Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COMUNICAREA DIDACTICA
1
In functie de specificul situatiei educationale, comunicarea profesorului poate fi dominant
verbala, paraverbala, nonverbala sau combinata. Aceasta ultima forma este cea mai eficienta,
intrucat mesajul verbal este sustinut de comunicarea nonverbala si se sprijina pe un fond afectiv,
creat de profesor prin comunicarea paraverbala (empatica).
Tipologia feed-back-ului
Feed-back-ul (conexiunea inversa) are un caracter legic pentru procesul de invatamant,
indeplinind functia de control, de reglare si autoreglare a informatiilor transmise, prin eliminarea
la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni. Prin feed-back se pot obtine informatii imediate
si autentice cu privire la rezultatele comunicarii didactice (predarii) si a procesului de invatare,
luandu-se pe loc toate masurile necesare pentru cresterea eficientei.
Exista mai multe tipuri de feed-back: verbal, non – verbal, paraverbal, mixt, pozitiv,
negativ, imediat, intarziat, individual, colectiv, periodic, continuu, direct si indirect, ulterior.
Primul tip de feed-back, de la receptor la emitator:
Elevii (receptorul) ii ofera emitatorului (profesorului) informatii cu privire la modul cum a
comunicat si, cunoscand rezultatele, el stie ce masuri sa intreprinda pentru a inlatura eventualele
perturbatii sau distorsiuni aparute.
Prin acest tip de feed-back emitatorul este informat despre obstacolele comunicarii,
personalitatea si capacitatea receptorilor, gradul de adaptare a mesajului sau. Daca se pricepe sa
foloseasca aceste informatii, emitatorul (profesorul) va obtine o crestere a eficientei mesajului
sau, o mai mare siguranta ca informatiile lui sunt intelese si o ameliorare a relatiilor sale cu
auditoriul.
Ca mijloace verbale, pentru obtinerea informatiilor despre comunicarea sa, emitatorul
poate folosi: interogarea receptorilor daca au inteles sau nu, comentariile auditoriului, sedintele
de analiza si evaluare a eficientei mesajului transmis.
4
Dintre mijloacele nonverbale, ar fi semnele nonverbale care tradeaza neatentia,
dezinteresul, oboseala, preocupari laterale, privirea si mimica exprimand concentrare, mirare,
neintelegere etc.
Al doilea tip de feed-back, de la emitator la receptor poate fi ilustrat prin urmatorul
exemplu: profesorul de fizica expune elevilor modul cum trebuie sa se desfasoare o experienta de
laborator. Acestia, pe cale verbala sau nonverbala, il informeaza pe profesor daca au inteles sau
nu, profesorul reia explicatia, apoi elevii trec la actiune, incercand sa execute experienta conform
indrumarilor primite. Acum are loc cel de-al doilea tip de feed-back, cand profesorul, pe cale
verbala sau nonverbala, aproba sau dezaproba ceea ce fac elevii si regleaza din mers comunicarea
didactica. Ca sa poata aparea acest tip de feed-back, trebuie sa lasam elevilor initiativa actiunii.
Retroactiunea anticipata (feed-forward) poate fi obtinuta prin inversarea ordinii clasice:
informare – exercitii practice. Daca acestea sunt asezate inaintea comunicarii, elevii vor fi pusi in
situatia sa caute, sa cerceteze, sa experimenteze si vor simti necesitatea informarii. Ei vor formula
anumite intrebari emitatorului, care isi va organiza din mers comunicarea, anticipand informatiile
de care au nevoie elevii in continuare sau ce dificultati pot sa apara.
Inaintea oricarei comunicari didactice, profesorul va efectua mai multe operatii: stabilirea
obiectivelor si a continutului esential al comunicarii, a unor explicatii, exemple, a intrebari-
lor-problema, a intrebarilor retorice sau care determina reflectii (Ce se intampla daca? Din ce
cauza? Ar putea fi si altfel?) etc. De asemenea, profesorul va preciza si strategia comunicarii
(inductiva, explicativ-demonstrativa, deductiva, prin analogie sau combinata), precum si
mijloacele audio-vizuale, a caror folosire sporeste receptivitatea.