. Managementul farmaciei
publice poate defini doua tipuri de obiective: un set de obiective de baza, care sunt
mai degraba filozofice, cum ar fi de exemplu daca farmacia va oferi servicii coplete
sau va practica preturi scazute, etc; al doilea set este cel al obiectivelor specifice, cum
ar fi atingerea unui anumit volum al vanzarilor pentru o perioada stabilita. Managerul
trebuie sa reevalueze si sa actualizeze obiectivele in continuu, deoarece acestea,
aflandu-se in viitor, pot suferi anumite schimbari care provin din modificari
tehnologice, economice, sociale sau de alta natura.

Resursele materiale si umane, a caror tip si nivel depinde in mare masura de natura
obiectivelor. Deoarece in cele mai multe cazuri aceeasi persoana indeplineste ambele
functii intr-o farmacie tipica, nu este nici posibil si nici practic sa desparta achizitia de
capital de aplicatiile sale in management. Managementul are rolul de a asigura
structurile organizatorice si de a coordona resursele atfel incat ele sa fie valorificate,
presupunand ca au fost deja adunate.

Planificarea si controlul operatiunilor din prezent si viitor. Desi o mare parte a

timpului managerul si-o dedica controlului operatiunilor de zi cu zi, controlul acestor
operatiuni curente nu trebuie sa afecteze timpul dedicat planificarii operatiunilor
viitoare. Activitatile de rutina trebuie delegate, pentru ca managerilor sa le ramana
timp indelungat pentru planificare.

Orice manager, dar in special cel care conduce o farmacie, trebuie sa studieze si sa ia in
considerare stiintele comportamentului uman si cele sociale, deoarece aici deciziile
manageriale nu numai ca sunt luate de catre om si se refera la oameni, dar mai mult, se si
adreseaza oamenilor. Scopul acestor decizii este de a asigura o functionare eficienta atat a
colectivului condus cat si a serviciilor farmaceutice catre pacient. In farmacia de circuit
deschis, dimensiunea umana a managementului este foarte importanta, deoarece in astfel de
farmacii managerul este in permanenta in relatii apropiate cu angajatii, furnizorii si patronii,
asta ducand uneori la situatii in care ii este greu sa ia decizii obiective. Acest rol dublu de
manager si farmacist poate crea situatii de conflict intre deciziile manageriale si
responsabilitatile profesionale de farmacist. Farmacistul manager trebuie deci sa fie mai
flexibil decat managerii din alte domenii, dar totusi fara a micsora importanta
managementului eficient in farmacia publica.
In climatul socio-economic actual, functiile managementului primesc o semnificatie din ce in
ce mai mare din cauza cresterii operatiilor si a presiunii permanente de a reduce costurile
ingrijirii sanatatii.
Managementul farmaceutic are in competenta urmatoarele probleme de organizare interna:
n

asigurarea spatiilor si dotarea tehnica a unitatilor in functie de volumul

activitatilor si de specificul muncii in fiecare compartiment;

aprovizionarea unitatii farmaceutice cu medicamente si alte produse specifice

prevazute in Nomenclatorul de medicamente pentru utilizare terapeutica;

organizarea ergonomica a locurilor de munca;

organizarea controlului si a supravegherii produselor farmaceutice la intrarea lor

in unitate si la eliberarea catre public;

depozitatrea si conservarea corespunzatoare a medicamentelor si a altor produse

farmaceutice;

gestionarea si administrarea corecta a bazei materiale a unitatii;

tinerea evidentei contabile a actiunii desfasurate in unitate;

organizarea activitatii in timpul efectuarii controlului financiar-contabil de catre

organele de specialitate, in timpul inventarierii.

2. Functiile farmaciei

Farmacia are patru functii importante, prin care dovedeste ca are un rol esential in viata
economica si sociala a unei populatii.

Functiunea sanitara, care reiese din urmatoarele activitati:

n

asigurarea medicamentelor necesare tratamentului ambulator si a bolnavilor

spitalizati in unitatile sanitare de profil;

servicii farmaceutice de consiliere la eliberarea medicamentelor prescrise sau la

cerere (de exemplu: prezentarea la medic, respectarea tratamentului, regim de
viata, mod de administrare, pastrare, respectarea dozelor, ritmul administrarii);

n
n

activitatea de farmacovigilenta;
activitati specifice de educatie a publicului privind utilizarea rationala a
medicamentelor;

acordarea primului ajutor pentru cei care au nevoie (programa facultatii de

farmacie cuprinde disciplina Urgente Medicale).

Functiunea de productie reiese din urmatoarele activitati:

n

executarea prescriptiilor magistrale;

prepararea formulelor galenice oficinale, in laboratorul farmaciei;

realizarea unor formule de preparate cosmetice si de ingrijire, in laboratorul

farmaciei;

efectuarea unor preparate care inlocuiesc unele medicamente tipizate solicitate,

dar deficitare, la receptura;

prepararea la nivelul farmaciei de spital, dotata cu bloc de sterile, a unor solutii

perfuzabile.

Potrivit legii, prepararea si eliberarea medicamentelor se face de catre farmacist, care poate fi
ajutat de cadre medii sau studenti aflati la practica.
Functiunea economica este determinata de valoarea baneasca a muncii farmacistului
medicamentul. Indiferent ca e vorba de o unitate de stat sau particulara, activitatea farmaciei
trebuie sa fie rentabila. Farmacia se aprovizioneaza cu medicamente si alte produse specifice
de la furnizori specializati, utilizand numai produse inregistrate, autorizate de catre Ministerul
Sanatatii. Evidenta stocurilor si a documentelor contabile se tine ca la orice alta firma, un
manager eficient lucrand intotdeauna astfel incat sa obtina un bilant pozitiv.

Farmacia baza de invatamant, deoarece ofera locuri pentru efectuarea stagiilor de practica
pentru studentii facultatilor de farmacie, contribuind la pregatirea lor pentru profesia aleasa.

Referatele noastre - sursa ta de

inspiratie! Referate oferite gratuit,
lucrari si proiecte cu imagini si
grafice. Fiecare referat, proiect sau
comentariu il poti downloada rapid
si il poti folosi pentru temele tale
de acasa.

Administratie

Alimentatie

Arta cultura

Asistenta sociala Astronomie

Biologie

Chimie

Comunicare

Constructii

Cosmetica

Desen

Diverse

Drept

Economie

Engleza

Filozofie

Fizica

Franceza

Geografie

Germana

Informatica

Istorie

Latina

Management

Marketing

Matematica

Mecanica

Medicina

Pedagogie

Psihologie

Romana

Stiinte politice

Transporturi

Turism

Esti aici: Qreferat Referate management

Managementul farmaciei

MANAGEMENTUL FARMACIEI

Cuprinde:

1. Managementul financiar
2. Managementul resurselor umane
3. Managementul aprovizionarii
4. Managementul activitatii de marketing
5. Managementul tehnic si administrativ
6. Managementul prepararii si eliberarii medicamentelor din farmacie (asigurarea
calitatii actului farmaceutic)

1. Managementul financiar
Managementul financiar poate fi definit prin ansamblul principiilor, metodelor,
instrumentelor si obiectivelor specifice care au drept scop optimizarea constituirii si utilizarii
resurselor economico-financiare.
Principalele aspecte de care se ocupa managementul financiar sunt:

bugetul de venituri si cheltuieli;

bilantul;

pragul de rentabilitate;

fluxul de numerar;

investitii;

plati;

credite;

managementul stocurilor;

dividende.

Bugetul este instrumentul de baza al managementului financiar si reprezinta alocarea

resurselor financiare disponibile pentru realizarea obiectivelor farmaciei, in conditii de
maximizare a profitului. Bugetul se intocmeste la sfarsitul anului, pentru anul urmator. La
orice buget exista o parte de venituri si una de cheltuieli. La urmarirea executiei bugetului
trebuie sa se verifice daca veniturile au fost realizate, iar cheltuielile nu au fost depasite.
Ca o regula generala, cheltuielile firmei nu trebuie sa depaseasca veniturile. Pentru orice
eventualitate este bine ca in orice buget sa apara si cheltuieli neprevazute. In construirea
bugetului este nevoie de o estimare realista a volumului vanzarilor, a incasarilor si a platilor
efective ale firmei.
Bilantul. Fiecare societate comerciala este obligata, prin lege, sa intocmeasca
periodic bilantul. Bilantul are doua parti importante: Activul (care cuprinde mijloacele
economice ale firmei) si Pasivul (sursele de formare ale mijloacelor economice si datoriile
firmei). Intre activ si pasiv trebuie sa fie un echilibru. Bilantul este important pentru ca
include contul de profit si pierderi, din care putem vedea situatia economica a firmei: profitul
realizat.
Pragul de rentabilitate este aspectul cel mai important al managementului financiar,
pentru ca reprezinta acel nivel al vanzarilor farmaciei la care cheltuielile sunt egale cu
incasarile din vanzari. In conditiile unui beneficiu prestabilit, se poate calcula valoarea
vanzarilor care trebuie realizate pentru a obtine profitul respectiv. Pragul de rentabilitate se
calculeaza pe baza formulei:

x100
in care: CF = cheltuieli fixe totale;
c

= cota medie de adaos comercial practicat;

nv = nivelul cheltuielilor variabile ale firmei.

2. Managementul resurselor umane

Managementul resurselor umane cuprinde acele activitati prin care se optimizeaza

performanta oamenilor dintr-o organizatie, precum si relatiile dintre acestia.
Domeniile importante ale managementului resurselor umane sunt:

planificarea necesarului de resurse umane;

recrutarea si selectia;

integrarea noilor angajati;

pregatirea si perfectionarea personalului;

evaluarea performantelor angajatilor;

stimularea materiala si morala;

administrarea relatiilor de munca.

Oamenii sunt bunul cel mai de pret al unei organizatii. Succesul organizatiei este

determinat, in primul rand, de calitatea resurselor umane. In timp, resursele umane supuse
unui management corect, cresc in valoare, spre deosebire de celelalte tipuri de resurse.
1. Planificarea resurselor umane se refera la evaluarea resurselor existente,
prognozarea cerintelor viitoare si elaborarea planului de actiune. In majoritatea farmaciilor
exista o mare fluctuatie de cadre. Legat de fluctuatia fortei de munca datorita plecarilor de
personal prin demisie, se constata urmatoarele:
- numarul plecarilor scade odata cu cresterea duratei de angajare;
- numarul plecarilor scade odata cu cresterea nivelului de calificare;
- numarul plecarilor scade odata cu cresterea varstei medii a angajatilor.
2. Recrutarea si selectia personalului cuprinde:

anuntarea postului liber, cu informatii despre post si cerintele postului;

trierea preliminara (dupa examenul medical, curriculum vitae, investigarea

referintelor);

interviul;

selectia finala.

In selectia finala se recomanda sa se tina cont de clasificarea in cinci puncte a lui Munro
Fraser:
1. impactul asupra celorlalti: atributele fizice, stilul vestimentar, modul de exprimare,
manierele, reactiile la stimulii exteriori. Se recomanda sa privim persoana in cauza cat
mai obiectiv.
2. cunostinte sau aptitudini deosebite: studiile, experienta profesionala si instruirea.
3. inteligenta nativa (cap limpede): capacitatea individului de a-si folosi inteligenta
intr-o gama diversa de situatii si care se aplica mai ales in cazul in care candidatul
respectiv poseda mai putine certificari oficiale de competenta; aspectul care trebuie sa
ne intereseze cel mai mult este potentialul individului.
4. motivatia: care ii sunt ambitiile si dorintele personale.
5. capacitatea de adaptare: calitatile emotionale ale individului sub aspectul stabilitatii
afective, al maturitatii si al capacitatii de a face fata stresului; capacitatea de adaptare
reprezinta modul in care fiecare individ reactioneaza la factorii de presiune.
3. Integrarea noilor angajati
Noul angajat este prezentat colectivului. Este dat in grija unui cadru cu experienta,
care se va ocupa de initierea sa, si de instalarea pe post. Evolutia noului angajat va fi urmarita
cu mare atentie, iar angajatul va fi tinut la curent cu progresele pe care le inregistreaza in
activitate. La inceput va fi angajat temporar, pe o perioada de proba. Va fi rotit in diverse
posturi din unitate pentru a se vedea cum se descurca si in ce masura se incadreaza in colectiv
si manifesta spirit de echipa. Este important sa i se descifreze caracterul. Daca rezultatele
integrarii sunt bune, se va face angajarea permanenta, dupa care intra in programul obisnuit
de instruire si evaluare.
3. Managementul aprovizionarii

10

Aprovizionarea farmaciei este o activitate extrem de importanta. In farmacie trebuie

sa existe stocuri curente (pentru vanzarile zilnice) si stocuri de siguranta.
Valoarea stocului de medicamente al farmaciei trebuie sa se incadreze in anumite
limite pentru ca farmacia sa fie rentabila: 1 1,5 ori valoarea desfacerii lunare. Stocul poate
creste pentru unitatile izolate sau in perioada de iarna, cand aprovizionarea este mai dificila.
M.S. a elaborat o lista de medicamente esentiale care trebuie sa se gaseasca obligatoriu in
fiecare farmacie. Pentru aprovizionarea farmaciei se vor cere oferte de la toti furnizorii,
urmand ca, in final, sa-i alegem pe cei care ne livreaza medicamentele cel mai rapid si cu
pretul cel mai convenabil. Aprovizionarea cu medicamente se va face numai de la depozite
autorizate de M.S.
Gestionarea stocurilor se poate face, foarte simplu, prin metoda Pareto (20/80).
S-a constatat ca aproximativ 20% dintre medicamente reprezinta 80% din vanzarile
farmaciei. Aceste medicamente au fost trecute in lista A. Aproximativ 30% din medicamente
dau 10% din valoarea vanzarilor. Acestea au fost trecute in lista B. Restul de 50% din
medicamente au o pondere de doar 10% din totalul vanzarilor. Au fost trecute in lista C. La
alcatuirea stocurilor se va acorda cea mai mare atentie listei A, apoi listei B si in final listei C.
In gestionarea stocurilor se va tine cont si de:

cererile constante;

cererile variabile.

Nu sunt de neglijat nici ofertele promotionale ale diferitelor depozite. Se va tine cont
si de starea de sanatate a populatiei, de epidemiile care apar etc.
In masura in care e posibil, aprovizionarea se va face zilnic. Intotdeauna se va
consulta caietul de defectura.
O mare atentie se va acorda si termenului de valabilitate. Medicamentele care au o
perioada de valabilitate mica vor fi comandate in cantitate mica, la nevoie. Eliberarea
medicamentelor din farmacie se va face dupa principiul: primul venit, primul plecat.
se va neglija nici receptia produselor care este o operatiune obligatorie.

Depozitarea

Nu

11

medicamentelor se va face conform indicatiilor F.R. sau celor de pe ambalajul produsului,

respectandu-se incadrarea la Separanda sau Venena.

4. Managementul activitatii de marketing

In farmacie se practica un marketing relational care pleaca de la urmatoarele aspecte :
1. identificarea cerintelor clientilor pentru satisfacerea lor;
2. studiul ofertei de medicamente si produse de sanatate oferite de depozitele
farmaceutice;
3. studiul concurentei (serviciile oferite de celelalte farmacii, calitatea si preturile la
produsele nefarmaceutice etc.);
4. identificarea produselor celor mai solicitate pentru a le acorda atentia cuvenita;
5. analiza reclamatiilor si sesizarilor pacientilor;
6. crearea de noi servicii farmaceutice in folosul pacientilor.
Activitatea de marketing in farmacie are ca obiective prioritare:

imaginea farmaciei ( o imagine face cat o mie de cuvinte );

imaginea personalului farmaciei;

fidelizarea pacientilor prin oferirea de servicii mai multe si mai bune ;

cresterea satisfactiei pacientilor prin cresterea calitatii serviciilor oferite;

motivarea angajatilor farmaciei pentru fidelizarea acestora si cresterea calitatii

serviciilor oferite pacientilor.

5. Managementul tehnic si administrativ

Sefului farmaciei ii revin o serie de sarcini administrative:
a. asigurarea securitatii farmaciei (gratii, sistem de alarma etc);

12

b. respectarea normelor de protectia muncii si dotarea cu materiale de protectie;

c. respectarea normelor PSI si dotarea farmaciei cu materiale PSI (stingatoare);
d. respectarea prevederilor Codului muncii;
e. verificarea periodica a aparatelor de masura (balante), a instalatiei de gaz, a
centralei termice, a aparaturii IT, a stingatoarelor de incendiu, a aparaturii de
climatizare, a autoturismului farmaciei etc.;
f. aprovizionarea cu rechizite si formulare necesare activitatii din farmacie (role
de casa, cartus imprimanta, hartie, pixuri etc.);
g. indepartarea deseurilor din farmacie prin firme autorizate;
h. plata facturilor pentru utilitati (chirie, lumina , gaz, apa, salubritate, telefon,
firma etc);
i. plata facturilor furnizorului;
j. plata salariilor;
k. realizarea investitiilor planificate;
l. clasarea documentelor pe categorii;
m. arhivarea documentelor;
n. rezolvarea corespondentei;
o. comunicarea unor informatii de interes general.

Managementul prepararii si eliberarii medicamentelor din farmacie (asigurarea

calitatii actului farmaceutic)

13

Medicamentele trebuie sa fie sigure, eficiente si de calitate. La fel si activitatea din

farmacie. In orice activitate pot aparea erori, greseli. Erorile se pot datora sistemului sau
individului.
Sistemul poate fi definit ca un grup de procese interdependente cu un scop comun. In
cazul medicamentului, sistemul de medicatie cuprinde patru etape:

prescrierea

medicamentului de catre medic, prepararea in farmacie, daca e o formula magistrala,

eliberarea lui si administrarea de catre bolnav. In fiecare dintre aceste etape poate aparea o
eroare. Studii, efectuate la un spital din SUA, au aratat erori la prescriere de catre medic
(39%), erori la eliberarea din farmacie (11%) si erori la administrarea de catre asistente (38%)
[Leape]. Erorile umane datorate individului, respectiv farmacistului, intr-un studiu efectuat de
Baker si Mondt arata astfel:
-

medicament gresit (49,3%);

concentratie gresita (24,9%);

sfaturi de administrare gresite (7,7%);

erori intelectuale (17,1%) datorate necitirii prospectului si consiliere gresita.

Un studiu american arata ca in spitale, greselile cele mai frecvente se fac la utilizarea
insulinelor, heparinei, clorurii de potasiu si morfinei, iar cele mai frecvente erori ale
farmacistilor sunt legate de anticoagulante, corticosteroizi si antidiabetice.
Erorile umane se pot elimina prin:
- reducerea increderii in memorie (se va lucra doar dupa un material scris);
- documentarea prealabila, atunci cand e necesar, inaintea prepararii sau eliberarii unei
prescriptii medicale;
- utilizarea unor proceduri verificate in timp:

controlul dozelor pentru toate preparatele care se administreaza intern;

14

aplicarea principiul citirii etichetei borcanului cu substanta farmaceutica de trei ori, iar
a specialitatii farmaceutice de doua ori;

scrierea neprescurtata a denumirii substantei pe eticheta borcanului sau in prescriptie;

atentie marita ori de cate ori se lucreaza cu substante sau produse de la Separanda si
Venena (culorile etichetelor trebuie sa reprezinte semnale de avertizare);

prepararea odata a unei singure prescriptii;

stabilirea unei anumite ordini de preparare si respectarea acesteia;

luarea din raft a unui singur borcan, cand se face cantarirea;

eliminarea factorilor perturbatori si concentrarea la prepararea sau eliberarea

medicamentului;

repetarea din memorie, la terminarea prescriptiei, a substantelor si cantitatilor utilizate

si confruntarea cu materialul scris;

notarea operatiei la care s-a ajuns, cand intervine o intrerupere in procesul de

preparare;

controlarea muncii asistentului de farmacie: felul in care face cantarirea, amestecarea,

divizarea, ambalarea, etichetarea;

verificarea finala a preparatului inainte de eliberare;

verificarea punctului zero al balantei la fiecare cantarire;

mentinerea in stare buna si verificarea periodica a mijloacelor de cantarire;

asigurarea temperaturii optime si luminii corespunzatoare pentru activitatea din

farmacie.
Erorile de sistem se pot reduce prin respectarea unor reguli de buna practica

farmaceutica recomandate si aprobate de Ministerul Sanatatii prin Ordinul nr. 1552/2004.

7. REGULI DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA

15

Prezentele reguli de buna practica farmaceutica sunt aplicabile in farmacia cu circuit

deschis (comunitara) si farmacia cu circuit inchis (de spital).
Aceste reguli, elaborate prin adaptare la conditiile Romaniei, au fost intocmite pe
baza:
- Regulilor de buna practica farmaceutica, intocmite de Grupul farmaceutic al
Comisiei Europene/1996, elaborate, la randul lor, prin adaptarea Ghidului Federatiei
Internationale Farmaceutice pentru tarile din Europa, in special pentru tarile membre U.E.;
- Ghidului Organizatiei Mondiale a Sanatatii/1996 privind Regulile de buna practica
farmaceutica in farmacia comunitara si de spital.
In egala masura au fost luate in considerare prevederile cuprinse in legislatia din
Romania care, de-a lungul timpului, a reglementat domeniul farmaceutic, precum si
experienta indelungata a profesionistilor din Romania.
1. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE REGULILOR DE BUNA PRACTICA
FARMACEUTICA
Practica farmaceutica are drept scop prepararea si eliberarea medicamentelor, oferirea
altor produse si servicii pentru ingrijirea sanatatii, sprijinirea persoanelor si a societatii in
ansamblu pentru a le utiliza cat mai judicios in vederea obtinerii efectului terapeutic maxim si
a evitarii efectelor secundare.
In exercitarea profesiunii lor toti farmacistii trebuie sa asigure servicii farmaceutice de
inalta calitate. Un serviciu farmaceutic complet inseamna implicarea activa a farmacistului in
activitatile de promovare a sanatatii si de prevenire a imbolnavirilor.
In acelasi timp, toti farmacistii practicieni au obligatia profesionala si morala de a se
asigura ca serviciile pe care le furnizeaza fiecarui pacient sunt de calitate adecvata.
Respectarea Regulilor de buna practica farmaceutica reprezinta un mijloc de a indeplini
aceasta obligatie.
Farmacistul trebuie sa fie constient de responsabilitatea pe care o are, alaturi de
ceilalti profesionisti din sanatate si de pacient, in obtinerea rezultatului unui tratament.

16

2. CERINTELE REGULILOR DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA

2.1. Regulile de buna practica farmaceutica impun urmatoarele:
- farmacistul trebuie sa-si indrepte intreaga atentie atat spre binele bolnavului, oricare ar fi
cadrul in care acesta este tratat, cat si al populatiei in general;
- activitatea farmaceutica trebuie sa fie focalizata pe eliberarea medicamentelor si a altor
produse pentru sanatate, cu o informare si consiliere adecvate pentru pacient si o urmarire
atenta a efectelor utilizarii acestora;
- o parte integranta a rolului profesional al farmacistului este de a milita pentru o prescriere
rationala si economica, precum si pentru promovarea utilizarii corespunzatoare a
medicamentelor;
- fiecare act al exercitarii profesiunii trebuie sa aiba un obiectiv pertinent pentru bolnav, sa
fie clar definit, transmis in mod eficace tuturor partilor implicate si acceptat de catre acestea.
2.2. Pentru indeplinirea acestor cerinte:
- este necesara incurajarea unei relatii permanente cu ceilalti profesionisti din sanatate, in
special cu medicii. Aceasta relatie trebuie sa fie considerata ca un parteneriat terapeutic ce
implica o incredere mutuala in orice are legatura cu tratamentul medicamentos;
- intre farmacisti trebuie sa existe relatii de colegialitate si nu de concurenta, fiecare
trebuind sa incerce prin orice mijloace etice sa imbunatateasca serviciul farmaceutic;
- farmacistul trebuie sa isi exercite profesia intr-un spirit cu un caracter profesional
predominant fata de cel comercial;
- in farmaciile in care lucreaza un grup de farmacisti, farmacistul-sef va trebui sa-si asume
o parte din sarcinile privind definirea, evaluarea si imbunatatirea calitatii serviciului
farmaceutic;
- farmacistul trebuie sa contribuie la toate nivelurile la promovarea unei politici in favoarea
utilizarii rationale a medicamentelor;

17

- relatiile farmaciei cu organismele platitoare pentru serviciile prestate trebuie sa fie, de

asemenea, bazate pe incredere mutuala, lasandu-i farmacistului suficienta libertate de decizie,
astfel incat sa nu fie ingradita in nici un fel libera exercitare a profesiei;
- farmacistul trebuie sa fie la curent cu informatia farmaceutica esentiala si, cu asentimentul
pacientului, cu informatia terapeutica a fiecarei persoane care beneficiaza de serviciile sale;
cunoasterea acestor informatii este mult mai usoara daca pacientul alege sa se adreseze
aceleiasi farmacii pentru toate nevoile sale farmaceutice;
- farmacistul are nevoie de o informare independenta, completa, obiectiva si actuala asupra
terapeuticii si medicamentelor aflate in circulatie;
- in diversele moduri de exercitare a profesiei, farmacistii trebuie sa considere ca au
responsabilitatea personala de a-si actualiza si autoevalua competenta profesionala pe toata
durata activitatii lor profesionale;
- curriculele de formare initiala si continua a farmacistilor trebuie sa trateze intr-o maniera
potrivita aspectele actuale ale exercitarii profesiei de farmacist si ale schimbarilor ei
previzibile;
- toti farmacistii trebuie sa se conformeze Regulilor de buna practica farmaceutica.

3. PRINCIPALELE DOMENII LA CARE SE REFERA REGULILE DE BUNA

PRACTICA FARMACEUTICA
3.1. Reguli de buna practica privind informarea pacientului
3.2. Reguli de buna practica privind organizarea spatiului si dotarea farmaciei
3.3. Reguli de buna practica privind farmacistul si personalul farmaciei
3.4. Reguli de buna practica privind eliberarea medicamentelor pe baza prescriptiei
medicale, a celorlalte medicamente si produse de sanatate
3.5. Reguli de buna practica privind incurajarea utilizarii rationale a

18

medicamentelor
3.1. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND INFORMAREA PACIENTULUI
Informarea pacientilor are o importanta deosebita pentru o utilizare adecvata a
medicamentelor. O informare inexacta sau o intelegere gresita a unor aspecte poate conduce
la un esec al tratamentului si, in consecinta, la o crestere a costurilor pentru sanatate.
Informarea pacientilor trebuie sa respecte libera lor decizie, sa conduca la ameliorarea
starii lor de sanatate si la optimizarea rezultatului tratamentului aplicat.
O informare corecta ii va permite pacientului sa ia decizii juste asupra tratamentului
medicamentos, facilitand o comunicare efectiva intre pacient si farmacist sau alti profesionisti
din sanatate, ajutandu-l si incurajandu-l pentru o utilizare eficace a medicamentului.
Pacientul trebuie sa aiba acces si la alte informatii utile pentru nevoile personale
legate de starea sa de sanatate.
Informatia trebuie formulata si prezentata potrivit gradului de intelegere al fiecarui
pacient si, de asemenea, trebuie prezentate intr-un mod echilibrat beneficiile si riscurile
medicamentelor.
Informarea trebuie sa fie simpla si usor de inteles.
Farmacistii, ca si ceilalti profesionisti din sanatate, trebuie sa faca eforturi continue
pentru a-i convinge pe pacienti cat este de important sa citeasca informatiile despre
medicamentul pe care il vor lua si pentru a-i incuraja sa puna toate intrebarile utile in legatura
cu acesta. Farmacistul trebuie sa fie intotdeauna disponibil sa ii ajute cu sfatul lui referitor la
tot ceea ce trebuie sa faca pacientii pornind de la informatia data.
Farmacistii trebuie sa ii sfatuiasca pe pacienti sa isi intocmeasca si sa pastreze o lista
completa a tuturor medicamentelor pe care le utilizeaza (prescrise sau prin automedicatie), pe
care sa o puna la dispozitie medicului curant, dar si farmacistului.

19

3.2. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND ORGANIZAREA SPATIULUI SI

DOTAREA FARMACIEI
3.2.1. Reguli generale
Localul farmaciei cu circuit deschis (comunitara) trebuie sa fie amplasat pe strazi
accesibile, la parterul cladirilor si sa aiba toate dotarile necesare, astfel incat sa se asigure
accesibilitatea tuturor pacientilor potentiali, inclusiv a persoanelor in varsta, cu copii sau cu
handicap.
Localul farmaciei cu circuit inchis trebuie sa fie amplasat in spatii adecvate, evitanduse situarea lui in vecinatatea sectiilor sau spatiilor care pot contamina sau influenta negativ
calitatea medicamentului. Amplasarea farmaciei se va face astfel incat sa existe o cale directa
de acces pentru o buna aprovizionare cu medicamente.
Farmaciile trebuie sa aiba aspectul exterior corespunzator specificului lor de
activitate, pentru a fi usor identificate si recunoscute.
Farmacia si in special farmaciile care asigura serviciul de noapte trebuie sa dispuna de
un sistem de securitate care sa protejeze atat medicamentele, cat si personalul.
Este necesar ca in fiecare farmacie sa se stabileasca reguli in materie de curatenie,
igiena si de ventilatie.
Atmosfera de lucru din farmacie trebuie sa fie calma, sa inspire incredere si sa
permita o comunicare cat mai buna cu pacientul.
Organizarea spatiului si dotarea cu mobilier a farmaciei se vor face astfel incat sa se
asigure desfasurarea rationala a activitatii, tinandu-se seama de destinatia fiecarei incaperi, de
legaturile functionale dintre ele si de conditiile impuse de specificul si de volumul activitatii.
Spatiul destinat activitatii de preparare trebuie sa fie suficient, iar peretii, pardoseala,
dulapurile vor fi acoperite cu materiale usor lavabile.
In organizarea spatiului se va acorda o atentie speciala oficinei, in care are acces
publicul.

20

Avandu-se in vedere ca fiecare pacient are dreptul de a discuta in particular cu

farmacistul in incinta farmaciei, se va amenaja un spatiu de confidentialitate destinat
acestui scop. Spatiul va fi astfel organizat incat sa permita desfasurarea unei discutii
confidentiale, fara riscul de a fi intrerupta sau ascultata de terti. Aceasta incapere va fi
amenajata, daca este posibil, separat de oficina.
Conditiile de iluminare, temperatura si de umiditate de care dispune farmacia trebuie
sa raspunda cerintelor de conservare impuse pentru medicamente sau celelalte produse
eliberate din farmacie, substante farmaceutice sau ambalaje farmaceutice; aceste conditii vor
fi monitorizate periodic.
Toate produsele trebuie sa fie depozitate in ambalaje originale. In cazuri particulare,
cand pentru anumite produse se impune transferarea acestora in alte recipiente, acestea
trebuie etichetate corect si complet si trebuie luate toate masurile pentru a impiedica
contaminarea lor.
In farmacie se vor asigura ordine si curatenie desavarsite, stabilindu-se reguli si
responsabili privind asigurarea igienei si ventilatiei corespunzatoare.
3.2.2. Dotarea farmaciei
Dotarea cu echipamente si ustensile a farmaciei trebuie sa fie corespunzatoare
tipurilor de produse preparate si eliberate de aceasta.
Farmacia trebuie sa dispuna de echipamente adecvate pentru produsele a caror
depozitare necesita conditii particulare de temperatura, umiditate etc.
Echipamentele trebuie sa fie bine intretinute si sa faca periodic obiectul unei validari.
Balantele, vesela si celelalte echipamente utilizate la preparare, precum si toate
documentele oficiale trebuie sa fie conforme cu cerintele in vigoare.
3.3 REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND FARMACISTUL SI PERSONALUL
FARMACIEI

21

3.3.1. Responsabilitati
Fiecare farmacie este condusa de un farmacist-sef care raspunde de activitatea
farmaciei in ansamblul sau.
Fiecare membru al personalului farmaciei trebuie sa aiba o fisa a postului in care vor
fi clar definite atributiile si responsabilitatile, in functie de pregatirea profesionala.
Codul de etica elaborat de Colegiul Farmacistilor din Romania va fi respectat de toti
farmacistii.

3.3.2. Competenta farmacistului

Farmacistul trebuie sa fie la curent cu noutatile in domeniul stiintific si al legislatiei in
vigoare, sa isi mentina un nivel al competentei profesionale corespunzator indeplinirii
sarcinilor profesionale cu eficienta.
Formarea continua a farmacistilor trebuie sa constituie o obligatie profesionala;
aceasta formare va cuprinde participarea la cursuri, seminarii, congrese si la alte manifestari
stiintifice, reuniuni profesionale, invatamant la distanta, precum si informarea prin lecturarea
revistelor, ziarelor sau a altor materiale stiintifice.
Activitatile profesionale sau de formare utile si semnificative pentru cariera
farmacistului trebuie sa fie cuprinse in curriculum vitae, ce va fi actualizat permanent.

3.3.3. Personalul farmaciei

22

Farmacistul trebuie sa se asigure ca personalul din subordine are o pregatire

corespunzatoare sarcinilor care ii sunt incredintate.
Farmacistul trebuie sa coordoneze, sa verifice si sa evalueze fiecare sarcina
incredintata personalului din subordine.
La nivelul farmaciei se vor elabora norme care sa stabileasca, atunci cand este cazul,
modul in care farmacistul trebuie sa intervina.
Tinuta farmacistului trebuie sa fie demna, impecabila, decenta, sa inspire pacientului
profesionalism, siguranta, incredere.
O atentie deosebita se va acorda echipamentului de lucru in farmacie (halat). Acesta
va fi de culoare alba.
Personalul farmaciei va purta in mod obligatoriu un ecuson pe care vor fi vizibile
numele, functia si gradul profesional.
Pentru asigurarea unei inalte calitati a activitatii profesionale, farmacia trebuie sa
dispuna de un numar adecvat de farmacisti, in functie de volumul activitatii si de programul
de functionare.
Responsabilitatile unei persoane nu trebuie extinse intr-atat incat sa prezinte riscuri
pentru calitatea serviciilor.

3.3.4. Proceduri de autoevaluare a activitatilor profesionale si asigurarea calitatii acestora

La nivelul farmaciei se vor stabili norme de calitate care nu numai sa permita o
autoevaluare a calitatii activitatii profesionale, dar sa constituie si o baza pentru o evaluare
(audit) externa.
Este recomandabil ca farmacistii sa urmeze stagii de instruire privind realizarea
auditului in farmacie si sa utilizeze cunostintele primite pentru a proceda la autoevaluarea
activitatilor lor profesionale.

23

Farmacistii trebuie sa participe la evaluari (audituri) externe adecvate.

3.4.

REGULI

DE

BUNA

PRACTICA

PRIVIND

ELIBERAREA

MEDICAMENTELOR PE BAZA DE PRESCRIPTIE MEDICALA

3.4.1. Primirea prescriptiei medicale si verificarea autenticitatii continutului sau
Fiecare farmacie trebuie sa aiba o procedura bine definita pentru activitatea de primire
a prescriptiilor medicale.
In cadrul acestei proceduri vor fi prevazute resursele umane si materiale necesare
pentru a se asigura ca prescriptiile medicale sunt eliberate cu eficienta si in securitate si, daca
este necesar, intr-o colaborare eficienta si permanenta cu pacientul.
O procedura adecvata trebuie sa permita farmacistului:
sa identifice pacientul, medicul care o prescrie, organismul emitent, organismul
platitor;
sa verifice autenticitatea prescriptiei medicale;
in cazul in care prescriptia medicala nu poate fi onorata, sa ajute pacientul sa rezolve
problema in cauza;
sa identifice medicamentul, sa verifice forma farmaceutica, concentratia, dozele,
posologia, modul de prezentare, calea de administrare si durata tratamentului.
3.4.2. Evaluarea prescriptiei medicale de catre farmacist
Farmacistul trebuie sa utilizeze toata experienta sa profesionala pentru evaluarea
prescriptiei medicale in ceea ce priveste:
toate aspectele terapeutice (farmaceutice si farmacologice);
adaptarea sa la persoana in cauza;

24

contraindicatiile si interactiunile medicamentelor continute;

unele aspecte sociale, de reglementare si, de asemenea, unele aspecte economice.

Dupa efectuarea acestui control, farmacistul trebuie sa stabileasca o legatura cu

medicul care a emis prescriptia medicala, pentru orice problema ivita.
Aceasta analiza poate fi facuta de farmacist prin utilizarea urmatoarelor mijloace de
informare:
intrebari lamuritoare adresate pacientului sau persoanei care se ocupa de el;
intrebari adresate medicului in caz de nelamuriri sau ori de cate ori este nevoie de
informatii suplimentare;
utilizarea materialelor, manualelor stiintifice existente in biblioteca farmaciei, a
reglementarilor in vigoare etc.;
informatii provenind de la centrele de farmacovigilenta, autoritatile competente sau
de la producatorii de medicamente.
Este de dorit ca fiecare farmacie sa dezvolte o baza de date pentru fiecare pacient,
mentionandu-se medicamentele luate; este de preferat ca aceasta baza de date sa fie pastrata
si pe suport magnetic.
Bazele de date trebuie sa fie pastrate cu acordul prealabil si explicit al pacientului,
pentru toti pacientii sau numai pentru anumite categorii bine determinate.
Farmacistul trebuie insa sa asigure un sistem care sa garanteze confidentialitatea
datelor individuale ale pacientilor.

3.4.3. Pregatirea si eliberarea medicamentelor prescrise:

25

In cazurile in care substitutia este permisa sau cand exista acceptul medicului pentru
ca un medicament alternativ sa fie eliberat, farmacistul isi va utiliza toata competenta
profesionala pentru a selectiona medicamentele similare celor prescrise, intelegandu-se prin
aceasta aceeasi compozitie calitativa si cantitativa in principii active, aceeasi forma
farmaceutica, aceeasi concentratie si daca bioechivalenta este demonstrata prin studii
corespunzatoare.
In consecinta, farmacistul trebuie sa dispuna de o informare precisa si pertinenta
asupra calitatii si bioechivalentei medicamentelor.
Inainte de a efectua o substitutie, daca sunt indeplinite prevederile prevazute anterior,
farmacistul va informa pacientul.
Este recomandabil ca intre medici si farmacisti sa se incheie protocoale prin
intermediul carora sa se poata transmite informatii utile de la farmacisti la medici.
In cazuri de urgenta, cand farmacistul nu are in stoc medicamentul prescris si
estimeaza ca este in interesul pacientului sa ii elibereze un medicament alternativ, iar medicul
care l-a prescris nu poate fi contactat inainte de eliberare, atunci farmacistul il va informa pe
medic cat mai rapid posibil asupra actiunii pe care a intreprins-o si asupra ratiunilor potrivit
carora a actionat astfel.

3.4.4. Surse de aprovizionare cu medicamente si cu alte produse de sanatate

Toate aspectele legate de aprovizionarea farmaciei cu medicamente, substante
farmaceutice si cu materiale de ambalaj sunt in responsabilitatea farmacistului.
Farmacistul trebuie sa isi cunoasca furnizorii si sa ii aleaga utilizand diverse criterii de
calitate, in acord cu Regulile de buna practica de distributie en gros.

3.4.5. Prepararea si asigurarea calitatii medicamentelor magistrale si oficinale

26

Fiecare farmacie trebuie sa dispuna de echipamente adecvate pentru prepararea

prescriptiilor magistrale si a medicamentelor oficinale (galenice).
Prepararea medicamentelor la nivelul farmaciei va respecta urmatoarele conditii:
metoda de preparare aleasa trebuie sa fie bine documentata;
sa se respecte regulile de buna practica de preparare;
sa se elaboreze proceduri in vederea asigurarii calitatii, sigurantei si eficacitatii
produsului;
sa se stabileasca, pentru fiecare produs preparat, o durata de conservare.

3.4. Conditiile de eliberare a medicamentelor catre pacienti

La eliberarea medicamentelor, farmacistul trebuie sa utilizeze toate cunostintele in
domeniu asupra stabilitatii (fizico-chimice si microbiologice) a preparatelor astfel incat sa fie
garantata conservarea acestora pe toata durata stabilita. Se vor verifica data de expirare si
integritatea ambalajelor.
Farmacistul trebuie sa garanteze calitatea medicamentelor la data eliberarii lor din
farmacie.

3.4.7. Consilierea pacientului sau a reprezentantului sau

Consilierea pacientului sau a reprezentantului sau are ca scop asigurarea ca acesta
primeste si intelege o informatie scrisa si orala suficienta pentru obtinerea beneficiului
maxim al tratamentului prescris.
Farmacistul, in calitatea sa de membru al echipei de profesionisti in sanatate, trebuie
sa depuna toate eforturile pentru a se asigura ca informatia furnizata pacientilor corespunde
cu cea data de alti profesionisti din sanatate, implicati in ingrijirea pacientului.

27

Farmacistul va da toate informatiile necesare pentru o utilizare sigura, corecta si

eficace a medicamentului, intr-o forma potrivita necesitatilor fiecarui pacient.
In afara comunicarii orale, informatia sau sfatul farmacistului poate fi si sub forma
scrisa sau prin intermediul altor mijloace adecvate.
Contraindicatiile, interactiunile medicamentoase, eventualele efecte secundare,
mentionate in prospectul de informare a pacientului, trebuie repetate si accentuate, daca va
fi necesar pentru pacient, inainte de eliberarea medicamentului.
Farmacistul trebuie sa se asigure ca pacientul sau persoana in grija caruia se afla
este in totalitate edificata asupra urmatoarelor aspecte: actiunea medicamentului, modul de
administrare (cum, cand si cat), durata tratamentului, eventualele efecte nedorite,
interactiuni si precautii de respectat.

3.4.8. Urmarirea tratamentului prescris

Farmacistii trebuie indemnati sa participe alaturi de medici la evaluarea unui
tratament aplicat unui pacient sau unui grup de pacienti prin incheierea in acest scop a unui
protocol intre medic si farmacist. In aceste cazuri, acordul pacientilor este esential atat in ceea
ce priveste metoda folosita, cat si in ceea ce priveste pastrarea confidentialitatii.
Daca pe durata tratamentului sunt inregistrate efecte adverse, acestea se declara fie de
medic, fie de farmacist, prin completarea unui formular pus la dispozitie de Agentia
Nationala a Medicamentului, numai in cadrul activitatii nationale de farmacovigilenta.
3.4.9. Inregistrarea activitatilor profesionale
Farmacistul trebuie sa pastreze evidentele activitatii desfasurate astfel incat sa se
poata efectua orice verificare ulterioara.
Este necesar sa se pastreze la zi toate prescriptiile de medicamente psihotrope,
stupefiante sau alte medicamente, in conformitate cu reglementarile in vigoare privind
aceste categorii de medicamente.

28

In orice moment, la nivelul farmaciei trebuie sa se poata identifica sursa de

provenienta a oricarui medicament.
Toate atentionarile cu privire la un medicament sau la legislatia farmaceutica,
transmise de autoritatile competente din Romania, trebuie inregistrate si puse in aplicare
imediat sau, dupa caz, la termenul precizat.
La nivelul fiecarei farmacii trebuie sa existe o modalitate de inregistrare si, dupa caz,
de rezolvare a reclamatiilor primite asupra serviciilor farmaceutice pe care le asigura.

3.5. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND INCURAJAREA UTILIZARII

RATIONALE A MEDICAMENTELOR

Farmacistii trebuie incurajati sa participe la nivel local sau national la cercetarea

privind utilizarea rationala a medicamentelor si a studiilor farmaco-epidemiologice.
Farmacistii trebuie sa aiba acces la surse de informatii de referinta asupra
medicamentelor atat din punct de vedere terapeutic, cat si al calitatii farmaceutice. Ei trebuie
sa aiba acces, atat la nivel local, national, cat si international, la surse de informatii care sa le
permita utilizarea sigura si rapida a informatiilor de care au nevoie in activitatea lor.
Farmacistii trebuie, pe de o parte, sa constituie o sursa de informare independenta
asupra prescrierii si utilizarii rationale a medicamentelor si, pe de alta parte, sa ia parte activa
la programele de formare destinate altor profesionisti din sanatate.
3.5.1. Documentarea in domeniul cercetarii si al exercitarii profesiei
Farmacistii au, printre alte responsabilitati profesionale, si pe acelea de a participa la
cercetarea terapeutica si de a se documenta asupra experientelor si activitatilor legate de
exercitarea profesiei lor.
Farmacistii trebuie incurajati sa colaboreze la punerea in practica a programelor de
cercetare asupra exercitarii actului farmaceutic, asupra terapeuticii rationale, a utilizarii

29

medicamentelor, a studiilor in farmacoepidemiologie si farmacoeconomie in economie

sanitara.
Asemenea programe vor trebui puse in practica in cooperare cu alti profesionisti din
sanatate, din universitati sau din alte organisme private ori publice, care participa la cercetare
sau isi ofera serviciile in sanatatea publica.
Farmacistii trebuie sa faca parte din echipa de profesionisti in sanatate implicati in
studiile clinice asupra medicamentelor.
3.5.2. Automedicatia
Automedicatia este permisa numai in cazul medicamentelor care se pot elibera si fara
prescriptie medicala (OTC).
3.5.2.1. Protocoale de automedicatie
Pentru fiecare problema de sanatate care poate fi tratata de pacientul insusi, la
eliberarea medicamentelor ar trebui stabilite protocoale pentru farmacist in ceea ce priveste
procedura de urmat in farmacie.
Personalul format adecvat poate primi delegare in limita competentelor sale pentru a
da sfaturi in ceea ce priveste automedicatia, daca protocolul precizeaza cand trebuie ca acest
personal sa se adreseze farmacistului.
3.5.2.2. Evaluarea adecvata a nevoilor
Cand este solicitat un sfat sau un medicament OTC, farmacistul trebuie sa fie sigur ca
primeste suficiente informatii pentru evaluarea problemei sanatatii individuale si specifice a
pacientului, cum ar fi: natura si durata simptomelor, actiunile deja intreprinse, medicamentele
care au fost eventual utilizate etc.
Farmacistul ar trebui sa determine daca simptomele pot fi asociate cu o problema
grava de sanatate. In acest caz, trebuie sa trimita pacientul la medic pentru un aviz medical
imediat. Daca este o problema minora, va da sfaturile adecvate si nu va dispune eliberarea
medicamentului decat daca este necesar.

30

3.5.2.3. Eliberarea unui medicament OTC

Farmacistul se va baza pe experienta sa in selectionarea medicamentelor OTC, in
functie de calitatea acestora, inocuitatea lor si avantajele formularilor eficiente.
Cand elibereaza un medicament OTC, farmacistul trebuie sa faca tot posibilul ca
pacientul sau persoana care se ocupa de pacient sa nu aiba nici un dubiu asupra:
actiunii medicamentului;
modului de administrare (cum si cat);
duratei tratamentului;
efectelor secundare, contraindicatiilor si eventualelor interactiuni.
Farmacistul trebuie sa evalueze eficacitatea produsului eliberat in cooperare cu
pacientul si sa il sfatuiasca sa consulte un medic daca simptomele persista.

31

32

Studiul a fost realizat intr-o companie farmaceutica

multinationala .
De peste 155 ani, aceast companie farmaceutic e axat
pe cercetarea de medicamente inovatoare, care de-a lungul
timpului au salvat milioane si milioane de vieti omenesti si
continua sa imbunatateasca viata pacientilor.
Excelenta in domeniul farmaceutic si valorile companiei
sunt aceleasi pretutindeni in lume,iar acestea, alaturate muncii
sustinute, au transformat compania intr-una dintre cele mai
apreciate companii.

In Romania compania este prezenta de peste 10 ani,

demostrand zi de zi ca aceleasi valori lucreaza in sprijinul
medicilor si al pacientilor romani.
Putina lume stie ca industria farmaceutica este responsabila
pentru 95% din cercetarea necesara descoperirii de noi
medicamente inovatoare. Incercarea companiei de a gasi noi
tratamente,a dus la dezvoltarea a sute de proiecte de cercetare
in 31 de grupe importante de boli,de la banala gripa, la cancermai multe decat in cazul oricarei alte companii.

n prezent, compania are n implementare peste 200 de

proiecte, care cuprind mai mult de 100 de substane noi.

33

Portofoliul su include 14 medicamente situate pe primul loc n

ariile lor terapeutice, mai mult dect oricare alt companie n
domeniu.
Aria de preocupari include printre altele, bolile
cardiovasculare, cancerul, diabetul, osteoporoza, bolile
infectioase si bolile sistemului nervos central. Medicamentele
companiei sunt distribuite n peste 150 de ri i teritorii din
ntreaga lume, inclusiv n Romnia, unde compania aduce, n
sprijinul nevoilor pacienilor i profesionitilor n domeniul
medical, 71 de medicamente. Toate sunt soluii de succes,
"standarde de aur" n terapiile actuale, n lupta cu cele mai
teribile boli sau pentru ameliorarea calitii vieii pacienilor.

Compania completeaz tradiia de implicare n viaa

comunitii i responsabilitatea social manifestat la nivelul
ntregii corporaii. Astfel, numai n ultimul an, compania a
dovedit ataamentul su fa de pacienii i medicii din
Romnia prin lansarea unor importante programe sociale.
Programele sprijinite pn acum ofer o imagine a
nivelului de implicare atins de companie. Ele dovedesc
determinarea de a angaja att resurse financiare, ct i
experien i energie n slujba oamenilor aflai n nevoie, a
societii n general. n efortul sau, compania are drept
sustinatori parteneri importani care contribuie esenial la buna
implementare a tuturor programelor sociale - organizaii
neguvernamentale recunoscute pentru activitatea lor, asociaii
ale persoanelor cu dizabiliti, grupuri de pacieni sau de
aparintori.

34

n societatea de astzi, tiina i cultura medicala nu sunt

doar domenii nsoitoare ale dezvoltrii societii omeneti, ci
factori propulsatori ai acesteia.

Competiia, cunoasterea pietei farmaceutice determina

performane din ce n ce mai ridicate.Companiile farmaceutice
care ofera aceste servicii au nevoie de anumite atuuri pentru a
se impune.
Compania de care ne ocupam ca studiu urmareste sa-si
pastreze un loc de top in cadrul companiilor farmaceutice si
acest lucru se poate obtine prin cunoastere, orientare si
formare.
Procesul globalizrii, al generalizrii competiiei presupune
utilizarea la eficien maxim a resurselor existente, precum i
identificarea i atragerea altora noi.Compania in cauza este
chemat s devin un agent eficient n valorificarea resurselor
disponibile, n obinerea altora noi i, n acelai timp, un creator
de resurse n domeniul cunoaterii pietei i culturii medicale. Ea
trebuie s-i lrgeasc aria de obinere a resurselor alternative,
prin inserarea n mediul social i economic.

Etapa 1: Analiza organizatiei si identificarea continutului

si a caracteristicilor schimbarii

O companie poate cauta avantaje fata de competitie n 3

domenii:

35

1.sa foloseasca cea mai buna si cea mai moderna

tehnologie;
2. sa foloseasca cele mai eficiente sisteme de lucru si de
prezentare
3. sa aiba angajati foarte eficienti

Analiza SWOT (sau TOWS) reprezinta o metoda de audit a

organizatiei
si
a
mediului acesteia, fiind considerata prima etapa a planificarii
strategice.
Metoda i ajuta pe specialisti (marketeri) sa se concentreze
asupra aspectelor relevante; odata identificate, acestea se
transforma n obiective de marketing.
Desi originile analizei SWOT sunt destul de neclare, Ken
Andrews
este
privit,
n
general, ca fiind pionierul analizei SWOT.

n 1971 el a fost unul dintre primii teoreticieni de strategii care a articulat

formal conceptul de concordanta strategica ntre resursele si potentialul unei
firme si mediul extern.

36

El a argumentat ca aceasta metodologie este o abordare

sanatoasa pentru a determina o strategie-nisa, modul cel mai
bun pentru o firma de a-si folosi punctele sale forte pentru a
exploata oportunitatile, dar si cea mai eficienta pentru a-si
apara de diverse amenintari externe propriile puncte slabe, dar
si forte.

Analiza SWOT are doua dimensiuni:

- analiza factorilor interni, adica a punctelor forte (strenghts) si
a
punctelor
slabe(weaknesses);
- analiza factorilor externi, reprezentati de oportunitatile
(opportunities)
si
amenintarile (threats) cu care organizatia se confrunta.

STRENGHTS :

Inovatie- prin inovatii contribuim la misiunea de a extinde

durata de viata si de a face ca acei ani sa fie mai sanatosi
si mai fericiti
Orientarea spre consumator-compania vine in sprijinul
pacientilor si profesionistilor din domeniul medical din
Romania si din lume, cu un portofoliu extins de
medicamente
inovatoare:oftalmologie,
oncologie,
endocrine. Evolutia companiei arata interesul cu care
comunitatea medicala a primit produsele sale, care au
devenit treaptat primele medicamente pentru care se
opteaza in tratamentul unui munar mare de afectiuni.
Integritatea-misiunea noastra motiveaza hotararea de a
excela,este o promisiune pe care o facem unul altuia si
lumii pe care o slujim
Calitatea de conducator- adevaratele mari companii,
acelea care reusesc financiar si care au contributii majore

37

in societate, recunosc ca telul lor transcede obisnuitul

succes in afaceri
Respectul pentru oameni: -ratiunea noastra de a exista
este aceea de a ameliora viata oamenilor
Munca in echipa- fiecare coleg trebuie sa contribuie in felul
lui la indeplinirea misiunii umanitatii
Training si dezvoltare a angajatilor
WEAKNESSES:

Dinamica organizationala crescuta a dus la extinderea

birocratiei, cu existenta unui numar prea mare de niveluri
decizionale
Tendinta de orientare spre aspectul financiar in
detrimentul celui uman
Comunicarea deficitara intre departamente
Existenta unui sistem de constrangeri morale, neadaptat
conditiilor de munca actuale
Perceperea dictatoriala a sistemului de management
Supradimensionarea numarului de personal corelata cu
structura necorespunzatoare a acestuia
OPPORTUNITIES:

Pozitionarea
ca
si
companie
producatoare
de
medicamente originale
Dinamica crescuta a pietei farmaceutice la nivel mondial
dar si national cu posibilitatea de achizitionare a unor
companii farmaceutice aflate in impas financiar
Modificarea negativa a stilului de viata a societatii (stress,
suprasolicitare,
supraponderabilitate)
ducand
la
posibilitatea aparitiei de produse noi destinate altor arii
terapeutice
Cresterea accesului populatiei la mijloacele de informare
sanitara prin derularea unor campanii medicale
educationale ducand implicit la cresterea posibilitatii de
diagnosticarea a diferitelor afectiuni medicale

38

Existenta unor programe nationale de sanatate si a

sistemului de compensare acceptabil pentru produsele
originale permitand accesul pacientilor la o medicatie
de calitate
THREATS:

Pierderea patentului pentru produse strategice ale

companiei
Buget limitat pentru medici si farmacii
Cresterea numarului de companii producatoare de
generice determinand schimbarea tratamentului, de la
original la generic
Obligativitatea precrierii medicamentelor dupa denumirea
substantei active in sistemul national de compensare cu
posibilitatea schimbarii tratamentului in farmacii
Puterea de negociere a competitiei
Totusi, analiza SWOT poate fi extrem de subiectiva si nu
trebuie sa fie utilizata ca singurul instrument de analiza si
planificare.
Analiza SWOT poate fi abordata din mai multe perspective:
a) O perspectiva strategica, deoarece permite identificarea
strategiilor si cuprinde, la rndul sau: viziunea (orientarile
viitoare, strategiile etc.), motivatia (acceptarea, atitudinea
politica, valorile sociale si culturale), obiectivele (siguranta
locurilor de munca, mbunatatirea conditiilor locale).
b) O perspectiva calitativa, deoarece descrie punctele forte,
slabiciunile, oportunitatile si amenintarile si este utilizata
pentru identificarea strategiilor de dezvoltare regionala.

39

c) O perspectiva cantitativa, ca prim efort de standardizare

a acestei metode, deoarece nglobeaza informatii cantitative ce
se refera la: infrastructura tehnica (forma de proprietate,
preturile, gradul de penetrare a pietei, calitatea etc.), premise
sociale,organizationale, legale si regionale (protectia datelor,
date regionale elementare, cooperarea etc.)

SWOT este parte a unei analize mai cuprinzatoare a

situatiei unei organizatii, fiind vazuta ca unul dintre elementele
fundamentale
ale
formularii
strategiei.
n principal, analiza situatiei este asumata pentru a furniza
organizatiei o privire de ansamblu care sa contina cele mai
bune informatii posibile si care sa ajute la ntelegerea fortelor,
tendintelor si a cauzelor care pot sa intervina pe piata la un
moment dat.

Obiective:
1.

2.
3.
4.

Pastrarea pozitiei de lider la nivel mondial si

castigarea aceleiasi pozitii la nivel national prin
cresterea eficientei de ansamblu a activitatii firmei
reflectata in evolutia ascendenta a cifrei de vanzari
Armonizarea obiectivelor organizatiei cu cele ale
angajatilor
Crearea
de
conditii
pentru
imbunatatirea
performantei angajatilor
Maximizarea potentialului de dezvoltare al angajatilor

Identificarea fortelor implicate in schimbare:

Top management
Middle management
Field force

40

Etapa 2: Pregatirea schimbarii. Definirea strategiei

de management a schimbarii organizationale

Echipa de realizare a schimbarii va fi alcatuita din cativa

membri, atent selectati din fiecare nivel de management dupa
criterii specific stabilite.
Fiecarui membru i se va atribui un rol conform specializarii
din cadrul firmei.

Managerul general:
- alege un responsabil al echipei de proiect cu experienta in
managementul schimbarii, capabil sa orienteze procesul de
schimbare si sa foloseasca resursele alocate.
- adopta un set de prioritati pentru a asigura o cat mai
rationala impartire a activitatilor intre munca de zi cu zi si
timpul alocat pentru managementul schimbarii
Vor avea loc intruniri periodice de analiza a evolutiei
procesului de schimbare si adaptarea progresiva a strategiilor
initiale.
Modelul dupa care vor actiona initiatorii schimbarii este cel
de Business Unit acesta permitand o mai buna adaptare a
organizatiei la schimbarile rapide din piata farmaceutica
mondiala, dar mai ales nationala.

41

Etapa 3 : Efectuarea schimbarii

Managementul companiei si fiecare compartiment al

organizatiei joaca un anumit rol si pot influenta fazele ciclului
de viata a produsului, iar pozitia concurentiala a companiei se
stabileste prin diagnosticarea si evaluarea unor factori cum ar
fi: partea de piata , nivelul tehnologiei folosite, capacitatea
manageriala,
puterea
financiara,
imaginea
produsului/serviciului la consumator, loialitatea consumatorului
fata de produs.
Modelul de Business Unit presupune:
- reorganizarea completa a structurii actuale a organizatiei in
sensul ca fiecare Business Unit va avea o mai mare
independenta si un control mult mai bun asupra propriilor
resurse umane si financiare.

Avantajele acestei structuri sunt:

rapiditatea si flexibilitatea actiunii

costul scazut al aparatului managerial al deciziei
simplitatea intelegerii sarcinilor fiecarui membru
usurinta evaluarii activitatii si performantei
comunicarea formala si informala, simpla si rapida
personal administrativ putin
fluctuatia mica a fortei de munca
riscul mai mic de promovare a unor persoane nepotrivite

- eliminarea anumitor niveluri decizionale, ceea ce va duce la

scaderea perioadei de latenta in rezolvarea anumitor probleme
si implicit la diminuarea birocratiei

42

- nivelurile decizionale vor fi reprezentate de Business Unit

Manager si Regional Manager astfel incat va fi posibila o mai
buna comunicare interdepartamentala.
- organizarea de intruniri lunare regionale pentru analiza
situatiei existente a performantei de vanzari si a nivelului
motivational al fiecarui angajat prevenind astfel acumularea de
frustari, situatii conflictuale. La aceste sedinte managerul este
mai bine informat despre o problema, despre solutiile
alternative si rezultatele acestor solutii, aceasta insemnand ca
managerul poate controla sau cel putin anticipa evenimente si
poate avea certitudinea rezultatelor posibile.
- decizia este relativ usoara, in sensul ca vor fi antrenati toti
membrii echipei pentru oferirea de solutii alternative fiind
aleasa cea mai buna varianta care genereaza rezultatul cel mai
profitabil.

Nivelul managerial care actioneaza cel mai adesea in

conditii de certitudine este cel al primei linii (Regional
Manager). La acest nivel alternativele nu sunt prea numeroase
si prin urmare procesul decizional nu este mare consumator de
timp.
Se va urmari inlocuirea deciziilor rutiniere si adaptive cu
cele adaptive si inovative, elaborarea planurilor va fi
transferata din sarcina managementului de prima linie si de
mijloc catre managementului de prima linie si de varf.

Managementul Resurselor Umane are o contributie

importanta n realizarea obiectivelor organizatiei. Un obiectiv
esential pentru orice organizatie l constituie atingerea
standardelor de performanta stabilite pentru angajatii sai.

43

Preocuparea pentru resursele umane la nivelul organizatiei

necesita precizarea unor reguli de baza. Acest ansamblu de
reguli constituie politica organizatiei n raport cu resursele
umane.
n multe cazuri, departamentul Resurse Umane trebuie sa
manifeste initiative n legatura cu introducerea unor politici noi,
sa le revizuiasca periodic pe cele existente sau daca e cazul sa
le elimine.

Zonele cheie ale politicii de Resurse Umane includ:

1. Recrutare si selectie;
2. Evaluarea performantelor;
3. Dezvoltarea carierei
4. Training si dezvoltare;
5. Motivatia si sistemele de compensatie;
6. Comunicare;
7. Legislatia si protectia muncii.

Evaluarea performantelor este un instrument important n

ntarirea managementului unei organizatii.
Prin evaluarea performantei, se mbunatateste legatura dintre

44

angajat si sef, sporeste comunicarea si evalueaza realizarile

obtinute pe parcursul perioadei evaluarii.Definirea obiectivelor
evaluarii performantei:
- motivarea angajatilor;
- evidentierea performantei;
- identificarea, analizarea si gasirea de solutii pentru decalajele
de performanta;
- stabilirea recompensei pe baza rezultatelor;
- mbunatatirea comunicarii;
- mbunatatirea relatiilor dintre manageri si subordonati;
- ajuta la luarea deciziilor de promovare, transfer, restructurare;
- informarea angajatilor asupra nevoilor lor de dezvoltare.

Dificultati ce pot apare in procesul

organizationale:

schimbarii

1. Posibilitatea
aparitiei
conflictelor
de
interes
intre
subunitatile
organizatiei
(profesionistii
cauta
sa-si
indeplineasca propriile lor obiective, subestimand interesele
altora sau ale organizatiei)
2. Centralizarea excesiva ce poate genera abuz de autoritate
3. Posibilitatea conflictelor intre unitatile autonome pe de o
parte si intre ele si managerul de varf pe de alta parte

45

4. Deficiente in definirea asteptarilor si nestabilirea cu

claritate a obiectivelor ceea ce poate crea stress social si
psihologic membrilor echipei prin continua schimbare a
sistemelor de munca si impartirea responsabilitatilor

Etapa 4: Monitorizarea si consolidarea schimbarii

Se pot realiza prin utilizarea unei analize diagnostic.

Principiile de baza ale acesteia sunt:

-

realizarea acestei analize de catre echipe

multidisciplinare de manageri si specialisti
diagnosticarea pe baza unei metodologii
specifice care reuneste metode si tehnici
adecvate
(observarea
directa,
interviul,
chestionar
de
analiza,
consultarea
documentelor si observarile instantanee)
analiza sa aiba obiective clare
evitarea recomandarii unor solutii rigide
interpretarea
rezultatelor
in
contextul
realitatilor existente
continuitatea
si
periodizarea

analiza
diagnostic se face atat la inceputul unei actiuni
de organizare si conducere cat si pe parcurs
pentru a preintampina influenta zvonurilor ce
ar putea lua locul informatiilor formale
formarea unui comportament corespunzator al
partilor in cadrul analizei diagnostic intrucat ea
depinde de modul in care inteleg partenerii
obiectivele diagnosticului

In concluzie pentru reusita realizarii schimbarii

organizationale se recomanda trecerea de la schimbarea
dirijata impusa ce poate genera fenomene de rezistenta, la
schimbarea continua organizatia care invata.

46

Organizatia care invata se caracterizeaza prin implicarea

totala a angajatilor in procesul de orientare prin conlucrare, in
asigurarea resposabilitatii colective pentru schimbarea catre
valorile sau principiile organizatiei. Aceasta organizatie are
oameni care isi dezvolta in mod continuu capacitatea de a
obtine rezultatele dorite, care invata sa faca totul impreuna.

Efectele pozitive ale aplicarii managementului schimbarii in

compania studiata vor fi :
- cresterea realismului obiectivelor firmei si ale componentelor
sale
- amplificarea motivarii personale
- dezvoltarea unui climat de creativitate
- imbunatatirea utilizarii timpului managerilor prin eliminarea
controlului datorata promovarii autocontrolului
- intarirea responsabilitatilor fata de realizarea obiectivelor atat
pentru manageri cat si pentru executanti
- corelarea salarizarii cu rezultatele efective
- ca efect al tuturor acestor imbunatatiri se asigura sporirea
sensibila a eficientei firmei

Limita majora a utilizarii managementului schimbarii este

dificultatea modificarii mentalitatilor si a comportamentului
angajatilor.

47

Profesia de farmacist a cunoscut schimbri fundamentale n ultimii ani. Ea a ieit din tiparele
cunoscute n care farmacistul era preparator de medicamente magistrale i oficinale. Astzi
farmacistul trebuie s fie n acelai timp un bun profesionist, dar i manager, antreprenor,
comunicator, leader.
De aceea cursul i seminariile de Management farmaceutic au ca obiectiv formarea
aptitudinii studenilor pentru organizarea i conducerea unei uniti de profil (farmacie
comunitar, farmacie de spital, depozit, laborator farmaceutic, fabric de medicamente)
precum i dobndirea competenelor de comunicare i relaionare psiho-sociale, de gestionare
i administrare a resurselor umane i financiare, de organizare i coordonare, de proiectare i
reprezentare specifice sectorului farmaceutic. Managementul eficient al farmaciei este foarte
important pentru utilizarea la maximum a tuturor resurselor disponibile (materiale i umane)
i meninerea la un nivel adecvat a serviciilor oferite de farmacie n scopul satisfacerii depline
a pacienilor.
Totodat, n cadrul modului de Marketing farmaceutic, studenii i vor putea nsui
conceptele de baza ale planificrii strategice de marketing, cunotine privind strategia de
produs, de pre, de distribuie i de promoie dar i vor putea dezvolta i capabiliti de
identificare a strategiei optimale pentru planul de marketing i de aplicarea acestuia la nivelul
produsului medicamentos i a unitilor farmaceutice.

ETIC
FARMACEUTIC
Dinamismul domeniului farmaceutic i a mutrilor de accent n etica i deontologia
profesional impun existena n pregtirea viitorilor farmaciti a unui modul didactic pentru
formarea unei atitudini pozitive fa de de aplicarea principiilor de etic i deontologie n
contextul complexitii generate de activitatea profesional a acestora.
Activitatea de cercetare a disciplinei se va concentra pe aspecte legate de managementul
modern al farmaciei, precum identificarea i orientarea cerinelor i preferinelor
cumprtorilor i pe studii privind automedicaia i consumul de medicamente la nivel
naional care vor face obiectul unor lucrri tiinifice ce vor fi publicate n reviste de
specialitate sau vor fi comunicate n cadrul unor manifestri tiinifice de profil.
O prioritate n cadrul disciplinei va fi elaborarea unor materiale didactice moderne, precum i
editarea de cursuri necesare procesului de nvare a studenilor.
La nivelul disciplinei exist un suport de curs pentru studeni:

Liana Drgan - Noiuni fundamentale de marketing farmaceutic, Editura Eurobit

Timioara, 2011

Alte surse bibliografice pentru studeni, unele existente, iar altele care sperm ca n curnd s
poat fi consultate la sediul disciplinei sunt:

48

Profesiunea de farmacist. Probleme de legislaie, Ofelia Crian, Editura Medical

Universitar Iuliu Haieganu, Cluj-Napoca, 2007

Marketing, Management 14e dition, Philip Kotler, Kevin Keller, Delphine

Manceau

Le marketing pharmaceutique en question(s), Alain Olivier, Claude Hurteloup

Pharmaceutical management, Sachin C. Itkar

Disciplina a propus i va propune n continuare teme de actualitate privind noutile din

legislaia farmaceutic, aspecte de management i marketing la nivelul farmaciei pentru a fi
susinute specialitilor din domeniu (farmaciti, asisteni de farmacie) n cadrul cursurilor
postuniversitare creditate EFC, organizate la nivelul UMF "Victor Babe" Timioara.
MANAGEMENT FINANCIAR. CONCEPT, FUNCII

Consideraii generale:
Managementul este unul din factorii eseniali care explic de ce o ar
este bogat sau srac. Menagementul este o art I nu una oarecare, ci arta
artelor pentru c pune n valoare talentele oamenilor. Din cele dou definiii
rezult c managementul are un pronunat caracter uman. Conducerea
nseamna o reea de oameni care lucreaz mpreun pentru a atinge obiectivele
urmrite de ctre firme, fiecare structur a firmei i organizeaz I conduce
propriile afaceri cu singurul amendament c trebuie s-i justifice rezultatele n
fa conducerii companiei din care face parte.
Condiii noi n care se desfoar managementul firmelor din Romania:
1. Trebuie s fac fa unui efort considerabil de adaptare la condiiile
pieei. Acest efort de adaptare ridic probleme cu totul noi, complexe, greu de
soluionat;
2. Toate aspectele de management din cadrul firmei duc la 2 rspunsuri
foarte clare:
ce anume trebuie s fac firma pentru a fi profitabil, competitiv ?
acest rspuns ne venind din interiorul firmei, el trebuind cutat n afar.
cum s fac ceea ce trebuie s fac ? acest rspuns vine din interior.
3. Activitatea se desfoar ntr-un pronunat caracter de incertitudine I
riscuri. Aceast stare de lucruri deriv din faptul c firmele nu-i mai pot
programa activitatea n condiiile de certitudine pentru c activitatea e
influenata de o mulime de factori greu de stpnit. n acest context rezult 2
concluzii:

49
planificarea n cadrul firmei e n toate cazurile un compromis ntre
necesitile I posibilitile de cunoatere;
aceast lips de certitudine din programe, din planuri permanent
suplinit de cercetri, de studii.
4. Lrgirea, amplificarea factorilor generatori de stocuri, deci stocurile pe
toate palierele activitii, stocuri care presupun imobilizri de fonduri costuri mari
cu dobnzi I alte consecine i c trebuie s fie o preocupare permanent a
managementului pentru contracararea factorilor generatori de stocuri.
5. Asistm la un nou comportament al oamenilor - performanele
managerilor se msoar prin gradul de punere n valoare a performanelor
omului.
6. Marginalitatea cercetrii tinifice - managementul trebuie s gseasc
resurse financiare pentru promovarea cercetrii.
7. Timpul nseamna profit sau pierdere. De asemenea, timpul nu e al
productorului, este al clientului I al bncilor.
8. Asistam la a treia dimensiune a dezvoltrii sociale:
dezvoltarea informaional, care presupune o modificare raional a
comportamentului. Cunoaterea nseamn contientizare, civilizaie I
perspective I managementul trebuie s aiba n prim-plan procesul de adaptare a
resurselor umane la acest proces calificativ esenial.
9. nc n cadrul firmelor avem un management neadaptat n ntregime la
cerinele pieei.
10. Restructurarea, att global ct I secvenial a ntregii activittii
economice. Restructurarea este trecerea de la organizarea piramidal la
organizarea orizontal, la construirea de structuri plate, autonome, stimulative.
11. Globalizarea activitii economice - economia mondial are tendine s
devin un stat, un sistem n care elementele sistemului se condiioneaz tot mai
puternic de la o zi la alta.
Cerine la care trebuie s rspund:
1. Att firma ct I oamenii se pot legitima I aprecia, salariza I stimula
numai n raport cu valoarea adugat.
2. S situeze ca obiective prioritare ale firmei intre ali indicatori de
performan urmorii: productivitatea muncii, investiiilor, gradul de absorie al
pieei, inovarea, valoarea adugat, susccesul n concuren I gradul de
eliminare a punctelor slabe ale firmei.
3. Utilizarea unor prghi I mijloace adecvate de stimularea personalului.
Factorii care stimuleaz oamenii:

50
1. Atribuirea de responsabilitate ( acestei prghi I se acord 24% din
economia general a mijloacelor de stimulare );
2. Delegarea de autoritate 16%;
3. Salariul 15%;
4. Stimularea salariatului de a-si forma o carier 14,7%;
5. Ambiia 8,8%;
6. Crearea posibilitii ca salariatul s-i formeze un renume 6,7%;
7. Gradul de siguran pe care l garanteaz firma;
8. Politica de cadru a firmei 3,6%;
9. Premierea 2%;
10. Aajarea orarului de lucru cu interesele salariailor;
11. Utilizarea raional a factorilor geografiei.
Conceptul de management financiar
Managementul firmei vizeaz toate componentele de care dispune o firm
avnd ca solutie optimizarea utilizrii lor. Pentru a realiza aceste sarcini
managementul firmei are mai multe funcii atribuite ale actului de conducere.
Funciile sau atributele actelor de conducere
- funcia de prevedere;
- funcia de organizare;
- funcia de coordonare;
- funcia de antrenare sau control;
- funcia de evaluare I control.
Aceste funcii se intercondiioneaz.
Prevederea nseamn strpungerea viitorului, cunoaterea viitorului. Este
esenial I este cheia succesului firmei. O firma care prevede, cunote, se
pregete, este ami solid mai putin ameninata de riscuri. De accea tiina a
realizat o multitudine de mijloace si metode. Sunt multe I tiina le-a grupat din
punct de vedere al orizontuluide timp pentru care s-au creat - previziune pe
termen scurt, mediu si lung. Din punct de vedere al instrumentelor de previiune,
cele pe termen lung sunt grupate sub genericul prognoze, cele pe termen mediu
sunt denumite planuri iar cele pe termen scurt, programe. Previziunea este saltul
din situaia actual.Pentru a se putea realiza acest salt firma trebuie sa se

51
debaraseze sau s elimine factorii frnatori I si amplifice pe cei pozitivi.
Trebuie s asimileze noi procedurisau aciunini altele dect cele de pn acum.
Organizarea nseamn aezarea elementelor structurale I funcionale ale
unei firme n cadrul dorit. Avem doua segmente de organizare:
1. organizarea structural este mprirea firmei pe structurile
organizatorice ( fabrici, uzine, secii, servicii, compartimente, locuri de munc ).
tiina a creat mai multe modaliti de organizare: organizare de tip
ierarhic, de tip funcional, mixt, de tip stat major.
la organizarea de tip ierarhic - adunarea general , consiliul
administrativ, directori, servicii n forma piramidal. Dezavantaj: alungete
procesul de decizie. Avantaj: asigur ordine desvrit.
la organizarea de tip funcional - adunare general, consiliu de
administraie, direcoti pe fiecare specialitate n parte I servicii pe fiecare
specialitate. Dezavantaj: complic responsabilitile. Avantaj: introduc n
sistemul de organizare performanele profesionale.
- la organizarea de stat major - este un loc de unde se decide. Aprobarea
comenzilor o d numai cineva care are rolul de stat major.
2. Organizarea funional este mprirea firmei pe funcii.
Coordonarea este unirea eforturilor pe direciile necesare. Pentru
coordonare sunt necesare n primul rnd obiective clare, apoi trebuie cuantificate
cu claritate resursele I toate trebuie ncorporate n programe. n legtur cu
coordonarea, specialiti spun c numai prin cuplarea raionala a eforturilor se
poate realiza o cretere a producie cu peste 20%. Coordonarea presupune
comunicare. Comunicarea nseamn informaie iar informatia nseamna for.
Antrenarea ( comanda ) nseamna sistemul decizional al firmei. O decizie
din punct de vedere al managementului - nelegem alagerea unei variante de
urmat dintr-o multitudine de alternative posibile. Este o relatie direct
proporional ntre calitatea deciziei I valoarea profitului. Fiecare decizie nainte
de a se aplica trebuie tradusa in eforturi I efecte. S-a dezvoltat o ntrega
literatur privind elaborarea, fundamentarea I urmarirea deciziilor.
Deciziile au fost clasificate dup criteriile urmtoare: decizii n conditiile de
risc, de certitudine, de previziune I de corecie.
S nu se ia niciodat o decizie care s nu fie nsoit de un sistem de
control. nseamna c avem de-a face cu un management hazardant.
Evaluarea si controlul este funcia prin care se confirma sau se infirm
realizarea celorlalte funcii. Aceast funcie e fit-back-ul managementului.
Controlul nu trebuie s perburbe activitatea, trebuie s o coordoneze, s o
stimuleze, trebuie sa aiba un pronunat caracter prospectiv, preventiv I corectiv.

52
Funcia - reprezint un grup de aciuni omogene ndreptate spre un anumit
scop.
Functii: de cercetare-dezvoltare, producie, comercial, de personal,
financiar-contabil. Aceste funcii se ntreptrund.
Atributele managementului financiar:
previziunea financiar face parte din aciunea de previziune general a
firmei, a firmei, dar nu ca o component nglobat prin adiie ci ca o component
cu un rol deosebit.;
organizarea financiar trebuie s ndeplineasc
preocuprile organizaionale ale firmei;

un rol

activ n

comunicarea financiar este transmiterea de mesaje. Mesajele mplic

cheltuieli. Managementul financiar are rolul de a asigura fundamentele deciziilor.
controlul financiar fundamenteaz toate celelalte functii ale actului
managerial. Orice proiect trebuie urmrit in execuie, urmrire ce se face cu
ajutorul acelui indicatori. Controlul financiar este o component de baz a
controlului economic iar mpreun ndeplinesc funciile principale n controlul
firmei.
Managementul financiar este un segment al managementul firmei, o
prelungire a acestuia n zona economic I financiar a firmei. Managementul
financiar trebuie tratat cu aceasi seriozitate ca I managementul cercetrii,
resurselor umane, productivitii, etc.

MANAGEMENTUL CAPITALULUI FIX

Potrivit teoriei sistemului dac se aplic o corecie la un element a

sistemului, acea corecie genereaz o relaie n lan n ntreg sistemul,
modificnd structura, relaiile, comportamentul I eficiena existenei sale.

1.CONCEPTUL DE FINANE PUBLICE I DE

FINANTE ALE NTREPRINDERII

53
Conceptul de finane publice 1: cuvntul finane a cptat un sens
foarte larg incluznd bugetul statului, creditul, operaiile bancare I de burs,
etc. Finantele sunt:
- fonduri baneti la dispoziia statului;
- mijloace de intervenie a statului n economie;
- metode de gestionare a banului public;
- act juridic.
Conceptul de finane ale ntreprinderii 2: activul economic reflectat
ntrun bilan este aparatul de producie adic ansamblul mijloacelor prin a cror
punere n oper se realizeaz obiectivul ntreprinderii, pasivul financiar
reprezint ansamblul fondurilor care asigur finanarea acestuia. Activul
economic cuprinde: cldiri, maini, materiale pentru investiii, stocuri de materii
prime, semifabricate, producie neterminat, produse finite, etc, iar pasivul
financiar este format din fonduri proprii I datorii din care se finaneaz
elementele de activ.
Statul, pentru ai exercita funciile, are nevoie de resurse sau fonduri
financiare a cror mobilizare, repartizare I utilizare dau natere unor raporturi
exprimate n form bneasc I care reprezint esena finanelor publice.
Fenomenul financiar se nate din relatiile pe care ntreprinderea le deine cu toi
agenii economici I financiari, cu statul si alte organisme. Agenii economici si
financiari ce se ntlnesc pe diferite piee I ntre care apar variate raporturi,
constituie contextul social n care funcioneaz I evolueaz ntreprinderea.
Aceti ageni pot fi grupai n urmtoarele grupe:
furnizori, pe care ntreprinderea i ntlnete pe piaa de materii prime I
servicii;
clienii,pe care ntreprinderea i ntlnete pe piaa de produse I servicii;
salariaii, pe care ntreprinderea i gsete pe piaa muncii;
acionarii sau aasociaii, pe care ntreprinderea i gsete pe piaa
financiar.
De asemenea ntreprinderea are raporturi cu:
diferite organe statale, care se concretizeaz n plata impozitelor I
taxelor sau primirea de subvenii de la bugetul statului;
societile de asigurare.
1

Iulian Vcrel, Tatiana Moteanu - Finane Publice 1994, Bucureti

Mihai Adochitei - Finanele ntreprinderii 1992, URA Bucureti

54
Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea I utilizarea
fondurilor bneti necesare realizrii variatelor activiti economice, sociale,
culturale, la nivel de ntreprindere, reprezint esena finanelor acesteia.
Finanele ntreprinderii se prezint ca o ramur a tiinei financiare, care
analizeaz mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor
financiare, precum I destinaia acestor resurse, n vederea satisfacerii diferitelor
nevoi I obinerea unor profituri ct mai mari.
Intr-o ntreprindere se pot crea mai multe fonduri ca: fondul pentru
investiii, fondul de rulment, fondul de rezerv, fondul de cercetare tiinific,
fonduri pentru aciuni sociale, culturale I sportive, fonduri pentru recalificare.
Principalele metode utilizate n colectarea fondurilor sunt: aportul asociailor sau
acionarilor, autonfiinarea, creditarea si finanarea bugetar.
Funcia de repartiie - reflect colectarea capitalelor iniiale circuitul I
reprezentarea pe destinaii, utilizarea I reconstituirea lor. Prin funcia de
repartiie se formeaz I utilizeaz o gama variat de fonduri pentru satisfacerea
nevoilor proprii ale intreprinderii. n regiile autonome capitalul initial provine de
la bugetul statului iar n societile comerciale capitalul iniial este privat. Funcia
de repartiie se realizeaz printr-o diversitate de mecanisme I tehnici de
procurare I gestionare a fondurilor, dnd nastere la diferite raporturi financiare
interne I externe.
Funcia de control - are dou laturi, una constatativ I una corectiv.
Rolul acestei funcii este de a intervenii cu aciuni corective prin care s
contribuie la optimizarea activittii. Funcia de control are o sfera larg de
aciune cuprinznd toate fazele I laturile economice I financiare ale circuitului
economic. Controlul trebuie s fie organizat n aa fel nct s constituie un
instrument de prevenire si combatere a cauzelor care provoac risip. Contolul
poate fi: preventiv, concomitent I post operativ.

2. MECANISME, FLUXURI I CICLURI FINANCIARE

Prin mecanisme financiare ale ntreprinderii metode, prghii, instrumente

si proceduri de formare, colectare I gestionare a capitalurilor.
Cantitile de bunuri sau moned transferate ntr-o anumit perioad ntre
agenii economici se numete flux. Fluxurile pot fi: fluxuri reale sau fizice i
fluxuri financiare. Cantitatea de bunuri sau de moned existent la un moment
dat reprezint stocul. Relaiile dintre fluxuri I stocuri stau la baza mecanismelor
financiare.
Fluxurile financiare pot fi: de contrapartid care se caracterizeaz prin
nlocuirea imediat a unui activ fix cu moned sau invers, fluxuri decalate care
apar n cazul n care fluxurile fizice nu le corespund imediat nite fluxuri
financiare, fluxuri autohtone care se degaj din operaiuni financiare privind

55
acordarea sau primirea de mprumuturi cnd au loc transferuri de moned de la
o persoan la alta si fluxuri multiple care se desfoar astfel: bunurile vndute
de furnizor sunt transferate la cumprtor, furnizorul vinde creane unei tere
persoane I ncaseaz contravaloarea produselor I cumprtorul de mrfuri
achit suma.
Ciclul financiar este ansamblul de operaiuni I proceduri care intervin
ntre momentul transformrii monedei n bunuri sau servicii pn la cel n care se
recupereaz.
ntr-o ntreprindere apar trei cicluri financiare:
ciclul investitii-amortizare;
ciclul de exploatare;
ciclul operaiunilor financiare.
Noiuni de baz privind capitalul, surplusul monetar I cererea de moned
Capitalul este suma de moned adus de asociai sau acionari, plus cea
generat de activitatea proprie I imobilizat n deinerea capitalului economic,
putndu-se dimensiona prin deducerea datoriilor din capitalul economic.
Capiatlul financiar reprezint fonduri proprii.
Capitalul financiar poate fi schimbat la pretul pieei care este dat de burs
la aciuni. Capitalul social reprezint contributia in numerar I n natur a
asociaiilor sau acionarilor la societatea respectiv. Din ciclurile financiare se
degaj un surplus monetar.
Acest surplus rezult din excedentul preului de vnzare asupra costurilor
putnd fi
folosit pentru autonfiinare, achitarea impozitului ctre stat,
distribuirea de dividente sau participarea angajailor la profit. ncasrile din
vnzarea produselor I serviciilor depesc cheltuielile de producie.

Metode de formare a fondurilor ntreprinderilor

Metoda aportului in bani I in natur const n angajarea de ctre
proprietarii individuali, acionari sau asociai, a unor capitaluri in bani lichizi sau
in bunuri, n scopul crerii sau dezvoltrii intreprinderii.
Metoda autofinanrii se caracterizeaz prin reinerea de ctre
ntreprinderia unei pri din rezultatele ce se degaj din activitatea lor. Aplicarea
pe o scar mai larg a acestei metode depinde de capacitatea ntreprinderii de a
produce profit ct mai mare.
Autofinanarea are anumite avantaje ca:

56
- creterea cointeresrii ntreprinderii n obtinerea de rezultate financiare
superioare;
- constituie un mijloc sigur de acoperire financiar a necesitilor;
- apr libertatea de aciuni ale ntreprinderii, asigurnd independena sau
autonomia de gestionare.
Metoda creditrii este metoda prin care se formeaz fonduri imprumutate.
Aceste fonduri au caracter restituibil I sunt purttoare de dobnzi. Creditorii
sunt foarte diveri: bnci, organisme financiare specializate, populaie sau
ntreprinderi. Creditorii impun uneori condiii de utilizare a resurselor
mprumutate I putnd efectua un control asupra activitii economice I
financiare a debitorilor pentru ai asigura restituirea sumelor mprumutate.
Metoda finanrii bugetare este utilizat mai rar I mai ales n cazul
ntreprinderilor de stat. Aceasta metod se utilizeaz la nfiinarea
ntreprinderilor de stat, cnd sunt dotate de ctre stat cu active fixe I circulante
dar si pe parcursul desfurrii activitii. Intervenia statului n economie prin
alocaii sau subvenii trebuie s urmreasc stimularea produciei n perioade de
criz, mpiedicarea creterii preurilor, meninerea puterii de cumprare a
monedei in cazuri de inflaie.
Structura I politica financiar a ntreprinderii reflect compoziia
capitalurilor acesteia. Capitalurile intreprinderii pot fi propri provenind din
autonfiinare si aportul asociaiilor, proprietarilor sau acionarilor I
mprumutate care sunt credite pe termen scurt, mediu si lung. Unii economiti
prefer mprumuturile pe termen scurt pentru c ofer mai mult suplee iar alii
prefer finanarea din capitaluri permanente deoarece este mai puin
costisitoare. Agenii economici I organismele care acord credite calculeaz
anumite rate care permit s se examineze compoziia sau repartiia capitalelor.
Ratele sunt:
rata de ndatorare la termen;
rata de autonomie financiar:
rata total de ndatorare.
Politica financiara reprezint o competen a politicii generale a
ntreprinderii avnd o nsemntate mare asupra cointeresrii, repartizrii I
folosirii fondurilor n scopul realizrii programelor economice. Scopul intreprinderi
este de a obine profit, al carui nivel depinde de creterea capitalului financiar.
Costul capitalului se refer la cheltuieli de procurare si folosire a tuturor
mijloacelor de finanare. Costul capitalului poate s scad printr-o folosire
judicioas a mprumuturilor. ntreprinderea trebuie s se strduiasc s asigure
scderea costului capitalului I s nu investeasc dect pentru o rentabilitate
superioar acestui cost.

57
Gestiunea financiar poate fi definit ca un ansamblu de decizii I
activiti care concur la reglarea I ajustarea fluxurilor financiare I a fondurilor,
la gospodrirea resurselor financiare ale ntreprinderii. Gestiunea financiar are
ca scop asigurarea n mod regulat a ntreprinderii cu fondurile necesare
echipamentului I exploatrii curente dar I de a controla buna utilizare a
fondurilor I rentabilitii operaiunilor pentru care sunt afectate. Gestiunea
financiar are scopuri multiple subordonate supravieuirii, obinerii de profit I
creterii economice a intreprinderii.
Scopurile gestiunii se pot controla cu ajutorul mai multor indicatori: nivelul
fondului de rulment n comparaie cu necesarul, coeficientul de ndatorare,
rentabilitatea economic, ratele de cretere a activelor I cifrei de afaceri,
capacitatea de autonfiinare I volumul lichiditilor.
Funcia financiara a intreprinderii are un rol operaional, un rol funcional
I un rol politic
Rolul operaional implic luarea unor decizii de colectare a capitalurilor,
fr de care intreprinderea nu se poate constitui I funciona. Domeniul
operaional cuprinde ncasarea creanelor asupra clienilor I plata furnizorilor,
gestionarea trezoreriei I negocierea creditelor bancare, relatiile cu organismele
financiare I realizarea operaiilor de mprumut.
Rolul funcional const n participarea la tratarea I difuzarea informaiilor
necesare gestiunii ntreprinderii.
Rolul politic const n integrarea constrngerilor externe, sociale,
economice, financiare I politice care apas asupra intreprinderii I de care
depinde creterea I autonomia acesteia.
Activitatea intreprinderii poate fi redat prin urmtoarele trei funcii:
- funcia de producie;
- funcia de comercializare;
- funcia financiar.
Activitile financiare mai importante sunt: elaborarea I executarea
bugetului de venituri I cheltuieli, efectuarea de studii I analize privind
formarea, alocarea I utilizarea capitalurilor, stabilirea de preuri I tarife, luarea
de msuri pentru asigurarea lichiditii, solvabilittii, echilibrului financiar I
evitarea riscurilor.
Sistemul informaional financiar al intreprinderii cuprinde totalitatea
informaiilor care reflect, repartizarea I utilizarea fondurilor bneti. Pentru
obtinerea de informaii de calitate este necesar existena unor indicatori care s
reflecte fenomenele, procesele, I activitatea economic I financiar a
ntreprinderii.
Indicatorii principali sunt:

58
capitalul economic, capitalul social, capitalurile mprumutate I capitalul
permanent;
profitul, repartizarea lui pe destinaii;
valoarea adugat;
costurile de producie;
impozitul pe profit, fondul de salarii.

3. CAPITALURILE NTREPRINDERII

Capitalurile proprii se formeaz din contribuii externe care cuprin

aportul proprietarilor si contribuii interne care se degaj din capacitatea de
autofinanare a ntreprinderii.
Contribuiile externe - aceste contributii provin n proporia cea mai mare
de la proprietari. Orice intreprindere, individual sau sociatate, nu poate fi
nfiinat dac nu dispune initial de un capital minim. Fiecare asociat va primii un
numr de aciuni care reprezint dreptul su asupra capitalului intreprinderii.
Acionarul primete un divident, dup ce din beneficii sau efectuat scderile
pentru plata impozitului I constituirea de rezerve. Societile mari sunt cotate la
burs. Deintorul de aciuni care dorete s-i recapete fondurile depuse nu
poate s ceara ntreprinderii banii inapoi dar se poate adresa bursei, unde n
urma unei negocieri i va primii napoi banii. Aciunile pot fi aciuni comune si
aciuni preferate. Aciunile mai pot fi la purttor I nominative. Statul poate
acorda societilor n anumite situaii prime sau subvenii nerambursabile.
Contribuiile interne - se formeaz din resurse ce se degaj din propria
activitate pe care o desfoara firma. Pentru desfurarea activitii firma face o
serie de cheltuieli, obinnd concomitent I nite ncasri din vnzarea
produselor, executarea de lucrri si prestarea de servicii. Diferena dintre
ncasri I cheltuieli se duce la:
- plata impozitului pe profit
- plata pe dividente;
- plata participrilor la beneficii;
- formarea fondului de amortizare, fondului de rezerv.
n evoluia societilor apar mai multe nevoi suplimentare. n acest caz
firma poate solicita de la acionarii si noi contributii ceea ce d natere la o
majorare de capital. Majorrile de capital prin aporturi noi n numerar pot fi
realizate prin aport suplimentar de la acionarii vechi I emiterea de noi aciuni.

59
Majorarea de capital prin ncorporarea rezervelor este operaiune fra fluxuri
financiare, ne aducnd resurse financiare noi. n momentul nfiinrii societii
capitalului social este egal cu produsul dintre numrul de aciuni I valoarea
nominala a acestora. Dup nfiinare activitatea ntreprinderii genereaz beneficii
din care o parte se pune n rezerv.
Capitaluri mprumutate pot fi grupate n capitaluri mprumutate pe
termen scurt, mediu I lung.
Capitalurile imprumutate pe termen lung reprezint mprumuturile care
depesc 5 ani I sunt destinate s acopere elementele durabile ale
patrimoniului. Aceste mprumuturi se pot mpri n mprumuturi oblicgatare,
mprumuturi de la organismele publice specializate, mprumuturi de la stat,
mprumuturi de la bnci.
mprumuturile obligatare - nevoile de capital pe termen lung ale unei
societi comerciale se pot satisface prin calea emisiuni de aciuni I a emiterii
de obligaiuni. Emisiunea de obligaiuni asigur fonduri mprumutate, generng
n acelai timp cheltuieli pentru plata dobnzilor I restituirea mprumuturilor.
Obligaiunea se caracterizeaz prin valoarea ei nominal, o rat a dobnzii I
preul de rambursare. Ramburasarea se face prin tragerea la sor. Obligaiunile
sunt titluri care pot fi cotate la burs. Obligatiunile nu confer deintorului nici o
putere de decizie n ntreprindere. Obligaiunile pot fi: simple sau clasice,
indexate, participante I obligaiuni convertibile n aciuni, euro-obligatiunile.
mprumuturile de la organismele publice specializate - aceste institutii
intervin direct pe piaa financiar permind ntreprinderilor s obin indirect I
pe termen lung capitaluri de mprumutat.
mprumuturile de la stat - asemenea mprumuturi reprezint intervenii
financiare ale statului determinate de dificultile pe care le au ntreprinderile de
a-si procura capitaluri de pe piaa financiar.
mprumuturi de la bnci - bncile pot intervenii n acordarea de
mprumuturi pe termen lung.
Capitalurile mprumutate pe termen mediu
- ntreprinderile sunt
interesate s coreleze termenul de rambursare a mprumuturilor cu durata
amortizrii unor elemente de imobilizri. Unele elemente de active fixe ca utilaje,
masini-unelte, i pierd din ce n ce mai repede valoarea astfel c trebuie s fie
nlocuite.Amortizarea este necesara sa fie accelerat. Creditele pe termen mediu
au rolul de a acoperi nevoile financiare determinate de procurarea unor elemente
de imobilizri I se acord pe o durat de 5 ani.
Capitalurile mprumutate pe termen scurt se acord pe o durat de pna
la un an I au rolul de a permite ntreprinderii s-i finaneze operaiunile de
exploatare.
Piaa capitalurilor - o intreprindere care dorete s-si procure resurse
din afara se adreseaz pieei capitalurilor. Aceast pia permite confruntarea

60
ofertei cu cererea de moned I cuprinde piaa financiar I piaa monetar.
Piaa financiar cuprinde piaa primara si piaa secundar. Pe piaa primar se
emit obligaiuni I aciuni iar piaa secundar se refer la bursa de valori.
Piaa financiar este o piaa a capitalurilor acordate pe termen lung. Piaa
financiar are rolul de a-i pune n legtur pe deintorii de disponibiliti cu
agenii economici care au nevoie de o finanare pe termen lung. Aceast pia
cuprinde bncile I instituiile financiare specializate, bursele de valori mobiliare,
companiile de asigurri, notariile. Bursa cuprinde piaa n numerar I piaa la
termen.
Piaa monetar este o pia a capitalurilor ce acorda mprumuturi pe
termen scurt. Cea mai mare parte a acestei piee este reprezentat de ctre
bnci si instituii financiare. Piaa monetara este alctuit din din cei care acord
credite pe termen scurt I din ntreprinderi n cutare de finanare pe perioade
reduse.

Costul capitalelor
Conceptul privind costul capitalelor - pentru ca o ntreprindere s-si atrag
sursele de capital, trebuie sa cheltuiasc anumite sume. Capitalul social provine
in unele ri din emiterea de aciuni comune I aciuni preferate. Dreptul de a
utiliza banii altora adic cu imprumut se obtine cu un anume pre, care este
stabilit n funcie de forele ce acioneaz pe pia.
Pretul capitalului mprumutat variaz n raport cu cererea si oferta de
capital. Sumele ce se pltesc pentru mprumuturi variaz foarte mult. Asemenea
variaii de cheltuieli sunt determinate de riscurile I cheltuielile de administrare a
resurselor bneti. Pentru estimarea cheltuielilor pe care le implic
mprumuturile este necesar s se fac previziuni pe baz de date statistice dintro perioad precedent ndelungat.

4. DECIZIA MANAGERIAL N PROCESUL INVESTIIONAL1

Conceptul de investiii I clasificarea lor

Noiunea de investitii cuprinde totalitatea cheltuielilor sau alocrilor de
fonduri de la care se ateapt nite venituri viitoare. Investiiile reprezint
cheltuieli ce se efctueaz pentru obinerea de active fixe, adic pentru
construirea, reconstruirea, lrgirea, modernizarea I achiziionarea de active
fizice de natura mainilor, utilajelor, instalaiilor, cldirilor, mijloacelor de
transport I a altor instrumente de munc. Se asimileaz investiiilor I
1

Mihai Adochiei - Finanele ntreprinderii, URA 1992 cap. III p.60-74

61
cheltuielilor referitoare la lucrrile de proiectare, exploatri geologice, pregtirea
personalului necesar obiectivelor n construcie. Prin procesul de investiii
moneda se transform n active fixe.
Clasificarea investiiilor:
dpdv al locului investiiile pot fi: interne I externe;
dpdv al naturii activitii pot fi: productive I neproductive;
dpdv al influenei asupra patrimoniului: investiii de meninere I
investitii de expansiune;
dpdv al obiectivelor urmrite: investiii strategice, umane, sociale, de
interes public, reducerea polurii;
dpdv
modernizare;

al

scopului

urmrit:

investitii

de

producie,

investitii

de

dpdv al structurii: lucrri de construcii, achizitii de utilaje I instrumente

de munc, lucrri geologice;
dpdv al metodei de executare: n antrepriz, n regie;
dpdv al surselor de finanare: investiii finanate din fonduri propri si
investiii finanate din fonduri mprumutate.
Eficiena, necesitatea si documentaia investiiilor - eficiena investiiilor
reprezint o problem de maxim nsemntate pentru ntreprindere, deoarece
arat dac un proiect trebuie s fie sau nu aplicat. Eficiena se reflect n
raportul rezultatelor sau efectelor obinute din exploatare I eforturile sau
cheltuielile de investiii. Investiiile au efecte materiale, valorice I sociale.
Indicatorii de apreciare a eficienei investiiilor trebuie s permit:
- compararea cu alte proiecte din ramura respectiv;
- compararea mai multor variante de proiect pentru aceeai investiie;
Indicatorii care exprim eficiena investiiilor I care se folosesc pe plan
mondial sunt cei care se bazeaz pe calcule de actualizare.
Aceti indicatori sunt:
1. Raportul dintre veniturile actualizate I costurile actualizate;
2. Beneficiile actualizate, calculate ca diferen ntre veniturile actualizate
I cheltuielile actualizate;
3.Valoarea actuala net;
4. Rata intern de rentabilitate;

62
5. Cursul de revenire net actualizat;
6. Durata recuperrii, calculat ca raport ntre cheltuielile de investiii I
venitul mediu anual.
Lucrrile de investiii trebuie s aiba la baz o documentatie amnunit.
Aceast documentaie trebuie sa conin: studiul tehnico-economic, proiectul si
devizele. n studiul tehnico-economic se cuprin informaii economice, tehnice I
financiare cu caracter general, prin care se justific necesitatea I oportunitatea
investiiilor. Prin documentaia de proiect se stabilesc indicatorii tehnicoeconomici I se soluioneaz diferite probleme tehnice.n cadrul documentaiei
de deviz se stabileste volumul cheltuielilor pentru realizarea investiiilor.
Bugetul de finantare al investiiilor - n realizarea unui proiect de
investiii un rol important are rezolvarea unor probleme ca: asigurarea resurselor
financiare, alegerea izvoarelor de finantare n condiiile asigurrii unui cost ct
mai redus al capitalurilor ce se vor folosi pentru realizarea investiiilor,
recuperarea fondurilor investite I reducerea duratei acestei recuperri,
rambursarea creditelor I plata dobnzii la termen.
Sursele principale de finanare a investiiilor sunt capitalurile propri si
capitalurile mprumutate. n acoperirea financiara a investiiilor, ntreprinderile
trebuie s-i mobilizeze mai nti fondurile proprii ce se degaja din autofinanare
I apoi s apeleze la resurse externe.
Izvoarele concrete de finantare a investiiilor n RA I SC cu capital de stat
sunt:
surse propri care alctuiesc fondul de dezvoltare;
surse mprumutate, care apar sub forma creditelor bancare;
surse care provin de la bugetul statului.
n cadrul surselor propri, se includ: profitul, fondul de amortizare, sume
din lichidare I vnzarea activelor fixe.
Creditul bancar pe termen lung si mediu - asemenea credite se stabilesc
prin contracte ncheiate de ctre banc cu agenii economici I privesc durata de
pn la 5 ani pentru creditele pe termen mediu I peste 5 ani pentru creditele pe
termen lung. La baza acestor credite stau urmtoarele principii: ncheierea unui
contract intre agenii economici si banca; acordarea creditului pe baz de
garanii indiferent de termenul de rambursare I valoare; plata unei dobnzi;
acordarea creditului se face numai dup analiza situaiei patrimoniale I a
rezultatelor financiare; pentru acordarea creditelor agenii economici vor depune
la banc o anumit documentaie. Documentaia va cuprinde toate datele
necesare caracterizrii situaiei patrimoniului I a rezultatelor financiare. Banca
efectueaz o analiza amanunit a activitii economico-financiare pe baza
datelor din bilan, urmrind solvabilitatea, lichiditatea, rentabilitatea care arata
capacitatea agentului economic de a realiza profit. La acordarea creditelor

63
agenii economici trebuie s prezinte bancii garani asiguratorii, care s acopere
valoarea creditelor cerute. Garantiile pe care banca le ia in considerare sunt gajul
asupra unor bunuri, garanii bancare emise de bnci sau instituii financiare,
depozite n lei sau n valut existente n cont la banc, bunuri achiziionate prin
credite, ipoteca unor bunuri imobiliare. Dupa aprobarea credituluide catre banc
se va ncheia contractul de credite care treguie respectat de ambele pri.
Decizia de investiii cade n sarcina conducerii superioare a ntreprinderii.
Deciziile de investiii I de finantare sunt legate ntre ele. Decizia de
finanare poate const n hotrrea deintorului de capital din afara
ntreprinderii, care dorete sau nu s accepte schimbarea monedei pe o crean
asupra ntreprinderii. Pentru a face posibile comparaiile trebuie sa eliminam
influena timpului, aducnd toate operaiile la data realizrii investitiilor. Asta
nseamn a actualiza valorile n funcie de data lor de realizare, astfel c se
obtine o valoare actuala.
Criterii n luarea deciziei de investiii
- metoda ratei medii de rentabilitate;
- metoda timpului de recuperare;
- metoda valorii catuale nete;
- metoda ratei interne de rentabilitate.
Metoda ratei medii de rentabilitate se poate stabilii pe baza beneficului
mediu anual I a valorii medii anuale a investiiilor prin formula
Rr= beneficul mediu anual / investitiile medii anuale X 100
Metoda timpului de recuperare permite urmrirea n timp a obtinerii
lichiditilor a recuperrii sumelor investite. Metoda const n a msura intervalul
de timp necesar recuperrii cheltuielilor angajate.
Metoda valorii actuale nete const n calcularea pentru fiecare proiect a
valorii actuale nete. Valoarea actual net este diferena dintre venitul net total
actualizat I suma cheltuielilor iniiale pentru investiii. Veniturile actualizate, se
obin prin nmulirea veniturilor neactualizate cu coeficientul de actualizare.
Metoda ratei interne de rentabilitate poate fi definit ca acea roata de
actualizare la care valoarea actualizat a costurilor este egal cu valoarea
actualizat a veniturilor I la care beneficiile actualizate sunt egale cu zero.

64

5.DECIZIA MANAGERIAL N PROCESUL DE AMORTIZARE

A ACTIVELOR CORPORALE I NECORPORALE

Conceptul privin activele fixe

Desfurarea activitii unei ntreprinderi reclam existena unor
instrumente sau unelte de munc, parte integrata a aparatului de producie I a
patrimoniului cunoscute sub denumirea de active fixe, mijloace, capitaluri I
imobilizri. Activele fixe sunt mainile, uneltele, utilajele, instalaiile, mijloacele
de transport, cldiri, I formeaz baza tehnica a ntreprinderii.
nlocuirea activelor fixe, meninerea n stare de funcionare si
expansiunea lor reclama acumularea sistematic de resurse financiare.
nlocuirea I expansiunea activelor fixe au loc prin investitii. Sunt considerate
active fixe acele instrumente care ndeplinesc conditiile:
- au o durat de serviciu de peste un an;
- au o valoare de inventar de cel puin x lei.
Necesarul de active fixe depinde de volumul activitii. Mrimea activelor
fixe are inciden asupra rentabilitii generale, deoarece acestea sunt
purttoare de cheltuieli de amortizare, ntreinere, chirii. Activele fixe se uzeaz
fizic I moral.
Uzura fizic reprezint baza materiala pierderii valorii activelor fixe, fiind
determinat de ntrebuinare, aciunea unor factori naturali I de scurgere a
timpului.
Uzura moral are loc atunci cnd activele fixe se demodeaz, se nvechesc
din punct de vedere tehnologic I apoar altele mai perfecionate.n asemenea
condiii se poate renuna la unele active fixe I cumpra altele noi cu
caracteristici tehnico-funcionale superioare.
Uzura fizic I cea moral reprezinta cadrul obiectiv al fondului de
amortizare.
Coninutul, destinaia I rolul amortizrii
Amortizarea este o expresie bneasc a uzurii dar poate fi I o sum de
bani ce se detaeaz din activele fixe permind ntreprinderilor s:
- meninerea constant a activelor fixe;
- rambursarea corect a creditelor.

65
Amortizarea ca element al costurilor se refer la o parte a cheltuielilor cu
munc trecut ce se va recupera odat cu celelalte cheltuieli cu ocazia vnzrii
I ncasrii produselor. Ponderea amortizrii n costuri variaz de la un sector de
activitate la altul I chiar de la o ntreprindere la alta. Valoarea rezidual este
mic si foarte greu de stabilit. Prin procesul de amortizare se recupereaz
valoarea activelor fixe constituindu-se n acest scop un fond de amortizare.Acest
fond este destinat nlocuirii activelor fixe scoase din uz. Fondul de amortizare se
consider ca o component a fondului de dezvoltare.
Regimul de amortizare trebuie sa fac din amortizare o prghie financiar
I trebuie sa rspund la urmtoarele cerine:
stabilirea exact a cheltuielilor cu amortizarea n costurile de producie;
recuperarea
corespunztoare;

valorii

activelor

fixe

ntr-o

perioad

de

timp

respectarea unor principii de fiscalitate.

Amortizarea are un rol de a evidenia valoric deprecierea activelor fize I
de a permite repartizarea acesteia pe costuri. Amortizarea mai are rolul de a
elibera resurse de finanare pentru renoirea activelor fixe. Amortizarea apare ca
o surs a autofinanrii sau finanrii interne. Amortizarea trebuie s nceap din
momentul drii n funciune a activelor fixe I pn n cel al recuperrii integrale
a valorii acestora. Unele active fize pot fi scoase din funciune ca efect al uzurii
fizice I morale nainte de recuperarea normal a valorii.

6. PROCESUL DE EVALUARE A ACTIVELOR

CORPORALE SI NECORPORALE

n evidena ntreprinderii, activele fixe sunt nregistrate cu o anumit

valoare de inventar, care poate fi:
o valoare iniial sau de origine;
o valoare de nlocuiresau actualizat.
Valoarea de origine reprezint nivelul cheltuielilor de investiii n active
fixe. Valoarea de nlocuire este data de totalitatea cheltuielilor ce s-ar efectua de
o ntreprindere pentru nlocuirea activelor fixe cu altele identice sau echivalante.
Activele fixe sunt nscrise n bilanla costul real de cumprare sau la costul
real de producie. Valoarea iniial este exprimat n uniti monetare ce
corespund datei la care s-au obinut activele fixe. Moneda se depreciaz I
antreneaz inconveniente din punct de vedere al evalurii activelor fixe adic nu

66
pot fi cumprate ntre ele. Aceleai active fixe procurate la date diferite, au
preuri diferite, valori de inventar diferite I amortizri diferite.
Reevaluarea activelor fixe are la baz preuri existente n momentul n
care are loc aceast operaiune, avnd ca scop stabilirea unei valori de inventar
actualizate a activelor fixe.
Tehnici de reevaluare:
valoarea de intrate corectat cu un indice de preuri specific familiei de
bunuri creia i aparine elementul de active fixe;
valoarea dintrare corectat cu indicele care exprim variaiile nivelului
general al preurilor.
n cadrul reevalurii se stabilete I valoarea actualizat rmas (Var) n
funcie de valoarea de inventar actualizat (Via), durata consumat (Dc), I
durata rmas (Dr), dup relaia:
Var=Via x Dr/ Dc+Dr
Reevaluarea presupune inventarierea activelor fixe I analiza acestora
spre a se determina cu exactitate durata ct mai pot funciona activele fixe I
valoarea rmasa a acestora.

7. METODE I INDICATORI DE ANALIZ

EFICIENEI UTILIZRII MIJLOACELOR FIXE

Dimensionarea cheltuielilor cu caracter economic este necesar pentru

cunoaterea posibilitilor de acoperire a acestora I pentru stabilirea eficienei
utilizrii resurselor respective. Eficiena cheltuielilor privind aciunile economice
se determin I se urmrete pe baza metodei de analiz costuri-avantaje sau
costuri eficacitate. Aceasta presupune: definirea obiectivelor care trebuie atinse,
identificarea resurselor posibile I a mijloacelor tehnice susceptibile de a fi loate
n considerare n cadrul soluiilor alternative proiectate I determinarea costurilor.
La calculele de eficien se folosesc indicatori previzionali pentru
orientarea anticipat a activitilor economice pe calea utilizrii cu avantaje
maxime a resurselor financiare.
Pentru analiza eficienei economice a cheltuielilor se stabilesc I indicatori
ai utilizrii efective a resurselor. Cu ajutorul lor se compar previziunile n
perioadele anterioare cu cele actuale.

67
Pentru stabilirea nivelului cheltuielilor aferente unei perioade de timp se
folosesc instrumente specifice de normare. Pentru cheltuielile cu materii prime,
materiale combustibil, energie se stabilesc indici ai consumurilor specifice I ai
gradului de utilizare a acestora, n raport cu numrul de uniti de produse finite
care se pot obine, prin exploatarea normal a capacitii de producie. Se
urmarete eliminarea risipei I mbunirea performanelor tehnice ale
produselor de fabricaie.
Pentru cheltuielile cu salariile se folosesc normele de munc.
Pentru cheltuielile privind amortismentele sunt dimensionate pe baza
duratelor de serviciu normate, prin luarea n calcul a ritmului uzurii morale, prin
folosirea metodei amortizrii accelerate.
Pentru cheltuielile cu dobnziile se stabilesc pe baza volumului de credite
bancare minime necesare I a folosirii acestora n cadrul termenelor.
Cheltuielile privind investiiile se stabilesc pe baza proiectelor de execuie
a lucrrilor de construcii, a normelor de consum de materiale, , manoper, a
preului I tarifelor la care se aprovizioneaz.
Eficiena cheltuielilor privind obiectivele I aciunile economice
stabilete, ca raport ntre indicatorii de efect I indicatorii de efort.

se

Indicatorii de efect reprezint producia marf, valoarea adugat, profitul,

ncasrile din export. Indicatorii de efort reprezint investiiile, costurile de
producie, importurile.
Indicatorii de eficien se stabilesc pe componente ale efortului sau ale
efectului pentru:
a. capitalul total sau separat pentru capitalul fix sau circulant. Se
calculeaz:
- producia la 1000 uniti monetare capital total ( q 1000 Ct), capital fix (q1000
) sau circulant (q1000 Cc):

Cf

q1000 Ct= Q/Ct x 1000

q1000 Cf= Q/Cf x 1000
q1000 Cc= Q/Cc x 1000
- valoarea adugat la 1000 uniti monetare capital total (va 1000 Ct), capital
fix (va1000 Cf) sau capital circulant (va1000 Cc):
va1000 Ct= VA/Ct x 1000
va1000 Cf= VA/Cf x 1000
va1000 Cc= VA/Cc x 1000;

68
- profitul la 1000 uniti monetare capital total (1000 Ct), capital fix (1000 Cf)
sau capital circulant (1000 Cc):
1000 Ct= /Ct x 1000
1000 Cf= /Cf x 1000
1000 Cc= /Cc x 1000
b. Pentru investiii privind ntreprinderile noi sau dezvoltri si modernizri:
Investiia specific (Is)
Is= It/Q
Durata de recuperare a investiiilor (Dr)
Dr= It/a
a reprezinta profitul anual
- pentru investiiile efectuate pe seama eforturilor valutare se calculeaz
durata de recuperare pe baza ncasrilor n valut din exportul de bunuri
obinute pe seama investiiilor efectuate.

8. GESTIUNEA ACTIVELOR I PASIVELOR CIRCULANTE

Coninut, structur I clasificare

Orice ntreprindere, trebuie s dispun de mijloace industriale I
comerciale, adic de maini, utilaje, cldiri I altele. Pentru a face s funcioneze
aceste instrumente, ntreprinderea va trebui s:
cumpere materii prime;
asigure stocuri pe diferite stadii ale lantului de producie;
vnda pentru ai recupera resursele cheltuite.
Bunurile care formeaz patrimoniul ntreprinderii, pot fi clasificate n active
fixe I active circulante. Activele circulante sunt alctuite din stocuri, valori
realizabile pe termen scurt I valori disponibile.
Din punct de vedere al duratei, activele circulante sunt bunuri destinate a
fi consumate ntr-un timp scurt. Stocurile au ponderea cea mai mare n structura
activelor circulante. Necesarul de stocuri depinde de valoarea produciei,
ritmicitatea aprovizionrii I desfacerii. Stocul nu trebuie s fie nici foarte mic I
nici foarte mare. Stocul prea redus va produce rupturi iar stocul prea mare va

69
solicita un necesar exagerat de capitaluri. Activele circulante sunt o parte a
activului economic care se caracterizeaz prin transformarea permanent a
formelor funcionale prin consularea lor ntr-un singur ciclu de exploatare.
n structura activelor circulante sunt elementele: materii prime, materiale,
combustibil, semifabricate, clieni, mijloace bneti.

Activele circulante mai pot fi:

active circulante care in de sfera aprovizionrii - materii prime,
materiale, combustibil
active circulante care in de sfera produciei - producia neterminata;
active circulante care in de sfera comercializrii - produsele finite.
Din punct de vedere al surselor financiare activele circulante pot fi active
circulante procurate din fonduri proprii sau din fonduri mprumutate.
Din punct de vedere al formei activele circulante pot fi n form material
I n forma baneasc.
Ciclul de exploatare, stocuri I gestiunea lor - prin ciclu de exploatare
se nelege ansamblul operaiunilor realizate de ntreprindere pentru a-i atinge
scopul. Ciclul de exploatare cuprinde trei faze:
achiziionarea de bunuri I servicii, aceasta fiind faza aprovizionrii;
transformarea bunurilor I serviciilor spre a se ajunge la un produs finit,
aceasta fiind faza produciei;
vnzarea produselor, aceasta fiind faza comercializrii.
Fluxul fizic al intrrilor I fluxul fizic al ieirilor intervin n mod discontinuu.
Funcionarea normal I continu a ciclului de exploatare este asigurat prin
existena stocurilor. Stocurile se exprim fizic I valoric. Ntreprinderea este
determinat s dein trei categorii importante de stocuri:
stocuri de materiale I materii;
stocuri n curs de fabricaie;
stocuri de produse finite.
Fluxurilor reale le corespund o reea de fluxuri financiare si un ansamblu
de active de active financiare format din creane I datorii.
Stocul global trebuie s ndeplineasc:
s fie complet, cuprinznd toate felurile de resurse naturale;

70
s fie sucicient n orice moment;
sa fie completat n mod sistematic.
Stocul se formeaza prin intrri si se micoreaz prin ieiri. Intrarea
resurselor materiale poate fi continu sau discontinu. Pentru stabilirea stocului
optim la materii I materiale trebuie s se gseasc o soluie matematic ntre
rentregirea stocului la intervale lungi si renoirea frecvent a stocurilor.

9. MANAGEMENTUL FINANCIAR AL APROVIZIONRII

TEHNICO-MATERIALE

Metode de dimensionare a stocurilor

Nivelul optim al stocului este acela care ine seama de condiiile rele de
aprovizionare, tehnologice, de producie I comercializare, de reducerea
capitalurilor blocate I a costurilor I este orientat spre accelerarea vitezei de
rotaie, spre creterea eficienei economice.
Metode: analitica, pe elemente, mixt, sintetic.
Metoda analitic - se caracterizeaz prin determinarea stocurilor anual I
trimestrial.
Pentru stabilirea stocului la materii I materiale avem nevoie de necesarul
fizic I valoric de materii I materiale pentru realizarea programului I timpul de
imobilizare total al materiilor I materialelor. Necesarul fizic de materii I
materiale se determin n funcie de cantitatea de produse prevzut a se
fabrica I de consumul specific, iar necesarul valoric reprezint produsul dintre
necesarul fizic I preul de aprovizionare. Timpul de imobilizare total este
numrul total de zile n care vor fi stocate materiile I materialele n
depozite.Acest timp total cuprinde timpul pentru stocul curent de siguran dar si
ali timpi.
Timpul pentru stocul curent reprezinta un anumit numr de zile mediu
ntre aprovizionri.
Timpul pentru stocul de condiionare cuprinde numrul de zile necesar
efecturii unor operaiuni de pregtire a materialelor de sortare I de analize.
Timpul pentru stocul de siguran reprezinta numrul de zile necesar
prevenirii ntreruperii procesului de producie. Stocul curent are rolul de a asigura
continuitatea procesului de producie ntre aprovizionri. Stocul de condiionare
asigur continuitatea produciei pe perioada de timp ct lucreaz operaiunile de

71
condiionare. Stocul de siguran asigur continuitatea produciei n perioada n
care au loc ntreruperi n procesul de aprovizionare.
Modele matematice de optimizare I gestionare a stocurilor de materii si
materiale necesit un volum mare de munc mai ales n condiiile existenei unei
multitudini de sortimente de materii prime I materiale. Pentru micorarea
muncii n acest domeniu este necesara dotarea ntreprinderilor cu aparatur
modern.
Principalele elemente care intervin ntr-o gestiune de stocuri sunt:
nivelul stocului la diferite momente;
cererea de materiale sau volumul comenzii;
termenele de reaprovizionare;
costul global, costul de lansare si costul de penurie.
Modele matematice de gestionare astocurilor la materii I materiale:
gestiune cu cerere constant I perioad fix preaprovizionare, fra
posibilitatea apariiei lipsei de stoc;
gestiune cu perioad fix, cerere constant I cu posibilitate de apariie a
lipsei de stoc;
gestiune de stocuri cu mai multe materiale;
gestiune cu perioad fix, cerere aleatoare discret fr posibilitatea
apariiei lipsei de stoc

11. METODE I TEHNICI DE ANALIZA FINANCIAR

A PRODUCIEI NETERMINATE

Dimensionarea stocului la producia neterminat

Producia neterminat reprezint acea producie al crei proces tehnologic
nu este ncheiat I care se gsete n seciile de producie n diferite stadii de
prelucrare. Valoric producia neterminat reflect toate cheltuielile incluse n
preul de cost. Mrimea stocului de producie neterminat depinde de urmtorii
factori:
valoarea produciei marf;

72
durata ciclului de fabricaia;
ritmul de cretere a cheltuielilor.
Durata ciclului de fabricaie este timpul de la nceperea prelucrrii
materiilor prime I pn la data predrii la magazie a ultimilor produse din lot I
se stabilete n cadrul documentaiei tehnologice a produselor. Stabilirea duratei
ciclului de fabricaie se face de ctre eful serviciului de productie.
Coeficientul de corectare este subunitar I intervine n relaia de calcul a
stocului mai ales la ntreprinderile cu producie continu, deoarece cheltuielile nu
se efectueaz n ntregime la nceputul ciclului de fabricaie, ci ele cresc succesiv
I continuu.
Coeficientul de corectare se determin n funcie de modul n care se
succed costurile de produc costurile de producie.
n situaia n care costurile de producie cresc uniform coeficientul de
corectare se determin astfel:
K= c+C/2C
unde: c=cheltuielile de producie de la nceputul ciclului, C=cheltuielile de
producie de la sfritul ciclului;
Dimensionarea stocurilor
Stocurile se stabilesc inndu-se seama de stocul iniial, stocul fra
micare, achiziiile ca se vor face n perioada respectiv I consumul sau uzura
acestora.
Stocul la produsele finite depinde de doi factori:
costul compect al produselor;
durata medie de staionare a produselor care sete timpul care se scurge
de la terminarea proceselor de fabricaie pn la expedierea acestora.

MARKETING FARMACEUTIC
I
Cunoasterea de marketing farmaceutic pentru farmacist si asistentul de farmacie , se
refera la politica de produs , de pret , de distributie si de promovare a medicamentelor .
Circulatia medicamentelor nu este libera , ci se afla sub controlul legislatiei .

73

Unele produse farmaceutice ( etice ) se elibereaza in farmacii numai cu prescriptie

medicala , iar altele denumite OTC- uri ( in afara retetei ) se pot elibera la cerere ( over the
counter ).
Numai nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman , aprobat in fiecare an
de Ministerul Sanatatii, stabileste medicamentele care se vor elibera fara prescriptie
medicala .
Marketing inseamna desfasurarea de tranzactii, a cumpara,a vinde , este un termen
de actiune .
In acceptiunea moderna prin marketing se intelege cercetarea si studiul pietei , studiul
comportamental al consumatorului , comercializare , canale de distributie , depozitare ,
transport , promovarea vanzarii, publicitate , comunicatii, prelucrarea si interpretarea
informatiilor .
Marketingul reuneste doua functii de baza :

productia
consumul
Functiile esentiale ale marketingului :
-

cercetare

strategica

operationala

Prin vanzare se intelege latura comerciala care este inclusa in marketing , o tranzactie
de schimb .
Marketingul pune accentul pe analiza consumatorului , vanzarea fiind focalizata pe
comunicarea cu pacientii.
Notiunea de marketing a inceput in sec.XX , in 1904 la Harvad Business School
provenind de la lucrarile lui Adam Smith din 1776.
In 1973 productia a inceput sa scada iar consumul sa ceara calitate .
Managerii trebuie sa fie atenti la progresul tehnologic , evolutia culturii , urbanizarii
etc.
Industria farmaceutica creaza si produce medicamente . Medicamentul este produs
special pus in serviciul pacientului cu scopul vindecarii unor boli, protejarea sau ameliorarea
sanatatii acestora .
Marketingul farmaceutic este o subspecialitate care se desfasoara ca un proces prin care
actualizeaza piata pentru produse si serviciile farmaceutice .

74

II
Marketingul farmaceutic este o subspecialitate a marketingului care se defineste ca un
proces prin care este actualizata piata pentru produse si serviciele farmaceutice , astfel are un
inteles mai larg decat marketingul medicamentelor deoarece cuprinde si serviciile
farmaceutice , accentul punandu-se pe ingrijirile farmaceutice oferite pacientului .

Trasaturile marketingului farmaceutic :

-

se refera la o piata de prescriere a medicamentelor

este controlat de numeroase restrictii si regulamente

comercializarea nu este libera ,este subordonata obtinerii avizului de

fabricatie

medicamentele sunt in registrate in nomeclatorul de medicamente

productie este sever controlata , lot cu lot

fixarea pretului nu este libera

publicitatea unui medicament este sever reglementata

distributia se face mai intai in depozit

pentru obtinerea avizului de fabricatie se elibereaza un dosar complet de

fabricatie care poate dura 10 ani

medicamentul este supus unui examen permanent

nu consumatorul decide asupra medicamentului ci industria medicamentului

Marketingul este piata de desfacere a unor produse . Medicamentul a aparut odata cu

boala si omul bolnav tot atunci se presupune ca au aparut si vindecatorii . Secole de-a randul
medicul a fost si farmacist , separarea se face inj anii 1800 in Europa , iar la arabi in anii 800 .
Producerea si distribuirea unui 545c24f medicament trebuie sa rezulte o problema de
sanatate puplica pentru un individ sau comunitate .
Medicamentul trebuie sa fie insotit de informatii complete privind modul de
administrare si pastrare .Aceste informatii trebuiesc comunicate bolnavuluicand i se
elibereaza medicamentul respectiv. Valoarea unui medicament trebuie apreciata prioritar dupa
valoarea de intrebuintare si schimb cost si profit .

75

Selectarea produselor farmaceutice este formator de profesionisti sanitari ( medici si

farmacisti ) .
Medicul stabileste diagnosticul si prescrie Rp ( recipe ) . Farmacistul furnizeaza
medicamentul , bolnavul il administreaza iar punctul de legatura este Rp.
Existenta marketingului farmaceutic este justificat de existenta bolnavilor .
Obiectivul final in faza de folosire a medicamentului este medicamentul potrivit pentru
pacientul potrivit la timpul potrivit in cantitatea potrivita si cu aprecierea corespunzatoare a
costurilor relative .

Markrtingul farmaceutic se abordeaza in particular pintr-o seccesiune de actiuni:

-

formularea obiectivelor

identificarea unui piete

Markrtingul farmaceutic trebuie sa fie in conformitate cu declaratia privind drepturile

pacientilor in Europa ( in Romania L 46 / 2003 )
Markrtingul farmaceutic este un proces prin care este actualizata piata pentru ingrijiri
farmaceutice .

Criterii de segmentare a pietii :

-

tipul de piata interna

- externa

zona geografica

varsta , sex si religie

Piata medicamentelor pentru productia de medicamente poate fi interna si externa .

Publicitatea medicamentelor se face numai la OTC ( fara Rp ) .
Publicitatea trebuie sa fie obiectiva iar informatia corecta si exacta constituind o
datorie morala si o necesitate .
Informatia corecta permite mediculi sa-si asume responsabilitatea prescrierii
medicamentului .
Activitati pe care le desfasoara marketingul farmaceutic :

76

1. studiaza existenta si evalueaza marimea cererii pentru anumite produse

farmaceutice
2. dezvolta si testeaza produse noi
3. atribuie produsului un nume
4. proiecteaza ambalajul care trebuie sa fie sugestiv se sa evidentiind marca
5. analizeaza produsele concurente , stabileste pretul
6. recruteaza si si califica agentii de vanzari
7. lanseaza campanii de reclama pentru promovare , pune la punct procedurile
de livrare .
Markrtingul farmaceutic nu reprezinta numai vanzarea de medicamente si reclama lor
fiind un proces dinamic impus de necesitati .
Obiectivele Markrtingului farmaceutic:
-

cererea si oferta trebuie sa fie in echilibru

medicamentele trebuiesc sa fie accesibile ca pret si pentru toate categoriile de

persoane

beneficiul terapeutic 30-70% si sa aiba eficienta si eficacitate

Calitatea medicamentelor este baza si implica toti factorii responsabili de a..

Nevoia precede cererea , iar cererea oferta .
Nevoia trebuie transformata in cerere , iar cererea in oferta prin resurse :
-

materiale

financiare

umane

Politicile de Marketing cu 4 faze :

I . faza de selectie se reflecta in politica de produs
II

faza de procurare se reflecta in politica de pret

III faza de distributie se reflecta in politica dee distributie

IV faza de folosire se reflecta in politica de promovare

77

Din anul 1877 OMS include in strategia de sanatate si definirea rolului farmacistului .
Toate aceste strategii trebuie sa fie conform cu cartea de LUBLIANA care recomanda
principii fundamentale de reforma
-

asigurarea valorilor fundamentale

protectia .

ingrijirile de sanatate primara .

Obiectivele specifice politicii de

1. cercetarea medicala trebuie sa duca spre medicamente eficace , sigure
si pure
2. asigurarea medicamentelor esentiale
3. cresterea eficientei sau a beneficiului terapeutic
Conceptul de produs total :
1. este eficace in cel putin o afectiune majora
2. constituie medicamentul adjuvant in tratamentul unic sau a mai multor ..
3. prezinta riscuri farmaco - .. minime
4. pretul sa fie accesibil cumparatorului
5. usurinta in administrare
6. medicamentul sa fie insotit de informatii complete si corecte
7. prospect , eticheta si ambalaj
Prospectul : - trebuie sa fie in conformitate cu directivele din C.E. si ANN ( agentia
nationala a medicamentelor ) si trebuie sa contina DCI ( denumirea internationala a
produsului ) .
-

prospectul trebuie sa fie in limba romana

sa cuprinda modul de administrare

forma farmaceutica

compozitia chimica

actiunea terapeutica

indicatii si contraindicatii

78

atentionari ( daca este cazul )

conditii de pastrare

producatorul

termen de valabilitate si data fabricatiei

reactii adverse

modul de prezentare ( ex : fiole > 5 , drajeuri , unguente < 1 , creme < 1 )

Termenul de valabilitate- reprezinta perioada in care proprietatile fizico-chimice si

microbiologice ale unui medicament raman neschimbate . Producatorul este obligat prin lege
sa calculeze termenul de valabilitate pe esantioane si pe perioade de timp , in final se face o
medie orientativa la care se adauga o marja de siguranta .
Farmacovigilenta studiaza reactiile adverse si actunile intermedicamentoase .

III
Ambalajul este fabricat din materiale diferite carbon , plastic , metal si este de
marimi deferite
Informatii prezentate pe ambalaj :
-

denumirea produsului

mod de administrare

precautii

conditii de pastrare

valabilitatea

complicatii

contraindicatii

forma farmaceutica

cantitatea

grupa farmaceutica

procucator / furnizor

mentiuni speciale cada este cazul

79

Informatiile trebuie sa fie generale pentru profesionisti

Etichetarea este obligatorie fiind o faza a procesului tehnologic atat pentru

medicamentele industriale cat si pentru cele magistrale .
Etichetarea are rolul de a da posibilitatea identificarii procesuli dar si pentru a oferii un
minim de informatii pentru produs . Exista deosebiri intre etichetarea pentru medicamente
preparate in farmacii si cele industriale .
Intr-un proces tehnologic etichetarea trebuie facuta succesiv intre produsele intermediare
pana la produsul final = medicament .
Etichetarea produselor farmaceutice ofera informarea privind :
-

denumirea produsului si cantitatea

producatorul

sarja de fabricatie

termen de valabilitate

Pentru medicamentele preparate in farmacie ( oficinale si magistrale ) etichetarea

prezinta urmatoarele :
-

modul de administrare

denumirea farmaciei si localitatea

pentru uz extern eticheta este alba cu chenar rosu

pentru uz intern eticheta este alba cu chenar albastru

dozele pentru o data sau 24 ore

numarul de ingrediente in registrul de copiere al retetelor magistrale

numarul de medicamentului de elaborare daca este produs oficinal sau galenic

termenul de valabilitate si data prepararii

mentiuni speciale pentru administrare daca este cazul

semnatura preparatorului

Informatii speciale sunt date la preparate cu toxic sau stupefiante . Ele se eticheteaza
suplimentar cu un cap de mort si atentie . Cele conditionate industrial poarta pe eticheta
ambalajului o banda diagonala rosie ( stupefiant ) si albastra ( toxic ) Ele au rol de avertizare
vizuala pe intreg circuitul produsului pana la epuizare .

80

Activitati speciale privind produsul in marketingul farmaceutic:

Gama produselor este foarte diversificata de mai multi factori :
-

principiul activ

procesul tehnologic

forma farmaceutica

produse din tara sau import

puterea de actiune asupra organismului ( puternic active , toxice , stupefiante

anodine )

actiunea terapeutica ( antitermice , antipiretic , etc )

In sistemul National de Sanatate medicamentele se aproba prin ordin al Ministerului de

Sanatatii si se inscriu in nomenclatorul de medicamente publicat anual .
Dimensiunile gamei de produse farmaceutice pot fi identificate in nomenclatoarele
producatorilor importatorilor sau distribuitorilor .
Nomenclatorul de medicamente :
Conform principiuluio general al asistentei farmaceutice pe teritoriul Romaniei se priduc
medicamente si alte produse farmaceutice de uz uman numai daca sunt autorizate si
inregistrate de Ministerul Sanatatii .

Nomenclatorul anual este instrumentul care informeaza medicul si farmacistul

asupra produselor medicamentoase si a parafermaceuticelor care pot fi produse de medic
si distribuite de farmacist.

Clasificarea generala are in vedere 3 criterii :

-

tipul de produs

provenienta produsului

producatorul

Numarul de produse variaza de la un an la altul in functie de necesitatile terapeutice .

Produsele depasite se scot din Nomenclatorul anual iar cele noi se introduc in
terapeutica .

81

Medici si farmacisti gasesc in Nomenclatorul anual informatii ca :

-

lista medicamentelor ordonate alfabetic dupa DCI ( denumirea comuna

internationala )

lista medicamentelor in ordinea lor data de producator

clasificarea medicamentelor

producatorul si tara de origine

Importanta cunoasterii calsificarii generale consta in orientarea rapida a

farmacistului si a medicului , si asumarea raspunderii furnizorului in realizarea gamei de
produse cerute pe piata .
Pozitionarea medicamentelor in gama produselor farmaceutice :
In lucrarile de specialitate sunt 4 grupe de produse : motoare , adjuvanti ,
sperante , favorite
Cerintele dupa care sau clasificat astfel sunt :
-

rentabilitate

cota de piata

volumul vanzarilor

Un medic aduce un beneficiu terapeutic daca rezolva o problema de sanatate publica ,

si tine seama de solutionarea nevoilor terapeutice care sunt date de morbiditate , proceduri ,
tehnici sau scheme de tratament .
Astfel avem 2 grupe :
I medicamente esentiale este legata de valoarea de intrebuintare care alaturi de
valoarea estetica si cea de schimb este cea mai importanta componenta a valorii globale ale
unui produs . Lista medicamentelor esentiale este recomandata de OMS ( organizatia
nationala a sanatatii ) tarilor cu nevoi mari de medicamente si resurse financiare reduse .
II medicamente adjuvante
Medicamentele generice apartin unui tip anume :
-

poseda similaritate esentiala d.p.d.v. al compozitiei chimice calitative si

cantitative si al biochivalentei demonstrata prin studii de biodisponibilitate .

82

Pot fi considerate medicamente gererice celor ai caror constituenti au o utilizare

medicala cunoscuta ( aspirina , algocalmin ) , o eficacitate recunoscuta si un nivel acceptabil
de siguranta demonstrat prin referinte detaliate in literatura de specialitate .
Conceptul de similariate se aplica deferitelor forme farmaceutice administrate peros ( uz
intern ) cu cedare imediata care au acea substanta activa ( comprimate , capsule ) .
Daca avem in vedere nevoile pacientilor , favoritele sunt favoritele care sunt
medicamente esentiale iar adjuvantii sunt toate celelalte pentru ca fiecare produs are o
intrebuintare necesara in terapeutica .
Avand in vedere riscurile farmaco-epidemiologice la administrare mai putem calsifica
medicamentele astfel :
-

medicamente eliberate numai pe baza de prescriptie medicala

medicamente eliberate la cerere ( OTC )

In grupa OTC sunt cuprinse acele produse pentru care experienta terapeutica a
demonstrat un grad acceptabil de siguranta in administrare .
Aceasta politica este in corcondanta cu regulile de buna practica in farmacie in Europa
. Conform acestor reguli in probleme minore de sanatate , farmacistul are competenta de a
recomanda pacientului o medicatie .
Lista OTC este revizuita si actualizata anual , iar criteriile actualizarii sunt :
-

efecacitatea produsului

toleranta

cresterea gradului de cunoastere a produsului

Automedicatia inseamana administrarea unui medicament fara prescriptie

medicala pentru tratarea unor probleme minore care reprezinta un segment al sistemului
de sanatate in care o mare parte din responsabilitate este trecuta pe seama pacientului .

IV
Cercetarea produselor noi este un proces complex ce se desfasoara in mai multe
etape si implica mai multi factori :
-

autorii propunerilor , farmacisti , chimisti , biologi , medici

cercetatori in cadrul ANM

83

Pentru asigurarea reusitei tratamentului medicamentos conform regulilor de buna

practica farmaceutica si a declaratiei drepturilor pacientilor din Europa , medicii si farmacistii
trebuie sa cunoasca toate caracteristicile fizico chimice si farmacologie ale medicamentelor .

Studiile privind riscurile la administrare au aratat :

-

medicamentele care sunt contraindicate in unele bolii cca 90% prezinta reactii
adverse

altele care necesita timp obtim de administrare

altele care necesita informatii speciale ale medicamentului

altele care necesita informatii asupra tratamentului

altele care au termen de valabilitate limitat

medicamente care se administreaza cu restrictii la copii

prezinta contraindicatii medicamentoase

prezinta contraindicatii alimentare

substante puternic active , toxice si stupefiante

Toate aceste riscuri sunt rezultate pe un esantion de 648 de medicamente

conditionate , indigene si in final reprezinta 5,82% fenomene de risc farmacoepidemiologic .
Pentru asigurarea calitatii produselor farmaceutice d.p.d.v. fizicochimic si
terapeutic se impune inregistrarea si autorizarea acestora de catre Ministerul Sanatatii .
Calitatea produselor din orice domeniu este o problema se stat avandu-se in vedere
protectia consumatorului .

AGENTIA NATIONALA A MEDICAMENTULUI :

Pana la infiintarea ANM , a functionat comisia medicamentului ca organ de
specialitate .
In 1998 prin ordinul 125 s-a infiintat ANM , institutie publica in subordinea
Ministerului Sanatatii .
Intreaga conceptie a apartinut prof. dr. Dumitru Dobrescu autorul a propus
urmatoarele :
departamente - inregistrare
- inspectie

84

- control
- informare
- farmacovigilenta
- farmacoeconomie

compartimente autorizare inregistrare

- productie
- distributie
- control
- utilizare
Obiectivul de activitate al ANM il constituie politica statului in domeniul complex
al controlului calitatii madicamentelor si al altor produse de uz uman .
Productia , importul , distributia si utilizarea medicamentelor in Romania sunt
admise numai dupa inregistrarea si autorizarea ANM a medicamentului .
Aceste produse se certifica prin eliberarea certificatului de inregistrare sau dupa
caz a autorizatiei de punere pe piata .
ATRIBUTIILE ANM-ului :

elaboreaza reguli si regulamente privind asigurarea calitatii , efecacitatii si siguratei

medicamentului

elibereaza certificate de inregistrare si autorizatii de punere pe piata pentru medicamente ,

produse farmaceutice , produse fitoterapeutice , cosmetice , stomatologice , homeopate ,
radiofarmaceutice , dietetice , etc

prezinta trimestrial Ministerului Sanatatii cererile de inregistrare si autorizare

controleaza respectarea prevederilor legale privind calitatea produselor

autorizeaza si controleaza studiile clinice in conformitate cu regulile de buna practica

pentru studiul clinic

organizeaza , indruma si controleaza activitatea de farmacovigilenta facand studii de

utilizarea medicamentelor

aproba materialele publicitare pentru produse farmaceutice

85

intocmeste nomenclatorul de medicamente

intocmeste lista OTC , lista medicamentelor esentiale si lista medicamentelor care

necesita conditii speciale medicamente orfane

elaboreaza Farmacopeea Romana

elaboreaza si editeaza publicatii de specialitate

produce si distribuie substante de referinta pentru controlul medicamentelor

colaboreaza cu Casa de Asigurari de Sanatate ( CNSAS )

organizeaza reuniuni de lucru si manifestari stiintifice in domeniu medicamentelor

presteaza anumite analize de laborator in vederea intocmirii dosarului pentru inregistrare

autorizare

organizeaza uri de instruire a personalului

propune spre aprobare tarife pentru activetatile desfasurate

incheie acorduri se documente de cooperare internationala

are dreptul sa verifice modul in care se aplica legislatia in domeniul medicamentelor .

V
Conducerea ANM este asigurata de un presedinte , vicepresedinte , consiliu de
administratie si consiliul stiintific .
Consiliul stiintific este alcatuit din specialisti ai ANM , ai Academiei de Stiinte
Medicale , ai Facultatii de Farmacie ( se prefera farmacologi ) medici clinicieni cu
experienta , farmacisti cu experienta in farmacia de spital , stomatologi , reprezentanti din
Ministerul Sanatatii , din Ministerul Industriei si Cercetarii Tehnologice , Colegiul
farmacistilor , Colegiul Medicilor si specialisti ai Clegiului producatorilor interni si
internationali al medicamentelor .
AUTORIZAREA : - este procesul prin care ANM-ul acorda unitatilor de productie de
medicamente , dreptul de a fabrica medicamente , eliberandu- se o autorizatie .
Inregistrarea sau certificarea de inregistrare este actul care emite detinerea si
eliberarea de farmacii si depozite precum si recomandarea si folosirea de catre medici a unui
medicament fabricat in tara sau provenit din import .
Autorizatiile si si inregistrarile sunt precedate de o cercetare complexa .
Toate cercetarile efectuate la om trebuie sa respecte principiul etici medicale umane .

86

Experimentele clinice pe copii se efectueaza numai pe baza rezultatelor

farmacologice preclinice favorabile obtinute pe experimente la animale .
Experimentele clinice pe copii se efectueaza numai pe baza rezultatului clinic
favorabil la adult .
Sunt respinse cercetarii pentru autorizare si inregistrare urmatoarele :
-

medicamente care contin entitati chimice noi

medicamente care contin substante active cunoscute

OTC urile

radiofarmaceutice

fitoterapeutice

stomatologice

dietetice

homeopate

MEDICAMENTUL : - medicamentul de uz uman este orice substanta sau amestec

de substanta de origine vegetala sau animala untilizate in vederea modificarilor sau studierii
unui sistem fiziologic sau unei stari patologice in scopul vindecarii , prevenirii sau
diagnosticarii suferintelor organice si in interesul subiectului carui ii este administrat .
Cercetarea calitatii produselor d.p.d.v. fizicochimic este realizata de catre farmacisti
in proportie de 100 % .
La controlul biologic si microbiologic farmacisti participa in proportie de 20 40 %
, iar in ceea ce priveste modelarea si inovarea de produse noi de 20 100 % alaturi de medici
chimisti si biologi .
Farmacistul este responsabil de asigurarea calitatii si foarte des de productia de
medicamente , iar rolul lui major se manifesta in utilizarea de medicamente de catre pacienti .
FARMACOVIGILENTA : ( reactii adverse )
Sistemul National de farmacovigilenta are ca obiectiv supravegherea efectelor
nedorite ale administrarii medicamentelor , eliminarea sau reducerea la minim a acestor
efecte .
Tragedia utilizarii THALIONIDEI de catre femeile insarcinate a avut ca efect
malformatii grave la nou nascuti in Germania , in anul 1958 .

87

In Romania s-a reglementat introducerea medicamentelor noi in terapeutica in

1960 , iar in 1962 s-a prevazut organizarea experimentarii clinice a medicamentelor noi
introduse in terapeutica .
Farmacovigilenta a aparut datorita initiativei si fondatorului prof. dr . Dumitru
Dobrescu .
ANM urmareste daca eficacitatea , siguranta si calitatea medicamentelor indigene si
din import se confirma dupa autorizarea in timpul utilizarii in terapeutica .
ANM primeste de la institute de cercetare de la Institutii de Invatamant superior
medical si farmaceutic , spitale sectii clinice si de la personalul sanitar informatii privind
reactiile adverse , intoxicatii , interactiuni si alte observatii privind medicamentul in cadrul
actiuni de farmacovigilenta .
In laboratoarele specializate ale ANM sunt analizate : puritatea , siguranta si eficienta
medicamentelor . Colectivele de referinta sunt formate din specialisti ai ANM , presedinte ,
rectorul Universitati de Medicina si Farmacie , directorul Directiei de Sanatate Publica ,
medici farmacologi si farmacisti , medici de boli infectioase .
Atributiile acestui colectiv sunt :
- propune lista spitalelor clinice care desfasoara activitate de farmacovigilenta si
comunica acestora lista Ministerului Sanatatii ( MS )
- organizeaza supravegheraea administrativ medicala in unitatile in care se
desfasoara aceasta activitate se desemneaza responsabili
- intocmesc programul de activitate
- urmaresc primirea de la unitatile sanitare , a fiselor de semnalare , a reactiilor
adverse pe care le analizeaza , valideaza si transmit cu observatiile respective
- efectueaza studii intense de Farmacovigilenta pe grupe de populatie stabila sau
pe grupe de medicamente si studii pentru precizarea mecanismului patogenic
al unor reactii adverse , ameliorearea diagnosticului , prevenirea si tratarea
reactiilor adverse .
- contribuie la actiunea de educatie pentru sanatate in scopul combaterii abuzului
de medimamente
- trimit la institutiile abilitate pentru expertiza , probele de medicamente care au
generat reactii adverse severe ( anual la nivel national si raporteaza sute de
reactii adverse )
In tara noastra activiatea de farmacovigilenta se desfasoara in 2 directii :
1. colectarea reactiilor adverse de la Organizatia Ministerului Sanatatii de la
centrele nationale de farmacovigilenta din teritoriu sau din presa medicala
internationala .

88

2. comunica aceste date Ministerului sanatatii care le si publica

POLITICA DE DISTRIBUTIE :
Managmentul activitatii de distributie necesita culegera de informatii din mediul de
piata referitor la canalele de distributie avandu-se in vedere reducerea cheltuielilor .
Distributia este constituita din :
- schimbarea proprietatilor asupra produsului care necesita intocmirea de acte de
vanzare cumparare
- deplasarea produselor - actiune de transport
stocare
montare
-

informarea corecta si completa supra canalelor de distributie precum si

cunoasterea acestor canale .

Prin canale de distributie se intelege fluxul si modalitatea de trecere a produsului de la

producator la utilizator . Include producatorul intermediari implicati in transportul produsului
si pacientul .
Canalele de distributie se pot clasifica prin lungime si latime :
-

transport scurt producator consumator

circuit lung intre producator si consumator 1 sau 2 intermediari

Distributia fezica include organizarea si conducerea tuturor operatiilor de

aprovizionare si deplasare a materiilor prime de la sursa la capatul liniei de fabricatie precum
si a produsului finit la utilizatori .
Sectoarele de aprovizionare asigura intrarea ritmica a produselor in cantitati
suficiente .
Serviciul comercial se ocupa de pregatirea vanzarii , prezentarea si vanzarea
produselor .
Serviciul financiar Contabil stabileste si gestioneaza cheltuielile de distributie .
In conceptul de marketing privind distributia se i-au in vedere urmatoarele :
-

analiza conditiilor

studiul metodelor de distributie

89

evaluarea variantelor cu alegerea celei mai bune .

VI
Oferta farmaceutica este formata din produse si servici .
Oferta de sevicii farmaceutice este ceruta de exigentele terapeuticii moderne .
Toate activitatile care constau in procurarea , depozitatea sau exportul produselor
medicamentoase , cu exceptia furnizarii produselor de catre populatie duc la definirea
distribuirii cu ridicata a produselor medicamentoase .
Astfel de activitati sunt facute de catre producatori sau agrosisti , de catre importatori ,
farmacisti sau alte persoane autorizate sa furnizeze produse medicamentoase pentru populatie
.
Pentru ca un angrosist sa obtine autorizatia de functionare se impun urmatoarele
conditii :
- localuri , instalatii si echipamente adegvate pentru a asiguara conservarea si
distribuirea acestor produse .
Existenta personalului si in special al unei persoane calificate care va fi desemnata ca
responsabil si are urmatoarele obligatii :
sa faciliteze inspectia localurilor , instalatiilor si medicamentelor
sa procure cantitati de produse medicamentoase numai de la furnizori autorizati
sa aiba un plan de urgenta care sa asigure orice retragere de pe piata a unor
produse ordonata de autorizatiile competente si sa furnizeze produse numai
persoanelor autorizate .

AUTORIZATIA DE MARKETING

Orice produs farmaceutic lansat pe piata trebuie sa aiba autorizatei de marketing .

Pentru a obtine o astfel de autorizatie trebuie inaintata o cerere Agentiei Europene
pentru evaluarea produselor medivamentoase .
Evaluarea stiintifica a cereri se face de catre comitetele stiintifice ale Agentiei care
prezinta comisiei opinia stiintifica .

90

Comisia selecteaza o decizie pe baza careia dupa ce s-a consultat comitetul

permanent , acorda autorizatia de marketing . In nota de acordare a acestei autorizatii se
regasesc si recomandarile cu privire la :
- denumirile depuse
- procedurile comunitare
- recunoastere mutuala
Corespunzator Autorizatiei de marketing in U.E. din Ronania se emite Autorizatia
de punere pe piata care trebuie sa indeplineasca exigentele prevazute de legislatie .
In normele privind documentatia pentru inregistrarea medicamentelor de uz uman
intalnim urmatoarele exigente care privesc :

dosarul farmaceutic

dosarul farmacologic preclinic

dosarul toxicologic preclinic

dosarul clinic

Tot aici in aceste directive privind autorizarea , inregistrarea si supravegherea

medicamentelor este prezentat formularul pentru autorizatia de functionare , certificatul de
inregistrare si fisa de reactii adverse .
Persoana responsabila pentru punerea pe piata a medicamentelor trebuie sa
respunda pentru :

sa pastreze la dosar cate un exeplar pentru toate mesajele publicitare

acordate produselor promovate

sa se asigure ca publicitatea este conforma cu legislatia europeana si

nationala

sa verifice daca reprezentantii medicali angajati sunt pregatiti

corespunzator si cada indeplinesc conditiile impuse de legislatia
europeana .

sa ofere la cerere autorizatiilor competente toate informatiile

solicitate in legatura cu publicitatea produselor medicamentoase .

sa se asigure ca sunt respectate hotararile autorizatiilor pentru

monitorizarea publicitatii produselor farmaceutice .

promovarea produselor farmaceutice :

91

- prin reclama
- vanzarea personalizata
- relatii cu publicul
In domeniul farmaceutic comunicarea include promovarea . Farmacistul trebuie sa
combata abuzul de medicamente si sa elibereze medicamente numai pe baza de prescriptie
medicala .
In farmacie comunicarea reprezinta baza promovarii . In ceea ce priveste reclama
este preferata forma de pagina publicitara inserata .In publicatii de specialitate deoarece se
adreseaza tintei producatorilo , medicului si farmacistului .
Apoi este acceptata publicitatea sub forma de postere deoarece proprietarii de
farmacie au autonomie de OTC .
Se defineste publicitate pentru medicamente orice forma de informare de la om la
om , afisare sau influentare sub scopul de a promova prescrierea , vanzarea sau consumul de
medicamente si include :
- publicitatea pe produse farmaceutice la public
- publicitatea medicamentelor la persoane calificate de a le prescrie si furniza
- vizitele de catre reprezentantii medicali la persoanele calificate sa prescrie
medicamente .
- oferirea de esantioane
- influentarea prescrierii medicamentelor de un anumit tip prin oferirea de cadouri
sau bonusuri ( bani sau obiecte )
- sponsorizarea unor intalniri promotionale
- sponsorizarea unor congrese stiintifice
Dintre prevederile legale europene supra publicitatii medicamentelor amintim :

este interzisa publicitatea la TV pentru medicamente care se elibereaza

pe baza de reteta

este interzisa publicitatea pentru acele produse farmaceutice care pot

afecta sanatatea publica chiar daca nu sunt pe baza de reteta

este interzisa distribuirea de esantioane gratuite pentru public in scop

promotional

92

publicitatea la medici trebuie sustinuta de informatii privind eficacitatea

terapeutica si efectele secundare .

reprezentantii medicali trebuie sa ofere informatii despre produs nu sa

influenteze prescrierea cu ajutorul cadourilor si banilor .

nu admite publicitatea unui produs care nu are autorizatie de marketing

Incurajarea utilizarii rationale a produselor farmaceutice :

publicitatea nu trebuie sa induca in eroare

nu este permisa publicitatea pentru nercotice si psihotrope ( care

ataca psihicul ) care sunt supuse unui regim special

este interzisa publicitatea pentru produse farmaceutice destinate

tretamentului unor bolii tuberculoza , cancer , insomnie cronica ,
diabet , BTS si alte boli metabolice

ete permisa publicitatea catre public pentru acele medicamente care

se pot utiliza fara prescriptie medicala daca este necesara cu sfatul
farmacistului

reclama va fi redactata intr-un limbaj clar si include :

- numele produsului medicamentos sau DCI
- informatiile necesare pentru utilizarea corecta
- informatia clara de a citi informatiile de pe ambalaj

( prospecte )

PUBLICITATEA CATRE PUBLICUL LARG

Ceea ce nu trebuie sa contina materialul publicitar :

sa sugerreze ca nu este necesara consultatia medicala ,

interventiile chirurgicale informatii terapeutice

sa nu sugereze ca efectele sunt garantate suta la suta si ca nu au

efecte secundare

sa nu transmita prin mesaj ca starea sanatatii se va inrautati daca

nu luati acest produs ; exceptie fac vaccinurile

sa nu se directioneze catre copii mesajele publicitare

93

sa nu se faca referiri la unele afirmatii ale unor sananti care prin

celebritatea lor ar putea influenta consumul de medicamente .

sugerarea ca produsul medicamentos este un aliment sau produs

cosmetic ( produs de consum curant )

este interzisa informatia ca siguranta si eficacitatea sunt datorate

faptului ca produsul este natural

reclama nu trebuie sa conduca la situatii de autodiacnostic

nu trebuie sa foloseasca termeni aberanti , inselatori

nu trebuie sa se specifice ca produsul detine autorizatie merketing

pentru produsul respectiv

PUBLICITATEA CATRE SPECIALISTI DIN DOMENIUL SANATATII :

trebuie sa includa :

informatii esentiale , compatibile cu caracteristicile produsului

sursa clasificarii produsului , pret , compensare etc

in mod obligatoriu data la care au fost revizuite informatiile ,

datele sa fie verificabile si suficient complete .

Management farmaceutic
Management farmaceutic

Farmacistul conducator de farmacie adesea are de rezolvat activitati manageriale precum

probleme si crize de zi cu zi. In farmacia tipica activitatile de management constau
preponderent in activitati administrative de rutina care pot fi incredintate personalului
farmaciei. Inbunatatirea serviciilor profesionale catre public ar reflecta un management mai
eficient. De exemplu o decizie manageriala de a transfera unele functii de executie din cadrul
departamentului de prescriptie la personal cu pregatire medie sau cel auxiliar permite o mai
buna utilizare a specialistilor in farmacie, acestia avand indeajuns timp de a se ocupa de
ascultarea si consilierea pacientilor.

94

1. Activitati ale managementului in domeniul farmaceutic

Managementului ii revine rolul esential in activitatea oricarei firme. Din cele mai multe
puncte de vedere o farmacie functioneaza pe baza unor reguli asemanatoare cu cele dintr-o
firma obisnuita, astfel ca rolurile managementului intr-o unitate farmaceutica sunt aproape
identice cu cele din orice alta unitate. Astfel, managementului farmaceutic ii revin
urmatoarele roluri:

Stabilirea obiectivelor si scopurilor, astfel incat managerul sa aiba deja o baza pentru
ai fi de ajutor in stabilirea politicii si luarea deciziilor. Managementul farmaciei
publice poate defini doua tipuri de obiective: un set de obiective de baza, care sunt
mai degraba filozofice, cum ar fi de exemplu daca farmacia va oferi servicii coplete
sau va practica preturi scazute, etc; al doilea set este cel al obiectivelor specifice, cum
ar fi atingerea unui anumit volum al vanzarilor pentru o perioada stabilita. Managerul
trebuie sa reevalueze si sa actualizeze obiectivele in continuu, deoarece acestea,
aflandu-se in viitor, pot suferi anumite schimbari care provin din modificari
tehnologice, economice, sociale sau de alta natura.

Resursele materiale si umane, a caror tip si nivel depinde in mare masura de natura
obiectivelor. Deoarece in cele mai multe cazuri aceeasi persoana indeplineste ambele
functii intr-o farmacie tipica, nu este nici posibil si nici practic sa desparta achizitia de
capital de aplicatiile sale in management. Managementul are rolul de a asigura
structurile organizatorice si de a coordona resursele atfel incat ele sa fie valorificate,
presupunand ca au fost deja adunate.

Planificarea si controlul operatiunilor din prezent si viitor. Desi o mare parte a

timpului managerul si-o dedica controlului operatiunilor de zi cu zi, controlul acestor

95

operatiuni curente nu trebuie sa afecteze timpul dedicat planificarii operatiunilor

viitoare. Activitatile de rutina trebuie delegate, pentru ca managerilor sa le ramana
timp indelungat pentru planificare.

Orice manager, dar in special cel care conduce o farmacie, trebuie sa studieze si sa ia in
considerare stiintele comportamentului uman si cele sociale, deoarece aici deciziile
manageriale nu numai ca sunt luate de catre om si se refera la oameni, dar mai mult, se si
adreseaza oamenilor. Scopul acestor decizii este de a asigura o functionare eficienta atat a
colectivului condus cat si a serviciilor farmaceutice catre pacient. In farmacia de circuit
deschis, dimensiunea umana a managementului este foarte importanta, deoarece in astfel de
farmacii managerul este in permanenta in relatii apropiate cu angajatii, furnizorii si patronii,
asta ducand uneori la situatii in care ii este greu sa ia decizii obiective. Acest rol dublu de
manager si farmacist poate crea situatii de conflict intre deciziile manageriale si
responsabilitatile profesionale de farmacist. Farmacistul manager trebuie deci sa fie mai
flexibil decat managerii din alte domenii, dar totusi fara a micsora importanta
managementului eficient in farmacia publica.

In climatul socio-economic actual, functiile managementului primesc o semnificatie din ce in

ce mai mare din cauza cresterii operatiilor si a presiunii permanente de a reduce costurile
ingrijirii sanatatii.
Managementul farmaceutic are in competenta urmatoarele probleme de organizare interna:

asigurarea spatiilor si dotarea tehnica a unitatilor in functie de volumul

activitatilor si de specificul muncii in fiecare compartiment;

aprovizionarea unitatii farmaceutice cu medicamente si alte produse specifice

prevazute in Nomenclatorul de medicamente pentru utilizare terapeutica;
organizarea ergonomica a locurilor de munca;

96

organizarea controlului si a supravegherii produselor farmaceutice la intrarea lor

in unitate si la eliberarea catre public;
depozitatrea si conservarea corespunzatoare a medicamentelor si a altor produse
farmaceutice;
gestionarea si administrarea corecta a bazei materiale a unitatii;
tinerea evidentei contabile a actiunii desfasurate in unitate;
organizarea activitatii in timpul efectuarii controlului financiar-contabil de catre
organele de specialitate, in timpul inventarierii.

2. Functiile farmaciei

Farmacia are patru functii importante, prin care dovedeste ca are un rol esential in viata
economica si sociala a unei populatii.

Functiunea sanitara, care reiese din urmatoarele activitati:

asigurarea medicamentelor necesare tratamentului ambulator si a bolnavilor

spitalizati in unitatile sanitare de profil;

servicii farmaceutice de consiliere la eliberarea medicamentelor prescrise sau la

cerere (de exemplu: prezentarea la medic, respectarea tratamentului, regim de
viata, mod de administrare, pastrare, respectarea dozelor, ritmul administrarii);
activitatea de farmacovigilenta;

activitati specifice de educatie a publicului privind utilizarea rationala a

medicamentelor;

97

acordarea primului ajutor pentru cei care au nevoie (programa facultatii de

farmacie cuprinde disciplina Urgente Medicale).

Functiunea de productie reiese din urmatoarele activitati:

executarea prescriptiilor magistrale;
prepararea formulelor galenice oficinale, in laboratorul farmaciei;
realizarea unor formule de preparate cosmetice si de ingrijire, in laboratorul
farmaciei;
efectuarea unor preparate care inlocuiesc unele medicamente tipizate solicitate,
dar deficitare, la receptura;
prepararea la nivelul farmaciei de spital, dotata cu bloc de sterile, a unor solutii
perfuzabile.

Potrivit legii, prepararea si eliberarea medicamentelor se face de catre farmacist, care poate fi
ajutat de cadre medii sau studenti aflati la practica.

Functiunea economica este determinata de valoarea baneasca a muncii farmacistului

medicamentul. Indiferent ca e vorba de o unitate de stat sau particulara, activitatea farmaciei
trebuie sa fie rentabila. Farmacia se aprovizioneaza cu medicamente si alte produse specifice
de la furnizori specializati, utilizand numai produse inregistrate, autorizate de catre Ministerul
Sanatatii. Evidenta stocurilor si a documentelor contabile se tine ca la orice alta firma, un
manager eficient lucrand intotdeauna astfel incat sa obtina un bilant pozitiv.

98

Farmacia baza de invatamant, deoarece ofera locuri pentru efectuarea stagiilor de practica
pentru studentii facultatilor de farmacie, contribuind la pregatirea lor pentru profesia aleasa.

Managementul farmaciei

MANAGEMENTUL FARMACIEI

Cuprinde:
1. Managementul financiar
2. Managementul resurselor umane
3. Managementul aprovizionarii
4. Managementul activitatii de marketing
5. Managementul tehnic si administrativ
6. Managementul prepararii si eliberarii medicamentelor din farmacie
(asigurarea calitatii actului farmaceutic)

1. Managementul financiar
Managementul financiar poate fi definit prin ansamblul principiilor,
metodelor, instrumentelor si obiectivelor specifice care au drept scop
optimizarea constituirii si utilizarii resurselor economico-financiare.
Principalele aspecte de care se ocupa managementul financiar sunt:

bugetul de venituri si cheltuieli;

bilantul;

pragul de rentabilitate;

fluxul de numerar;

99

investitii;

plati;

credite;

managementul stocurilor;

dividende.

Bugetul este instrumentul de baza al managementului financiar si

reprezinta alocarea resurselor financiare disponibile pentru realizarea
obiectivelor farmaciei, in conditii de maximizare a profitului. Bugetul se
intocmeste la sfarsitul anului, pentru anul urmator. La orice buget exista o parte
de venituri si una de cheltuieli. La urmarirea executiei bugetului trebuie sa se
verifice daca veniturile au fost realizate, iar cheltuielile nu au fost depasite.
Ca o regula generala, cheltuielile firmei nu trebuie sa depaseasca veniturile.
Pentru orice eventualitate este bine ca in orice buget sa apara si cheltuieli
neprevazute. In construirea bugetului este nevoie de o estimare realista a
volumului vanzarilor, a incasarilor si a platilor efective ale firmei.
Bilantul. Fiecare societate comerciala este obligata, prin lege, sa
intocmeasca periodic bilantul. Bilantul are doua parti importante: Activul (care
cuprinde mijloacele economice ale firmei) si Pasivul (sursele de formare ale
mijloacelor economice si datoriile firmei). Intre activ si pasiv trebuie sa fie un
echilibru. Bilantul este important pentru ca include contul de profit si pierderi, din
care putem vedea situatia economica a firmei: profitul realizat.
Pragul de rentabilitate este aspectul cel mai important al
managementului financiar, pentru ca reprezinta acel nivel al vanzarilor farmaciei
la care cheltuielile sunt egale cu incasarile din vanzari. In conditiile unui beneficiu
prestabilit, se poate calcula valoarea vanzarilor care trebuie realizate pentru a
obtine profitul respectiv. Pragul de rentabilitate se calculeaza pe baza formulei:

x100
in care: CF = cheltuieli fixe totale;
c

= cota medie de adaos comercial practicat;

nv = nivelul cheltuielilor variabile ale firmei.

2. Managementul resurselor umane

100
Managementul resurselor umane cuprinde acele activitati prin care se
optimizeaza performanta oamenilor dintr-o organizatie, precum si relatiile dintre
acestia.
Domeniile importante ale managementului resurselor umane sunt:

planificarea necesarului de resurse umane;

recrutarea si selectia;

integrarea noilor angajati;

pregatirea si perfectionarea personalului;

evaluarea performantelor angajatilor;

stimularea materiala si morala;

administrarea relatiilor de munca.

Oamenii sunt bunul cel mai de pret al unei organizatii. Succesul

organizatiei este determinat, in primul rand, de calitatea resurselor umane. In
timp, resursele umane supuse unui management corect, cresc in valoare, spre
deosebire de celelalte tipuri de resurse.
1. Planificarea resurselor umane se refera la evaluarea resurselor
existente, prognozarea cerintelor viitoare si elaborarea planului de actiune. In
majoritatea farmaciilor exista o mare fluctuatie de cadre. Legat de fluctuatia
fortei de munca datorita plecarilor de personal prin demisie, se constata
urmatoarele:
- numarul plecarilor scade odata cu cresterea duratei de angajare;
- numarul plecarilor scade odata cu cresterea nivelului de calificare;
- numarul plecarilor scade odata cu cresterea varstei medii a angajatilor.
2. Recrutarea si selectia personalului cuprinde:

anuntarea postului liber, cu informatii despre post si cerintele postului;

trierea preliminara (dupa examenul medical, curriculum vitae, investigarea
referintelor);

interviul;

selectia finala.

In selectia finala se recomanda sa se tina cont de clasificarea in cinci puncte a lui

Munro Fraser:

101
1. impactul asupra celorlalti: atributele fizice, stilul vestimentar, modul de
exprimare, manierele, reactiile la stimulii exteriori. Se recomanda sa
privim persoana in cauza cat mai obiectiv.
2. cunostinte sau aptitudini deosebite: studiile, experienta profesionala si
instruirea.
3. inteligenta nativa (cap limpede): capacitatea individului de a-si folosi
inteligenta intr-o gama diversa de situatii si care se aplica mai ales in
cazul in care candidatul respectiv poseda mai putine certificari oficiale de
competenta; aspectul care trebuie sa ne intereseze cel mai mult este
potentialul individului.
4. motivatia: care ii sunt ambitiile si dorintele personale.
5. capacitatea de adaptare: calitatile emotionale ale individului sub aspectul
stabilitatii afective, al maturitatii si al capacitatii de a face fata stresului;
capacitatea de adaptare reprezinta modul in care fiecare individ
reactioneaza la factorii de presiune.
3. Integrarea noilor angajati
Noul angajat este prezentat colectivului. Este dat in grija unui cadru cu
experienta, care se va ocupa de initierea sa, si de instalarea pe post. Evolutia
noului angajat va fi urmarita cu mare atentie, iar angajatul va fi tinut la curent cu
progresele pe care le inregistreaza in activitate. La inceput va fi angajat
temporar, pe o perioada de proba. Va fi rotit in diverse posturi din unitate pentru
a se vedea cum se descurca si in ce masura se incadreaza in colectiv si
manifesta spirit de echipa. Este important sa i se descifreze caracterul. Daca
rezultatele integrarii sunt bune, se va face angajarea permanenta, dupa care
intra in programul obisnuit de instruire si evaluare.
3. Managementul aprovizionarii
Aprovizionarea farmaciei este o activitate extrem de importanta. In
farmacie trebuie sa existe stocuri curente (pentru vanzarile zilnice) si stocuri
de siguranta.
Valoarea stocului de medicamente al farmaciei trebuie sa se incadreze in
anumite limite pentru ca farmacia sa fie rentabila: 1 1,5 ori valoarea desfacerii
lunare. Stocul poate creste pentru unitatile izolate sau in perioada de iarna, cand
aprovizionarea este mai dificila. M.S. a elaborat o lista de medicamente esentiale
care trebuie sa se gaseasca obligatoriu in fiecare farmacie. Pentru aprovizionarea
farmaciei se vor cere oferte de la toti furnizorii, urmand ca, in final, sa-i alegem
pe cei care ne livreaza medicamentele cel mai rapid si cu pretul cel mai
convenabil. Aprovizionarea cu medicamente se va face numai de la depozite
autorizate de M.S.
Gestionarea stocurilor se poate face, foarte simplu, prin metoda Pareto
(20/80).

102
S-a constatat ca aproximativ 20% dintre medicamente reprezinta 80% din
vanzarile farmaciei. Aceste medicamente au fost trecute in lista A. Aproximativ
30% din medicamente dau 10% din valoarea vanzarilor. Acestea au fost trecute
in lista B. Restul de 50% din medicamente au o pondere de doar 10% din totalul
vanzarilor. Au fost trecute in lista C. La alcatuirea stocurilor se va acorda cea
mai mare atentie listei A, apoi listei B si in final listei C. In gestionarea stocurilor
se va tine cont si de:

cererile constante;

cererile variabile.

Nu sunt de neglijat nici ofertele promotionale ale diferitelor depozite. Se

va tine cont si de starea de sanatate a populatiei, de epidemiile care apar etc.
In masura in care e posibil, aprovizionarea se va face zilnic. Intotdeauna se
va consulta caietul de defectura.
O mare atentie se va acorda si termenului de valabilitate. Medicamentele
care au o perioada de valabilitate mica vor fi comandate in cantitate mica, la
nevoie. Eliberarea medicamentelor din farmacie se va face dupa principiul:
primul venit, primul plecat.
Nu se va neglija nici receptia produselor care
este o operatiune obligatorie.
Depozitarea medicamentelor se va face conform
indicatiilor F.R. sau celor de pe ambalajul produsului, respectandu-se incadrarea
la Separanda sau Venena.

4. Managementul activitatii de marketing

In farmacie se practica un marketing relational care pleaca de la
urmatoarele aspecte :
1. identificarea cerintelor clientilor pentru satisfacerea lor;
2. studiul ofertei de medicamente si produse de sanatate oferite de
depozitele farmaceutice;
3. studiul concurentei (serviciile oferite de celelalte farmacii, calitatea si
preturile la produsele nefarmaceutice etc.);
4. identificarea produselor celor mai solicitate pentru a le acorda atentia
cuvenita;
5. analiza reclamatiilor si sesizarilor pacientilor;
6. crearea de noi servicii farmaceutice in folosul pacientilor.
Activitatea de marketing in farmacie are ca obiective prioritare:

imaginea farmaciei ( o imagine face cat o mie de cuvinte );

103

imaginea personalului farmaciei;

fidelizarea pacientilor prin oferirea de servicii mai multe si mai

bune ;

cresterea satisfactiei pacientilor prin cresterea calitatii serviciilor

oferite;

motivarea angajatilor farmaciei pentru fidelizarea acestora si

cresterea calitatii serviciilor oferite pacientilor.

5. Managementul tehnic si administrativ

Sefului farmaciei ii revin o serie de sarcini administrative:
a. asigurarea securitatii farmaciei (gratii, sistem de alarma etc);
b. respectarea normelor de protectia muncii si dotarea cu materiale de
protectie;
c. respectarea normelor PSI si dotarea farmaciei cu materiale PSI
(stingatoare);
d. respectarea prevederilor Codului muncii;
e. verificarea periodica a aparatelor de masura (balante), a instalatiei
de gaz, a centralei termice, a aparaturii IT, a stingatoarelor de
incendiu, a aparaturii de climatizare, a autoturismului farmaciei etc.;
f. aprovizionarea cu rechizite si formulare necesare activitatii din
farmacie (role de casa, cartus imprimanta, hartie, pixuri etc.);
g. indepartarea deseurilor din farmacie prin firme autorizate;
h. plata facturilor pentru utilitati (chirie, lumina , gaz, apa, salubritate,
telefon, firma etc);
i. plata facturilor furnizorului;
j. plata salariilor;
k. realizarea investitiilor planificate;
l. clasarea documentelor pe categorii;
m. arhivarea documentelor;
n. rezolvarea corespondentei;
o. comunicarea unor informatii de interes general.

104

Managementul prepararii si eliberarii medicamentelor din farmacie

(asigurarea calitatii actului farmaceutic)
Medicamentele trebuie sa fie sigure, eficiente si de calitate. La fel si
activitatea din farmacie. In orice activitate pot aparea erori, greseli. Erorile se pot
datora sistemului sau individului.
Sistemul poate fi definit ca un grup de procese interdependente cu un
scop comun. In cazul medicamentului, sistemul de medicatie cuprinde patru
etape: prescrierea medicamentului de catre medic, prepararea in farmacie,
daca e o formula magistrala, eliberarea lui si administrarea de catre bolnav. In
fiecare dintre aceste etape poate aparea o eroare. Studii, efectuate la un spital
din SUA, au aratat erori la prescriere de catre medic (39%), erori la eliberarea din
farmacie (11%) si erori la administrarea de catre asistente (38%) [Leape]. Erorile
umane datorate individului, respectiv farmacistului, intr-un studiu efectuat de
Baker si Mondt arata astfel:
-

medicament gresit (49,3%);

concentratie gresita (24,9%);

sfaturi de administrare gresite (7,7%);

erori intelectuale (17,1%) datorate necitirii prospectului si consiliere

gresita.

Un studiu american arata ca in spitale, greselile cele mai frecvente se fac

la utilizarea insulinelor, heparinei, clorurii de potasiu si morfinei, iar cele
mai frecvente erori ale farmacistilor sunt legate de anticoagulante,
corticosteroizi si antidiabetice.
Erorile umane se pot elimina prin:
- reducerea increderii in memorie (se va lucra doar dupa un material
scris);
- documentarea prealabila, atunci cand e necesar, inaintea prepararii sau
eliberarii unei prescriptii medicale;
- utilizarea unor proceduri verificate in timp:

controlul dozelor pentru toate preparatele care se administreaza intern;

aplicarea principiul citirii etichetei borcanului cu substanta farmaceutica

de trei ori, iar a specialitatii farmaceutice de doua ori;

105

scrierea neprescurtata a denumirii substantei pe eticheta borcanului sau in

prescriptie;

atentie marita ori de cate ori se lucreaza cu substante sau produse de la

Separanda si Venena (culorile etichetelor trebuie sa reprezinte semnale de
avertizare);

prepararea odata a unei singure prescriptii;

stabilirea unei anumite ordini de preparare si respectarea acesteia;

luarea din raft a unui singur borcan, cand se face cantarirea;

eliminarea factorilor perturbatori si concentrarea la prepararea sau

eliberarea medicamentului;

repetarea din memorie, la terminarea prescriptiei, a substantelor si

cantitatilor utilizate si confruntarea cu materialul scris;

notarea operatiei la care s-a ajuns, cand intervine o intrerupere in procesul

de preparare;

controlarea muncii asistentului de farmacie: felul in care face cantarirea,

amestecarea, divizarea, ambalarea, etichetarea;

verificarea finala a preparatului inainte de eliberare;

verificarea punctului zero al balantei la fiecare cantarire;

mentinerea in stare buna si verificarea periodica a mijloacelor de

cantarire;

asigurarea temperaturii
activitatea din farmacie.

optime

si

luminii

corespunzatoare

pentru

Erorile de sistem se pot reduce prin respectarea unor reguli de buna

practica farmaceutica recomandate si aprobate de Ministerul Sanatatii prin
Ordinul nr. 1552/2004.
7. REGULI DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA
Prezentele reguli de buna practica farmaceutica sunt aplicabile in farmacia
cu circuit deschis (comunitara) si farmacia cu circuit inchis (de spital).
Aceste reguli, elaborate prin adaptare la conditiile Romaniei, au fost
intocmite pe baza:
- Regulilor de buna practica farmaceutica, intocmite de Grupul farmaceutic
al Comisiei Europene/1996, elaborate, la randul lor, prin adaptarea Ghidului
Federatiei Internationale Farmaceutice pentru tarile din Europa, in special pentru
tarile membre U.E.;
- Ghidului Organizatiei Mondiale a Sanatatii/1996 privind Regulile de buna
practica farmaceutica in farmacia comunitara si de spital.

106
In egala masura au fost luate in considerare prevederile cuprinse in
legislatia din Romania care, de-a lungul timpului, a reglementat domeniul
farmaceutic, precum si experienta indelungata a profesionistilor din Romania.
1. PRINCIPII
FARMACEUTICA

FUNDAMENTALE

ALE

REGULILOR

DE

BUNA

PRACTICA

Practica farmaceutica are drept scop prepararea si eliberarea

medicamentelor, oferirea altor produse si servicii pentru ingrijirea sanatatii,
sprijinirea persoanelor si a societatii in ansamblu pentru a le utiliza cat mai
judicios in vederea obtinerii efectului terapeutic maxim si a evitarii efectelor
secundare.
In exercitarea profesiunii lor toti farmacistii trebuie sa asigure servicii
farmaceutice de inalta calitate. Un serviciu farmaceutic complet inseamna
implicarea activa a farmacistului in activitatile de promovare a sanatatii si de
prevenire a imbolnavirilor.
In acelasi timp, toti farmacistii practicieni au obligatia profesionala si
morala de a se asigura ca serviciile pe care le furnizeaza fiecarui pacient sunt de
calitate adecvata. Respectarea Regulilor de buna practica farmaceutica
reprezinta un mijloc de a indeplini aceasta obligatie.
Farmacistul trebuie sa fie constient de responsabilitatea pe care o are,
alaturi de ceilalti profesionisti din sanatate si de pacient, in obtinerea rezultatului
unui tratament.
2. CERINTELE REGULILOR DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA

2.1. Regulile de buna practica farmaceutica impun urmatoarele:

- farmacistul trebuie sa-si indrepte intreaga atentie atat spre binele bolnavului,
oricare ar fi cadrul in care acesta este tratat, cat si al populatiei in general;
- activitatea farmaceutica trebuie sa fie focalizata pe eliberarea
medicamentelor si a altor produse pentru sanatate, cu o informare si consiliere
adecvate pentru pacient si o urmarire atenta a efectelor utilizarii acestora;
- o parte integranta a rolului profesional al farmacistului este de a milita pentru
o prescriere rationala si economica, precum si pentru promovarea utilizarii
corespunzatoare a medicamentelor;
- fiecare act al exercitarii profesiunii trebuie sa aiba un obiectiv pertinent
pentru bolnav, sa fie clar definit, transmis in mod eficace tuturor partilor
implicate si acceptat de catre acestea.
2.2. Pentru indeplinirea acestor cerinte:

107
- este necesara incurajarea unei relatii permanente cu ceilalti profesionisti din
sanatate, in special cu medicii. Aceasta relatie trebuie sa fie considerata ca un
parteneriat terapeutic ce implica o incredere mutuala in orice are legatura cu
tratamentul medicamentos;
- intre farmacisti trebuie sa existe relatii de colegialitate si nu de concurenta,
fiecare trebuind sa incerce prin orice mijloace etice sa imbunatateasca serviciul
farmaceutic;
- farmacistul trebuie sa isi exercite profesia intr-un spirit cu un caracter
profesional predominant fata de cel comercial;
- in farmaciile in care lucreaza un grup de farmacisti, farmacistul-sef va trebui
sa-si asume o parte din sarcinile privind definirea, evaluarea si imbunatatirea
calitatii serviciului farmaceutic;
- farmacistul trebuie sa contribuie la toate nivelurile la promovarea unei politici
in favoarea utilizarii rationale a medicamentelor;
- relatiile farmaciei cu organismele platitoare pentru serviciile prestate trebuie
sa fie, de asemenea, bazate pe incredere mutuala, lasandu-i farmacistului
suficienta libertate de decizie, astfel incat sa nu fie ingradita in nici un fel libera
exercitare a profesiei;
- farmacistul trebuie sa fie la curent cu informatia farmaceutica esentiala si, cu
asentimentul pacientului, cu informatia terapeutica a fiecarei persoane care
beneficiaza de serviciile sale; cunoasterea acestor informatii este mult mai
usoara daca pacientul alege sa se adreseze aceleiasi farmacii pentru toate
nevoile sale farmaceutice;
- farmacistul are nevoie de o informare independenta, completa, obiectiva si
actuala asupra terapeuticii si medicamentelor aflate in circulatie;
- in diversele moduri de exercitare a profesiei, farmacistii trebuie sa considere
ca au responsabilitatea personala de a-si actualiza si autoevalua competenta
profesionala pe toata durata activitatii lor profesionale;
- curriculele de formare initiala si continua a farmacistilor trebuie sa trateze
intr-o maniera potrivita aspectele actuale ale exercitarii profesiei de farmacist si
ale schimbarilor ei previzibile;
- toti farmacistii trebuie sa se conformeze Regulilor de buna practica
farmaceutica.

3. PRINCIPALELE DOMENII LA CARE SE REFERA REGULILE DE BUNA PRACTICA

FARMACEUTICA

108
3.1. Reguli de buna practica privind informarea pacientului
3.2. Reguli de buna practica privind organizarea spatiului si dotarea
farmaciei
3.3. Reguli de buna practica privind farmacistul si personalul farmaciei
3.4. Reguli de buna practica privind eliberarea medicamentelor pe baza
prescriptiei
medicale, a celorlalte medicamente si produse de sanatate
3.5. Reguli de buna practica privind incurajarea utilizarii rationale a
medicamentelor
3.1. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND INFORMAREA PACIENTULUI

Informarea pacientilor are o importanta deosebita pentru o utilizare

adecvata a medicamentelor. O informare inexacta sau o intelegere gresita a unor
aspecte poate conduce la un esec al tratamentului si, in consecinta, la o crestere
a costurilor pentru sanatate.
Informarea pacientilor trebuie sa respecte libera lor decizie, sa conduca la
ameliorarea starii lor de sanatate si la optimizarea rezultatului tratamentului
aplicat.
O informare corecta ii va permite pacientului sa ia decizii juste asupra
tratamentului medicamentos, facilitand o comunicare efectiva intre pacient si
farmacist sau alti profesionisti din sanatate, ajutandu-l si incurajandu-l pentru o
utilizare eficace a medicamentului.
Pacientul trebuie sa aiba acces si la alte informatii utile pentru nevoile
personale legate de starea sa de sanatate.
Informatia trebuie formulata si prezentata potrivit gradului de intelegere al
fiecarui pacient si, de asemenea, trebuie prezentate intr-un mod echilibrat
beneficiile si riscurile medicamentelor.
Informarea trebuie sa fie simpla si usor de inteles.
Farmacistii, ca si ceilalti profesionisti din sanatate, trebuie sa faca eforturi
continue pentru a-i convinge pe pacienti cat este de important sa citeasca
informatiile despre medicamentul pe care il vor lua si pentru a-i incuraja sa puna
toate intrebarile utile in legatura cu acesta. Farmacistul trebuie sa fie
intotdeauna disponibil sa ii ajute cu sfatul lui referitor la tot ceea ce trebuie sa
faca pacientii pornind de la informatia data.

109
Farmacistii trebuie sa ii sfatuiasca pe pacienti sa isi intocmeasca si sa
pastreze o lista completa a tuturor medicamentelor pe care le utilizeaza
(prescrise sau prin automedicatie), pe care sa o puna la dispozitie medicului
curant, dar si farmacistului.

3.2. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND ORGANIZAREA SPATIULUI SI DOTAREA

FARMACIEI

3.2.1. Reguli generale

Localul farmaciei cu circuit deschis (comunitara) trebuie sa fie amplasat pe
strazi accesibile, la parterul cladirilor si sa aiba toate dotarile necesare, astfel
incat sa se asigure accesibilitatea tuturor pacientilor potentiali, inclusiv a
persoanelor in varsta, cu copii sau cu handicap.
Localul farmaciei cu circuit inchis trebuie sa fie amplasat in spatii
adecvate, evitandu-se situarea lui in vecinatatea sectiilor sau spatiilor care pot
contamina sau influenta negativ calitatea medicamentului. Amplasarea farmaciei
se va face astfel incat sa existe o cale directa de acces pentru o buna
aprovizionare cu medicamente.
Farmaciile trebuie sa aiba aspectul exterior corespunzator specificului lor
de activitate, pentru a fi usor identificate si recunoscute.
Farmacia si in special farmaciile care asigura serviciul de noapte trebuie sa
dispuna de un sistem de securitate care sa protejeze atat medicamentele, cat si
personalul.
Este necesar ca in fiecare farmacie sa se stabileasca reguli in materie de
curatenie, igiena si de ventilatie.
Atmosfera de lucru din farmacie trebuie sa fie calma, sa inspire incredere
si sa permita o comunicare cat mai buna cu pacientul.
Organizarea spatiului si dotarea cu mobilier a farmaciei se vor face astfel
incat sa se asigure desfasurarea rationala a activitatii, tinandu-se seama de
destinatia fiecarei incaperi, de legaturile functionale dintre ele si de conditiile
impuse de specificul si de volumul activitatii.
Spatiul destinat activitatii de preparare trebuie sa fie suficient, iar peretii,
pardoseala, dulapurile vor fi acoperite cu materiale usor lavabile.
In organizarea spatiului se va acorda o atentie speciala oficinei, in care are
acces publicul.

110
Avandu-se in vedere ca fiecare pacient are dreptul de a discuta in
particular cu farmacistul in incinta farmaciei, se va amenaja un spatiu de
confidentialitate destinat acestui scop. Spatiul va fi astfel organizat incat sa
permita desfasurarea unei discutii confidentiale, fara riscul de a fi intrerupta sau
ascultata de terti. Aceasta incapere va fi amenajata, daca este posibil, separat
de oficina.
Conditiile de iluminare, temperatura si de umiditate de care dispune
farmacia trebuie sa raspunda cerintelor de conservare impuse pentru
medicamente sau celelalte produse eliberate din farmacie, substante
farmaceutice sau ambalaje farmaceutice; aceste conditii vor fi monitorizate
periodic.
Toate produsele trebuie sa fie depozitate in ambalaje originale. In cazuri
particulare, cand pentru anumite produse se impune transferarea acestora in
alte recipiente, acestea trebuie etichetate corect si complet si trebuie luate toate
masurile pentru a impiedica contaminarea lor.
In farmacie se vor asigura ordine si curatenie desavarsite, stabilindu-se
reguli si responsabili privind asigurarea igienei si ventilatiei corespunzatoare.
3.2.2. Dotarea farmaciei
Dotarea cu echipamente si ustensile a farmaciei trebuie
corespunzatoare tipurilor de produse preparate si eliberate de aceasta.

sa

fie

Farmacia trebuie sa dispuna de echipamente adecvate pentru produsele a

caror depozitare necesita conditii particulare de temperatura, umiditate etc.
Echipamentele trebuie sa fie bine intretinute si sa faca periodic obiectul
unei validari.
Balantele, vesela si celelalte echipamente utilizate la preparare, precum si
toate documentele oficiale trebuie sa fie conforme cu cerintele in vigoare.
3.3 REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND FARMACISTUL SI PERSONALUL
FARMACIEI

3.3.1. Responsabilitati
Fiecare farmacie este condusa de un farmacist-sef care raspunde de
activitatea farmaciei in ansamblul sau.
Fiecare membru al personalului farmaciei trebuie sa aiba o fisa a
postului in care vor fi clar definite atributiile si responsabilitatile, in functie de
pregatirea profesionala.

111
Codul de etica elaborat de Colegiul Farmacistilor din Romania va fi
respectat de toti farmacistii.

3.3.2. Competenta farmacistului

Farmacistul trebuie sa fie la curent cu noutatile in domeniul stiintific si al
legislatiei in vigoare, sa isi mentina un nivel al competentei profesionale
corespunzator indeplinirii sarcinilor profesionale cu eficienta.
Formarea continua a farmacistilor trebuie sa constituie o obligatie
profesionala; aceasta formare va cuprinde participarea la cursuri, seminarii,
congrese si la alte manifestari stiintifice, reuniuni profesionale, invatamant la
distanta, precum si informarea prin lecturarea revistelor, ziarelor sau a altor
materiale stiintifice.
Activitatile profesionale sau de formare utile si semnificative pentru
cariera farmacistului trebuie sa fie cuprinse in curriculum vitae, ce va fi actualizat
permanent.

3.3.3. Personalul farmaciei

Farmacistul trebuie sa se asigure ca personalul din subordine are o
pregatire corespunzatoare sarcinilor care ii sunt incredintate.
Farmacistul trebuie sa coordoneze, sa verifice si sa evalueze fiecare
sarcina incredintata personalului din subordine.
La nivelul farmaciei se vor elabora norme care sa stabileasca, atunci cand
este cazul, modul in care farmacistul trebuie sa intervina.
Tinuta farmacistului trebuie sa fie demna, impecabila, decenta, sa inspire
pacientului profesionalism, siguranta, incredere.
O atentie deosebita se va acorda echipamentului de lucru in farmacie
(halat). Acesta va fi de culoare alba.
Personalul farmaciei va purta in mod obligatoriu un ecuson pe care vor fi
vizibile numele, functia si gradul profesional.

112
Pentru asigurarea unei inalte calitati a activitatii profesionale, farmacia
trebuie sa dispuna de un numar adecvat de farmacisti, in functie de volumul
activitatii si de programul de functionare.
Responsabilitatile unei persoane nu trebuie extinse intr-atat incat sa
prezinte riscuri pentru calitatea serviciilor.

3.3.4. Proceduri de autoevaluare a activitatilor profesionale si asigurarea

calitatii acestora
La nivelul farmaciei se vor stabili norme de calitate care nu numai sa
permita o autoevaluare a calitatii activitatii profesionale, dar sa constituie si o
baza pentru o evaluare (audit) externa.
Este recomandabil ca farmacistii sa urmeze stagii de instruire privind
realizarea auditului in farmacie si sa utilizeze cunostintele primite pentru a
proceda la autoevaluarea activitatilor lor profesionale.
Farmacistii trebuie sa participe la evaluari (audituri) externe adecvate.

3.4. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE

BAZA DE PRESCRIPTIE MEDICALA

3.4.1. Primirea prescriptiei medicale si verificarea autenticitatii continutului sau

Fiecare farmacie trebuie sa aiba o procedura bine definita pentru
activitatea de primire a prescriptiilor medicale.
In cadrul acestei proceduri vor fi prevazute resursele umane si materiale
necesare pentru a se asigura ca prescriptiile medicale sunt eliberate cu eficienta
si in securitate si, daca este necesar, intr-o colaborare eficienta si permanenta cu
pacientul.
O procedura adecvata trebuie sa permita farmacistului:
sa identifice pacientul, medicul care o prescrie, organismul emitent,
organismul platitor;
sa verifice autenticitatea prescriptiei medicale;
in cazul in care prescriptia medicala nu poate fi onorata, sa ajute
pacientul sa rezolve problema in cauza;

113
sa identifice medicamentul, sa verifice forma farmaceutica,
concentratia, dozele, posologia, modul de prezentare, calea de
administrare si durata tratamentului.

3.4.2. Evaluarea prescriptiei medicale de catre farmacist

Farmacistul trebuie sa utilizeze toata experienta sa profesionala pentru
evaluarea prescriptiei medicale in ceea ce priveste:
toate aspectele terapeutice (farmaceutice si farmacologice);
adaptarea sa la persoana in cauza;
contraindicatiile si interactiunile medicamentelor continute;
unele aspecte sociale, de reglementare si, de asemenea, unele
aspecte economice.

Dupa efectuarea acestui control, farmacistul trebuie sa stabileasca o

legatura cu medicul care a emis prescriptia medicala, pentru orice problema
ivita.
Aceasta analiza poate fi facuta de farmacist prin utilizarea urmatoarelor
mijloace de informare:
intrebari lamuritoare adresate pacientului sau persoanei care se
ocupa de el;
intrebari adresate medicului in caz de nelamuriri sau ori de cate ori
este nevoie de informatii suplimentare;
utilizarea materialelor, manualelor stiintifice existente in biblioteca
farmaciei, a reglementarilor in vigoare etc.;
informatii provenind de la centrele de farmacovigilenta, autoritatile
competente sau de la producatorii de medicamente.
Este de dorit ca fiecare farmacie sa dezvolte o baza de date pentru fiecare
pacient, mentionandu-se medicamentele luate; este de preferat ca aceasta baza
de date sa fie pastrata si pe suport magnetic.
Bazele de date trebuie sa fie pastrate cu acordul prealabil si explicit al
pacientului, pentru toti pacientii sau numai pentru anumite categorii bine
determinate.

114
Farmacistul trebuie insa sa asigure un sistem care sa garanteze
confidentialitatea datelor individuale ale pacientilor.

3.4.3. Pregatirea si eliberarea medicamentelor prescrise:

In cazurile in care substitutia este permisa sau cand exista acceptul
medicului pentru ca un medicament alternativ sa fie eliberat, farmacistul isi va
utiliza toata competenta profesionala pentru a selectiona medicamentele
similare celor prescrise, intelegandu-se prin aceasta aceeasi compozitie calitativa
si cantitativa in principii active, aceeasi forma farmaceutica, aceeasi concentratie
si daca bioechivalenta este demonstrata prin studii corespunzatoare.
In consecinta, farmacistul trebuie sa dispuna de o informare precisa si
pertinenta asupra calitatii si bioechivalentei medicamentelor.
Inainte de a efectua o substitutie, daca sunt indeplinite prevederile
prevazute anterior, farmacistul va informa pacientul.
Este recomandabil ca intre medici si farmacisti sa se incheie protocoale
prin intermediul carora sa se poata transmite informatii utile de la farmacisti la
medici.
In cazuri de urgenta, cand farmacistul nu are in stoc medicamentul
prescris si estimeaza ca este in interesul pacientului sa ii elibereze un
medicament alternativ, iar medicul care l-a prescris nu poate fi contactat inainte
de eliberare, atunci farmacistul il va informa pe medic cat mai rapid posibil
asupra actiunii pe care a intreprins-o si asupra ratiunilor potrivit carora a actionat
astfel.

3.4.4. Surse de aprovizionare cu medicamente si cu alte produse de sanatate

Toate aspectele legate de aprovizionarea farmaciei cu medicamente,
substante farmaceutice si cu materiale de ambalaj sunt in responsabilitatea
farmacistului.
Farmacistul trebuie sa isi cunoasca furnizorii si sa ii aleaga utilizand
diverse criterii de calitate, in acord cu Regulile de buna practica de distributie en
gros.

3.4.5. Prepararea si asigurarea calitatii medicamentelor magistrale si oficinale

115
Fiecare farmacie trebuie sa dispuna de echipamente adecvate pentru
prepararea prescriptiilor magistrale si a medicamentelor oficinale (galenice).
Prepararea medicamentelor la nivelul farmaciei va respecta urmatoarele
conditii:
metoda de preparare aleasa trebuie sa fie bine documentata;
sa se respecte regulile de buna practica de preparare;
sa se elaboreze proceduri in vederea asigurarii calitatii, sigurantei si
eficacitatii produsului;
sa se stabileasca, pentru fiecare produs preparat, o durata de
conservare.

3.4. Conditiile de eliberare a medicamentelor catre pacienti

La eliberarea medicamentelor, farmacistul trebuie sa utilizeze toate
cunostintele in domeniu asupra stabilitatii (fizico-chimice si microbiologice) a
preparatelor astfel incat sa fie garantata conservarea acestora pe toata durata
stabilita. Se vor verifica data de expirare si integritatea ambalajelor.
Farmacistul trebuie sa garanteze calitatea medicamentelor la data
eliberarii lor din farmacie.

3.4.7. Consilierea pacientului sau a reprezentantului sau

Consilierea pacientului sau a reprezentantului sau are ca scop asigurarea
ca acesta primeste si intelege o informatie scrisa si orala suficienta pentru
obtinerea beneficiului maxim al tratamentului prescris.
Farmacistul, in calitatea sa de membru al echipei de profesionisti in
sanatate, trebuie sa depuna toate eforturile pentru a se asigura ca informatia
furnizata pacientilor corespunde cu cea data de alti profesionisti din sanatate,
implicati in ingrijirea pacientului.
Farmacistul va da toate informatiile necesare pentru o utilizare sigura,
corecta si eficace a medicamentului, intr-o forma potrivita necesitatilor fiecarui
pacient.
In afara comunicarii orale, informatia sau sfatul farmacistului poate fi si
sub forma scrisa sau prin intermediul altor mijloace adecvate.

116
Contraindicatiile, interactiunile medicamentoase, eventualele
efecte secundare, mentionate in prospectul de informare a pacientului,
trebuie repetate si accentuate, daca va fi necesar pentru pacient, inainte de
eliberarea medicamentului.
Farmacistul trebuie sa se asigure ca pacientul sau persoana in
grija caruia se afla este in totalitate edificata asupra urmatoarelor aspecte:
actiunea medicamentului, modul de administrare (cum, cand si cat),
durata tratamentului, eventualele efecte nedorite, interactiuni si
precautii de respectat.

3.4.8. Urmarirea tratamentului prescris

Farmacistii trebuie indemnati sa participe alaturi de medici la evaluarea
unui tratament aplicat unui pacient sau unui grup de pacienti prin incheierea in
acest scop a unui protocol intre medic si farmacist. In aceste cazuri, acordul
pacientilor este esential atat in ceea ce priveste metoda folosita, cat si in ceea ce
priveste pastrarea confidentialitatii.
Daca pe durata tratamentului sunt inregistrate efecte adverse, acestea se
declara fie de medic, fie de farmacist, prin completarea unui formular pus la
dispozitie de Agentia Nationala a Medicamentului, numai in cadrul activitatii
nationale de farmacovigilenta.
3.4.9. Inregistrarea activitatilor profesionale
Farmacistul trebuie sa pastreze evidentele activitatii desfasurate astfel
incat sa se poata efectua orice verificare ulterioara.
Este necesar sa se pastreze la zi toate prescriptiile de
medicamente psihotrope, stupefiante sau alte medicamente, in
conformitate cu reglementarile in vigoare privind aceste categorii de
medicamente.
In orice moment, la nivelul farmaciei trebuie sa se poata identifica sursa
de provenienta a oricarui medicament.
Toate atentionarile cu privire la un medicament sau la legislatia
farmaceutica, transmise de autoritatile competente din Romania, trebuie
inregistrate si puse in aplicare imediat sau, dupa caz, la termenul precizat.
La nivelul fiecarei farmacii trebuie sa existe o modalitate de inregistrare
si, dupa caz, de rezolvare a reclamatiilor primite asupra serviciilor
farmaceutice pe care le asigura.

117
3.5. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND INCURAJAREA UTILIZARII RATIONALE
A MEDICAMENTELOR

Farmacistii trebuie incurajati sa participe la nivel local sau national la

cercetarea privind utilizarea rationala a medicamentelor si a studiilor farmacoepidemiologice.
Farmacistii trebuie sa aiba acces la surse de informatii de referinta asupra
medicamentelor atat din punct de vedere terapeutic, cat si al calitatii
farmaceutice. Ei trebuie sa aiba acces, atat la nivel local, national, cat si
international, la surse de informatii care sa le permita utilizarea sigura si rapida a
informatiilor de care au nevoie in activitatea lor.
Farmacistii trebuie, pe de o parte, sa constituie o sursa de informare
independenta asupra prescrierii si utilizarii rationale a medicamentelor si, pe de
alta parte, sa ia parte activa la programele de formare destinate altor
profesionisti din sanatate.
3.5.1. Documentarea in domeniul cercetarii si al exercitarii profesiei
Farmacistii au, printre alte responsabilitati profesionale, si pe acelea de a
participa la cercetarea terapeutica si de a se documenta asupra experientelor si
activitatilor legate de exercitarea profesiei lor.
Farmacistii trebuie incurajati sa colaboreze la punerea in practica a
programelor de cercetare asupra exercitarii actului farmaceutic, asupra
terapeuticii
rationale,
a
utilizarii
medicamentelor,
a
studiilor
in
farmacoepidemiologie si farmacoeconomie in economie sanitara.
Asemenea programe vor trebui puse in practica in cooperare cu alti
profesionisti din sanatate, din universitati sau din alte organisme private ori
publice, care participa la cercetare sau isi ofera serviciile in sanatatea publica.
Farmacistii trebuie sa faca parte din echipa de profesionisti in sanatate
implicati in studiile clinice asupra medicamentelor.
3.5.2. Automedicatia
Automedicatia este permisa numai in cazul medicamentelor care se pot
elibera si fara prescriptie medicala (OTC).
3.5.2.1. Protocoale de automedicatie
Pentru fiecare problema de sanatate care poate fi tratata de pacientul
insusi, la eliberarea medicamentelor ar trebui stabilite protocoale pentru
farmacist in ceea ce priveste procedura de urmat in farmacie.

118
Personalul format adecvat poate primi delegare in limita competentelor
sale pentru a da sfaturi in ceea ce priveste automedicatia, daca protocolul
precizeaza cand trebuie ca acest personal sa se adreseze farmacistului.
3.5.2.2. Evaluarea adecvata a nevoilor
Cand este solicitat un sfat sau un medicament OTC, farmacistul trebuie sa
fie sigur ca primeste suficiente informatii pentru evaluarea problemei sanatatii
individuale si specifice a pacientului, cum ar fi: natura si durata simptomelor,
actiunile deja intreprinse, medicamentele care au fost eventual utilizate etc.
Farmacistul ar trebui sa determine daca simptomele pot fi asociate cu o
problema grava de sanatate. In acest caz, trebuie sa trimita pacientul la medic
pentru un aviz medical imediat. Daca este o problema minora, va da sfaturile
adecvate si nu va dispune eliberarea medicamentului decat daca este necesar.
3.5.2.3. Eliberarea unui medicament OTC
Farmacistul se va baza pe experienta sa in selectionarea medicamentelor
OTC, in functie de calitatea acestora, inocuitatea lor si avantajele formularilor
eficiente.
Cand elibereaza un medicament OTC, farmacistul trebuie sa faca tot
posibilul ca pacientul sau persoana care se ocupa de pacient sa nu aiba nici un
dubiu asupra:
actiunii medicamentului;
modului de administrare (cum si cat);
duratei tratamentului;
efectelor secundare, contraindicatiilor si eventualelor interactiuni.
Farmacistul trebuie sa evalueze eficacitatea produsului eliberat in
cooperare cu pacientul si sa il sfatuiasca sa consulte un medic daca simptomele
persista.
loading...