Sunteți pe pagina 1din 200

CUNOŞTINŢE, ATITUDINI ŞI PRACTICI PARENTALE ÎN ROMÂNIA

Bucureşti, 2006
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Cunoştinţe, atitudini şi practici parentale în România / coord.:


Carmen Anghelescu, Martha Iliescu. - Buzău : Alpha MDN, 2006
ISBN (10) 973-7871-48-0 ; ISBN (13) 978-973-7871-48-0

I. Anghelescu, Carmen (coord.)


II. Iliescu, Martha (coord.)

37.018.11
159.922.7

Imprimat la Tipografia Alpha MDN S.A.


Buzău, str. Col. Ion Buzoianu nr. 94
Tel.: 0238.721303; fax: 0238.721304
E-mail: alpha@buzau.ro
www.alphamdn.ro
CUNOŞTINŢE, ATITUDINI
ŞI PRACTICI PARENTALE ÎN ROMÂNIA

Coordonatori:

Carmen Anghelescu Martha Iliescu

Bucureşti
2006
Contribuţii

Secţiunea I
Cunoştinţe, atitudini şi practici parentale pe intervalul de vârstă de la naştere la 3 ani, realizat de Centrul Pentru Educaţie şi
Dezvoltare Profesionala “Step by step” în parteneriat cu Institutul pentru ocrotirea mamei şi copilului “Alfred Rusescu”

Carmen Lică - Directoare de proiect secţiunea I


Carmen Anghelescu - Coordonatoare de proiect secţiunea I-a

Secţiunea II
Cunoştinţe, atitudini şi practici parentale ale părinţilor cu copii de vârsta preşcolară (intervalul de vârstă de la 3 la 7 ani), realizat de
Fundaţia Copiii Noştri.

Martha Iliescu - Coordonatoare de proiect secţiunea a II-a

Consultanţi ştiinţifici:
Secţiunea I: Ecaterina Stativă, Anca Vitcu
Secţiunea II: Viorica Preda, Ecaterina Stativă, Anca Vitcu
Andrea Lia - responsabil financiar secţiunea I
Adina Ovedenie - responsabil financiar secţiunea II

Autorii raportului:
Secţiunea I: Carmen Anghelescu, Ecaterina Stativă, Anca Vitcu
Secţiunea a II: Martha Iliescu, Viorica Preda, Ecaterina Stativă, Anca Vitcu, Adina Ovedenie

Elaborarea instrumentelor de culegere a datelor:


Secţiunea I: Carmen Anghelescu, Ecaterina Stativă, Domnica Petrovai, Alina Chiriac, Elena Iuliana Mihai, Roxana Avram
Secţiunea II: Martha Iliescu, Adina Ovedenie, Mihaela Nicolaescu, Viorica Preda, Ecaterina Stativă,Elisabeta Dragomirescu,
Domnica Petrovai, Alina Chiriac.

Eşantionare
Secţiunea I + Secţiunea II: Anca Vitcu

Programare
Secţiunea I + Secţiunea II: Anca Vitcu

Ancheta în teren:
Secţiunea I: Georgiana Anastasiu, Mircea Vladimir Anghelescu, Oana Maria Clocotici, Mihaela Ghergheli, Ramona Gogoasa,
Alexandra Hutton, Ioana Marin, Ariana Popa, Gabriela Oproiu, Dan Ovidiu Stativa, Maria Volintiru.
Secţiunea II: Nicoleta Dudau, Claudia Draghici, Teodora Mihai, Marilena Munteanu, Mihaela Nicolaesu, Monica Nicolaescu, Adina
Ovedenie, Cristian Soare.

5
Mulţumim pentru contribuţia deosebită adusă la realizarea anchetelor în teren următoarelor persoane:
Secţiunea I: Elena Popescu-Mirceni, Mihaela Ignatovici, Maria Trîmbiţaş, Alexandrina Pufulescu, Cristiana Boca
Secţiunea II: Elena Balosu, Anisoara Ciobanu, Ana Ciutea, Silvia Dan, Lucica Erdei, Mariana Ilie, Irinela Nicolae, Angela Pasca,
Clara Petzingher.

Monitorizarea anchetei în teren:


Carmen Anghelescu, Martha Iliescu, Ecaterina Stativă

Introducerea datelor:
Secţiunea I: Oana Raluca Graur, Andreea Şchiopu
Secţiunea II: Claudia Draghici, Nicoleta Dudau, Adina Ovedenie, Mihaela Nicolaescu

Procesarea datelor:
Secţiunea I: Anca Vitcu, Ecaterina Stativă
Secţiunea II: Anca Vitcu, Adina Ovedenie, Ecaterina Stativă,

Adresăm mulţumirile noastre:

Primarilor şi secretarilor de primării din localităţile selecţionate, persoanelor din serviciile de asistenţă socială din primării,
inspectoratelor şcolare judeţene din judeţele selecţionate, directoarelor de grădiniţe din localităţile investigate, asistenţilor sociali şi
medicali comunitari care au sprijinit activitatea investigatorilor de teren şi tuturor celor care, pe plan local au sprijinit realizarea
acestui studiu.

Mulţumim conducerii IOMC – prof.dr. Adrian Georgescu, dr.Alin Stanescu, dr.Rodica Nanu pentru sprijinul acordat în realizarea
acestui studiu.

Mulţumim doamnei Inspector General Viorica Preda pentru consultanţa şi contribuţia la realizarea capitolelor referitoare la aspectele
specifice privind părinţii copiilor preşcolari.

Mulţumim doamnelor Alina Chiriac şi Domnica Petrovai pentru sprijinul acordat prin sugestiile şi ideile privind aspectele de gen şi de
discriminare de gen.

Mulţumirile noastre speciale se adresează părinţilor şi bunicilor care au avut disponibilitatea de a colabora cu noi şi de a oferi
informaţiile necesare realizării studiului.

Mulţumim în mod deosebit domnului Eugen Vasile Crai, coordonatorul programului de educaţie în cadrul Reprezentantei Unicef
România pentru ideile valoroase şi sprijinul constant acordat pe tot parcursul desfăşurării studiului. Mulţumim de asemenea d-nei
Tania Goldner, coordonatorul programului de nutriţie şi sănătate în cadrul Reprezentantei UNICEF pentru consultanţa la dezvoltarea
instrumentelor de colectare a datelor, capitolul nutriţie şi sănătate.

6
CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................................................. 11
METODOLOGIE ............................................................................................................................................................. 14

SECŢIUNEA I. CUNOŞTINŢE, ATITUDINI ŞI PRACTICI PARENTALE PE INTERVALUL DE VÂRSTĂ DE LA


NAŞTERE PÂNĂ LA 3 ANI

CAPITOLUL I.1
Date demografice.......................................................................................................................................................... 19
I.1.1 Dimensiunea familiilor ............................................................................................................................................. 19
I.1.2 Tipul familiei ............................................................................................................................................................ 20
I.1.3 Starea civilă a părinţilor........................................................................................................................................... 20
I.1.4 Prezenţa părinţilor în familie şi fenomenul migraţiei la muncă ................................................................................ 21
I.1.5 Vârsta părinţilor....................................................................................................................................................... 22
I.1.6 Nivelul de instruire................................................................................................................................................... 22
I.1.7 Etnia........................................................................................................................................................................ 23
I.1.8 Ocupaţia părinţilor ................................................................................................................................................... 24
I.1.9 Nivelul socio-economic al părinţilor......................................................................................................................... 25

CAPITOLUL I.2
Nutriţia copilului............................................................................................................................................................ 27
I.2.1 Aspecte generale privind alăptarea......................................................................................................................... 27
I.2.2 Alimentaţia exclusivă la sân în primele 6 luni de viaţă ............................................................................................ 27
I.2.3 Alăptarea copiilor între 6 şi 9 luni ............................................................................................................................ 28
I.2.4 Durata alăptării copiilor din intervalul 0-1 an ........................................................................................................... 28
I.2.5 Alăptarea la cerere.................................................................................................................................................. 28
I.2.6 Tipul de lapte folosit în cazul copiilor care nu au fost alăptaţi niciodată.................................................................. 29
I.2.7 Diversificarea .......................................................................................................................................................... 29

CAPITOLUL I.3
Sănătatea copilului ....................................................................................................................................................... 30
I.3.1 Cunoştinţele, atitudinile şi practicile părinţilor privind sănătatea copilului ............................................................... 30
I.3.1.1 Starea de sănătate a copiilor ........................................................................................................................ 30
I.3.1.2 Atitudini şi practici în situaţii de boală ........................................................................................................... 30
I.3.1.3 Administrarea de tratamente copilului din proprie iniţiativă........................................................................... 31
I.3.2 Cunoştinţele, atitudinile şi practicile părinţilor privind prevenirea îmbolnăvirilor...................................................... 32
I.3.2.1 Imunizarea .................................................................................................................................................... 32
I.3.2.2 Surse de informaţii la care apelează părinţii pentru asigurarea sănătăţii copilului ........................................ 32
I.3.3 Comportamentele femeii în timpul sarcinii .............................................................................................................. 33
I.3.3.1 Informaţii privind sarcina ............................................................................................................................... 33
I.3.4 Planificarea sarcinii ................................................................................................................................................. 34
I.3.5 Interacţiunea mamă-copil în timpul alăptării............................................................................................................ 34

CAPITOLUL I.4
Igiena copilului.............................................................................................................................................................. 37
I.4.1 Formarea unor deprinderi de igienă la copii............................................................................................................ 37
I.4.2 Practici de igienă alimentară ................................................................................................................................... 37
I.4.3 Igiena corporală a copiilor ....................................................................................................................................... 38
I.4.4 Siguranţa apei consumată de copil ......................................................................................................................... 39

7
CAPITOLUL I.5
Starea psihică şi fizică a copilului ............................................................................................................................... 41
I.5.1 Grupul părinţilor copiilor din intervalul 0-1 an .......................................................................................................... 41
I.5.2 Grupul părinţilor copiilor din intervalul 1-3 ani ......................................................................................................... 43

CAPITOLUL I.6
Elemente de ecologie socială a familiei...................................................................................................................... 46

CAPITOLUL I.7
Tradiţii ............................................................................................................................................................................ 52
I.7.1Tradiţii în creşterea copilului..................................................................................................................................... 52
I.7.2 Înfăşatul copilului..................................................................................................................................................... 52

CAPITOLUL I.8
Educaţia timpurie – Jocul............................................................................................................................................. 55
I.8.1 Jocul la copilul sub un an ........................................................................................................................................ 55
I.8.2 Copiii din grupa de vârstă 1-3 ani ........................................................................................................................... 57

CAPITOLUL I.9
I.9.1 Structurarea identităţii de gen şi discriminarea de gen............................................................................................ 60
I.9.2 Roluri şi gen ............................................................................................................................................................ 60
I.9.3 Părinţii împreună cu copiii lor .................................................................................................................................. 63

SECŢIUNEA II. CUNOŞTINŢE, ATITUDINI ŞI PRACTICI PARENTALE PE INTERVALUL DE VÂRSTĂ DE LA 3


LA 7 ANI

CAPITOLUL II.1
Caracteristici ale părinţilor/ familiilor/gospodăriilor din care provin copiii preşcolari (vârsta 3-7 ani) din
eşantionul analizat........................................................................................................................................................ 71
II.1.1. Dimensiunea familiilor ........................................................................................................................................... 71
II.1.2. Tipul familiei .......................................................................................................................................................... 71
II.1.3. Starea civilă a părinţilor......................................................................................................................................... 72
II.1.4. Prezenţa părinţilor în familie.................................................................................................................................. 72
II.1.5. Vârsta părinţilor ..................................................................................................................................................... 73
II.1.6. Nivelul de instruire................................................................................................................................................. 74
II.1.7. Etnia ..................................................................................................................................................................... 75
II.1.8. Ocupaţia părinţilor ................................................................................................................................................. 76
II.1.9. Nivelul socio-economic al părinţilor....................................................................................................................... 77

CAPITOLUL II.2
Cunoştinţe, atitudini şi practici parentale privind nutriţia......................................................................................... 78
II.2.1. Aspecte generale privind alăptarea ...................................................................................................................... 78
II.2.2. Alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaţă ....................................................................................................... 78
II.2.3. Frecvenţa şi regularitatea meselor ....................................................................................................................... 79

CAPITOLUL II.3
Cunoştinţe, atitudini şi practici parentale privind sănătatea copilului..................................................................... 80
II.3.1. Aprecierea stării de sănătate a copilului................................................................................................................ 80
II.3.1.1 Atitudini şi practici în situaţii de boală ......................................................................................................... 80
II.3.1.2. Administrarea de tratamente din iniţiativa părinţilor .................................................................................... 81
II.3.1.3. Frecvenţa îmbolnăvirilor copilului................................................................................................................ 82
II.3.2 Prevenirea îmbolnăvirilor ....................................................................................................................................... 82
II.3.2. 1. Imunizarea ................................................................................................................................................ 82
II.3.2.2. Practici de igienă alimentară ...................................................................................................................... 83
II. 3.3. Sursele de informaţii utilizate de părinţi referitor la sănătatea copilului ............................................................... 83

8
CAPITOLUL II.4
Cunoştinţe, atitudini şi practici ale părinţilor privind igiena copilului ..................................................................... 85
II.4.1. Formarea deprinderilor de igienă .......................................................................................................................... 85
II.4.2. Cunoştinţe privind igiena intimă a copilului ........................................................................................................... 86
II.4.3. Igiena corporală a copiilor .................................................................................................................................... 86
II.4.4. Siguranţa apei consumate de copii ....................................................................................................................... 87

CAPITOLUL II.5
Dezvoltarea fizică şi psihică a copilului...................................................................................................................... 89
II.5.1. Aprecierea dezvoltării fizice a copilului.................................................................................................................. 89
II.5.2. Aprecierea dezvoltării psihice a copilului............................................................................................................... 90

CAPITOLUL II.6
Elemente de ecologie socială a familiei...................................................................................................................... 93
II.6.1. Certurile între părinţi.............................................................................................................................................. 93
II.6.2. Disciplinarea copilului............................................................................................................................................ 95
II.6.2.1. Pedepsele .............................................................................................................................................. 95
II.6.2.2. Tipuri de pedepse aplicate de părinţi copiilor .......................................................................................... 95
II.6.2.3. Cine aplică pedepsele, cine are autoritate în faţa copilului ..................................................................... 97
II.6.3. Susţinerea acţiunilor pozitive ale copilului prin laudă şi încurajare........................................................................ 98
II.6.4. Implicarea părinţilor în alegerea prietenilor copiilor lor ......................................................................................... 99

CAPITOLUL II.7
Tradiţii şi obiceiuri în creşterea şi educaţia copilului.............................................................................................. 102
II.7.1. Importanţa tradiţiilor în creşterea copiilor ........................................................................................................... 102
II.7.2. Practici parentale tradiţionale.............................................................................................................................. 103
II.7.2.1 Înfăşatul ................................................................................................................................................. 103
II.7.2.2 Purtatul căciuliţei sau al căciuliţelor în casă .......................................................................................... 105

CAPITOLUL II.8
Jocul ............................................................................................................................................................................ 107
II.8.1. Importanţa jocului în dezvoltarea copilului .......................................................................................................... 107
II.8.2. Cum se joacă copiii şi cu cine ............................................................................................................................. 108
II.8.3. Frecvenţa şi modul în care se joacă părinţii cu copilul ....................................................................................... 110
II.8.4. Ce tipuri de jucării preferă să cumpere părinţii fetelor şi băieţilor ....................................................................... 111
II.8.5 Activităţile de timp liber încurajate de părinţi ....................................................................................................... 112

CAPITOLUL II.9
Informaţii şi analize specifice pe subgrupe de vârstă preşcolară .......................................................................... 115

A. Informaţii specifice vârstei 3-5 ani


II.9.1. Cunoştinţele părinţilor cu privire la conturarea personalităţii copilului ................................................................ 117
II.9.2. Cunoştinţe atitudini şi practici privind jocul ......................................................................................................... 119
II.9.3. Formarea deprinderilor la copilul în vârstă de 3-5 ani ........................................................................................ 121
II.9.4. Grija faţă de siguranţa copilului .......................................................................................................................... 122
II.9.5. Educaţia copilului preşcolar în vârstă de 3-5 ani ................................................................................................ 122
II.9.6. Implicarea copilului preşcolar mic în activităţi casnice (de gospodărie) ............................................................. 124
II.9.7. Cunoştinţe, atitudini şi practici ale părinţilor având copii de 3-5 ani în probleme de gen ................................... 125
II.9.8. Cunoştinţele părinţilor referitor la dezvoltarea copilului ...................................................................................... 126

B. Informaţii specifice copilului preşcolar în vârsta de 6-7 ani


II.9.9. Importanţa acordată de părinţi studiilor pentru copilul lor ................................................................................... 128
II.9.10. Pregătirea copilului pentru şcoală în familie...................................................................................................... 130
II.9.11. Comunicarea între copil şi părinţi ..................................................................................................................... 136
II.9.12. Implicarea copilului în activităţile casnice.......................................................................................................... 138
II.9.13. Opiniile părinţilor în funcţie de sexul copilului ................................................................................................... 139
II.9.14. Opiniile părinţilor cu privire la dezvoltarea copilului, educaţie şi rezultate şcolare ........................................... 141
9
CAPITOLUL II.10
Participarea tatălui la îngrijirea şi educaţia copilului preşcolar ............................................................................. 144
II.10.1 Implicarea tatălui în activităţile de îngrijire şi educare a copilului ...................................................................... 144

CAPITOLUL II.11
Influenţa diferenţelor de gen asupra cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor parentale ale părinţilor cu copii
preşcolari 3- 7 ani ....................................................................................................................................................... 149
II.11.1. Cunoştinţe şi atitudini ale părinţilor referitoare la nevoile copilului .................................................................... 149
II.11.2. Atitudini şi practici ale părinţilor în legătură cu pedepsele diferenţiate în funcţie de gen .................................. 150
II.11.3. Modalităţile în care părinţii explică copiilor diferenţele de gen ......................................................................... 150
II.11.4. Atitudini ale părinţilor referitoare la comportamentele copiilor, în funcţie de gen ............................................. 151

CONCLUZII................................................................................................................................................................... 154
RECOMANDĂRI........................................................................................................................................................... 158

ANEXE ......................................................................................................................................................................... 163

10
INTRODUCERE

Este pentru prima oară în România când se efectuează un studiu, pe eşantion reprezentativ la nivel naţional, cu
referire la competenţe parentale - ce privesc cunoştinţe, atitudini şi practici sau modele de creştere/îngrijire şi educare a
copiilor în familie.
Studiul s-a focalizat pe segmentul de părinţi care au copii sub 8 ani, din cele două medii de reşedinţă: urban şi rural.
Acest accent are în vedere importanţa primei copilării pentru evoluţia individului, a primilor 3 ani în care se
realizează structurile de bază ale dezvoltării psihologice ale copilului, precum şi perioada pre-şcolară, ca perioadă de
pregătire pentru integrarea socială şi şcolară a copilului.
Omul are copilăria cea mai lungă. Această prelungire a copilăriei este de fapt legată de treapta de evoluţie.
Judecată în această lumină, ea este etapa vieţii în care la moştenirea biologică, transmisă prin gene, se adaugă
moştenirea culturală transmisă prin societate cu ajutorul limbajului.
Limbajul este utilizat ca instrument al controlului social în grade diferite. În unele familii el are o pondere redusă,
fiind preferat controlul concretizat în forme lingvistice imperativ-categorice.
În familiile orientate spre persoane, controlul social se bazează în principal pe opţiuni personale, discursul
parental prezentând copilului un număr oarecare de alternative cu motivaţiile şi consecinţele lor posibile. Astfel, prin
varianta ligvistică utilizată în cursul socializării primare, familia orientează copiii către tipuri diferite de raporturi sociale.
Educaţia este activitatea de facilitare a adaptării la toate condiţiile de mediu, deci la mediul total, cultural, ştiinţific,
tehnic, artistic etc. Părintele se poate considera justificat în comportamentul său în care cere copilului să fie total supus
adultului. Dar trebuie subliniat că „dreptul celui mai tare” este un drept primitiv, în plan evolutiv, încă incipient. Copilul
este astfel lipsit de spaţiul de joc, alegere, exerciţiul opţiunii libere. În sine, constrângerea nu este morală. De când
începe să îşi dea seama de situaţia lui de subordonare copilul nu mai vrea să o accepte.
Ianosi (Vârstele Omului, Editura Trei, Bucureşti, 1998) afirma că „două atitudini sunt periculoase în viaţă:
sentimentul superiorităţii şi al aroganţei (copilul minune, geniul) ca şi al inferiorităţii şi insuficienţei (copilul permanent
certat, mustrat)”. Arta educaţiei copilului constă în a nu impune, ci a lăsa copilul să creadă că el consimte la cerinţele
culturii, ca şi cum ar fi de bună voie. O altă atitudine nocivă faţă de copil este minciuna, dacă îţi minţi copilul te va minţi şi
el. Copilul luptă pe ascuns împotriva constrângerilor educaţiei. Arta educaţiei constă în educarea copilului prin dragoste
şi cu dragoste, fără ca dragostea însăşi să impună constrângeri.
Pentru a evolua ca primii educatori ai copiilor lor, părinţii au nevoie de informaţii pertinente. Informaţiile necesare
părinţilor sunt în domeniile sănătăţii, nutriţiei, creşterii şi dezvoltării intelectuale şi emoţionale a copilului, integrării
sociale, pregătirii pentru şcoală etc.
Datele obţinute în urma acestui studiu vor fi folosite în fundamentarea unor programe destinate părinţilor dar mai
ales a strategiilor privind educaţia timpurie, programe ce vor fi întocmite de foruri guvernamentale şi neguvernamentale
în vederea reorganizării şi diversificării serviciilor din domeniul educaţiei, protecţiei şi sănătăţii, precum şi o mai bună
informare a părinţilor şi specialiştilor care lucrează cu copii, cu privire la aspecte specifice ale dezvoltării timpurii a
copilului.
Studiul îşi propune să prezinte o serie de concluzii şi propuneri care să conducă la valorizarea copilului şi
copilăriei în societatea românească, în care mai persistă prejudecăţi precum „copii mici griji mici, copii mari griji mari”.
Ştiinţa însă a dovedit că neglijarea nevoilor afective şi cognitive din prima copilărie duc la destructurări grave,
care cu toată plasticitatea extraordinară a creierului uman lasă sechele pe viaţă (Megan Gunnar 1998).
În decursul istoriei, când naşterile erau, în cea mai mare parte, necontrolate şi când multe femei mureau la
naştere, a fi părinte precum şi obligaţiile parentale nu erau asimilate cu experienţele pozitive. Mortalitatea infantilă era
foarte ridicată şi obişnuită. Mai puţin de jumătate din copii născuţi supravieţuiau până la vârsta de 5 ani şi un sfert din
cealaltă jumătate mureau până la vârsta de 10 ani. Speranţa de viaţă era 30 de ani şi copiii erau forţaţi să între într-o
viaţă prematură de adult în jurul vârstei de 7 – 9 ani.
În contrast cu această realitate, a evului mediu, la începuturile sec XVI şi apoi XVII, Erasmus (1466-1536),
Comenius (1592 – 1670), John Locke (1632 – 1704) au scris tratate importante rămase în istoria filozofiei şi a
pedagogiei prin care condamnau violenţa şi teroarea exercitată asupra copiilor în procesul educaţional şi promovau
metode adaptate care să respecte copilul.
Francoise Dolto face o analiză inedită asupra evoluţiei poziţiei copilului în societate şi a modului în care era
perceput copilul nu numai de familie dar şi de anturajul acesteia, analizând evoluţia imaginii copilului în pictura de la cea
pre-renascentistă şi până în secolul XX. Copilul, îmbrăcat ca „un adult mic” era privit mai degrabă ca un obiect, o
posesie a familiei şi nu ca o persoană independentă. Târziu, spre secolul al XVIII-lea, pictura a început să respecte
proporţiile corpului copilului specifice vârstei şi a început să prezinte într-un mod diferit fetele şi băieţii, „îmbrăcându-i” în
haine adecvate sexului şi vârstei. („La cause des enfants”, Paris, 1985)

11
Dar schimbarea esenţială pentru recunoaşterea drepturilor copilului în plan internaţional a făcut-o Jean-Jacques
Rouseau prin romanul, controversat în acea vreme, „Emil”. În această scriere Rouseau înfăţişează copilăria ca o existenţă
pură, ce merită să fie preţuită şi a cărei potenţial de fericire şi de joacă să fie susţinut. J.J.Rouseau a mers mai departe şi a
fost printre primii care a introdus diferite reforme în abordarea copilului şi a educaţiei ca pe un drept al acestuia.
În timpul sec. XIX programe sociale au început să remedieze situaţia copilului, dar o schimbare totală nu s-a
petrecut decât în sec. XX dominat de preocupări sociale în preajma Primului Război Mondial. În jurul anului 1920,
interesul pentru psihologie aduce o revizuire a atitudinii faţă de copii şi dezvoltarea lor. Cultul copilului şi copilăriei devine
dominant în societate şi educaţia copilului este tendinţa secolului, deprinderile parentale încep să fie deosebit de
importante şi apreciate. Asistăm totodată şi la apariţia unor tendinţe contradictorii, mai ales în ţările din vestul Europei:
poziţia copilului în familie devine „atotputernică”; ajungem la perioada „copilului–rege” („l’enfant-roi”) care, aduce şi ea
prejudicii importante echilibrului familial şi relaţiei corecte părinte-copil.
În România, copilul şi copilăria au parcurs, istoriceşte, aceleaşi tendinţe ca şi cele menţionate mai sus, cu o
defazare a ritmului de parcurgere a traiectoriei, determinat de două cauze importante: izolarea intelectuală, culturală şi
socială în care a fost obligată să trăiască România (în facto familia românească) în anii comunismului, proliferarea
gândirii comuniste care promova identitatea copilului ca „aparţinând societăţii”, depersonalizarea familiei şi eforturile de a
rupe copilul de familie pentru a putea fi, astfel, mai bine inoculat de ideologia comunistă şi, în al doilea rând, de
renunţarea mai lentă la unele tradiţii în familie şi societate. Aşa cum se va vedea şi din studiul de faţă, în familia
românească tradiţiile sunt încă puternic înrădăcinate, îndeosebi în familia din mediul rural, fapt care nu are neapărat o
conotaţie negativă, atât timp cât ea promovează valorile pozitive ale relaţiei părinte – copil.
În România zilelor noastre este pregnantă nevoia părinţilor de a avea cunoştinţe adecvate despre îngrijirea
copilului şi despre copilărie şi de a identifica canalele optime de informare. Pe lângă progrese incontestabile în gândirea
despre copil şi copilărie marcate în principal de semnarea şi susţinerea aplicării Convenţiei ONU pentru Drepturile
Copilului, mai sunt încă aspecte ce îngrijorează, remarcate de studiile efectuate în cursul ultimilor ani (Mortalitate
infantilă a copiilor sub 5 ani; Cauzele abandonării copiilor în maternităţi şi spitale de pediatrie; Sănătatea reproducerii în
România; Educaţia timpurie în creşe).
Informarea şi educarea părinţilor este necesară pentru ca toţi copiii să se bucure de îngrjiri corecte pentru sănătate
şi supravieţuire, pentru o nutriţie adecvată nivelului de dezvoltare fiziologică şi psiho-logică, pentru evoluţia proceselor
intelectuale şi afectiv emoţionale care să conducă la formarea unei persoane autonome.
Toţi copiii au nevoia şi dreptul de a fi îngrijiţi şi crescuţi de părinţii lor într-o manieră competentă.
Competenţele parentale sunt vizibile în cunoştinţele şi practicile alăptării, nutriţiei şi alimentaţiei, sănătăţii şi
igienei, îngrijirii psihosociale care să susţină atenţia faţă de copil, afecţiunea şi implicarea părinţilor pentru prevenirea
abuzului şi neglijării copilului şi a discriminării de gen.
Datele obţinute în acest studiu vor contribui la schimbarea vechilor mentalităţi şi la dezvoltarea unor bune practici
de îngrijire şi educare a copilului, adecvate nevoilor lui de dezvoltare. De asemenea studiul oferă informaţii clare despre
specificul competenţelor parentale ale părinţilor din România.

Scopul studiului
Scopul studiului este acela de a realiza o analiză complexă a competenţelor/abilităţilor parentale, de a stabili
nevoile de informare ale părinţilor şi de a oferi decidenţilor informaţii bazate pe date ştiinţifice, în vederea elaborării de
politici şi strategii educaţionale destinate părinţilor, în favoarea dezvoltării potenţialului copiilor din grupurile ţintă.

Obiectivul general
Obţinerea unor date cu referire la competenţele şi practicile parentale la familiile care au copii sub 8 ani în
România; înţelegerea practicilor, modelelor, credinţelor şi valorilor care definesc (sau prin care se definesc) coordonatele
copilăriei în perioadele de vârstă: 0-1 an, 1-3 ani, 3-6 ani, 6-7 ani; evaluarea unor aspecte de gen care orientează
practicile parentale de educaţie/socializare.

Obiective specifice
 Identificarea unor caracteristici demografice şi socio-economice ale familiilor care au copii din grupul ţintă.
 Evaluarea unor practici de nutriţie şi de igienă generală la copiii de vârstă mică;
 Identificarea asumării diferitelor sarcini de către mame şi taţi cu referire la îngrijirea şi educarea cotidiană a
copilului;
 Identificarea participării taţilor la creşterea şi educarea copiilor la diferite vârste;

12
 Evaluarea cunoştinţelor atitudinilor şi practicilor părinţilor cu referire la importanţa jocului în dezvoltarea
copilului la toate vârstele;
 Evaluarea unor comportamente de ecologie socială la familiile copiilor sub 7 ani;
 Identificarea caracteristicilor mediului în care creşte copilul sub aspectul dotărilor, igienei şi siguranţei;
 Identificarea unor modele comportamentale de gestionare a crizelor în relaţia dintre părinţi şi copii la diferite vârste;
 Evaluarea cunoştinţelor şi atitudinilor părinţilor care influenţează procesul de socializare (diferenţiată) al
fetelor şi al băieţilor de la vârstă mică.

13
METODOLOGIE

Volumul eşantionului
Studiul s-a realizat pe 4 eşantioane reprezentative pe ţară, estimate la 494 pentru copii 0-1 an, 549 la 1-3 ani,
817 la 3-5 ani şi 771 la 6-7 ani. La calculul mărimii eşantioanelor s-a utilizat metodologia OMS (Adequacy of sample size
în health studies).

Tipul eşantionului: stratificat, probabilistic, stadial-4; selecţia finală a unităţilor fiind clusterul de copii având
vârsta între 0-1, 1-3 ani, 3-5 şi 6-7 ani.

Criteriul de stratificare: cele 8 regiuni de dezvoltare ale României şi mediul rezidenţial urban, rural.

Definirea grupurilor ţintă intrate în studiu:


1. grupul definit « 0-1 an » cuprinde copiii de la naştere până la vârsta de 11 luni şi 29 de zile;
2. grupul definit « 1-3 ani » cuprinde copiii în intervalul de vârstă 1 an - 2 ani 11 luni şi 29 de zile;
3. grupul definit « 3-5 » ani cuprinde copiii în intervalul de vârstă 3 ani - 5 ani 11 luni şi 29 de zile;
4. grupul definit « 6-7 ani » cuprinde copiii în intervalul de vârstă 6 ani -7 ani 11 luni şi 29 de zile.

Selecţia unităţilor pentru eşantion:


Selecţia a fost concepută astfel încât să se obţină un eşantion reprezentativ pentru copiii din România, având vârsta
cuprinsă între 0-1, 1-3, 3-5 şi 6-7 ani. Eşantioanele sunt probabilistice până la nivelul clusterului. Într-o primă fază s-a
identificat populaţia ţintă, stratificată pe cele două medii urban rural, pe baza datelor din Anuarul statistic din 2003. Copiii din
fiecare mediu au fost distribuiţi în cele 8 regiuni de dezvoltare a României. Din fiecare regiune s-a ales aleatoriu un judeţ.
Din fiecare judeţ selectat s-au extras două localităţi urbane (dintre care una reprezintă oraşul capitală de judeţ iar cealaltă a
fost extrasă aleatoriu) şi 3 localităţi rurale, alese de asemenea aleatoriu.
În mediul urban, din fiecare localitate s-au extras 2 clustere, în cazul nostru străzi. Toate familiile aflate pe străzile
extrase au fost vizitate pentru identificarea acelor familii care au în componenţa lor copii din grupurile noastre ţintă. Din
fiecare familie a fost luat în studiu doar un singur copil aparţinând aceluiaşi segment de vârstă din studiu. Intervievarea
părinţilor s-a făcut la domiciliul acestora.
Eşantionul pe baza căruia sunt prezentate rezultatele şi analizele în acest raport a fost obţinut în activitatea de
teren, fără a se face ponderarea valorilor. De aceea, el este reprezentativ la nivel de ţară.

Reprezentativitatea:
Eşantionul este reprezentativ pentru populaţia de 0-1, 1-3, 3-5, 6-7 ani a României pentru un nivel de încredere
de 95% şi o eroare de eşantionare de +/-6,23,+/-5,92, +/- 4,85, +/-4,99.

Sursa datelor:
1. Au fost realizate anchete/interviuri cu mamele şi taţii copiilor intraţi în eşantion, în mod excepţional şi cu alte
persoane care aveau grijă de copil zi de zi şi cunoşteau istoria îngrijirilor de care a beneficiat copilul. Anchetele s-au
realizat la domiciliul copiilor.
2. S-au realizat focus-grupuri cu părinţi, profesionişti de la creşe şi grădiniţe, inspectori şcolari şi responsabili de
la nivelul comunităţilor locale (primari, medici, cadre didactice).

Instrumentele
Pentru consemnarea datelor furnizate de persoanele menţionate mai sus au fost utilizate chestionare (anexa) şi
respectiv ghiduri de focus grup.
Chestionarul utilizat în ancheta cu părinţii a avut ca punct de pornire un instrument similar aplicat în Turkmenistan
în 20031. Acest chestionar a fost dezvoltat şi adaptat obiectivelor prezentului studiu.

Întrebările din chestionar au acoperit următoarele arii tematice:


1.Date demografice – numărul membrilor de familie, vârsta, educaţia, ocupaţia, sursa veniturilor etc.
2. Sănătatea şi practicile privind sănătatea copiilor
3. Nutriţia - alăptarea şi practici privind nutriţia copiilor

1 Studiul din Turkmenistan s-a realizat într-o singură zonă geografică pe eşantion de 196 persoane, şi s-a focalizat pe o arie tematică

mai restransă.
14
4. Sănătate şi igienă
5. Tradiţii privind creşterea şi socializarea copiilor
6.Aspecte cognitive – dezvoltarea socială şi psihologică a copiilor, stimularea, interacţiunea, jocul.
7.Evaluarea mediului înconjurător – utilităţi şi facilitate domestice, cărţi, jucării, siguranţa.
8.Ecologie socială – responsabilităţi familiale, conflicte din perspectiva de gen.

Ghidurile de focus grup au fost axate cu deosebire pe aspecte de gen în îngrijire, educaţie şi socializarea copiilor.
Toate instrumentele de colectarea datelor au fost pretestate în mai multe rânduri, până la versiunea finală.

Culegerea datelor
Culegerea datelor a fost realizată de echipe formate din două persoane. Selecţia personalului pentru culegerea
datelor s-a realizat după profesie (asistent social, psiholog, sociolog etc) şi experienţa relevantă, pricepere şi interes faţă
de tema proiectului.
Înainte de realizarea activităţii de culegere a datelor, echipele au fost instruite specific timp de două zile. Instruirea a
urmărit înţelegerea filosofiei proiectului, deprinderea tehnicii interviului cu mamele copiilor din grupul ţintă.
Activitatea de culegere a datelor a fost supervizată de membrii grupului tehnic.
Culegerea datelor cantitative şi calitative s-a realizat în perioada iunie - septembrie 2005.

Prelucrarea datelor
Datele au fost prelucrate cu programul SPSS.

Prezentarea datelor
Rezultatele sunt prezentate pe două secţiuni:
Secţiunea I este specifică copiilor din segmentele de vârstă 0 – 1 an şi 1 – 3 ani. Sunt prezentate cunoştinţele,
atitudinile şi practicile de îngrijire şi educare ale părinţilor faţă de copiii din aceste segmente de vârstă.
Secţiunea II prezintă sub aceleaşi coordonate segmentele de vârstă 3 - 5 şi 6 - 7 ani.
Menţionăm că cele două secţiuni abordează unitar dar şi specific competenţele parentale în raport cu copiii din
segmentele de vârstă vizate în studiu.
Aspectele specifice din secţiunea I se referă la sarcină, alăptare şi diversificarea alimentaţiei şi cunoştinţe despre
dezvoltarea fizică şi psihică a copilului.
Aspectele specifice din secţiunea II privesc educaţia copiilor, dezvoltarea personalităţii copilului, disciplinarea
copilului, pregătirea copilului preşcolar pentru integrare şcolară, aşteptările părinţilor referitor la studiile copilului,
activităţile extraşcolare, elemente specifice de gen şi participarea taţilor la educaţia copilului.

15
REZULTATE

Secţiunea I

CUNOŞTINŢE, ATITUDINI ŞI PRACTICI PARENTALE


PE INTERVALUL DE VÂRSTĂ DE LA NAŞTERE PÂNĂ LA 3 ANI
SECŢIUNEA I

CAPITOLUL I.1

Date demografice

Caracteristici ale părinţilor/ familiilor /gospodăriilor din care provin copiii din grupa de vârstă 0-3 ani

I.1.1 Dimensiunea familiilor

Figurile nr. 1 a şi b conţin informaţii despre numărul de persoane din care se compun familiile copiilor din grupurile
ţintă. La grupul 0-1 an, cele mai multe familii se compun din trei persoane (43,2%) în timp ce la grupul 1-3 ani, cele mai
multe se compun din patru persoane (39,2%), urmate strâns de familiile cu trei persoane (37,5%). Mediul de rezidenţă
urban şi rural influenţează valoarea acestui indicator. Astfel, dacă în mediul urban, atât la 0-1 an, cât şi la 1-3 ani predomină
familia cu 3 persoane (55,3 şi 45,3%), în mediul rural predomină familia cu 4 persoane (34%). De asemenea, ponderea
familiilor cu peste 4 persoane este cu 25% până la 50% mai mare în mediul rural faţă de mediul urban (Figura 2).
Din informaţiile culese s-a constatat că într-o pondere de cel puţin 90% dimensiunea familiei este dată de
existenţa copiilor şi mai puţin de prezenţa unor membrii ai familiei lărgite precum bunici sau alte rude (datele nu sunt
prezentate). Aşadar, în România, predomină familia nucleară şi este mai puţin frecventă familia multigeneraţională.

19
I.1.2 Tipul familiei

Din tabelul nr.1 rezultă că cel puţin 94% dintre copiii din ambele grupuri trăiesc în familii biparentale, cu părinţii
căsătoriţi sau aflaţi în uniuni consensuale în momentul anchetei. Au fost considerate biparentale acele familii în care
erau prezenţi ambii părinţi incluzându-i şi aceia din care lipseau temporar din familie, fiind plecaţi la muncă în ţară sau
străinătate, se aflau în sanatoriu/detenţie însă erau menţinute în familie relaţiile cu aceştia. Familii monoparentale au
fost considerate acele familii care conţineau doar un singur părinte, acesta fiind celibatar, văduv, divorţat/separat de
celalalt părinte. Din datele studiului a reieşit că procentul familiilor monoparentale este mai mare la copiii din grupul de 0-
1 an, decât la cei de 1-3 ani. În raport cu mediul de rezidenţă, se constată variaţii mai mult sau mai puţin importante la
ambele grupuri. Ponderea familiilor monoparentale este egală sau mai mare în mediul rural decât în mediul urban.
Familia monoparentală, în România, se «dezvoltă» de regulă prin destructurarea familiei biparentale (formată iniţial din
ambii părinţi) şi mai puţin ca structură iniţială de părinte celibatar (niciodată căsătorit sau aflat în cuplu «nelegalizat»).
Astfel, doar 2% dintre părinţii intervievaţi au fost celibatari la momentul studiului (Tabelul 2). Pe de altă parte, familiile
la monoparentale conţin de regulă mama, deoarece tatăl este cel care pleacă sau părăseşte familia (Tabelul 3). Conform
datelor studiului nu am întâlnit mame care au plecat din familie, în sensul părăsirii familiei, spre deosebire de taţi unde
ponderea celor care au părăsit familia, «transformând» familia biparentală în monoparentală, a depăşit 8% la grupul 0-1
an şi 6% la grupul 1-3 ani (Tabelul 3). Datele obţinute cu privire la tipul de familie corespund cu cele existente în
statisticile oficiale ale României.

Tabelul nr.1: Distribuţia familiilor după tipul lor - pe medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Tipul familiei % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani
Biparentală 94 94.3 93.9 91.4 94 96.5
Monoparentală 5.2 4.8 5.2 6.9 5.2 3.2
Nu răspunde 0.8 0.9 0,9 1.7 0.8 0.3
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.1.3 Starea civilă a părinţilor

Aşa cum se constată din tabelul 2, există diferenţe privind starea civilă a părinţilor atât între cele două grupuri
intrate în studiu cât şi între mediul urban şi rural. Ponderea părinţilor căsătoriţi este mai mică din grupul 0-1 an faţă de
grupul 1-3 ani. Uniunile consensuale şi părinţii divorţaţi înregistrează ponderi mai crescute la grupa 0-1 an faţă de 1-3
ani în ambele medii de rezidenţă. Ponderea mică a celibatului (situată între 2 şi 1,3%) nu permite aprecieri cu referire la
structura după mediu sau compararea în timp a acestuia.

Tabelul nr. 2: Starea civilă a părinţilor pe medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Starea civilă a părinţilor % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Căsătoriţi 71.5 77.6 78.6 77.3 65.3 77.8
În uniune consensuală 22.5 16.7 15.3 14.1 28.7 18.7
Divorţaţi/separaţi 3 3.5 3.5 4.3 2.6 2.9
Văduv 0.2 - 0 - 0.4 -
Celibatari 2 1.3 1.7 2.6 2.2 0.3
Nu răspund 0.8 0.9 0.9 1.7 0.8 0.3
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549 (229) (234) (265) (315)

20
I.1.4 Prezenţa părinţilor în familie şi fenomenul migraţiei la muncă

În ultima vreme se constată că statutul civil al părinţilor nu este un garant al prezenţei acestora în familie alături
de copii deoarece, şi în familia românească, asistăm la fenomenul migraţiei (părinţilor) pentru muncă atât în interiorul
ţării cât şi în afara ei. Plecarea părinţilor la muncă face ca prezenţa lor efectivă în familie să fie doar de weekend, de
vacanţă sau chiar şi mai rară. Până în prezent, nu dispunem de date cu referire la amploarea acestui fenomen în
familiile din România şi la implicaţiile sale multiple asupra valorilor familiei şi educaţiei copiilor. Având în vedere acest
context, s-a considerat necesară introducerea în studiu şi a acestei probleme. În cazul mamelor, s-a constatat că
prevalenţa celor care lucrează în străinătate este de 0,2% la grupul de 0-1 an şi de 1,1% la 1-3 ani. Cea mai crescută
prevalenţă s-a înregistrat în mediul rural, la grupul 1-3 ani (1,95%). În cazul taţilor ponderea celor care lucrează în
străinătate este mult mai mare, 3,8% şi respectiv 4%. Ponderea cea mai mare a taţilor care pleacă la lucru în
străinătate(5,7%) provine de la grupul 0-1 an din mediul urban (Tabelul 4).

Tabelul nr. 3: Prezenţa mamei în familie-distribuţie procentuală pe medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Situaţia mamei în raport cu familie % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1an 1-3ani
Mama prezentă în familie 98.4 96.3 98.7 97.4 98.1 95.5
Mama plecată la lucru în străinătate 0.2 1.1 0 0 0.4 1.9
Mama plecată la lucru în altă localitate
1 1.5 0.9 1.8 1.1 1.3
şi vine mai rar decât săptămânal
Nu răspunde 0,4 1,1 0,4 0.4 0,4 1,3
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

Tabelul nr.4: Prezenţa tatălui în familie - distribuţie procentuală pe medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Situaţia tatălui în raport cu familia % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Tatăl prezent în familie 87.3 88.0 85.1 83.8 89.1 91.1
Tatăl lucrează în străinătate 3.8 4.0 5.7 3.8 2.2 4.2
Tatăl este internat într-un sanatoriu-
0.2 0 0.4 0 0 0
preventoriu
Tatăl lucrează într-o altă localitate şi
1 0,9 0.9 0 1,1 1,6
vine mai rar decât săptămânal
Tatăl este arestat/condamnat 0.6 0,7 0.4 1.7 0,8 0
A părăsit familia 5.5 4,9 6.6 8.2 4.5 2,5
A decedat 0.2 0 0 0 0.4 0
Altele 1.4 1,1 0.9 0,4 1.9 0,6
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

21
I.1.5 Vârsta părinţilor

Analizând distribuţiile de frecvenţă din tabelul 5 se constată că cele mai multe mame se încadrează în grupa de
vârstă 25-29 de ani, la ambele grupuri (35,7%).
Ponderea mamelor tinere din segmentul ≤ 24 ani este mai mare în mediul rural decât în urban la ambele grupuri
intrate în studiu. La celelalte grupe de vârstă distribuţiile sunt destul de aleatorii între urban şi rural, în ambele grupuri de
copii.
Aceste caracteristici ale structurii de vârstă se menţin şi în cazul taţilor (Tabelul 6). Se remarcă de asemenea
faptul că între vârsta mediană1 a mamelor şi taţilor se menţine un decalaj de până la 5 ani – taţii fiind cei cu mai mulţi
ani. Această diferenţă este o caracteristică constantă a modelului nupţial din România.

Tabelul nr. 5: Distribuţia de frecvenţă a mamelor pe grupe de vârstă şi medii de rezidenţă

Vârsta mamelor Total Urban Rural


% % % % % %
Ani 0-1an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
≤ 24 29.8 29.8 24.7 24.7 33.5 33.5
25 – 29 35.7 35.7 42.8 42.8 30.4 30.4
30 – 34 20.3 20.3 19.5 19.5 21.0 21.0
35 şi peste 13.5 13.5 12.1 12.1 14.5 14.5
Nu răspunde 0.7 0.7 0.9 0.9 0.6 0.6
100 100 100
Total 100 100 100
(541) (231) (310)

Tabelul nr. 6: Distribuţia de frecvenţă a taţilor pe grupe de vârstă şi medii de rezidenţă

Vârsta tatălui Total Urban Rural


% % % % % %
Ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
≤ 24 16.9 6.4 16.9 2.5 16.8 9.1
25 – 29 38.2 33.5 39.1 33.7 37.4 33.4
30 – 34 28.3 33.5 29.5 38.6 27.3 30.1
35 – 39 11.7 18.1 11.1 20.2 12.2 16.6
40 şi peste 4.9 7.9 3.4 4.5 6.3 10.1
Nu răspunde 0.6 0.5 0.7
100 100 100 100 100 100
Total
(445) (498) (207) (202) (238) (296)

I.1.6 Nivelul de instruire

Din datele prezentate în Figurile 3 şi 4 rezultă că există o similitudine foarte mare între nivelul de instrucţie al
mamelor şi taţilor. La toate treptele şcolare ponderile sunt foarte apropiate. Nivelul de şcolarizare cel mai frecvent întâlnit
este liceul (cel puţin 29%). Se constată diferenţe privind şcolarizarea mamelor şi a taţilor în funcţie de mediul de
rezidenţă. Astfel, nivelele mai înalte de şcolarizare, începând cu liceul, sunt caracteristice populaţiilor urbane. Ponderea
populaţiei cu şcolarizare, cel puţin liceală este semnificativ mai mare în mediul urban decât în rural, iar ponderea
populaţiei cu studii universitare este de trei ori mai mare în mediul urban decât rural, la toate categoriile studiate.

1
Mediana = valoare medie, care se situează în serii mai mari de valori, cu nivele apropiate, colectivităţi omogene;
mediana împarte o serie de valori în două jumătăţi egale. M=(N+1)/2 (P. Mureşan, Manual de satistică sanitară, 1980)
22
I.1.7 Etnia

Etnia a fost consemnată pe baza declaraţiilor respondenţilor. Pe ansamblu, între 71,3 şi 81% dintre părinţi s-au
declarat de etnie română, între 8 şi 16,5%, de etnie maghiară şi între 7,6 şi 9,65 de etnie romă. Această distribuţie
corespunde parţial cu datele din statisticile oficiale, deoarece etnicii maghiari şi romi sunt uşor supra-reprezentaţi în
acest studiu. Între etnia mamei şi a tatălui există o puternică homogamie, remarcabilă la fiecare etnie în parte, atât pe
ansamblu cât şi în urban şi rural (Tabelele 7 şi 8).
23
Tabelul nr. 7: Distribuţia după etnie şi medii de rezidenţă a mamelor

Total Urban Rural


Etnia declarată a mamei % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 na 1-3 ani
Română 73.9 75.4 77.6 81.0 70.6 71.3
Maghiară 10.2 13.3 8 9.1 12.2 16.5
Rromă 8.6 8 9.6 8.2 7.6 7.7
Alta 7.3 3.3 4.8 1.7 9.6 4.5
100 100 100 100 100 100
Total
(490) (541) (228) (231) (262) (310)

Tabelul nr. 8: Distribuţia după etnie şi medii de rezidenţă a taţilor

Etnia declarată a tatălui Total Urban Rural


(locuieşte în gospodărie) % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani
Română 75.1 79.1 80.2 87.1 70.6 73.6
Maghiară 10.6 12.9 8.2 8.4 12.6 15.9
Rromă 8.2 5.6 7.7 3.5 8.8 7.1
Alta 6.1 2.4 3.9 1.0 8.0 3.4
100 100 100 100 100 100
Total
(445) (498) (207) (202) (238) (296)

I.1.8 Ocupaţia părinţilor

În privinţa ocupaţiei se remarcă faptul că ponderea femeilor active economic se situează în jurul a 45%, iar a
taţilor depăşeşte 80%. De asemenea, există diferenţe importante între urban şi rural la acest indicator, în special la
mame. Astfel, ponderea femeilor active economic în urban este de aproximativ 60% la fiecare grup de vârstă în timp ce
în rural această pondere se situează sub valoarea de 30%. Atât la mame cât şi la taţi, în urban şi rural, statutul de
salariat predomină la distanţă orice alt statut ocupaţional aducător de venituri (Tabelele 9 şi 10).

Tabelul nr. 9: Distribuţia după statutul ocupaţional şi medii de rezidenţă a mamelor

Total Urban Rural


Ocupaţia mamei % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Salariat 42.3 40.9 60.5 58.0 26.3 28.1
Patron 1.2 0.4 0.9 0.0 1.5 0.6
Lucrător pe cont propriu 1.0 1.1 0.0 0.4 1.9 1.6
Lucrător ocazional 0.8 1.3 0.9 0.4 0.8 1.9
Şomeră 0.8 0.9 0.4 0.0 1.1 1.6
Casnică 47.3 50.1 33.3 36.4 59.5 60.3
Student 0.8 0.4 0.4 0.4 1.1 0.3
Fără ocupaţie 3.1 2.2 0.9 1.3 5.0 3
Alta 0.8 0.9 0.9 1.3 0.8 0.6
Nu răspunde 1.9 1.8 1.8 1.8 2 2
100 100 100 100 100 100
Total
(490) (541) (228) (231) 262) (3100

24
Tabelul nr. 10: Distribuţia după statutul ocupaţional şi medii de rezidenţă a taţilor

Total Urban Rural


Ocupaţia tatălui % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Salariat 61.7 59.9 77.5 77.1 47.9 48.0
Patron 1.8 2.2 1.9 2.5 1.6 2.0
Lucrător pe cont propriu 10.7 13.5 6.7 8.4 14.2 16.9
Lucrător ocazional 9.1 9.0 7.2 4.0 10.8 12.5
Şomer 1.5 3.0 1 3.0 2.1 3.0
Casnic 4.7 5.8 1.4 2.0 7.5 8.4
Student 0.7 0.2 0 0.0 1.3 0.3
Fără ocupaţie 6.7 3.0 2.4 1.5 10.4 4.1
Pensionar 1.1 1.0 0.5 0.0 1.6 1.7
Alta 1.3 1.0 1.4 0.5 1.3 1.4
Nu răspunde 0.7 1.4 0 1.0 1.3 1.7
100 100 100 100 100 100
Total
(449) (498) (209) (202) (240) (296)

I.1.9 Nivelul socio-economic al părinţilor

Pentru aprecierea stării socio-economice a familiilor, a fost creat un indicator socio-economic, distribuit pe 3
niveluri - scăzut, mediu, ridicat - pornind de la posesia unor bunuri precum: aragaz, frigider, maşină de spălat, televizor,
radio, telefon fix/telefon mobil, autoturism, locuinţă proprietate personală şi locuinţă secundară.
Nivelul socio-economic scăzut (posesia a cel mult 3 bunuri) caracterizează între 18,2 şi 19,9% dintre familii,
nivelul mediu (posesia a cel puţin 4 şi cel mult 6 bunuri), între 47,5 şi 49,3% dintre familii, iar nivelul socio-economic
ridicat (posesia a cel puţin 7 şi cel mult 9 bunuri) între 32,5 şi 32,6% din familii (Figura 5). Nivelul scăzut şi mediu este
dominant în mediul rural iar nivelul ridicat în mediul urban, dar numai la grupul 1-3 ani.
Menţionăm faptul că ponderea familiilor care nu posedă nici un bun se cifrează între 0,4 şi 6,5%. Familiile care nu
posedă nici un bun provin din mediul rural şi ating prevalenţa de cel puţin 5%. Mai puţin de 2% dintre familii deţin toate
bunurile enumerate în studiu (Tabelul 11).

Figura nr. 5: Nivelul socio-economic al familiilor

25
Tabelul nr. 11: Distribuţia familiilor după numărul de bunuri posedate şi medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Numărul bunurilor posedate % % % % % %
0-1an 1-3 ani 0-3 an 1-3 ani 0-3 an 1-3 ani
0 3.7 3.1 0.4 0.4 6.5 5.1
1 4.7 4.4 3.1 4.3 6.1 4.4
2 3.7 5.3 4.8 3.0 2.7 7.0
3 6.1 7.1 6.1 4.3 6.1 9.2
4 10.0 4.9 5.3 2.6 14.1 6.7
5 12.2 11.1 7.0 7.7 16.8 13.7
6 17.1 15.5 16.7 12.0 17.6 18.1
7 20.0 20.9 24.6 29 16.0 14.8
8 20.8 26.0 29.8 34.6 13.0 19.7
9 1.0 1.5 1.8 1.7 0.4 1.3
Nu răspunde 0.7 0.2 0.4 0.4 0.7 0.0
100 100 100 100 100 100
Total
(490) (549) (228) (234) (262) (315)

Concluzii

A. Caracteristici ale familiei


 Atât în mediul urban cât şi rural predomină familia nucleară. Cele mai multe familii din mediul urban sunt
compuse din 3 persoane iar cele din mediul rural din 4 persoane.
 Ponderea familiilor biparentale - în care sunt prezenţi ambii părinţi - este de 94%.
 Familiile monoparentale se dezvoltă prin destructurarea familiei biparentale. Ele conţin mamele şi copiii, taţii
fiind cei care părăsesc familia.
 Familia bazată pe căsătorie deţine o pondere de peste 70%. Atât coabitarea consensuală cât şi divorţurile
sunt prezente în ambele medii de rezidenţă.
 Familiile din mediul rural sunt mai sărace – în sensul posesiei unor bunuri - decât cele din mediul urban.

B. Caracteristici ale părinţilor


 Între vârsta mediană a mamelor şi a taţilor se înregistrează o diferenţă de 5 ani – taţii fiind mai vârstnici. Pe
ansamblu mamele din mediul rural sunt mai tinere decât cele din mediul urban. Această diferenţă este mai
puţin evidentă în cazul taţilor.
 Nivelul cel mai frecvent de instruire şcolară atât pentru mame cât şi pentru taţi este liceul. Pe ansamblu,
ponderea părinţiilor cu nivele de şcolarizare mai scăzute este mai mare în mediul rural decât în cel urban.
Ponderea părinţilor fără şcoală atinge cel puţin 6,5% în ambele medii.
 Pe ansamblu, în ambele medii predomină statutul ocupaţional de salariat, la distanţă foarte mare de alte
statute ocupaţionale aducătoare de venituri. Mai puţin de jumătate dintre mame sunt active economic - în
principal cele care îşi au rezidenţa în mediul urban. Ponderea taţilor activi economic este de aproape de două
ori mai mare decât a mamelor.

26
CAPITOLUL I.2

Nutriţia copilului

I.2.1 Aspecte generale privind alăptarea

Pentru evaluarea cunoştinţelor atitudinilor şi practicilor privind au fost adresate părinţilor o serie de întrebări cu
referire la alăptare şi diversificare.

Peste 97% dintre respondenţii din ambele grupuri consideră că alăptarea este un lucru esenţial pentru copil.
Diferenţele dintre mediul urban şi rural sunt neînsemnate la acest indicator.

Cu toate acestea, doar 90,9% din grupul copiilor 0-1 an şi 84,3% din grupul 1-3 ani au fost alăptaţi perioade
variabile de timp (Tabelul 12). Ponderea copiilor alăptaţi este mai mare în mediul urban faţă de rural la grupul 0-1 an şi
mai mică la grupul 1-3 ani.
8,1% şi respectiv 12,8% dintre copii nu au fost alăptaţi niciodată. Aceste date reflectă o uşoară îmbunătăţire a
indicatorului de alăptare în timp.

Tabelul nr. 12: Situaţia alăptării medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Copilul dumneavoastră a fost alăptat % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da 90.9 84.3 91.8 80.3 90.1 87.3
Nu 8.1 12.8 7.4 15.4 8.7 10.8
Nu ştiu .6 0.7 0.4 0.9 0.8 0.6
Nu răspunde 0.4 2.2 0.4 3.4 0.4 1.3
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.2.2 Alimentaţia exclusivă la sân în primele 6 luni de viaţă

OMS şi Unicef recomandă alăptarea ca unică modalitate de hrănire a copilului în primele 6 luni de viaţă.
Indicatorul alimentaţiei exclusive cu lapte matern ia în calcul numai copiii care în momentul studiului erau alimentaţi
exclusiv la sân şi aveau vârsta până la 6 luni. Conform acestei metodologii, în populaţia studiată, doar 49,5% dintre copii
erau alimentaţi exclusiv la sân, în primele 6 luni de viaţă. (total copii sub 6 luni = 234; total copii alimentaţi exclusiv la
sân în momentul efectuării studiului 116). Comparativ cu datele din Studiul sănătăţii Reproducerii 2004 această pondere
este de 3 ori mai mare mai mare. (Menţionăm doar acest studiu pentru comparaţii deoarece am utilizat aceeaşi
metodologie de calcul pentru indicatorii alăptării).

Durata medie a alimentaţiei copiilor exclusiv cu lapte matern a fost de 9,5 săptămâni, iar mediana de 8 săptămâni
(Tabelul 13). Se remarcă faptul că, în special la mediană, între urban şi rural se înregistrează diferenţe importante (de 4
săptămâni).

27
Tabelul nr. 13: Durata medie şi mediana alăptării la copii sub 6 luni alimentaţi exclusiv la sân pe medii de
rezidenţă

Medie Abatere Mediana


N
(săptămâni) standard (săptămâni)
Urban 10.36 63 5.51 12
Rural 8.80 61 5.77 8
Total 9.59 124 5.67 8

I.2.3 Alăptarea copiilor între 6 şi 9 luni

Copiii ar trebui să primească lapte matern şi după primele 6 luni (pe lângă alte alimente lichide şi solide).
Indicatorul internaţional se bazează numai pe copii cu vârsta cuprinsă între 6-9 luni. Dintre cei 149 de copii din această
grupă de vârstă, doar 57 de copii erau alăptaţi şi în continuare. Deci, procentual ei reprezintă 38,2%. Această pondere
este mai mică decât cea înregistrată în “Studiul sănătăţii reproducerii” (41%).

I.2.4 Durata alăptării copiilor din intervalul 0-1 an

Pe ansamblu, 59,5% dintre copiii sub 1 an erau alăptaţi în momentul studiului.


Durata medie a alăptării a fost de 23 de săptămâni iar mediana de 20 săptămâni. Altfel spus cel puţin jumătate
dintre copii au fost alăptaţi 4 luni, mediana fiind la 20 de săptămâni în urban şi de 24 în rural (Tabelul 14).

Tabelul nr. 14: Durata medie şi mediana alăptării pe medii

Medie Abatere Mediana


N
(săptămâni) standard (săptămâni)
Urban 22.54 208 12.65 20
Rural 23.36 238 13.59 24
Total 22.98 446 13.15 20

I.2.5 Alăptarea la cerere

Pentru stimularea şi menţinerea lactaţiei se recomandă alăptarea la cerere, adică ori de câte ori cere copilul, prin
plâns. După cum au declarat mamele, peste 84% dintre copii 0-1 an şi 81% dintre cei din grupul 1-3 ani au fost alăptaţi
la cerere. Ponderea copiilor alăptaţi la cerere este mai mare în mediul urban decât în mediul rural la grupa 0-1 an şi mai
mică la grupul 1-3 ani (Tabelul 15). IOMC şi UNICEF au investit mult, în ultimi 15 ani, pentru promovarea acestui model
şi situaţia continuă să se îmbunătăţească.

Tabelul nr. 15: Situaţia alăptării la cerere şi după orar - pe medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Cum îi daţi copilului sân? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
La cerere 84.2 81 88.1 78.3 80.8 82.9
După orar 12.2 16.6 8.6 19.1 15.5 14.9
Nu ştie 0.4 0.6 0 0.5 0.8 0.7
Altele 0 0.9 0 0.5 0 1.1
Nu-şi aminteşte/Nu răspunde 3.2 0.9 3.3 1.6 2.9 0.4
100 100 100 100 100 100
Total
(449) (463) (210 (188) (239) (275)

28
I.2.6 Tipul de lapte folosit în cazul copiilor care nu au fost alăptaţi niciodată

Pentru cazurile în care copiii nu au fost alăptaţi niciodată părinţii au fost întrebaţi ce lapte au folosit. Peste 86% şi
respectiv 76% dintre copii care nu au fost niciodată alăptaţi, au fost hrăniţi cu lapte formulă, pentru sugari, iar peste 33%
au primit şi lapte praf integral sau lapte de vacă (Tabelul 16).

Tabelul nr. 16: Tipul de lapte folosit pentru hrănirea copiilor care nu au fost niciodată alăptaţi pe medii de
rezidenţă

Total Urban Rural


Tipul de lapte folosit % % % % % %
N = 45 N = 86 N = 19 N = 46 N = 26 N = 40
0-1 1-3 ani 0-1 1-3 ani 0-1 1-3 ani
Lapte praf pentru sugari 86.7 76.7 89.5 91.3 84.6 60
Lapte praf integral 2.2 1.2 0 0 3.8 2.5
Lapte de vacă 31.1 30.2 36.8 21.7 26.9 40

I.2.7 Diversificarea – introducerea alimentelor solide/nesolide nelactate se face în continuare timpuriu. Vârsta
medie la diversificare a fost de 3,7 luni, apropiată valorilor înregistrate de studiile anterioare. Vârsta medie la
diversificare este mai mică în mediul rural decât în cel urban, fapt constatat şi în alte studii.

Tabelul nr. 17: Vârsta medie şi mediana la diversificare - pe medii de rezidenţă

Intervalul de
Eroarea încredere
Media Abaterea Mediana
Mediu N standard a pentru medie
(săptămâni) standard (săptămâni)
mediei (95%) -
săptămâni
Urban 15.18 121 9.77 0.89 (13.42, 16.94) 12
Rural 14.01 137 8.48 0.72 (12.57, 15.44) 12
Total 14.56 258 9.11 0.57 (13.44, 15,68) 12

Concluzii

 Părinţii consideră într-o proporţie de 97% că alăptarea este esenţială pentru creşterea şi dezvoltarea
copilului.
 Doar jumătate dintre copii au fost alăptaţi exclusiv la sân în primele 6 luni de viaţă.
 Durata mediană a alăptării la copiii sub un an a fost de 20 de săptămâni cu diferenţe importante în raport de
mediul de rezidenţă (20 de săptămâni în urban şi 24 în rural).
 Prevalenţa copiilor sub un an alăptaţi la cerere a fost de peste 84%, iar al celor între 1-3 ani 81%.
 Diversificarea se începe în continuare timpuriu. Pe ansamblu vârsta medie de diversificare la copilul sub un
an a fost de 3,7 luni, mai scăzută în mediul rural.
 O treime dintre copiii care nu au fost niciodată alăptaţi au fost hrăniţi de la început cu lapte praf integral sau
lapte de vacă.

29
CAPITOLUL I.3

Sănătatea copilului

I.3.1 Cunoştinţele, atitudinile şi practicile părinţilor privind sănătatea copilului au fost apreciate
printr-o serie de întrebări care privesc: evaluarea stării generale a sănătăţii copilului, comportamentele părinţilor în
situaţii de boală ale copilului, medicaţie şi tratamente aplicate copilului, imunizarea, sursele informaţiilor despre sănătate,
comportamentele femeii în timpul sarcinii, planificarea sarcinii.

I.3.1.1 Chestionarul a cuprins întrebări adresate părinţilor cu referire la starea de sănătate a copiilor. S-a
constatat că aproape toţi părinţii au putut să aprecieze starea de sănătate a copiilor lor (99,6%). Aprecierile părinţilor
s-au bazat deopotrivă pe cunoaşterea comună şi pe informaţii obţinute în urma evaluărilor profesioniştilor.

Un procent de 93,1 şi respectiv 62,8 dintre părinţi au declarat că au un copil sănătos, 5,5 şi respectiv 24,6 destul
de sănătos iar 1 şi respectiv 2,9 au afirmat că nu este sănătos copilul lor (Tabelul 18). Este de remarcat faptul că
ponderea copiilor pe care părinţii i-au inclus în alte categorii decât «sănătos» este de 3 până la 5 ori mai mare la grupa
1-3 ani, faţă de grupa 0-1 an, în ambele medii.

Tabelul nr. 18: Situaţia stării de sănătate a copiilor pe medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Starea de sănătate a copilului Sub 1 an 1 – 3 ani Sub 1 an 1 – 3 ani Sub 1 an 1 – 3 ani
% % % % % %
Sănătos 93.1 62.8 91.7 70.5 94.3 57.1
Destul de sănătos 5.5 24.6 7 23.9 4.2 25.1
Nu este sănătos 1 2.9 0.9 1.7 1.1 3.8
Nu ştiu/Nu răspunde 0.4 9.7 0.4 3.9 0.4 14
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.3.1.2 Atitudini şi practici în situaţii de boală


Pentru a cunoaşte atitudinile şi practicile părinţilor în situaţii de îmbolnăvire a copiilor părinţii au fost întrebaţi când
apelează la medic şi în ce măsură administrează tratamente copilului fără consultarea medicului.
Pe ansamblu, 85% dintre părinţi apelează un medic în caz de febră şi 68,7% în caz de tuse. Pentru alte semne
sau simptome de boală apelarea la medic este mult mai puţin frecventă şi nu există diferenţe între urban şi rural pentru
acest indicator. (Figura 6).

30
Figura nr. 6: Situaţii în care părinţii apelează la medic

I.3.1.3 Referitor la administrarea de tratamente între 11,4% şi 15,5% dintre părinţii care au copii sub un an şi 19,7%
şi 29% dintre părinţii copiilor cu vârsta între 1-3 ani, afirmă ferm că administrează tratamente copilului din proprie
iniţiativă, fără să consulte un medic, atât în mediul urban cât şi în cel rural (Figura 7). Această pondere ar fi şi mai mare
dacă am lua în considerare şi răspunsurile de tip «uneori», referitor la administrarea de tratamente. Tratamentele
administrate au fost de tipul: siropurilor medicinale (33.6%), a supozitoarelor pentru temperatură (47.4%), analgeticelor
(21.6%), a antibioticelor injectabile (1.7%), a vitaminelor (3.4%), ceaiurilor (12.1%), antibioticelor orale(0.9%).

Figura nr.7: Utilizarea de tratamente fără recomandare medicală

31
I.3.2 Cunoştinţele, atitudinile şi practicile părinţilor privind prevenirea îmbolnăvirilor a avut în
vedere imunizarea şi sursele de unde părinţii obţin informaţii.

I.3.2.1 Imunizarea

Referitor la imunizare, ca modalitate de prevenire a unor îmbolnăviri grave, părinţii au fost întrebaţi dacă cunosc
scopul pentru care sunt vaccinaţi copiii. Doar 83,2% şi respectiv 84,2% dintre repondenţi au indicat corect scopul lor
(împotriva unor boli, prevenire, imunizări). Ponderea părinţilor care nu cunoşteau scopul vaccinurilor este sensibil mai
mare în mediul rural decât în mediul urban (Tabelul 19). Majoritatea dintre aceştia au confundat diferite vaccinuri cu
produse de fier, vitamine sau anumite tratamente specifice.

Tabelul nr. 19: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cunoaşteţi scopul vaccinurilor?”

Total Urban Rural


Cunoaşteţi scopul vaccinurilor? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da 83.2 84,2 90 93,6 77.4 77,2
Nu 6.5 6,6 3.9 3 8.6 9,2
Nu ştie 9.7 9,1 5.7 3,4 13.2 13,3
Nu răspunde 0.6 0,1 0.4 0 0.8 0,3
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.3.2.2 Surse de informaţii la care apelează părinţii pentru asigurarea sănătăţii copilului

Între sursele de informaţii citate de părinţi, medicii sunt cel mai bine reprezentaţi atât în urban cât şi în rural
(93% şi respectiv 87,9%).
Mass-media ocupă, de asemenea, un loc important între sursele de informare (27,1 şi respectiv 43,1%).
Merită consemnat faptul că bunicii sunt citaţi de părinţi într-o pondere relativ mare în ambele medii, (21,4% în
urban şi 29,1% în rural), ca fiind sursă importantă de informaţii pentru sănătatea copilului (Figura 8).

Figura nr. 8: Surse de obţinere a informaţiei referitoare la sănătatea copilului

32
I.3.3 Comportamentele femeii în timpul sarcinii

Comportamentul mamei în timpul sarcinii are incontestabile influenţe asupra sănătăţii copilului.
Mamele au menţionat într-o proporţie de 50,2% în urban şi în 32,1% în rural că şi-au schimbat stilul de viaţă.
Aceste schimbări au vizat în special în alimentaţia, creşterea numărului de ore de somn şi renunţarea la fumat 13%
(Figura 9).

Figura nr. 9: Obiceiuri şi comportamente schimbate în timpul sarcinii

I.3.3.1 Mamele au declarat că au obţinut informaţii privind sarcina, în cea mai mare parte, de la cadre medicale
(medic de familie, alt medic, asistentă medicală). Asistentul medical comunitar şi mediatorul sanitar este menţionat ca
sursă de informaţie într-o măsură deosebit de redusă. (Tabelul 20).

Tabelul nr. 20: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cine v-a transmis informaţii cu privire la sarcină?”

Cine v-a transmis informaţii cu Total Urban Rural


privire la sarcină? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 494 cazuri N = 229 cazuri N = 265
Un membru al familiei 171 34.6 72 31.4 99 37.4
Un prieten 46 9.3 20 8.7 26 9.8
Medicul de familie 385 77.9 191 83.4 194 73.2
Alt medic 185 37.4 116 50.7 69 26
Asistenta medicală 97 19.6 48 21 49 18.5
Asistentul medical comunitar 17 3.4 2 0.9 15 5.7
Mediatorul sanitar 3 0.6 1 0.4 2 0.8

33
I.3.4 Planificarea sarcinii

O sarcină planificată semnifică faptul asumării rolului de părinte în cunoştinţă de cauză şi a unei pregătiri a
cuplului pentru a face faţă acestui rol, în totalitatea dimensiunii acestuia.

Este de remarcat că cel mult jumătate dintre părinţi au afirmat că şi-au planificat aducerea pe lume a copilului
(49,3% urban şi 51,7% rural). Este surprinzător că ruralul şi urbanul se comportă foarte asemănător în aceasta privinţă
(Tabelul 21). Menţionăm că planificarea sarcinii s-a investigat numai la mamele din grupa copiilor 0-1 an. O semnificaţie
a acestor date este cea a păstrării unui cadru tradiţional în „dorinţa de a avea copii, după cum ne dă Domnul” şi nivelul
limitat de adresare la serviciile specializate de planificare familială.

Tabelul nr. 21: Situaţia planificării sarcinii pe medii de rezidenţă

Sarcina cu acest copil a fost Total Urban Rural


planificată? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 210 42.5 101 44.1 109 41.1
Nu 250 50.6 113 49.3 137 51.7
Nu răspunde 34 6.9 15 6.6 19 7.2
Total 494 100 229 100 265 100

I.3.5 Interacţiunea mamă-copil în timpul alăptării

Creşterea şi dezvoltarea copilului este dependentă de calitatea interacţiunii între mamă şi copil. Această
interacţiune conferă copilului confort, siguranţă şi stabilitate care la rândul lor acţionează ca factor de creştere a
rezistenţei la îmbolnăviri şi garantare a unei stări bune de sănătate.
Alăptarea este nu numai cea mai bună hrană pentru bebeluş, dar este şi cea mai adecvată situaţie de interacţiune
între mamă şi copil. Reamintim că atunci când este la sân copilul are distanţa optimă de percepţie şi investigare vizuală a
figurii mamei. În timpul alăptării, în cele mai multe cazuri, bebeluşul este atins şi mângâiat de mamă şi stimularea tactilă ca
şi căldura trupului mamei au o importanţă deosebită în dezvoltarea cognitiv - emoţională a copilului (B.Brazelton 1985;–
D.Stern 1994). Mişcările de mângâiat şi dialogul cu bebeluşul în timpul alăptării sunt de cele mai multe ori necontrolate de
mamă. Ritmul mângâiatului este însă dictat de ritmul în care suge copilul (Daniel Stern 1994) în acest fel se construieşte o
relaţie specifică şi consistentă care contribuie la formarea sentimentului de siguranţă a copilului, absolut esenţial în
dezvoltarea lui. Carenţa afectivă se ştie că induce suferinţe grave copilului mic, de multe ori finalizate în exitus.
Pe ansamblu, procentul mamelor care au un comportament interactiv consistent cu copilul în timpul alăptării este
în jurul valorii de 90% (Figura 10).

34
Figura nr. 10: Comportamentul mamei în timpul alăptării

Comportamentele interactive sunt mai frecvente la mamele din mediul urban (Figura 11)

Figura nr. 11: Comportamentul mamei în timpul alăptării pe medii de rezidenţă

35
Concluzii:

Referitor la sănătatea copilului:


 Părinţii au ştiut să evalueze starea de sănătate a copiilor lor utilizând atât standarde cotidiene cât şi pe cele
ale profesioniştilor (personal medical). Proporţia copiilor sănătoşi la grupa 0-1 an este cu 30% mai mare
decât a celor din grupa 1-3 ani, indiferent de mediul de rezidenţă. Această diferenţă poate sugera ipoteza
unei aprecieri incorecte a sănătăţii copilului la vârstă mică şi mai puţin o deteriorare reală în timp a sănătăţii
copilului după primul an de viaţă.
 Febra şi tusea sunt simptomele care îi determină cel mai frecvent pe părinţi să apeleze la un medic, în
ambele medii de rezidenţă.
 Ponderea părinţilor care administrează tratamente copilului fără să consulte un medic este de 2 ori mai mare
la grupa 1-3 ani faţă de părinţii copiilor 0-1 an.
 17% dintre părinţi nu au cunoştinţe despre scopul vaccinurilor.
 Sursa cea mai des invocată de părinţi pentru informaţii legate de sănătatea copiilor este medicul (93% urban
şi 88% rural). Bunicii rămân în continuare o sursă des menţionată de părinţi - 21% în urban şi 29%.

Referitor la obiceiuri şi practici în timpul sarcinii:


 Mamele într-o proporţie de - 50% în urban şi 32% în rural au declarat că şi-au schimbat stilul de viaţă în
timpul sarcinii. Aceste schimbări privesc în principal dieta, durata somnului şi renunţarea la fumat. De
remarcat prezenţa fumatului înainte de sarcină în proporţie de peste 50% la viitoarele mame.
 Informaţiile despre sarcină şi sfaturi pentru comportamentul din timpul sarcinii a femeii sunt obţinute de la
cadre medicale în proporţie de 85%.
 Conştientizarea importanţei unui comportament interactiv cu propriul bebeluş este declarat numai de 90%
dintre mame.
 50% dintre mame nu au planificat sarcina, în proporţii aproape egale între urban şi rural.

36
CAPITOLUL I.4

Igiena copilului

În economia studiului cunoştinţele şi practicile de igienă s-au referit la: formarea deprinderilor de igienă la copii,
practici de igienă corporală şi alimentară. Tot în acest capitol au fost incluse datele obţinute despre calitatea apei
consumată de copil.

I.4.1 Formarea unor deprinderi de igienă la copii

Pe ansamblu, mai mult de 50% dintre părinţii care au copii sub un an şi 87% din cei care au copii în grupa 1-3 ani
au afirmat că sunt preocupaţi de formarea deprinderilor de igienă (Tabelul 22 A).
Părinţii din mediul rural sunt mai puţin preocupaţi de formarea acestor deprinderi la grupa de vârstă 1-3 ani.

Tabelul nr. 22 A: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Îi formaţi copilului dumneavoastră deprinderi de
igienă?”

Îi formaţi copilului dumneavoastră Total Urban Rural


deprinderi de igienă? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da 54.3 87,2 52.8 92,3 55.5 83,5
Nu 29.1 10,2 31 6,8 27.5 12,7
Nu răspunde 16.6 2,6 16.2 0,9 17 3,8
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

Părinţii au fost întrebaţi care sunt deprinderile de igienă pe care le practică copiii lor.
Cele mai utilizate deprinderi sunt „spălatul pe faţă şi mâini”. Spălatul pe mâini după utilizarea WC este
deprinderea cea mai puţin formată la copii, atât în urban cât şi în rural (Tabelul 22 B).

Tabelul nr. 22 B: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Ce deprinderi foloseşte în mod regulat?”

Ce deprinderi foloseşte în mod Total Urban Rural


regulat? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Se spală pe faţă şi mâini 22,0 83,1 21.5 83,6 22.4 80,6
Se spală pe dinţi 3,0 37,2 1.7 44 4.1 32,1
Face baie 36.6 39,2 39.7 42,7 34 36,5
Se spală pe mâini înainte de masă 5.6 52,3 5.8 60,3 5.4 46,3
Se spală pe mâini după ce foloseşte WC 2.2 27,9 2.5 34,2 2 23,2

I.4.2 Practici de igienă alimentară

Spălatul legumelor şi al fructelor înainte de consum face parte din practicile elementare de igienă alimentară.
Spălarea lor corectă presupune apă curgătoare în locuinţă. În lipsa ei soluţiile sunt mai mult sau mai puţin
adecvate. În mediul urban, aproape toţi părinţii spală corect aceste produse (83,8%) şi datorită existenţei acestei utilităţi
în locuinţă. În mediul rural, doar 37,4% dintre părinţi practică spălarea sub jet de apă, cel mai probabil şi din cauza lipsei
de racordare a locuinţei la o sursă de apă curentă (Figura 12).

37
Figura nr. 12: Igiena alimentaţiei; modalităţi de spălare a legumelor şi fructelor

I.4.3 Igiena corporală

I.4.3.1 Referitor la igiena părţilor intime, părinţii au fost întrebaţi dacă cunosc şi în ce fel realizează spălarea
părţilor intime ale copiilor de sexe diferite.
Doar 54% şi respectiv 51,9% dintre părinţii care au fete cunosc modalitatea corectă de spălare a părţilor intime
ale copilului. Ponderea răspunsurilor incorecte a fost mai mare în mediul rural decât în mediul urban (Tabelul nr. 23).

Tabelul nr. 23: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Are vreo importanţă cum spălaţi părţile intime ale
copilului (la fete)?”

Total Urban Rural


Fete % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da/înspre spate 54 51,9 56.4 52,5 51.8 51,4
Înspre faţă 4.8 4,1 4.2 4,1 5.2 4,1
Nu are importanţă 13.5 13,8 15.4 14,8 11.9 13,0
Nu ştiu 21 16,0 15.4 18,0 25.9 14,4
Nu răspunde 6.7 14,2 8.6 10,6 5.2 17,1
100 100 100 100 100 100
Total
(252) (268) (117) (122) (135) (146)

În cazul igienei intime a băieţilor, răspunsurile incorecte dar şi confuziile au fost mult mai frecvente. Aproape
jumătate dintre părinţi consideră că spălarea corectă a părţilor intime ale băieţilor se face prin decalotări. Aceste practici
pot fi considerate incorecte pentru că sunt excesive (Tabelul 24).

38
Tabelul nr. 24: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Are vreo importanţă cum spălaţi părţile intime ale
copilului (la băieţi)?”

Total Urban Rural


Băieţi % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da (prin decalotări în apă caldă la baie) 49.6 52,7 57.1 58,0 43.1 49,1
Nu 8.3 13,5 8,0 13,4 8.5 13,6
Nu ştiu 28.5 24,6 22.3 16,1 33.8 30,2
Nu răspunde 13.6 9,2 12.6 12,5 14.6 7,1
100 100 100 100 100 100
Total
(242) (281) (112) (112) (130) (169)

I.4.3.2 Un alt aspect vizat în studiu a fost frecvenţa cu care se schimbă lenjeria de corp a copilului. Se constată
că doar 23,7% dintre părinţi la grupa 0-1 an şi 43,4% din grupa 1-3 ani afirmă ferm că practică acest lucru zilnic, fără ca
să existe diferenţe marcante între mediul urban şi rural (Tabelul 25).

Tabelul nr. 25: Frecvenţa schimbării lenjeriei copilului - distribuţie procentuală pe medii

Cât de des schimbaţi lenjeria de corp Total Urban Rural


a copilului dumneavoastră? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
În fiecare zi 23.7 43,4 23.6 47 23.8 40,6
O dată pe săptămână 1.2 1,3 1.3 0,9 1.1 1,6
De 2-3 ori pe săptămână 2.6 5,3 0.9 4,3 4.2 6,0
De câte ori este necesar 70.3 48,6 72.5 45,7 68.2 50,8
Nu ştiu 0.4 0,7 0 1,2 0.8 0,3
Nu răspunde 1.8 0,7 1.7 0,9 1.9 0,7
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.4.4 Siguranţa apei consumată de copil

Părinţii au fost întrebaţi despre sursa apei pe care i-o oferă copilului (Tabelul 26). Se constată, pe ansamblu, că
pentru 57,1% dintre cazuri apa este sigură, fiind din sistemul public de alimentare (44,6%) sau îmbuteliată (12,5%). În
mediul urban, sursele nesigure (fântână, apă curgătoare, apă stătătoare) sunt rare (12,1%), în timp ce în mediul rural
acestea sunt mult mai frecvente (66%). Aproape jumătate dintre părinţi au afirmat că fierb apa înainte de a o da copilului.

Tabelul nr. 26: Sursele apei pentru consumul zilnic al copiilor pe medii

Ce fel de apă îi daţi copilului Urban Rural Total


dumneavoastră?* % % %
Din sistemul de alimentare public 69,0 26,2 44,6
Din fântână 10,8 65,0 41,8
Din apă curgătoare 1,0 O,8 0,9
Din apă stătătoare 0,3 0,2 0,2
Îmbuteliată 18,9 7,8 12,5
100 100 100
Total
(392) (527) (919)

39
Concluzii

 Cunoştinţele şi practicile părinţilor privind igiena generală şi intimă a fetelor şi băieţilor sunt departe de ceea
ce ar trebui să fie. Mulţi dintre părinţi (peste 45%) nu deţin nici un fel de informaţii despre importanţa igienei
individualizate în funcţie de sexul copilului.
 Ponderea copiilor care consumă apă din surse nesigure este mare. Peste 66% dintre copii din mediul rural şi
12% din mediul urban consumă apă din surse nesigure.

40
CAPITOLUL I.5

Starea psihică şi fizică a copilului

Starea fizică şi psihică a copilului vizează creşterea şi dezvoltarea lui. Creşterea şi dezvoltarea sunt procese
complementare. Astfel, creşterea se referă la schimbările fizice şi denumeşte în special schimbările în mărime/cantitative
(greutate şi înălţime).
Dezvoltarea defineşte schimbarea prin trecerea de la simplu la complex, de la reacţia globală la cea specializată
prin achiziţii de cunoştinţe, comportamente şi abilităţi. Dezvoltarea este un proces specific calitativ. Calitatea dezvoltării
este corelată cu maturizarea fiziologică şi cu maturizarea scheletului, muşchilor şi a sistemului nervos.
Vom prezenta distinct rezultatele pe cele două grupe de vârsta incluse în studiu 0-1 an şi 1-3 ani.

I.5.1 Grupul părinţilor copiilor din intervalul 0-1 an

Pe ansamblu, 98,2% dintre părinţi au putut aprecia dacă copilul lor este sau nu bine dezvoltat din punct de
vedere fizic. Doar 1,9% dintre părinţi nu au ştiut să aprecieze acest lucru (Tabelul 27)

Tabelul nr. 27: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Consideraţi că din punct de vedere fizic copilul dvs.
este bine dezvoltat?”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 471 95.4 223 97.4 248 93.5
Nu 14 2.8 3 1.3 11 4.2
Nu ştiu 7 1.4 3 1.3 4 1.5
Nu răspunde 2 0.4 0 0 2 0.8
Total 494 100 229 100 265 100

Criteriile părinţilor pentru aprecierea dezvoltării fizice au fost înălţimea şi greutatea copilului (Tabelul 28).

Tabelul nr. 28: Criteriile părinţilor pentru aprecierea dezvoltării fizice au fost înălţimea şi greutatea
copilului

Total Urban Rural


Specificaţi de ce Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Înălţime mică 3 14.3 0 0 3 20
Greutate mică 14 66.7 5 83.3 9 60
Nu răspunde 4 19 1 16.7 3 20
Total 21 100 6 100 15 100

În ceea ce priveşte dezvoltarea psihică corespunzătoare a copilului până într-un an, mai mult de 90% dintre
părinţi au putut aprecia acest lucru. Pe medii de rezidenţă, ponderea părinţilor care nu au putut aprecia starea psihică a
copilului este mai mare în mediul rural decât în mediul urban (Tabelul 29).

41
Tabelul nr. 29: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Consideraţi că din punct de vedere psihic copilul dvs.
este bine dezvoltat?”

Consideraţi că din punct de vedere Total Urban Rural


psihic copilul dvs. este bine Număr Număr Număr
% % %
dezvoltat? cazuri cazuri cazuri
Da 455 92.1 221 96.5 234 88.3
Nu 4 0.8 0 0 4 1.5
Nu ştiu 35 7.1 8 3.5 27 10.2
Total 494 100 229 100 265 100

Părinţii care au răspuns «da» şi «nu» au fost întrebaţi cum şi-au dat seama de acest lucru. Din analiza
răspunsurilor s-a observat ca părinţii au ştiut să observe şi să motiveze mai ales situaţia copilului cu unele probleme de
dezvoltare (vorbeşte greu, merge ajutat, n-are reacţii) iar ceilalţi au invocat pur şi simplu normalitatea evidentă (este bine
dezvoltat/ă) sau, foarte rar, confirmarea medicului.
Aprecierea dezvoltării psihice a copilului este făcută de respondenţi după criteriul comportamentului.
Argumentele cele mai frecvente pentru normalitatea psihică a copilului sunt cele de „bun simţ” (este vioi, este
vesel, are greutate bună) şi mai puţin cele înscrise în scale de dezvoltare indiferent de mediu (Figura 13). Este de
remarcat existenţa unei confuzii între starea de sănătate (a nu fi bolnav) şi criteriile dezvoltării psihice.

Figura nr. 13: Criterii de apreciere a nivelului de dezvoltare a copilului

În cuprinsul chestionarului specific pentru cele două intervale de vârstă (0-1 an şi 1- 3 ani) sunt incluse unele
afirmaţii prin care se apreciază cunoştinţele şi atitudinile părinţilor raportate la creştere şi dezvoltare. Afirmaţiile sunt
elaborate în aşa fel încât numai persoanele care deţin informaţii despre dezvoltarea copilului sunt capabile să dea
răspunsurile corecte. Afirmaţiile au o formulare tehnică şi controlează foarte sensibil competenţele parentale în domeniul
creşterii şi dezvoltării. Pentru fiecare afirmaţie părinţii au avut una din cele 5 posibilităţi de alegere (de acord, nu sunt de
acord, nu sunt sigur, nu înţeleg, nu răspunde/nu ştie).

42
Tabelul nr. 30: Distribuţia opţiunilor la afirmaţia: „Copilul se dezvoltă mai rapid în primul an de viaţă decât în
orice alt moment ulterior. Acest proces este sprijinit de o atitudine apropiată şi caldă a celor din jurul său”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
De acord 377 76.3 187 81.7 190 71.7
Nu sunt de acord 25 5.1 11 4.8 14 5.3
Nu sunt sigur 40 8.1 14 6.1 26 9.8
Nu înţeleg 43 8.7 16 7 27 10.1
Nu răspunde/nu ştie 9 1.8 1 0.4 8 3.1
Total 494 100 229 100 265 100

Majoritatea respondenţilor sunt de acord cu ritmul rapid al dezvoltării copilului în primul an de viaţă şi a influenţării
acesteia de atmosfera de siguranţă oferită copilului (76,3%). Există o diferenţă (10%) între opiniile părinţilor din mediul
urban şi rural cu privire la această afirmaţie. Procentul 25% al părinţilor care au avut alte opţiuni (obţinută prin sumarea
răspunsurilor de: „nu sunt de acord” + „nu sunt sigur” + „nu înţeleg” + „nu răspunde/nu ştie”) marchează nevoia susţinerii
difuzării de informaţii pentru o cunoaştere consistentă a dezvoltării timpurii a copilului (Tabelele 29 şi 30).

Tabelul nr. 31: Distribuţia opţiunilor la afirmaţia: „Majoritatea copiilor se ridică în picioare şi merge înainte de
a împlini 1 an, dacă nu se întâmplă aşa, mama lor ar trebui să fie îngrijorată”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
De acord 198 40.1 100 43.7 98 36.9
Nu sunt de acord 209 42.3 99 43.2 110 41.5
Nu sunt sigur 46 9.3 16 7 30 11.3
Nu înţeleg 33 6.7 14 6.1 19 7.2
Nu răspunde/nu ştie 8 1.6 0 0 8 3.1
Total 494 100 229 100 265 100

I.5.2 Grupul părinţilor copiilor din intervalul 1-3 ani

Pentru intervalul de vârstă 1 – 3 ani, în chestionarul specific sunt, de asemenea, un număr de afirmaţii care
evidenţiază cunoştinţele şi practicile educaţionale ale părinţilor precum şi cunoştinţele despre dezvoltarea copilului
caracteristice acestui interval de vârstă.
Referitor la afirmaţia „Dezvoltarea creierului este completă la vârsta de 2 ani” (Tabelul 31) numai 41,9% din
totalul părinţilor sunt de acord (38% din urban şi 44% în rural).

Tabelul nr. 31: Distribuţia opţiunilor la afirmaţia: „Dezvoltarea creierului copilului este completă la vârsta de 2
ani”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
De acord 230 41.9 90 38.5 140 44.4
Nu sunt de acord 125 22.8 57 24.4 68 21.6
Nu sunt sigur 154 28.1 78 33.3 76 24.1
Nu înţeleg 38 6.9 8 3.4 30 9.5
Nu răspunde/nu ştie 2 0.3 1 0.4 1 0.4
Total 549 100 234 100 315 100

43
Cunoştinţele despre achiziţionarea limbajului de către copil (Tabelul 32) a fost marcată adecvat numai de 80,7
dintre părinţi (84,2% din cei din urban şi 78% rural)

Tabelul nr. 32: Distribuţia opţiunilor la afirmaţia: „Primele cuvinte sunt rostite de copil în primele 12-18 luni şi
acestea reprezintă numele unor lucruri care sunt importante şi pline de înţeles pentru copil”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
De acord 443 80.7 197 84.2 246 78.1
Nu sunt de acord 36 6.6 17 7.3 19 6
Nu sunt sigur 39 7.1 14 6 25 8
Nu înţeleg 28 5.1 5 2.1 23 7.3
Nu răspunde/nu ştie 3 0.5 1 0.4 2 0.6
Total 549 100 234 100 315 100

Există o serie de activităţi pe care le realizează copiii şi care au reală valoare în dezvoltarea operaţiilor gândirii.
Exersarea în activităţile cotidiene a copiilor pentru a face sortări îl pune în situaţia de a analiza, compara şi a lua decizii:
acestea sunt operaţii fundamentale în procesul gândirii şi stau la baza formării raţionamentului logic şi de structurare a
conceptelor.
Activităţile de sortare efectuate de copii au fost recunoscute de părinţi ca foarte importante în dezvoltarea gândirii
acestora în proporţie de 68,7% (73% de către părinţii din urban şi 65,4% din cei din mediul rural). (Tabelul 33)

Tabelul nr. 33: Distribuţia opţiunilor la afirmaţia: „Activităţile de sortare şi grupare a obiectelor după culoare
formă şi dimensiuni sunt fundamentale pentru procesele de gândire şi învăţare de mai târziu a copilului”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
De acord 377 68.7 171 73.1 206 65.4
Nu sunt de acord 26 4.7 12 5.2 14 4.4
Nu sunt sigur 52 9.5 23 9.8 29 9.2
Nu înţeleg 89 16.2 27 11.5 62 19.7
Nu răspunde/nu ştie 5 0.9 1 0.4 4 1.3
Total 549 100 234 100 315 100

Tabelul nr. 34 cuprinde opţiunile la afirmaţia „Rezolvarea de probleme este o sarcină mai solicitantă şi îl poate
frustra pe copil şi acesta tinde să-şi piardă interesul rapid dacă nu este ajutat” prin care se stabileşte nivelul de
conştientizare pe care îl au părinţii în rolul lor de primi educatori ai propriilor copii. Este înglobat în sintagma problemă
orice situaţie nouă care reclamă găsirea unei soluţii.
În acest rol, părintele desfăşoară jocul în parteneriat cu copilul. Copilul necesită un sprijin din partea adultului,
pentru a căpăta sensul lucrurilor şi de asemenea sprijinul copilului, pentru ca el să nu între în situaţie de eşec. Eşecul
duce la erodarea stimei de sine. Stima de sine dă copilului curajul de a risca în explorare şi experimentare care este
nucleul cunoaşterii la vârstele mici. Încurajarea părinţilor şi curiozitatea de cunoaştere îl face pe copil să întreprindă
explorări şi experienţe. Acestea stau la baza învăţării în copilăria mică şi de aici se evidenţiază importanţa răspunsurilor
din tabelul 33 în aprecierea acestei componente a competenţei parentale.
40% dintre părinţii din mediul rural (obţinută prin sumarea răspunsurilor de: „nu sunt de acord” + „nu sunt
sigur” + „nu înţeleg” + „nu răspunde/nu ştie”) şi 36% din urban se declară necunoscători ai acestei faţete a
parentalităţii (Tabelul 33).

44
Tabelul nr. 34: Distribuţia opţiunilor la afirmaţia: „Rezolvarea de probleme este o sarcină mai solicitantă şi îl
poate frustra pe copil şi acesta tinde să-şi piardă interesul rapid, dacă nu este ajutat”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
De acord 348 63.4 160 68.4 188 59.7
Nu sunt de acord 57 10.4 29 12.4 28 8.9
Nu sunt sigur 91 16.6 34 14.5 57 18.1
Nu înţeleg 50 9.1 10 4.3 40 12.7
Nu răspunde/nu ştie 3 0.5 1 0.4 2 0.6
Total 549 100 234 100 315 100

Concluzii

Intervalul 0-1 an

 95,4% dintre părinţi au ştiut să aprecieze dezvoltarea fizică a copilului lor şi numai 90% dezvoltarea psihică.
 78% dintre părinţi, atât în urban cât şi în rural, nu-şi lasă bebeluşul să plângă.
 25% dintre părinţi nu deţin cunoştinţe pentru aprecierea dezvoltării psihice a bebeluşului.

Intervalul 1-3 ani

 Numai 42% dintre părinţi cunosc importanţa primilor 2 ani de viaţă ca interval în care se defineşte
dezvoltarea creierului copilului.
 84% dintre părinţii din urban şi 78% din rural cunosc modul în care se dezvoltă limbajul copiilor.
 40% dintre părinţii din mediul rural şi 36% din urban nu deţin informaţii despre importanţa susţinerii copilului
în condiţiile rezolvării situaţiilor problematice.

Toate aceste date evidenţiază cunoştinţele limitate ale părinţilor despre rolul lor de primi educatori ai copiilor şi
necesitatea de a se elabora programe pentru părinţi, şi nu numai pentru ei, ci şi pentru profesioniştii care se ocupă de
copii.

45
CAPITOLUL I.6

Elemente de ecologie socială a familiei

Teoria abordării ecologice a fost făcută de Super şi Harkness (1997) după Modelul ecologic al lui
Bronfenbrenner. Esenţa acestei teorii constă în includerea microsistemului (copilul în interiorul familiei în care îşi petrece
viaţa cotidiană) în mezosistem: mediul de contact familie comunitate şi acestea în macrosistem, reprezentat de
comunitate şi social, care constă în obiceiuri şi tradiţii, servicii şi instituţii. Din această integrare, rezultă modelele de
creşterea şi educaţia copilului. Sistemul ecologic a fost iniţial abordat în medicină/pediatrie şi extins în educaţia şi
îngrijirea copilului.
Ecologia socială a familiei în studiul nostru vizează climatul familial, relaţiile şi interacţiunile între membrii familiei
care să favorizeze confort psihologic (sănătatea mintală), solidaritatea membrilor care să garanteze evoluţia firească a
tuturor membrilor familiei dar în special a copilului, în dezvoltarea sa normală. Ecologia familială este sub determinări
culturale, fiind strâns legată de mediul, educaţia părinţilor şi condiţia socio-economică a familiei în contact cu
comunitatea din care face parte.
În acest studiu, climatul familial a surprins situaţiile de tensiune/conflict între părinţi, prezenţa copilului la
desfăşurarea acestei situaţii iar o altă faţetă a fost introducerea regulilor de disciplină şi modalităţile de sancţionare a
acestora.

I.6.1 Familiile cu certuri mai frecvente (cel puţin o dată pe săptămână) au avut o pondere de 15,4%. Totuşi, au
predominat familiile care afirmă că nu se ceartă aproape niciodată (48,6%) sau cel mult o dată pe lună (27,1%).
Diferenţa între cele două medii este dată de certurile mai frecvente (de câteva ori pe săptămână) ale familiilor din mediul
rural, dublă faţă de cele din mediul urban (Figura 14).
În jur de 6% dintre părinţi nu au vrut să răspundă la întrebările investigatorilor.

Figura nr. 14: Frecvenţa certurilor dintre părinţi

46
I.6.2 Motivele care declanşează certurile sunt, în ordinea frecvenţei, banii, copilul, rudele, consumul de alcool,
gelozia şi neglijarea familiei (Figura 15).

Figura nr. 15: Motivele certurilor dintre părinţi

Banii, copilul şi consumul de alcool constituie motive mai frecvente de certuri în mediul rural faţă de mediul urban
(Figura 16).

Figura nr.16: Motivele certurilor dintre părinţi pe medii de rezidenţă

47
I.6.3 Pe ansamblu, peste 42,6% dintre părinţi care au copii de 0-1 an şi 55,5% dintre cei care au copii între1-3 ani
recunosc că se ceartă în prezenţa copilului (Tabelul 34), cu ponderi diferite între mediul urban şi rural.

Tabelul nr. 34: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Vă certaţi în prezenţa copilului?”

Total Urban Rural


% % % % % %
0-1an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani 0-1an 1-3 ani
Adeseori 17.3 18,9 11.8 15,3 22 21,4
Rareori 25.3 36,6 30.9 37,7 20.7 35,8
Niciodată 52 41,1 47.1 43,3 56.1 39,5
Nu răspunde 5.4 3,4 10.2 3,7 1.2 3,3
Tatăl 45 26.3 16 21.9 29 29.6

I.6.4 Un procent de 3,6% dintre părinţi (sumarea frecvenţelor de la „da” + „câteodată”) cu copii sub un an şi
31,2% cu copii între 1-3 ani, au afirmat că s-a întâmplat să-l pedepsească pe copil, frecvenţe mai mari înregistrându-se
în mediul rural (Tabelul 35).

Tabelul nr. 35: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Se întâmplă să-l pedepsiţi pe copil?”

Total Urban Rural


% % % % % %
(0-1an) (1-3ani) (0-1an) (1-3ani) (0-1an) (1-3ani)
Da 2.6 24.6 2.2 23.9 3 25.1
Nu 92.1 67.6 92.6 67.9 91.7 67.3
Câteodată 1 6.6 0 7.3 1.9 6
Nu răspunde 4.3 1.2 5.2 0.9 3.4 1.6
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

I.6.5 După vârsta de un an, părinţii încep să impună reguli copiilor şi încălcarea acestora este sancţionată prin
pedepse. Nu se remarcă o diferenţiere a regulilor în funcţie de gen (datele nu sunt prezentate).
Pedepsele aplicate de părinţi au fost grupate în: verbale(„ţip la el” „îl cert „îl ameninţ” etc.), impunerea unor
interdicţii (interzicerea unor activităţi) şi fizice (pălmuire, tras de păr, tras de ureche, zguduit, bătut etc). (Pentru că sunt
prea puţine cazuri de intervenţii punitive la copiii din intervalul 0-1 an se va analiza numai intervalul 1-3 ani.)
Pe ansamblu, cele mai frecvente pedepse sunt cele verbale (Tabelul 36).

Tabelul nr. 36: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cum îl pedepsiţi pe copil?” (răspunsuri multiple)

Număr
%
cazuri
Verbal 110 64.3
Fizic 71 41.5
Îi interzic să facă ceva 70 40.9

Atât în urban cât şi în rural cele mai frecvente pedepse au fost cele verbale. Pedepsele fizice au o frecvenţă foarte
mare în ambele medii, cu deosebire în mediul rural. Interdicţiile sunt pedepse mai frecvente în mediul urban (Tabelul 37).

48
Tabelul nr. 37: Distribuţia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Cum îl pedepsiţi pe copil?” (răspunsuri
multiple)

% %
urban rural
Verbal 58.9 68.4
Fizic 32.9 48
Îi interzic să facă ceva 50.7 33.7

I.6.6 Mamele sunt cele care aplică cel mai frecvent pedepsele, atât în mediul urban cât şi rural, în
ponderi de peste 80% (Tabelul 38), şi tot ele sunt cele de care ascultă copilul de cele mai multe ori, atât în urban cât şi
în rural (Tabelul 39).

Tabelul nr. 38: Distribuţia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Cine îl pedepseşte în general pe copil?”

Total Urban Rural


Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 171 cazuri N = 73 cazuri N = 98
Mama 146 85.4 63 86.3 83 84.7
Tatăl 45 26.3 16 21.9 29 29.6

Tabelul nr. 39: „De cine ascultă mai des copilul?” – distribuţie procentuală pe medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Copilul ascultă mai ales de: Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Mama 415 75.6 169 72.2 246 78.1
Tatăl 100 18.2 52 22.2 48 15.2
Alt membru al familiei 11 2 6 2.6 5 1.6
4 1 0.2 0 0 1 0.3
5 13 2.4 6 2.6 7 2.2
6 1 0.2 0 0 1 0.3
7 1 0.2 0 0 1 0.3
Nu ştie/Nu răspunde 7 1.2 1 0.4 6 2
Total 549 100 234 100 315 100

Din perspectiva diferenţelor de gen aceste situaţii semnifică menţinerea tradiţiei prin care „femeia mamă” este
responsabilă (aproape în exclusivitate) de creşterea şi educarea copilului mic. Tradiţia nu este diferită între oraş şi sat la
noi în ţară.

I.6.7 Acţiunile pozitive ale copilului sunt apreciate de cele mai multe ori verbal (laude), şi fizic (îmbrăţişări
mângâieri, pupături) atât în urban cât şi în rural. Sunt părinţi care oferă şi cadouri pentru a recompensa/susţine acţiunile
pozitive ale copilului. Ponderea acestora este similară în mediul urban şi rural (Tabelele 40 şi 41).

49
Tabelul nr. 40: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cum lăudaţi acţiunile pozitive ale copilului?”

Cum lăudaţi acţiunile pozitive Mai des Mai puţin des Niciodată
ale copilului? Număr % Număr % Număr %
Total* cazuri N = 549 cazuri N = 549 cazuri N = 549
Verbal 508 92.5 17 3.1 2 0.4
Fizic 407 74.1 125 22.8 6 1.1
Prin cadou 115 21 259 47.2 114 20.8

Tabelul nr. 41: Distribuţia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Cum lăudaţi acţiunile pozitive ale
copilului?”

Mai des Mai puţin des Niciodată


Cum lăudaţi acţiunile pozitive % % % % % %
ale copilului? urban rural urban rural urban rural
N = 234 N = 315 N = 234 N = 315 N = 234 N = 315
Verbal 97 89.2 1.7 4.1 0 0.6
Fizic 74.8 73.7 22.6 22.9 0.9 1.3
Prin cadou 20.9 20.9 123 43.2 15.4 24.8

I.6.8 În acest capitol a fost introdusă şi analiza atitudinilor părinţilor faţă de plânsul copilului mic. Plânsul bebeluşului
era interpretat adesea în mod greşit ca o expresie a răsfăţului. Specialiştii în dezvoltarea copilului au arătat că plânsul
exprimă o anume nevoie sau disconfort al copilului şi părinţii învaţă destul de repede tipurile de plâns ale copiilor lor. Părinţii
au o reacţie de alertă la auzul plânsului copilului şi intervin pentru satisfacerea nevoii lui (Figura 17). Când intervenţia
părintelui nu dă rezultatul scontat atunci apare suspiciunea de boală şi se apelează la medic (Tabelul 42).

Figura nr.17: Comportamentul părinţilor faţă de copilul care plânge

50
Tabelul nr. 42 : Distribuţia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Ce faceţi dacă aceste lucruri nu dau nici
un rezultat?” (răspunsuri multiple)

Ce faceţi dacă aceste lucruri nu Total Urban Rural


dau nici un rezultat? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 494 cazuri N = 229 cazuri N = 265
Îl duc la medic 216 43.7 107 46.7 109 41.1
Îl îngrijesc 128 25.9 65 28.4 63 23.8
Îi iau temperatura 5 1 3 1.3 2 0.8
Îl leagănă 34 6.9 17 7.4 17 6.4
Nu mi s-a întâmplat 46 9.3 17 7.4 29 10.9

Concluzii

 Aproape 50% dintre părinţi declară că nu se ceartă şi în consecinţă în aceste familii este o atmosferă
confortabilă şi netensionată.
 În familiile care formează cealaltă jumătate 27% se ceartă o dată pe lună.
 Există o înclinaţie spre certuri a familiilor din mediul rural, numărul certurilor în aceste familii este dublu faţă
de urban şi certurile au o frecvenţă săptămânală.
 42% dintre părinţi se ceartă în prezenţa copiilor.
 Copii de peste 1 an încep să fie pedepsiţi de părinţii lor pentru indisciplină..
 48% dintre ei folosesc pedepsirea fizică a copilului.
 Mamele sunt cele care aplică pedepsele copiilor în proporţie de 85% şi tot ele îi şi laudă pe copii.
 La întrebarea despre alegerea prietenilor copiilor de către părinţi, numărul mare de răspunsuri negative
indică şi faptul că aceştia, încă nu şi-au pus problema, copiii lor fiind deocamdată cu o autonomie limitată
datorită vârstei lor mici.

51
CAPITOLUL I.7

Tradiţii

I.7.1 Probabil România este o societate tradiţională dacă peste 70% dintre familii afirmă că urmează tradiţiile în
creşterea copilului, cu mici diferenţe între urban cât şi în rural (Tabelul 43).

Tabelul nr. 43: Distribuţia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Urmaţi tradiţiile/obiceiurile în creşterea
copilului?”

Urmaţi tradiţiile/obiceiurile în Urban Rural


creşterea copilului? % % % %
(0-1an) (1-3ani) (0-1an) (1-3 ani)
Da 69 64,1 75,5 69,5
Nu 27,1 35,5 16,6 27,3
Nu răspunde 3,9 0,4 7,9 3,2
total 100% 100% 100% 100%

Dintre acestea, unele ar fi la limita superstiţiilor (protejarea de deochi, să nu-l arăţi în primele 40 de zile), iar altele
marchează evenimente existente în mai toate culturile europene şi nu numai. Despre nici una din aceste tradiţii nu se
poate afirma în mod absolut că ar afecta într-un fel negativ dezvoltarea copilului (Tabelul 44).
Este de reţinut că frecvenţa cu care au fost menţionate aceste tradiţii/obiceiuri diferă de la o regiune la alta a ţării,
cu precizarea că la anumite etnii unele din aceste tradiţii nu sunt cunoscute.

Tabelul nr. 44: Distribuţia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Ce obiceiuri/tradiţii urmaţi în creşterea
copilului”?

Total Urban Rural


% % % % % %
0-1 ani 1-3 ani 0-1 ani 1-3 ani 0-1 ani 1-3 ani
Să nu arătaţi copilul în primele 40 de zile 12.0 25,7 8.9 18 14.6 31,1
Protejarea de deochi cu ajutorul unor
66.9 52,8 68.4 54 65.6 52,1
simboluri specifice
Luarea moţului la 1 an 46.0 58,0 43.0 68 48.4 51,1
Ruperea turtei 20.3 36,6 19.6 33,3 20.8 38,8
Găuri pentru cercei 39.4 53,7 39.9 52,7 39.1 54,3
Sărbători naţionale/tradiţionale 94.3 73,7 92.4 78 95.8 70,8
Serbarea zilei de naştere a copilului 87.4 91,1 83.5 92 90.6 90,4

I.7.2 Un obicei la limita tradiţiei în îngrijirea copilului mic este înfăşatul, practicat îndeosebi în primele luni de
viaţă ale copilului.
Înfăşatul îşi avea rolul său în societăţi în care nu se putea oferi grijă şi confort suficient copilului pentru a nu fi în
vreun risc. În timp, cunoştinţele despre dezvoltarea fizică şi psihică a copilului au evoluat şi s-a demonstrat că nu este
necesară această practică de îngrijire, oricât de mic ar fi acesta, dimpotrivă. Apariţia scutecelor de unică folosinţă a oferit
o şi mai mare oportunitate pentru părinţi de a lăsa în libertate copilul şi de a renunţa la legarea picioarelor şi a mâinilor
lui.
Din datele studiului rezultă că peste 60% dintre părinţi şi-au înfăşat copilul perioade variabile de timp. Înfăşatul
este o practică mult mai frecventă în mediul rural unde ajunge la o pondere de peste 70% (Tabelul 45).

52
Tabelul nr. 45: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Copilul dvs. a fost înfăşat?”

Total Urban Rural


Copilul dvs. a fost înfăşat? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Da 63.4 60,3 54.1 49,1 71.3 68,6
Nu 35.8 28,6 45.4 38,5 27.5 21,3
Nu ştie/ Nu răspunde 0.8 11,1 0.5 1,3 1.2 2,2
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (229) (234) (265) (315)

Pe ansamblu mai mult de 74,8% dintre copii au fost înfăşaţi tot corpul, fără diferenţe mari între mediul urban şi
rural (Tabelul 46).

Tabelul nr. 46: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cum l-aţi înfăşat?”

Total Urban Rural


Copilul dvs. a fost înfăşat? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Întreg corpul 74.8 43,1 75 34 74.6 48,4
Numai picioarele 22.3 18,4 19.4 19,4 24.3 17,7
Nu ştie/Nu răspunde 2.9 38,5 5.6 46,6 1.1 33,9
100 100 100 100 100 100
Total
(313) (392) (124) (144 (189) (248)

Majoritatea copiilor erau ţinuţi înfăşaţi atât ziua cât şi noaptea (tabel. 47).

Tabelul nr. 47: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Când era înfăşat copilul?”

Total Urban Rural


Când era înfăşat copilul % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Numai noaptea 23.6 23,5 27.4 30,6 21.2 19,4
Numai ziua 3.3 5,1 4 5,6 2.6 4,8
Ziua şi noaptea 69.6 38,8 62.2 29,9 74.6 44,0
Nu ştie/Nu răspunde 3.5 22,6 6.4 33,9 1.6 31,8
100 100 100 100 100 100
Total
(313) (392) (124) (144) (189) (248)

Peste 50% dintre părinţi consideră că înfăşatul „face bine” copilului. Din analiza răspunsurilor s-au remarcat
următoarele argumente: „doarme bine”, „e mai liniştit”, „nu se sperie de propriile mâini”, „ca să fie cu picioare drepte” etc.
Prevalenţa „adepţilor” înfăşatului în rural este mult mai mare decât în urban (Tabelul 48). Părinţii care au considerat că
înfăşatul nu este adecvat copilului nu au menţionat argumente precise, răspunsurile lor fiind de tipul: „nu e bine pentru
copil”, „e o prostie” etc.

53
Tabelul nr. 48: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Ce părere aveţi despre obiceiul de a ţine înfăşat copilul
în primele luni de viaţă?”

Ce părere aveţi despre obiceiul de a ţine Total Urban Rural


înfăşat copilul în primele luni de viaţă? % % % % % %
0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani 0-1 an 1-3 ani
Este bine pentru copil 57,1 54,6 48,5 45,7 64,5 61,1
Nu este bine pentru copil 35,8 32,6 45,9 38,9 26,8 27,9
Nu ştie 7,1 12,8 5,6 15,4 8,7 11,0
100 100 100 100 100 100
Total
(494) (549) (279) (234) (215) (315)

Concluzii

 Tradiţiile sunt prezente la familiile cu copii mici din toate zonele ţării dar sunt destul de diferite de la o zonă
geografică la alta.
 Deprinderea de a înfăşa copilul nou născut se dovedeşte a avea o răspândire foarte mare.
 Practica înfăşatului este mai prezentă în mediu rural 70% faţă de 60% în urban.
 Înfăşatul este apreciat ca un obicei care este benefic pentru copil, aproape 60% din totalul populaţiei studiate
au dat acest răspuns.

54
CAPITOLUL I.8

Educaţia timpurie - Jocul

I.8.1Copilul sub un an

Copilul se naşte pregătit să înveţe. Învaţă interacţionând cu lumea şi utilizând toate simţurile.
Toţi copiii au un impuls înnăscut de a cunoaşte.
Procesul cunoaşterii copilului se petrece în joc. Elementul de bază al educaţiei timpurii este jocul.
Jocul este munca copilului şi este esenţa existenţei lui prin care află cum este lumea şi de ce este aşa cum este
(Fromberg 2002).
Bebeluşii şi copiii mici învaţă prin joc şi află cele mai importante lucruri despre el şi corpul lui, despre părinţii lui,
despre alţi copii, despre ce este în jur.
Fiecare bebeluş are preferinţele proprii de a se juca: activ, liniştit, creativ. Este necesar ca părinţii să-i antreneze
în toate tipurile de joc (mişcare, ascultat muzică şi poveşti, desenat, joc cu păpuşi etc.) şi astfel le susţine dezvoltarea.
Jocul implică jucării, iar jucăriile sunt confecţionate artizanal sau industrial.
Pentru copil, jucăria este orice obiect cu care face experienţe şi pe care îl explorează.
Jocul şi jucăria se constituie ca o latură esenţială în educaţia timpurie.
Până ce este capabil să apuce şi să manipuleze jucării (în jur de 6 luni) copilul mic se «joacă» cu tot trupul lui, cu
mâinile lui, cu propriile picioare. Libertatea de a-şi mişca membrele îl antrenează pentru manipulările diferitelor obiecte
pe care o va realiza în etapa imediat următoare de dezvoltare.

Se remarcă faptul că pentru 65,4% dintre respondenţi jocul copilului este foarte important şi pentru 30,8%
important. Doar un procent foarte mic de părinţi considera jocul ca fiind neimportant sau ignorând importanţa lui, 2,1 în
urban şi 5,3 în rural (Tabelul 49).

Tabelul nr. 49: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cât de important este jocul pentru dezvoltarea
copilului?”

Cât de important este jocul pentru Total Urban Rural


dezvoltarea copilului? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Foarte important 323 65.4 154 67.3 169 63.8
Important 152 30.8 70 30.6 82 30.9
Neimportant 1 0.2 0 0 1 0.4
Nu ştiu 13 2.6 4 1.7 9 3.4
Nu răspunde 5 1 1 0.4 4 1.5
Total 494 100 229 100 265 100

Cei mai mulţi copii se joacă cu jucării 69% (71% în urban şi 69% în rural), cu obiecte din casă 20,6% - dintre care
19% urban şi 21% rural.
Cartea este prezentă numai la 16,8% (16% urban şi 17% rural).
Specialiştii consideră că lectura şi cartea pot fi prezente în activităţile cu copiii din primele zile de viaţă. Lectura
contribuie la consolidarea şi diversificarea interacţiunii emoţionale adult-bebeluş şi sprijină şi dezvoltarea limbajului.

55
Tabelul nr. 50: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cu ce se joaca copilul dvs.?” (răspunsuri multiple)

total urban rural


% % %
N = 494 N = 229 N = 265
Desenează/colorează 3.4 3.1 3.8
Se uită la cărţi 16.8 16.6 17
Cu jucării 69 71.6 66.8
Cu obiecte din casă 20.6 19.2 21.9
Jocuri în aer liber 13 10 15.5
Puzzle, jocuri de construcţie 2.6 2.2 3
Jocuri imaginare şi de grup 1 .9 1.1
Jocuri/ sporturi în cadru organizat .8 .9 .8
Jocuri de masă 1.4 .9 1.9

Participarea adultului la jocul copilului este deosebit de important, pentru că susţine dezvoltarea limbajului şi mai
ales îi dă copilului semnificaţia lucrurilor din jur şi logica acţiunilor desfăşurate de el. Copilul este prin natura lui curios şi
un bun investigator, dar cunoaşterea se realizează numai în interacţiunea cu adultul.
Din cele afirmate de respondenţi se poate deduce că aceştia se joacă foarte frecvent cu copilul (Tabelul 51). Din
tabelul 52 se deduce ca această frecvenţă aparţine mamelor, taţii fiind mai puţin prezenţi în jocul zilnic al copilului sub un
an.

Tabelul nr. 51: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Dvs. când v-aţi jucat ultima dată cu copilul dvs.?”

Dvs. când v-aţi jucat ultima dată cu Total Urban Rural


copilul dvs.? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Astăzi 433 87.7 198 86.5 235 88.7
Ieri 36 7.3 23 10 13 4.9
Acum câteva zile 9 1.8 3 1.3 6 2.3
Săptămâna trecută 2 0.4 0 0 2 0.8
Nu-mi amintesc 5 1 1 0.4 4 1.5
Nu răspunde 9 1.8 4 1.8 5 1.8
Total 494 100 229 100 265 100

Tabelul nr. 52: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Când s-a jucat tatăl ultima dată cu copilul?”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Astăzi 169 34.2 72 31.4 97 36.6
Ieri 173 35 90 39.3 83 31.3
Acum câteva zile 38 7.7 18 8 20 7.6
În weekend 12 2.4 5 2.2 7 2.7
Săptămâna trecută 11 2.2 3 1.3 8 3
Nu-mi amintesc 16 3.3 4 1.7 12 4.5
Nu este cazul 61 12.4 31 13.5 30 11.3
Nu răspunde 14 2.8 6 2.6 8 3
Total 494 100 229 100 265 100

56
I.8.2 Copiii din grupa de vârstă 1-3 ani

Jocul la copilul peste 1 an se diversifică o dată cu achiziţionarea uneia din cele mai importante activităţi
autonome – capacitatea de a se deplasa şi în acelaşi timp a câştigării unei coordonări mână - ochi mult mai sensibilă şi
mai precisă decât în primul an de viaţă.
Aceste achiziţii îl fac pe copil apt în a îşi îmbogăţi cunoaşterea învăţând prin explorările spaţiului şi a obiectelor şi
de a face experienţe diferite cu aceste obiecte şi a acţiona asupra mediului.
Jocul copilului este ghidat de adult şi o competenţă, o dată obţinută, este repetată de copil până când şi-o
perfecţionează. Curiozitatea de a afla cât mai multe despre ce este în jur conduce copilul la a fi într-o investigare
permanentă şi de aceea are o dificultate în a-şi fixa atenţia pe un singur aspect. Adultul, ca partener de joc are şi rolul de
a-l ajuta pe copil să înveţe să-şi controleze atenţia. Un alt rol al adultului este cel de arbitru care face aprecieri asupra
performanţelor copilului şi a-i da un feed-back. Jocul în acest fel de desfăşurare este o activitate de învăţare deosebit de
importantă şi cu un rol educativ esenţial în procesul de dezvoltare a copilului.
Jocul este marcat ca foarte important şi important de 98% din respondenţi, păstrându-se o egalitate şi între urban
şi rural (Tabelul 53).

Tabelul nr. 53 : Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cât de important este jocul pentru dezvoltarea
copilului?”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Foarte important 391 71.2 168 71.8 223 70.8
Important 147 26.8 63 26.9 84 26.7
Neimportant 2 0.4 0 0 2 0.6
Nu ştiu 8 1.5 2 0.9 6 1.9
Nu răspunde 1 0.1 1 0.4 0 0
Total 549 100 234 100 315 100

Atât în urban cât şi în rural jucăriile sunt cel mai mult folosite în jocul copiilor 97% urban şi 92% rural (Tabelul 54).
Pentru copiii de peste 1 an cartea apare însă foarte frecvent, 77% dintre părinţi afirmă cum copiii lor se uită la
cărţi în proporţie de 87% în urban şi numai 69% în rural. Cumpărarea cărţilor este de asemenea pe un loc prioritar între
obiectele propuse de a fi cumpărate copiilor, indiferent de gen.
Manipularea, de către copil, a obiectelor din casă, care prezintă siguranţă, este un adevărat proces de învăţare.
Copilul imită şi aceasta este cea mai răspândită formă de învăţare. Imitând activităţile cu ustensilele din gospodărie ,
copilul cunoaşte sensul şi semnificaţia obiectului ca şi caracteristicile materialelor şi a formelor şi, simultan, îşi
consolidează coordonarea mână – ochi. Totuşi, 27,8% dintre copiii din urban şi 37% din rural nu se joacă cu obiecte din
gospodărie.

Tabelul nr. 54: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cu ce se joacă copil dumneavoastră?” (răspunsuri
multiple)

total urban rural


% % %
N = 549 N = 234 N = 315
Desenează/colorează 53.6 61.1 47.9
Se uită la cărţi 77 87.2 69.5
Cu jucării 94.5 97.4 92.4
Cu obiecte din casă 80.9 84.2 78.4
Jocuri în aer liber 88.7 91.9 86.3
Puzzle, jocuri de construcţie 34.8 40.2 30.8
Jocuri imaginare şi de grup 15.8 20.5 12.4
Jocuri/ sporturi în cadru organizat 4.6 4.3 4.8
Jocuri de masă 8.4 6 10.2
57
Se remarcă faptul că la această grupă de vârstă tatăl este mult mai prezent în jocul copilului, în raport cu grupa
copiilor sub un an. De asemenea, nu sunt diferenţe între urban şi rural în ceea ce priveşte prezenţa taţilor în jocul cu
copiii (Tabelul 55).

Tabelul nr. 55: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cine din casă se joacă cu copilul?”

Total Urban Rural


Cine din casă se joacă cu copilul? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 549 cazuri N = 549 cazuri N = 549
Mama 521 94.9 227 97 294 93.3
Tatăl 408 74.3 173 73.9 235 74.6
Fraţii 189 34.4 57 24.4 132 41.9
Alţi adulţi 193 35.2 86 36.8 107 34

Televizorul este foarte prezent în viaţa contemporană a familiilor şi este incontestabil o sursă de informare
importantă. Este de menţionat, însă, că de curând, oamenii de ştiinţă au constatat că petrecerea unui timp îndelungat în
faţa TV reduce „apetitul” copilului pentru alte activităţi de cunoaştere.

Numai 20% dintre copiii din urban şi 17,5% din rural nu se uită la programele TV, aceasta pentru că în
gospodărie nu există televizor (Tabelul 56).
26,9% dintre mame urmăresc emisiuni TV şi când alăptează copilul.
Cele mai urmărite emisiuni TV de către copii sunt desenele animate şi emisiunile muzicale (Tabelul 57).
Din analiza răspunsurilor la întrebările deschise a reieşit că părinţii nu selecţionează programele de desene
animate urmărite de copii.

Tabelul nr. 56: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Câte ore pe zi petrece copilul dvs în faţa televizorului?”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
1 230 41.9 77 32.9 153 48.6
2 105 19.1 54 23.1 51 16.2
3 39 7.1 26 11.1 13 4.1
4 13 2.3 4 1.7 9 2.9
Mai mult sau egal cu 5 3 0.6 2 0.8 1 0.3
Nu au televizor 29 5.3 11 4.7 18 5.7
Nu se uită la televizor 102 18.6 47 20.1 55 17.5
Nu răspunde 28 5.1 13 5.6 15 4.7
Total 549 100 234 100 315 100

Tabelul nr. 57: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Ce programe urmăreşte mai frecvent?” (răspunsuri
multiple)

Total Urban Rural


Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 390 cazuri N = 163 cazuri N = 227
Desene animate 341 87.4 150 92 191 84.1
Seriale TV 16 4.1 3 1.8 13 5.7
Filme, emisiuni cu animale 37 9.5 25 15.3 12 5.3
Muzică 150 38.5 71 43.6 79 34.8

58
Concluzii

 Părinţii copiilor din intervalul de vârstă 0 –1 an consideră jocul copilului foarte important 65% şi 30%
important.
 În rural, ca şi în urban, 5% dintre părinţi nu acordă importanţă activităţii de joc a copilului lor.
 Cei mai mulţi copii se joacă cu jucării din comerţ, atât cei din mediul urban cât şi cei din mediul rural.
 Cartea pentru copii este prezentă în proporţie de 17% în familiile cu copii sub 1 an.

 Pentru copiii de peste 1 an şi până la 3 ani jocul este apreciat ca important.


 Tipurile de joc listate arată că 97% dintre copii se joacă cu jucării din comerţ,
 84% cu diferite obiecte din gospodărie
 Desenează 61%
 Au cărţi 87% dintre copiii din urban şi 70% dintre copiii din rural.

 De reţinut că numai 20% dintre copiii din intervalul 1 – 3 ani nu se uită la TV.
 Mulţi bebeluşi 30% învaţă a privi la TV, acest procent reprezintă mame care alăptează privind la televizor.
 Copiii sunt acompaniaţi zilnic în jocul lor de către mame şi cu o frecvenţă săptămânală de către tată.

59
CAPITOLUL I.9

I.9.1 Structurarea identităţii de gen şi discriminarea de gen

Chestionarul general cuprinde o serie de întrebări cu referire la gen, la care se adaugă în chestionarul specific pe
vârste un număr de afirmaţii care au fost adresate părinţilor.
Identitatea de gen este un proces prin care se dezvoltă rolurile pe gen, în strânsă legătură cu acele
comportamente care sunt valorizate de societate.
Identitatea de gen începe încă din primul an de viaţă printr-un proces care combină presiunea socială şi
aspectele de învăţare cognitivă.
La vârstele mici copiii răspund la cererea celor din jur, imitând stereotipii de gen şi comportamentele de gen.
Astfel îşi construiesc şi îşi organizează prin experienţe propria lui schemă de gen.
Odată realizată identificarea de sex, copilul începe să selecţioneze schemele comportamentale adecvate după
modele pe gen şi-şi conturează propria percepţie de gen, iar procesul continuă şi ghidează comportamentele în funcţie
de propria conştiinţă de gen (specialiştii o estimează în jurul vârstei de 2 ani conştiinţa de sex şi 3 ani conştiinţa de gen
care coincide cu conştiinţa de sine).
Diferenţa de gen are o parte socială după cum s-a afirmat mai sus şi o parte genetică şi alta neurofiziologică.
Aceasta a fost demonstrată prin studii de neuromorfologie şi de fiziologie. Există diferenţe anatomice a emisferelor
cerebrale pe sexe şi o specificitate hormonală.
Există şi o diferenţă a activităţii bioelectrice.
Latura neurofiziologică şi anatomică face şi o diferenţă pe tipurile de performanţe: motorii, de exprimare verbală
şi percepţie spaţială etc. Diferenţele sunt la nivel statistic ceea ce este confirmat de performanţele obţinute prin învăţare
pe fiecare abilitate în parte, indiferent de gen.
Această remarcă, demonstrată ştiinţific, avansează ideea susţinerii prin educaţie ca şi fetele să se joace cu
camioane şi băieţii să se bucure de jocul cu păpuşa, de exemplu, pentru a încuraja dezvoltarea a cât mai multe
competenţe, fără a ţine cont de gen.
Discriminarea de gen face referinţă la diferenţele susţinute şi întărite social prin care rolurile şi statutele în familie
şi în societate sunt pre-alocate în funcţie de genul individului. (Anna Oakley 1970)
Există o evoluţie istorică a discriminării de gen care se evidenţiază până în zilele noastre şi care este combătută
de convenţii internaţionale ce promovează drepturile omului aprobate şi susţinute de toate statele democrate.
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului se înscrie printre documentele internaţionale care are ca principiu
fundamental nediscriminarea, inclusiv cea de gen.
Discriminarea se exercită prin limitarea rolurilor atribuite femeii. Astfel, există limitări educaţionale şi de
şcolarizare, de participare la viaţa socială, de asociere. În schimb sunt susţinute rolurile femeii instrumental-
intrafamiliale.

I.9.2 Roluri şi gen

Raportat la copii, atitudinile de diferenţiere pe gen sunt marcate de alegerea vestimentaţiei în funcţie de culoare,
după principiul albastru pentru băieţi şi roz pentru fete, ceea ce este acceptat de respondenţii din rural în proporţie de
70,2% şi de către cei din urban în proporţie de 58,1%.
În acelaşi spirit sunt şi afirmaţiile legate de atributele tradiţional acceptate: forţă şi putere, bărbăţie +
independenţă pentru băieţi şi sensibilitate, fragilitate şi ocrotire pentru fete.
Este de remarcat faptul că diviziunea tradiţională a rolurilor în familie, în care tatăl este responsabil în asigurarea
resurselor pentru creşterea copilului iar mama este principala responsabilă pentru educaţia şi îngrijirea copilului, este
foarte puţin acceptată. S-ar putea ca această schimbare, aparent radicală a mentalităţilor tradiţionale, să fie datorată în
acest studiu, respondenţilor femei, majoritari. (Figura 18).

60
61
Diferenţele de gen sunt marcate atunci când părinţii au trebuit să dea răspunsuri cu privire la diferitele jucării ce
le-ar cumpăra fetelor şi băieţilor.
Diferenţele s-au remarcat la următoarele tipuri de jucării: păpuşi, jocuri războinice, obiecte pentru bucătării/casa
păpuşii (Figurile 20 şi 21).

Focus - grup 1
Participanţi - 8 educatoare

Problemele puse în discuţie au vizat identificarea unor elemente de diferenţiere de gen privind creşterea şi educaţia.
În urma discuţiilor în grup s-a constatat că, în privinţa coordonatelor generale de îngrijire, părinţii nu-şi diferenţiază
atitudinile şi practicile după genul copilului. Afecţiunea, ataşamentul, nutriţia, îngrijirea în situaţii de boală, precum şi
investiţiile educaţionale ale părinţilor nu sunt diferenţiate în funcţie de gen.
Există o gamă foarte largă de obiceiuri/tradiţii/superstiţii locale care marchează cultura îngrijirilor de gen, fără ca acestea să
defavorizeze şansele de dezvoltare ale copiilor pe criteriul apartenenţei de gen. Originea lor fiind ancestrală, semnificaţia
lor simbolică rămâne actualmente necunoscută.
În acelaşi timp au fost identificate şi anumite practici care sugerează specializarea rolurilor în viaţa de adult. Cumpăratul
păpuşii pentru fetiţe şi a maşinuţelor pentru băieţi sunt exemple stereotipizate în acest sens.
S-a remarcat şi faptul că lumea obiectelor „predestinată” băieţilor este adesea „călcată” şi de fetiţe, fără ca să fie valabilă şi
reciproca. Se consideră acceptabil ca fetiţa să se joace cu maşinuţe, dar mai greu se acceptă ca băieţelul să stea cu
păpuşa în braţe.
Valorizarea diferenţiată a copiilor aparţinând unui gen sau altul este în general respinsă.
Cu toate acestea, participanţii la focus grup au acceptat ideea că este mai ruşinos pentru un băiat să i se spună că: <ce
eşti tu, fată>, <eşti ca o fată>, <te comporţi ca o fată>, <plângi ca o fată> decât unei fete că: <eşti ca un băiat>, <eşti
băieţoasă>.
Aceste valori intrinseci, mai puţin declarative, orientează de cele mai multe ori «nevăzut» dar precis cultura de gen.

Figura nr. 20: Ce jucării aţi cumpăra pentru o fată?

62
Figura nr. 21: Ce jucării aţi cumpăra pentru un băiat?

Focus grup

Proiectele pentru proprii copiii nu sunt trasate în mintea părinţilor în funcţie de sexul copiilor.
Astfel, dorinţa de a investi în educaţia copiilor nu este discriminatorie, fapt marcat de răspunsurile la întrebarea
„dacă aţi avea mai mulţi bani, ce aţi face pentru copilul dvs.?” ci este o apreciere de o egalitate indiferent de mediul de
rezidenţă a respondenţilor pe ambele eşantioane 0-1 an şi 1 – 3 ani.

I.9.3 Părinţii împreună cu copiii lor

Competenţele parentale se dezvoltă în interacţiunile cotidiene ale părinţilor cu propriii copii, proces valabil atât
pentru mame cât şi pentru taţi.
Din această perspectivă, datele studiului relevă că mamele copiilor de până într-un an sunt în concediu pentru
creşterea copilului într-o proporţie de 93,%, atât în urban cât şi în rural, iar mamele copiilor de vârstă 1-3 ani au
beneficiat de concediu până la vârsta de 2 ani a copiilor în proporţie de 51% în urban şi 28% în rural. Au început lucrul
până la vârsta de 2 ani a copiilor 11,3% dintre respondente, şi 30% în urban, dintre acestea, lucrează mai mult de 8
ore/zi, iar în rural 33,3%.
În urban, peste 76,4% dintre taţi lucrează şi 70% stau la lucru mai mult de 8 ore, şi în rural din cei 59% care
lucrează 31% sunt peste 8 ore de asemenea la muncă.
Asistăm la o reducere a timpilor pe care părinţii îl petrec cu copiii lor şi, în contextul deja expus, la tendinţa
emigrării părinţilor pentru muncă, în alte ţări. Astfel, a apărut o situaţie particulară în care bunicii îşi iau concediul pentru
creşterea nepoţilor, aceasta numai în urban (47% dintre respondenţii eşantionului de 0 -1 an).
Taţii, care au responsabilitatea zilnică de îngrijire a copilului, ca persoane de referinţă, au fost numai prin excepţie
într-un număr de 2 la 0-1 an şi 1 la 1-3 ani.
Implicarea celor mai mulţi taţi constă în jocul în aer liber cu copiii lor.
63
Concluzii:

 De reţinut că 10% dintre mame se reîntorc în activitatea profesională înainte de vârsta de 1 an a copilului şi
50% dintre mame revin în activitate la vârsta de 2 ani a copilului.
 Asistăm la o reducere a timpilor pe care părinţii îl petrec cu copiii lor şi, în contextul deja expus, la tendinţa
emigrării părinţilor pentru muncă, în alte ţări. Astfel, a apărut o situaţie particulară în care bunicii îşi iau
concediul pentru creşterea nepoţilor, aceasta numai în urban (47% dintre respondenţii eşantionului de
0 -1 an).

64
CONCLUZII GENERALE LA SECŢIUNEA I
Pe ansamblu, datele din acest studiu remarcă o omogenitate a cunoştinţelor, practicilor şi atitudinilor parentale
din perspectiva mediului de rezidenţă urban şi rural, în toate domeniile investigate: nutriţie şi alimentaţie, igienă şi
sănătate, educaţie timpurie şi dezvoltarea copilului, ecologia familiei şi gen şi discriminare de gen.
De notat că există însă diferenţe specifice între părinţii din mediul urban şi cel rural, în special în ceea ce priveşte
dezvoltarea şi educaţia timpurie, evidenţiate de cunoştinţe şi practicile de îngrijire, precum şi de jocul copilului.
Tradiţiile nu sunt remarcabil mai prezente în rural, cum s-ar preconiza la o primă estimare. Numim prin tradiţii nu
numai obiceiurile ci şi atitudinile faţă de copil şi faţă de rolurile celor doi părinţi ca parteneri de cuplu.
Ne explicăm acest fapt prin fenomenul de tranziţie în care membrii din populaţia urbană a intrat în comunităţile
rurale, în urma schimbărilor socio - economice din România, ca şi a pătrunderii a multor membrii din rural care s-au
mutat în urban. Acest transfer al ultimilor 15 ani este diferit de cel petrecut în perioada comunistă, când fluxul transferului
populaţional era în special din mediul rural în urban, odată cu industrializarea forţată, care a caracterizat epoca
respectivă. Pe ansamblu această mişcare a populaţiei explică relativa omogenitate din prezent. Desigur că mai sunt şi
mulţi alţi factori dintre care merită reamintit accesul la informaţiile media, mai ales TV, atât a membrilor comunităţilor
urbane cât şi rurale.

 Dimensiunea familiei:
În urban predomină familiile compuse din 3 persoane pe ambele eşantioane;
În rural predomină familiile compuse din 4 persoane;
Caracteristica predominantă a familiei din România este tipul de familie nucleară faţă de familia
multigeneraţională.
 Tipul familiei:
94% dintre copiii provin din familii în care sunt prezenţi ambii părinţi;
Familiile monoparentale conţin mamele, taţii fiind cei care pleacă sau părăsesc familia. Aceasta este şi
provenienţa familiei monoparentale şi nu cea provenită din mame celibatare. (8% la eşantionul 0 – 1 an şi 6%
la 1-3 ani).
 Starea civilă:
Se remarcă creşterea uniunilor consensuale cu precădere în rural 28% la grupa 0-1 an faţă de 19% la grupul
1-3 ani.
 Vârsta părinţilor:
Mamele cu vârste sub 24 ani sunt în număr mai mare în rural pe ambele grupe de vârstă;
36% dintre mame au vârste cuprinse între 25 şi 29 ani pe ambele medii şi eşantioane;
Între vârsta mediană a mamelor şi taţilor este o diferenţă de 5 ani în plus pentru taţi, diferenţa constantă a
modelului nupţial din România.
 Nivelul de instruire:
De remarcat similitudinea dintre nivelul de instruire a mamelor cu cel al taţilor, cu frecvenţa cea mai mare –
liceul - (29%);
Îngrijorător apare creşterea celor fără şcoală, astfel la grupa 0-1 an în rural 10%,iar în urban 6,7%.
 Etnia
Între 71 şi 81% părinţii s-au declarat de etnie română;
Între 8 şi 16% maghiară;
Între 7 şi 9% rromă;
Între etnia mamei şi a tatălui există o puternică homogamie.
 Ocupaţia părinţilor
Ponderea femeilor active economic se situează în jurul a 45%, iar a taţilor 80%;
Este o diferenţă importantă între mamele active economic din rural faţă de urban sub 30%;
În grupurile din ambele medii predomină statutul ocupaţional de salariat, la distanţă de alte statute
aducătoare de venituri.
 Nivelul socio economic
Nivelul socio-economic scăzut (posesia a cel mult 3 bunuri) caracterizează între 18,2 şi 19,9% dintre familii;
Nivelul socio-economic mediu (posesia a cel puţin 4 şi cel mult 6 bunuri), între 47,5 şi 49,3% dintre familii;
Nivelul socio-economic ridicat (posesia a cel puţin 7 şi cel mult 9 bunuri) între 32,5 şi 32,6% din familii
(Tabelul 13);
Nivelul scăzut şi mediu este dominant în mediul rural iar nivelul ridicat în mediul urban, dar numai la grupul 1-
3 ani;

65
Menţionăm faptul că ponderea familiilor care nu posedă nici un bun se cifrează între 0,4 şi 6,5%, familiile
care nu posedă nici un bun provin din mediul rural şi ating prevalenţa de cel puţin 5%. Mai puţin de 2% dintre
familii deţin toate bunurile enumerate în studiu.

Sănătatea copilului
 0,4% dintre părinţi nu au ştiut să aprecieze starea de sănătate a copilului;
 93,1% dintre părinţi au apreciat că au un copil sănătos, 5,5% destul de sănătos iar 1% au afirmat că nu este
sănătos copilul lor;
 85% dintre părinţi merg la medic cu copilul lor în caz de febră şi 69% în caz de tuse;
 53% dintre părinţi nu fac apel la medic în caz de diaree a copilului;
 24% dintre părinţii ambelor eşantioane şi grupe de vârstă administrează unele medicamente copiilor fără
recomandare medicală;
 17% dintre părinţi nu au cunoştinţe despre scopul vaccinurilor;
 Pentru părinţi sursa esenţială cu privire la sănătatea copiilor sunt medicii – 93% în urban, 88% în rural;
 Bunicii sunt totuşi citaţi în proporţie de 21% în urban şi 29% în rural ca sursă de informaţie cu privire la
sănătatea copilului.

Obiceiuri şi practici în timpul sarcinii


 Viitoarele mame au declarat că şi-au schimbat stilul de viaţă în proporţie de 50% în urban şi 32% în rural;
 De remarcat prezenţa fumatului înainte de sarcină în proporţie de peste 50% la viitoarele mame;
 Informaţiile despre sarcină şi sfaturi pentru comportamentul din timpul sarcinei a femeii sunt obţinute de la
cadre medicale în proporţie de 85%;
 Conştientizarea importanţei unui comportament interactiv cu propriul bebeluş este declarat numai de 90%
dintre mame;
 50% dintre mame nu au plănuit sarcina, în proporţii aproape egale la oraş şi sat.

Cunoştinţele despre igiena copilului apar astfel:


 54% dintre părinţii care au fete cunosc modalitatea corectă de spălare a părţilor intime;
 în cazul igienei părţilor intime ale băieţilor 28% dintre părinţi nu au dat nici un răspuns;
 Schimbarea lenjeriei de corp a copiilor se face zilnic la 24% dintre copii, fără diferenţe între urban şi rural;
 Se consideră că apa din sursă sigură este cea din sistemul de alimentare publică şi apa îmbuteliată. 34,4%
dintre copii beau apă din sistemul public şi 23,5% din apa îmbuteliată;
 83% dintre părinţii din mediul urban şi 37% dintre părinţii din mediul rural spală corect fructele şi legumele.

Starea psihică şi fizică a copilului

Intervalul 0-1 an
 95,4% dintre părinţi au ştiut să aprecieze dezvoltarea fizică a copilului lor şi numai 90% dezvoltarea psihică;
 78% dintre părinţi, atât în urban cât şi în rural, nu-şi lasă bebeluşul să plângă;
 25% dintre părinţi nu deţin cunoştinţe pentru aprecierea dezvoltării psihice a bebeluşului.

Intervalul 1-3 ani


 Numai 42% dintre părinţi cunosc importanţa primilor 2 ani de viaţă ca interval în care se defineşte
dezvoltarea creierului copilului;
 84% dintre părinţii din urban şi 78% din rural cunosc modul în care se dezvoltă limbajul copiilor;
 40% dintre părinţii din mediul rural şi 36% din urban nu deţin informaţii despre importanţa susţinerii copilului
în condiţiile rezolvării situaţiilor problematice.

Toate aceste date evidenţiază cunoştinţele limitate ale părinţilor despre rolul lor de primi educatori ai
copiilor şi necesitatea de a se elabora programe pentru părinţi, şi nu numai pentru ei, ci şi pentru profesioniştii
care se ocupă de copii.

Ecologia socială a familiei


 Aproape 50% dintre părinţi declară că nu se ceartă şi în consecinţă în aceste familii este o atmosferă
confortabilă şi netensionată;
 În familiile care formează cealaltă jumătate 27% se ceartă o dată pe lună;

66
 Există o înclinaţie spre certuri a familiilor din mediul rural, certurile în aceste familii este dublu faţă de urban şi
certurile au o frecvenţă săptămânală;
 42% dintre părinţi se ceartă în prezenţa copiilor;
 Copii de peste 1 an încep să fie pedepsiţi de părinţii lor pentru indisciplină;
 48% dintre ei folosesc pedepsirea fizică a copilului;
 Mamele sunt cele care aplică pedepsele copiilor în proporţie de 85% şi tot ele îi şi laudă pe copii;
 La întrebarea despre alegerea prietenilor copiilor de către părinţi, numărul mare de răspunsuri negative
indică şi faptul că aceştia nu şi-au pus încă această problemă, copiii lor fiind deocamdată cu o autonomie
limitată datorită vârstei lor mici.

Tradiţii
 Tradiţiile sunt prezente la familiile cu copii mici din toate zonele ţării dar sunt destul de diferite de la o zonă
geografică la alta;
 Deprinderea de a înfăşa copilul nou născut se dovedeşte a avea o răspândire foarte mare;
 Practica înfăşatului este mai prezentă în mediu rural 70% faţă de 60% în urban;
 Înfăşatul este apreciat ca un obicei care este benefic pentru copil, aproape 60% din totalul populaţiei studiate
a dat acest răspuns.

Educaţie timpurie - jocul


 Părinţii copiilor din intervalul de vârstă 0 –1 an consideră jocul copilului foarte important 65% şi 30%
important;
 În rural ca şi în urban 5% dintre părinţi nu acordă importanţă activităţii de joc a copilului lor;
 Cei mai mulţi copii se joacă cu jucării din comerţ atât cei din mediul urban cât şi cei din mediul rural;
 Cartea pentru copii este prezentă în proporţie de 17% în familiile cu copii sub 1 an;
 Pentru copiii de peste 1 an şi până la 3 ani jocul este apreciat ca important;
 Tipurile de joc listate arată că 97% dintre copii se joacă cu jucării din comerţ;
 84% cu diferite obiecte din gospodărie;
 Desenează 61% ;
 Au cărţi 87% dintre copii din urban şi 70% dintre copii din rural;
 De reţinut că numai 20% dintre copiii din intervalul 1 – 3 ani nu se uită la TV;
 Mulţi bebeluşi 30% învaţă a privi la TV, acest procent reprezintă mame care alăptează privind la televizor;
 Copiii sunt acompaniaţi zilnic în jocul lor de către mame şi cu o frecvenţă săptămânală de către tată.

Copiii şi părinţii lor


 De reţinut că 10% dintre mame se reîntorc în activitatea profesională înainte de vârsta de 1 an a copilului şi
50% dintre mame revin în activitate la vârsta de 2 ani a copilului;
Asistăm la o reducere a timpilor pe care părinţii îl petrec cu copiii lor şi, în contextul deja expus, la tendinţa emigrării
părinţilor pentru muncă în alte ţări. Astfel, a apărut o situaţie particulară în care bunicii îşi iau concediul pentru creşterea
nepoţilor, aceasta numai în urban (47% dintre respondenţii eşantionului de 0 -1 an).

67
Secţiunea II

CUNOŞTINŢE, ATITUDINI ŞI PRACTICI PARENTALE


PE INTERVALUL DE VÂRSTĂ DE LA 3 LA 7 ANI
SECŢIUNEA II

CAPITOLUL II.1

Date demografice

Caracteristici ale părinţilor/familiilor/gospodăriilor din care provin copiii din grupa de vârstă
3-5 şi 6-7ani

II.1.1. Dimensiunea familiilor

Din analiza distribuţiei după numărul de membri ai familiei pe medii de reşedinţă, se constată că pe ansamblu, în
ambele grupuri, predomină familiile formate din patru persoane (38,7% şi 42,7%), urmate de cele cu trei persoane
(Tabelul 58). Există diferenţe importante între mediul urban şi rural la acest indicator. Astfel, dacă în mediul urban
predomină familia cu 3 persoane, în mediul rural predomină familia cu 4 persoane. De asemenea, ponderea familiilor cu
peste 4 persoane este mult mai mare în mediul rural faţă de mediul urban (Tabelul 58).
Din informaţiile culese s-a constatat că în cel puţin 90% din cazuri dimensiunea familiei este dată de existenţa
copiilor şi mai puţin de prezenţa unor membri ai familiei lărgite, precum bunici sau alte rude (datele nu sunt prezentate).
Prin urmare, modelul de familie nucleară este predominant şi la aceste segmente de populaţie.

Tabelul nr. 58: Distribuţia familiilor după dimensiunea lor pe medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Numărul de persoane % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Două 2.8 1.3 3.6 1.9 2 0.8
Trei 36.7 33.3 48 42.8 25 24.4
Patru 38.7 42.7 33.6 39 44 46.1
Cinci 12.5 12.5 9.8 10.7 15.2 14.1
Şase 5.9 6.2 4.1 3.7 7.7 8.6
Şapte şi peste 3.4 4 0.9 1.9 6.1 6
100 100 100 100 100 100
Total
(817) (771) (417) (374) (400) (397)

II.1.2. Tipul familiei

Cel puţin 93% dintre copiii din ambele grupuri trăiesc în familii biparentale, cu părinţii căsătoriţi sau aflaţi în uniuni
consensuale la momentul anchetei (Tabelul nr. 59). Au fost considerate biparentale acele familii în care erau prezenţi
ambii părinţi, incluzându-i şi pe aceia care lipseau temporar din familie, fiind plecaţi la muncă în ţară sau străinătate, se
aflau în sanatoriu/detenţie, însă erau menţinute în familie relaţiile cu aceştia. Familii monoparentale au fost considerate
acele familii care conţineau doar un singur părinte, acesta fiind celibatar, văduv, divorţat/separat de celalalt părinte. Din
datele studiului a reieşit că procentul familiilor monoparentale este mai mare în grupul 3-5 ani decât la cei de 6-7 ani. În
raport cu mediul de rezidenţă, se constată variaţii mai mult sau mai puţin importante la ambele grupuri. Ponderea
familiilor monoparentale este puţin mai mare în mediul rural decât în mediul urban, la grupul 3-5 ani şi, sensibil mai mică,
la cei din grupul 6-7 ani. Ca urmare, se pare că mediul de rezidenţă nu influenţează frecvenţa acestui tip de familie.
Familia monoparentală, în România, se «dezvoltă» de regulă prin destructurarea familiei biparentale (formată iniţial din
ambii părinţi) şi mai puţin ca structură iniţială de părinte celibatar (niciodată căsătorit sau aflat în cuplu «nelegalizat»).
Astfel, mai puţin de 1% dintre părinţii intervievaţi au fost celibatari la momentul studiului (Tabelul 60). Pe de altă parte,
familiile monoparentale conţin de regulă mama, deoarece tatăl este cel care pleacă sau părăseşte familia. Conform
datelor studiului, ponderea mamelor care au părăsit familia este sub 1% în ambele grupuri, spre deosebire de taţi unde
ponderea lor se situează între 3,2% şi 5,8% (Tabelele 61 şi 62).
71
Tabelul nr. 59: Distribuţia familiilor după tipul lor, pe medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Tipul familiei % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Formată din ambii părinţi 93.5 94.3 93.8 93.1 93.2 95.5
Monoparentală 6.5 5.7 6.2 6.9 6.8 4.5
100 100 100 100 100 100
Total
(817) (771) (417) (374) (400) (397)

II.1.3. Starea civilă a părinţilor

Aşa cum se constată din tabelul 60 există puţine diferenţe privind starea civilă, atât între cele două grupuri cât şi
între mediul urban şi rural. În mediul rural uniunile consensuale sunt mai frecvente la ambele grupuri, iar divorţurile sunt
mai frecvente doar la grupul 3-5 ani. Ponderea foarte mică a celibatului (0,4%) nu permite aprecieri cu referire la
structura după mediul de rezidenţă.

Tabelul nr. 60: Starea civilă a părinţilor, pe medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Starea civilă a părinţilor % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Căsătorit(ă) 86.5 88.3 87.1 88 86 88.7
Uniune consensuală 7 6 6.7 5.1 7.2 6.8
Divorţat(ă)/separat(ă) 5.1 4.3 4.6 4.5 5.8 4
Văduv(ă) 1 0.8 1.4 1.1 0.5 0.5
Celibatar(ă) 0.4 0.4 0.2 0.8 0.5 0
Nu răspund 0.2 0.5 0
100 100 100 100 100 100
Total
(817) (771) (417 (374) (400) (394)

II.1.4. Prezenţa părinţilor în familie


În ultima vreme se constată că statutul civil de căsătorit al părinţilor nu este un garant al prezenţei acestora în
familie alături de copii, deoarece şi în familia românească asistăm la fenomenul migraţiei (părinţilor) pentru muncă, atât
în interiorul ţării cât şi în afara ei. Plecarea părinţilor la muncă face ca prezenţa lor efectivă în familie să fie doar în
weekend, în vacanţă sau chiar şi mai rară. Până în prezent, nu dispunem de date cu referire la amploarea acestui
fenomen în familiile din România şi la implicaţiile sale multiple asupra valorilor familiei şi educaţiei copiilor. Având în
vedere acest context, s-a considerat necesară introducerea în studiu şi a acestei probleme.
Prevalenţa mamelor care lucrează în străinătate se situează între 2,2 şi 4,3% (Tabelul 61), iar în cazul taţilor
prevalenţa celor care sunt plecaţi la muncă în străinătate se situează între 4,1 şi 6,3% (Tabelul 62). Procentul părinţilor care
pleacă la lucru în străinătate este mai mare în mediul rural decât în mediul urban atât în cazul mamelor cât şi al taţilor.

72
Tabelul nr. 61: Prezenţa mamei în familie - distribuţie pe medii de reşedinţă

Total Urban Rural


Situaţia mamei în raport cu familia % % % % % %
3-5 ani 6-7ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 94.8 95.1 95.2 95.2 94.5 95.0
Lucrează în străinătate 3.2 2.6 2.2 2.2 4.3 2.9
Lucrează într-o altă localitate şi vine mai rar
0.1 0.9 0.2 1.6 - 0.3
decât săptămânal
A părăsit familia/altă căsătorie/alt concubinaj 0.9 1.2 1.4 0.5 0.2 1.8
A decedat 1 0.2 1 0.5 1 0
100 100 100 100 100
Total (417)
(817) (7710 (374) (400) (397)

Tabelul nr. 62: Prezenţa tatălui în familie - distribuţie pe medii de reşedinţă

Total Urban Rural


Situaţia tatălui în raport cu familia % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 86 88.8 86.1 88.2 86 89.4
Lucrează în străinătate 5.4 4.8 4.6 4.1 6.3 5.3
Arestat/condamnat 0.4 0.1 - 0 0.7 0.3
Lucrează într-o altă localitate şi vine mai
1.2 1.4 1.7 1.6 0.7 1.3
rar decât săptămânal
A părăsit familia/altă căsătorie/
5.8 4.4 5.7 5.6 5.8 3.2
alt concubinaj
A decedat 1.2 0.5 1.9 0.5 0.5 0.5
100 100 100 100 100 100
Total
(817) (7710 (417) (374) (400) (397)

II.1.5. Vârsta părinţilor

Analizând distribuţiile de frecvenţă din tabelele 63 şi 64 se constată că ponderea mamelor tinere atât din
segmentul ≤ 24 cât şi 25 – 29 ani este mai mare în mediul rural decât în urban la ambele grupuri. În schimb, mamele în
vârstă de peste 40 de ani sunt mai frecvente în mediul urban decât în mediul rural.
Aceste caracteristici ale structurii de vârsta se menţin şi în cazul taţilor. Se remarcă de asemenea faptul că între
vârsta mediană a mamelor şi taţilor se menţine un decalaj de până la 5 ani în favoarea taţilor. Această diferenţă este o
caracteristică constantă a modelului nupţial din România.

Tabelul nr. 63: Distribuţia mamelor pe grupe de vârstă şi medii de rezidenţă

Vârsta mamei Total Urban Rural


(Ani) % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
≤ 24 8.5 4.1 6.3 3.8 10.8 4.4
25 – 29 38.0 33.2 34.4 24.2 41.8 41.6
30 – 34 33.5 37.6 35.1 39.0 31.8 36.2
35 – 39 16.9 18.9 20.5 23.9 13.1 14.1
40 şi peste 3.1 6.2 3.7 9.1 2.5 3.7
100 100 100 100 100 100
Total
(800) (753) (410) (364) (390) (389)
73
Tabelul nr. 64: Distribuţia taţilor pe grupe de vârstă şi medii de reşedinţă

Vârsta tatălui Total Urban Rural


Ani % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
≤ 24 1.9 0.6 1.6 0.3 2.2 0.8
25 – 29 18.2 13.6 14.9 9.0 21.6 17.8
30 – 34 40.7 38.2 41.6 33.5 39.7 42.4
35 – 39 28.6 33.7 30.9 40 26.2 28.0
40 – 44 8.2 8.6 8.4 9.9 8.1 7.5
45 şi peste 2.4 5.3 2.6 7.3 2.2 3.5
100 100 100 100 100 100
Total
(752) (718) (382) (343) (370) (375)

II.1.6. Nivelul de instruire

Din datele prezentate în tabelele 65 şi 66 rezultă că există o similitudine foarte mare între mame şi taţi la acest
indicator. La toate treptele şcolare ponderile sunt foarte apropiate. Nivelul de şcolarizare cel mai frecvent este liceul (cel
puţin 33%).
Diferenţele se constată la distribuţiile după mediul de reşedinţă. Astfel, nivelele mai înalte de şcolarizare,
începând cu liceul, sunt caracteristice populaţiilor urbane. Ponderea populaţiei cu educaţie cel puţin liceală este aproape
de două ori mai mare în mediul urban decât în rural, la toate categoriile studiate.

Tabelul nr. 65: Distribuţia mamelor după nivelul de şcolaritate şi mediul de rezidenţă

Total Urban Rural


Nivelul de şcolaritate al mamei % % % % % %
3-5 ani 6-7ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Fără şcoală 2.5 1.5 0.7 0.3 4.4 2.6
Şcoală primară 0.9 0.5 0.2 0.5 1.5 0.5
5 – 8 clase 10.3 9.8 4.4 3.3 16.4 15.9
Şcoală generală 13.4 13.1 6.8 5.8 20.3 20.1
Şcoală profesională 15.0 20.3 12.4 18.9 17.7 21.6
Liceu 33.8 36 38.4 40.4 29.2 31.6
Şcoală postliceală 7.8 7.4 10.8 11.0 4.9 4.1
Studii universitare 16.3 11.4 26.3 19.8 5.6 3.6
100 100 100 100 100 100
Total
(800) (753) (410) (364) (390) (389)

74
Tabelul nr. 66: Distribuţia taţilor după nivelul de şcolaritate şi mediul de rezidenţă

Total Urban Rural


Nivelul de şcolaritate al tatălui % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Fără şcoală 2.5 1.5 0.3 0.6 4.7 2.4
Şcoală primară 0.7 1.0 0.3 0.0 1.1 1.9
5 – 8 clase 7.2 6.5 1.8 2.3 12.4 10.4
Şcoală generală 6.3 9.6 3.4 5.5 11.3 13.3
Şcoală profesională 25.3 27.6 17.5 21.0 32.5 33.6
Liceu 34.0 35.1 39.0 39.4 28.2 31.2
Şcoală postliceală 7.2 5.4 10 8.2 4.3 2.9
Studii universitare 16.8 13.3 27.7 23.0 5.5 4.3
100 100 100 100 100 100
Total
(752) (718) (382) (343) (379) (375)

II.1.7. Etnia

Etnia a fost consemnată pe baza declaraţiilor respondenţilor. Pe ansamblu 87,6% dintre respondenţi s-au
declarat de etnie română, circa 10% de etnie maghiară, 1,5% turcă, 1,2% romă 1,1% de altă etnie. Atrage atenţia faptul
că etnicii romi sunt sub-reprezentaţi la aceste grupe de vârstă intrate în studiu. După aprecierile investigatorilor cea mai
mare parte a romilor heteroidentificaţi s-au declarat fie români fie maghiari. În unele zone chiar ei şi-au explicat
declaraţiile spunând că, sunt „rudari” şi nu romi, „pocăiţi”, „nu ştiu ţigăneşte” sau sunt botezaţi în diferite culte neo-
protestante şi deci nu se consideră a fi romi. Din declaraţiile respondenţilor a reieşit că mulţi confundă etnia cu
naţionalitatea, religia, cetăţenia etc.
Etnicii maghiari sunt suprareprezentaţi în raport cu datele statisticilor oficiale, fapt datorat în principal intrării (prin
selecţie probabilistică) judeţului Harghita în eşantionul studiat.
Între etnia mamei şi a tatălui există o puternică homogamie remarcabilă atât la fiecare etnie în parte cât şi în
urban şi rural (Tabelele 67 şi 68).

Tabelul nr. 67: Distribuţia mamelor după etnie şi medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Etnia declarată a mamei % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Română 85.4 86.1 88.5 91 82.1 81.5
Maghiară 10.8 10.6 7.8 7.1 14 13.9
Turcă 1.4 0.9 1.5 0.0 1.3 1.8
Rromă 1.3 1.2 1.2 1.1 1.3 1.3
Alta 1.1 1.2 1.0 0.8 1.3 1.5
100 100 100 100 100 100
Total
(800) (753) (800) (364) (800) (389)

75
Tabelul nr. 68: Distribuţia taţilor după etnie şi medii de reşedinţă

Total Urban Rural


Etnia declarată a tatălui % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Română 84.4 84.8 86.6 89.5 82.2 80.5
Turcă 1.6 0.8 1.8 0.3 1.3 1.3
Maghiară 11 10.9 8.2 7.3 14.1 14.2
Rromă 1.4 1.1 1.3 0.9 1.3 1.3
Alta 1.6 2.4 2.1 2.0 1.1 2.7
100 100 100 100 100 100
Total
(752) (718) (382) (343) (370) (375)

II.1.8. Ocupaţia părinţilor

În privinţa ocupaţiei se remarcă faptul că ponderea femeilor active economic se situează în jurul a 60%, iar a
taţilor depăşeşte 90%. De asemenea, există diferenţe importante între mediul urban şi rural la acest indicator, în special
la mame. Astfel, ponderea femeilor active economic în urban depăşeşte 75% la fiecare grup de vârstă, în timp ce în rural
această pondere se situează în jurul valorii de 35%. În rural 60-61% din mame sunt casnice, fapt ce trebuie corelat şi cu
nivelul de instruire mai redus. În cazul ambilor părinţi, atât în urban cât şi în rural, statutul de salariat predomină cu
distanţă orice alt statut ocupaţional aducător de venituri (Tabelele 69 şi 70).

Tabelul nr. 69: Distribuţia mamelor după statutul ocupaţional şi medii de rezidenţă

Total Urban Rural


Ocupaţia mamei % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Salariat 54.9 50.5 75.1 69.8 33.6 32.3
Patron 1.1 1.9 1.7 3.7 0.5 0.3
Lucrător pe cont propriu 1.1 2.3 1.3 3.0 1.0 1.5
Lucrător ocazional 1.3 1.2 0.2 0.3 2.3 2.1
Şomeră 0.6 0.8 1.0 0.5 0.3 1.0
Casnică 39.0 42.0 18.5 21.4 60.5 61.1
Student 0.6 0.1 0.7 0.0 0.5 0.3
Fără ocupaţie 1.3 0.4 1.3 0.5 1.3 0.3
Pensionar 0.1 0.1 0.2 0 0.0 0.3
Altele - 0.7 - 0.8 - 0.8
100 100 100 100 100 100
Total
(800) (753) (410 (364) (390) (389)

76
Tabelul nr. 70: Distribuţia taţilor după statutul ocupaţional şi medii de reşedinţă

Total Urban Rural


Ocupaţia tatălui % % % % % %
3-6 ani 6-7 ani 3-6 ani 6-7 ani 3-6 ani 6-7 ani
Salariat 77.4 75 89.8 82.7 64.6 67.8
Patron 2.7 4.9 4.5 6.7 1.1 3.2
Lucrător pe cont propriu 4.7 5.3 1.3 3.8 8.1 6.7
Lucrător ocazional 6.1 7.4 1.8 3.2 10.5 11.2
Şomer 1.6 0.8 0.3 0.3 3.0 1.3
Casnic 3.6 3.1 0.8 1.5 6.5 4.5
Student 0.1 0.1 0.0 0.3 0.3 0
Fără ocupaţie 2.7 2.2 1.0 0.6 4.3 3.7
Pensionar 1.1 1.1 0.5 0.9 1.6 1.3
Alta - 0.1 - 0 - 0.3
100 100 100 100 100 100
Total
(752) (718) (382) (343) (370) (375)

II.1.9. Nivelul socio-economic al părinţilor

Pentru aprecierea stării socio-economice a familiilor a fost creat un indicator socio-economic, distribuit pe 3
niveluri - scăzut, mediu, ridicat - pornind de la posesia unor bunuri precum: aragaz, frigider, maşină de spălat, televizor,
radio, telefon fix/telefon mobil, autoturism, locuinţă proprietate personală şi locuinţă secundară.
Nivelul socio-economic scăzut (posesia a cel mult 3 bunuri) caracterizează între 1,6 şi 8,3% dintre familii, nivelul
socio-economic mediu (posesia a cel puţin 4 şi cel mult 6 bunuri), între 19,7 şi 41,6% dintre familii, nivelul socio-
economic ridicat (posesia a cel puţin 7 şi cel mult 9 bunuri) între 50,1 şi 78,7% din familii. Nivelul scăzut şi mediu este
dominant în mediul rural, iar nivelul ridicat în mediul urban (Tabelul 71).

Tabelul nr. 71: Distribuţia familiilor după nivelul socio-economic pe medii

Total Urban Rural


Nivel socio-economic % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Scăzut 6,2 5,2 2,8 1,6 9,6 8,3
Mediu 30,1 31 22,2 19,7 38,7 41,6
Ridicat 63,7 63,8 75 78,7 51,7 50,1
100 100 100 100 100 100
Total
(817) (771) (417) (374) (400) (397)

77
CAPITOLUL II.2

Nutriţia copilului

Aspectele referitoare la nutriţie, cu deosebire alăptare, au fost abordate şi la aceste grupe de vârstă. Menţionăm
că, spre deosebire de precedentele grupe analizate (copilul de la naştere la 3 ani), informaţiile privind alăptarea în cazul
copiilor de vârstă preşcolară s-au bazat numai pe date obţinute prin anamneză şi prin urmare prevalenţele privind
frecvenţa şi durata alăptării au avut un alt model de calcul.

II.2.1 Aspecte generale privind alăptarea

Pentru evaluarea cunoştinţelor atitudinilor şi practicilor în materie de nutriţie a fost adresat părinţilor un set de
întrebări cu referire la alăptare.
Aproape toţi părinţii intervievaţi, atât în mediul urban cât şi în mediul rural (peste 97%) consideră că alăptarea
este un lucru esenţial pentru copil; cu toate acestea doar 92,2% dintre copii din grupul 3-5 ani şi 93,4 din grupul 6-7 ani
au fost alăptaţi vreodată (Tabelul 72).
Deci, procentul copiilor niciodată alăptaţi se situează între 6,6 şi 7,7%. Acest procent este mai mic decât cel
înregistrat la grupele sub 3 ani, ceea ce poate sugera o scădere a prevalenţei copiilor alăptaţi în ultimii 6-7 ani.

Tabelul nr. 72: Distribuţia răspunsurilor referitoare la alăptare

TOTAL Urban Rural


Copilul dumneavoastră a fost alăptat % % % % % %
3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani
Da 92.2 93.4 90.2 91.7 94.3 95
Nu 7.7 6.6 9.8 8.3 5.5 5
Nu ştiu 0.1 - 0.2
Total 100 100 100 100 100 100

II.2.2. Alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaţă

OMS şi UNICEF consideră că singura modalitate corectă de hrănire a copilului în primele 6 luni de viaţă este
alăptarea, cu precizarea că în această perioadă copilul nu are nevoie de nici un alt de aliment lichid sau solid pentru
dezvoltarea sa normală.
Părinţii au fost întrebaţi cât timp trebuie alăptat copilul exclusiv la sân. Răspunsurile prezentate în tabelul 73 arată
lipsa de informare corectă a părinţilor în acest domeniu. Este îngrijorătoare ponderea de aproape 50% a mamelor care
nu cunosc răspunsul corect la această importantă problemă.

Tabelul nr. 73: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Câte luni consideraţi că este necesară alimentarea exclusiv la
sân a copilului?”

Câte luni consideraţi că este necesară Total Urban Rural


alimentarea exclusiv la sân a copilului ? % % % % % %
3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani
0-6 luni 50.6 50.4 54.7 48.9 46.4 51.7
6 – 10 luni 18.2 17 16 16.4 20.2 17.7
Mai mult de 10 luni 14 14.4 13 15.5 15.2 13.5
Nu ştiu 17.0 17.5 16.1 18.2 18 16.9
Nu răspund 0.2 0.7 0.2 1 0.2 0.2
Total 100 100 100 100 100 100
78
II.2.3. Frecvenţa şi regularitatea meselor

Aproximativ 70% dintre părinţii intervievaţi afirmă că nu organizează copiilor un ritm de hrănire ci le dau să
mănânce după „cum cere copilul”. Ponderea copiilor care mănâncă fără program este mai mare în mediul rural la
ambele grupe de vârstă (Figura 22) Acest model poate afecta „normalitatea vieţii copilului” din mai multe perspective:
sănătate, disciplină, relaţii intrafamiliale. În mediul urban există un program de mese mai bine conturat. Cei mai mulţi
copii mănâncă de 4 ori pe zi (Tabelul 74).

Figura nr. 22 Frecvenţa hrănirii copilului în decursul unei zile

Tabelul nr. 74: Frecvenţa hrănirii copiilor în decursul unei zile - distribuţie pe medii

Cât de des îl hrăniţi pe copilul Total Urban Rural


dumneavoastră în decursul unei zile ? % % % % % %
3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani
O dată - 0.1 - - - 0.2
De două ori 0.2 - - - 0.5 -
De trei ori 7.1 7.1 9.8 10.7 4.3 3.8
De patru ori 14.6 13 15.7 16 13.4 10.1
De cinci ori 9 6.1 13.4 7.8 4.3 4.5
De şase ori 1.0 1 1.4 1.6 0.5 0.6
Când cere copilul 67.3 72.3 59 63.4 76 80.6
Nu ştiu 0.6 0.4 0.7 0.5 0.5 0.2
Nu răspunde 0.2 - - - 0.5 -
Total 100 100 100 100 100 100

Concluzii la capitolul nutriţie:

 Peste 97% din părinţi consideră că alăptarea este esenţială pentru dezvoltarea ulterioară a copilului;
 Numai 93% dintre copiii preşcolari din eşantionul analizat au fost alăptaţi vreodată;
 Doar aproximativ 50% dintre părinţii intervievaţi au ştiut că alăptarea exclusivă este necesară până la vârsta
de 6 luni a copilului;
 70% dintre copiii din ambele grupe studiate nu au un program orar pentru mese ci sunt hrăniţi atunci când cer
de mâncare.

79
Capitolul II.3

Sănătatea copilului

II.3.1 Aprecierea stării de sănătate a copilului

Cunoştinţele părinţilor privind sănătatea copilului au fost apreciate printr-o serie de întrebări care privesc:
evaluarea stării generale a sănătăţii copilului, comportamentele părinţilor în situaţii de boală ale copilului, medicaţie şi
tratamente aplicate copilului, imunizarea, sursele informaţiilor despre sănătate.
Aproape toţi părinţii intervievaţi au putut aprecia starea de sănătate a copilului lor. 88,9% dintre părinţii cu copii de 3-
5 ani şi, respectiv 89,4% dintre părinţii cu copii de 6-7 ani au apreciat că au un copil sănătos, 9,3% şi, respectiv 8,8% au
apreciat copilul ca fiind „destul de sănătos”, iar 1,7% şi respectiv 1,8% au afirmat că nu este sănătos copilul lor (Tabelul 75).

Tabelul nr. 75: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Copilul dumneavoastră este sănătos?”

Total Urban Rural


Copilul este: % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Sănătos 88.9 89.4 86.6 87.7 91.3 90.9
Destul de sănătos 9.3 8.8 11.3 10.7 7.2 7.1
Nu este sănătos 1.7 1.8 1.9 1.6 1.5 2
Nu ştiu .1 - 0.2 - 0 -
Total 100 100 100 100 100 100

Cele mai frecvente boli/deficienţe menţionate de părinţi au fost: dificultăţile de vorbire (6 şi 18,2%), bolile cronice
şi congenitale (26 şi 78,8%) şi alergiile (2%) Analiza pe medii arată că frecvenţa cazurilor de boală declarate de părinţi
este mai mare în mediul rural decât în cel urban (Tabelul 76).

Tabelul nr. 76: Starea de boală/sănătate a copilului 3-5 ani şi 6-7 ani – distribuţie pe medii de rezidenţă

Copilul dumneavoastră suferă de Total Urban Rural


vreo boală sau are vreo disabilitate? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 4.1 4.5 3.4 3.2 4.8 5.8
Nu 95.5 95.1 96.4 96.8 94.5 93.5
Nu ştiu 0.2 - 0.2 - 0.2 -
Nu răspunde 0.2 0.4 - 0 0.5 0.7
Total 100 100 100 100 100 100

II.3.1.1 Atitudini şi practici în situaţii de boală

Pentru a cunoaşte atitudinile şi practicile părinţilor în situaţii de îmbolnăvire a copiilor, părinţii au fost întrebaţi
când apelează la medic şi în ce măsură administrează tratamente copilului fără consultarea medicului.
Cele mai frecvente situaţii în care părinţii merg la medic, atât pentru copiii de 3-5 ani cât şi pentru cei de 6-7 ani
sunt febra, tusea şi accidentele. Peste 93% dintre părinţi apelează la un medic în caz de febră, peste 75% în caz de
tuse. În caz de accident doar 60% dintre părinţi s-au adresat unui medic. Aceste cifre reflectă, pe de o parte, faptul că
părinţii se preocupă suficient de sănătatea copilului, adresându-se unui profesionist, dar pe de altă parte ei nu ştiu sau
nu acordă suficientă atenţie riscului în caz de accidente. Pentru alte semne sau simptome de boală apelarea la medic
este mai puţin frecventă. (Figura nr. 23)

80
Figura nr. 23 Situaţiile în care părinţii apelează la doctor

Este interesant de remarcat faptul că, în cazul copiilor în vârsta de 3-5 ani, părinţii din rural apelează mai frecvent
la medic decât cei din urban, atunci când copilul are febră, tuşeşte dar şi în caz de accidente.
În cazul copiilor de 6-7 ani situaţia este oarecum inversă; se constată că părinţii din mediul urban apelează mai
des la medic decât cei din rural în toate cazurile de boală, inclusiv accidente.
Probabil, în mediul rural, odată cu creşterea în vârstă a copilului, părinţii îl consideră mai «călit» şi nu îi mai
acordă aceeaşi grijă ca la vârstele fragede.

II.3.1.2 Administrarea de tratamente din iniţiativa părinţilor

Mai mult de jumătate dintre părinţii de la ambele segmente de vârstă afirmă că administrează tratamente copilului
şi fără să consulte un medic. Ponderea părinţilor care tratează copilul bolnav din proprie iniţiativă este mai mare în
mediul rural decât în urban la grupa 3-4 ani, dar mai mică la grupa 6-7 ani. Cu alte cuvinte părinţii copiilor mai mari din
mediul urban îşi tratează mai frecvent copiii după cunoştinţele lor proprii (Figura nr. 24).
Tratamentele cele mai frecvent menţionate au fost ceaiurile, comprese (cataplasme), frecţiile cu alcool,
medicamente „simple” precum aspirina, paracetamolul.

81
Figura nr. 24 Administraţi copilului tratamente fără consultarea medicului?

II.3.1.3. Frecvenţa îmbolnăvirilor copilului

Din declaraţiile părinţilor a reieşit că majoritatea copiilor s-au îmbolnăvit „o dată la 6 luni” sau „o dată pe an”.
Constatăm că un factor de influenţă este vârsta copilului, confirmat prin faptul că frecvenţa îmbolnăvirilor copiilor la
grupa 3-5 ani este mai mare decât la cei din grupa 6-7 ani (Tabelul nr.77).

Tabelul nr. 77: Frecvenţa îmbolnăvirilor – distribuţie pe medii de rezidenţă

De câte ori s-a îmbolnăvit copilul Total Urban Rural


dumneavoastră în ultimele 12 luni? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
O dată pe lună 5.5 3.6 5.3 2.7 5.8 4.5
O dată la două luni 14.2 11.2 16.5 11.2 11.8 11.1
O dată la şase luni 34.2 36.8 37 40.6 31.2 33.2
O dată în tot anul 25.9 26.5 23.0 27.3 29.0 25.7
Nu-şi aminteşte 1.2 1.6 .7 1.6 1.7 1.5
Niciodată 18.9 20.2 17.3 16.3 20.5 24
Nu răspunde 0.1 0.1 0.2 0.3 - 0
Total 100 100 100 100 100 100

II.3.2 Prevenirea îmbolnăvirilor

II.3.2.1 Imunizarea

Un indicator important al cunoştinţelor şi practicilor parentale privind sănătatea copilului se referă la vaccinare.
Pe ansamblu, cel puţin 98,5% dintre părinţi au afirmat că au făcut vaccinurile la copii fără, însă a preciza dacă au
fost făcute sau nu toate vaccinurile recomandate (obligatorii).

Cu toate acestea doar 82, 6% şi, respectiv 83,5% dintre părinţii copiilor au declarat că ştiu în ce scop se fac
vaccinările (Tabelul 78) dar şi aceste afirmaţii s-au dovedit a fi inexacte într-o proporţie îngrijorător de mare (Tabelul 78.1).
82
Tabelul nr. 78: Cunoştinţele părinţilor de copii preşcolari privind vaccinarea

Total Urban Rural


Cunoaşteţi scopul vaccinărilor? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 82.6 83.5 86.8 84.5 78.3 82.6
Nu 4.2 4.4 2.9 3.7 5.5 5
Nu ştie 9.9 9.6 8.9 9.9 11 9.4
Nu răspunde 3.3 2.5 1.4 1.9 5.2 3
Total 100 100 100 100 100 100

Tabelul nr. 78.1: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „În ce scop se fac vaccinările?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Prevenirea bolilor/imunizare 70.1 61.2 68.2 58.5 72.2 63.7
Pentru anemie, rahitism 29.5 33.9 31 36.4 27.8 31.4
Nu ştie/Nu răspunde 0.4 4.9 0.8 5.1 - 4.9
Total 100 100 100 100 100 100

II.3.2.2. Practici de igienă alimentară

Spălatul legumelor şi al fructelor face parte din practicile elementare de igienă alimentară.
Spălarea lor corectă presupune apă curentă în locuinţă. În lipsa ei soluţiile sunt mai mult sau mai puţin adecvate.
În mediul urban, aproape toţi părinţii spală corect alimentele (96,6% în cazul familiilor cu copii de 3-5 ani şi 93,6% în
cazul celor cu copii de 6-7 ani), probabil şi datorită existenţei acestei utilităţi în locuinţă. În mediul rural, mai puţin de
jumătate din părinţi spală fructele şi legumele corect, sub jet de apă curgătoare, iar aproximativ jumătate dintre ei spală
legumele şi fructele în lighean, cu apă rece, deci într-un mod neadecvat (Tabelul 79).

Tabelul nr. 79: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „În ce fel spălaţi legumele şi fructele?”

3-5 ani 6-7 ani


În ce fel spălaţi legumele şi fructele? % %
Total u r Total u r
Sub jet de apă curgătoare 72.9 96.6 48.3 63 93.6 34.3
În lighean cu apă caldă 1.7 1.7 1.8 9.2 0.5 17.4
În lighean cu apă rece 26.4 3.8 50.0 28 7 47.9
Le opăresc - - - 0 0 0
Le şterg cu un şerveţel .2 - 0.5 0 0 0
Nu obişnuiesc să le spăl .4 - 0.8 0 0 0

II.3.3. Sursele de informaţii utilizate de părinţi referitor la sănătatea copilului

Între sursele de informaţii pentru sănătatea copilului medicii sunt cel mai bine reprezentaţi atât în urban cât şi în
rural (peste 96,5% în cazul părinţilor cu copii 3-5 ani şi 97,8% în cazul părinţilor cu copii de 6-7 ani).
Ponderea părinţilor care obţin informaţii din mass media este de aproape 30% în urban şi doar 20% în rural. Deşi
aceste valori atrag atenţia asupra faptului că mass media joacă un rol secundar în informarea părinţilor este totuşi pozitiv
faptul că un sfert dintre părinţi caută surse de informare în afara familiei, vecinilor, rudelor şi se îndreaptă către informaţii
83
care poartă girul unor specialişti în domeniu.
Mai puţin de 2% dintre părinţi au declarat că iau informaţii despre sănătatea copilului din cărţi.

Figura nr. 25: Din ce surse obţineţi informaţii referitoare la sănătatea copilului?

Concluzii la capitolul sănătate

 În general părinţii sunt capabili să aprecieze starea de sănătate a copilului, atât în mediul urban cât şi în rural;
 Peste 90% dintre părinţi se adresează medicului în situaţiile de boală ale copiilor. Cele mai frecvente motive
pentru consultarea medicului au fost: febra, tusea, diareea şi accidente;
 Aproape 50% dintre părinţi administrează copiilor tratamente din proprie iniţiativă, fără să consulte un medic.
Între tratamente au fost menţionate ceaiurile, compresele, frecţiile, aspirina şi paracetamolul;
 Părinţii copiilor în vârstă de 3-5 ani din rural apelează mai frecvent la medic decât cei din urban; odată cu
creşterea vârstei copilului frecvenţa scade astfel încât pentru copilul de 6-7 ani părinţii din urban apelează
mai frecvent la medic decât cei din rural;
 Medicii reprezintă sursa de informaţie prioritară în domeniul sănătăţii copilului, aşa cum au declarat
aproximativ 97% dintre părinţi. Mass media deţine o pondere de aproximativ 25% ca sursă de informare cu
privire la sănătatea copilului, iar bunicii deţin 10%;
 98 – 99% din copiii preşcolari sunt vaccinaţi - conform declaraţiilor părinţilor - atât în mediul urban cât şi în
rural, dar această cifră trebuie privită cu rezervă în condiţiile în care o parte dintre părinţi confundă vaccinurile
cu alte tratamente profilactice;
 În mediul rural predomină sursele de apă nesigure, ceea ce creşte riscurile de îmbolnăvire ale copiilor;
 În mediul urban marea majoritate (96,6%) dintre părinţi spală corect legumele şi fructele (la apă curgătoare),
în timp ce în mediul rural mai puţin de jumătate fac acest lucru, cealaltă jumătate spălându-le în lighean cu
apă rece;
 Respectarea regulilor de igienă alimentară este mult influenţată de condiţiile economico-sociale, de mediu şi
de nivelul cultural al familiei.

84
CAPITOLUL II.4

Igiena copilului

Formarea deprinderilor de igienă ale copilului preşcolar reprezintă un capitol deosebit de important în educaţia
acestuia. La această vârstă se iniţiază şi se formează deprinderi cu care copilul va creşte. Deprinderile de igienă
constituie baza unei educaţii sănătoase din punct de vedere fizic şi reprezintă o componentă esenţială a unei bune
integrări sociale. La această vârstă copiii încep să înţeleagă importanţa deprinderilor igienice. De asemenea încep să
conştientizeze competiţia cu alţi copii din mediul social în care trăiesc, începe să le placă să „arate bine”. La preşcolarul
mai mare încep să apară, pe lângă plăcerea de a fi curat, şi preferinţe cu privire la îmbrăcăminte, care, până la o
anumită măsură trebuie încurajate, acestea contribuind la dezvoltarea încrederii în sine, a gustului estetic şi a
personalităţii copilului.

II.4.1 Formarea deprinderilor de igienă la copil

Din analiza datelor culese de la părinţi s-a constatat că majoritatea acestora se preocupă de formarea
deprinderilor de igienă la copil.
Această preocupare se intensifică odată cu creşterea în vârstă a copilului.

Referitor la anumite deprinderi de igienă elementară s-a constatat că unele sunt practicate aproape universal de
toţi copiii, iar altele mult mai rar. Între acestea amintim frecvenţa foarte mare pe care o au „spălatului pe mâini şi faţă” în
general şi „spălatului pe mâini înainte de masă” şi frecvenţa mult mai mică a spălatului pe mâini după utilizarea WC-ului,
atât în urban cât şi în rural (Figura 26).

Figura nr. 26: Ce deprinderi de igienă foloseşte copilul?

În grupa de vârstă 6-7 ani deprinderile igienice sunt mai bine formate şi mai frecvent practicate. Frecventarea
grădiniţei la această vârstă contribuie cert la dezvoltarea şi consolidarea acestor deprinderi igienice.

85
II.4.2 Cunoştinţe privind igiena intimă a copilului
Pentru a evalua cunoştinţele privind igiena intimă a copiilor - fete şi băieţi - părinţii au fost întrebaţi cum spală
părţile intime ale acestora.
Pentru fete, doar 69% dintre părinţii copiilor 3-5 ani şi 67,9% dintre părinţii copiilor de 6-7 ani cunoşteau
modalitatea corectă de spălare. Ponderea răspunsurilor incorecte a fost mai mare în mediul rural decât în mediul urban
(Tabelul 80A). Pentru băieţi, ponderea răspunsurilor incorecte/confuze, a fost mult mai mare decât în cazul fetelor, atât
în urban cât şi în rural (Tabelul 80 B).
Tabelul nr. 80: Cunoştinţele părinţilor cu privire la spălarea parţilor intime
80 A. Fete
Are vreo importanţă cum spălaţi Total Urban Rural
părţile intime ale copilului? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da/înspre spate 69 67.9 72.4 70.4 65.3 65.6
Înspre faţă 6.3 7.7 7 10.4 5.4 4.9
Nu are importanţă 12.7 14 10.3 11 15.3 16.9
Nu ştiu 9.8 8.8 8 7.1 12 10.4
Nu răspunde 2.2 1.6 2.3 1.1 2 2.2
Total 100 100 100 100 100 100

80 B. Băieţi
Are vreo importanţă cum spălaţi Total Urban Rural
părţile intime ale copilului? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da/ decalotări în apă caldă la baie 69.1 64.7 71.4 62.5 66.7 66.8
Nu 9.9 12.6 10.8 16.7 9 8.9
Nu ştiu 18.5 19.7 16.8 19.8 20.3 19.6
Nu răspunde 2.5 3 1 1 4 4.7
Total 100 100 100 100 100 100

II.4.3 Igiena corporală a copiilor


Referitor la frecvenţa cu care este schimbată lenjeria de corp a copilului se constată că aproximativ 65% dintre
părinţi practică acest lucru zilnic, dar aproape un sfert declară că fac acest lucru de câte ori este necesar. Din declaraţiile
părinţilor reiese că la copilul mai mic lenjeria se schimbă mai frecvent (65,2% din părinţii copiilor de 3-5 ani schimbă
lenjeria zilnic şi 24, 8% schimbă de câte ori este nevoie). Pentru copilul de 6-7 ani aceste procente sunt mai mici, în
favoarea celor care schimbă lenjeria copilului de 2-3 ori pe săptămână sau o dată pe săptămână.
În general, ponderea părinţilor care schimbă lenjeria copilului doar o dată pe săptămână este foarte mică.
La acest indicator se constată diferenţe remarcabile între practicile din urban şi rural, în funcţie de vârsta
copilului. În timp ce pentru copilul de 3-5 ani în urban peste 70% din copii primesc zilnic lenjerie curată, în rural ponderea
acestora este de doar 57,3%. La aceeaşi grupă de vârstă ponderea copiilor cărora li se schimbă lenjeria de 2-3 ori pe
săptămână este de două ori mai mare în rural faţă de urban, la fel ca şi al celor cărora li se schimbă lenjeria doar o dată
pe săptămână (Tabelul 81).
Tabelul nr. 81 Frecvenţa schimbării lenjeriei de corp la copii - distribuţie pe medii de rezidenţă
Cât de des schimbaţi lenjeria de Total Urban Rural
corp a copilului dumneavoastră? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
În fiecare zi 65.2 64.3 72.9 66 57.3 62.7
O dată pe săptămână 1.1 0.8 .5 0.3 1.8 1.3
De 2-3 ori pe săptămână 8.8 11 6.2 11.2 11.5 10.8
De câte ori este necesar 24.8 23.8 20.4 22.2 29.2 25.2
Nu ştiu 0.1 0.1 - 0.3 0.2 0
Total 100 100 100 100 100 100
86
În cazul copilului de 6-7 ani asistăm la o tendinţă de egalizare a practicilor între sat şi oraş, cu privire la acest
aspect, determinate, probabil, de faptul că integrarea copilului în grădiniţă şi şcoală îi determină pe părinţi să fie mai
atenţi cu igiena copilului (faţă de situaţia în care copilul stătea numai acasă).

II.4.4 Siguranţa apei consumate de copii

Calitatea apei consumate este un indicator legat în primul rând de mediul de reşedinţă şi de condiţiile socio-
economice în care trăieşte familia, fiind influenţată într-o mai mică măsură de abilităţile parentale. Din răspunsurile
părinţilor s-a constatat că există diferenţe importante între calitatea şi siguranţa apei pe care o consumă copiii din mediul
urban faţă de cei din mediul rural. În mediul urban ponderea copiilor care consumă apă din surse nesigure (fântână) nu
depăşeşte 7% în timp ce în mediul rural ponderea acestora depăşeşte 75%. Mai mult decât atât, aproape jumătate
dintre copiii din urban consumă apă îmbuteliată (considerată microbiologic pură) în timp ce în mediul rural ponderea
copiilor care consumă acest tip de apă nu depăşeşte 16% (Figura 27). În privinţa sursei apei consumate de copii s-a
relevat că nu există diferenţe între cele două grupe de vârstă, ceea ce denotă că siguranţa apei oferită copilului depinde
de nivelul socio-economic şi infrastructura mediului în care trăieşte familia, şi nu de vârsta copilului. Precizăm că apa
provenită din fântâni am considerat-o ca nesigură pentru că este o apă necontrolată, în majoritatea cazurilor fântânile nu
sunt acoperite permanent iar scoaterea apei se face manual cu găleata, în condiţii total neigienice.

Figura nr. 27: Sursele de apă din care beau copiii

Între 6 şi 10,6% dintre părinţi au menţionat că fierb apa înainte de a o da copilului, ceea ce denotă că ei au
încredere în apa pe care o consumă, chiar dacă apa provine dintr-o fântână (Tabelul 82).

Tabelul nr. 82: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Fierbeţi apa pe care o daţi direct copilului?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 8.3 6.3 10.6 6.7 6.0 6
Nu 91.6 93.3 89.2 92.5 94.0 94
Nu răspunde 0.1 0.4 0.2 0.8 - 0
Total 100 100 100 100 100 100

87
Referitor la apa folosită pentru gătit între 67,1 – 89,4% din părinţi au declarat că folosesc la gătit aceeaşi apă
pe care o bea copilul. Diferenţele între rural şi urban sunt importante, fapt explicat prin consumul mai ridicat de apă
îmbuteliată în mediul urban (Tabelul 83).

Tabelul nr. 83: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Folosiţi pentru copil la gătit aceeaşi apă cu cea pe care
o bea?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 77.7 80.2 67.1 70.3 88.8 89.4
Nu 22.3 19.7 32.9 29.4 11.2 9.3
Nu răspunde 0 0.1 0 0.3 0 1.3

Total 100 100 100 100 100 100

Concluzii referitoare la capitolul igiena copilului

 Pe ansamblu, aproape toţi părinţii se preocupă de formarea deprinderilor de igienă la copil, frecvenţe mai
mari întâlnindu-se în mediul urban şi la grupul de 6-7 ani. În rural, îndeosebi pentru copilul 3-5 ani această
preocupare este mai slabă;
 Cele mai frecvente deprinderi de igienă sunt spălatul mâinilor şi feţei şi spălatul pe mâini înainte de masă, iar
cele mai puţin frecvente sunt spălarea mâinilor după folosirea WC-ului;
 Mai puţin de 70% dintre părinţi cunosc modul corect de spălare a părţilor intime ale fetelor şi mult mai puţini
în cazul băieţilor;
 Aproximativ două treimi dintre părinţi schimbă lenjeria de corp a copilului zilnic, la ambele grupe de vârstă;
procente mai mari se înregistrează în mediul urban şi la copiii din grupa 3-5 ani;
 În medie peste trei sferturi din copii beau apă corespunzătoare din punct de vedere al calităţii (din sistemul
public şi îmbuteliată);
 În mediul rural aproape 62% dintre copiii de 3-5 ani şi peste 75% dintre cei de 6-7 ani beau apă din fântână,
considerată necorespunzătoare calitativ, implicând multe riscuri de îmbolnăvire;
 Doar 6% dintre părinţi fierb apa înainte de a o da copilului să o bea;
 Între 75 – 80% din părinţi au declarat că folosesc la gătit aceeaşi apă pe care o bea copilul;
 În mediul urban marea majoritate (96,6%) dintre părinţi spală corect legumele şi fructele (la apă
curgătoare), în timp ce în mediul rural numai jumătate face acest lucru, cealaltă jumătate spălându-le în
lighean, cu apă rece;
 Respectarea regulilor de igienă alimentară este mult influenţată de condiţiile economico-sociale, de mediu şi
de nivelul cultural al familiei.

88
CAPITOLUL II.5

Dezvoltarea fizică şi psihică a copilului

II.5.1 Dezvoltarea fizică a copilului

Marea majoritate a părinţilor (99,1% în cazul părinţilor cu copii 3-5 ani şi 98,9% în cazul părinţilor cu copii de 6-7
ani) a fost capabilă să aprecieze dezvoltarea din punct de vedere fizic a copilului lor. Sub 1% dintre părinţii cu copii de 3-
5 ani şi 1,1% în cazul copiilor de 6-7 ani nu au putut să îşi spună părerea, declarând că nu ştiu.
Pe ansamblu, 94% dintre părinţi consideră că au un copil bine dezvoltat din punct de vedere fizic, 5% declară că
dezvoltarea fizică a copilului nu este bună (Tabelul 84).
În mediul rural ponderea copiilor pe care părinţii îi consideră dezvoltaţi necorespunzător este mai mare (6%
pentru copiii de 3-5 ani şi 4,5% pentru cei de 6-7 ani).

Tabelul nr. 84: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Consideraţi că din punct de vedere fizic copilul dvs.
este bine dezvoltat?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 94.0 94.0 94.7 92.8 93.3 95
Nu 5.1 4.9 4.3 5.3 6.0 4.5
Nu ştiu .9 1.1 1.0 1.9 0.7 0.5
Total 100 100 100 100 100 100

Criteriile indicate de părinţi pentru aprecierea dezvoltării fizice au fost înălţimea şi greutatea copilului. Din
datele culese reiese că motivul cel mai frecvent pentru care părinţii consideră copilul subdezvoltat fizic este greutatea
mică; între 75,5 – 76,3% dintre părinţi au luat în considerare acest criteriu. Înălţimea mică a fost menţionată îndeosebi
de părinţii copiilor din grupa de vârstă 6-7 ani (Tabelul 85).
Se remarcă diferenţe semnificative între dezvoltarea copiilor din mediul urban şi cel rural. Din cei 87 de părinţi
care au declarat că au copii dezvoltaţi fizic necorespunzător, 45 au fost din mediul rural, iar dintre aceştia, 37 au luat
drept criteriu greutatea mică. În rural, cota-parte deţinută de copiii subponderali este de cca 82 – 83% din totalul celor
consideraţi de părinţii lor ca fiind dezvoltaţi necorespunzător, atât la grupa de 3-5 cât şi la cei de 6-7 ani.
Din datele prezentate în tabele 86 şi 87, se remarcă unele diferenţe între dezvoltarea copiilor din mediul urban şi
cel rural, în defavoarea acestora din urmă. Diferenţe mai importante sunt la grupa de vârstă 3-5 ani, unde frecvenţa
copiilor cu înălţime mică a fost de aproape trei ori mai mare în mediul rural (25,9%) faţă de mediul urban (9%) (Tabelul
86). Se poate afirma că în cazul vârstelor mici ale copilului dezvoltarea fizică este oarecum mai întârziată, fapt datorat,
probabil, şi unei alimentaţii insuficiente, necorespunzătoare cantitativ şi calitativ, lipsei de cunoştinţe şi abilităţi de
îngrijire a părinţilor faţă de copilul mic care necesită o atenţie specială.

Tabelul nr. 85: Criterii de apreciere a dezvoltării fizice necorespunzătoare (răspunsuri multiple)

Da
% %
3-5 ani 6-7 ani
Înălţime mică 18.4 28.9
Greutate mică 75.5 76.3

89
Tabelul nr. 86: Criterii de apreciere a dezvoltării fizice la copiii de 3- 5 ani (răspunsuri multiple)

Da
% %
U R
Înălţime mică 9 25.9
Greutate mică 68.2 81.5

Tabelul nr. 87: Criterii de apreciere a dezvoltării fizice la copiii de 6-7 ani (răspunsuri multiple)

Da
% %
U R
Înălţime mică 30 27.8
Greutate mică 70 83.3

II.5.2 Dezvoltarea psihică a copilului

În ceea ce priveşte dezvoltarea psihică s-a constatat că 88% dintre părinţii copiilor preşcolari au apreciat că au
un copil „bine dezvoltat”, sub 1% au declarat că nu este bine dezvoltat, iar peste 10% din părinţii de copii 3-5 şi peste
12% din cei cu copii de 6-7 ani nu au ştiut sau nu au răspuns (Tabelul 88).

Tabelul nr. 88: Distribuţia răspunsurilor la întrebare: „Consideraţi că din punct de vedere psihic copilul dvs.
este bine dezvoltat?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 88.0 87.4 90.4 91.2 85.5 83.9
Nu 0.7 0.1 0.5 0 1.0 0.3
Nu ştiu 8.8 9 7.4 6.4 10.3 11.3
Nu răspunde 2.5 3.5 1.7 2.4 3.2 4.5
Total 100 100 100 100 100 100

Aceste aprecieri sunt relative, dar totodată, în mare măsură, corecte deoarece argumentele invocate sunt de bun
simţ fără a fi neapărat conceptualizate ştiinţific.
Părinţii consideră „un copil bine dezvoltat” din punct de vedere psihic atunci când acesta se comportă „normal”,
„înţelege ce i se spune”, „memorează prin observare” etc. Mulţi părinţi au considerat copilul lor normal deoarece „este la
fel cu ceilalţi”(Tabelul 89).
Doar 5,2% în cazul părinţilor cu copii de 3-5 ani şi 4,3% în cazul părinţilor cu copii de 6-7 ani au făcut această
declaraţie pe baze obiective, plecând de la un control medical sau teste medicale. Faptul că ponderea părinţilor care îşi
bazează afirmaţia pe un control medical este uşor mai mare (peste un procent) în cazul copiilor de 3-5 ani faţă de cei de
6-7 ani, confirmă constatările făcute la capitolul „sănătate” care denotă că frecvenţa cu care părinţii se adresează
medicului este, în general, invers proporţională cu vârsta copilului.

90
Tabelul nr. 89: Argumente ale părinţilor pentru normalitatea dezvoltării psihice a copilului de 3-5 ani şi 6-7
ani (răspunsuri multiple)

% %
3-5 ani 6-7 ani
N = 725 N = 675
Se comportă normal/poţi vorbi cu el/înţelege ce-i
explici/memorează uşor prin observare/l-am comparat cu alţi 77.9 68.1
copii de vârsta lui/e la fel cu cei de vârsta lui
Analize medicale/am vorbit cu doctorul 5.2 4.3
Aşa cred eu/pur şi simplu 2.3 1.5

Tabelul nr. 90: Argumente ale părinţilor pentru normalitatea dezvoltării psihice a copilului de 3-5 ani –
distribuţie pe medii de rezidenţă (răspunsuri multiple)

%U %R
N = 379 N = 346
Se comportă normal/poţi vorbi cu el/înţelege ce-i
explici/memorează uşor prin observare/l-am comparat cu alţi 82.1 73.4
copii de vârsta lui/e la fel cu cei de vârsta lui
Analize medicale/am vorbit cu doctorul 5 5.5
Aşa cred eu/pur şi simplu 2.6 2

Tabelul nr. 91: Argumente ale părinţilor pentru normalitatea dezvoltării psihice a copilului de 6-7 ani –
distribuţie pe medii de rezidenţă (răspunsuri multiple)

%U %R
N = 341 N = 334
Se comportă normal/poţi vorbi cu el/înţelege ce-i
explici/memorează uşor prin observare/l-am comparat cu 70.4 65.9
alţi copii de vârsta lui/e la fel cu cei de vârsta lui
Analize medicale/am vorbit cu doctorul 5.9 2.7
Aşa cred eu/pur şi simplu 2.3 0.6

Din analiza pe medii de reşedinţă se evidenţiază unele diferenţe între declaraţiile părinţilor, respectiv că în urban
ponderea părinţilor care declară copilul lor sănătos este mai mare decât în mediul rural, iar ponderea celor care îşi
bazează părerile pe criterii ştiinţifice este uşor mai ridicată în oraşe.
Ponderea părinţilor care nu au putut aprecia starea psihică a copilului este de două ori mai mare în mediul urban
decât în mediul rural.

Concluzii la capitolul dezvoltarea fizică şi psihică a copilului

 Aproximativ 99% dintre părinţi au fost capabili să aprecieze dezvoltarea din punct de vedere fizic a copilului
lor preşcolar;
 94% dintre părinţi consideră că au un copil bine dezvoltat din punct de vedere fizic, iar circa 5% declară că
dezvoltarea fizică a copilului nu este bună;
 În mediul rural ponderea copiilor pe care părinţii îi consideră dezvoltaţi necorespunzător este mai mare;
 Motivul cel mai frecvent pentru care părinţii consideră copilul subdezvoltat fizic este greutatea mică (75-76%
din părinţi au luat în considerare acest criteriu);
 Înălţimea mică a fost menţionată îndeosebi de părinţii copiilor de 6-7 ani;

91
 În ceea ce priveşte dezvoltarea psihică circa 88% dintre părinţii copiilor preşcolari au apreciat că au un copil
„bine dezvoltat”, dar peste 10% din părinţi nu au ştiut sau nu au răspuns;
 În marea majoritate a cazurilor părinţii consideră „un copil bine dezvoltat” din punct de vedere psihic
bazându-se pe aprecieri subiective, empirice („se comportă normal”, „înţelege ce i se spune” etc.);
 Doar 5% dintre părinţii intervievaţi au făcut această declaraţie pe baze obiective, plecând de la un control
medical sau teste medicale;
 În urban ponderea părinţilor care declară copilul lor sănătos este ceva mai mare decât în mediul rural, iar
ponderea celor care îşi exprimă părerea în mod obiectiv (prin control medical) este uşor mai ridicată în oraşe;
 Ponderea părinţilor care nu au putut aprecia starea psihică a copilului este mai mare în mediul rural decât în
mediul urban.

92
CAPITOLUL II.6

Elemente de ecologie socială a familiei

Ecologia socială a familiei vizează climatul familial, relaţiile şi interacţiunile între membri familiei, confortul
psihologic (sănătatea mintală), solidaritatea membrilor şi evoluţia firească a acestora, inclusiv dezvoltarea normală a
copilului în mediul familial.
Ecologia familială se află sub influenţa unor determinări culturale, fiind strâns legată de mediul, educaţia părinţilor
şi condiţia socio-economică a familiei.
Subliniem că datele prezentate în acest capitol pot să nu reflecte realitatea obiectivă, ele fiind consemnate ca
atare în procesul de culegere a datelor, conform declaraţiilor părinţilor.

II.6.1. Certurile între părinţi

Unul dintre elementele care vizează ecologia socială a familiei se referă la certurile dintre părinţi. Conform datelor
prezentate în figura 28 puţini părinţi au declarat că se ceartă. Astfel, mai puţin de o treime dintre părinţi au declarat că se
ceartă de câteva ori pe săptămână sau pe lună, în timp ce 60 şi respectiv 61,6% dintre ei au afirmat că nu se ceartă
niciodată.

Figura nr. 28: Frecvenţa certurilor în familie

Din figura 29 reiese că părinţii din mediul rural se ceartă mai frecvent decât cei din mediul urban, la ambele grupe
de vârstă ponderea celor care se ceartă de câteva ori pe săptămână/pe lună sau zilnic fiind mai mare în mediul rural.

93
Figura nr. 29: Frecvenţa certurilor în familie pe medii de rezidenţă

Motivele care declanşează certurile sunt, în ordinea frecvenţei, banii şi copilul (Figura 30).

Figura nr. 30: Motivele care declanşează certurile

94
Un alt element important analizat în cadrul acestui capitol îl constituie contextul în care au loc certurile între
părinţi, ştiută fiind importanţa climatului armonios, securizat pentru dezvoltarea normală a copilului. La întrebarea dacă
certurile au loc în prezenţa copilului aproape 30% dintre părinţii copiilor din grupa 3-5 ani şi 34,4% din grupa 6-7 au
răspuns afirmativ. Se remarcă faptul că ponderea părinţilor care nu au vrut să răspundă la această întrebare se
situează, pe ansamblu, între 6,3 şi 9% (Tabelul 92).

Tabelul nr. 92: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Vă certaţi în prezenţa copilului?”

Total Urban Rural


Vă certaţi în prezenţa copilului? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Adeseori 4.9 5.1 3.9 2.9 5.8 7.2
Rareori 24 29.3 20.1 31.8 28.1 27.1
Niciodată 62.1 59.3 65.7 56.7 58.4 61.6
Nu răspunde 9 6.3 10.3 8.6 7.7 4.1
Total 100 100 100 100 100 100

II.6. 2 Disciplinarea copilului

II.6.2.1 Pedepsele

Pedeapsa este una dintre măsurile educaţionale cel mai frecvent folosită de părinţi pentru disciplinarea copilului.
Accepţiunea noţiunii de pedeapsă este, însă, foarte largă. Din interviurile şi discuţiile purtate cu părinţii a reieşit că unii
părinţi înţeleg prin pedeapsă măsuri punitive drastice cum ar fi „pus la colţ în genunchi”, dar nu şi bătaia. Pornind de la
această viziune, o parte din părinţi a declarat că nu pedepseşte copilul. Se pare că vârsta copilului intervine ca factor de
influenţă în cazul acestui indicator.
Din analiza datelor culese reiese că pedepsele sunt mai frecvente în segmentul copiilor de 6-7 ani decât la copiii
din grupa 3-5 ani; mai mult de 72% dintre părinţii acestor copii au afirmat că s-a întâmplat să-l pedepsească pe copil.
Copiii de 6-7 ani sunt pedepsiţi mai puţin, doar 44% dintre părinţi afirmând că aplică pedepse copilului lor.
Se constată că mediul de reşedinţă nu este un factor de influenţă pentru frecvenţa cu care părinţii aplică pedepse
(Tabelul 93).

Tabelul nr. 93: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Se întâmplă să-l pedepsiţi pe copil?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 72.1 77.5 72,4 78.9 71.8 80.1
Nu 27.8 20.4 27.4 20.9 28.2 19.9
Nu răspunde 0.1 0.1 0.2 0.2 - 0
Total 100 100 100 100 100 100

II.6.2.2 Tipuri de pedepse aplicate de părinţi copiilor

Copilul 3-5 ani


La grupul de copii 3-5 ani majoritatea părinţilor declară că aplică copiilor lor pedepse verbale dintre care cele mai
frecvente sunt ridicatul vocii („ţip la el”), insulte, injurii, sarcasme. Acestea acoperă aproximativ 90,9% din totalul tipurilor
de pedepse aplicate copiilor de 3-5 ani.
În acelaşi timp, insă, pedepsele fizice (bătăi, pălmuire, tras de urechi, tras de păr, zgâlţâire etc.) reprezintă peste
68% din pedepsele aplicate de părinţi copiilor de 3 -5 ani, fapt ce denotă că modelele de educaţie tradiţionale, bazate pe
impunerea disciplinei prin metode dure sunt încă puternic înrădăcinate în conştiinţa şi practicile părinţilor. Majoritatea
95
părinţilor a afirmat că „trag o palmă” copilului fără să-şi dea seama ce face şi nu consideră această faptă ca un abuz fizic
asupra copilului. De cele mai multe ori părinţii nu cunosc alternative la astfel de pedepse şi le consideră necesare când
copilul „face ceva rău”. Educaţia parentală care să ofere părinţilor alternative, să sugereze soluţii şi să-i înveţe pe părinţi
să abordeze problemele de disciplinare a copiilor dintr-o perspectivă pozitivă sunt disponibile în foarte mică măsură în
România şi acest lucru se reflectă clar în informaţiile culese cu ocazia prezentului studiu. Pe de altă parte, a reieşit
pregnant că părinţii nu cunosc (nici nu au auzit) de Drepturile Copilului şi sunt încă foarte departe de a şi le însuşi.
Este, totuşi, pozitiv faptul că, pe lângă aceste metode dure şi umilitoare, peste 65% dintre părinţi folosesc şi alte
metode de disciplinare bazate pe reguli şi comunicare cu copilul, cum ar fi interdicţia (Figura 31).

Figura nr. 31: Tipuri de pedepse

Există diferenţe importante între practicile părinţilor din mediul urban şi din mediul rural în ceea ce priveşte
pedepsirea copilului.
În mediul urban 83,5% din părinţi au declarat că folosesc pedepsele verbale şi doar 50,2% folosesc şi pedepse
fizice, în timp ce în mediul rural atât pedepsele verbale (98,6%) cât şi cele fizice (87.5%) sunt mai des utilizate. Cu alte
cuvinte, în mediul rural părinţii îşi pedepsesc copiii mai frecvent şi mai aspru (Figura 32).

Figura nr. 32: Tipuri de pedepse, pe medii de reşedinţă

96
Copilul 6-7 ani

În cazul copilului de 6-7 ani se constată că pedepsele verbale, precum ridicarea tonului vocii, sarcasmele, insulte
le/injuriile sunt foarte frecvent utilizate (peste 90% în ambele medii de rezidenţă). Însumate, pedepsele fizice (zgâlţâit,
tras de păr, tras o palmă, bătaia, tras de urechi) deţin o pondere ceva mai mică în eşantionul părinţilor copiilor de 6-7 ani
(65,8%) faţă de cei cu copii 3-5 (68,3%). Totuşi, diferenţele nu sunt importante şi denotă, şi la această grupă de vârstă,
lipsa unor abilităţi parentale adecvate.
Referitor la interdicţie, se pare că este mai frecvent folosită în cazul copiilor de 6-7 ani, comparativ cu cei de 3-5
ani, ponderile respective fiind de 70,8% în mediul urban şi 52,2% în mediul rural, faţă de, respectiv, 64,7% şi 47,4%, la
copilul de 3-5 ani.
Şi în cazul părinţilor cu copii de 6-7 ani mediul de rezidenţă este un factor care influenţează utilizarea diverselor
metode de disciplinare. Din figura nr. 32 reiese că în mediul rural pedepsele verbale sunt mai des folosite de părinţi,
respectiv aproape 95% dintre aceştia adresează copilului acest fel de pedepse. De asemenea, pedepsele fizice sunt şi
ele utilizate mai frecvent (78% faţă de 52,6% în mediul urban). Din interviurile cu părinţi a reieşit că 45% dintre părinţii
din mediul rural îşi pălmuiesc copii, în timp ce în mediul urban această pondere este de 34% (datele nu sunt prezentate
pe grafic). Este îngrijorător faptul că cel puţin 1/3 dintre părinţi au declarat că îşi pălmuiesc copiii.
Interdicţia, ca metodă de disciplinare, este mai puţin folosită în mediul rural (Figura 32).
Se confirmă aceeaşi observaţie că în rural părinţii recurg la metode de disciplinare dure, nu cunosc alternative,
sunt lipsiţi de educaţie parentală şi ignoră Drepturile Copilului.
În general, băieţilor li se aplică mai degrabă pedepse fizice cum ar fi bătaia, tras o palmă, tras de urechi, unde
incidenţa este ceva mai ridicată decât la fete.
84% din părinţii băieţilor ridică tonul la ei, dar numai 81% ridică tonul la fete şi 59,1% aplică interdicţia la băieţi
faţă de doar 53% la fete.
Analiza mai detaliată a acestor aspecte este redată în capitolul «Influenţa diferenţelor de gen asupra folosirii
pedepselor».

II.6.2.3 Cine aplică pedepsele, cine are autoritate în faţa copilului

Una din greşelile părinţilor, afirmă Stekel, (Recomandări psihanalitice pentru mame, Editura Trei, Bucureşti,
1998) este că „aşteptăm de la copii să ne facă fericiţi, în timp ce datoria noastră este de a-i face pe ei fericiţi. Deci nu
aşteptaţi prea mult de la copii!...... Copilul va fi om cu toate calităţile şi slăbiciunile unui om”.
De aceea atitudinile de supra-protecţie, supra-control şi de subordonare necondiţionată pe care mulţi părinţi o
practică pot conduce la distorsiuni grave în dezvoltarea normală a personalităţii copilului.
Majoritatea studiilor din domeniu susţin importanţa mamei ca factor educaţional în familie. Relaţia mamă-copil a
fost transformată în „cheie” a înţelegerii procesului de umanizare şi socializare a copilului (Pourtois şi Desmet). În anii
1950 – 1960 modelul de familie în care mama este acasă şi se ocupă de copii iar tatăl este cel care asigură existenţa
familiei a fost mult propagat. Către finele mileniului trecut rolul tatălui ca element de participare egală în educaţie a fost
din ce în ce mai mult subliniat, iar filozofia modernă asupra familiei insistă din ce în ce mai mult pe necesitatea
echilibrării acestor roluri.
În cadrul studiului de faţă s-a constatat că în cazul copilului preşcolar (la ambele subgrupe de vârstă) mamele sunt
cele care aplică cel mai frecvent pedepsele (în aproape 83,6% din cazuri) atât în mediul urban cât şi rural (Figura 33).
În cazul copilului de 3-5 ani mama intervine mai puţin în pedepsirea copilului decât la copilul de 6-7 ani, dar rolul
tatălui este ceva mai important. Pe total, tatăl pedepseşte copilul în 13,5% din cazuri la grupa de copii de 3-5 ani şi
numai în 9,8% din cazuri la copilul de 6-7 ani. Ambii părinţi deţin împreună peste 90% din cazurile de pedepsire a
copilului. Un rol secundar revine bunicilor (5-7% din cazuri). La copilul de 6-7 ani mai apare ca factor de disciplinare
bona, dar numai în urban (datele nu sunt prezentate).
Se remarcă, de asemenea, faptul că ponderea taţilor care aplică pedepse copiilor este de două ori mai mare în
urban faţă de rural, fapt explicat prin aceea că, aşa cum reiese din analiza datelor cu privire la implicarea taţilor în
creşterea copilului, în urban tatăl se implică mai mult decât în rural şi nu numai în ceea ce priveşte pedeapsa dar şi în
alte activităţi de creştere şi educaţie a copilului. O analiză mai detaliată a acestor aspecte este redată în capitolul
„Implicarea tatălui în creşterea şi educaţia copilului preşcolar”.

97
Figura nr. 33: Cine îl pedepseşte pe copilul preşcolar

Deşi mama pedepseşte cel mai frecvent, copilul ascultă mai ales de tată, într-o proporţie care depăşeşte 40%;
ascultarea faţă de mamă este doar în 32,9% şi 33,9% din cazuri la cele două subgrupe de vârstă (Tabelul 94).

Tabelul nr. 94 Distribuţia răspunsurilor la întrebarea “ De cine ascultă copilul?”

Copilul ascultă mai ales de: Număr cazuri %


3-5 ani 6 – 7 ani 3-5 ani 6 – 7 ani
Mama 269 261 32.9 33.9
Tatăl 354 333 43.3 43.2
Mama + Tatăl 111 97 13.6 12.6
Bunica 49 29 6 3.8
Bunicul 11 10 1.4 1.2
Mama + bunica 3 4 0.4 0.5
Mama + bunicul 1 - 0.1 -
Tatăl + bunica 2 2 0.3 0.3
Mama + tata + bunica 6 4 0.7 0.5
Mama + tata + bunicul 1 1 0.1 0.1
Alte rude/persoane 6 2 0.7 0.3
Nimeni 4 28 0.5 3.6
Total 817 771 100 100

II.6.3 Susţinerea acţiunilor pozitive ale copilului prin lauda şi încurajare

Pentru evaluarea abilităţilor parentale s-a pus părinţilor întrebarea „Cum lăudaţi acţiunile pozitive ale copilului?”.
Din răspunsurile părinţilor a reieşit că acţiunile pozitive ale copilului sunt lăudate de cele mai multe ori verbal; 91,3%
dintre părinţii copiilor de 3-5 ani şi 89,9% dintre părinţii copiilor de 6-7 ani susţin acţiunile pozitive ale copilului prin laude
verbale. Încurajarea acţiunilor pozitive ale copilului prin gesturi fizice (mângâieri, pupici, strâns în braţe sau un mic gest
amical) este prezentă în eşantionul de părinţi intervievaţi în ponderi de 76% şi, respectiv, 70,4% din cazuri. Oferirea de
98
cadouri este mai puţin frecventă (Tabelul 95). Acest lucru se întâmplă în aproape egală măsură atât în urban cât şi în
rural. Sunt părinţi care oferă şi cadouri pentru a recompensa/susţine acţiunile pozitive ale copilului. Ponderea acestora
este mai mare în mediul urban (Tabelele 96 şi 97). Din declaraţiile părinţilor a reieşit că acest fel de recompensă o fac
mai ales cu diverse ocazii festive (ziua de naştere sau onomastică, sărbători tradiţionale etc.).

Tabelul nr. 95: Lăudarea acţiunilor pozitive ale copilului (răspunsuri multiple)

Cum lăudaţi acţiunile pozitive ale copilului? Mai des Mai puţin des Niciodată
% % % % % %
Total 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 817 N = 771 N = 817 N = 771
Verbal* 91.3 89.9 6.6 8.2 2.0 1.9
Fizic 76.0 70.4 20.7 26.1 3.2 3.5
Prin cadou 23.5 20.1 61.6 64.7 14.8 15.2
Diferenţele până la 100% reprezintă “nu răspunde”.

Tabelul nr. 96: Lăudarea acţiunilor pozitive ale copilului de 3-5 ani, pe medii de reşedinţă

Cum lăudaţi acţiunile pozitive ale copilului? Mai des Mai puţin des Niciodată
% % % % % %
Urban, Rural U R U R U R
N = 417 N = 400 N = 417 N = 400 N = 417 N = 400
Verbal 94.0 88.5 5.5 7.8 5 3.5
Fizic 78.9 73.0 19.7 21.8 1.4 5.0
Prin cadou 28.5 18.3 61.6 61.5 9.8 20.0
Diferenţele până la 100% reprezintă “nu răspunde”.

Tabelul nr. 97: Lăudarea acţiunilor pozitive ale copilului de 6-7 ani, pe medii de reşedinţă

Cum lăudaţi acţiunile pozitive ale copilului? Mai des Mai puţin des Niciodată
% % % % % %
Urban Rural U R U R U R
N = 374 N = 397 N = 374 N = 397 N = 374 N = 397
Verbal 90.9 88.9 7.8 8.6 1.3 2.5
Fizic 73.8 67.3 24.3 27.7 1.9 5
Prin cadou 26.2 14.4 63.1 66.2 10.7 19.4

II.6. 4 Implicarea părinţilor în alegerea prietenilor copiilor lor

Un procent relativ mic de părinţi (16, 8% pentru grupa 3-5 ani şi 14,7% pentru copiii 6-7 ani) au afirmat că au
intenţia de a alege prietenii copilului lor. Părinţii din mediul urban se implică mai mult în alegerea prietenilor copiilor lor
decât părinţii din mediul rural. În rural interesul pentru alegerea prietenilor copilului scade o dată cu creşterea în vârsta a
acestuia (Tabelul nr. 98).

99
Tabelul nr. 98: Intenţia părinţilor de a se implica în alegerea prietenilor copilului

Alegeţi/aveţi intenţia să alegeţi Da* Nu Nu răspunde


prietenii copilului dumneavoastră? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Total 16.8 14.7 81.9 84.4 1.3 0.9
Urban 18.2 19.8 81.1 79.1 0.7 1.1
Rural 15.3 9.8 82.8 89.4 2.0 0.8

Criteriile indicate pentru alegerea prietenilor copilului au fost, în ordinea frecvenţei, cunoaşterea familiei
prietenilor, vecinătatea şi comportamentul prietenului copilului (Tabelul 99).

Tabelul nr. 99: Criterii de alegere a prietenilor copilului pe subgrupe de vârstă

Criterii de alegere a prietenilor copilului? Da Nu


% % % %
Total 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 137 N = 113 N = 137 N = 113
Vecinătate 37.2 38.1 62.8 61.9
Familie cunoscută 70.8 72.6 29.2 27.4
Comportamentul copiilor 19.7 8 80.3 92

Tabelul nr. 100: Criterii de alegere a prietenilor copilului pe medii: copilul 3-5 ani

Criterii de alegere a prietenilor copilului? Da Nu


% % % %
Urban Rural U R U R
N = 76 N = 61 N = 76 N = 61
Vecinătate 36.8 37.7 63.2 62.3
Familie cunoscută 61.8 82.0 38.2 18.0
Comportamentul copiilor 23.7 14.8 76.3 85.2

Tabelul nr. 101: Criterii de alegere a prietenilor copilului pe medii: copilul 6-7 ani

Da Nu
Criterii de alegere a prietenilor copilului? % % % %
U R U R
N = 74 N = 39 N = 74 N = 39
Vecinătate 37.8 38.5 62.2 61.5
Familie cunoscută 77 64.1 23 35.9
Comportamentul copiilor 5.4 12.8 94.6 87.2

De remarcat este faptul că în rural comportamentul potenţialului prieten are mai puţină importanţă, pe primele
locuri în ierarhia criteriilor situându-se cunoaşterea familiei viitorului prieten (în peste 80% din cazuri) şi vecinătatea
(37,7% din cazuri).

100
Concluzii la capitolul ecologia familiei:

 Peste 60% dintre părinţii intervievaţi au afirmat că nu se ceartă niciodată sau aproape niciodată, afirmaţie
care este făcută pe baza declaraţiilor părinţilor.
 Certurile între părinţi sunt mai frecvente în mediul rural;
 Motivele care declanşează certurile sunt în principal banii, copilul, rudele, consumul de alcool, gelozia şi
neglijarea familiei;
 Peste 30% dintre părinţi se ceartă în prezenţa copilului, mai frecvent în mediul rural;
 Peste 44% dintre copiii preşcolari sunt pedepsiţi de părinţii lor; 72% dintre părinţii copiilor de 3-5 ani şi 44%
dintre părinţii copiilor de 6-7 ani au declarat că aplică pedepse copilului lor;
 Pedepsele verbale (ridicatul vocii, insulte injurii, sarcasme) totalizează peste 80% din tipurile de pedepse
aplicate copiilor preşcolari;
 Pedepsele fizice (bătăi, pălmuire, tras de urechi, tras de păr, zgâlţâire) reprezintă peste 2/3 din pedepsele
aplicate copiilor preşcolari;
 Sunt puternic înrădăcinate modelele de educaţie „tradiţionale”, bazate pe impunerea disciplinei prin metode
dure, mai ales în mediul rural unde ponderea pedepselor fizice este mai mare decât în mediul urban;
 Majoritatea părinţilor au afirmat că „trag o palmă” copilului fără să-şi dea seama sau că nu consideră că
aceasta constituie un abuz fizic asupra copilului;
 De cele mai multe ori părinţii nu cunosc alternative la tipurile „tradiţionale” de pedepse;
 Interdicţia ca metodă de disciplinare este folosită de mai mult de jumătate din părinţii copiilor preşcolari,
îndeosebi pentru copiii de vârsta 6-7 ani;
 În marea majoritate a cazurilor mama este cea care pedepseşte copilul preşcolar, dar peste 44% din copii
ascultă de tată;
 Acţiunile pozitive ale copilului sunt lăudate şi susţinute de către părinţi, cel mai frecvent în mod verbal, peste
90% din cazuri, dar şi fizic (prin mici gesturi de simpatie) în peste 75% din cazuri; oferirea de cadouri este
mai puţin frecventă, mai ales în mediul rural;
 Peste 4/5 din părinţii copiilor preşcolari au declarat că nu au intenţia de a alege ei prietenii copiilor. În mediul
urban mai mulţi părinţi au declarat că vor să se implice în alegerea prietenilor copilului, îndeosebi în cazul
copilului de 6-7 ani, unde ponderea părinţilor care consideră că este necesar să aleagă prietenii copilului este
de două ori mai mare decât în mediul rural. Cele mai frecvente criterii de alegere a prietenilor copilului sunt
cunoaşterea familiei prietenilor şi vecinătatea.

101
CAPITOLUL II.7

Tradiţii şi obiceiuri în creşterea copilului

II.7.1 Importanţa tradiţiilor în creşterea copiilor

Probabil că România este o societate tradiţională dacă peste 90% dintre familiile copiilor din grupurile ţintă, atât
în urban cât şi în rural, afirmă că urmează cel puţin o parte din tradiţiile în creşterea copilului. Este interesant de
remarcat că nu există diferenţe importante între ponderea părinţilor din mediul urban şi rural în privinţa respectării
tradiţiilor şi obiceiurilor în creşterea copiilor (Tabelul 102).

Tabel 102: Distribuţia pe medii a răspunsurilor la întrebarea: „Urmaţi tradiţiile/obiceiurile naţionale/locale în


creşterea copilului?”

Da Nu Nu răspunde
% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Total 93.1 92 6.7 7.8 0.1 0.3
Urban 92.8 89.8 7 9.6 0.2 0.5
Rural 93.5 94 6.5 6 - 0

Gama de tradiţii, obiceiuri menţionate de părinţi este destul de largă. Dintre acestea, unele ar fi la limita
superstiţiilor (protejarea de deochi, să nu-l arăţi în primele 40 de zile), iar altele marchează evenimente, altminteri
marcate general în toate culturile europene şi nu numai. Despre nici una din aceste tradiţii nu se poate afirma în mod
absolut că ar afecta într-un fel negativ dezvoltarea copilului.
Subliniem că frecvenţa cu care au fost menţionate aceste tradiţii diferă de la o regiune la alta a ţării, cu precizarea
că la anumite etnii unele din aceste tradiţii nici nu sunt cunoscute.
Dintre tradiţiile amintite de părinţi cele mai frecvente sunt serbarea zilei de naştere a copilului (97% din părinţii
copiilor de 3-5 ani şi 92,7% dintre părinţii copiilor de 6-7 ani au declarat că respectă această tradiţie) şi păstrarea
sărbătorilor tradiţionale care îndeobşte sunt legate de sărbători religioase (Crăciun, Anul nou, Moş Nicolae etc.) dar şi
Ziua mamei, Ziua copilului etc.
Tot cu frecvenţă mare au fost menţionate diverse alte obiceiuri/tradiţii precum găuri în urechi la fete, luarea
moţului (Tabelul 103).

Tabelul nr. 103: Tradiţii menţionate de părinţi în creşterea copiilor – distribuţie pe grupe de vârstă
(răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 761 N = 709 N = 761 N = 709
Să nu arătaţi copilul în primele 40 de zile 2.2 4.5 97.8 95.5
Protejarea de deochi cu ajutorul unor simboluri specifice 37.6 36 62.4 64
Luarea moţului la 1 an 59.8 58.4 40.2 41.6
Ruperea turtei 26.4 24.5 73.6 75.5
Găuri pentru cercei 53.5 50.1 46.5 49.9
Sărbători naţionale/tradiţionale 96.7 97 3.3 3
Serbarea zilei de naştere a copilului 97.0 92.7 3.0 7.3

Nu se remarcă diferenţe importante între respectarea acestor tradiţii la oraş şi la sat, cu excepţia protejatului de
deochi, care în rural este mai frecvent (Tabelele 104, 105). În cursul interviurilor cu părinţii din mediul rural au mai fost
102
menţionate şi o serie de alte obiceiuri/superstiţii practicate pe plan local, şi mai puţin cunoscute la nivel naţional: să nu
tai unghiile copilului până la un an ca să nu devină hoţ, să nu dai copilului să mănânce peşte până când nu începe să
vorbească, să înconjori casa de 3 ori ca să înceapă copilul să vorbească etc., obiceiuri întâlnite mai ales în partea
sudică a ţării.

Tabelul nr. 104: Tradiţii menţionate de părinţi în creşterea copiilor 3-5 ani – distribuţie pe medii de
rezidenţă (răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
U R U R
N = 387 N = 374 N = 387 N = 374
Să nu arătaţi copilul în primele 40 de zile 1.6 2.9 98.4 97.1
Protejarea de deochi cu ajutorul unor simboluri specifice 31 44.4 69 55.6
Luarea moţului la 1 an 59.9 59.6 40.1 40.4
Ruperea turtei 23.5 29.4 76.5 70.6
Găuri pentru cercei 52.7 54.3 47.3 45.7
Sărbători naţionale/tradiţionale 95.3 98.1 4.7 1.9
Serbarea zilei de naştere a copilului 98.2 95.7 1.8 4.3

Tabelul nr. 105: Tradiţii menţionate de părinţi în creşterea copiilor 6-7 ani – distribuţie pe medii de
rezidenţă (răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
U R U R
N = 336 N = 373 N = 336 N = 373
Să nu arătaţi copilul în primele 40 de zile 1.5 7.2 98.5 92.8
Protejarea de deochi cu ajutorul unor simboluri specifice 32.4 39.1 67.6 60.9
Luarea moţului la 1 an 59.2 57.6 40.8 42.4
Ruperea turtei 22.6 26.3 77.4 73.7
Găuri pentru cercei 47.6 52.3 52.4 47.7
Sărbători naţionale/tradiţionale 96.4 97.6 3.6 2.4
Serbarea zilei de naştere a copilului 97 88.7 3 11.3

II.7.2. Practici parentale tradiţionale

II.7.2.1 Înfăşatul

Un obicei la limita tradiţiei în îngrijirea copilului mic este înfăşatul, practicat în deosebi în primele luni de viaţă ale
copilului. Înfăşatul îşi avea rolul său în societăţi în care nu se putea oferi grijă şi confort suficient copilului pentru a nu fi
în situaţie de risc. În timp, cunoştinţele despre dezvoltarea fizică şi psihică a copilului au evoluat şi s-a demonstrat că
această practică de îngrijire nu este necesară în viaţa copilului, oricât de mic ar fi acesta, ci dimpotrivă. Apariţia
scutecelor absorbante a oferit o şi mai mare oportunitate pentru părinţi de a lăsa în libertate copilul şi de a renunţa la
legarea picioarelor şi a mâinilor lui.
Din datele studiului rezultă că aproximativ 60% dintre părinţii copiilor din ambele segmente de vârsta şi-au înfăşat
copilul, perioade variabile de timp. Înfăşatul este o practică mult mai frecventă în mediul rural unde ajunge la o pondere
de peste 70% (Tabelul 106).

103
Tabelul nr. 106: Distribuţia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „Copilul dvs. a fost
înfăşat?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 59.4 63.1 47.5 54 71.8 71.5
Nu 40.1 36.4 52 44.9 27.7 28.5
Nu ştie/ Nu răspunde 0.5 0.5 0.5 1.1 0.5 0
Total 100 100 100 100 100.1 100

Din numărul total al părinţilor care au înfăşat copilul mai mult de 50% au înfăşat copilul pe tot corpul, această
practică fiind mai frecventă în mediul rural. Tot aproape de jumătate au înfăşat copilului doar picioarele (Tabelul 107).

Tabelul nr. 107: Distribuţia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „Cum a fost înfăşat
copilul ?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Tot corpul legat fedeleş 50.7 55.4 39.4 50 58.5 59.2
Numai picioarele 48.5 44 60.1 49 40.4 40.5
Nu ştie/Nu răspunde 0.8 0.6 0.5 1 1.1 0.3
Total 100 100 100 100 100 100

Majoritatea copiilor au fost înfăşaţi atât ziua cât şi noaptea (Tabelul 108).

Tabelul nr. 108: Distribuţia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „Când era înfăşat
copilul?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Ziua şi noaptea 62.7 67.1 59.6 60.4 64.8 71.8
Numai ziua 4.8 3.3 4 3.5 5.3 3.2
Numai noaptea 30.3 27.2 34.4 31.7 27.6 23.9
Alte situaţii 1.4 1.6 1.5 3.5 1.3 0.4
Nu ştie/Nu răspunde 0.8 0.8 0.5 0.9 1 0.7
Total 100 100 100 100 100 100

Peste 51% dintre copiii preşcolari au fost înfăşaţi „pentru a avea picioarele drepte”. Între 45,9 şi 49,3% dintre
părinţi au înfăşat copilul la recomandarea familiei „aşa m-a sfătuit familia”. Cel puţin 40% dintre părinţi consideră că
înfăşat „copilul este mai liniştit”. Frecvenţa cu care sunt invocate aceste motive de părinţi nu este influenţată de mediul în
care trăiesc familiile: urban sau rural (Tabelul 109).

104
Tabelul nr. 109: Distribuţia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „De ce aţi practicat
înfăşatul copilului?” (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 355 N = 355 N = 140 N = 146 N = 215 N = 209
Este mai liniştit 41.4 40 32.9 40.4 47 39.7
Pentru a avea picioarele drepte 51.8 51.5 50 43.2 53 57.4
Aşa m-a sfătuit familia 45.9 49.3 44.3 41.8 47 54.5
Aşa m-a sfătuit medicul/asistenta 3.4 5.9 5.7 12.3 1.9 1.4
Aşa am văzut în spital 3.1 3.7 5.7 6.2 1.4 1.9
Să nu răcească 3.7 3.4 6.4 3.4 1.9 3.3
Nu avem bani pentru a cumpăra
2 2.5 1.4 2.7 2.3 2.4
pampers

Pe ansamblu, peste 60% dintre părinţi consideră că înfăşatul este o practică bună pentru copil, cu precizarea că
ponderea părinţilor care împărtăşesc această credinţă este mai mare în mediul rural (Tabelul 110).

Tabelul nr. 110: Distribuţia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „Ce părere aveţi
despre obiceiul de a ţine înfăşat copilul în primele luni de viaţă?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 355 N = 355 N = 140 N = 146 N = 215 N = 209
Este bine pentru copil 61.7 60 49.3 54.1 69.8 64.1
Nu este bine pentru copil 7.3 10.1 10.7 13.7 5.1 7.7
Nu mai este la modă 2 3.1 2.9 6.8 1.4 0.5
Nu ştie/nu răspunde 29,0 26,8 37,1 25,4 31,7 27,7

Referitor la vârsta până la care au fost înfăşaţi copiii, din datele prezentate în tabelul nr. 111 se constată că
aproximativ 45% dintre copiii preşcolari (atât de 3-5 ani cât şi de 6-7 ani) fuseseră înfăşaţi în primele 6 săptămâni de
viaţă, şi peste o treime au fost înfăşaţi până la 12 săptămâni.

Tabelul nr. 111: Vârsta până la care a fost înfăşat copilul

Vârsta până la care a fost înfăşat Total Urban Rural


Săptămâni % % % % % %
3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani 3 – 5 ani 6 – 7 ani
0-6 44.95 45.06 51.01 54.95 40.77 38.03
6-12 36.91 34.57 32.32 29.70 40.07 38.03
> 12 16.08 17.70 14.65 7.92 17.07 22.89
Nu ştiu 0.21 1.44 0.51 2.48 0.00 0.70
Nu răspund 1.86 1.23 1.52 2.48 2.09 0.35
Total 100 100 100 100 100 100

II.7.2.2 Purtatul căciuliţei sau al căciuliţelor în casă este de asemenea un obicei bazat pe credinţa
„tradiţională” care consideră că astfel copilul este ferit de îmbolnăviri, deşi s-a demonstrat că acesta nu are nici o
legătură cu sănătatea copilului. Aproape 60% din ambele segmente de vârstă au practicat acest obicei, cel puţin în
primul an de viaţă al copilului. Această practică este mai frecventă la familiile din mediul rural (Tabelul 112)

105
Tabelul nr. 112: Distribuţia pe grupe de vârstă şi medii a răspunsurilor la întrebarea: „În primul an de viaţă
obişnuiaţi să-i ţineţi în permanenţă o căciuliţă pe cap?”

Total Urban Rural


% % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Da 58.5 59.2 48 51.4 69.5 66.5
Nu 32.1 30.7 41.2 39.8 22.5 22.2
Nu ştie/Nu răspunde 9.4 10.1 10.8 8.8 8 11.3
Total 100 100 100 100 100 100

Concluzii la capitolul tradiţii şi obiceiuri în creşterea copilului

 Respectarea tradiţiilor şi a practicilor tradiţionale de îngrijire a copilului sunt puternic înrădăcinate în


concepţiile părinţilor;
 Peste 90% dintre familiile copiilor preşcolari intervievate, atât în urban cât şi în rural, afirmă că urmează cel
puţin o parte din tradiţiile în creşterea copilului;
 Cele mai frecvente tradiţii, respectate de peste 95% dintre părinţi, sunt serbarea zilei de naştere a copilului şi
păstrarea sărbătorilor tradiţionale;
 Tot cu frecvenţă destul de mare au fost menţionate diverse obiceiuri: găuri în urechi la fete şi luarea moţului:
 Majoritatea părinţilor (între 75% şi 80%) au declarat că au înfăşat copilul, cel puţin până la vârsta de 12
săptămâni, dar mulţi au înfăşat copilul şi după această vârstă. Fenomenul acesta a fost constatat mai
frecvent în mediul rural;
 Cele mai frecvente justificări pentru înfăşat sunt „pentru a avea picioarele drepte”, „aşa m-a sfătuit familia” şi
„copilul este mai liniştit”;
 Aproximativ 2/3 dintre părinţii intervievaţi în mediul rural consideră că înfăşatul este „bun pentru copil” în timp
ce în mediul urban doar 49, 3% în cazul grupei de vârstă 3-5 ani şi 54% la grupul de 6-7 ani au această
părere;
 Aproximativ jumătate dintre familiile din mediul urban şi aproape 70% din rural au ţinut în permanenţă
copilului căciuliţa pe cap;
 Ponderea părinţilor care cunosc că practicile tradiţionale precum înfăşatul sau purtatul căciuliţei sunt
dăunătoare sănătăţii copilului este foarte redusă: doar 10% în urban şi numai 5% în rural.

106
CAPITOLUL II.8

Jocul

II.8.1 Importanţa jocului în dezvoltarea copilului

Jocul, atât în formele lui incipiente, specifice copilului mic, cât şi în formele lui organizate, evoluate, ca activitate
integrată în grădiniţă sau ca activitate de tip pluri-, inter- sau transdisciplinar în şcoală, este văzut ca una dintre căile
principale ale devenirii, fiind orientat spre viitor. Ceea ce jocul poate oferi copilului la timpul potrivit rămâne o achiziţie
preţioasă toată viaţa acestuia pentru că:
• Jocul creează un climat de încredere, o atmosferă plăcută şi stimulativă;
• Jocul înlătură disconfortul generat de efortul de adaptare la un nou regim, la sarcini şi provocări noi, precum şi
pe cel generat de ambient, de starea de oboseală, de incongruenţa psihică;
• Jocul angajează intens, mobilizează forţele psihice de cunoaştere şi de creaţie ale copilului, asigurându-i
acestuia pregătirea psihologică pentru învăţare;
• Jocul ajută copilul să asimileze noi informaţii prin acţiune nemijlocită, să-şi dezvolte capacităţi volitive, cognitive
şi afective, să asimileze modele de relaţii interpersonale, să-şi formeze atitudini şi comportamente.
De asemenea, surpriza, ineditul situaţiilor şi al conexiunilor create, aşteptarea, acţiunea, momentele de disjuncţie
dintre aşteptările copiilor şi deznodământul jocului sensibilizează şi stimulează participarea.
Astfel, e bine să reţinem faptul că reuşita stimulării copilului depinde de dispoziţia de joc a adultului, care nu
poate fi supusă unor reguli sau norme, dar poate fi rezultatul unui exerciţiu repetat. De asemenea, nu trebuie să uităm
faptul că jocul sprijină copilul în efortul său de a întâlni realitatea şi rămâne cheia oricărui demers didactic, chiar dacă, pe
măsură ce copilul se dezvoltă, rolul său este acela de a-l ajuta să evadeze din realitate.

Din datele studiului se constată că jocul constituie, pentru majoritatea părinţilor, o activitate foarte importantă
pentru dezvoltarea copilului. Procentul părinţilor care declară jocul drept o activitate foarte importantă este mai mare în
mediul urban faţă de mediul rural, în ambele grupe de vârstă (Figura 34).

Figura nr. 34: Cât de important este jocul pentru dezvoltarea copilului

Faptul că marea majoritate a părinţilor intervievaţi consideră jocul ca fiind foarte important pentru dezvoltarea
copilului este confirmat şi de datele privitoare la importanţa pe care o acordă aceştia studiilor copiilor lor. Astfel, pentru
grupa copiilor de 3-5 ani, un procent de 88,7% cazuri declară că aceştia merg la grădiniţă şi în procent de 86,9% o
frecventează regulat. De asemenea, părinţii consideră că personalitatea copilului poate fi influenţată în bine, iar
modalitatea aleasă cel mai frecvent pentru acest lucru este recompensarea cu jucării (65,3% dintre cazuri).

107
II.8.2 Cum se joacă copiii şi cu cine

O analiză a răspunsurilor primite din partea părinţilor (atât din categoria celor cu copii cu vârste între 3-5 ani, cât
şi dintre cele cu copii cu vârste între 6-7 ani) cu privire la acest aspect, implicându-le intrinsec şi pe ele, indică faptul că
primele trei locuri sunt deţinute de jucării (96,7% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 97,9% pentru grupa de vârstă 6-7 ani),
jocurile în aer liber (95,5% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 93,9% pentru grupa de vârstă 6-7 ani) şi de activităţile de
desenat/colorat (88,5% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 91,1% pentru grupa de vârstă 6-7 ani). Ordinea se menţine
chiar şi atunci când se analizează răspunsurile provenite din cele două medii de referinţă: urban şi rural (Figura 35).

Figura nr. 35: Cum se joacă copiii preşcolari în funcţie de vârstă şi medii de reşedinţă

Îngrijorător este locul ultim ocupat de jocurile/sporturile în cadru organizat care, indiferent de vârsta copilului,
înregistrează un procent scăzut cu deosebire în mediul rural. Totodată, un penultim loc este ocupat de jocurile pe
calculator: 23,1% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 27,5% pentru grupa de vârstă 6-7 ani (Tabelul 113).

Tabel 113: Felul în care se joacă copiii preşcolari din eşantionul analizat

Cum se joacă copilul dumneavoastră? 3 – 5 ani 6 – 7 ani


Total Număr % Număr %
cazuri N = 817 cazuri N = 771
Desenează/colorează 723 88.5 702 91.1
Se uită la cărţi 675 82.6 652 84.6
Cu jucării 790 96.7 739 95.8
Cu obiecte din casă 495 60.6 465 60.3
Jocuri în aer liber 780 95.5 724 93.9
Puzzle, jocuri de construcţie 632 77.4 615 79.8
Jocuri imaginare şi de grup 524 64.1 488 63.3
Jocuri/ sporturi în cadru organizat 63 7.7 65 8.4
Jocuri de masă 137 16.8 176 22.8
Jocuri pe calculator 189 23.1 212 27.5

Procentul se înjumătăţeşte la grupa de vârstă 3-5 ani (11,8% din 21,1%) sau scade considerabil la grupa de vârstă
6-7 ani (14,6% din 42,2%) atunci când este vorba de cele două medii de rezidenţă şi, acest lucru este explicabil, pe de o
parte prin faptul că această unealtă a tehnologiei moderne are un impact crescut în mediul urban şi, pe de altă parte prin
108
faptul că diferenţa urban-rural este cel mai adesea justificată de diferenţa veniturilor familiei (Tabelele 114 şi 115).
Un aspect pozitiv, scos în evidenţă de acest studiu, este faptul că jucăriile şi jocurile în aer liber primează în viaţa
copilului preşcolar. Din nefericire, aşa cum s-a menţionat nu acelaşi lucru putem afirma despre jocurile/sporturile în
cadru organizat către care ar trebui orientaţi copiii, încă de la vârstele mici, cunoscând importanţa acestora pentru
dezvoltarea fizică armonioasă, pentru socializarea şi disciplina copilului.

Tabel 114: Modul în care se joacă copiii din mediul urban (răspunsuri multiple)

Cum se joacă copilul dumneavoastră? 3 - 5 ani 6 - 7 ani


Urban Număr % Număr %
cazuri N = 417 cazuri N = 374
Desenează/colorează 385 92.3 346 92.5
Se uită la cărţi 359 86.1 321 85.8
Cu jucării 406 97.4 366 97.9
Cu obiecte din casă 246 59.0 199 53.2
Jocuri în aer liber 400 95.9 356 95.2
Puzzle, jocuri de construcţie 348 83.5 316 84.5
Jocuri imaginare şi de grup 280 67.1 237 63.4
Jocuri/ sporturi în cadru organizat 48 11.5 49 13.1
Jocuri de masă 88 21.1 105 28.1
Jocuri pe calculator 142 34.1 154 41.2

Tabel 115: Modul în care se joacă copiii în mediul rural (răspunsuri multiple)

Cum se joacă copil dumneavoastră? 3 - 5 ani 6 - 7 ani


Rural Număr % Număr %
cazuri N = 400 cazuri N = 397
Desenează/colorează 338 84.5 356 89.7
Se uită la cărţi 316 79.0 331 83.4
Cu jucării 384 96.0 373 94
Cu obiecte din casă 249 62.3 266 67
Jocuri în aer liber 380 95.0 368 92.7
Puzzle, jocuri de construcţie 284 71.0 299 75.3
Jocuri imaginare şi de grup 244 61.0 251 63.2
Jocuri/ sporturi în cadru organizat 15 3.8 16 4
Jocuri de masă 49 12.3 71 17.9
Jocuri pe calculator 47 11.8 58 14.6

Un alt aspect pozitiv este şi acela că, într-un procent considerabil de cazuri, atât pentru grupa de vârstă 3-5
ani cât şi pentru grupa de vârstă 6-7 ani, mama şi tata (37,6% şi 32,4%) sau mama, tata şi fraţii (25,1% şi 31%) se
joacă cu copilul (Tabelul 116). Acest lucru este benefic pentru dezvoltarea copilului, ţinând cont de ambianţa pozitivă
familială şi, totodată, stimulativă creată în mediul apropiat al acestuia, care favorizează apariţia comportamentelor
pozitive, dezvoltarea încrederii în forţele proprii etc. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că, în diferenţierile pe
medii de rezidenţă, procentele sunt relativ apropiate la grupa de vârstă 6-7 ani (38,6% în urban şi 26,7% în rural
pentru tandemul mama şi tata) şi mai pregnante la grupa de vârstă 3-5 ani (48,4% în urban şi 26,3% în rural pentru
acelaşi tandem menţionat anterior). Interpretând aceste date, putem spune că, în mediul urban, atât mama cât şi tatăl
acordă o atenţie deosebită jocului cu copilul, îndeosebi pentru grupa de vârstă 3-5 ani. În rural nu sunt diferenţe pe
grupe de vârstă (Tabelul 116).

109
Tabelul nr. 116: Persoanele din familie care se joacă cel mai frecvent cu copilul (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Cine din casă se joacă cu copilul? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Mama 8.4 9.1 7.4 8.0 9.5 10.1
Tata 1.5 1 1.2 0.5 1.7 1.2
Fraţi 4.8 6.2 2.4 4.0 7.3 8.3
Mama + tata 37.6 32.4 48.4 38.6 26.3 26.7
Mama + tata + fraţi 25.1 31.0 20.6 29.4 29.7 32.5
Mama + fraţi 4.2 4.3 3.6 3.5 4.7 5.0
Tata + fraţi 1.1 - 1.2 - 1.0 -

II.8.3. Frecvenţa şi modul în care se joacă părinţii cu copilul

Majoritatea răspunsurilor primite la acest item au fost, fără diferenţe prea mari pe cele două medii de rezidenţă şi
pe cele două grupe de vârstă, cum era de aşteptat, pentru ziua anterioară (ieri). De asemenea, în topul tipurilor de joc
abordat, figurează, ca şi în cazul declaraţiilor privind felurile de joc preferate de copil (itemul: cum se joacă copilul), fără
diferenţe semnificative pe medii de rezidenţă, joaca cu jucăriile (42,2% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 20,7% pentru
grupa de vârstă 6-7 ani) şi jocurile în aer liber (36,5% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 55,4% pentru grupa de vârstă 6-7
ani). (Tabelul 117)

Tabelul nr. 117: Cum se joacă părinţii cu copiii (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Cum v-aţi jucat? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Cu jucării 42.4 37.4 39.5 32.4 45.6 42.1
Cu jucării + Joc în aer liber 14.1 9.6 16.1 11.5 11.8 7.8
Cu jucării + Joc în aer liber + Jocuri de masă 0.2 0 0 0 0.2 0
Cu jucării + Jocuri de masă 0.5 0.1 1.0 0.3 0 0
Joc în aer liber 36.5 39.7 37.0 44.1 35.9 35.5
Joc în aer liber + Jocuri de masă 0.2 0.2 0.5 0.5 0 0
Jocuri de masă 2.6 4.2 4.0 5.6 1.1 2.8
Nu răspunde 3.5 8.8 1.9 5.6 5.1 11.8
Total 100 100 100 100 100 100

Aspectul este îmbucurător în contextul în care se constată faptul că familia din România înţelege şi apreciază
importanţa jocului în dezvoltarea copilului şi îi acordă, în majoritatea cazurilor, o atenţie deosebită. Interpretarea datelor
de mai sus ne oferă şi o perspectivă a gradului de implicare a părintelui în jocul copilului, în funcţie de vârsta acestuia,
fapt care confirmă şi o oarecare cunoaştere a nivelului de dezvoltare a copilului în raport cu vârsta, dar şi o flexibilitate a
părinţilor faţă de nevoile şi solicitările exprimate de copil în acest sens. Astfel, joaca cu jucăriile deţine primul loc la grupa
de vârstă 3-5 ani, aşa precum jocurile în aer liber deţin primul loc la grupa de vârstă 6 -7 ani. Surprinzător şi plăcut este
şi faptul că, în ceea ce-l priveşte pe tată, ca persoană care se joacă cu copilul, procentele sunt relativ asemănătoare cu
cele declarate de totalitatea persoanelor intervievate, dintre care, aşa cum am prezentat în debutul analizei, majoritatea
erau mame (ieri – 31% cazuri pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 32,9% cazuri pentru grupa de vârstă 6-7 ani; cu jucării -
24% cazuri pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 20,7% pentru grupa de vârstă 6-7 ani; jocuri în aer liber – 57,5% cazuri
pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 55,4% pentru grupa de vârstă 6-7 ani).

110
Tabelul nr. 118: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cum se joacă tatăl cu copilul?”

Total Urban Rural


Cum s-a jucat tatăl cu copilul? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Cu jucării 24 20.7 24.1 21.4 23.8 19.9
Cu jucării + Joc în aer liber 9.4 5.4 10.6 6.4 8.2 4.4
Cu jucării + Jocuri de masă 0.1 0.1 0.3 0.3 0 0
Joc în aer liber 57.5 55.4 59.3 57.1 55.4 53.9
Joc în aer liber + Jocuri de masă 0.1 0.3 0.3 0.3 0 0.2
Jocuri de masă 2.1 3.1 3.0 4.6 1.2 1.7
Nu răspunde 6.8 15 2.4 9.9 11.4 19.9
Total 100 100 100 100 100 100

Interesant şi, totuşi, justificat este aici faptul că taţii preferă/încurajează jocurile în aer liber ale copiilor şi acest
lucru pare să fie agreat deopotrivă şi de copii, asociind părintele de sex masculin cu joaca în aer liber. Există o justificare
suplimentară a acestei asocieri prin faptul că, adesea, părintele de sex masculin se simte în largul lui într-o activitate
care implică mişcarea, îndeosebi mişcarea în aer liber, în timp ce mama, de regulă, preferă o activitate mai liniştită, în
interiorul căminului.

II.8.4. Ce tipuri de jucării preferă să cumpere părinţii fetelor şi băieţilor

Datele culese arată că părinţii au, de regulă, preferinţe în legătură cu tipurile de jucării cumpărate copiilor lor, în
funcţie de genul şi de vârsta acestora, fără diferenţe remarcabile pe cele două medii de rezidenţă. Astfel, jucăriile-păpuşi
sunt în top pentru cazul în care au copii de sex feminin (99,4% pentru grupa copiilor de 3-5 ani şi 95,7% pentru grupa
copiilor de 6-7 ani) (Tabelul nr. 119). Acelaşi lucru îl remarcăm şi la jucăriile-maşini pentru cazul în care copiii sunt de
sex masculin (98,5% pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 97,9% pentru grupa de vârstă 6-7 ani) (Tabelul 120).

Tabelul nr. 119: Jucării pe care părinţii preferă să le cumpere pentru fete - distribuţie pe grupe de vârstă
şi medii de rezidenţă (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Ce tipuri de jucării sau alte obiecte aţi prefera să % % % % % %
cumpăraţi pentru o fată? 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 417 N = 374 N = 400 N = 397
Păpuşi 99.4 95.7 99.5 98.7 99.3 92.9
Maşini (1.3% nu ştiu) 28.9 30.9 29.0 29.1 28.8 32.5
Jocuri de tip puzzle (3.4% nu ştiu) 95.2 94.2 95.9 96.3 94.5 92.2
Jocuri de construit (3.3% nu ştiu) 93.3 92.7 94.7 93.3 91.8 92.2
Jocuri războinice (5.8% nu ştiu) 29.3 26.6 28.8 24.3 29.8 28.7
Jucării care reprezintă obiecte din bucătărie sau din
91.4 87.3 91.1 87.7 91.8 86.9
camera copilului (3.3% nu ştiu)
Truse de machiaj (4% nu ştiu) 79.1 76.4 78.9 78.6 79.3 74.3
Mingi sau alte jucării sportive (1.5% nu ştiu) 96.1 97.1 95.0 96.5 97.3 97.7
Cărţi de colorat (1.1% nu ştiu) 98.3 97.7 99.0 98.1 97.5 97.2
Cărţi de citit (1.5% nu ştiu) 97.6 97.4 98.1 98.4 97.0 96.5
Casete sau CD-uri cu muzică, poveşti (2.3% nu ştiu) 95.3 94.9 96.9 96.5 93.8 93.5

111
Tabelul nr. 120: Jucării pe care părinţii preferă să le cumpere pentru băieţi - distribuţie pe grupe de vârstă
şi medii de rezidenţă (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Ce tipuri de jucării sau alte obiecte aţi prefera să
cumpăraţi pentru un băiat? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 417 N = 374 N = 400 N = 397
Păpuşi (1.2% nu ştiu) 15.1 12.7 14.9 9.9 15.3 15.4
Maşini (0.1% nu ştiu) 98.5 97.9 98.1 98.9 99.0 97
Jocuri de tip puzzle (2.9% nu ştiu) 95.7 95.3 96.9 98.4 94.5 92.4
Jocuri de construit (2% nu ştiu) 95.7 93.9 96.9 97.9 94.5 90.2
Jocuri războinice (4% nu ştiu) 57.2 53.4 55.6 49.5 58.8 57.2
Jucării care reprezintă obiecte din bucătărie sau din camera
42.4 41.4 45.1 35.8 39.5 46.6
copilului (4.4% nu ştiu)
Truse de machiaj (4% nu ştiu) 10.2 13 10.1 7.2 10.3 18.4
Mingi sau alte jucării sportive (0.9% nu ştiu) 98.2 98.1 98.3 99.5 98.0 96.7
Cărţi de colorat (0.9% nu ştiu) 98.4 97.8 99.3 98.9 97.5 96.7
Cărţi de citit (1.3% nu ştiu) 97.6 97.1 98.1 98.9 97.0 95.5
Casete sau CD-uri cu muzică, poveşti (2.3% nu ştiu) 95.5 95.3 97.4 97.3 93.5 93.5

Un aspect pozitiv este faptul că, atât pentru băieţi cât şi pentru fete părinţii preferă, în procente relativ apropiate,
indiferent de mediu sau de grupa de vârstă, cărţile de colorat (98,3% pentru fete din grupa de vârstă 3-5 ani şi 98,4%
pentru băieţi din grupa de vârstă 3-5 ani), cărţile de citit (97,6% pentru fete şi băieţi din grupa de vârstă 3-5 ani) şi CD-
urile cu muzică sau poveşti (95,3% pentru fete din grupa de vârstă 3-5 ani şi 95,5% pentru băieţi din grupa de vârstă 6-7
ani). Acest lucru se datorează, în mare parte, nivelului de educaţie al părinţilor intervievaţi, interesului lor pentru educaţia
copiilor, dar şi veniturilor familiale situate, în multe dintre cazurile intervievate, în intervalul 600-1000 RON.
O situaţie asemănătoare o întâlnim şi în cazul jocurilor de construcţie sau al jocurilor tip puzzle, jocuri care
antrenează musculatura fină a mâinilor, gândirea copiilor şi care stimulează dezvoltarea relaţiilor sociale, dezvoltarea
răbdării, a deprinderii de a duce la bun sfârşit lucrul început etc.
În privinţa jocurilor războinice care, deşi ocupă ultimele trei locuri din listă, în funcţie de vârsta sau sexul copilului,
situaţia prezintă procente îngrijorătoare îndeosebi la copiii de sex masculin şi din mediul rural (58,8% pentru grupa de
vârstă 3-5 ani şi 57,2% pentru grupa de vârstă 6-7 ani). Acest lucru poate constitui punctul de plecare pentru ipoteza
conform căreia comportamentul violent/agresiv al copilului/tânărului are rădăcini şi în educaţia primită. În acest context,
părinţii sunt primii vizaţi, în calitate de persoane care răspund de educaţia copilului.
De asemenea, faptul că procentele cele mai mari se înregistrează la băieţii din mediul rural ne îndreptăţeşte să
credem că la sate încă se mai păstrează mentalităţi care ţin de tradiţii şi de o istorie zbuciumată a ţăranului român şi că
acesta ar putea fi un punct de interes şi o provocare, totodată, pentru cei care proiectează curriculumul şcolar.

II.8.5 Activităţile de timp liber încurajate de părinţi

În ceea ce priveşte timpul liber, indiferent de sexul copilului, se remarcă o tendinţă dominantă a părinţilor de a-şi
încuraja copiii să să-şi petreacă timpul liber în compania altor copii (98,1% în cazul fetelor şi 98,8% în cazul băieţilor din
grupa de vârstă 3-5 ani; 98,6% în cazul fetelor şi 98,5% în cazul băieţilor din grupa de vârstă 6-7 ani).

112
Tabelul nr. 121: Activităţi de timp liber pe care părinţii le încurajează în cazul fetelor

Total Urban Rural


Care sunt activităţile de timp liber pe
care le încurajaţi la copilul
% % % % % %
dumneavoastră?
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 416 N = 365 N = 214 N = 182 N = 202 N = 183
- copilul respondentului este fată
Sportive (3.3% nu ştiu) 92.5 93.7 93.9 97.3 91.1 90.2
Artistice (0.5% nu ştiu) 95.4 97.8 95.8 99.5 95 96.2
Casnice (0.3% nu ştiu) 97.8 97.8 96.3 99.5 97.8 96.2
De petrecere a timpului liber în compania
98.1 98.6 99.1 98.9 97 98.4
altor copii (0.5% nu ştiu)
Jocuri desfăşurate de copil singur în casă
91.8 92.1 92.5 89.6 91.8 94.5
(1.9% nu ştiu)

Tabelul nr. 122: Activităţi de timp liber pe care părinţii le încurajează în cazul băieţilor

Care sunt activităţile de timp liber pe


care le încurajaţi la copilul Total Urban Rural
dumneavoastră? % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
- copilul respondentului este băiat N = 401 N = 406 N = 203 N = 192 N = 198 N = 214
Sportive (2.7% nu ştiu) 97.8 96.6 98.5 97.4 97 95.8
Artistice (1.7% nu ştiu) 96.5 97.8 97.5 97.4 95.5 98.1
Casnice (1.7% nu ştiu) 94.8 93.6 97 92.7 92.4 94.4
De petrecere a timpului liber în compania
98.8 98.5 99.5 98.4 98 98.6
altor copii (0.7% nu ştiu)
Jocuri desfăşurate de copil singur în casă
93.5 90.4 94.1 90.1 92.9 90.7
(2% nu ştiu)

Interesant este şi faptul că nu există diferenţieri majore pe cele două medii de rezidenţă, dar ordinea preferinţelor
rămâne foarte strâns legată de sexul copilului, respectiv: la fete, pe ultimul loc sunt activităţile sportive, iar la băieţi, pe
ultimul loc sunt activităţile casnice. Cu toate acestea, deşi poate că ne aşteptăm să găsim diferenţe majore între
încurajarea activităţilor artistice şi a celor casnice, fie pe cele două medii de rezidenţă, fie în funcţie de sexul copilului,
datele culese nu confirmă acest lucru. Mai mult, constatăm procente aproape identice pentru aceste două tipuri de
activităţi în urban, atât pentru fete cât şi pentru băieţi (95,8% - încurajări pentru activităţi artistice şi 96,3% - încurajări
pentru activităţi casnice la fete, pentru grupa de vârstă 3-5 ani şi 97,5% - încurajări pentru activităţi artistice şi 97% -
încurajări pentru activităţi casnice la băieţi din aceeaşi grupă de vârstă).
La grupa de vârstă 6 -7 ani, procentul părinţilor privind încurajarea activităţilor casnice, indiferent de sexul
copilului, înregistrează diferenţe sensibile (2-3 procente) pe cele două medii de rezidenţă (99,5% în urban şi 96,2% în
rural pentru fete şi 92,7% în urban şi 94,4% în rural pentru băieţi). Aceste date ne confirmă preocuparea mai mare a
părinţilor de băieţi din mediul rural şi a părinţilor de fete din mediul urban pentru acest tip de activităţi, chiar dacă ele nu
sunt o preocupare de top pentru părinţii de băieţi, în general.

Concluzii la capitolul „Jocul”

 Jocul constituie, pentru majoritatea părinţilor, o activitate foarte importantă pentru dezvoltarea copilului;
 Procentul părinţilor care declară jocul drept o activitate foarte importantă este mai mare în mediul urban faţă
de mediul rural în ambele grupe de vârstă preşcolară;
 Părinţii acordă o importanţă deosebită studiilor copilului, începând chiar cu învăţământul preşcolar: 88,7%
dintre copiii de 3-5 ani, din familiile intervievate, merg la grădiniţă şi în procent de 86,9% o frecventează
regulat, iar în cazul copiilor de 6-7 ani 76,9% din eşantionul analizat merg la şcoală;
113
 Părinţii intervievaţi consideră, în procent de 61,4%, că e important pentru copiii lor să parcurgă şi studiile
universitare;
 Jucăriile şi jocurile în aer liber primează în viaţa copilului preşcolar;
 Într-un procent considerabil de cazuri, atât pentru grupa de vârstă 3-5 ani cât şi pentru grupa de vârstă 6-7
ani, mama şi tata (37,6% şi 32,4%) sau mama, tata şi fraţii (25,1% şi 31%) se joacă cu copilul;
 Taţii preferă/încurajează jocurile în aer liber ale copiilor şi acest lucru pare să fie agreat deopotrivă şi de copii,
asociind părintele de sex masculin cu joaca în aer liber;
 Părinţii au, de regulă, preferinţe în legătură cu tipurile de jucării cumpărate copiilor lor, în funcţie de genul şi
de vârsta acestora, fără diferenţe remarcabile pe cele două medii de rezidenţă: jucăriile-păpuşi sunt în top
pentru fete, iar jucăriile-maşini pentru cazul în care copiii sunt de sex masculin;
 Părinţii îşi încurajează copiii să-şi petreacă timpul liber în compania altor copii;
 Referitor la activităţile în timpul liber nu există diferenţieri majore pe cele două medii de rezidenţă, dar ordinea
preferinţelor rămâne foarte strâns legată de sexul copilului, respectiv: la fete, pe ultimul loc sunt activităţile
sportive, iar la băieţi, pe ultimul loc sunt activităţile casnice.

114
CAPITOLUL II.9

Informaţii şi analize specifice pe subgrupe de vârstă preşcolară

Dezvoltarea copilului în perioada 3- 6/7 ani

Arnold Gessel este un psiholog american care a manifestat un interes deosebit cu privire la dezvoltarea copilului.
Datorită acestui fapt el a elaborat seturi de teste pentru evaluarea dezvoltării la diferite vârste şi a determinat, prin ample
experimente, etapele dezvoltării psihologice ale persoanei.
Stadializarea sa se concentrează asupra avansării progresive în dezvoltare şi cuprinde şapte stadii, lăsând la o
parte curba descendentă a vieţii, bătrâneţea:
1. Stadiul embrionului – de la naştere la 8 săptămâni;
2. Stadiul fetusului – de la 8 la 40 de săptămâni;
3. Copilăria mică – de la naştere la 2 ani;
4. Vârsta preşcolară – de la 2 la 5 ani;
5. Copilăria – de la 5 la 12 ani;
6. Adolescenţa – de la 12 la 20-24 de ani;
7. Maturitatea adultă.
Pentru primii ani de viaţă (1-5 ani), Arnold Gessel a elaborat „portrete” ale dezvoltării copilului urmărind patru
aspecte ale comportamentului:
• comportamentul motor;
• comportamentul de adaptare (comportamentul inteligent);
• comportamentul expresiv (limbajul);
• comportamentul social.
În continuare, ne vom opri asupra a trei portrete, respectiv portretul copilului de 3 ani, portretul copilului de 5 ani
şi cel al copilului de 6/7 ani.
Copilul de 3 ani, ca şi cel de 2 ani, găseşte plăcere în activităţi motorii, dar nu atât de exclusiv precum cel de 2
ani. Progresele şi achiziţiile pe care copilul le face acum în plan motric sunt:
- aleargă mult mai bine; încetineşte ori accelerează uşor;
- urcă scările fără ajutor, alternând picioarele;
- învaţă să meargă cu bicicleta;
- reuşeşte să stea, pentru o secundă, într-un picior;
- este interesat de manipularea creioanelor şi a altor materiale de joacă;
- desenul spontan, ca şi cel imitativ, exprimă o dezvoltare a mişcărilor fixe: traseele grafice sunt mai clare, mai
puţin difuze şi mai puţin repetitive;
- coordonarea motorie crescândă se vădeşte şi în construcţia turnurilor, care ajung până la 9 -10 cuburi;
- reuşeşte să plieze o foaie în lungime sau lăţime, dar nu în diagonală.
♦ În ceea ce priveşte comportamentul de adaptare al copilului de 3 ani se pot remarca următoarele:
- se dezvoltă percepţia formelor – reuşeşte proba de incastrare pentru cerc, pătrat, triunghi;
- copiază cercul numai după model;
- recunoaşte imaginea atunci când i se dă o jumătate din ea;
- construieşte o figură din două jumătăţi;
- înţelege şi execută ceea ce i se spune;
- datorită achiziţiilor din planul motricităţii fixe, perceptual, verbal, se remarcă o tendinţă de ordonare, de aranjare.
♦ La 3 ani, cuvintele devin instrumente pentru a desemna lucruri percepute, idei, relaţii. Iată câteva dintre
achiziţiile cele mai importante în domeniul limbajului care se pot remarca la această vârstă:
- creşte puternic vocabularul, păstrându-se însă o dezvoltare inegală a diferitelor categorii de cuvinte (unele
sunt pe deplin utilizate şi corect, altele sunt în stadiu de achiziţie);
- joacă jocuri solitare în care îşi experimentează cuvintele, propoziţiile şi sintaxa;
- în jocul dramatic copilul este şi actor, şi povestitor şi dramatizează o serie de roluri nu neapărat din plăcerea
jocului, dar mai ales din dorinţa de a-şi exersa vorbirea, verbalizarea gândurilor;
- se dezvoltă jocurile cu cuvintele şi incantaţiile;
- învaţă să asculte şi, în mare măsură, ascultă pentru a învăţa.
♦ Ultimul aspect al comportamentului copilului de 3 ani, respectiv comportamentul social, scoate în evidenţă

115
faptul că se manifestă o adaptare activă, o supunere la cerinţele mediului, o nevoie de aprobare din partea celor din jur.
Nu este vorba de o supunere oarbă, ci de faptul că el doreşte să înţeleagă şi să se integreze. Printre achiziţiile copilului
în acest domeniu se remarcă următoarele:
- îşi exprimă prin cuvinte sentimentele, dorinţele, chiar problemele;
- începe să înţeleagă cum trebuie să-şi aştepte rândul;
- îi face plăcere să aştepte şi chiar să îşi împartă jucăriile cu celălalt;
- câştigă autonomie în autoservire, mănâncă singur şi destul de îngrijit;
- arată mare interes pentru îmbrăcat şi dezbrăcat;
- îşi poate descheia uneori nasturii;
- îşi desface şireturile şi îşi scoate pantofi şi ciorapii.
Copilul la vârsta de 5 ani pare şi este numit „mic adult”. Progresele şi achiziţiile pe care acesta le face acum în
plan motric sunt:
- controlul asupra corpului este mult mai precis decât în etapa anterioară, iar corpul este mult mai agil;
- sare cu ambele picioare ori într-un picior cu mare siguranţă;
- atitudinea posturală este naturală şi graţioasă (mişcarea este uşoară şi cu economie de energie);
- coordonarea motricităţii fine este dezvoltată (stăpâneşte unelte şi instrumente cu mai mare precizie –
utilizează creionul cu mai mare siguranţă şi poate desena un omuleţ ce poate fi recunoscut sau poate copia
după model cercul, pătratul şi triunghiul);
- îşi poate spăla dinţii, pieptăna părul, spăla faţa fără asistenţă din partea cuiva.
♦ În ceea ce priveşte comportamentul de adaptare se poate remarca la copilul de 5 ani faptul că:
- rezolvă probleme simple implicând relaţii geometrice şi spaţiale (ex.: poate reface un jeton de carton de
forma unei cărţi de vizită, tăiat pe diagonală, poate rezolva sarcini complexe de incastrare);
- apare în desenele lui, inclusiv în desenul omuleţului, atenţia pentru detaliu;
- numără zece obiecte şi poate să facă adunări până la cinci, manipulând obiecte. De asemenea, poate să
spună câţi ani are;
- simţul timpului şi al duratei este mai dezvoltat (ex.: poate urmări acţiunea într-o povestire şi poate să repete
corect secvenţe lungi, poate să urmărească realizarea unui proiect de joc de pe o zi pe alta, corelată cu
înţelegerea şi exprimarea a ceea ce a fost ieri ori va fi mâine);
- atunci când desenează ori pictează ideea precedă execuţia.
♦ La 5 ani sunetele sunt, în general, achiziţionate aproape toate, iar vorbirea nu mai are trăsăturile de articulaţie
infantilă precedente. Iată câteva dintre achiziţiile cele mai importante în domeniul limbajului care se pot remarca la
această vârstă:
- răspunsurile la întrebările ce se pun sunt mai precise şi mai la obiect, iar întrebările copilului sunt mai puţine
şi mai relevante (el ascultă răspunsurile cu intenţia de a se informa);
- utilizarea tuturor tipurilor de propoziţii, inclusiv cele care includ afirmaţii ipotetice şi condiţionale;
- folosirea mai corectă a prepoziţiilor şi conjuncţiilor;
- folosirea, în cadrul jocului dramatic, care se află în deplina sa dezvoltare, a unui dialog susţinut, cu roluri bine
conturate vizând situaţiile vieţii obişnuite.
♦ Ultimul aspect al comportamentului copilului de 5 ani, respectiv comportamentul social, scoate în evidenţă
faptul că în această perioadă copilul câştigă mult în autonomie şi independenţă. Astfel, printre achiziţiile copilului în
acest domeniu se remarcă următoarele aspecte:
- în treburile gospodăriei este supus şi ridică puţine probleme, chiar arată interes în a da ajutor la treburile
casnice (doarme bine, deprinderile igienice sunt achiziţionate, la fel cele de îmbrăcare şi dezbrăcare şi îşi
îndeplineşte îndatoririle zilnice);
- manifestă atitudini protectoare faţă de fraţii mai mici ori tovarăşii de joacă mai mici;
- îşi spune numele şi adresa şi chiar cere ajutorul în cazul în care se pierde pe stradă;
- sociabilitatea are o nouă calitate (se joacă în grupuri de doi sau cinci membri şi preferă în mod hotărât jocul
în grup decât jocurile solitare);
- îi plac hainele şi le poate alege;
- este mult mai conştient de diferenţele culturale şi de diferenţele dintre cele două sexe;
- se bucură şi e mândru de ceea ce are, de producţiile sale artistice;
- în situaţii mai puţin complexe, pe care le poate înţelege şi stăpâni, manifestă seriozitate, simţ al scopului,
răbdare, perseverenţă, generozitate, prietenie;
- este mai sigur pe sine, este încrezător în alţii şi este conformist din punct de vedere social.

Primii cinci ani din viaţă sunt ani de pregătire, după care urmează perioada copilăriei (5-10 ani), ca o perioadă de
mijloc, de trecere spre cele două etape de completare: adolescenţa şi maturitatea. În această perioadă de mijloc se
116
petrec o serie de schimbări subtile, multe din ele ascunse, care, atunci când se manifestă, produc interpretări greşite;
părinţii tind să învinovăţească şcoala, profesorii au înclinaţia de a face vinovat copilul sau părintele. Faptele sunt
judecate în termeni exteriori, cum ar fi succesul sau eşecul.
Copilul, în această perioadă, dezvoltându-se între pregătire şi împlinire, se confruntă cu alternări între un echilibru
relativ şi un dezechilibru tranziţional (de progres). După perioada preşcolară, copilul este pregătit să accepte separarea de
familie mai uşor şi se adaptează noii lumi, cea şcolară (intrând în clasa I sau parcurgând, în grădiniţă, grupa pregătitoare
pentru şcoală).
În acest context, vom prezenta stadiul achiziţiilor fundamentale: citirea şi scrierea la această vârstă (6/7 ani).
♦ Citirea la 6 ani:
- interes atât în literele mici, cât şi în cele mari;
- recunoaşte cuvinte şi propoziţii, uneori fraze;
- găseşte cuvinte legate de imagine sau poveste;
- potriveşte cuvinte;
- îi place să aibă materiale (cărţi, imagini) legate de propria experienţă;
- când poate citi o carte, o reciteşte de mai multe ori;
- substituie cuvinte care au o anumită asemănare.
♦ Citirea la 7 ani:
- poate citi acum fraze;
- recunoaşte cuvinte familiare, mai uşor şi mai rapid;
- greşeli tipice de citire (schimbă ordinea literelor, adaugă sau substituie cuvinte etc.).
♦ Scrierea la 6 ani:
- poate scrie aproape toate literele, dar cu mai multe inversări;
- scrie unele cuvinte, dar amestecă literele mari cu cele mici, fără a le deosebi prin mărime;
- scrie literele dintr-o singură trăsătură, cu mai puţine opriri;
- îi place să utilizeze o varietate de materiale: creta, diferite tipuri de creioane;
- îşi scrie numele întreg;
- poate scrie cifrele de 1 la 20, dar poate încă inversa poziţia elementelor dintr-un număr (31 în loc de 13) sau
poate scrie cifra inversat (de obicei 3, 7 sau 9).
♦ Scrierea la 7 ani:
- scrie cuvinte şi propoziţii, utilizând şi litere mari şi mici;
- corectează literele pe care le-a scris invers, dar încă mai scrie invers câte o literă;
- începe să separe cuvintele;
- îi place să copieze fraze;
- îi place să scrie corect şi şterge mult;
- scrie cifrele de la 1 la 20 şi chiar mai mari, fără greşeală, dar încă mai inversează câte o cifră.

A. Informaţii specifice vârstei 3-5 ani


II.9.1. Cunoştinţele părinţilor cu privire la conturarea personalităţii copilului
Aşa cum s-a arătat anterior aceasta este vârsta la care personalitatea copilului se conturează cel mai mult. Pe
ansamblu, peste 70% dintre părinţii intervievaţi au considerat că la această vârstă personalitatea copilului poate fi
influenţată. În mediul rural ponderea celor care au răspuns afirmativ la această întrebare a fost mai redusă. De
asemenea, ponderea părinţilor care nu au răspuns sau nu au ştiut să răspundă la această întrebare a fost mai mare în
mediul rural faţă de mediul urban (Tabelul 123).
Tabelul nr. 123: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „La această vârstă personalitatea copilului poate fi
influenţată?”

Total Urban Rural


Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 582 71.2 316 75.8 266 66.5
Nu 137 16.8 61 14.6 76 19
Nu ştie 92 11.3 38 9.1 54 13.5
Nu răspunde 6 0.7 2 0.5 4 1
Total 817 100 417 100 400 100

117
Întrebaţi cum consideră că se poate influenţa în bine personalitatea copilului aproape 95% dintre părinţi au
răspuns că încurajarea şi lauda acţiunilor pozitive ale copilului este cea mai importantă cale, urmată în ordine ierarhică
de un gest de afecţiune adresat copilului (91% dintre părinţi) şi de oferirea unor privilegii (peste 85% dintre părinţi). Este
de remarcat pozitiv faptul că dulciurile au fost citate pe ultimul loc (Tabelul 124).

Tabelul nr. 124: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea „Cum puteţi influenţa în bine personalitatea copilului?”
(răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 582 cazuri N = 316 cazuri N = 266
Prin încurajări/laude pentru acţiunile pozitive 552 94.8 303 95.9 249 93.6
Prin recompense cu jucării 380 65.3 212 67.1 168 63.2
Prin recompense cu dulciuri 333 57.2 190 60.1 143 53.8
Gest de afecţiune 532 91.4 294 93 238 89.5
Prin oferirea de privilegii 497 85.4 278 88 219 82.3
Stabilind reguli de comportament 431 74.1 250 79.1 181 68

Aceste date demonstrează că părinţii au o serie de cunoştinţe teoretice şi practice despre educaţia copilului
preşcolar, confirmate şi de răspunsurile la întrebarea «Cum lăudaţi acţiunile pozitive ale copilului» (capitolul 6 «Ecologia
familiei»). Totuşi dacă coroborăm aceste informaţii cu cele obţinute la capitolul menţionat, subcapitolul «Pedepse»,
constatăm că în practică părinţii aplică destul de frecvent metode dure de disciplinare, care pot influenţa negativ
personalitatea copilului.
Este important că majoritatea părinţilor, în aproape egală măsură atât în mediul urban cât şi în cel rural, a
declarat că lipsa de afecţiune poate influenţa negativ personalitatea copilului. Exemplele negative au fost citate pe locul
al doilea, iar pedepsele şi faptul că nu i se acordă atenţie pozitivă copilului au constituit celelalte cauze care pot influenţa
negativ comportamentul copilului. Destul de puţini părinţi au ştiut importanţa stabilirii unor reguli clare pentru conturarea
personalităţii copilului. În mediul rural mai puţin de jumătate dintre părinţi au ştiut importanţa satisfacerii nevoilor de bază
ale copilului - hrană, somn, sănătate, joc, comunicare etc.(Tabelul 125)

Tabelul nr. 125: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cum puteţi influenţa în rău personalitatea copilului ?”
(răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 582 cazuri N = 316 cazuri N = 266
Nu i se arată suficientă afecţiune 508 87.3 278 88 230 86.5
Nu i se acordă atenţie pozitivă atunci
441 75.8 247 78.2 194 72.9
când este necesar
Nu se ţine cont de dorinţele copilului 397 68.2 220 69.6 177 66.5
Pedepse 435 74.7 227 71.8 208 78.2
Nu s-au stabilit reguli de comportament
329 56.5 201 63.6 128 48.1
clare
Prin exemple negative 458 78.7 255 80.7 203 76.3
Nu se satisfac nevoile de bază 308 52.9 184 58.2 124 46.6

118
Figura nr. 36: Cum puteţi influenţa personalitatea copilului

II.9.2. Cunoştinţe, atitudini şi practici privind jocul

Din declaraţiile părinţilor, peste 40% dintre copiii în vârstă de 3 -5 ani (din cadrul eşantionului analizat) se joacă 4-
6 ore pe zi. În mediul rural copiii se joacă mai mult decât în urban, unde copiii se joacă zilnic mai puţin de 4 ore (Tabelul
126). Acest fapt poate fi explicat prin influenţa mai multor factori: în oraşe disponibilul de spaţii de joc sigure pentru copiii
de această vârstă este relativ redus; în general, la această vârstă, ei trebuie supravegheaţi de părinţi sau alţi membri de
familie care nu sunt întotdeauna disponibili. De asemenea, în mediul urban, copiilor li se oferă ca alternative posibilitatea
de a desfăşura diverse alte activităţi adecvate vârstei: balet, sporturi, spectacole pentru copii etc. Antrenarea copiilor în
astfel de activităţi depinde, însă, în foarte mare măsură, de nivelul socio-cultural al familiei.

Tabelul nr. 126: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Câte ore pe zi se joacă copilul în general?”

Total Urban Rural


Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Mai puţin de 2 ore 20 2.4 13 3.1 7 1.8
2 – 4 ore 313 38.3 180 43.2 133 33.3
4 – 6 ore 351 43 170 40.8 181 45.2
Mai mult de 6 ore 129 15.8 53 12.7 76 19
Nu ştiu 4 0.5 1 0.2 3 0.7
Total 817 100 417 100 400 100

Aproximativ 88% dintre părinţii cu copii de 3-5 ani consideră că este suficient cât timp se joacă copilul lor; 4,7%
consideră că se joacă mai mult decât are nevoie. Este de subliniat că ponderea părinţilor care au declarat că se joacă
prea mult copilul lor este dublu la sat decât la oraş, iar ponderea celor care au declarat că nu se joacă suficient copilul
lor este mai mare în oraşe (Tabelul 127).

119
Tabelul nr. 127: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Copilul dvs. se joacă?”

Total Urban Rural


Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Mai puţin decât are nevoie 31 3.8 22 5.3 9 2.2
Suficient 722 88.4 370 88.7 352 88
Mai mult decât are nevoie 38 4.7 13 3.1 25 6.3
Nu ştiu 26 3.1 12 2.9 14 3.5
Total 817 100 417 100 400 100

Atât în urban cât şi în rural, mai mult de jumătate din copiii de 3-5 ani care nu se joacă se uită la televizor. În
mediul urban, însă, numai 24% dintre copiii care nu se joacă dorm, în timp ce în mediul rural ponderea acestora creşte
la peste 35%. De asemenea în oraş ponderea copiilor care au activităţi intelectuale (privesc într-o carte, asistă la lecţiile
fraţilor, desenează etc.) este de două ori mai mare decât a copiilor din mediul rural. În schimb, ponderea copiilor care
ajută în casă este mai mare la sate decât în oraşe (Tabelul 128 şi figura 37).

Tabelul nr. 128: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Când nu se joacă, ce altă activitate desfăşoară copilul
dumneavoastră?” (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 817 cazuri N = 417 cazuri N = 400
Doarme/ se odihneşte 241 29.5 98 23.5 143 35.8
Se uită la TV 447 54.7 240 57.6 207 51.8
Ajută în casă/curte 102 12.5 44 10.6 58 14.5
Face lecţii/răsfoieşte o carte/stă lângă fratele lui
116 14.2 79 18.9 37 9.3
când îşi face temele/desenează
Merge la sport/balet/activităţi organizate 19 2.3 12 2.9 7 1.8
Plimbare 50 6.1 31 7.4 19 4.8

Figura nr. 37: Ce activităţi desfăşoară copilul dvs. când nu se joacă:

120
II.9.3. Formarea deprinderilor la copilul în vârstă de 3-5 ani

Formarea diverselor deprinderi, atât de igienă cât şi practice, reprezintă o etapă importantă în educaţia şi
îngrijirea copilului şi în pregătirea lui pentru integrarea şcolară şi socială.
Majoritatea părinţilor au declarat că au format copilului lor deprinderi de igienă pe care acesta le foloseşte în mod
regulat (Tabelul 129).

Tabelul nr. 129: Formarea deprinderilor de igienă la copilul de 3-5 ani

Are copilul dumneavoastră deprinderi de Total Urban Rural


igienă zilnică pe care le foloseşte singur Număr Număr Număr
% % %
în mod regulat? cazuri cazuri cazuri
Da 778 95.3 407 97.6 371 92.8
Nu 36 4.4 8 1.9 28 7
Nu ştie 2 0.2 2 0.5 0 0
Nu răspunde 1 0.1 0 0 1 0.2
Total 817 100 417 100 400 100

Cea mai frecventă deprindere este de a se spăla pe mâini înainte de masă. Mai puţini copii se spală pe mâini
după ce au folosit WC-ul. Spălatul dinţilor zilnic este prezent numai la cca. 70% dintre copiii din mediul rural şi aproape
80% în oraşe (Tabelul 130).

Tabelul nr. 130: Deprinderile igienice formate copiilor de 3-5 ani

Total Urban Rural


Dacă da, care sunt acestea? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 778 cazuri N = 407 cazuri N = 371
Se spală pe mâini înainte de masă 767 98.6 399 98 368 99.2
Se spală pe mâini după ce a fost la WC 581 74.7 320 78.6 261 70.4
Se spală pe dinţi zilnic 699 89.8 379 93.1 320 86.3

Aproximativ 44% din copiii preşcolari de 3-5 ani se îmbracă singuri şi un procent aproape egal se îmbracă cu
ajutor. Totuşi 10% din copiii de această vârstă nu ştiu această deprindere (Tabelul 131).

Tabelul nr. 131: Distribuţia răspunsurilor date de părinţii cu copii de 3-5 ani la întrebarea: „Copilul dvs. se
îmbracă/dezbracă singur?”

Total Urban Rural


Copilul se îmbracă/dezbracă singur? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 367 44.9 190 45.6 177 44.2
Nu 82 10 42 10.1 40 10
Parţial 367 45 184 44.1 183 45.8
Nu ştie 1 0.1 1 0.2 0 0
Total 817 100 417 100 400 100

Circa 88,4% dintre copiii la această vârstă au fost învăţaţi de părinţii lor să îşi tragă fermoarul, ceva mai puţini să
îşi încheie nasturii şi mult mai puţini (29,7%) să îşi lege şireturile (Tabelul 132).

121
Tabelul nr. 132: Alte deprinderi practice formate de părinţi copiilor de 3-5 ani (răspunsuri multiple)

L-aţi învăţat pe copilul Total Urban Rural


dumneavoastră Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 417 cazuri N = 400 cazuri N = 817
Să-şi lege şireturile 243 29.7 117 28.1 126 31.5
Să-şi încheie nasturii 634 77.6 327 78.4 307 76.8
Să-şi închidă/deschidă fermoarul 722 88.4 373 89.4 349 87.3

Aspectele arătate anterior denotă o grijă suficientă a părinţilor pentru a forma copilului diverse deprinderi de
igienă şi practice, care să-l pregătească pentru integrarea socială şi şcolară.

II.9.4. Grija faţă de siguranţa copilului

Grija faţă de siguranţa copilului a fost analizată punându-se părinţilor întrebarea dacă şi cât de frecvent lasă
copilul să plece singur de acasă. Aşa cum era de aşteptat, există diferenţe importante între oraş şi sat la acest indicator:
în timp ce în mediul urban peste 90% din părinţii întrebaţi au declarat că nu lasă niciodată copilul în vârstă de 3-5 ani să
plece de acasă neînsoţit de un adult, în rural aproape 30% din copiii de această vârstă pot pleca de acasă uneori sau
oricând fără a fi însoţiţi de un adult (Tabelul 133).

Tabelul nr. 133: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Îi permiteţi copilului să plece de acasă fără a fi însoţit
de un adult?”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Oricând 18 2.2 1 0.2 17 4.2
Uneori 134 16.4 38 9.2 96 24
Niciodată 665 81.4 378 90.6 287 71.8
Total 817 100 417 100 400 100

II.9.5. Educaţia copilului preşcolar în vârsta de 3-5 ani

Marea majoritate a copiilor de vârstă 3-5 ani merge la grădiniţă, atât în mediul urban cât şi în mediul rural, cu
precizarea că ponderea celor care frecventează grădiniţa în urban este ceva mai mare, depăşind 90% (Tabelul 134).

Tabelul nr. 134: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Copilul dvs. merge la grădiniţă?”

Total Urban Rural


Copilul dvs. merge la grădiniţă? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 725 88.7 379 90.9 346 86.5
Nu 92 11.3 38 9.1 54 13.5
Total 817 100 417 100 400 100

Dintre copiii care merg la grădiniţă peste 70% frecventează grădiniţa cu program normal. Aici intervine o diferenţă
semnificativă între mediul urban şi mediul rural, determinată de faptul că marea majoritate a grădiniţelor din mediul rural
are program normal. În urban, circa jumătate din copiii de 3-5 ani merg la grădiniţă cu program normal (Tabelul 135).

122
Tabelul nr. 135: Tipul de grădiniţă frecventată – distribuţie de frecvenţă

Ce tip de grădiniţă frecventează? Total Urban Rural


Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Cu program normal 513 70.8 192 50.7 321 92.8
Cu program prelungit 211 29.1 186 49.1 25 7.2
Cu program săptămânal 1 0.1 1 0.2 0 0
Total 725 100 379 100 346 100

Aproximativ 90% dintre copiii care frecventează grădiniţa în mediul urban merg regulat la grădiniţă. În rural, peste
14% dintre copiii înscrişi în grădiniţe nu au o frecvenţă corespunzătoare (Tabelul 136).

Tabelul nr. 136: Frecventarea grădiniţei de către copiii de 3-5 ani – distribuţie de frecvenţă

Frecventează regulat grădiniţa? Total Urban Rural


Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 630 86.9 341 90 289 83.5
Nu 71 9.8 22 5.8 49 14.2
Altele* 24 3.3 16 4.2 8 2.3
Total 725 100 379 100 346 100

Mai mult de o treime dintre părinţi, atât în urban cât şi în rural, au declarat că îl consideră pe copilul de 3-5 ani
prea mic pentru a merge la grădiniţă. De asemenea 10% în urban şi 13% în rural au motivat că nu există grădiniţă în
apropiere. În general, se constată că părinţii cunosc prea puţin rolul grădiniţei ca factor de educaţie şi de integrare
socială; 5% dintre părinţi, atât în oraşe cât şi în sate, au declarat că nu văd necesitatea de a trimite copilul la grădiniţă;
aproape 37% dintre părinţii din mediul urban nu trimit copilul la grădiniţă pentru că „are cu cine să stea acasă”, iar în
rural peste 5,6% dintre părinţi consideră că acasă copilul primeşte o educaţie mai bună decât la grădiniţă (Tabelul 137).
Cauzele pentru care copiii de 3-5 ani nu merg la grădiniţă sunt determinate în mare măsură şi de factori socio-
economici. De exemplu, în rural mai mult de o cincime din copii nu merg la grădiniţă pentru că nu au
îmbrăcăminte/încălţăminte, iar în oraşe pentru aproape 8% dintre copiii care nu merg la grădiniţă părinţii nu pot plăti
alocaţia de hrană (Tabelul 137).

Tabelul nr. 137: Motive invocate de părinţi pentru care copii nu merg la grădiniţă (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Din ce cauză nu merge la grădiniţă? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 92 cazuri N = 38 cazuri N = 54
Nu există grădiniţă în apropiere 11 12 4 10.5 7 13
Nu are cine să-l ducă pe copil 3 3.3 1 2.6 2 3.7
Copilul este bolnav/handicapat 2 2.2 - - 2 3.7
Mâncarea nu este suficient de hrănitoare - - - - - -
Condiţiile nu sunt satisfăcătoare 1 1.1 1 2.6 - -
Calitatea educaţiei nu este satisfăcătoare 2 2.2 1 2.6 1 1.9
Copilul capătă o educaţie mai bună acasă 4 4.3 1 2.6 3 5.6
Nu putem plăti alocaţia de hrană 4 4.3 3 7.9 1 1.9
Nu are îmbrăcăminte/încălţăminte 13 14.1 2 5.3 11 20.4
Nu văd de ce este necesar 5 5.4 2 5.3 3 5.6
Are cu cine să stea acasă 18 19.6 14 36.8 4 7.4
Este încă mic 34 37 14 36.8 20 37

Pe ansamblu, aproape 2/3 (62%) dintre părinţi au declarat că vor înscrie copilul la grădiniţă în anul următor,
numărul acestora fiind însă ceva mai mare în rural (32) decât în urban (25). Totuşi peste 20% în urban şi 25% în rural au
123
declarat că nu ştiu, iar 14,1% nu intenţionează să înscrie copilul la grădiniţă în anul următor (Tabelul 138).

Tabelul nr. 138: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Intenţionaţi să trimiteţi copilul la grădiniţă în următorul
an şcolar?”

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 57 62 25 65.7 32 59.3
Nu 13 14.1 5 13.2 8 14.8
Nu ştie 22 23.9 8 21.1 14 25.9
Total 92 100 38 100 54 100

II.9.6. Implicarea copilului preşcolar mic în activităţi casnice (de gospodărie)

Mai mult de jumătate dintre copiii de 3-5 ani sunt implicaţi în activităţi casnice, aproape în egală măsură în mediul
urban şi rural (Tabelul 139). Peste 97% dintre ei ajută în casă, în cea mai mare parte din cazuri alături de părinţi,
aceasta constituind o cale de a obişnui copilul cu diverse deprinderi (pus masa, strâns masa, aranjat haine, făcut ordine
etc.) Dincolo de acest aspect general există, însă, diferenţe semnificative între oraş şi sat cu privire la antrenarea
copilului în activităţi gospodăreşti. Se poate afirma că la sate viaţa copiilor este mai grea, ei fiind implicaţi în munci mai
laborioase: mai mult de jumătate dintre copiii de 3-5 ani la sate ajută în grădină, peste 30% au grijă de animalele din
curte, peste 27% culeg fructe şi legume şi aproape 20% au grijă de animalele de companie, iar 11% dintre aceştia aduc
apă (Tabelul 140 şi figura 38).

Tabelul nr. 139: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea „Îl implicaţi pe copil în activităţile casnice?”

Îl implicaţi pe copil în activităţi Total Urban Rural


casnice? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 462 56.5 241 57.8 221 55.2
Nu 355 43.5 176 42.2 179 44.8
Total 817 100 417 100 400 100

Tabelul nr. 140: Activităţile în care este implicat copilul în gospodărie

Total Urban Rural


Dacă da, ce are de făcut Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Să ajute în casă 451 97.6 237 98.3 214 96.8
Să ajute în grădină 150 32.5 38 15.8 112 50.7
Să aibă grijă de animalele de companie 58 12.6 14 5.8 44 19.9
Să aibă grijă de animalele din curte 76 16.5 9 3.7 67 30.3
Să aibă grijă de fraţii mai mici 26 5.6 8 3.3 18 8.1
Să ducă animalele la păscut 7 1.5 1 0.4 6 2.7
Să aducă apă 31 6.7 6 2.5 25 11.3
Să culeagă fructe/legume 78 16.9 17 7.1 61 27.6
Să ajute la muncile câmpului 11 2.4 3 1.2 8 3.6

124
Figura nr. 38: Implicarea copilului preşcolar mic în activităţi casnice

Doar aproximativ 3% dintre părinţi sunt împotriva implicării copilului în activităţi casnice, peste două treimi au luat
ca argument vârsta prea mică a copilului, iar o treime nu consideră necesar (Tabelul 141).

Tabelul nr. 141: Motivele pentru care părinţii nu îi antrenează pe copii în activităţi gospodăreşti (răspunsuri
multiple)

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Este prea mic(ă) 238 67 109 61.9 129 72.1
Nu consider că este necesar 115 32.4 64 36.4 51 28.5
Sunt împotriva implicării în activităţile casnice
11 3.1 5 2.8 6 3.4
a copilului
Nu am timp să o(îl) învăţ - - - - - -
Nu este capabil 6 1.7 2 1.1 4 2.2

II.9.7. Cunoştinţe, atitudini şi practici ale părinţilor având copii de 3-5 ani, în probleme de gen

Două treimi dintre părinţii cu copii de 3-5 ani consideră că nu există activităţi specifice pentru băieţi/fete, dar
12,9% au răspuns afirmativ, iar 18% nu au ştiut să răspundă.

Tabelul nr. 142: Părerea părinţilor referitor la activităţile specifice pentru fete şi pentru băieţi

Există activităţi specifice pentru Total Urban Rural


băieţi/fete? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 105 12.9 50 12 55 13.8
Nu 539 66 275 66 264 66
Nu ştie 151 18.5 79 18.9 72 18
Nu răspunde 22 2.6 13 3.1 9 2.2
Total 817 100 417 100 400 100
125
Cei mai mulţi dintre părinţii care au fost de părere că există activităţi specifice în funcţie de gen au considerat că
băieţii trebuie să se ocupe cu prioritate de reparaţii, construcţii sau munci de câmp, iar ca activităţi de petrecere a
timpului liber sport (fotbal), în timp ce pentru fete au considerat oportune activităţi gospodăreşti precum curăţenie, gătit
etc., iar în timpul liber croitorie, tricotat etc.

Tabelul nr. 143: Activităţi pe care părinţii le consideră preferenţiale pentru băieţi

Dacă da, enumeraţi Total Urban Rural


Băieţi Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 105 cazuri N = 50 cazuri N = 55
Reparaţii/construcţii/munci pe câmp 66 62.9 30 60 36 65.5
Fotbal/sport 31 29.5 14 28 17 30.9
Jucării diferite/maşinuţe 25 23.8 14 28 11 20

Tabelul nr. 144: Activităţi pe care părinţii le consideră preferenţiale pentru fete

Dacă da, enumeraţi Total Urban Rural


Fete Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 105 cazuri N = 50 cazuri N = 55
Curăţenie/gătit/munci în casă 64 61 28 56 36 65.5
Modeling/croitorie/tricotat 24 22.9 15 30 9 16.4
Jucării diferite/păpuşi 30 28.6 13 26 17 30.9

II.9.8 Cunoştinţele părinţilor referitor la dezvoltarea copilului

Părinţilor li s-au pus o serie de întrebări care vizau cunoştinţele lor despre dezvoltarea copilului (chestionarul
anexat).
Peste 80% dintre părinţi consideră că până la 3 ani copilul trebuie să vorbească bine (Tabelul 145). Peste 95%
din părinţii intervievaţi ştiu că fiecare copil evoluează în ritmul lui (Tabelul 146) şi că, de aceea, în jurul vârstei de 3 ani
copiii pot fi diferiţi unul faţă de altul (Tabelul nr. 146). Mai mult de 89% dintre părinţi au declarat că la 4 ani copilul este
atras de lucruri, oameni, locuri, activităţi noi. Aproximativ 87% dintre părinţi au fost de acord că la vârsta de 4 ani jocul
copiilor include adesea folosirea în moduri pline de imaginaţie a obiectelor casnice (Tabelul nr. 149).
În ceea ce priveşte succesul unui copil la şcoală aproape 70% din părinţi au considerat că acesta se bazează pe
repetarea lucrurilor deja învăţate, 20% nu au fost de acord şi 10% nu au fost siguri (Tabelul nr. 148).
În general se poate aprecia că, atât în urban cât şi în rural, cunoştinţele părinţilor au fost satisfăcătoare.

Tabelul nr. 145: Distribuţia răspunsurilor părinţilor în funcţie de părerea lor cu privire la vârsta la care
trebuie să vorbească copilul

Unii copii învaţă să vorbească mai Total Urban Rural


târziu, cei mai mulţi ajung să Număr Număr Număr
% % %
vorbească bine la 3 ani cazuri cazuri cazuri
De acord 671 82.1 352 84.4 319 79.7
Nu sunt de acord 111 13.6 42 10.1 69 17.3
Nu sunt sigur 33 4.1 22 5.3 11 2.8
Nu înţeleg 2 0.2 1 0.2 1 0.2
Total 817 100 417 100 400 100

126
Tabelul nr. 146: Distribuţia răspunsurilor părinţilor referitor la dezvoltarea diferită a copiilor

La vârsta de 3 ani copiii pot fi diferiţi Total Urban Rural


unul de celălalt ca dezvoltare, deoarece Număr Număr Număr
% % %
fiecare copil evoluează în ritmul lui cazuri cazuri cazuri
De acord 787 96.4 405 97.1 382 95.5
Nu sunt de acord 13 1.6 4 1 9 2.2
Nu sunt sigur 15 1.8 8 1.9 7 1.8
Nu înţeleg 2 0.2 0 0 2 0.5
Total 817 100 417 100 400 100

Tabelul nr. 147: Distribuţia părerilor părinţilor referitor la atenţia pe care o acordă copilul unor elemente
din mediul înconjurător

Unii sunt de părere că la 4 ani copiii Total Urban Rural


sunt atraşi de lucruri, oameni, locuri Număr Număr Număr
% % %
şi activităţi noi cazuri cazuri cazuri
De acord 734 89.8 378 90.6 356 89
Nu sunt de acord 27 3.3 13 3.2 14 3.5
Nu sunt sigur 42 5.2 23 5.5 19 4.8
Nu înţeleg 14 1.7 3 0.7 11 2.7
Total 817 100 417 100 400 100

Tabelul nr. 148: Distribuţia răspunsurilor părinţilor cu privire la importanţa memorării pentru succesul la
şcoală

Unii sunt de părere că succesul unui Total Urban Rural


copil la şcoală se bazează pe repetarea Număr Număr Număr
% % %
lucrurilor deja învăţate cazuri cazuri cazuri
De acord 564 69 275 66 289 72.3
Nu sunt de acord 164 20.1 94 22.5 70 17.5
Nu sunt sigur 85 10.4 48 11.5 37 9.2
Nu înţeleg 4 0.5 0 0 4 1
Total 817 100 417 100 400 100

Tabelul nr. 149: Distribuţia părerilor părinţilor cu privire la jocul copilului de 3-5 ani

Unii sunt de părere că jocul copiilor de 4 Total Urban Rural


ani include adesea folosirea în moduri Număr Număr Număr
% % %
pline de imaginaţie a obiectelor casnice cazuri cazuri cazuri
De acord 708 86.7 360 86.3 348 87
Nu sunt de acord 48 5.9 24 5.8 24 6
Nu sunt sigur 40 4.9 26 6.2 14 3.5
Nu înţeleg 21 2.5 7 1.7 14 3.5
Total 817 100 417 100 400 100

127
Concluzii:

 Peste 70% dintre părinţii intervievaţi au considerat că personalitatea copilului poate fi influenţată la vârsta de
3-5 ani, atât în bine cât şi în rău;
 Întrebaţi cum consideră că se poate influenţa în bine personalitatea copilului, aproape 95% dintre părinţi au
răspuns că încurajarea şi lauda acţiunilor pozitive ale copilului este cea mai importantă cale;
 Majoritatea părinţilor, în aproape egală măsură atât în mediul urban cât şi în cel rural, a declarat că lipsa de
afecţiune poate influenţa negativ personalitatea copilului;
 În practică, părinţii aplică destul de frecvent metode dure de disciplinare care pot influenţa negativ
personalitatea copilului;
 Puţini părinţi au ştiut importanţa stabilirii unor reguli clare în educaţia copilului;
 88% dintre părinţii cu copii de 3-5 ani consideră că este suficient cât se joacă copilul lor; ponderea părinţilor
care au declarat că se joacă prea mult copilul lor este dublă la sat decât la oraş, iar ponderea celor care au
declarat că nu se joacă suficient copilul lor este mai mare în oraşe;
 Marea majoritate a copiilor de vârstă 3-5 ani merg la grădiniţă, atât în mediul urban cât şi în mediul rural.
Dintre copiii care merg la grădiniţă peste 70% frecventează grădiniţa cu program normal;
 În mediul urban peste 90% din părinţii întrebaţi au declarat că nu lasă niciodată copilul în vârstă de 3-5 ani să
plece de acasă neînsoţit de un adult;
 Aproape 30% dintre copiii de 3-5 ani din mediul rural sunt lăsaţi de părinţii lor să plece de acasă uneori sau
oricând, fără a fi însoţiţi de un adult.
 Mai mult de jumătate dintre copiii de 3-5 ani sunt implicaţi în activităţi casnice, aproape în egală măsură în
mediul urban şi rural, iar dintre activităţile preferate pe primul loc (peste 97%) este ajutorul în casă.
 Se poate afirma că la sate viaţa copiilor este mai grea, ei fiind implicaţi în munci mai laborioase: mai mult de
jumătate dintre copiii de 3-5 ani la sate ajută în grădină, peste 30% au grijă de animalele din curte, peste 27%
culeg fructe şi legume şi aproape 20% au grijă de animalele de companie, iar 11% dintre aceştia aduc apa.
 Două treimi dintre părinţii cu copii de 3-5 ani consideră că nu există activităţi specifice pentru băieţi/fete, dar
cca. 13% au răspuns afirmativ, iar 18% nu au ştiut să răspundă.

B. Informaţii specifice copilului preşcolar în vârstă de 6-7 ani

II.9.9 Importanţa acordată de părinţi studiilor pentru copilul lor

Importanţa pe care părinţii o acordă educaţiei copilului creşte odată cu vârsta acestuia, datele culese reflectând
cu prisosinţă acest lucru. Copiii de vârsta 6-7 ani sunt înscrişi în cvasitotalitate într-o formă de învăţământ fie preşcolar,
fie şcolar. Ponderea copiilor care la 7 ani nu merg nici la şcoală nici la grădiniţă este foarte mică. În urban, din eşantionul
de 374 părinţi intervievaţi, doar în două cazuri (0,5% din total) copilul nu mergea nici la şcoală nici la grădiniţă, iar din
aceste 2 cazuri unul era al unui copil cu o disabilitate gravă. În rural, ponderea copiilor care nu frecventează nici
grădiniţă, nici şcoală este ceva mai mare, fără însă a fi importantă. Numai 12 copii din 397 cazuri intervievate, respectiv
3% au fost în situaţia de a nu merge la grădiniţă sau la şcoală, motivaţiile părinţilor fiind, ca şi în cazul copiilor de 3-5 ani
lipsa unei grădiniţe în apropiere sau lipsa de îmbrăcăminte/încălţăminte. Totuşi, se remarcă atât ca număr cât şi ca
pondere, faptul că în rural mai mulţi copii sunt şcolari la vârsta de 6-7 ani (Tabelul 150 şi 151).

Tabelul nr. 150: Distribuţia răspunsurilor referitoare la frecventarea grădiniţei

Copilul dumneavoastră merge la Total Urban Rural


grădiniţă? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 593 76.9 304 81.3 289 72.8
Nu 14 1.8 2 0.5 12 3
Este şcolar 164 21.3 68 18.2 96 24.2
Total 771 100 374 100 397 100

128
Tabelul nr. 151: Cauze pentru care copilul de 6-7 ani nu frecventează grădiniţa (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Din ce cauză nu merge la grădiniţă? Număr Număr Număr
cazuri cazuri cazuri
(N = 14) (N = 2) (N = 12)
Copilul este bolnav/handicapat 7 1 6
Nu există grădiniţă în apropiere/Nu are cine să-l ducă pe copil /Mâncarea
nu este suficient de hrănitoare/ Condiţiile nu sunt satisfăcătoare/ 5 1 4
Calitatea educaţiei nu este satisfăcătoare
Nu putem plăti alocaţia de hrană/ Nu are îmbrăcăminte/încălţăminte/nu
5 1 4
văd de ce este necesar/ Copilul capătă o educaţie mai bună acasă

Tabelul nr. 152: Distribuţia răspunsurilor referitoare la importanţa pe care părinţii o acordă şcolii

Consideraţi că este important să Total Urban Rural


urmeze şcoala? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 756 98.1 365 97.6 391 98.5
Nu 1 0.1 0 0 1 0.2
Nu răspunde 14 1.8 9 2.4 5 1.3
Total 771 100 374 100 397 100

Aproape toţi părinţii consideră că este important pentru copilul lor să urmeze şcoala (Tabelul 152); este
remarcabil că în rural mai mulţi părinţi sunt de această părere, deşi nivelul studiilor dorite pentru copilul lor se opreşte
într-o proporţie mai mare la liceu, faţă de cei din mediul urban, unde peste 72% dintre părinţii intervievaţi speră să
asigure copilului lor posibilitatea de a urma studii universitare (Tabelul 153).

Tabelul nr. 153: Opţiunile părinţilor referitoare la studiile copiilor

Câte clase consideraţi că este Total Urban Rural


important să urmeze? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
4 clase 1 0,1 0 0 1 0,2
8 clase 12 1,5 4 1,0 8 2,0
Şcoală profesională 28 3,6 3 0,8 25 6,3
Liceu 169 21,9 56 15,0 113 28.4
Studii post liceale 39 5,0 21 5,6 18 4,5
Studii universitare 474 61,5 270 72,3 204 51,4
Nu ştie 48 6,2 20 5,3 28 7,0
Total 771 100.0 374 100 397 100

Întrebaţi dacă în anul următor copilul lor va merge la şcoală, peste două treimi din părinţii copiilor de 6-7 ani au
răspuns afirmativ. Cei care au răspuns negativ au fost mai mulţi în mediul urban, iar principalul motiv invocat a fost că îl
consideră pe copil prea mic (Tabelul 154).

129
Tabelul nr. 154: Opţiunile părinţilor referitor la înscrierea copilului la şcoală

Copilul dumneavoastră va merge Total Urban Rural


la şcoală anul viitor? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 510 66.1 254 67.9 256 64.5
Nu 95 12.3 50 13.4 45 11.3
Este şcolar/şcolăriţă 164 21.3 69 18.4 95 23.9
Nu răspunde 2 0.3 1 0.3 1 0.3
Total 771 100 374 100 397 100

Este îmbucurătoare constatarea că nici unul dintre părinţi, nici la oraş nici la sate, nu reţine copilul de la şcoală
pentru a ajuta în gospodărie sau din alte motive legate de activităţi casnice (Tabelul 155).

Tabelul nr. 155: Cauzele pentru care părinţii consideră că nu pot înscrie copilul la şcoală

Total Urban Rural


De ce? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 95 cazuri N = 50 cazuri N = 45
Nu am bani 7 7.4 2 4 5 11.1
Nu există o şcoală în localitate 1 1.1 0 0 1 2.2
Are o disabilitate 1 1.1 0 0 1 2.2
Mă ajută în gospodărie 0 0 0 0 0 0
Este încă mic 55 57.9 29 58 26 57.8
Nu răspunde 31 32.6 19 38 12 26.7

II.9.10 Pregătirea copilului pentru şcoală în familie

Pregătirea copilului pentru şcoală este un element important atât pentru copil cât şi pentru părinţi. Intrarea la
şcoală reprezintă pentru ambele părţi un moment de încercare, necesită o pregătire atât practică dar şi psihologică,
astfel încât copilul să se integreze cât mai uşor, iar părinţii să nu fie copleşiţi de noile sarcini care le revin. Uneori părinţii
privesc intrarea la şcoală a copilului ca pe o povară, aceasta implicând pentru ei o serie de sarcini în plus: adus copilul
de la şcoală la terminarea programului, efectuarea temelor pentru acasă, ore fixe de culcare, fără să mai vorbim de
cheltuielile ridicate pe care le presupune şcoala (cărţi, caiete, material didactic etc.). Cu toate acestea este remarcabil că
aproape toţi copiii de vârstă şcolară merg la şcoală. Considerăm că acest aspect îmbucurător ar trebui mai mult susţinut
cu măsuri de protecţie socială şi de o ofertă mai largă de servicii din sfera educaţională (sau adiacente) pentru ca
această valoare a societăţii româneşti să nu se degradeze. Mai multe programe gratuite «post şcoală», extinderea
serviciilor de transport gratuit la şi de la şcoală pentru şcolari, precum şi preţuri mai scăzute la rechizite şi material
didactic, ar putea să fie factori de suport mai ales pentru familiile cu venituri mici.

Tabelul nr. 156: Distribuţia răspunsurilor date de părinţi la întrebarea „Consideraţi că este important să se
simtă bine copilul la şcoală?”

Consideraţi că este important să se simtă Total Urban Rural


bine la şcoală printre ceilalţi copii? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 722 93.7 357 95.5 365 91.9
Nu m-am gândit 28 3.6 13 3.5 15 3.8
Îmi este indiferent 1 0.1 0 0 1 0.3
Nu ştie 20 2.6 4 1 16 4
Total 771 100 374 100 397 100

130
Părinţii sunt preocupaţi de felul în care copilul se integrează în şcoală. Peste 95% din părinţii din mediul urban şi
peste 90% în rural sunt de părere că este important să se simtă copilul bine la şcoală; unii au declarat că nu s-au gândit,
alţii că nu ştiu, dar un singur părinte din cei 771 intervievaţi a răspuns că «îi este indiferent» (Tabelul 156).

Tabelul nr. 157: Distribuţia răspunsurilor date de părinţi cu privire la pregătirea pentru şcoală

Îl consideraţi pe copilul dumneavoastră Total Urban Rural


pregătit pentru şcoală? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 625 81.1 302 80.7 323 81.4
Nu 72 9.3 39 10.4 33 8.3
Nu ştie 62 8 27 7.3 35 8.8
Nu răspunde 12 1.6 6 1.6 6 1.5
Total 771 100 374 100 397 100

Mai mult de 4/5 din părinţi consideră copilul lor pregătit pentru şcoală, cca. 8% nu ştiu dar 10,4% în mediul urban
şi 8,3% în mediul rural sunt de părere că au un copil care este insuficient pregătit pentru şcoală.(Tabelul 157).
Tabelul nr. 158: Deprinderi şi abilităţi în vederea pregătirii copilului pentru intrarea în şcoală (răspunsuri
multiple)

Cum aţi pregătit copilul pentru Total Urban Rural


şcoală? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Are deprinderi igienice independente 700 90.8 338 90.4 362 91.2
Se îmbracă/dezbracă singur(ă) 692 89.8 333 89 359 90.4
Are grijă de lucrurile sale 650 84.3 315 84.2 335 84.4
Să îşi lege şireturile 590 76.5 282 75.4 308 77.6
Să îşi încheie nasturii la hăinuţe 674 87.4 326 87.2 348 87.7
Să închidă/deschidă un fermoar 670 86.9 325 86.9 345 86.9
Înţelege şi reţine ce i se explică 674 87.4 330 88.2 344 86.6

Motivaţia părinţilor referitoare la pregătirea copilului lor pentru şcoală este aproape identică în cele două medii de
reşedinţă. Peste 90% consideră argumentul major faptul că are deprinderi igienice, că se îmbracă singur(ă), că ştie să-
şi încheie hăinuţele şi că înţelege ce i se spune (Tabelul 158 şi figura nr. 40).

Figura nr. 40: Abilităţile pe care părinţii le formează copilului în vederea integrării şcolare

131
Tabelul nr. 159: Comportamentele pe care părinţii le consideră importante pentru integrarea şcolară a
copilului (răspunsuri multiple)

Ce comportamente l-aţi învăţat pe copilul Total Urban Rural


dumneavoastră pentru a se adapta la şcoală? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Să fie politicos/politicoasă 713 92.5 346 92.5 367 92.4
Să fie sociabil(ă) 656 85.1 319 85.3 337 84.9
Respectul faţă de opinia celorlalţi 558 72.4 273 73 285 71.8
Să fie independent(ă) 494 64.1 250 66.8 244 61.5
Să îşi facă singur(ă) dreptate 97 12.6 51 13.6 46 11.6
Să riposteze dacă este atacat(ă) 121 15.7 60 16 61 15.4
Să se ducă la învăţătoare să spună ce i se
516 66.9 246 65.8 270 68
întâmplă
Să nu vorbească cu copiii obraznici 290 37.6 146 39 144 36.3
Să îşi controleze atenţia 561 72.8 273 73 288 72.5
Să facă faţă unor frustrări 420 54.5 220 58.8 200 50.4
Să fie capabil(ă) să respecte o disciplină impusă 563 73 286 76.5 277 69.8

Comportamentele pe care părinţii le-au considerat a fi cele mai importante pentru copil în vederea adaptării la şcoală
sunt politeţea, sociabilitatea, controlul atenţiei, respectarea disciplinei şi respectul faţă de opinia celorlalţi (Tabelul 159).

Tabelul nr. 160: Activităţi ale părinţilor în vederea familiarizării copilului cu şcoala (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Cum familiarizaţi copilul cu activitatea şcolară? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Fac lecţii 562 72.9 279 74.6 283 71.3
Îi arăt obiectele şcolare şi îl(o) învăţ cum să le
420 54.5 233 62.3 187 47.1
folosească
Nu fac nimic 65 8.4 23 6.1 42 10.6
Nu ştiu ce trebuie să fac 43 5.6 14 3.7 29 7.3

Preocupările părinţilor pentru pregătirea psihologică a copilului în vederea şcolii sunt prezente la peste 85%
dintre părinţi, atât în urban cât şi în rural. Majoritatea părinţilor familiarizează copilul făcând lecţii şi peste 50% (mai mult
în urban decât în rural) îi arată rechizite şi obiectele şcolare (Tabelul 160).
Totuşi, numai 54% dintre părinţi cunosc care sunt rechizitele necesare pentru şcoală şi majoritatea consideră că
rechizitele nu trebuie cumpărate decât atunci când începe şcoala. La acest indicator există diferenţe mai semnificative
între oraş şi sat. În mediul rural 30,2% dintre părinţii intervievaţi care nu au deja copilul şcolar, nu ştiu care sunt
rechizitele necesare (Tabelul 161).

Tabelul nr. 161: Distribuţia răspunsurilor părinţilor referitor la rechizitele necesare pentru şcoală

Ştiţi care sunt rechizitele şi celelalte Total Urban Rural


dotări necesare pentru şcoală? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 420 54.5 230 61.5 190 47.9
Nu 203 26.3 83 22.2 120 30.2
Este şcolar/şcolăriţă 142 18.4 59 15.8 83 20.9
Nu răspunde 6 0.8 2 0.5 4 1
Total 771 100 374 100 397 100

132
Tabelul nr. 162: Distribuţia răspunsurilor părinţilor la întrebarea: „Aţi cumpărat deja rechizitele pentru
şcoală?”

Aţi cumpărat deja rechizitele şi Total Urban Rural


cele necesare pentru şcoală? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 29 3.8 24 6.4 5 1.3
Nu 573 74.3 276 73.9 297 74.8
Este şcolar/şcolăriţă 163 21.1 69 18.4 94 23.7
Nu răspunde 6 0.8 5 1.3 1 0.2
Total 771 100 374 100 397 100

Ponderea părinţilor care au cumpărat rechizite copiilor este foarte redusă, dar datele prezentate în tabel trebuie
considerate şi în funcţie de momentul interviului (în general interviurile au fost realizate în lunile iunie-august, deci cu
suficient de mult timp înainte faţă de data de începere a şcolii) (Tabelul 162).

Tabelul nr. 163: Cauzele pentru care părinţii nu au cumpărat rechizite (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Dacă nu, de ce? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 579 cazuri N = 281 cazuri N = 298
Nu am bani 33 5.7 6 2.1 27 9.1
Nu am timp 16 2.8 7 2.5 9 3
Nu trebuie cumpărate decât când
479 82.7 240 85.4 239 80.2
începe şcoala
I se dau de la şcoală 20 3.5 6 2.1 14 4.7

Marea majoritate a părinţilor consideră că rechizitele trebuie cumpărate când începe şcoală, iar din comentariile
lor a reieşit că mulţi aşteaptă să înceapă şcoala pentru a şti exact de ce rechizite este nevoie, sau alţii au motivat că
aşteaptă să vadă ce rechizite va primi copilul de la şcoală (Tabelul 163).

Tabelul nr. 164: Distribuţia răspunsurilor referitor la stabilirea şcolii unde va fi înscris copilul

Aţi hotărât la ce şcoală va Total Urban Rural


învăţa? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 532 69 261 69.8 271 68.2
Nu 70 9.1 42 11.2 28 7.1
Este şcolar/şcolăriţă 164 21.3 68 18.2 96 24.2
Nu răspunde 5 0.6 3 0.8 2 0.5
Total 771 100 374 100 397 100

Aproape 70% dintre părinţi, atât în mediul urban cât şi în rural, au stabilit şcoala la care îl vor înscrie pe copil, iar
mai mult de jumătate au arătat copilului şcoala în care va învăţa. Se constată că nu există diferenţe semnificative, la
aceşti indicatori, între situaţia din mediul urban şi cel rural (Tabelul 164).

133
Tabelul nr. 165: Distribuţia răspunsurilor referitor la prezentarea şcolii pentru viitorul şcolar

Aţi fost cu copilul dumneavoastră Total Urban Rural


să-i arătaţi şcoala? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 394 51.1 193 51.6 201 50.6
Nu 151 19.6 84 22.5 67 16.9
A fost cu grădiniţa 59 7.7 27 7.2 32 8.1
Este şcolar/şcolăriţă 164 21.3 68 18.2 96 24.2
Nu răspunde 3 0.3 2 0.5 1 0.2
Total 771 100 374 100 397 100

Faptul că mai mult de jumătate din părinţii intervievaţi au declarat că au arătat copilului şcoala, denotă o
preocupare pentru pregătirea psihologică a viitorului şcolar. Totuşi, aproape 1/5 dintre părinţi nu au făcut aceasta sau
consideră că este de datoria grădiniţei să o facă (Tabelul 165).

Tabelul nr. 166: Pregătirea unui spaţiu adecvat pentru copilul şcolar unde să îşi facă temele acasă

Aţi amenajat un spaţiu unde să îşi Total Urban Rural


facă temele şi unde să îşi ţină Număr Număr Număr
% % %
rechizitele şcolare? cazuri cazuri cazuri
Da 488 63.3 237 63.4 251 63.2
Nu 91 11.8 40 10.7 51 12.8
Nu încă 146 18.9 75 20.1 71 17.9
Urmează 40 5.2 20 5.3 20 5
Nu este nevoie 3 0.4 0 0 3 0.8
Nu răspunde 3 0.4 2 0.5 1 0.3
Total 771 100 374 100 397 100

Este de apreciat faptul că peste 60% dintre părinţi au amenajat un spaţiu în care copilul să îşi facă lecţiile, evident
acest aspect fiind legat direct şi de condiţiile de locuit. De remarcat că părinţii care consideră că nu este nevoie de un
astfel de spaţiu au fost extrem de puţini (doar 0,4%). De asemenea se constată că există un consens deplin cu privire la
acest aspect între părinţii din mediul urban şi cei din mediul rural (Tabelul 166).

Tabelul nr. 167: Părerile părinţilor referitor la cunoştinţele necesare copilului pentru a fi pregătit pentru
şcoală (răspunsuri multiple)

Enumeraţi care sunt, în opinia dvs., Total Urban Rural


cunoştinţele cele mai importante pentru ca Număr % Număr % Număr %
să fie pregătit(ă) pentru şcoală? cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Să ştie litere 393 51 199 53.2 194 48.9
Să ştie să citească 115 14.9 73 19.5 42 10.6
Să scrie de mână 90 11.7 57 15.2 33 8.3
Să ştie cifrele 505 65.5 258 69 247 62.2
Să numere până la 20/50/100 520 67.4 265 70.9 255 64.2
Să socotească 187 24.3 108 28.9 79 19.9
Să ştie o limbă străină 67 8.7 40 10.7 27 6.8
Să ştie să folosească un calculator 128 16.6 79 21.1 49 12.3
Să ştie să folosească telecomanda TV 262 34 128 34.2 134 33.8
Să ştie culorile 612 79.4 305 81.6 307 77.3
Să ştie formele geometrice 575 74.6 290 77.5 285 71.8
Să ştie zilele săptămânii şi lunile anului 603 78.2 295 78.9 308 77.6
Să cunoască anotimpurile 597 77.4 292 78.1 305 76.8
134
Cele mai importante cunoştinţe necesare copilului pentru a fi pregătit de şcoală sunt, în opinia părinţilor, să ştie
culorile (79%), să ştie zilele săptămânii (78%), să cunoască anotimpurile (77%), să recunoască formele geometrice
(74%). Dar peste jumătate dintre părinţi consideră că este important să ştie literele, să ştie cifrele şi să ştie să
socotească. Aşteptările părinţilor de la copiii lor sunt mai mari în mediul urban decât în rural, mergând chiar până acolo
încât 10% dintre părinţii din urban socotesc că a cunoaşte o limba străină este important pentru integrarea şcolară a
copilului lor. Peste 21% în mediul urban şi cca. 12% în rural consideră important să folosească un calculator.

Este regretabil că peste o treime din părinţi, atât în urban cât şi în rural, consideră că este important pentru
integrarea şcolară a copilului lor să ştie să folosească telecomanda televizorului (Tabelul 167).

Tabelul nr. 168: Membri familiei implicaţi în pregătirea şcolară a copilului (răspunsuri multiple)

Cine din familie îi transmite Total Urban Rural


copilului aceste cunoştinţe? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Mama 630 81.7 312 83.4 318 80.1
Tata 371 48.1 200 53.5 171 43.1
Bunica 148 19.2 72 19.3 76 19.1
Bunicul 70 9.1 38 10.2 32 8.1
Fratele sau sora mai mare 121 15.7 46 12.3 75 18.9
Altcineva (la grădiniţă, de la altă rudă) 12 1.6 9 2.4 3 0.8
Nimeni 10 1.3 3 0.8 7 1.8

În peste 80% din familii, mama este cea care se ocupă de transmiterea acestor cunoştinţe către copil. În urban se
constată o implicare mai mare a tatălui (aşa cum de altfel a reieşit pe parcursul întregului studiu), iar în rural fratele /sora
mai mare au un rol mai important în transmiterea cunoştinţelor (Tabelul 168).
Cei mai mulţi dintre părinţi au declarat că îşi rezervă timp pentru a învăţa copilul după-amiaza, când vin de la
serviciu sau seara. Aproximativ 5% în urban şi cca. 8% în rural au declarat că nu se ocupă niciodată sau foarte rar
(Tabelul 169).

Tabelul nr. 169: Când au timp părinţii să îl înveţe pe copil (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Când aveţi timp să învăţaţi cu copilul Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Dimineaţa 106 13.7 43 11.5 63 15.9
Când mănâncă 31 4 15 4 16 4
Când se joacă 111 14.4 57 15.2 54 13.6
Când vin de la serviciu 351 45.5 220 58.8 131 33
Seara înainte de culcare 350 45.4 145 38.8 205 51.6
Niciodată 12 1.6 2 0.5 10 2.5
Foarte rar 38 4.9 17 4.5 21 5.3
Altele (doar în weekend, când vine de la şcoală) 6 0.8 2 0.5 4 1.1

135
Tabelul nr. 170: Părerile părinţilor referitor la modul în care intrarea la şcoală a copilului va influenţa viaţa
de familie

Ce anume credeţi că se va schimba la dvs. Total Urban Rural


acasă atunci când copilul va începe şcoala? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Programul zilnic 407 52.8 209 55.9 198 49.9
Nu se va schimba nimic 56 7.3 19 5.1 37 9.3
Bugetul – vom avea mai multe cheltuieli 44 5.7 32 8.6 12 3
Totul 36 4.7 21 5.6 15 3.8
Ne vom schimba noi comportamentul
15 1.9 9 2.4 6 1.5
- vom fi mai duri, mai mult stres
Altele 19 2.5 7 1.9 12 3.1
Nu ştie 157 20.4 63 16.8 94 23.7

În general, părinţii sunt conştienţi că odată cu intrarea copilului la şcoală se vor schimba unele elemente în viaţa
de familie. Este de remarcat că părinţii de la sate sunt mai puţin conştienţi de aceste schimbări, deoarece ponderea
celor care au declarat că nu se va schimba nimic este de aproape de 2 ori mai mare la sat decât la oraş.
În mediul urban aproape 56% din părinţi s-au referit la schimbarea programului zilnic, 8,6% au indicat că vor avea
mai multe cheltuieli, 5,6% au declarat că «se va schimba totul», iar 16,8% în urban şi 23,7% în rural au declarat că nu
ştiu (Tabelul 170).

II.9.11 Comunicarea între copil şi părinţi

La această vârstă, nevoia de comunicare a copilului cu părinţii – mai ales în plan verbal – este din ce în ce mai
mare. Copilul începe să îşi pună mai multe întrebări la care solicită răspunsuri. El nu este mulţumit cu orice fel de
răspuns ci cu unul logic, complet, care să-i lămurească propriile probleme. De aceea părinţii trebuie să fie conştienţi că
explicaţiile pe care le oferă copilului trebuie să fie pe înţelesul lui şi să deschidă un dialog cu copilul, care este tot mai
mult avid de informaţii. Nevoia de comunicare cu copilul nu trebuie să rămână cantonată doar în domeniul transmiterii de
cunoştinţe ci şi de a povesti împreună, de a participa, împreună cu copilul la activităţile acestuia.
Aproape 30% din părinţi au declarat că stau de vorbă zilnic cu copilul, fără a preciza cât timp; mai mult de 20%
au declarat că vorbesc cu copilul mai mult de 2 ore şi aproximativ acelaşi număr stau de vorba cu copilul cca. 2 ore. Se
constată că în mediul rural părinţii acordă mai puţin timp copilului (1 oră) (Tabelul 171).

Tabelul nr. 171: Răspunsurile la întrebarea „Câte ore staţi de vorbă cu copilul?”

Câte ore pe zi staţi de vorbă cu copilul Total Urban Rural


dvs. explicând sau răspunzând la Număr Număr Număr
% % %
întrebări? cazuri cazuri cazuri
1 oră 124 16.1 59 15.8 65 16.3
2 ore 154 20 79 21.1 75 18.9
Mai mult de 2 ore 167 21.7 81 21.7 86 21.7
Zilnic 214 27.8 109 29.1 105 26.4
Ocazional 52 6.7 12 3.2 40 10.1
1oră + zilnic 17 2.2 5 1.3 12 3
1oră + ocazional 2 0.2 0 0 2 0.5
2ore + zilnic 19 2.5 16 4.3 3 .8
2ore + ocazional 2 0.2 0 0 2 0.5
3ore + zilnic 17 2.2 13 3.5 4 1
Nu ştie/Nu răspunde 3 0.4 0 0 3 0.8
Total 771 100 374 100 397 100

136
Este remarcabil faptul că în general peste 70% din părinţi (77% în urban) oferă copilului explicaţii atunci când se
uită la televizor. În ansamblu, peste 1/5 dintre părinţi (ponderi cumulate) au declarat că nu fac aceasta, că nu au timp şi
că nu consideră necesar. Nu există diferenţieri pe medii de reşedinţă, cu excepţia faptului că în mediul rural au existat
părinţi care au afirmat că nu au televizor (Tabelul 172).

Tabelul nr. 172: Răspunsurile părinţilor la întrebarea „ Explicaţi copilului despre ce este vorba când se uită la
televizor?”

Când se uită copilul la TV îi Total Urban Rural


explicaţi despre ce este vorba? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 571 74.1 289 77.3 282 71.1
Nu 81 10.5 38 10.2 43 10.8
Nu am timp 32 4.2 12 3.2 20 5
Nu cred că este necesar 64 8.2 31 8.3 33 8.3
Nu se uită la TV 6 0.8 2 0.5 4 1
Nu am TV 12 1.6 0 0 12 3
Nu răspunde 5 0.6 2 0.5 3 0.8
Total 771 100 374 100 397 100

Tabelul nr. 173: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Câte ore se joacă pe calculator?”

Copilul dvs. se joacă pe Total Urban Rural


calculator? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 254 33 172 46 82 20.6
Nu 136 17.6 65 17.4 71 17.9
Nu are 380 49.3 136 36.4 244 61.5
Nu răspunde 1 0.1 1 0.2 0 0
Total 771 100 374 100 397 100

Posesia şi folosirea unui calculator de către copilul de 6-7 ani depinde aproape în totalitate de nivelul socio-
material al familiei, de aceea şi diferenţele mari între situaţia din mediul urban şi rural. Ponderea copiilor de la sate care
nu au calculator este de două ori mai mare decât la oraş, iar ponderea copiilor care se joacă pe calculator este de două
ori mai mică. În mediul urban 46% dintre copii se joacă pe calculator, iar peste 90% dintre aceştia se joacă 1-2 ore pe zi
(Tabelele 173 şi 174).

Tabelul nr. 174: Timpul acordat jocului pe calculator

Dacă Da, cât timp? Total Urban Rural


Ore Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 254 cazuri N = 172 cazuri N = 82
1 127 50 87 50.6 40 48.8
2 104 40.9 67 39 37 45.1
3 11 4.3 9 5.1 2 2.4
4 şi peste 8 3.2 5 2.9 3 3.7
Nu ştie/Nu răspunde 4 1.6 4 2.4 0 0
Total 254 100 172 100 82 100

137
Tabelul nr. 175: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea „Îi citiţi copilului poveşti?”

Total Urban Rural


Îi citiţi copilului poveşti? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 600 77.8 307 82.1 293 73.8
Nu 103 13.4 43 11.5 60 15.1
Nu am timp 57 7.4 22 5.9 35 8.8
Nu ştiu să citesc 11 1.4 2 0.5 9 2.3
Total 771 100 374 100 397 100

Un procent destul de mare de părinţi a afirmat că citeşte copilului poveşti (82,1% în mediul urban şi 73,8% în
mediul rural). Se ştie cât de importantă este această activitate pentru copil şi este lăudabil că o mare parte a părinţilor
realizează acest lucru (Tabelul nr. 175). Totodată este de apreciat că peste 60% din părinţii intervievaţi având copii de 6-
7 ani au declarat că îl învaţă pe copil să povestească după imagini, cu unele diferenţe în favoarea părinţilor din mediul
urban. Aproape 20% din părinţi consideră că dacă grădiniţa face acest lucru, ei nu trebuie să mai aibă această
preocupare (Tabelul 176).

Tabelul nr. 176: Răspunsurile părinţilor la întrebarea „Învăţaţi copilul să povestească după imagini?”

Îl învăţaţi pe copil să Total Urban Rural


povestească după imagini? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 465 60.3 236 63.1 229 57.7
Îl învaţă la grădiniţă 153 19.8 74 19.8 79 19.9
Nu 113 14.7 45 12 68 17.1
Nu cred că este necesar 16 2.1 9 2.4 7 1.8
Nu am timp 20 2.6 7 1.9 13 3.3
Nu răspunde 4 .5 3 .8 1 0.2
Total 771 100 374 100 397 100

II.9.12 Implicarea copilului în activităţile casnice

Peste 80% din copiii de 6-7 ani sunt implicaţi în activităţi casnice. Implicarea copilului în activităţile casnice este
ceva mai frecventă în mediul rural (Tabelul 177).

Tabelul nr. 177: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea „Implicaţi copilul în activităţi casnice?”

Îl implicaţi pe copil în activităţile Total Urban Rural


casnice? Număr cazuri % Număr cazuri % Număr cazuri %
Da 623 80.8 294 78.6 329 82.9
Nu 147 19.1 79 21.1 68 17.1
Nu răspunde 1 0.1 1 0.3 0 0
Total 771 100 374 100 397 100

Comparativ cu copiii de 3-5 ani, în cazul copilului de 6-7 ani se constată că ponderea celor implicaţi în activităţi
casnice este ceva mai mică, fapt explicat prin aceea că la această vârstă majoritatea copiilor merg la grădiniţa şi la
şcoală, având mai puţin timp disponibil. Peste 21% din copiii din mediul urban nu sunt implicaţi în activităţi casnice.
Există diferenţe semnificative între cele două medii de reşedinţă cu privire la implicarea copilului în activităţi casnice.
Principala activitate pentru această vârstă este să ajute în casă (atât în rural cât şi în urban), dar în rural peste 60% din copii
ajută şi în grădină, peste 30% ajută la cules fructe şi legume, peste 27% au grijă de animalele din curte şi 24% au grijă de
animalele de companie. Din declaraţiile părinţilor a reieşit că peste 16% din copiii de 6-7 ani aduc apă – activitate grea, care
138
implică un efort mult prea mare pentru un copil – şi peste 5% duc vitele la păscut, activitate cu mare responsabilitate şi risc. De
asemenea, îngrijirea fraţilor mai mici este mai frecventă în rural decât în urban (Figura 40 şi tabel 178).

Figura nr. 41: Implicarea copilului de 6-7 ani în activităţile casnice

Tabelul nr. 178: Activităţile gospodăreşti desfăşurate de copil (răspunsuri multiple)

Total Urban Rural


Dacă Da, ce are de făcut? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 623 cazuri N = 294 cazuri N = 329
Să ajute în casă 599 96.1 286 97.3 313 95.1
Să ajute în grădină 251 40.3 52 17.7 199 60.5
Să aibă grijă de animalele de companie 98 15.7 18 6.1 80 24.3
Să aibă grijă de animalele din curte 98 15.7 8 2.7 90 27.4
Să aibă grijă de fraţii mai mici 88 14.1 32 10.9 56 17
Să ducă animalele la păscut 17 2.7 0 0 17 5.2
Să culeagă fructe/legume 116 18.6 15 5.1 101 30.7
Să aducă apă 60 9.6 7 2.4 53 16.1
Să ajute la muncile câmpului 12 1.9 4 1.4 8 2.4

II.9.13 Opiniile părinţilor în funcţie de sexul copilului

Marea majoritate a părinţilor consideră că nu trebuie să existe diferenţe între băieţi şi fete cu privire la studii, cu
menţiunea că ponderea părinţilor care au răspuns afirmativ este mai mare în mediul rural, precizând că băieţii trebuie să
înveţe mai mult. Răspunsurile şi comentariile părinţilor din mediul rural referitoare la aceste aspecte poartă încă
amprenta mentalităţilor „tradiţionale” conform cărora băieţii trebuie „să facă o meserie” iar fetele „să se ocupe de
gospodărie” (Tabelele 179 şi 180).

Tabelul nr. 179: Distribuţia răspunsurilor date de părinţi privind studiile copilului

Consideraţi că trebuie făcută o Total Urban Rural


deosebire între băieţi şi fete cu privire Număr Număr Număr
% % %
la studii? cazuri cazuri cazuri
Da 18 2.3 7 1.9 11 2.8
Nu 673 87.3 336 89.8 337 84.9
Nu ştie 80 10.4 31 8.3 49 12.3
Total 771 100 374 100 397 100

139
Tabelul nr. 180: Părerile părinţilor referitoare la studiile copilului în funcţie de gen

Total Urban Rural


Dacă, da atunci: Număr cazuri Număr cazuri Număr cazuri
N = 18 din care: N = 7 din care: N = 11 din care:
Băieţii trebuie să înveţe mai mult 12 5 7
Fetele trebuie să înveţe mai mult 6 2 4

Părinţii din mediul urban consideră că băieţii trebuie să înveţe cu prioritate computer, limbi străine, să citească.
Cei din mediul rural susţin aproximativ aceleaşi priorităţi dar consideră că este important ca băieţii să ştie să cultive
pământul şi să crească animale (Tabelul 181).
În ceea ce priveşte fetele priorităţile părinţilor sunt aproximativ aceleaşi, atât în urban cât şi în rural, dar peste o
treime din părinţii din rural consideră că fetele trebuie să înveţe să îngrijească copii şi peste 60% consideră că ele
trebuie să înveţe activităţi gospodăreşti.
Se confirmă constatarea că în mediul rural există încă bine fixate mentalităţi conservatoare cu privire la educaţie
şi diferenţele de gen aferente (Tabelul 188).

Tabelul nr. 181: Opiniile părinţilor de băieţi referitoare la cunoştinţele acestora

Ce alte lucruri credeţi că trebuie să Total Urban Rural


înveţe băieţii? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Computer 607 78.7 305 81.6 302 76.1
Să citească (lecturi suplimentare) 512 66.4 264 70.6 248 62.5
Să înveţe limbi străine 578 75 301 80.5 277 69.8
Activităţi gospodăreşti 451 58.5 209 55.9 242 61
Să cultive pământul 208 27 63 16.8 145 36.5
Să crească animalele 206 26.7 62 16.6 144 36.3
Să îngrijească copii 212 27.5 87 23.3 125 31.5
Altele* 17 2.2 12 3.2 5 1.3

Tabelul nr. 182: Opiniile părinţilor de fete referitoare la cunoştinţele acestora

Ce alte lucruri credeţi că trebuie să Total Urban Rural


înveţe fetele? Număr % Număr % Număr %
cazuri N = 771 cazuri N = 374 cazuri N = 397
Computer 604 78.3 305 81.6 299 75.3
Să citească (lecturi suplimentare) 508 65.9 264 70.6 244 61.5
Să înveţe limbi străine 580 75.2 301 80.5 279 70.3
Activităţi gospodăreşti 463 60.1 217 58 246 62
Să cultive pământul 194 25.2 56 15 138 34.8
Să crească animalele 199 25.8 60 16 139 35
Să îngrijească copii 244 31.6 103 27.5 141 35.5
Altele 17 2.2 12 3.2 5 1.3

140
II.9.14 Opiniile părinţilor cu privire la dezvoltarea copilului, educaţie şi rezultate şcolare

Părinţilor li s-au adresat un set de întrebări pentru a reflecta cunoştinţele lor privitor la dezvoltarea copilului, la
învăţare şi performanţe şcolare.

Tabelul nr. 183: Distribuţia răspunsurilor date de părinţi referitor la factori care pot influenţa
performanţele şcolare

Pentru a avea performanţe bune la şcoală, Total Urban Rural


copiii au nevoie de mese frecvente, Număr Număr Număr
% % %
bogate în proteine, fructe şi legume cazuri cazuri cazuri
De acord 734 95.2 354 94.7 380 95.7
Nu sunt de acord 6 0.8 3 0.8 3 0.8
Nu sunt sigur 31 4 17 4.5 14 3.5
Total 771 100 374 100 397 100

Peste 95% din părinţi, atât în mediul urban cât şi în mediul rural, consideră că este necesar să ofere copiilor
mese bogate în fructe şi legume pentru ca aceştia să realizeze performanţe şcolare (Tabelul 189). În general, 82% din
părinţi sunt de acord că atunci când sortează, numără şi potrivesc anumite piese copiii învaţă să numere, dar peste 9%
dintre ei nu sunt siguri de acest lucru, iar 5% nu sunt de acord cu această afirmaţie (Tabelul 184).

Tabelul nr. 184: Distribuţia răspunsurilor părinţilor despre diverse activităţi ale copiilor (sortare, numărare
etc.)

Copiii învaţă despre numere atunci Total Urban Rural


când sortează, numără şi potrivesc Număr Număr Număr
% % %
anumite piese cazuri cazuri cazuri
De acord 632 82 307 82.1 325 81.9
Nu sunt de acord 42 5.4 22 5.9 20 5
Nu sunt sigur 71 9.2 36 9.6 35 8.8
Nu înţeleg 26 3.4 9 2.4 17 4.3
Total 771 100 374 100 397 100

Majoritatea părinţilor consideră că memorarea este cel mai bun mod în care un profesor poate să sprijine învăţarea, dar
aproape 1/5 din părinţii intervievaţi nu au fost de acord cu această sugestie, mai mulţi în mediul urban (Tabelul 185).

Tabelul nr. 185: Părerea părinţilor cu privire la memorare, ca metodă de învăţare

Cel mai bun mod în care un profesor Total Urban Rural


poate să sprijine învăţarea este să Număr Număr Număr
% % %
încurajeze memorarea cazuri cazuri cazuri
De acord 523 67.8 237 63.4 286 72
Nu sunt de acord 149 19.3 78 20.9 71 17.9
Nu sunt sigur 92 11.9 58 15.5 34 8.6
Nu înţeleg 7 1 1 0.2 6 1.5
Total 771 100 374 100 397 100

141
Tabelul nr. 186: Opiniile părinţilor despre mâzgălit

Mâzgălitul trebuie descurajat, pentru Total Urban Rural


că acesta poate să creeze dificultăţi în Număr Număr Număr
% % %
a învăţa să scrie ordonat cazuri cazuri cazuri
De acord 549 71.2 243 65 306 77.1
Nu sunt de acord 121 15.7 82 21.9 39 9.8
Nu sunt sigur 83 10.8 40 10.7 43 10.8
Nu înţeleg 18 2.3 9 2.4 9 2.3
Total 771 100 374 100 397 100

Peste 71% dintre părinţi, cu prioritate cei din mediul rural, consideră că mâzgălitul trebuie descurajat deoarece ar
putea crea dificultăţi copilului în a scrie ordonat (Tabelul 186).

Tabelul nr. 187 : Părerile părinţilor referitor la adaptarea activităţilor faţă de nevoile copilului

Activităţile ar trebui adaptate Total Urban Rural


nevoilor fiecărui copil, deoarece Număr Număr Număr
% % %
copiii învaţă fiecare în ritmul său cazuri cazuri cazuri
De acord 745 96.6 364 97.3 381 96
Nu sunt de acord 14 1.8 8 2.1 6 1.5
Nu sunt sigur 8 1.1 1 0.3 7 1.8
Nu înţeleg 4 0.5 1 0.3 3 0.7
Total 771 100 374 100 397 100

Peste 96% dintre părinţi sunt de acord că activităţile trebuie adaptate fiecărui copil deoarece fiecare copil se
dezvoltă în ritmul lui. Ponderile părinţilor care nu sunt de acord sau au declarat că nu sunt siguri sunt foarte reduse
(Tabelul 187).

Concluzii

 Copiii de vârsta 6-7 ani sunt înscrişi în cvasitotalitate într-o formă de învăţământ fie preşcolar fie şcolar; în
rural mai mulţi copii sunt şcolari la vârsta de 6-7 ani;
 Aproape toţi părinţii consideră că este important pentru copilul lor să urmeze şcoala;
 Majoritatea părinţilor din mediul urban doresc pentru copilul lor să urmeze studii universitare, în timp ce, în
mediul rural, majoritatea opţiunilor lor se rezumă la liceu;
 Majoritatea părinţilor sunt preocupaţi de pregătirea copilului pentru şcoală, atât din punct de vedere practic,
(cunoştinţe, deprinderi igienice, crearea unui loc unde copilul să facă temele), cât şi din punct de vedere
psihologic;
 Peste 95% dintre părinţii din mediul urban şi peste 90% în rural sunt de părere că este important să se simtă
copilul bine la şcoală;
 Mai mult de 4/5 din părinţi consideră copilul lor pregătit pentru şcoală;
 Peste 90% consideră argumentul major faptul că are deprinderi igienice, că se îmbracă singur(ă), că ştie să-
şi încheie hăinuţele şi că înţelege ce i se spune;
 Comportamentele pe care părinţii le-au considerat a fi cele mai importante pentru copil în vederea adaptării la
şcoală sunt politeţea, sociabilitatea, controlul atenţiei, respectarea disciplinei şi respectul faţă de opinia
celorlalţi;
 Cele mai importante cunoştinţe necesare copilului pentru a fi pregătit de şcoală sunt, în opinia părinţilor, să
ştie culorile (79%), să ştie zilele săptămânii (78%), să cunoască anotimpurile (77%), să recunoască formele
geometrice (74%). Dar peste jumătate dintre părinţi consideră că este important să ştie literele, să ştie cifrele
şi să ştie să socotească;
 Aproape 30% din părinţi au declarat că stau de vorbă zilnic cu copilul; mai mult de 20% au declarat că vorbesc
cu copilul mai mult de 2 ore; în mediul rural părinţii acordă mai puţin timp copilului, în medie 1 oră pe zi;
142
 Peste 70% din părinţi (77%în urban) oferă copilului explicaţii atunci când se uită la televizor, iar peste 80% au
afirmat că citesc copilului povesti;
 În mediul urban 46% dintre copii se joacă pe calculator, iar 90% dintre aceştia se joacă 1-2 ore pe zi;
 Ponderea copiilor de la sate care nu au calculator este de două ori mai mare decât la oraş, iar ponderea
copiilor care se joacă pe calculator este de două ori mai mica.
 Peste 80% din copiii de 6-7 ani sunt implicaţi în activităţi casnice, cu frecvenţă mai mare în mediul rural şi în
activităţi grele pentru vârsta copilului: peste 60% din copii ajută în gradină, peste 30% ajută la cules fructe şi
legume, peste 27% au grijă de animalele din curte şi 24% au grijă de animalele de companie, peste 16% din
copiii de 6-7 ani aduc apă;
 Marea majoritate a părinţilor consideră că nu trebuie să existe diferenţe între băieţi şi fete cu privire la studii,
cu menţiunea că ponderea părinţilor care au răspuns afirmativ este mai mare în mediul rural; peste o treime
din părinţii din rural consideră că fetele trebuie să înveţe să îngrijească copii şi peste 60% consideră că ele
trebuie să înveţe activităţi gospodăreşti.

143
CAPITOLUL II.10

Participarea tatălui la îngrijirea şi educaţia copilului preşcolar

Pentru a evalua participarea tatălui la creşterea şi educarea copilului au fost adresate părinţilor o serie de
întrebări specifice. Pe ansamblu, 87,1% dintre părinţii cu copii de 3-5 ani şi respectiv 90,1% în cazul părinţilor cu copii de
6-7 ani au afirmat că responsabilitatea zilnică a îngrijirii copilului revine mamei (Tabelul 188). Pe locul următor ca
frecvenţă se situează bunica (11,3% şi 7,5%). Doar 1,2% şi respectiv 1% dintre taţi îşi asumă responsabilitatea îngrijirii
zilnice a copilului. Această atribuire/asumare dezechilibrată a responsabilităţilor este caracteristică ambelor medii de
rezidenţă şi constituie fără echivoc expresia profundă a tradiţionalismului în asumarea rolurilor în familie de către părinţi.
Cel mai surprinzător este faptul că şi în familia din mediul urban - unde majoritatea mamelor are un serviciu aducător de
venituri - domină modelul atribuirii responsabilităţilor pentru creşterea copilului femeilor (mame bunici).
În raport cu cele două segmente de vârstă se constată faptul că ponderea taţilor care au responsabilitatea
îngrijirii zilnice a copilului este uşor mai crescută la grupe de vârstă mai mică, în ambele medii de rezidenţă. Această
constatare ar putea fi semnul unei uşoare schimbări la generaţiile tinere de taţi, privind asumarea responsabilităţilor
părinteşti.

Tabelul nr. 188: Persoana care are responsabilitatea îngrijirii copilului – distribuţie pe medii de rezidenţă

Persoana care are responsabilitatea Total Urban Rural


zilnică a îngrijirii copilului % % % % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
Mama 87.1 90.1 86.3 89.5 87.7 90.7
Bunica 11.3 7.5 11.3 7 11.2 8.1
Tatăl 1.2 1 1.7 1.6 .8 0.2
O altă persoană 0.2 0.6 .5 0.3 - 1
O altă rudă 0.1 0.4 - 0.8 .3 0
Bona 0.1 0.4 .2 0.8 - 0
100 100 100 100 100 100
Total
(817) (771) (417) (374) (400) 397)

II.10.1 Implicarea tatălui în activităţile de îngrijire şi educare a copilului

Chiar dacă nu-şi asumă responsabilitatea îngrijirii zilnice a copiilor, taţii se implică într-o măsură mai mare sau
mai mică în activităţile zilnice de creştere şi educare/dezvoltare ale acestora.
Activităţile la care participă taţii în creşterea copiilor de vârstă preşcolară au fost grupate în mai multe categorii şi
se referă atât la nevoile fizice ale copilului (hrană, spălat, vizite medicale etc.) cât şi la aspecte legate de educaţie (joc,
discuţii cu copilul privind activităţile acestuia sau probleme ale copilului etc.).
A fost de asemenea evaluată şi frecvenţa cu care participă taţii în diverse activităţi, pentru a avea o imagine mai
precisă asupra aspectului de consecvenţă sau întâmplare în participare (Tabelul 189).

1. Hrănirea copilului
Aceasta reprezintă, alături de joc, activitatea la care participă zilnic cei mai mulţi taţi (aproximativ 40%) la ambele
grupe de vârstă. Ponderea taţilor care nu participă deloc sau aproape deloc la această activitate atinge aproape 10%
dintre taţi la ambele segmente de vârstă.
Ponderea taţilor care participă zilnic la hrănirea copilului este mai mare în mediul urban decât în cel rural. De
asemenea, ponderea taţilor care nu realizează niciodată sau aproape niciodată („o dată pe lună” + „o dată pe an” +
„niciodată”) această activitate este mai mare cu câteva procente în mediul rural (Tabelele 189,190, 191).
2. Îmbrăcarea copilului
Îmbrăcarea copilului reprezintă una din activităţile la care 25,1% şi 22,2% dintre taţi participă zilnic. Cei mai mulţi
dintre taţi, aproape 40%, se implică în această activitate de 2-3 ori pe săptămână. Pe de altă parte, peste 12% din taţi nu
fac această activitate niciodată sau aproape niciodată. Diferenţele dintre mediul urban şi rural sunt importante în privinţa
144
ponderii implicării taţilor la această activitate (Tabelele 189,190, 191).
3. Baia copilului
În acest context ne referim la cazurile în care tatăl face baie copilului, independent de mamă sau de altă
persoană din casă. Cazurile în care tatăl asistă sau ajută la baie nu au fost luate în calcul.
Aceasta reprezintă o activitate în care taţii se implică mai puţin. Pe ansamblu, ponderea taţilor care face baie
zilnic copilului nu depăşeşte 9%.(Tabelul 189). În raport cu mediul de reşedinţă, taţii din mediul rural se implică foarte rar
în această activitate. Condiţiile igienico-sanitare, diferenţiate între oraş şi sat, contribuie probabil şi ele la implicarea
foarte scăzută a taţilor din rural, la îmbăierea copilului (Tabelele 190 şi 191).
4. Participarea tatălui la spălatul pe dinţi
Frecvenţa cu care taţii se implică în spălarea dinţilor copiilor lor este, de asemenea, determinată de factorii de
mediu (implicit condiţiile igienico-sanitare), de cunoştinţele despre igiena copilului, de practicile familiei. Din datele
studiului reiese că, la preşcolari, aproape o treime dintre taţi participă zilnic la această activitate (Tabelul 189).
Diferenţele între mediul urban şi rural sunt relevante atât la copilul de 3-5 ani cât şi la copilul de 6-7 ani (Tabelele 190 şi
191).
5. Vizite medicale
Între 35% şi 40% dintre taţi nu au însoţit copilul la vizite medicale niciodată, dar cel mult o dată pe an. Vârsta
copilului sau mediul de rezidenţă influenţează mai puţin acest indicator (Tabelele 189, 190, 191).
6. Însoţire la grădiniţă
Aproape un sfert dintre taţi îşi însoţesc zilnic copiii la grădiniţă (Tabelul 189). Implicarea în această activitate a taţilor
este legată şi de programul de muncă al acestora. Există diferenţe importante între mediul urban şi cel rural, în urban
ponderea taţilor care participă la această activitate fiind mult mai mare la ambele grupe de vârstă (Tabelele 190 şi 193).
Aproape 15% din taţi nu duc copilul la grădiniţă niciodată, la ambele grupe de vârstă. Trebuie subliniat că în mediul rural
mulţi preşcolari merg la grădiniţă singuri sau însoţiţi de un frate/soră mai mare, ceea ce în urban se întâmplă foarte rar.
7. Jocul în spaţiul casei şi în aer liber
Atât jocul în spaţiul casei cât şi cel în aer liber sunt activităţi de predilecţie pe care taţii le desfăşoară cu copiii. Pe
baza datelor analizate se poate afirma că ponderea taţilor care participă la această activitate descreşte odată cu vârsta.
În cazul copiilor în vârstă de 3-6 ani peste 40% din taţi se joacă zilnic ori de 2-3 ori pe săptămână cu copilul, în spaţiul
casei; pentru copilul de 6-7 ani doar 30% din taţi se joacă cu acesta zilnic, iar peste jumătate din taţi preferă să se joace
o dată pe săptămână (probabil în weekend). Majoritatea taţilor se joacă în aer liber cu copilul, de obicei de 2-3 ori pe
săptămână, atât în mediul urban cât şi în mediul rural, la ambele grupe de vârstă. Ponderea taţilor care nu se joacă
niciodată cu copilul preşcolar este foarte mică, atât în mediul rural cât şi în mediul urban (Tabelele 190 şi 191).

Tabelul nr. 189: Implicarea tatălui în îngrijirea şi educaţia copilului de 3-7 ani (răspunsuri multiple)

2 – 3 ori pe O dată pe O dată pe O dată pe


Zilnic Niciodată
Implicarea tatălui în îngrijirea şi săptămână săptămână lună an
educaţia copilului % % % % % % % % % % % %
3-5 6-7 3-5 6-7 3-5 6-7 3-5 6-7 3-5 6-7 3-5 6-7
ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani
Hrănirea 39.6 40.2 30.8 28.9 19.8 19.5 5.7 5.2 0.7 0.7 3.3 5.4
Îmbrăcarea 25.1 22.2 39.9 40.2 23.4 22.7 7.4 6.7 0.7 0.7 3.6 7.4
Îmbăierea 8.6 6.2 13.1 13.1 35.1 30.4 17.2 21.2 2.1 1.5 23.9 27.7
Spălat pe dinţi 31 34.8 23.4 23 17.4 18.3 10.7 9.1 3.1 1.7 14.3 13.1
Vizite medicale 4.1 3.2 4.5 3.2 6 6.2 46.5 52.3 16 17.3 22.9 17.8
Însoţire până la grădiniţă 24.8 22.5 33.9 38 16.2 16.3 9.5 8.9 0.7 1 14.8 13.3
Jocuri în spaţiul casei 40.1 29.6 39.1 50.4 14 14.6 4.8 4.2 0.2 0.2 1.7 1
Jocuri în aer liber 37.2 29.1 41.3 51.1 15.5 14.8 5.3 4.4 - 0 0.7 0.5
Discuţii privind activităţile zilnice
33.4 31.4 16.9 18 36.8 41.5 10.3 8.4 1 0.2 1.7 0.5
ale copilului
Achiziţionarea de obiecte
4.3 3 7.2 5.9 9.8 10.4 55.8 59.5 19.8 19 3.1 2.2
vestimentare şi jucării pentru copil
Discuţii privind probleme cu care se
33.4 27.7 14.6 16.5 37.9 43 10.3 10.1 1.9 1 1.9 1.7
confruntă copilul

145
Tabel 190: Implicarea tatălui în activităţi de îngrijire şi educaţie în cazul copiilor preşcolari, în mediul
urban (răspunsuri multiple)

Implicarea tatălui în îngrijirea şi 2 – 3 ori pe O dată pe O dată pe O dată pe


Zilnic Niciodată
educaţia copilului săptămână săptămână lună an
3 – 5 (N = 232) 3-5 6–7 3-5 6–7 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6–7
6 – 7 (N = 211) ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani
Hrănirea 39.7 44.5 34.1 30.3 19.0 16.1 3.9 3.8 1.3 0.5 2.2 4.7
Îmbrăcarea 29.3 26.1 41.4 43.1 21.1 19.9 4.7 3.3 1.3 0.5 2.2 7.1
Îmbăierea 13.8 10.4 12.5 11.8 34.9 28 13.8 18 2.2 1.9 22.8 29.9
Spălat pe dinţi 33.2 39.3 24.6 24.6 14.2 14.7 9.5 5.7 1.7 1.4 16.8 14.2
Vizite medicale 5.2 4.3 5.6 5.7 6.0 5.7 47.4 53.1 12.5 13.7 23.3 17.5
Însoţire până la grădiniţă 28.9 29.4 34.5 41.7 13.4 10 9.1 7.1 .4 0 13.8 11.8
Jocuri în spaţiul casei 43.5 34.1 34.5 49.3 15.5 11.4 4.7 3.3 .4 0.5 1.3 1.4
Jocuri în aer liber 39.7 33.2 37.5 47.4 17.7 15.2 4.7 3.3 - 0 .4 0.9
Discuţii privind activităţile zilnice ale
36.6 39.8 19.4 12.8 32.8 37.9 8.6 8.1 1.3 0.5 1.3 0.9
copilului
Achiziţionarea de obiecte
6.0 4.7 9.5 8.1 9.9 10.4 50.9 51.7 20.3 23.2 3.4 1.9
vestimentare şi jucării pentru copil
Discuţii privind probleme cu care se
36.6 33.6 15.1 13.3 34.1 38.9 11.6 12.8 1.3 0.5 1.3 0.9
confruntă copilul

Tabel 191: Implicarea tatălui în activităţi de îngrijire şi educaţie în cazul copiilor preşcolari, în mediul rural
(răspunsuri multiple)

Implicarea tatălui în îngrijirea şi 2 – 3 ori pe O dată pe O dată pe O dată pe


Zilnic Niciodată
educaţia copilului săptămână săptămână lună an
3 – 6 ani (N = 187) 3-5 6–7 3-5 6–7 3-5 6–7 3-5 6 – 7 3-5 6 – 7 3-5 6–7
6 – 7 ani(N = 194) ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani
Hrănirea 39.6 35.6 26.7 27.3 20.9 23.2 8.0 6.7 - 1 4.8 6.2
Îmbrăcarea 19.8 18 38.0 37.1 26.2 25.8 10.7 10.3 - 1 5.3 7.7
Îmbăierea 2.1 1.5 13.9 14.4 35.3 33 21.4 24.7 2.1 1 25.1 25.3
Spălat pe dinţi 28.3 29.9 21.9 21.1 21.4 22.2 12.3 12.9 4.8 2.1 11.2 11.9
Vizite medicale 2.7 2.1 3.2 0.5 5.9 6.7 45.5 51.5 20.3 21.1 22.5 18
Însoţire până la grădiniţă 19.8 14.9 33.2 34 19.8 23.2 10.2 10.8 1.1 2.1 16.0 14.9
Jocuri în spaţiul casei 35.8 24.7 44.9 51.5 12.3 18 4.8 5.2 0 2.1 0.5
Jocuri în aer liber 34.2 24.7 46.0 55.2 12.8 14.4 5.9 5.7 - 0 1.1 0
Discuţii privind activităţile zilnice ale
29.4 22.2 13.9 23.7 41.7 45.4 12.3 8.8 .5 0 2.1 0
copilului
Achiziţionarea de obiecte
2.1 1 4.3 3.6 9.6 10.3 62.0 68 19.3 14.4 2.7 2.6
vestimentare şi jucării pentru copil
Discuţii privind probleme cu care se
29.4 21.1 13.9 20.1 42.8 47.4 8.6 7.2 2.7 1.5 2.7 2.6
confruntă copilul

8. Implicarea tatălui în discuţii privind activităţile zilnice ale copilului sau în probleme cu care se confruntă copilul
Aşa cum reiese din datele studiului, taţii copiilor din ambele segmente de vârstă se implică frecvent în discuţii cu
copilul despre problemele sau activităţile acestuia (Tabelul 189). Peste 60% din cei intervievaţi discută cu copilul zilnic
sau cel puţin o dată pe săptămână. Ponderea taţilor care se implică în astfel de activităţi este mult mai mică în mediul
rural.
Implicarea tatălui în dialogul cu copilul, despre problemele acestuia, creşte odată cu vârsta. În cazul copilului de
6-7 ani tatăl discută mai frecvent cu copilul, mai ales în mediul urban. 80% din taţi discută zilnic cu copilul, în timp ce în
rural doar 22% din taţi sunt disponibili pentru acest lucru zilnic, rezervându-şi timp o dată pe săptămână (Tabelele 190,
191).

146
9. Concediul de creştere a copilului
Un indicator care poate reflecta, într-o anumită măsură, interesul tatălui pentru creşterea copilului este „concediul
pentru creşterea copilului”. Deşi determinată de cele mai multe ori de raţiuni economice (doar tatăl are drept de
concediu, tatăl are un salariu mai mic decât mama care are un serviciu pe care nu vrea să-l piardă etc.) participarea
tatălui la creşterea copilului în cadrul concediului legal de 2 ani este un factor favorizant pentru consolidarea legăturilor
afective între tată şi copil, precum şi pentru creşterea abilităţilor parentale ale tatălui, cu urmări benefice pentru etapele
ulterioare de dezvoltare a copilului. Din tabelul 192 rezultă că 11,6% şi respectiv 14,7% dintre taţi au ales să întrerupă
serviciul pentru a beneficia de concediul de îngrijire a copilului.

Tabelul nr. 192: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea „Cine a beneficiat de concediul de îngrijire a copilului
până la 2 ani?”

% %
3-6 ani 6-7 ani
Mama 70,5 71.3
Tatăl 11,6 14.7
Nu răspunde 17,9 14
Total 100 100

10. Participarea tatălui la pedepsirea copilului


Un alt indicator care reflectă implicarea tatălui în educaţia copilului este măsura în care tatăl participă la
pedepsirea copilului, deşi aceasta depinde în foarte mare măsură şi de o serie de alţi factori cum ar fi: educaţia şi nivelul
de studii al părinţilor, modelele familiei, numărul de copii, dacă subiectul este cel mai mare sau cel mai mic dintre fraţi,
felul în care tatăl a fost crescut la rândul lui şi alte consideraţii antropologice.
Pedeapsa în sine poate fi percepută diferit de către fiecare părinte, în funcţie de abilităţile parentale ale acestuia.
Un deficit de cunoştinţe referitoare la dezvoltarea copilului poate conduce la aplicarea unor pedepse neadecvate vârstei
şi nivelului de înţelegere a copilului.
Din analiza datelor s-a observat că tatăl pedepseşte mai frecvent băieţii, iar implicarea lui în pedepsire este mai
mare în mediul urban (17,8%) faţă de rural (9,1%).
Din tabelele 193 şi 194 rezultă că ponderea taţilor care aplică pedepse copilului este mai mare la segmentul copii
de 3-5 ani (13,5%) decât la cei de 6-7 ani (9,3%).
Cu toate că mamele pedepsesc mai frecvent copilul, taţii deţin primul loc în ceea ce priveşte persoana de
care ascultă copilul. Peste 43% din familiile intervievate la această grupă de vârstă declară că tatăl este persoana
de care ascultă (se teme) copilul, doar 33% ascultă de mamă şi cca.13% ascultă de ambii părinţi (datele nu sunt
prezentate).

Tabel 193: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cine îl pedepseşte pe copil?” - grupa de vârstă 3-5 ani

Cine îl pedepseşte în general Total Urban Rural


pe copil? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Mama 463 78.4 223 73.6 240 83.6
Tatăl 80 13.5 54 17.8 26 9.1
Alţi membri ai familiei 41 7 21 7 20 7
Bona 2 0.4 1 0.3 1 0.3
Nu răspunde 4 0.7 4 1.3 - -
Total 590 100 303 100 287 100

147
Tabel 194: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Cine îl pedepseşte pe copil?” – grupa de vârsta 6-7 ani

Cine îl pedepseşte în general Total Urban Rural


pe copil? Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Mama 487 79.4 221 75 266 83.6
Tatăl 57 9.3 37 12.5 20 6.3
Alţi membri ai familiei 29 4.7 21 7.1 8 2.5
Bunica 30 5 8 2.7 22 7
Bona 8 1.3 6 2 2 0.6
Nu răspunde 2 0.3 2 0.7 0 0
Total 613 100 295 100 318 100

Concluzii

Din analiza implicării tatălui în îngrijirea şi educaţia copilului se pot sintetiza următoarele concluzii:
 Marea majoritate a taţilor locuieşte cu familia;
 Implicarea tatălui în îngrijirea copilului este relativ restrânsă în România;
 Foarte puţini taţi îşi asumă întreaga responsabilitate a îngrijirii copilului şi aceste cazuri sunt determinate de
situaţii speciale;
 În cazurile în care tatăl participă la creşterea copilului, el face acest lucru în colaborare cu mama (şi în mai
puţine cazuri împreună cu bunica);
 Măsura în care tatăl participă la educaţia copilului este influenţată de o serie de factori precum:
o mediul de reşedinţă al familiei;
o nivelul socio-cultural al familiei;
o activităţile părinţilor: dacă lucrează în ture, dacă mama are sau nu serviciu, dacă unul dintre
părinţi lucrează în altă localitate sau în altă ţară, dacă tatăl este liber profesionist sau şomer etc
o vârsta copilului;
 În general, taţii se implică în egală măsura atât în activităţi de îngrijire cât şi în activităţi de educaţie (joc,
conversaţii/dialog cu copilul etc.);
 Activităţile cele mai frecvente în care se implică taţii în creşterea copilului sunt hrănirea, îmbrăcarea şi
jocul;
 Activităţile în care se implică cel mai puţin sunt cele legate de îngrijirea sănătăţii (mers la doctor), unde
mama deţine locul prioritar.

148
CAPITOLUL II.11

Influenţa diferenţelor de gen asupra cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor


parentale ale părinţilor cu copii preşcolari 3-7 ani

Egalitatea de gen este un deziderat relativ nou în concepţiile sociale din România, iar influenţa lui în creşterea şi
educaţia copilului este încă foarte puţin conştientizată de părinţi. Unul din aspectele importante pe care le abordează
cursurile de educaţie parentală este tocmai acesta. Necesitatea de a informa, educa şi sensibiliza părinţii referitor la
egalitatea de gen constituie o prioritate.
Deşi din analiza datelor în prezentul studiu nu s-a constatat că familiile intervievate au concepţii discriminatorii cu
privire la gen, totuşi, există unele tipare discriminatorii bine înrădăcinate în atitudinile şi practicile părinţilor, cum ar fi de
pildă cele referitoare la jucării, jocuri, haine sau tipuri de activităţi.

II.11.1 Cunoştinţe şi atitudini ale părinţilor referitoare la nevoile copilului

La întrebarea «Consideraţi că fetiţa dumneavoastră are nevoi diferite faţă de cele ale unui băiat?» 62,3% din
părinţii de fete au răspuns «n », 22,9% au răspuns «da», iar 15,3% nu au ştiut sau nu au răspuns (Tabelul 197).
Aproximativ 90% din părinţii au considerat că fetele nu au nevoi diferite faţă de băieţi în privinţa educaţiei,
dar 10% au considerat că nevoile sunt diferite în privinţa hainelor şi jucăriilor (datele nu sunt prezentate).

Tabelul nr. 197: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Consideraţi că fetiţa dumneavoastră are nevoi diferite
faţă de cele ale unui băiat?” - părinţi care au fete –

Total Urban Rural


Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 93 22.4 49 22.9 44 21.8
Nu 259 62.3 141 65.9 118 58.4
Nu ştiu 51 12.2 17 7.9 34 16.8
Nu răspund 13 3.1 7 3.3 6 3.0
Total 416 100 214 100 202 100

În cazul părinţilor care au băieţi, răspunsurile au fost foarte apropiate de cele ale părinţilor de fete, cu menţiunea
că ponderea celor care au răspuns negativ a fost uşor mai mare, la fel ca şi ponderea celor care au răspuns că nu ştiu
(Tabelul 199).

Tabelul nr. 199: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea: „Consideraţi că băiatul dumneavoastră are nevoi
diferite faţă de cele ale unei fete?” - părinţi care au băieţi -
Total Urban Rural
Număr Număr Număr
% % %
cazuri cazuri cazuri
Da 92 22.9 51 25.1 41 20.7
Nu 271 67.6 141 69.5 130 65.7
Nu ştiu 30 7.5 9 4.4 21 10.6
Nu răspund 8 2.0 2 1.0 6 3.0
Total 401 100 203 100 198 100

149
Tabelul nr. 200: Nevoile diferite ale băieţilor faţă de cele ale fetelor

Nevoi diferite de cele ale unei fete – DA (N = 92) Total


Copilul în discuţie este băiat Număr cazuri %
Jucării diferite
Da 8 8.7
Nu 84 91.3
Educaţie diferită
Da 8 8.7
Nu 84 91.3
Hăinuţe diferite
Da 5 5.4
Nu 87 94.6

II.11.2 Atitudini şi practici ale părinţilor în legătură cu pedepsele diferenţiate în funcţie de gen

Exigenţele părinţilor cu privire la disciplinarea copilului sunt mai mari în cazul băieţilor. Ponderea părinţilor de
băieţi din grupa 3-5 ani care au declarat că îi pedepsesc pe copii, era 45,4% faţă de 39% cât era ponderea în cazul
părinţilor de fete.
În general, băieţilor li se aplică mai frecvent decât fetelor pedepse fizice cum ar fi bătaia, tras o palmă, tras de
urechi. Totuşi, pedepsele cele mai mari frecvenţe sunt ridicatul vocii şi interdicţia atât la fete cât şi la băieţi, dar şi aici
există uşoare diferenţe între fete şi băieţi: 84% din părinţi ridică tonul la băieţi şi numai 81% ridică tonul la fete; 59,1%
din părinţi aplică interdicţia la băieţi, faţă de doar 53% la fete. Datele nu sunt prezentate.

II.11.3 Modalităţile în care părinţii explică copiilor diferenţele de gen

Întrebaţi ce argumente utilizează pentru a explica copilului diferenţele dintre fete şi băieţi, peste două treimi dintre
părinţi au declarat că fac apel la aspectele biologice specifice celor două sexe, între 55% şi 60% din părinţi evocă
comportamente diferite, între 39,3% şi 50,2% explică prin roluri şi responsabilităţi, iar între 25,7% şi 32,9% prin abilităţi
diferite (Tabelul nr. 201).

Tabelul nr. 201: Argumentele utilizate de părinţi pentru a explica diferenţele de gen (răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 817 N = 771
Aspecte biologice specifice celor două sexe 66.1 71.1 33.9 28.9
Comportamente diferite 55.1 60.4 44.9 39.6
Roluri şi responsabilităţi diferite 39.3 50.2 60.7 49.8
Abilităţi diferite 25.7 32.9 74.3 67.1

4,9% dintre părinţii copiilor de 6-7 ani declară că nu au discutat; 1,4% din respondenţi nu ştiu; 0,5% nu răspund;
Altele: haine specifice, jocuri diferite.

În mediul rural ponderea părinţilor care îşi bazează explicaţiile pe abilităţi diferite este de peste 75%, explicaţiile
bazate pe aspectele biologice diferite fiind mai reduse decât în urban (55%). De asemenea, în rural ponderea celor care
au declarat că nu au discutat aceste subiecte cu copiii este mai mare (6,8%) (Tabelele nr. 202 şi 203).
Deducem deci ca modelele tradiţionale de educaţie conţinând unele subiecte „tabu” sunt încă prezente în
practicile părinţilor. Evident că aceste aspecte sunt influenţate şi de nivelul socio-cultural al familiilor respective.

150
Tabelul nr. 202: Argumentele utilizate de părinţii din mediul urban în explicarea diferenţele de gen
(răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
Copii * Copii ** Copii Copii
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 817 N = 771
Aspecte biologice specifice celor două sexe 75.1 75.7 24.9 24.3
Comportamente diferite 55.2 59.1 44.8 40.9
Roluri şi responsabilităţi diferite 39.8 49.7 60.2 50.3
Abilităţi diferite 74.1 36.4 25.9 63.6

3-5 ani: * 3,8% din respondenţi declară că nu au discutat; 1,2% din respondenţi nu ştiu; 1,4% nu răspund;
Altele: haine specifice, jocuri diferite.
6-7 ani: ** 3,5% din respondenţi declară că nu au discutat; 0,8% din respondenţi nu ştiu; 0,3% nu răspund;
Altele: haine specifice, jocuri diferite.

Tabelul nr. 203: Argumentele utilizate de părinţii din mediul rural pentru a explica diferenţele de gen
(răspunsuri multiple)

Da Nu
% % % %
Copii Copii Copii Copii
3-5 ani 6-7 ani 3-5 ani 6-7 ani
N = 817 N = 771 N = 817 N = 771
Aspecte biologice specifice celor două sexe 56.8 66.8 43.3 33.2
Comportamente diferite 55 61.7 45 38.3
Roluri şi responsabilităţi diferite 38.8 50.6 61.3 49.4
Abilităţi diferite 74.5 29.7 25.5 70.3

3 – 5 ani: 6,8% din respondenţi declară că nu au discutat; 2,3% din respondenţi nu ştiu; 1% nu răspund;
Altele: haine specifice, jocuri diferite.
6-7 ani: 6,3% din respondenţi declară că nu au discutat; 2% din respondenţi nu ştiu; 0,8% nu răspund;
Altele: haine specifice, jocuri diferite.

II.11.4 Atitudini ale părinţilor referitoare la comportamente ale copiilor, în funcţie de gen

Întrebaţi dacă consideră că «nu este masculin ca băieţii să plângă în public» două treimi din părinţi au declarat că nu
sunt de acord cu această afirmaţie, iar peste un sfert au declarat că sunt de acord cu această afirmaţie (Tabelul 204).

Tabelul nr. 204: Atitudini ale părinţilor referitoare la comportamente ale copiilor, în funcţie de gen

Nu este masculin Total Urban Rural


ca băieţii să plângă în public
% % % % % %
De acord 23.1 27.1 20.9 24.6 25.5 29.5
Nu sunt de acord 64.3 66 68.3 67.6 60 64.5
Nu sunt sigur 11.5 5.7 10.1 7.3 13 4.2
Nu înţeleg 1.1 1.2 0.7 0.5 1.5 1.8
Total 100 100 100 100 100 100

151
De asemenea, mai mult de un sfert din părinţii intervievaţi consideră că băieţii sunt mai obraznici decât fetele,
deşi aproape 60% sunt de părere că nu se poate face această discriminare (Tabelul nr. 205).

Tabelul nr. 205: Atitudini ale părinţilor faţă de afirmaţia: „Băieţii sunt mult mai obraznici/neascultători decât
fetele! Trebuie ţinuţi mai din scurt”

Total Urban Rural


% % % % % %
De acord 27.5 28.3 22.1 23.5 33.3 32.7
Nu sunt de acord 59.1 63.4 64.5 68.2 53.5 58.9
Nu sunt sigur 13.2 8.2 13.2 8.3 13 8.1
Nu înţeleg 0.2 0.1 0.2 0 0.2 0.3
Total 100 100 417 100 100 100

Referitor la anumite trăsături specifice, mai mult de jumătate din părinţi consideră că fetele sunt mai sensibile decât
băieţii şi aproape 40% din părinţi optează pentru ca fetele să fie educate, mai ales pentru a deveni mame şi soţii bune.

Tabelul nr. 206: Atitudini ale părinţilor cu privire la valorile culturale în educaţia fetelor

Fetele trebuie educate mai ales Total Urban Rural


pentru a deveni mame şi soţii bune % % % % % %
De acord 39.3 40.1 34.8 38.5 44 41.6
Nu sunt de acord 50.3 54.9 54 57.8 46.5 52.1
Nu sunt sigur 10.3 4.9 11 3.7 9.5 6
Nu înţeleg 0.1 0.1 0.2 0 - 0.3
Total 100 100 100 100 100 100

Tabelul nr. 207: Cunoştinţe ale părinţilor privind particularităţi de personalitate ale copiilor, în funcţie de
gen

Fetele sunt mai sensibile şi mai Total Urban Rural


emotive decât băieţii % % % % % %
De acord 50.7 54.7 47.5 51.6 54 57.7
Nu sunt de acord 38.3 37.5 41.7 39 34.8 36
Nu sunt sigur 10.9 7.7 10.8 9.4 11 6
Nu înţeleg 0.1 0.1 0 0 0.2 0.3
Total 100 100 100 100 100 100

Alte aspecte referitoare la diferenţele de gen (jocuri, jucării, activităţi în timpul liber etc.) au fost prezentate în
capitolele anterioare specifice.

Concluzii

 Egalitatea de gen este un deziderat relativ nou în concepţiile sociale din România, iar influenţa lui în
creşterea şi educaţia copilului este încă foarte puţin conştientizată de părinţi;
 Marea majoritate a părinţilor (aproximativ 90%) a considerat că fetele nu au nevoi diferite faţă de băieţi cu
privire la educaţie, dar au considerat că diferenţierile trebuie să se refere mai ales la haine şi jucării;
 Exigenţele părinţilor cu privire la disciplina copilului sunt ceva mai mari în cazul băieţilor;
 Două treimi dintre părinţii intervievaţi au declarat că explică copiilor diferenţele de gen, folosind
argumentele biologice specifice celor două sexe, dar foarte mulţi se referă şi la comportamente diferite sau
atribuţii şi abilităţi diferite;
152
 În mediul urban, ponderea părinţilor care îşi bazează explicaţiile pe abilităţi diferite este mult mai mare
decât în mediul rural, în timp ce explicaţiile bazate pe aspectele biologice diferite ocupă un loc mai puţin
important; de asemenea, în rural, ponderea celor care au declarat că nu au discutat aceste subiecte cu
copiii este mai mare decât în mediul urban;
 Aproximativ un sfert dintre părinţii intervievaţi consideră că există diferenţe între atitudinea pe care trebuie
să o aibă în public băieţii şi fetele (băieţii să nu plângă în public, fetele sunt mai sensibile, etc.);
 Aproximativ 40% dintre părinţi consideră că fetele trebuie educate pentru a deveni mame şi soţii bune, dar
aproximativ jumătate dintre părinţi nu sunt de acord cu acest deziderat.

153
CONCLUZII

Acest studiu a evidenţiat o multitudine de aspecte, unele inedite, cu referire la competenţele parentale, valorile,
proiecţiile şi acţiunile educaţionale ale părinţilor care, în 2005, aveau copii sub 8 ani.
Studiul – prin prisma obiectivelor sale – a vizat cunoştinţe, atitudini şi practici ale părinţilor reflectate în domeniile
esenţiale ale creşterii şi dezvoltării copiilor.
Evaluarea acestor cunoştinţe, atitudini şi practici a avut ca referinţă Convenţia Drepturilor Copilului şi cele mai
recente cunoştinţe recunoscute de comunitatea profesioniştilor din domeniu.

1. Caracteristici socio-demografice

Dat fiind faptul că cele 4 eşantioane de familii/părinţi sunt reprezentative pe ţară şi reprezintă segmente de
populaţie «normală» (adică neselecţionate după nici un criteriu particular), prezentarea lor sub aspect socio-demografic
poate aduce la zi anumite caracteristici şi tendinţe ale familiilor din România şi, în acelaşi timp, să explice anumite
evoluţii.

1.1 Caracteristici ale familiilor


Referitor la mărimea familiei, se remarcă faptul că familiile în mediul rural sunt mai numeroase decât cele din
mediul urban. Familiile formate din 3 persoane sunt dominante în mediul urban, în timp ce familia cu 4 persoane este
predominantă în mediul rural.
În ambele medii predomină familia nucleară şi nu cea extinsă.
Familiile bazate pe căsătorie au ponderi diferite în segmentele de populaţie studiate. Ele sunt mai puţin frecvente
la grupa de vârstă 0 - 1 an.
Familia monoparentală are de asemenea frecvenţe diferite în cele 4 segmente studiate. Variaţiile sunt importante:
de la 7% în segmentul 7-6 ani la 22,5% la segmentul 0-1 an. Familia monoparentală provine din familia biparentală şi nu
de la părinţi celibatari.
Familiile consensuale sunt mai frecvente în mediul rural, la toate segmentele de vârstă, frecvenţa cea mai mare
înregistrându-se la segmentul 0-1 an (28,7%). Deşi cele 4 segmente de vârstă sunt într-o cronologie desfăşurată pe 7
ani, tentaţia de a privi în evoluţie aceste fenomene, prin cele 4 segmente de vârstă, nu este corectă. Nu ştim dacă
familiile actualmente legale nu erau consensuale în primii ani de la naşterea copilului şi că acest fenomen nu este o
practică frecventă înainte de legalizarea cuplului.
Fenomenul migraţiei forţei de muncă (interiorul ţării şi în afara ei) este resimţit şi la nivelul familiei româneşti.
Fenomenul este mai frecvent la segmentele 4-7 ani. De obicei pleacă taţii, cu precădere cei din rural.
În privinţa nivelului socio-economic, familiile se diferenţiază după mediile de rezidenţă. În familia urbană
predomină nivelul socio-economic mediu şi ridicat, în timp ce în rural predomină nivelul scăzut şi mediu.
În general, familiile cu copii mai mici (0 -1an) deţin mai puţine bunuri decât cele cu copii mari (6-7 ani).
Menţionăm că numărul de bunuri posedate a stat la baza constituirii indicatorului socio-economic.

1.2 Caracteristici ale părinţilor


La toate segmentele studiate, mamele din mediul rural sunt mult mai tinere decât cele din urban. Această
caracteristică este valabilă şi în cazul taţilor, cu menţiunea că diferenţele sunt mult mai mici.
Nivelul de şcolarizare întâlnit cel mai frecvent atât la mame cât şi la taţi este liceul. Totuşi, ponderea populaţiei cu
studii universitare este de 3 ori mai mare în mediul urban decât în rural, la toate grupele studiate. Este de subliniat un
nivel de şcolarizare a părinţilor mai redus în rural.
Ponderea părinţilor fără şcoală este îngrijorătoare, atingând nivelul de 6,5%.
Atât în urban cât şi în rural, predomină, la distanţă, statutul ocupaţional de salariat. Pe ansamblu, doar jumătate
din mame sunt active economic şi participă la venitul familiei. Ponderea taţilor activi economic este de două ori mai mare
decât a mamelor. Cele mai puţine mame active economic sunt în mediul rural.

154
2. Nutriţia copiilor

2.1 Alăptarea
Alăptarea este considerată, de aproape toţi părinţii, ca fiind esenţială pentru creşterea şi dezvoltarea copilului.
Alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaţă este practicată de mai puţin de jumătate dintre mamele care aveau
copii în acest segment de vârstă, la momentul studiului.
Durata medie a alăptării exclusive a fost de 2,4 luni iar mediana de 2 luni. Prin valoarea medianei, durata alăptării
exclusive este mai mare cu o lună în mediul urban decât în rural.

2.2 Diversificarea alimentaţiei


Diversificarea începe timpuriu, în medie la vârsta de 3 luni. S-a constatat că jumătate dintre copiii care nu au fost
niciodată alăptaţi au fost hrăniţi necorespunzător, cu lapte praf integral sau laptele de vacă.

2.3 Igiena alimentaţiei


În ceea ce priveşte nutriţia copiilor de peste 3 ani, s-a constatat că ponderea părinţilor care se preocupă de un stil
de viaţă sănătos al copilului prin organizarea unui ritm de hrănire programat este de numai 30%, ceilalţi nefiind
preocupaţi de un program organizat al meselor copilului.

3. Sănătatea copilului

3.1 S-a constatat că aproape toţi părinţii au criterii corecte pentru a aprecia sănătatea copiilor lor, în special cea
fizică şi, deci, ştiu când trebuie să apeleze la un medic pentru o boală acută, cronică sau handicap.
3.2 În situaţii de boală, mulţi părinţi administrează copiilor tratamente (între care şi cu antibiotice) fără să consulte
în prealabil un medic. Frecvenţa acestor atitudini creşte în rândul părinţilor odată cu vârsta copiilor, cel mai probabil din
cauza experienţelor avute de-a lungul timpului, în confruntarea cu diferite situaţii de boală ale copiilor.
Aceste atitudini/tratamente inadecvate pot agrava starea de sănătate a copilului, pot duce la confuzii de
diagnostic sau pot reduce capacitatea de reacţie a organismului la tratamente corecte (cazul antibioticelor).
3.3 Cel puţin 17% dintre părinţi nu cunosc scopul vaccinărilor şi confundă vaccinurile cu alte tratamente care
previn rahitismul, anemia etc. Din acest motiv, din declaraţiile părinţilor nu se poate cunoaşte cu certitudine prevalenţa
copiilor într-adevăr vaccinaţi.
3.4 Medicii au fost invocaţi cel mai frecvent de părinţi drept surse de informaţii privind sănătatea copiilor, cu mult
înaintea altor surse. Totuşi, frecvenţa mare a practicilor incorecte de nutriţie sau de tratamente prezumă raportarea la
autenticitatea acestor declaraţii (ale părinţilor) cu multă rezervă.
Părinţii apelează şi la surse de informaţii nesigure, prevalenţa mai mare înregistrându-se la cei din mediul rural.
Între acestea, bunicii ocupă un loc important în ambele medii de rezidenţă. I-am menţionat deoarece ei pot constitui
uneori rezervor de cunoştinţe, experienţe valoroase dar alteori acestea pot fi depăşite pentru modelele actuale de
creştere şi dezvoltare ale copiilor. Perpetuarea, pe această cale, a unor tradiţii nesănătoase în nutriţia copiilor
(renunţarea la alăptare, diversificare precoce etc.) constituie un exemplu nefericit în acest sens, care explică, în parte,
de ce modelul alăptării exclusive în primele 6 luni de viaţă se impune cu atâta neîncredere şi dificultate în conştiinţa
mamelor din România.

4. Igiena copilului

4.1 Cunoştinţele şi practicile părinţilor privind igiena intimă a copiilor sunt necorespunzătoare, atât în ceea ce
priveşte fetele cât şi băieţii, fiind sesizate la toate segmentele de vârstă intrate în studiu.
4.2 Respectarea unor norme de igienă elementare cum ar fi spălatul sub jet de apă, în special a alimentelor care
se consumă crude, este limitată de inexistenţa apei curente în cele mai multe comunităţi rurale din ţară. Acelaşi lucru
este valabil pentru siguranţa apei de consum.
Apa provenită din surse nesigure rămâne un factor de contaminare şi de risc permanent pentru sănătate, cu
deosebire la copiii mici. Ca urmare, în mediul rural, copiii sunt supuşi unui risc de îmbolnăvire mult mai mare.

155
5. Ecologia socială a familiei

5.1 Situaţiile de tensiune şi conflict între părinţi sunt prezente în mai toate familiile, dar în acest studiu nu au fost
remarcate situaţii grave de violenţă în familie.
5.2 Părinţii au o dorinţă extremă de disciplinare a copiilor lor.
5.3 Actele comise de copil sunt etichetate indisciplină, numai după vârsta de un an.
5.4 La grupa de copii de până la 3 ani mamele sunt cele care se preocupă de educaţia şi disciplinarea copilului,
în proporţie de peste 85% din cazuri.
5.5 La copiii de peste 3 ani din eşantionul analizat, pedepsele fizice (bătăi, pălmuire, tras de urechi, tras de păr,
zgâlţâire) reprezintă peste 2/3 din pedepsele aplicate copiilor, iar pedepsele verbale (ridicatul vocii, insulte injurii,
sarcasme) totalizează peste 80% din tipurile de pedepse aplicate acestora. Mama este cea care îl pedepseşte în
general pe copil (78,4% - 3-5 ani, 79,4% - 6-7 ani). Tatăl se implică în mică măsură în disciplinarea zilnică a copilului. Cu
toate acestea copilul “ascultă” mai ales de tată (43,3% -3-5 ani, 43,2 -6-7 ani).
5.6 Pe de altă parte, în paralel cu aceste aspecte, în peste 90% dintre cazuri părinţii au declarat că folosesc
recompense diferite pentru acţiunile pozitive ale copilului, verbale sau prin recompense fizice (mângâiat, pupat), iar
cadourile sunt «păstrate» pentru ocazii festive (aniversări, sărbători tradiţionale etc.).
5.7 Practicile utilizate pentru disciplinarea copilului evidenţiază însă o lipsă de cunoaştere a specificului de
dezvoltare a copilului mic cum ar fi: curiozitatea acestuia, dorinţa de explorare a mediului şi investigare a obiectelor din jur.
Trebuie, de asemenea, subliniat că dezvoltarea şi menţinerea comportamentelor pozitive ale copilului ţin de măsura în
care mama şi tatăl aplică consecvent aceleaşi metode de disciplinare

6. Educaţie, joc şi dezvoltarea copilului

Părinţii au afirmat interesul lor special pentru şcolarizarea copilului şi pentru importanţa pe care o acordă aceştia
studiilor copiilor lor.

6.1 Educaţia copilului


Aproximativ 88% dintre copiii preşcolari frecventează grădiniţa, 77% dintre copiii cu vârste între 6 şi 7 ani merg la
şcoală, iar 98% dintre părinţi consideră că este important pentru copilul lor ca acesta să urmeze şcoala. Totodată, peste
60% dintre părinţii intervievaţi consideră că este important ca proprii copii să parcurgă şi studiile universitare.

6.2 Jocul şi educaţia timpurie


Părinţii deţin informaţii despre importanţa jocului pentru dezvoltarea copilului mic în proporţie de 95% la grupul
părinţilor copiilor de 0 – 1 an.
Marea majoritate a părinţilor (peste 70%) consideră important jocul pentru dezvoltarea copilului şi, mai mult de
2/3 din părinţi (fie mama, tatăl sau ambii), îşi rezervă timp pentru a se juca cu copilul, îndeosebi în week-end, afară sau
în casă, în funcţie de sezon.
Ponderea părinţilor care cunoaşte importanţa jocului este mai mare în mediul urban.
Preferinţele părinţilor pentru diferite tipuri de jucării sunt destul de puternic influenţate de concepţia părinţilor
referitoare la diferenţele de gen. Astfel, jucăriile-păpuşi sunt în top pentru cazul în care au copii de sex feminin, iar
jucăriile-maşini pentru cazul în care copiii sunt de sex masculin.
Jocul este apreciat de părinţi ca important pentru dezvoltarea copilului, mai ales sub aspect ludic şi nu este
perceput ca o activitate de învăţare a copilului, ca singură modalitate pentru copil de a acumula cunoştinţe prin propria
experienţă nemijlocită cu mediul. Totul este joc până la 6 ani.
În ceea ce priveşte timpul liber, la segmentul de vârstă de peste 3 ani, indiferent de sexul copilului, se remarcă o
tendinţă dominantă a părinţilor de a-şi încuraja copiii să-şi petreacă timpul liber în compania altor copii (98,1% în cazul
fetelor şi 98,8% în cazul băieţilor de 3 – 7 ani).

7. Tradiţii

7.1 Respectarea tradiţiilor şi a practicilor tradiţionale de îngrijire şi creştere a copilului este puternic înrădăcinată
în concepţiile părinţilor. Tradiţiile sunt prezente în familiile copiilor mici, atât în mediu urban cât şi în rural, cu o pondere
mai crescută în acesta din urmă.
7.2 Se diferenţiază respectarea unor tradiţii precum: serbarea zilei de naştere sau alte sărbători tradiţionale, care
au o influenţă benefică asupra dezvoltării relaţiilor intrafamiliale şi marchează momente – reper în viaţa copilului, de

156
practicarea unor obiceiuri de îngrijire dăunătoare, îndeosebi la sugar şi la copilul mic (înfăşatul strâns al copilului până la
vârsta de cel puţin o lună, purtatul căciuliţei pentru protejarea copilului împotriva curentului, găurele în lobul urechii
pentru punerea cerceilor la fete etc.). Aşa cum era de aşteptat, aceste tradiţii sunt mult mai frecvent practicate în mediul
rural, unde spiritul tradiţionalist este mai puternic.
7.3 Studiul a relevat şi persistenţa a unei serii de obiceiuri locale, utilizate însă pe scară restrânsă, care
sugerează ignoranţa totală a părinţilor cu privire la unele aspecte ale dezvoltării copilului (de pildă întârzierea în vorbire)
sau se referă la teama părinţilor pentru viitorul copilului (să aibă noroc, să nu devină hoţ etc.).

8 Aspecte de gen şi discriminare de gen

8.1 Declarativ părinţii au atitudini egale faţă de fete şi faţă de băieţi, în ambele medii de rezidenţă a acestora. Mai
mult de 1 din 2 părinţi consideră că fetele şi băieţii nu au nevoi diferite. Aproape 85% dintre părinţi consideră că fetele şi
băieţii nu trebuie educaţi în mod diferit. Lipsa de cunoştinţe a părinţilor privind dimensiunea de gen îi împiedică pe
aceştia să ofere o educaţie bazată pe nevoile specifice ale copilului (în special cele legate de gen) afectând în acest fel
dezvoltarea optimă a potenţialului fetelor şi băieţilor lor.
Practicile arată, însă, că există diferenţe clare între tipurile de jucării cumpărate de părinţi fetelor şi băieţilor, ca şi
în atributele/calităţile specifice de gen care fac demarcări precise între genuri. Opiniile şi atitudinile stereotipale ale
părinţilor privind rolurile şi responsabilităţile fetelor/femeilor, băieţilor/bărbaţilor limitează oportunităţile de dezvoltare ale
copiilor. Dintre acestea am reaminti că mai mult de 50% dintre părinţi consideră că “fetele sunt mai sensibile şi mai
emotive decât băieţii”; În jur de 40% dintre părinţi consideră că “fetele trebuie educate mai ales pentru a deveni mame şi
soţii bune”. Mai mult de 50% dintre părinţi consideră că “responsabilitatea tatălui este în principal de a asigura resursele
necesare pentru creşterea copilului”. Peste 40% dintre părinţi consideră că “este important ca băiatul să fie încurajat să
devină mai independent şi mai puternic decât fata (1- 3 ani)”.
8.2 În practicile părinţilor se accentuează diferenţele de gen şi în participarea şi prezenţa cu precădere a
mamelor în jocul copiilor mici şi în activităţile cotidiene de îngrijire. Mamele acompaniază zilnic copiii de 0-3 ani la joc iar
taţii numai cu o frecvenţă săptămânală.
8.3 Participarea taţilor la creşterea şi educarea copilului. Există o preocupare foarte redusă a taţilor pentru
participarea directă la îngrijirea şi educarea copiilor, mai vizibilă la segmentul de vârstă al copiilor de până la 3 ani. Doar
0.2% dintre persoanele intervievate consideră că tatăl este persoana care are responsabilitatea zilnică a îngrijirii copilului
(0-1 ani). Alături de mamă, bunica este cea care se implică în mare măsură în îngrijirea copilului (1- 3 ani). Aproximativ 1
din 3 taţi se implică doar ocazional în hrănirea, schimbarea scutecelor, îmbăierea, îmbrăcarea, culcarea copilului (2-3 ori
pe săptămână). Mai mult de 1 din 3 taţi nu citesc poveşti, poezii sau cântece copilului (0-3 ani). Această stare de fapt
trebuie luată în considerare din perspectiva faptului că oportunităţile de dezvoltare ale copilului sunt direct legate de
frecvenţa şi calitatea interacţiunilor cu tatăl său. Studiile realizate în privinţa relaţiilor de gen au arătat că aşteptările
tatălui privind sexul copilului influenţează modul acestuia de implicare în creşterea şi educarea copilului. În cadrul
acestei cercetări a reieşit că atât taţii, cât şi mamele din România îşi doresc în mai mare măsură băieţi. Taţii îşi doresc în
proporţie de 42,5% să aibă un băiat, faţă de numai 16,2% care îşi doresc o fată. În cazul mamelor, 32,2% îşi doresc un
băiat iar 21,8% îşi doresc fată.

157
RECOMANDĂRI

Recomandări privind politicile publice şi cadrul legislativ integrat

o Mai buna corelare şi colaborare reciprocă între Ministerele şi departamentele implicate în


protecţia, sănătatea şi educaţia copilului, realizarea unei politici coerente susţinută de un cadru
legislativ adecvat.
o Crearea cât mai urgentă a structurilor administrative şi departamentelor necesare pentru ca
pachetul legislativ în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului să devină funcţional.
o Stabilirea unui sistem eficient de comunicare între factorii de decizie la nivel central şi autorităţile
locale privind instrucţiunile de aplicare a acestor măsuri legislative.
o Crearea unor structuri intersectoriale, atât la nivel local cât şi central, care să asigure o abordare
integrată a dezvoltării timpurii a copilului sub aspectul sănătăţii, nutriţiei, educaţiei, protecţiei şi
siguranţei mediului.
o Crearea unei strategii naţionale în domeniul educaţiei parentale care să răspundă tuturor
dezideratelor enunţate mai sus.

Din acest studiu sunt de reţinut câteva aspecte importante care trebuie luate în considerare în elaborarea sau
coordonarea unor strategii şi programe educaţionale sau de dezvoltare socială.

Condiţia dezavantajată a familiilor din mediul rural:


- Frecvenţa relativ mare a unor forme instabile de familie (familii monoparentale, uniuni consensuale, familii în
care unul sau ambii părinţi nu locuiesc permanent cu copilul etc.);
- Existenţa unui număr din ce în ce mai mare de copii care sunt expuşi unor riscuri de neglijare, abandon,
analfabetism etc., ca urmare a fenomenului de migraţie a părinţilor la muncă;
- Existenţa, cu o frecvenţă crescândă, a analfabetismului în rândul părinţilor.

Aceste constatări determină, cu prioritate, intervenţii concertate atât din partea autorităţilor centrale cât şi din
partea autorităţilor locale cu privire la informarea, educarea şi conştientizarea părinţilor faţă de nevoile de dezvoltare ale
copilului, faţă de rolul părinţilor, a familiei în educaţia şi protecţia drepturilor copilului.

Recomandări privind sectorul educaţie

Dezvoltarea iniţiativelor/programelor legate de educaţia părinţilor şi a viitorilor părinţi, capabile să îmbunătăţească


practicile şi atitudinile părinţilor faţă de copilul mic şi faţă de perioada copilăriei, înţelegând-o în reala ei valoare şi
importanţă, ca perioadă determinantă în structurarea individului, atât în ceea ce priveşte sănătatea fizică cât şi a formării
structurilor psihologice intelectuale şi emoţionale.
Creşterea nivelului de şcolarizare în special în mediul rural, prin acordarea de facilităţi copiilor pentru a putea
finaliza anii de şcoală obligatorii şi după caz liceul sau alte forme de învăţământ.

În domeniul educaţiei propunem două direcţii principale de intervenţie:

♦ acţiuni adresate profesioniştilor


o Sporirea gradului de informare şi formare a profesioniştilor care lucrează cu părinţi şi, care prin
activitatea lor, au posibilitatea de a influenţa pozitiv abilităţile, cunoştinţele şi practicile părinţilor în
creşterea şi educarea copiilor lor în familie;
o Înfiinţarea unor instituţii de învăţământ superior pentru formarea de educatori specializaţi pentru
copii mici, care devin şi persoane - resursă în formarea competenţelor parentale;
o Introducerea la nivel naţional în curriculumul elevilor din clasele medii şi superioare a unor noţiuni
legate de cunoştinţele minime necesare viitorilor părinţi, cu accent deosebit pe responsabilităţile
acestora faţă de viitorul copil;
o Formarea continuă a cadrelor didactice, a asistenţilor sociali şi a altor categorii de personal de
îngrijire care, prin activitatea lor, trebuie să colaboreze cu părinţii în domeniul educaţiei copilului.

158
♦ acţiuni adresate direct părinţilor
o Continuarea şi extinderea programelor de lecţii de educaţie parentală desfăşurate în grădiniţe şi
extinderea lor în şcolile primare şi gimnaziale;
o Elaborarea unor programe de pregătire a părinţilor pentru rolul lor de primi educatori ai copilului.
Aceste cursuri să fie prezentate părinţilor într-o modalitate convingătoare şi atractivă;
o Încurajarea părinţilor de a se informa în legătură cu problemele de educaţie şi sănătate a copilului;
o Facilitarea accesului părinţilor la educaţie prin programe care să cuprindă toate tehnicile cunoscute:
media, broşuri, campanii de sensibilizare şi informare centrate pe copil şi problematica respectivă;
o Înfiinţarea în cât mai multe şcoli, grădiniţe din mediul urban sau rural a unor Centre de Resurse şi
Informare pentru Părinţi, care să constituie locuri cunoscute şi recunoscute de către părinţi ca
sursă de informaţie şi de consiliere;
o Producerea de materiale informative pentru părinţi, despre competenţele copilului mic şi preşcolar
şi elemente de dezvoltare timpurie a copilului (broşuri, pliante, publicaţii, casete video/CD-rom cu
un conţinut interesant despre competenţele nou-născutului şi copilului mic care să incite părinţii la
activităţi de susţinere a copilului mic prin angajarea lui în activităţi de învăţare specifice pentru
această vârstă);
o Organizarea unor campanii de informare şi sensibilizare cu privire la importanţa aspectelor de
ordin psihic în dezvoltarea şi educaţia copilului;
o Susţinerea şi încurajarea modalităţilor de informare şi comunicare directă cu părinţii pe teme de
interes privind educaţia copiilor prin implicarea canalelor media (emisiuni speciale TV şi radio,
site-uri specifice etc.);
o Organizarea unor servicii de tipul: Telefonul părintelui sau Mamele informează mame;
o Conceperea unui modul specific, în cadrul programului naţional de educaţie a părinţilor, privind
educaţia şi îngrijirea copilului din mediul rural;
o Conceperea unui modul specific, în cadrul programului naţional de educaţie a părinţilor, privind
educaţia de gen;
o Iniţierea unor programe-pilot de stimulare a participării tatălui la educaţia copilului;

Recomandări privind sectorul sănătăţii

Ca şi în domeniul educaţiei, propunem ca intervenţiile să se adreseze atât specialiştilor cât şi părinţilor:


o Formarea competenţelor de comunicare ale personalului medical cu părinţii în general şi în mod
special cu părinţi aflaţi în situaţii de risc crescut: analfabetism, sărăcie, boli cornice/handicapuri
grave etc.;
o Antrenarea asistenţilor medicali şi sociali comunitari în informarea părinţilor şi în urmărirea
transpunerii informaţiilor/mesajelor în practici de îngrijire a copiilor;
o Pentru rezultate mai bune în alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaţă şi menţinerea alăptării
copiilor pe o durată cât mai mare, este necesară creşterea competenţelor medicilor în dezvoltarea
copilului mic, încă din perioada de formare din universităţi prin curriculum;
o Promovarea acestor practici în formarea continuă a tuturor categoriilor de profesionişti din
sectorul sanitar, care vin în contact cu mama şi pot influenţa acest lucru (moaşe, asistenţi
medicali, asistenţi medicali şi sociali comunitari, obstetricieni, neonatologi, pediatri);
o Comitetul pentru promovarea alăptării să monitorizeze presa scrisă şi audio-vizuală pentru
evitarea şi eliminarea mesajelor care relativizează importanţa alăptării şi promovează mitul
laptelui praf ca semn al grijii autorităţilor pentru copii;
o Consiliul naţional al audio-vizualului să introducă sancţiuni (la sesizarea acestui comitet) pentru
jurnaliştii care promovează mesaje contrare alăptării, prin amenzi şi citirea chiar de către
jurnalistul în cauză a «dreptului la replică» formulat de comitet. Această măsură ar creşte
responsabilitatea jurnaliştilor în difuzarea mesajelor ştiinţifice care nu intră în zona de bun simţ a
opiniabilului. De asemenea, ar creşte conştientizarea importanţei alăptării în rândul populaţiei;
o Susţinerea formării competenţelor parentale privind sănătatea copilului prin toate tehnicile
cunoscute: media, broşuri, campanii de sensibilizare şi informare centrate pe sănătatea copiilor,
ateliere de formare pentru părinţi etc.

159
Pentru creşterea impactului materialelor informative asupra grupurilor ţintă propunem:
o Elaborarea materialelor informative pentru părinţi, împreună cu specialişti în comunicare, pentru
ca impactul lor să fie maxim;
o Difuzarea către profesionişti a materialelor informative destinate educaţiei parentale să fie
precedată de întâlniri de lucru, ateliere sau alte forme prin care aceştia să poată fi motivaţi să le
afişeze, să le valorifice în practica medicală sau în relaţia cu părinţii, în vederea utilizării cât mai
eficiente a acestor materiale;
o Evaluarea impactului pe care informaţiile şi materialele de educaţie parentală le au asupra părinţilor;
o Abordarea şi includerea tuturor aspectelor de igienă (corporală, mediu ambient, alimentară) în
mesajele profesioniştilor din sănătate şi educaţie.

Recomandări privind autorităţile publice

o Informarea şi sensibilizarea autorităţilor locale cu privire la necesitatea educaţiei parentale, ca


element esenţial al dezvoltării comunitare, al evitării şi restrângerii fenomenelor de abandon
şcolar, marginalizare sau neintegrare socială;
o Implicarea autorităţilor locale (primari, membri ai consiliilor judeţene etc.) în acţiuni concrete de
educaţie parentală la nivel local;
o Factorii de răspundere locali (primari, consilii locale etc.) să participe la cursuri de formare cu
privire la importanţa educaţiei parentale şi a implicaţiilor marginalizării pentru comunitate;
o Stimularea unor acţiuni de participare a părinţilor la activităţi comunitare prin care se realizează o
coeziune a comunităţii;
o Iniţierea şi stimularea creării, îndeosebi în comunităţi rurale, a unor grupuri active de părinţi care
să promoveze exemple pozitive şi mentalităţi moderne în educarea copilului;
o Diversificarea serviciilor de educaţie, sănătate şi protecţie a copilului, care să vină în sprijinul
familiilor aflate în dificultate: instituţii cu program flexibil, centre post-şcoală, programe pentru
vacanţă;
o Organizarea de cursuri serale pentru părinţii din mediul rural sau din oraşele mici în vederea
sporirii abilităţilor parentale;
o Sensibilizarea permanentă a autorităţilor locale şi centrale, dar şi a părinţilor, cu informaţii despre
riscurile consumului de apă necontrolată, pentru mobilizarea resurselor individuale şi comunitare
în efortul introducerii sistemului de canalizare şi apă;
o Iniţierea unor centre de resurse/consultanţă în mediul rural pentru încurajarea iniţiativelor
antreprenoriale ale familiilor tinere (şi tinerilor în general), necesare schimbării modelului de viaţă
aferent agriculturii de subzistenţă;
o Înfiinţarea de servicii de calitate pentru educarea copiilor mici şi implicit de susţinere a părinţilor
(creşe/grădiniţe cu program flexibil adaptat nevoilor părinţilor) pentru a evita separarea de lungă
durată a părinţilor de copiii;
o Înfiinţarea în cât mai multe comunităţi de cluburi ale părinţilor în care să existe locuri de joacă şi
jucării pentru copii şi persoane abilitate să modeleze jocuri cu copiii şi părinţii. Aceste cluburi pot
avea şi spaţii de discuţie între părinţi;
o Organizarea unor întâlniri informale şi a unor ateliere de lucru sau dezbateri cu specialişti (medici,
psihologi, sociologi şi psihopedagogi) pentru a dezvolta competenţele şi abilităţile părinţilor din
mediul rural în domeniul creşterii şi educării copiilor.

Recomandări pentru partenerii media

o Participarea mass-media, în special a posturilor de televiziune, în promovarea unor emisiuni de


tipul dezbaterilor sau prezentării unor filme care redau aspecte despre dezvoltarea timpurie a
copilului şi competenţele copilului (de ex: Le bebe est une personne; Temperamentul copiilor mici
sau Dezvoltarea copilului de la naştere la şase ani) precum şi acţiuni de sensibilizare în
societatea românească pentru valorizarea copilului, a copilăriei mici şi a educaţiei timpurii;
o Programele respective să fie prezentate în forme şi limbaj adecvat tuturor părinţilor, chiar şi celor
cu un nivel socio-cultural scăzut, la ore de vârf şi să fie pregătite printr-o publicitate adecvată;
o Campanii de conştientizare privind beneficiile implicării tatălui în creşterea şi educarea copilului;

160
o Realizarea de talk-show pe teme legate de dezvoltarea timpurie a copilului, pentru a creşte
interesul publicului pentru problemele copilului şi ale copilăriei, depăşind cadrul festivist sau
catastrofic al unor evenimente.

Recomandări pentru partenerii din sectorul privat

o Informarea acestora asupra importanţei de a se implica prin diverse căi (finanţare, contribuţie în
natură, voluntariat etc.) în acţiuni de educaţie parentală;
o Elaborarea unor campanii de abordare a salariaţilor din sectorul privat ca părinţi, trezirea
interesului lor pentru acest domeniu; prezentarea riscurilor de a neglija propriul lor copil din cauza
timpului prelungit de lucru;
o Sprijinirea unor facilităţi acordate părinţilor pentru creşterea, nutriţia, educarea, protecţia şi
sănătatea copiilor mici (de exemplu: orar flexibil, asigurarea unui centru de dezvoltare timpurie
a copilului în incinta organizaţiei, facilităţi pentru alăptarea la sân sau pentru schimbarea
scutecelor etc.);
o Campanii de strângere de fonduri derulate la nivel naţional şi local pentru publicarea unor
materiale informative pentru părinţi;
o Implicarea editurilor şi a presei pentru publicarea de materiale informative pentru părinţi.

161
ANEXE

Instrumentele de colectare a datelor


Evaluarea cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor părinţilor
care au copii până în 3 ani

Cod operator_______________________ Data____/____/____/


Judeţul____________________________ Localitatea________________
Numărul de ordine al familiei selectate_____

Capitolul 1 INFORMAŢII DEMOGRAFICE

Q1. Cine este persoana intervievată:


1 = mamaQ3
2 = tatăl
3 = ambii părinţiQ4
4 = bunica/ bunic
5 = alta persoana(cine...............)

Q2. Mama copilului locuieşte împreună cu copilul?


1 = da
2 = lucrează115
în străinătate
3 = internat într-un sanatoriu/preventoriu
4 = arestată/ condamnată
5 = lucrează într-o altă localitate şi vine mai rar decât săptămânal
6 = a părăsit familia/altă căsătorie/alt concubinaj
7 = a decedat
8 = altele (care.....................)

Q3. Tatăl copilului locuieşte împreună cu copilul?


1 = da
2 = lucrează în străinătate
3 = internat într-un sanatoriu/preventoriu
4 = arestat/ condamnat
5 = lucrează într-o altă localitate şi vine mai rar decât săptămânal
6 = a părăsit familia
7 = a decedat
8 = altele (care.....................)

Q4. Mediul de reşedinţă: 1 = urban 2 = rural

Q5. Starea civila: 1 = căsătorită 2 = uniune consensuală 3 = divorţată/separată


4 = văduvă 5 = celibatara 9 = nu răspunde

Q6. Din câte persoane se compune familia dvs?

Va rog să-i numiţi pe toţi membrii familiei dvs. care locuiesc în această gospodărie.

Q7. Gradul de rudenie Q13A fost


Q8.Vârsta Q9.Educaţia Q10.Etnia Q11.Ocupatia Q12.Sexul
în raport cu copilul selectat

165
Codurile pentru Q 9 Codurile pentru Q 10 Codurile pentru Q 11

Educaţie Etnia Ocupaţia/profesia

1 = fără şcoală 1 = Română 1 = salariată


2 = şcoală primară 2 = Maghiară 2 = patroană
3 = şcoală generală neterminată 3 = Rromă 3 = lucrător pe cont propriu
4 = şcoală generală 4 = Germană 4 = lucrător ocazional
5 = şcoală profesională 5 = altele 5 = şomeră
6 = liceu 9 = nu răspunde 6 = casnică
7 = şcoală postliceală 7 = elevă/studentă
8 = studii universitare 8 = fără ocupaţie
9 = nu răspunde 10 = altele
9 = pensionar/ă 99 = nu răspunde

Q14. Cine este persoana care are responsabilitatea zilnică a îngrijirii................................ (numele copilului)?
1 = mama 7 = o altă rudă 99 = nu răspunde
2 = tatăl 8 = naşa
3 = bunica 9 = bona
4 = bunicul 10 = vecina
5 = sora 11 = o altă persoană
6 = un frate 12 = nimeni

Q15. Cine altcineva,din familie, mai are grijă zilnic de copil ?


1 = mama….... da/nu 7 = o alta ruda……....da/nu 99 = nu răspunde
2 = tatăl ……...da/nu 8 = naşa……………..da/nu
3 = bunica……da/nu 9 = bona………….....da/nu
4 = bunicul.......da/nu 10 = vecina……..........da/nu
5 = sora……….da/nu 11 = o altă persoană…da/nu
6 = un frate…...da/nu 12 = nimeni

Atenţie!

Dacă tatăl a fost menţionat la Q 15 mergi la Q 16, dacă nu a fost menţionat mergi la Q18.

Q 16.Mentionati în ce constă participarea tatălui la îngrijirea copilului


_________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________

Q16Cat de des se implica tatăl copilului în următoarele activităţi:


O data pe O data O data
De 2-3 ori pe
ACTIVITATEA/FRECVENTA Zilnic săptămână pe luna pe an Niciodată
săptămână
(în medie) (în medie) (în medie)
Q17 Hrănire 1 2 3 4 5 9
Q18 Schimbare scutece 1 2 3 4 5 9
Q19 Îmbaiere 1 2 3 4 5 9
Q20 Îmbrăcare 1 2 3 4 5 9
Q21 Culcare a copilului 1 2 3 4 5 9
Q22 Spălat pe dinţi 1 2 3 4 5 9
Q23 Intervine când plânge
1 2 3 4 5 9
copilul(alinare)
Q24Vizite la medic 1 2 3 4 5 9
Q25Ducerea copilului la creşă 1 2 3 4 5 9
Q26Jocuri în spaţiul casei 1 2 3 4 5 9
Q27 Jocuri în aer liber 1 2 3 4 5 9
Q28 Povestiri, cântece, poezii spuse
1 2 3 4 5 9
copilului
166
Q29 Achiziţionare de obiecte
1 2 3 4 5 9
vestimentare şi jucări pentru copil
Q30 Sprijinirea copilului în învăţarea
1 2 3 4 5 9
unor deprinderi: mers, vorbit

Q31. În ce limbă vorbiţi de obicei în familie?


1 = română 7 = engleză
2 = maghiară 8 = franceză
3 = germană 9 = spaniolă
4 = romani 10 = alta-care
5 = turcă 99 = nu răspunde
6 = rusă

Q 32. Ce alte limbi se vorbesc în familie (menţionaţi în ordinea frecvenţei)?


1. ________________ 88 = nu se vorbesc alte limbi
2. ________________ 99 = nu răspunde
3. ________________

Q 33. Dvs. în ce limba vorbiţi cu copilul?


1 = romană 7 = engleză
2 = maghiară 8 = franceză
3 = germană 9 = spaniolă
4 = romani 10 = alta-care
5 = turcă 99 = nu răspunde
6 = rusă

Q 34. Ce alte limbi ştie copilul?

Q 34.1.Vorbeşte Q34.2.Intelege
______________ _____________
______________ _____________
______________ _____________
88 = nici o altă limbă 88 = nici o altă limbă
99 = nu răspunde 99 = nu răspunde

Q35. Care este venitul lunar al familiei dvs.?


(incluzând toate sursele: salarii, pensii, alocaţii, indemnizaţii, art. 416, activităţi agricole etc.)
_______________________________________________________lei
9 = nu răspunde

Q 36. Dacă aţi avea mai mulţi bani, ce aţi face pentru.........................................................................?
(numele copilului)
__________________________________________________________________________________________________

Q 37...........................................................................este fetiţă/băiat are şi va avea şi alte nevoi decât un/o băiat/fetiţă?


(Nume copil)
__________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________

Q 38. Aţi beneficiat de concediu pentru îngrijirea acestui copil ?


1 = da
2 = nuQ41
9 = nu răspundeQ41

Q 39. Câte luni aţi stat în concediu ?


------
88 = este în concediu şi în prezentQ46
Dacă a stat în concediu mai puţin de 24 de luni continuă cu Q 27

167
Q 40. De ce aţi întrerupt concediul pentru îngrijirea copilului?
__________________________________________________________________________________________________

Q 41. Acum lucraţi?


1 = da
2 = nuQ46
9 = nu răspundeQ46

Q 42. Câte ore lucraţi pe zi?


1 = 7/8 ore
2 = mai mult de 7-8 ore
3 = mai puţin de 7-8 ore
4 = altele
9 = nu răspunde

Q 43. Lucraţi (în cadrul programului obişnuit) şi sâmbăta?


1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

Q 44. Lucraţi (în cadrul programului obişnuit) şi duminica?


1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

Q 45. La ce oră ajungeţi acasă?


1=
88 = depinde de ture
99 = nu răspunde

Q 46. Celălalt părinte lucrează?


1 = da
2 = nuQ38
9 = nu răspundeQ38

Q 47. Câte ore lucrează tatăl copilului?


1 = 7/8 ore
2 = mai mult de 7-8 ore
3 = mai puţin de 7-8 ore
4 = altele
9 = nu răspunde

Q 48. La ce oră ajunge acasă în mod obişnuit?


88 = depinde de ture
99 = nu răspunde

Q 49. Lucrează (în cadrul programului obişnuit) şi sâmbăta?


1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

Q 50. Lucrează (în cadrul programului obişnuit) duminica?


1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

168
Capitolul 2. NUTRIŢIA COPILULUI

Q 51. Consideraţi că alăptarea este un lucru esenţial pentru un copil?


1 = da 3 = nu ştiu
2 = nu 9 = nu răspunde

Q 52. Câte luni este necesară alimentaţia exclusiv la sân a copilului?


luni

88 = nu ştie
99 = nu răspunde

Q 53. Copilul dvs. a fost alăptat?


1 = da
2 = nuQ58
3 = nu ştiuQ58
9 = nu răspundeQ58

Q 54. Până la ce vârsta a fost alăptat?


luni

77 = este alăptat şi în prezent


88 = nu ştie/nu-şi aminteşte
99 = nu răspunde

Q 55. Până la ce vârsta i-aţi dat exclusiv sân copilului dvs.?


luni

77 = este alimentat şi în prezent exclusiv la sân


88 = nu ştie
99 = nu răspunde

Q 56. Cum îi dădea(ti)/da(ti) sân copilului?


1 = la cerere
2 = după orar
3 = nu ştie
9 = nu-şi aminteşte/nu răspunde

Q 57. De la ce vârsta i-aţi introdus copilului (şi) alt lapte decât laptele de mama?

săptămâni
77 = de la naştere
88 = şi în prezent la sân→Q61
99 = Nu răspunde

Q 58. Ce lapte aţi folosit?


1 = lapte praf pentru sugari (formula)
2 = lapte praf integral
3 = lapte de vacă
4 = alta
88 = nu ştie
99 = nu răspunde

Q 59.De la ce vârsta aţi început să-i daţi altceva decât lapte?


săptămâni

77 = în prezent îi da numai lapteQ62


88 = nu ştie
99 = nu răspunde

169
Q 60. De la ce vârsta i-aţi dat?
1. legume /fructe_______
2. cereale_____________
3. produse lactate_______
4. carne/pui/peste_______
5. produse de cofetărie/patiserie_____
6. produse din pâine________
7. verdeţuri__________
88 = nu ştie
99 = nu răspunde

Q 61. Cât de des îl hrăniţi pe copil în cursul unei zile?__________


77 = când cere(a) copilul
88 = nu ştie
99 = nu răspunde

Capitolul 3. SĂNĂTATEA COPILULUI

Q 62. Copilul dumneavoastră este(citiţi răspunsurile):


1 = sănătos
2 = destul de sănătos
3 = nu este sănătos
4 = nu ştiu
9 = nu răspunde

Q 63. Copilul dumneavoastră suferă de vreo boală sau are vreun handicap?
1 = Da
2 = NuQ65
3 = Nu ştieQ65
9 = nu răspundeQ65

Q 64. Specificaţi ___________________________________________________________________________________

Q 65. În ce situaţie apelaţi la doctor?


Răspunsuri multiple. Aşteptaţi răspunsurile mamei.
1 = febră
2 = tuse
3 = diaree
4 = spasme
5 = nervozitate
6 = traumatisme
7 = accidente
8 = nu ştie
9 = nu răspunde

Q 66. Folosiţi şi tratamente fără să întrebaţi un doctor (empirice) atunci când copilul se îmbolnăveşte?
1 = da
2 = uneori
3 = nuQ68
4 = nu a fost nevoieQ68
4 = nu ştieQ68
9 = nu răspundeQ68

Q 67. Specificaţi care sunt acestea __________________________________

Q 68. Copilul dumneavoastră a fost vaccinat?


1 = Da
2 = Nu
3 = nu ştie
9 = nu răspunde

170
Q 69. Cunoaşteţi scopul vaccinărilor?
1 = da (specificaţi)..................................
2 = nu
3 = nu ştie
9 = nu răspunde

Q 70. Din ce surse obţineţi informaţii referitoare la sănătatea copilului dumneavoastră?


Răspunsuri multiple. Aşteptaţi răspunsurile mamei.
1 = Medic/asistentă
2 = Mass-media
3 = Educatori
4 = Rude
5 = Bunici
6 = Vecini/cunoştinţe
7 = altele (specificaţi.).......
9 = Nu ştie/nu răspunde

Q 71. De câte ori s-a îmbolnăvit copilul dumneavoastră în ultimele 12 luni?


1 = o dată pe lună
2 = o dată la două luni
3 = o dată la şase luni
4 = o dată în tot anul
5 = nu-şi aminteşte
6 = niciodată
99 = nu răspunde

Q 72. Îi formaţi copilului dumneavoastră deprinderi de igienă?


1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

Q 73. Ce deprinderi foloseşte în mod regulat:


Răspunsuri multiple. Aşteptaţi răspunsurile mamei.
1 = se spală pe faţă şi mâini …………
2 = se spală pe dinţi…………………
3 = face baie…………………………
4 = se spală pe mâini înainte de masă...
5 = se spală pe mâini după ce foloseşte WC-ul
6 = altele (specificaţi care)____________
7 = nu este cazul
9 = nu răspunde

Q 74. Are vreo importanţă cum spălaţi părţile intime ale copilului?
A. Fetiţe:
1 = da, înspre spate
2 = înspre fata
3 = nu are importanţă
4 = nu ştie
9 = nu răspunde
B. Băieţi:
1 = da /decalotări în apa calda la baie
2 = nu
3 = nu ştie
9 = nu răspunde

Q 75. Cât de des schimbaţi lenjeria de corp a copilului dumneavoastră?


1 = în fiecare zi
2 = o data pe săptămână
3 = de 2-3 ori pe săptămână
4 = de câte ori este necesar
5 = nu ştie

171
9 = nu răspunde

Q 76. Ce fel de apa îi daţi copilului dvs.?


1 = din sistemul de alimentare public
2 = din fântână
3 = din apa curgătoare
4 = din apa stătătoare
6 = îmbuteliată
7 = nu ştie
9 = nu răspunde

Q 77. Fierbeţi apa pe care o daţi direct copilului?


1 = da
2 = nu
3 = nu ştie
9 = nu răspunde

Q 78. Folosiţi pentru copil la gătit aceeaşi apă cu cea pe care o bea?
1 = da
2 = nu
3 = nu ştie
9 = nu răspunde

Q 79. În ce fel spălaţi/curăţaţi legumele şi fructele?


1 = sub jet de apă curgătoare
2 = lighean cu apă caldă
3 = în lighean cu apă rece
4 = le opăresc
5 = le şterg cu un şerveţel/cârpă
6 = nu obişnuiesc să le spăl
7 = altfel
7 = nu ştie
9 = nu răspunde

Capitolul 4. STAREA PSIHICĂ ŞI FIZICĂ A COPILULUI

Q 80. Consideraţi că din punct de vedere fizic copilul dvs. este bine dezvoltat?
1 = daQ82
2 = nu
3 = nu ştiu
9 = nu răspundeQ82

Q 81. Specificaţi de ce:


1 = înălţime mică
2 = greutate mică
3 = altele __________________________________________

Q 82. Consideraţi că din punct de vedere psihic copilul dvs. este bine dezvoltat?
1 = da
2 = nu
3 = nu ştiu

Q 83. Cum v-aţi dat seama_______________________________________________________________

172
Capitolul 5. ELEMENTE DE ECOLOGIE SOCIALĂ A FAMILIEI

Q 84. Cât de des apar certuri/dispute în familia dvs.?


1 = în fiecare zi
2 = de câteva ori pe săptămână
3 = o dată pe luna
4 = aproape niciodată
5 = altele (specificaţi) __________________________
9 = nu răspunde

Q 85.Care sunt cele mai obişnuite motive pentru certurile care apar în familia dvs.?
(Citiţi variantele de mai jos. Răspunsuri multiple.)
1 = bani ………………….da /nu
2 = părinţi/rude…………...da/nu
3 = din cauza copilului …..da/nu
4 = consum alcool …….…da /nu
5 = gelozie………………..da/nu
6 = neglijarea familiei.. ….da/nu
7 = altele (specificaţi)_________________________
9 = nu răspunde

Q 86. Vă certaţi în prezenţa copilului?


1 = adeseori
2 = rareori
3 = niciodată
9 = nu răspunde

Q 87. Se întâmplă să-l pedepsiţi pe copil?


1 = da
2 = nuQ90
3 = câteodată
9 = nu răspunde

Q 88. Cum îl pedepsiţi pe copil?


1 = verbal………...................da/nu
(sarcasme, insulte)
2 = fizic…………..................da/nu
3 = îi interzic să facă ceva…..da/nu
9 = nu răspunde

Q 89. Cine îl pedepseşte în general copil?


1 = mama
2 = tatăl
3 = alţi membri ai familiei (specificaţi) _____________________________
4 = bona
9 = nu răspunde

Q 90. Copilul ascultă mai ales de:


(Încercuiţi un singur răspuns)
1 = mama
2 = tata
3 = alt membru al familiei (specificaţi)___________________________
4 = alte persoane (specificaţi) __________________________________

Q 91. Cum lăudaţi acţiunile pozitive ale copilului ?


Nu răspunde/
mai des mai puţin des niciodată
nu ştie
1 = verbal 1 2 3 9
2 = fizic 1 2 3 9
3 = prin cadou 1 2 3 9
173
Q 92. Alegeţi/aveţi intenţia să alegeţi prietenii copilului dvs.?
1 = da
2 = nuQ94
9 = nu răspundeQ94

Q 93. După ce criterii:


(răspunsuri multiple)
1 = vecinătate
2 = familie cunoscută
3 = altele /specificaţi_____________
9 = nu răspunde

Capitolul 6 JOCUL COPILULUI/EDUCAŢIA TIMPURIE

Q 94. Ce credeţi, cât de important este jocul pentru dezvoltarea copilului?


1 = foarte important
2 = important
3 = neimportant
4 = nu ştiu
9 = nu răspunde

Q 95. Cum se joacă copilul dvs.?


(răspunsuri multiple)
1 = desenează/colorează…………………..da/nu
2 = se uita la cărţi…………………………..da/nu
3 = cu jucării……………………………....…da/nu
4 = cu obiecte din casă…………………….da/nu
5 = jocuri în aer liber (aleargă, sare etc.)...da/nu
6 = puzzle, jocuri de construcţie……….….da/nu
7 = jocuri imaginare……………………...…da/nu
8 = jocuri/sporturi în cadru organizat……..da/nu
9 = jocuri la masă………………………......da/nu
10 = Altele (specificaţi) ____________________________________
99 = nu răspunde

Q 96. Câte ore pe zi petrece copilul dvs. în faţa televizorului?

66 = nu au televizorQ99
77 = nu se uită la televizorQ99
99 = nu răspundeQ99

Q 97. Ce programe urmăreşte mai frecvent?


___________________________________________________________________________________

Q 98. Cine îi selecţionează programele?


(se aşteaptă răspunsurile)
1 = mama
2 = tata
3 = bunicii
4 = bona
5 = altcineva
6 = nimeni
9 = nu răspunde

Q 99. Cine din casă se joaca cu copilul?


(se aşteaptă răspunsurile)
1 = Mama
2 = Tatăl
3 = Fraţii
4 = Alţi adulţi (specificaţi) __________________________________
9 = nu răspunde
174
Q 100. Dvs. când v-aţi jucat ultima dată cu copilul dvs.?
1 = astăzi
2 = ieri
3 = acum câteva zile
4 = în weekend
5 = săptămână trecută
6 = nu-mi amintesc
9 = nu răspunde

Q 101. Care din următoarele activităţi le-aţi încuraja să le desfăşuraţi, în timpul liber, pentru fete, pentru băieţi?

Activităţi de timp liber Fată Băiat


Nu ştie /nu
da nu Nu ştie /nu răspunde da nu
răspunde
De mişcare (alergat, căţărat etc.) 9 9
Artistice (ex.: dans, desen) 9 9
De petrecere a timpului liber în compania altor copii 9 9
Jocuri desfăşurate de copil singur în casă 9 9

Q 102. Tatăl, când s-a jucat ultima data cu copilul?


1 = astăzi
2 = ieri
3 = acum câteva zile
4 = în weekend
5 = săptămână trecuta
6 = nu-mi amintesc
7 = nu e cazulQ104
9 = nu răspunde

Q 103.Cum s-au jucat?


1 = cu jucării
2 = joc în aer liber
3 = jocuri de masa (jocuri cu zar tip Piticot etc.)
9 = nu răspunde

Q 104. Ce fel de jucării cumpăraţi pentru........(nume copil)?


_______________________________________________________________________________________________

Q 105. Care din următoarele jucării şi obiecte aţi prefera să le cumpăraţi unei fete sau unui băiat?

Jucării Fete Băieţi

Nu ştie/nu Nu ştie/nu
da nu da nu
răspunde răspunde
1. Păpuşi
2. Maşini
3. Jocuri tip puzzle
4. Jocuri de construit (cuburi, truse de construit etc.)
5. Jocuri războinice (puşti, tancuri, avioane,
soldaţi, roboti etc.)
6. Jucării pentru casa păpuşii care reprezintă
obiecte bucătărie, crăticioare, aragaz, cărucior de
păpuşă, pătuţ, dulăpior etc.
7. Truse de machiaj
8. Mingi sau alte jucării sportive
9. Cărţi de colorat
10. Cărţi de citit
11. Casete sau CD-uri cu muzică, poveşti
175
Q 106. De ce?
__________________________________________________________________________________________________

Capitolul 7 TRADIŢII NAŢIONALE ÎN CREŞTEREA COPILULUI

Q 107. De obicei urmaţi tradiţiile şi obiceiurile în creşterea copilului?


1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

Q 108. Care din următoarele obiceiuri le-aţi respectat:


1 = Să nu arăţi copilul nimănui în primele 40 de zile.....................da/nu
2 = Protejarea de deochi cu ajutorul unor simboluri specifice...... da/nu
3 = Luarea moţului la 1 an.............................................................da/nu
4 = Ruperea turtei..........................................................................da/nu
5 = Găuri pentru cercei..................................................................da/nu
6 = Sărbătorile naţionale/tradiţionale.............................................da/nu
7 = Serbarea zilei de naştere a copilului.......................................da/nu
8 = Altele ________________________________

Q 109. Va/v-aţi înfăşat copilul


1 = da
2 = nu →Q113
3 = nu ştiu
9 = nu răspunde

Q 110. Câte săptămâni l-aţi ţinut înfăşat?

88 = nu ştiu
99 = nu răspunde

Q 111. Cum îl înfăşaţi


1 = întreg corpul
2 = numai picioarele
3 = nu ştiu
9 = nu răspunde

Q 112. Când îl înfăşaţi


1 = numai noaptea
2 = numai ziua
3 = şi ziua şi noaptea
4 = nu ştiu
9 = nu răspunde

Q 113. Ce părere aveţi despre obiceiul de a ţine înfăşat copilul în primele luni de viaţă?
_______________________________________________________________________________________________

Q114. În timpul sarcinii va doreaţi să aveţi:


1 = băiat
2 = fată
3 = indiferent
9 = nu răspunde

Q115. Tatăl copilului ce îşi dorea


1 = băiat
2 = fată
3 = indiferent
9 = nu răspunde

176
CHESTIONARUL PENTRU OBSERVATOR
Spaţiul fizic al locuinţei

Q1. Care este suprafaţa totală a locuinţei dvs. (mp) __________

Q2. Ce podea are apartamentul (casa)


1 = parchet
2 = linoleum
3 = scândură
4 = gresie
5 = mozaic
6 = pământ
7 = altele

Q3. Lista camerelor din casă:


Există:
1 = camera de zi………………..da/nu
2 = bucătărie…………………...da/nu
3 = baie………………………..da/nu
4 = dormitor…………………….da/nu
5 = toaleta în curte…………… da/nu
6 = camera copilului……………da/nu
7 Altele (specificaţi)________________________

Q4. Aveţi:
1 = aragaz
2 = frigider
3 = maşină de spălat
4 = televizor
5 = radio
6 = telefon
7 = autoturism
8 = locuinţa este proprietate personală
9 = locuinţă secundară

Q5. Unde doarme copilul?


1 = sigur în cameră
2 = singur în pat în aceeaşi camera cu părinţii
3 = în pat cu mama
3 = în pat cu tatăl
4 = în pat împreună cu părinţii
9 = nu răspunde

Q6. Exista animale de companie?


1 = da
2 = nu-Q7

Q5. Specificaţi ____________________________________________________________________________

Q6. Copilul se joacă cu animale de companie?


1 = Da
2 = Nu

Q7. Există încălzire centrală?


1 = Da
2 = NuQ9

Q8. Ce tip de încălzire se foloseşte:__________________________________________________________

177
Q9. Există sistem de canalizare?
1 = da
2 = nu-Q11

Q10. Specificaţi ce sistem de canalizare se foloseşte ___________________

Q 11. Există apă curentă în locuinţă?


1 = da-Q13
2 = nu

Q12. Ce surse de apă sunt folosite __________________________

Q13. Există afară un spaţiu de joacă accesibil copilului?


1 = Da
2 = NuQ16
Ce caracteristici are:
Q14.Curată Q15.Sigura Q16.Nu există
1. verandă deschisă……………...da/nu……………………..da/nu 8
2. veranda închisă………………...da/nu……………………..da/nu 8
3. balcon/terasă……………….…. da/nu……………………..da/nu 8
4. gradină………………………......da/nu…………………......da/nu 8
5. curte în spatele casei……….….da/nu…………………......da/nu 8
6. curte centrală………………….. da/nu……………………...da/nu 8
7. strada ………………………...…da/nu……………………...da/nu 8
8. teren viran…………………........da/nu……………………...da/nu 8
9. parc apropiat…………………....da/nu……………………...da/nu 8
10. Altele…………………

Q17. Există obiecte periculoase care sunt accesibile copilului?


1 = da
2 = nuQ19

Q18. Marcaţi toate obiectele, după caz:


1 = Obiecte ascuţite (foarfeci, cuţite etc.)
2 = Obiecte/substanţe otrăvitoare (medicamente, articole de curăţenie etc.)
3 = Ferestre înalte, neprotejate
4 = Foc deschis
5 = Suprafeţe fierbinţi
6 = Surse de curent electric neprotejate corespunzător
7 = Altele (specificaţi) ___________________________________

Q19. Care dintre următoarele obiecte există în locuinţă:


(se citesc variantele)
1. Cărţi……………………………… da/nu
2. Cărţi pentru copii ………………… da/nu
3. Ziare/reviste……………………… da/nu
4. Calendar………………………… da/nu
5. Tablouri/poze pe perete…………. da/nu
6. Hârtie de desenat, creioane……. da/nu
7. Jucării……………………………. da/nu
8. Jucării lucrate manual…………… da/nu
9. Radio…………………………….. da/nu
10. Televizor………………………… da/nu
11. Instrumente muzicale…………… da/nu
12. Jocuri de masă………………….. da/nu

Q20. Există un loc special unde copilul îşi depozitează jucăriile/lucrurile?


1 = da
2 = nu

178
Q 21. Cât de dezordonată este casa?
1 = Mult
2 = Puţin
3 = Deloc dezordonată

Q22. Cât de luminoasă este casa?


1 = luminoasă
2 = mai puţin luminoasă
3 = întunecoasă

Q23. Care este calitatea aerului în interiorul casei?


1 = foarte bună (aer proaspăt)
2 = potrivit de bună
3 = lipsa de aer

INFORMAŢII SPECIFICE VÂRSTEI 0-1 AN

Q1.V-ati schimbat obiceiurile şi practicile în timpul cât aţi fost însărcinată?


1 = da
2 = nuQ3
9 = nu răspundeQ3

Q2.Ce anume aţi schimbat:


1. ________________________
2. ________________________
3. ________________________
4. ________________________

Q3 V-aţi schimbat dieta pe timpul sarcinii?


1 = da
2 = nuQ5
9 = nu răspundeQ5

Q4 Cum anume? ____________________________________________

Q5 V-aţi schimbat în timpul sarcinii activităţile privind rutina zilnică?


1 = da
2 = nuQ7
9 = nu răspundeQ7

Q6 Ce anume? ______________________________________________

Q7 Cine v-a transmis informaţii cu privire la sarcină?


1. un membru al familiei..........................da/nu
2. un prieten.............................................da/nu
3. medicul de familie................................da/nu
4. alt medic...............................................da/nu
5. asistenta medicală.................................da/nu
6. asistentul medical comunitar................da/nu
7. mediatorul sanitar................................da/nu
8. alţii (specificaţi)_________
9. nu răspunde

Q8. Cum vă comportaţi în timpul alăptării?


1. mângâiaţi copilul..............da/nu
2. vorbiţi copilului.................da/nu
3. cântaţi copilului................da/nu
4. priviţi copilul în ochi..........da/nu
5. privind la televizor............da/nu
9. nu răspunde

179
Q9. Ce faceţi în momentul în care copilul plânge fără nici un motiv aparent?
1. îl iau imediat în braţe
2. încerc să-l calmez
3. îl ignor
4. îi vorbesc/cântaţi/vă jucaţi
5. încerc să găsesc motivul
6. altele ______________________________________________
9. nu răspunde

Q10. Ce faceţi dacă aceste lucruri nu dau nici un rezultat? __________________

Q11. Cum vă daţi seama dacă se dezvoltă bine copilul?_____________________


1. copilul e vioi...............................da/nu
2. nu este bolnav...........................da/nu
3. are o greutate bună................... da/nu
4. este vesel...................................da/nu
5. altele _______________________
9. nu răspunde

Acum am să va citesc câteva propoziţii la care va trebui să răspundeţi


“De acord”, “Nu sunt de acord”, “Nu sunt sigură”, “Nu înţeleg”:
(se încercuiesc răspunsurile acceptate)

Q 12. Alăptarea trebuie să înceapă imediat după naştere.


1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3.Nu sunt sigură ______ 4.Nu înţeleg __

Q 13. Dacă mama crede că nu are destul lapte, ar trebui să alăpteze mai puţin.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _______ 4. Nu înţeleg _____

Q 14. Dacă mişcările copilului sunt dezordonate şi necoordonate, mama ar trebui să fie îngrijorată.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord _____ 3. Nu sunt sigură _____ 4. Nu înţeleg ______

Q15 Majoritatea copiilor se ridică în picioare şi merg înainte de a împlini un an, dacă nu se întâmplă aşa, mama lor ar
trebui să fie îngrijorată.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _____ 4. Nu înţeleg _____

Q16 Copilul se dezvoltă mai rapid în primul an de viaţa decât în orice alt moment ulterior. Acest proces este sprijinit
de o atitudine apropiată şi caldă a celor din jurul său.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură ______ 4. Nu înţeleg ___

Q17 Consideraţi că părintele trebuie să se raporteze în mod diferit la copilul sau, în special privind:
(încercuiţi afirmaţiile cu care părintele este de acord).
1. Aleg în funcţie de sexul copilului meu culoarea hăinuţelor (roz pentru fete, albastru pentru băieţi).
2. Consider că este important ca fata să fie mângâiată, dezmierdată mai mult decât băiatul.
3. Consider că este important ca băiatul să fie încurajat să devină mai independent şi mai puternic decât fata.
4. Mama este în principal responsabilă de îngrijirea şi educarea copilului.
5. Responsabilitatea tatălui este în principal de a asigura resursele necesare pentru creşterea copilului.
6. Băieţii sunt mult mai obraznici/neascultători decât fetele! Trebuie ţinuţi mai din scurt.
7. Fetele sunt mai sensibile şi mai emotive decât băieţii.

Q 18. Sarcina cu acest copil a fost planificată?


1 = da
2 = nu
9 = nu răspunde

180
INFORMAŢII SPECIFICE VÂRSTEI 1 - 3 ANI

Q1. Îl lăsaţi pe copilul dvs. să atingă/să se joace cu obiecte din gospodărie care prezintă siguranţă?
1 = da
2 = nuQ5
9 = nu răspundeQ5

Q2.Care sunt aceste obiecte(exemple)?__________________________________

Q3. S-a jucat copilul dvs. cu asemenea obiecte ieri?


1 = da
2 = nuQ5
9 = nu răspundeQ5

Q4. Cu ce obiecte s-a jucat ? ______________________________________________

Q5. Cum îl trataţi pe copilul dvs. atunci când e obraznic?


1 = nu îl pedepsesc
2 = ţip la el
3 = îl ameninţ ca îl spun celuilalt părinte
4 = îl izolez
5 = discut cu el/ îi explic ce a greşit
6 = îl pălmuiesc
7 = îl urechez
8 = îl trag de ciuf
9 = altele (specificaţi) ________________________________________________
99 = nu răspunde

Q6. Stabiliţi reguli pentru copil?


1 = da
2 = nuQ8
9 = nu răspundeQ8

Q7. Daţi un exemplu _______________________________________________

Q8. Consideraţi că ar trebui să existe reguli specifice pentru băieţi şi specifice pentru fete la această vârstă (1-3 ani)?
1 = da
2 = nuQ10
9 = nu răspundeQ10

Q9. De ce anume __________________________________________________

Q10. Când a început copilul să:


1. se îmbrace singur_________________
2. să facă diferenţa între culori_________
3. să fie interesat de poze, cărţi etc.______________

Acum am să va citesc câteva propoziţii la care va trebui să răspundeţi


“De acord”, “Nu sunt de acord”, “Nu sunt sigur”, “Nu înţeleg”:
(se încercuiesc răspunsurile acceptate)

Q11. Dezvoltarea creierului copilului este completă la vârsta de 2 ani.


1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _______ 4. Nu înţeleg ____

Q12. Primele cuvinte sunt rostite de copil de obicei în primele 12 – 18 luni şi acestea reprezintă numele unor lucruri
care sunt importante şi pline de înţeles pentru copil.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _______ 4. Nu înţeleg____

181
Q13. Rezolvarea de probleme este o sarcină solicitantă şi îl poate frustra, iar copilul tinde să-şi piardă rapid
interesul, dacă nu este ajutat.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _______ 4. Nu înţeleg ___

Q14. Activităţile de sortarea şi grupare a obiectelor după culoare, formă şi dimensiuni sunt fundamentale pentru
procesele de gândire şi învăţare de mai târziu a copilului.
1. De acord ______ 2. Nu sunt de acord ______ 3. Nu sunt sigură _______ 4. Nu înţeleg____

Q15. Consideraţi că părintele trebuie să se raporteze în mod diferit la copilul sau, în special privind:
(încercuiţi afirmaţiile cu care părintele este de acord).
1. Aleg în funcţie de sexul copilului meu culoarea hăinuţelor (roz pentru fete, albastru pentru băieţi).
2. Consider că este important ca fata să fie mângâiată, dezmierdată mai mult decât băiatul.
3. Consider că este important ca băiatul să fie încurajat să devină mai independent şi mai puternic decât fata.
4. Mama este în principal responsabilă de îngrijirea şi educarea copilului.
5. Responsabilitatea tatălui este în principal de a asigura resursele necesare pentru creşterea copilului.
6. Băieţii sunt mult mai obraznici/neascultători decât fetele! Trebuie ţinuţi mai din scurt.
7. Fetele sunt mai sensibile şi mai emotive decât băieţii.

182
Evaluarea cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor părinţilor
care au copii în vârsta de 3-7 ani.

Cod operator_______________________ Data____/____/____/


Judeţul____________________________ Localitatea________________
Numărul de ordine al familiei selectate_____

Capitolul 1 INFORMAŢII DEMOGRAFICE

Q1 Cine este persoana intervievată: 1 = mama


1 = MamaQ3 2 = tatăl
2 = Tatăl 3 = bunica
3 = Ambii părinţi -> Q4 4 = bunicul
5 = sora
4 = Bunica/ bunicul
6 = un frate
5 = Alta persoana(cine?)__________________ 7 = o altă rudă/altă persoană (verişori, mătuşi, unchi etc.)
8 = naşa
Q2 Mama copilului locuieşte împreună cu copilul?
1 = Da
2 = Lucrează în străinătate
3 = Internata într-un sanatoriu/preventoriu
4 = Arestată/ condamnată
5 = Lucrează într-o alta localitate şi vine mai rar decât săptămânal
6 = A părăsit familia/altă căsătorie/alt concubinaj
7 = A decedat
8 = Altele (care?)____________________

Q3 Tatăl copilului locuieşte împreună cu copilul?


1 = Da
2 = Lucrează în străinătate
3 = Internat într-un sanatoriu/preventoriu
4 = Arestat/ condamnat
5 = Lucrează într-o altă localitate şi vine mai rar decât săptămânal
6 = A părăsit familia/altă căsătorie/alt concubinaj
7 = A decedat
8 = Altele (care?)_____________________

Q4 Mediul de reşedinţă: 1 = Urban 2 = Rural


1 = mama
Q5 Starea civilă: 2 = tatăl
1 = Căsătorit(ă) 4 = Văduv(ă) 3 = bunica
2 = Uniune consensuală 5 = Celibatar(ă) 4 = bunicul
3 = Divorţat(ă)/separat(ă) 99 = Nu răspunde 5 = sora
6 = un frate
7 = o alta rudă/altă persoană (verişori, mătuşi, unchi etc.)
Q6 Din câte persoane se compune familia dvs.? 8 = naşa
____________

Q7 Vă rog să-i numiţi pe toţi membrii familiei dvs. care locuiesc în această gospodărie.
Q7.Gradul de rudenie în Q13A fost
Q8.Vârsta Q9.Educaţia Q10.Etnia Q11.Ocupatia Q12.Sexul
raport cu copilul selectat

183
Codurile pentru Q 11
Codurile pentru Q 9 Educaţie Codurile pentru Q 10 Etnia
Ocupaţia/profesia
1 = fără şcoală 1 = Română 1 = salariat(a)
2 = şcoală primară 2 = Maghiară 2 = patron(patroană)
3 = 5- 8 clase 3 = Rromă 3 = lucrător(lucrătoare) pe cont propriu
4 = şcoală generală 4 = Germană 4 = lucrător (lucrătoare)ocazional
5 = şcoală profesională 5 = altele 5 = şomer(ă)
6 = liceu 6 – moldovean (basarabean) 6 = casnic(ă)
7 = şcoală postliceală 7 – sârb 7 = elev(ă)/student(ă)
8 = studii universitare 8 - ucrainean 8 = fără ocupaţie
9 = pensionar(a)
10 = altele
99 = nu răspunde 99 = nu răspunde 99 = nu răspunde

Q14 Cine este persoana care are responsabilitatea zilnica a îngrijirii................ (numele copilului)?
(Se alege o singură opţiune!)
1 = Mama 7 = O altă rudă
2 = Tatăl 8 = Naşa
3 = Bunica 9 = Bona
4 = Bunicul 10 = Vecina
5 = Sora 11 = O altă persoană
6 = Un frate 99 = Nu răspunde

Q15 Cine altcineva, din familie, mai are grijă zilnic de copil ?(Se pot încercui mai multe opţiuni!)
1 = Mama….....da/nu 7 = O altă rudă….....….da/nu 99 = Nu răspunde
2 = Tatăl ……..da/nu 8 = Naşa………....…….da/nu
3 = Bunica……da/nu 9 = Bona…………….....da/nu
4 = Bunicul..… da/nu 10 = Vecina……......…..da/nu
5 = Sora………da/nu 11 = O altă persoană….da/nu
6 = Un frate…..da/nu 12 = Nimeni
Dacă tatăl a fost menţionat la Q 15 mergi la Q 16, dacă nu a fost menţionat mergi la Q27.
În ce activităţi privind îngrijirea şi educarea copilului se implică tatăl în mod direct? Specificaţi la fiecare activitate
frecvenţa acesteia.
De 2-3 ori pe O data pe O data pe O data pe
ACTIVITATEA/FRECVENŢA Zilnic Niciodată
săptămână săptămână luna an
Q16. Hrănire 1 2 3 4 5 6
Q17. Îmbrăcare 1 2 3 4 5 6
Q18. Îmbăiere 1 2 3 4 5 6
Q19. Spălat pe dinţi 1 2 3 4 5 6
Q20. Vizite medicale 1 2 3 4 5 6
Q21. Însoţire până la grădiniţă 1 2 3 4 5 6
Q22. Jocuri în spaţiul casei 1 2 3 4 5 6
Q23. Jocuri în aer liber 1 2 3 4 5 6
Q24. Discuţii privind activităţile
1 2 3 4 5 6
zilnice ale copilului
Q25. Achiziţionare de obiecte
1 2 3 4 5 6
vestimentare şi jucării pentru copil
Q26. Discuţii privind probleme cu
care se confruntă copilul 1 2 3 4 5 6
(ex. conflicte cu alţi copii)

Q27 În ce limbă vorbiţi de obicei în familie?


1 = Română 7 = Engleză
2 = Maghiară 8 = Franceză
3 = Germană 9 = Spaniolă
4 = Romani 10 = Alta_________________
184
5 = Turcă 99 = Nu răspunde
6 = Rusă
Q28 Ce alte limbi se vorbesc în familie (menţionaţi în ordinea frecvenţei)?
1.________________ 1 = română
2.________________ 2 = maghiară
3.________________ 3 = germană
4 = romani
5 = turcă
Q29 Dvs. în ce limbă vorbiţi cu copilul?
6 = rusă
1 = Română 7 = Engleză 7 = engleză
2 = Maghiară 8 = Franceză 8 = franceză
3 = Germană 9 = Spaniolă 9 = spaniolă
4 = Romani 10 = Alta_________________ 10 = Alta
5 = Turcă 99 = Nu răspunde 11 = sârbă
6 = Rusă 12 = ucraineană
13 = japoneză
Q30 Ce alte limbi ştie copilul? 14 = română+romani
15 = italiană
Q30.1.Vorbeşte Q30.2.Înţelege
22 = română+maghiară
______________ ____________ 23 = română+sârbă
______________ ____________
______________ ____________
99 = Nu răspunde

Q31 Care este venitul lunar al familiei dvs. (incluzând toate sursele: salarii, pensii, alocaţii, indemnizaţii, activităţi
ocazionale, agricole, conform legii 416)?
_________________________lei
99 = Nu răspunde

Q32 Dacă aţi avea mai mulţi bani ce aţi face pentru……………...... (numele copilului)?
____________________________________________________________________
1 – Investiţie în educaţie (limbi străine, balet, dans, muzică, calculator, internet etc.)
2 – îmbrăcăminte, încălţăminte
3 - alimente, hrană mai bună
4 - jucării
5 – o casă/locuinţă proprie sau mai mare
6 – păstraţi la bancă pentru mai târziu
7 - păstraţi la bancă pentru copil
8 - pentru activităţi de timp liber
9 - pentru sănătate
11 – aceleaşi lucruri ca şi până acum/nimic în plus
12 – tot ce trebuie
13 - tot ce îşi doreşte copilul
98 – nu ştiu

Q33..........................este fetiţă/băiat are nevoi diferite decât un(o) băiat/fetiţă?


_________________________________
1 – Da
2 – Nu
Q33.1 – jucării diferite
Q33.2 – educaţie diferită
Q33.3 – hainuţe diferite
88 = nu înţeleg întrebarea

Q34 Aţi beneficiat de concediu pentru îngrijirea acestui copil ?


1 = Da
2 = NuQ37
99 = Nu răspunde

Q35 Câte luni aţi stat în concediu ?


________ luni
88 = Este în concediu şi în prezent-Q42

Dacă a stat în concediu mai puţin de 24 de luni continuă cu Q36

185
Q36 De ce aţi întrerupt concediul pentru îngrijirea copilului?
_______________________________________________________

Q36.1 – reluarea serviciului


Q36.2 – celalalt părinte a intrat în concediu
Q36.3 – am avut cu cine să las copilul acasă

Q37 Acum lucraţi ?


1 = Da
2 = Nu-Q42
99 = Nu răspunde
5 – ocazional, la domiciliu
Q38 Câte ore lucraţi pe zi? 6 – lucrează în străinătate
1 = 7/8 ore 7 – vine acasă mai rar (săptămânal/lunar etc.)
2 = Mai mult de 7-8 ore
3 = Mai puţin de 7-8 ore
4 = Altele____________
99 = Nu răspunde

Q39 Lucraţi (în cadrul programului obişnuit)şi sâmbăta?


1 = Da
2 = Nu
99 = Nu răspunde

Q40 Lucraţi (în cadrul programului obişnuit) şi duminica?


1 = Da
2 = Nu
99 = Nu răspunde

Q41 La ce ora ajungeţi acasă?


1 = La ora ______
33 = Depinde de ture
99 = Nu răspunde

Q42 Celalalt părinte lucrează?


1 = Da
2 = Nu-Q47
3 = este în concediu de paternitate
99 = Nu răspunde
5 – ocazional, la domiciliu
Q43 Câte ore lucrează tatăl copilului?_______ 6 – lucrează în străinătate
1 = 7/8 ore 7 – vine acasă mai rar (săptămânal/lunar etc.)
2 = Mai mult de 7-8 ore
3 = Mai puţin de 7-8 ore
4 = Altele___________
9 = Nu răspunde

Q44 La ce oră ajunge acasă tatăl, în mod obişnuit?______


1 = la ora______
33 = Depinde de ture
99 = Nu răspunde

Q45 Lucrează (în cadrul programului obişnuit) şi sâmbăta?


1 = Da
2 = Nu
99 = Nu răspunde

Q46 Lucrează (în cadrul programului obişnuit) duminica ?


1 = Da
2 = Nu
99 = Nu răspunde

186
Capitolul 2. NUTRIŢIA COPILULUI

Q47 Consideraţi că alăptarea este un lucru esenţial pentru un copil?


1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q48 Câte luni consideraţi că este necesară alimentaţia exclusiv la sân a copilului?
_____ luni
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q49 Copilul dvs. a fost alăptat?


1 = Da
2 = Nu-Q51
98 = Nu ştiu-Q51
99 = Nu răspunde

Q50 Până la ce vârstă a fost alăptat?


_____luni
77 = Este alăptat şi în prezent
98 = Nu ştie/nu-şi aminteşte
99 = Nu răspunde

Q51 Cât de des îl hrăniţi pe copil în cursul unei zile?__________


77 = Când cere copilul
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Capitolul 3. SĂNĂTATEA COPILULUI

Q52 Copilul dumneavoastră este (citiţi răspunsurile):


1 = Sănătos
2 = Destul de sănătos
3 = Nu este sănătos
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q53 Copilul dumneavoastră suferă de vreo boală sau are vreun handicap?
1 = Da
2 = Nu-Q55
98 = Nu ştiu-Q55 Q54.1 – dificultăţi de vorbire
99 = Nu răspunde Q54.2 – sindrom/maladie/boală specificată
Q54.3 – ALERGII
98 – nu ştie
Q54 Specificaţi _________________________________________________ 99 – nu răspunde

Q55 În ce situaţie apelaţi la doctor?


1 = Febra……………………………………………………….da/nu
2 = Tuse………………………………………………………...da/nu
3 = Diaree………………………………………………………da/nu
4 = Spasme…………………………………………………….da/nu
5 = Nervozitate…………………………………………………da/nu
6 = Traumatisme……………………………………………….da/nu
7 = Accidente……………………………………………………da/nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

187
Q56 Folosiţi şi tratamente fără să întrebaţi un doctor (empirice) atunci când copilul se îmbolnăveşte?
1 = Da
2 = Uneori
3 = Nu-Q58
4 = Nu a fost nevoie-Q58
98 = Nu ştiu-Q58 Q57.1 – administrarea de medicamente, unguente, fără recomandarea
99 = Nu răspunde-Q58 medicului
Q57.2 – frecţii, comprese, ceaiuri, cartof crud la gât, oţet la cap când are
febră, naturiste etc.
Q57 Specificaţi care sunt acestea __________________________________

Q58 Copilul dumneavoastră a fost vaccinat?


1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q 59 Cunoaşteţi scopul vaccinărilor? specificaţiile de după DA la var. 1 se introduc la Q59.1 astfel:


1 = Da (specificaţi)___________________________________________
2 = Nu 1 = prevenirea bolilor /imunizare
98 = Nu ştiu 2 = pentru orice alt răspuns
99 = Nu răspunde

Q 60 Din ce surse obţineţi informaţii referitoare la sănătatea copilului dumneavoastră?


1 = Medic/asistentă……………………………………………....da/nu
2 = Mass-media………………………………………………......da/nu
3 = Educatori……………………………………………………...da/nu
4 = Rude…………………………………………………………...da/nu
5 = Bunici………………………………………………………..…da/nu
6 = Vecini/cunoştinţe……………………………………………...da/nu
7 = Altele (specificaţi.)_______________________________________5- experienţa cu ceilalţi copii
99 = Nu ştie/nu răspunde 6 - cărţi

Q61 De câte ori s-a îmbolnăvit copilul dumneavoastră în ultimele 12 luni?


1 = O dată pe lună
2 = O dată la două luni
3 = O dată la şase luni
4 = O dată în tot anul
5 = Nu-şi aminteşte
6 = Niciodată
99 = Nu răspunde

Q62 Îi formaţi copilului dumneavoastră deprinderi de igienă?


1 = Da
2 = Nu ->Q64
99 = Nu răspunde

Q63 Ce deprinderi foloseşte în mod regulat? (Se citesc opţiunile!)


1 = Se spală pe faţă şi mâini …………………………..….da/nu
2 = Se spală pe dinţi…………………………………...…...da/nu
3 = Face baie…………………………………………......…da/nu
4 = Se spală pe mâini înainte de masă…………………...da/nu
5 = Se spală pe mâini după ce foloseşte WC-ul………....da/nu
6 = Altele (specificaţi care)________________________
6 – are grijă de haine şi jucării
99 = Nu răspunde

Q64 Are vreo importanţă cum spălaţi părţile intime ale copilului?
A. Fetiţe: B. Băieţi:
1 = Da/ înspre spate 1 = Da /decalotări în apă caldă la baie
2 = Înspre faţă 2 = Nu

188
3 = Nu are importanţă 98 = Nu ştiu
98 = Nu ştiu 99 = Nu răspunde
99 = Nu răspunde

Q65 Cât de des schimbaţi lenjeria de corp a copilului dumneavoastră?


1 = În fiecare zi
2 = O dată pe săptămână
3 = De 2-3 ori pe săptămână
4 = De câte ori este necesar
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q66 Ce fel de apă îi daţi copilului dvs.?


1 = Din sistemul de alimentare public
2 = Din fântână
3 = Din apă curgătoare
4 = Din apă stătătoare
5 = Îmbuteliată
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q67 Fierbeţi apa pe care o daţi direct copilului?


1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q68 Folosiţi pentru copil la gătit aceeaşi apă cu cea pe care o bea?
1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q69 În ce fel spălaţi/curăţaţi legumele şi fructele?


1 = Sub jet de apă curgătoare
2 = În lighean cu apă caldă
3 = În lighean cu apă rece
4 = Le opăresc
5 = Le şterg cu un şerveţel/cârpă
6 = Nu obişnuiesc să le spăl
7 = Altfel ________________________
8 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Capitolul 4. STAREA PSIHICĂ ŞI FIZICĂ A COPILULUI

Q70 Consideraţi că din punct de vedere fizic copilul dvs. este bine dezvoltat?
1 = DaQ72
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q71 Specificaţi de ce:


1 = Înălţime mică.………………………………………………da/nu
2 = Greutate mică………………………………………………da/nu
3 = Altele __________________________________________

189
Q72 Consideraţi că din punct de vedere psihic copilul dvs. este bine dezvoltat?
1 = Da
2 = Nu Q73.1 – se comportă normal/poţi vorbi cu el/înţelege ce-i explici/memorează uşor, prin
98 = Nu ştiu observare/l-am comparat cu alţi copii de vârsta lui/e la fel cu cei de vârsta lui
99 = Nu răspunde Q73.2 – analize medicale/am vorbit cu doctorul
Q73.3 – aşa cred eu/pur şi simplu
4 (pe col. Q73) – e nervos
Q73 Cum v-aţi dat seama?_______________________________

Capitolul 5. ELEMENTE DE ECOLOGIE SOCIALĂ A FAMILIEI

Q74 Cât de des apar certuri/dispute în familia dvs.?


1 = În fiecare zi
2 = De câteva ori pe săptămână
3 = O dată pe lună
4 = Aproape niciodată 6 – de 2 ori pe lună
7 – niciodată
5 = Altele (specificaţi) __________________________
99 = Nu răspunde

Q75 Care sunt cele mai obişnuite motive pentru certurile care apar în familia dvs.? (Se citesc opţiunile!)
1 = Bani …………................................................................….da /nu
2 = Părinţi/rude…................................................................……da/nu
3 = Din cauza copilului............................................................... da/nu
4 = Consum alcool......................................................................da /nu
5 = Gelozie…………................................................................…da/nu
6 = Neglijarea familiei...................................................................da/nu
7 = Altele (specificaţi)_________________________
8 – nu sunt motive
99 = Nu răspunde 9 – stres/nervozitate
10 – banalităţi/păreri diferite
Q76 Vă certaţi în prezenţa copilului ?
1 = Adeseori
2 = Rareori
3 = Niciodată
99 = Nu răspunde

Q77 Se întâmplă să-l pedepsiţi pe copil?


1 = Da
2 = NuQ80
3 = Câteodată
99 = Nu răspunde

Q78 Cum îl pedepsiţi pe copil?


1 = Ridic tonul la el……………………………………...………da/nu
2 = Sarcasme (îl ironizaţi)….………………………..…………da/nu
3 = Insulte/injurii…………………………………………...……da/nu
4 = Îl zgâlţâi…………………………………………………...…da/nu
5 = Îl trag de par…………………………………………….…..da/nu
6 = Îl bat……………………………………………………...…..da/nu
7 = Îi trag o palmă(e)………………………………………...…da/nu
8 = Îl trag de urechi…………………………………….……….da/nu
9 = Îi interzic să facă ceva……………………………………..da/nu
99 = Nu răspunde

Q79 Cine îl pedepseşte în general pe copil? 3 = bunica


1 = Mama 4 = bunicul
2 = Tatăl 5 = sora
3 = Alţi membri ai familiei (specificaţi) _______________________________6 = un frate
4 = Bona 7 = o alta rudă
99 = Nu răspunde 7 = altă persoană
8 = naşa

190
Q80 Copilul ascultă mai ales de: 3 = bunica
1 = Mamă 4 = bunicul
2 = Tată 5 = sora
3 = Alt membru al familiei (specificaţi)___________________________6 = un frate
4 = Alte persoane (specificaţi) __________________________________ 7 = o altă rudă
7 = altă persoană
Q81 Cum lăudaţi acţiunile pozitive ale copilului? 8 = naşa
mai des mai puţin des niciodată
1 = Verbal 1 2 3
2 = Fizic 1 2 3
3 = Prin cadou 1 2 3
99 = Nu răspunde

Q82 Alegeţi/aveţi intenţia să alegeţi prietenii copilului dvs.?


1 = Da
2 = NuQ84
99 = Nu răspundeQ84

Q83 După ce criterii:


1 = Vecinătate
2 = Familie cunoscută
3 = Altele /specificaţi_______________________4 – comportamentul copiilor (prietenilor)
99 = Nu răspunde

Capitolul 6 JOCUL COPILULUI/EDUCAŢIA TIMPURIE

Q84 Cât de important este jocul pentru dezvoltarea copilului?


1 = Foarte important
2 = Important
3 = Neimportant
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q85 Cum se joacă copilul dvs.?


1 = Desenează/colorează……………………………………..........da/nu
2 = Se uită la cărţi………………………………………………........da/nu
3 = Cu jucării…………………………………………………….........da/nu
4 = Cu obiecte din casa (cratiţe, mături, hainele adulţilor)……….da/nu
5 = Jocuri în aer liber (aleargă, sare etc.)……………………........da/nu
6 = Puzzle, jocuri de construcţie………………………………........da/nu
7 = Jocuri imaginare şi de grup (de-a mama şi de-a tata)………..da/nu
8 = Jocuri/sporturi în cadru organizat…………………………....…da/nu
9 = Jocuri de masă (remi, şah)….…………...................................da/nu
10 = Jocuri pe calculator…………………………………………......da/nu
11 = Altele (specificaţi) ____________________________________
99 = Nu răspunde

Q86 Câte ore pe zi petrece copilul dvs. în faţa televizorului?


___________
66 = Nu au televizor ->Q89
77 = Nu se uita la televizorQ89
99 = Nu răspundeQ89 Q87.1 – desene animate
Q87.2 – documentare/filme/telenovele
Q87 Ce programe urmăreşte mai frecvent? Q87.3 – muzică/muzică populară /divertisment
______________________________________________________________
Q87.4 – reclame/publicitate

Q88 Cine îi selecţionează programele?


1 = Mama……………….. ……………………………………..da/nu
2 = Tata………………… …………………………………..….da/nu
3 = Bunicii……………………………………………….……...da/nu
4 = Bona………………………………………………………...da/nu
191
5 = Altcineva (specificaţi)______________________________ = sora/frate
6 = Nimeni 7 = o alta ruda/alta persoana (verişori, mătuşi, unchi etc.)
99 = Nu răspunde 8 = naşa

Q89 Cine din casă se joacă cu copilul?


1 = Mama………… ………………………………………........……da/nu
2 = Tatăl………… ………………………………………..........……da/nu 7 = o altă rudă/altă persoană (verişori,
3 = Fraţi………….........................................................................da/ nu mătuşi, unchi etc.)
4 = Alţi adulţi (specificaţi) ______________________________________ 8 = naşa
9 = bona
99 = Nu răspunde ..

Q90 Dvs. când v-aţi jucat ultima dată cu copilul dvs.?


1 = Astăzi
2 = Ieri
3 = Acum câteva zile
4 = În weekend
5 = Săptămână trecută
6 = Altele_______________8 – în urma cu mai multe săptămâni
7 = Nu-mi amintesc
99 = Nu răspunde

Q91 Cum v-aţi jucat?


1 = Cu jucării
2 = Joc în aer liber
3 = Jocuri de masa(jocuri cu zar tip Piticot etc.)
99 = Nu răspunde

Q92 Când s-a jucat tatăl ultima data cu copilul?


1 = Astăzi
2 = Ieri
3 = Acum câteva zile
4 = În weekend
5 = Săptămână trecută
6 = Altele____________8 – în urma cu mai multe săptămâni
7 = Nu-mi amintesc
8 = Nu e cazul-Q94
99 = Nu răspunde

Q93 Cum s-au jucat? dacă e bifat mai mult de o variantă se trece în coloană combinaţia:
1 = Cu jucării 12 – pentru cu jucării + joc în aer liber
13 – pentru cu jucării + jocuri de masă
2 = Joc în aer liber
123 - pentru cu jucării + joc în aer liber+ jocuri de masă
3 = Jocuri de masa (jocuri cu zar tip Piticot etc.) 23 – joc în aer liber + jocuri de masă
99 = Nu răspunde

Q94 Ce tipuri de jucării sau alte obiecte aţi prefera să cumpăraţi pentru o fată sau pentru un băiat?

!!!! ÎNCERCUIŢI ATÂT LA BĂIEŢI CÂT ŞI LA FETE OPŢIUNEA PĂRINŢILOR PENTRU FIECARE TIP DE JUCĂRIE.

Jucării Fete Băieţi


1. Păpuşi Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
2. Maşini Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
3. Jocuri tip puzzle Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
4. Jocuri de construit (cuburi, truse de construit etc.) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
5. Jocuri războinice (puşti, tancuri, avioane, soldaţi, roboţi etc.) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
6. Jucării care reprezintă obiecte bucătărie sau din camera
Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
copilului (cărucioare, pătuţ, dulăpior etc.)
7. Truse de machiaj Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
8. Mingi sau alte jucării sportive Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
9. Cărţi de colorat Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
10. Cărţi de citit Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
11. Casete sau CD-uri cu muzica, poveşti Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)

192
Q 95 Care sunt activităţile de timp liber pe care le încurajaţi la copilul dumneavoastră? Bifaţi activităţile pe care le
încurajaţi.
!!!! INCERCUIŢI ATÂT LA BĂIEŢI CÂT ŞI LA FETE OPŢIUNEA PENTRU FIECARE TIP DE ACTIVITATE
Activităţi de timp liber Fată Băiat
1. Sportive (ex.: fotbal, gimnastică) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
2. Artistice (ex.: dans, desen) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
3. Casnice (ex.: aranjarea mesei, ordine în cameră) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
4. De petrecere a timpului liber în compania altor copii Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)
5. Jocuri desfăşurate de copil singur în casa Da (1)/nu (0)/nu ştie (98) Da (1)/nu (0)/nu ştie (98)

Q 96 Credeţi că atât fetiţele cât şi băieţii trebuie încurajaţi să se joace în grupuri mixte?
1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q97 Pentru a explica copilului diferenţele dintre fete şi băieţi ce argumente utilizaţi?:
1 = aspecte biologice specifice celor două sexe................................................................DA/NU
2 = comportamente diferite (ex.: preferinţe pentru un anumit joc)......................................DA/NU
3 = roluri şi responsabilităţi diferite (ex.: de a ajuta mama în bucătărie)..............................DA/NU
4 = abilităţi diferite (ex.: îngrijirea/sprijinul părinţilor).............................................................DA/NU
5 = altele (care..................................................
6 – încă nu am discutat
7 – haine specifice (fustă /pantalon)

Capitolul 7 TRADIŢII NAŢIONALE ÎN CREŞTEREA COPILULUI

Q98 Urmaţi tradiţiile/obiceiurile naţionale/locale în creşterea copilului?


1 = Da
2 = Nu-Q100
99 = Nu răspunde-Q100

Q99 Care anume?


1 = Să nu arăţi copilul nimănui în primele 40 de zile.......................da/nu
2 = Protejarea de deochi cu ajutorul unor simboluri specifice........ da/nu
3 = Luarea moţului la 1 an.............. …………………………........…da/nu
4 = Ruperea turtei............................... ………………………....……da/nu
5 = Găuri pentru cercei....................................................................da/nu
6 = Sărbătorile naţionale/tradiţionale...............................................da/nu 9 – nu-i taie unghiile până la vârsta de 1 an
7 = Serbarea zilei de naştere a copilului..........................................da/nu 10 – nu-i dă peşte până nu începe să vorbească
8 = Altele _____________________________________________________11 – ridicat în grindă
12 - ursitori
Q100 În timpul sarcinii vă doreaţi să aveţi:
1 = O fetiţă ->Q101
2 = Un băieţel ->Q101 1 – toti părinţii vor ca primul copil să fie baiat
3 = Indiferent 2 – aşa îşi dorea tata
99 = Nu răspunde 3 – aveam deja un baiat/o fetiţă
4 – fetiţele sunt mai cuminţi/băieţii sunt mai energici/băieţii se descurcă mai
Q101 De ce? uşor, îmi plac mai mult fetiţele/băieţii/băieţii sunt mai liberi
5 – am mai avut 1 baiat/fată care a decedat
_________________________________________________________

Q102 Tatăl copilului ce îşi dorea?


1 = Fetiţă
2 = Băieţel
3 = Indiferent
99 = Nu răspunde

Q103 Copilul dvs. a fost înfăşat?


1 = da
2 = nuQ107
99 = nu ştie/nu răspunde
193
Q104 Până la ce vârsta a fost înfăşat?
______săptămâni
99 = nu ştie/nu răspunde

Q105 Cum era înfăşat?


1 = tot corpul legat fedeleş
2 = numai picioarele
99 = Nu ştie/nu răspunde

Q106 Când era înfăşat?


1 = ziua şi noaptea
2 = numai ziua
3 = numai noaptea
4 = uneori ziua
5 = uneori noaptea
99 = Nu ştie/nu răspunde

Q107 De ce aţi practicat înfăşatul copilului (aşteptaţi răspunsurile mamei)


1 = este mai liniştitQ108
2 = pentru a avea picioarele drepteQ108
3 = aşa m-a sfătuit familiaQ108
4 = aşa m-a sfătuit medicul/asistentaQ108
5 = aşa am văzut în spitalQ108
6 = să nu răceascăQ108 10 – să aibă spatele tare/să aibă coloana dreaptă
7 = nu aveam bani de pampersQ108 11 – l-am înfăşat în pernă pentru ca aşa se ţin copiii mici
8 = altele(care……………………….Q108 12 – să nu se sperie de mânuţe când se mişca
99 = nu ştie/ nu răspundeQ108

Q108 Ce părere aveţi despre obiceiul de a ţine înfăşat copilul în primele luni de viaţă?
__________________________________________________________________________
1 – e bine pentru copil (e mai liniştit/e mai protejat/îl ţii în braţe mai usor/aşa trebuie când sunt mici/nu se sperie de mişcările haotice etc.)
2 – nu e bine pentru copil (nu se poate mişca/se poate deforma/sufoca/poţi să-l răneşti dacă îl legi etc.)
3 – nu mai e la modă/acum există pampers
4 – e mai ieftin înfăşatul
5 – n-am nici o parere
6 – aşa e tradiţional
98 = nu ştie
99 = nu răspunde

Q109 În primul an de viaţă obişnuiaţi să-i ţineţi în permanenţă o căciuliţă pe cap?


1 = da
2 = nu
99 = nu ştie/nu răspunde

Q110 De ce?..................................................
1- să-l protejeze de soare/frig/curent/să nu răcească/e sensibil/să nu-l tragă curentul
2 – se căleşte/nu e necesar
3 – altele
4 – plângea dacă nu-i puneam ceva pe cap
5 – să aibă aer
6 – să-i stea urechile lipite de cap

Q111 În continuare vă voi citi câteva afirmaţii la care va trebui să răspundeţi


„de acord”, „nu sunt de acord”, „nu sunt sigur”, sau „nu înţeleg”.

Nu este masculin ca băieţii să plângă în public.


1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu înţeleg______.
Băieţii sunt mult mai obraznici/neascultători decât fetele! Trebuie ţinuţi mai din scurt.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu înţeleg______.
Fetele trebuie educate mai ales pentru a deveni mame şi şotii bune.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu înţeleg______.
Fetele sunt mai sensibile şi mai emotive decât băieţii.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu înţeleg______.
194
CHESTIONARUL PENTRU OBSERVATOR
Spaţiul fizic al locuinţei

Q1 Care este suprafaţa totală a locuinţei dvs. (mp)? ______

Q2 Ce podea are apartamentul (casa)


1 = Parchet
2 = Linoleum
3 = Scândură
4 = Gresie
5 = Mozaic 8 – beton
6 = Pământ 9 – mochetă
10 - covoare
7 = Altele_____________________________________________

Q3 Lista camerelor din casă:


Există
1 = Cameră de zi………………………………………………da/nu
2 = Bucătărie…………………..............................................da/nu
3 = Baie………………………………………………………...da/nu
4 = Dormitor……………………………………………………da/nu
5 = Toaletă în curte…………… …………………………..…da/nu
6 = Camera copilului………………………………………….da/nu
7 = Altele (specificaţi)______________________________________

Q4 Aveţi: (Se încercuiesc opţiunile!)


1 = Aragaz
2 = Frigider
3 = Maşină de spălat
4 = Televizor
5 = Radio
6 = Telefon
7 = Autoturism
8 = Locuinţa este proprietate personală
9 = Locuinţă secundară

Q5 Unde doarme copilul?


1 = Singur în cameră
2 = Singur în pat în aceeaşi cameră cu părinţii
3 = Singur în pat în aceeaşi cameră cu fraţii
4 = În pat cu mama
5 = În pat cu tatăl
8 – în pat cu fratele/sora în aceeaşi cameră cu părinţii
6 = În pat împreuna cu părinţii
9 – în pat cu fratele/sora în camera lor
7 = Altele______________________________________________
10 – în pat cu bunica/bunicul
98 = nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q6 Exista animale de companie? 1 – câine


1 = Da 2 – pisică
2 = Nu-Q9 3 – hamster/iepure/porcuşor de guineea
4 – papagal/canar
5 – altele (miriapod, melc etc.)
Q7 Specificaţi _______________________________________________

Q8 Copilul se joacă cu animale de companie?


1 = Da
2 = Nu

Q9 Există încălzire centrală?


1 = Da ->Q11
2 = Nu

195
Q10 Ce tip de încălzire se foloseşte?_____________________________
1 – centrală cu gaz/lemne
2 – sobe cu gaz
Q11 Există sistem de canalizare? 3 – sobe cu lemne
1 = Da ->Q13 4 - sobe cu rumeguş
2 = Nu
1 – fosă septică
Q12 Specificaţi ce sistem de canalizare se foloseşte ___________________
2 - fosă absorbantă/hazna/puţ absorbant
3 – nici un sistem (aruncă apa uzată la şanţ/în grădină)
Q13 Există apă curentă în locuinţă?
1 = Da ->Q15
2 = Nu 1 – fântână proprie în curte
2 - fântână publică/comunitară
Q14 Ce surse de apă sunt folosite ?_________________________________
3 – sistem de alimentare publică (pe stradă în faţa casei)

Q15 Există afară un spaţiu de joc accesibil copilului?


1 = Da
2 = Nu Q17
Ce caracteristici are?
Q16 Curata Q17 Sigura
1 = Balcon/terasă/verandă deschisă……………...da/nu…………..….da/nu
2 = Balcon/terasă/verandă închisă………………..da/nu………………da/nu
3 = Gradină/curte ……….……………………....… da/nu..……………..da/nu
4 = Stradă ………………………………....………...da/nu..…..…….…. da/nu
5 = Teren viran………....………………………….. da/nu.………….…..da/nu
6 = Parc apropiat……………...…………………….da/nu………………da/nu
7 = Altele______________________________________________

Q18 Există obiecte periculoase care sunt accesibile copilului?


1 = Da
2 = Nu-Q20

Q19 Marcaţi toate obiectele, după caz:


1 = Obiecte ascuţite (foarfeci, cuţite etc.)……………………………......….da/nu
2 = Obiecte/substanţe otrăvitoare (medicamente, detergenţi etc.)……….da/nu
3 = Ferestre înalte, neprotejate…………………………………………........da/nu
4 = Foc deschis………………………………………………………….......... da/nu
5 = Suprafeţe fierbinţi………………………………………………….........…da/nu
6 = Surse de curent electric neprotejate corespunzător……………….…..da/nu
7 = Altele (specificaţi) _______________8 - unelte agricole____________________

Q20 Care dintre următoarele obiecte există:


1 = Cărţi ………………………………………………………….................da/nu
2 = Cărţi pentru copii ……………………………………………................…da/nu
3 = Ziare/reviste…………………………………………………………..........da/nu
4 = Calendar……………………………………………………………........…da/nu
5 = Tablouri/poze pe perete……………………………………………….......da/nu
6 = Hârtie de desenat,creioane…………………………………………....….da/nu
7 = Jucării………………………………………………………………….........da/nu
8 = Jucării lucrate manual…………… ………………………………….........da/nu
9 = Radio……………………………………………………….........................da/nu
10 = Televizor……………………… ………………………………….............da/nu
11 = Calculator…………………………………………………………............da/nu
12 = Instrumente muzicale…………………………………………................da/nu
13 = Jocuri de masă…………………..........................................................da/nu

Q21 Există un loc special unde copilul îşi depozitează jucăriile/lucrurile?


1 = Da
2 = Nu

Q22 Cât de dezordonată este casa?


1 = Mult
2 = Puţin

196
3 = Deloc dezordonată

Q23 Cât de luminoasă este casa?


1 = Luminoasă
2 = Mai puţin luminoasă
3 = Întunecoasă

Q24 Care este calitatea aerului în interiorul casei?


1 = Foarte bună (aer proaspăt)
2 = Potrivit de bună
3 = Lipsa de aer

INFORMAŢII SPECIFICE VÂRSTEI 3 - 6 ani

Q1 Consideraţi ca la această vârsta personalitatea copilului poate fi influenţată?


1 = Da
2 = Nu ->Q4
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q2 Cum puteţi influenţa în bine personalitatea ………………………? (Se trece numele subiectului)
1 = Prin încurajări/laude pentru acţiunile pozitive………………....da-nu
2 = Prin recompense cu jucării…………………………………….…da-nu
3 = Prin recompense cu dulciuri………………………………….…..da/nu
4 = Gest de afecţiune……………………………………………….....da/nu
5 = Prin oferirea de privilegii (TV, joc, la pescuit, cu bicicleta)…….da/nu
6 = Oferindu-i exemple pozitive…………………………………..…..da/nu
7 = Stabilind reguli de comportament………………………………..da/nu
8 = Altele____________________________________________________
99 = Nu răspunde

Q3 Cum puteţi influenţa în rău personalitatea copilului dvs. ........…………........?


1 = Nu i se arată suficientă afecţiune………………………………….....da/nu
2 = Nu i se acordă atenţie pozitivă atunci când este necesar…………da/nu
3 = Nu se ţine cont de dorinţele copilului………………………….....….da/nu
4 = Pedepse………………………………………………………......……da/nu
5 = Nu s-au stabilit reguli de comportament clare………………...……da/nu
6 = Prin exemple negative…………………………………………......….da/nu
7 = Nu se satisfac nevoile de bază (hrană, joc, igienă, somn)………...da/nu
8 = Altele____________________________________________________
99 = Nu răspunde

Q4 Câte ore pe zi se joaca în general………..................? (Se scrie numele subiectului)


1 = Mai puţin de 2 ore
2 = 2-4 ore
3 = 4-6 ore
4 = Mai mult de 6 ore
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q5 Credeţi că se joacă: (Se citesc opţiunile!)


1 = Mai puţin decât are nevoie
2 = Suficient
1 – doarme/se odihneşte
3 = Mai mult decât are nevoie
2 – se uită la TV
98 = Nu ştiu 3 – ajută în casă/curte
99 = Nu răspunde 4 – face lecţii/răsfoieşte o
carte/sta langa fratele lui când îşi
Q6 Când nu se joacă ce altă activitate desfăşoară copilul dumneavoastră? face temele/desenează etc.
____________________________________________________________________________
5 – merge la sport/balet/activităţi
organizate
6 – plimbare

197
Q7 Îi permiteţi copilului să plece de acasă fără a fi însoţit de un adult?
1 = Oricând
2 = Uneori
3 = Niciodată
99 = Nu răspunde

Q8 Copilul dvs. merge la grădiniţă?


1 = Da
2 = Nu -> Q11
99 = Nu răspunde

Q9 Ce tip de grădiniţă frecventează?


1 = Cu program normal
2 = Cu program prelungit
3 = Cu program săptămânal
4 = Altele____________________________________________________
99 = Nu răspunde

Q10 Frecventează regulat grădiniţa?


1 = Da
2 = Nu
3 = Altele_______________
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q11 Din ce cauză nu merge la grădiniţă?


1 = Nu există grădiniţă în apropiere………………………………...…..da/nu
2 = Nu are cine să-l ducă pe copil…………………………………...….da/nu
3 = Copilul este bolnav/handicapat…………………………………......da/nu
4 = Mâncarea nu este suficient de hrănitoare……………………..…...da/nu
5 = Condiţiile nu sunt satisfăcătoare (încălzire/spaţiu etc.)…………...da/nu
6 = Calitatea educaţiei nu este satisfăcătoare………………………....da/nu
7 = Copilul capătă o educaţie mai bună acasă………………………...da/nu
8 = Nu putem plăti alocaţia de hrană…………………………………....da/nu
9 = Nu are îmbrăcăminte/încălţăminte……………………………....…..da/nu
10 = Nu văd de ce e necesar……………………………………….........da/nu
11 = Alte cauze________________________________________________
12 – are cu cine să stea acasă
99 = Nu răspunde

Q12 Intenţionaţi să trimiteţi copilul la grădiniţă în următorul an şcolar?


1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q13 Îl implicaţi pe copil în activităţile casnice?


1 = Da
2 = Nu ->Q15
99 = Nu răspunde

Q14 Ce are de făcut?


1 = Să ajute în casă………………….............................……………..da/nu
2 = Să ajute în gradină………………………............................……..da/nu
3 = Să aibă grijă de animalele de companie…............................…..da/nu
4 = Să aibă grijă de animalele din curte……...............................…..da/nu
5 = Să aibă grija de fraţii mai mici…………............................……....da/nu
6 = Să ducă animalele la păscut…............................………………..da/nu
7 = Să aducă apa…………………………………...........................….da/nu
8 = Să culeagă fructe/legume……………….……..............................da/nu
9 = Să ajute la muncile câmpului…….............................…………….da/nu
99 = Nu răspunde ………………………….............................……….da/nu

198
Q15 De ce nu îl/o implicaţi pe ……………………… în activităţile casnice?
1 = E prea mic(ă)
2 = Nu consider că e necesar
3 = Sunt împotriva implicării în activităţile casnice a copilului
4 = Nu am timp să îl(o) învăţ
5 = Nu e capabil(a)
99 = Nu răspunde

Q16 Consideraţi că există activităţi specifice pentru băieţi/fetiţe ?


1 = Da
2 = Nu ->Q18
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q17 Enumeraţi:
Băieţi Fetite
1. Reparaţii/construcţii 1. Curăţenie/gătit
2. Fotbal 2. Modeling/croitorie/tricotat
3. Jucării diferite/Maşinuţe 3. Jucării diferite/Păpuşi

Q18 Are copilul dumneavoastră deprinderi de igienă zilnică pe care le foloseşte singur în mod regulat?
1 = Da
2 = Nu ->Q20
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q19 Care sunt acestea?


1 = Se spală pe mâini înainte de masă……………………..............…da/nu
2 = Se spală pe mâini după ce a fost la WC….………….............…...da/nu
3 = Se spală pe dinţi zilnic…….………………………...............…...…da/nu
4 = Altele____________________________________________________
99 = Nu răspunde

Q20 Copilul …………………………….. se îmbracă/dezbracă singur?


1 = Da
2 = Nu
3 = Parţial
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q21 L-aţi învăţat pe copilul dumneavoastră:


1 = Să îşi lege şireturile…………………..........................……….…..da/nu
2 = Să încheie nasturii…………………………...........................……da/nu
3 = Să închidă/deschidă fermoarul.………...........................…….…da/nu
99 = Nu răspunde

În continuare va voi citi câteva afirmaţii la care va trebui să răspundeţi


„de acord”, „nu sunt de acord”, „nu sunt sigur” sau „nu înţeleg”.

Q22 Unii copii învaţă să vorbească mai târziu, cei mai mulţi ajung să vorbească bine la 3 ani.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu înţeleg______.

Q23 La vârsta de 3 ani, copiii pot fi diferiţi unul de celalalt ca dezvoltare, deoarece fiecare copil evoluează în ritmul lui.
1.De acord________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu înţeleg_______.

Q24 Unii sunt de părere că la 4 ani copiii sunt atraşi de lucruri, oameni, locuri şi activităţi noi.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu înţeleg______.

Q25 Unii sunt de părere ca succesul unui copil la şcoală se bazează pe repetarea lucrurilor deja învăţate.
1.De acord________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur_______4.Nu înţeleg_______.

199
Q26 Unii sunt de părere ca jocul copiilor de 4 ani include adesea folosirea în moduri pline de imaginaţie a obiectelor
casnice.
1. De acord_______2.Nu sunt de acord________3.Nu sunt sigur_______4.Nu înţeleg______.

INFORMAŢII SPECIFICE VÂRSTEI 6-7 ani

A. Importanţa pe care o acordă părinţii studiilor pentru copilul lor

Q1 Copilul dvs. merge la grădiniţă?


1 = Da
2 = Nu
3 = Nu ştiu
4 = Este şcolar
99 = Nu răspunde

Q2 Din ce motive nu merge ……………………… la grădiniţă?


1 – copilul este bolnav/handicapat
2 - nu există grădiniţă în apropiere/nu are cine să-l ducă pe copil
mâncarea nu este suficient de hrănitoare/condiţiile nu sunt satisfăcătoare (încălzire/răcire etc.)/calitatea educaţiei nu este satisfăcătoare
3 - nu putem plăti alocaţia de hrană/nu are îmbrăcăminte/încălţăminte/nu văd de ce e necesar/copilul capătă o educaţie mai bună acasă

Q3 Consideraţi că este important ca ……………….. să urmeze şcoală?


1 = Da
2 = Nu
99 = Nu răspunde

Q4 Câte clase consideraţi ca este important să urmeze?


1 = 4 clase
2 = 8 clase
3 = Şcoală profesională
4 = Liceu
5 = Studii post liceale
6 = Studii universitare
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q5 …………………… va merge la şcoală în anul şcolar viitor?


1 = Da ->Q7
2 = Nu
3 = Este şcolar/şcolărită ->Q7
99 = Nu răspunde

Q6 De ce?
1 = Nu am bani
2 = Nu exista o şcoală în localitate
3 = Are o dizabilitate
4 = Mă ajută în gospodărie
5 – e încă mic/nu are vârsta/va merge peste încă un an
99 = Nu răspunde

B. Pregătirea copilului pentru şcoală în familie

Q7 Consideraţi că e important ca ….......…............ (numele) să se simtă bine la şcoală printre ceilalţi copii?
1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
4 = Nu m-am gândit
5 = Mi-e indiferent
99 = Nu răspunde

200
Q8 Îl consideraţi pe copilul dumneavoastră pregătit pentru şcoală?
1 = Da
2 = Nu
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q9 Cum aţi pregătit copilul pentru şcoală?


1 = Are deprinderi igienice independente……………………..…….…da/nu
2 = Se îmbracă/dezbracă singur(ă)……………………………….…….da/nu
3 = Are grijă de lucrurile sale……………………………………….…...da/nu
4 = Să îşi lege şireturile……………………………………………….....da/nu
5 = Să îşi încheie nasturii la hăinuţe…………………………………....da/nu
6 = Să închidă/deschidă un fermoar…………………………………....da/nu
7 = Înţelege şi reţine ce i se explică………………………………..…...da/nu
8 = Altele ________________9– doar în week-end (sâmbăta/duminica)______________
99 = Nu răspunde

Q10 Ce comportamente aţi învăţat pe ………………. pentru a se adapta la şcoală?


1 = Să fie politicos/politicoasă………………………………...……….da/nu
2 = Să fie sociabil(ă)…………………………………………………....da/nu
3 = Respectul faţă de opinia celorlalţi………………………………...da/nu
4 = Să fie independent(ă)……………………………………………....da/nu
5 = Să îşi facă singur(ă) dreptate………………………………….......da/nu
6 = Să riposteze dacă e atacat(ă)……………………………………...da/nu
7 = Să se ducă la învăţătoare să spună ce i se întâmplă…………...da/nu
8 = Să nu vorbească cu copiii obraznici……………………………....da/nu
9 = Să îşi controleze atenţia……………………………………...........da/nu
10 = Să facă faţă unor frustrări………………………………….…..…da/nu
11 = Să fie capabil(ă) să respecte o disciplină impusă…………......da/nu
99 = Nu răspunde

Q11 Cum familiarizaţi copilul cu activitatea şcolară?


1 = Fac lecţii………………………………………………………….......….da/nu
2 = Îi arăt obiectele şcolare şi îl(o) învăţ cum să le folosească…………da/nu
3 = Nu fac nimic
4 = Nu ştiu ce trebuie să fac
99 = Nu răspunde

Q12 Ştiţi care sunt rechizitele şi celelalte dotări necesare pentru şcoală?
1 = Da
2 = Nu
3 = Este şcolar/şcolăriţă
99 = Nu răspunde

Q13 Aţi cumpărat deja rechizitele şi cele necesare pentru şcoală?


1 = Da ->Q15
2 = Nu
3 = Este şcolar/şcolărită ->Q15
99 = Nu răspunde

Q14 Dacă nu, de ce?


1 = Nu am bani……………………………………………………da/nu
2 = Nu am timp……………………………………………………da/nu
3 = Nu trebuie cumpărate decât când începe şcoală…………da/nu
4 = I se dau de la şcoală………………………………………...da/nu
99 = Nu răspunde

Q15 Aţi hotărât la ce şcoală va învaţă copilul?


1 = Da
2 = Nu
3 = Este şcolar/şcolăriţă ->Q17
99 = Nu răspunde

201
Q16 Aţi fost cu …………………(numele) să-i arătaţi şcoală?
1 = Da
2 = Nu
3 = A fost cu grădiniţa
4 = Este şcolar/şcolăriţă
99 = Nu răspunde

Q17 Aţi amenajat un spaţiu unde …………………….. să îşi facă temele şi unde să îşi ţină rechizitele şcolare?
(Se menţionează numele copilului)
1 = Da
2 = Nu
3 = Nu încă
4 = Urmează
5 = Nu e nevoie
99 = Nu răspunde

Q18 Enumeraţi care sunt în opinia dvs. cunoştinţele cele mai importante pentru ca ………..……… să fie pregătit(a)
pentru şcoală? (Nu se citesc opţiunile!)
1 = Să ştie literele………………………………………………..da/nu
2 = Să ştie să citească…………………………………………..da/nu
3 = Să scrie de mână…………………………………………….da/nu
4 = Să ştie cifrele………………………………………………....da/nu
5 = Să numere până la 20/50/100……………………………...da/nu
6 = Să socotească ……………………………………………….da/nu
7 = Să ştie o limbă străină……………………………………….da/nu
8 = Să ştie să folosească un calculator………………………...da/nu
9 = Să ştie să folosească telecomanda TV………………….…da/nu
10 = Să ştie culorile…………………………………………...…..da/nu
11 = Să ştie formele geometrice…………………………………da/nu
12 = Să ştie zilele săptămânii şi lunile anului………………..…da/nu
13 = Să cunoască anotimpurile…………………………………..da/nu
14 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

Q19 Cine din familie îi transmite copilului aceste cunoştinţe?


1 = Mama…………………………………………………………da/nu
2 = Tata…………………………………………………………...da/nu
3 = Bunica………………………………………………………...da/nu
4 = Bunicul………………………………………………………..da/nu
5 = Fratele/sora mai mare………………………………………da/nu
6 = Altcineva___________________________66 nimeni________________
99 = Nu răspunde

Q20 Când aveţi timp să învăţaţi cu copilul?


1 = Dimineaţa…………………………………………………..……da/nu
2 = Când mănâncă………………………………………………….da/nu
3 = Când se joacă…………………………………………………...da/nu
4 = Când vin de la serviciu…………………………………….……da/nu
5 = Seara înainte de culcare…………………………………..…...da/nu
6 = Niciodată
7 = Foarte rar
99 = Nu răspunde

Q21 Câte ore pe zi staţi de vorba cu ……………………. explicând sau răspunzând la întrebări?
1 = 1 oră
2 = 2 ore dacă sunt bifate mai multe variante se trece în
3 = Mai mult de 2 ore coloană combinaţia:
4 = Zilnic
5 = Ocazional 14 – 1 oră + zilnic
6 = Deloc 15 – 1 oră + ocazional
7 = Altele_________________________ 24 – 2 ore + zilnic
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

202
Q22 Când se uita copilul dvs. la TV îi explicaţi despre ce este vorba?
1 = Da
2 = Nu
3 = Nu am timp
4 = Nu cred că e necesar
5 = Nu se uită la TV
6 = Nu am TV
99 = Nu răspunde

Q23 Copilul dvs. se joacă pe calculator?


1 = Da
2 = Nu ->Q25
3 = Nu are
99 = Nu răspunde

Q24 Cât timp?


_______ ore

Q25 Îi citiţi copilului ………………. poveşti?


1 = Da
2 = Nu
3 = Nu am timp
4 = Nu ştiu să citesc
99 = Nu răspunde

Q26 Îl învăţaţi pe copil să povestească după imagini?


1 = Da
2 = Îl învaţă la grădiniţă
3 = Nu
4 = Nu cred că este necesar
5 = Nu am timp
99 = Nu răspunde

Q27 Ce anume credeţi că se va schimba la dumneavoastră acasă atunci când copilul va începe şcoală?
_________________________________________________________________1- programul zilnic
2 - nu se va schimba nimic
Q28 Îl implicaţi pe copil în activităţile casnice? 3 - bugetul/vom avea mai multe cheltuieli
1 = Da 4 - totul
2 = Nu ->Q30 5 – este şcolar
99 = Nu răspunde 6 – ne vom schimba noi comportamentul/vom fi mai
duri/mai mult stres
7 – comportamentul copilului se va schimba – mai
Q29 Ce are acesta de făcut? ordonat/responsabil
1 = Să ajute în casă………………………………………………….da/nu
2 = Să ajute în gradină……………………………………………....da/nu
3 = Să aibă grija de animalele de companie………………………da/nu
4 = Să aibă grija de animalele din curte……………………………da/nu
5 = Să aibă grija de fraţii mai mici…………………………………. da/nu
6 = Să ducă animalele la păscut………………………………...….da/nu
7 = Să culeagă fructe/legume...…………………………………..…da/nu
8 = Să aducă apa………………………………………………..…....da/nu
9 = Să ajute la muncile câmpului….…………..………………...….da/nu
99 = Nu răspunde

C. Opiniile părinţilor în funcţie de sexul copilului

Q30 Consideraţi că trebuie făcută o deosebire între băieţi şi fete cu privire la studii?
1 = Da
2 = Nu ->Q32
98 = Nu ştiu
99 = Nu răspunde

203
Q31 Dacă da, atunci:
1 = Băieţii trebuie să înveţe mai mult………………………….………da/nu
2 = Fetele trebuie să înveţe mai mult…………………………………..da/nu

Q32 Ce alte lucruri consideraţi că trebuie să înveţe băieţii/fetele? (Nu se citesc opţiunile)
Băieţi Fete
1 = Computer…………………………….…..da/nu…………...da/nu
2 = Să citească (lecturi suplimentare)……..da/nu…………...da/nu
3 = Să înveţe limbi străine…………………..da/nu…………...da/nu
4 = Activităţi gospodăreşti…………………..da/nu…………...da/nu
5 = Să cultive pământul……………………...da/nu…………...da/nu
10 – şofat
6 = Să crească animale…………………..…da/nu……………da/nu 11 – croitorie
7 = Să îngrijească copii……………………...da/nu……………da/nu 12 – să înveţe să aleagă
8 = Altele____________________________________________________13 – maniere/comportament social
98 = nu ştiu 98 = nu ştiu
99 = Nu răspunde

În continuare va voi citi câteva afirmaţii la care va trebui să răspundeţi


„de acord”, „nu sunt de acord”, „nu sunt sigur” sau „nu înţeleg”.

Q33 Pentru a avea performanţe bune la şcoală, copiii au nevoie de mese frecvente, bogate în proteine, fructe şi
legume.
1.De acord_______2.Nu sunt de acord______3.Nu sunt sigur_______4.Nu înţeleg_____

Q34 Copiii învaţă despre numere atunci când sortează, numără şi potrivesc anumite piese/modele.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord______3.Nu sunt sigur______4.Nu înţeleg____

Q35 Cel mai bun mod în care un profesor poate să sprijine învăţarea este să încurajeze memorarea.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord______3.Nu sunt sigur_____4.Nu înţeleg_____

Q36 Mâzgălitul trebuie descurajat, pentru că acesta poate crea dificultăţi în a învăţa să scrie ordonat.
1.De acord_________2.Nu sunt de acord_________3.Nu sunt sigur__4.Nu înţeleg_____

Q37 Activităţile ar trebui adaptate nevoilor fiecărui copil, deoarece copiii învaţă fiecare în ritmul sau.
1.De acord_______2.Nu sunt de acord_______3.Nu sunt sigur______4.Nu înţeleg_____

204
205