Sunteți pe pagina 1din 21

METODICA EDUCARII LIMBAJULUI

CURS 1
12. 10. 2009
DEFINIREA DOMENIULUI SI SPECIFICUL DISCIPLINEI

Def.: Procesul informativ, instructiv, instituţionalizat; se sprijinǎ pe cercetǎrile unor ştiinţe umaniste
(psihologie, pedagogie, didacticǎ) prin intermediul acestora desǎvârşindu-se şi modelându-se P umanǎ.
* Didactica generalǎ (gr. didactikos) este ramura pedagogiei care se ocupa cu:
- Teroria generalǎ a instrucţiei;
- Sisteme de învǎţare ;
- Formele de organizare
- Mijloacele, scopurile procesului instructiv
-Relaţia pedagog-elevi,
stabilind principiile didactice, formulate încǎ din secolul al XVII -lea de fondatorul ştiinţei, pedagogul
ceh, Jan Amos Comensky .
*Metodica (gr. methodos) este o didacticǎ specialǎ, particularǎ, precizând:
- condiţiile;
- metodele şi
-procedeele adecvate însuşirii unei materii de învǎţǎmânt .
Dupǎ Şt. Bârsǎnescu, metodica stabileşte:
- locul materiei respective în cadrul planului de învǎţǎmânt;
- scopul şi sarcinile ei instructiv-educative;
- programarea conţinutului, formelor, mijloacelor de predare- învǎţare;
- raportul dintre elev şi materia respectivǎ.
Este deopotrivǎ o ştiinţǎ explicativǎ şi normativǎ (în sensul de acord cu legislaţia în vigoare).
*Metodica activitǎţilor de educare a limbajului presupune aplicarea principiilor didactice la
specificul educǎrii limbajului la preşcolari. Acest specific al activitǎţilor de educare a L desfǎşurate în
gradiniţa de copii este dat de:
- IDEALUL EDUCAŢIONAL.
- particularitǎţile de vârstǎ şi de dezvoltare ale preşcolarilor şi de
- caracteristicile limbajului.
* Idealul educaţional este expresia aspiraţiilor societǎţii, reprezentând modelul/ prototipul dupǎ care
trebuie format orice copil, orice tânǎr cu ajutorul educaţiei.
În cadrul Curriculum-ului preşcolar, obiectivele care vizeazǎ idealul edcuaţional se referǎ la:
- asigurarea dezvoltǎrii normale şi depline a preşcolarilor, prin valorificarea potenţialului fizic şi psihic
al fiecǎruia, ţinând seama de:
- ritmul propriu de dezvoltare a copilului;
- nevoile sale afective;
- activitatea sa fundamentalǎ: JOCUL;
- dezv. capacitǎţii preşcolarului de a intra în relaţie cu mediul, de a-l cunoaşte şi de a-l stǎpâni prin
explorǎri, exerciţiu, încercǎri, experimente;
- stimularea pentru dobândirea cunoştinţelor, capacitǎţilor, aptitudinilor necesare activitǎţii viitoare în
şcoalǎ/ ulterior în societate.
Prin învǎţare, preşcolarul se realizeazǎ întâi o fomǎ de instruire instituţionalizatǎ a copilului. De aceea,
trebuie create cond. Optime pentru ca ei sǎ se manifeste activ, dirijaţi de educator. Se are în vedere
atâtegalitatea de şansǎ la intrarea în învâţǎmântul şcolar cât şi socializarea copilului şi sporirea achiziţiilor în
domenii experienţiale diverse.
Limbajul – deseori confundat cu limba sau interpretat în accepţiuni diferite:
• Emanuel Vasiliu: “Limbajul – un fragment de limbǎ naturalǎ”.
• Franz Bopp (Şcoala) susţinea cǎ limbajul este o aplicaţie a limbii şi cǎ limba este condiţia necesarǎ
a limbajului. ”
• Ferdinand de Saussure: Limbajul este un fenomen; el reprezintǎ exerciţiul unei facultǎţi care se
gǎseşte în om. Limba este ansamblul formelor concordante pe care le îmbracǎ acest fenomen într-o
colectivitate.
• *** “Filosofia de la A la Z”(1994/1999): distinge între limbaj ca facultate sau aptitudine de a
construi un sistem de semne şi limbǎ, care este instrumentul de comunicare propriu unei comunitǎţi
umane.
• Norbert Sillamy ( Dicţionar de psihologie. Larousse. Ed. Univ. Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p.
180):“O limbǎ reprezintǎ un ansamblu instituit şi stabil de simboluri verbale sau scrise, propriu unui grup
social şi susceptibil de a fi bine sau greşit tradus într-un alt limbaj .
Azi nu mai poate fi acceptat cǎ limbajul este rezervat doar fiinţelor umane, întrucât animalele posedǎ
propriile lor mijloace de comunicare (ţipete, grohǎituri, mugete etc. ) care însoţesc reacţiile afective”. Vezi
Cliff Baxter- studii despre limbajul plantelor;
Emoto Masaro – studii despre cristalizarea apei aflatǎ în diferite încǎperi.
Limbajul delfinilor şi legǎturile cu autismul şi tratarea acestei boli, netratatǎ de medicina alopatǎ.
Limbajul nu este strict apanajul omului. Se presupune cǎ şi obiectele au posibilitatea de stocare a
mesajelor (pietre, cristale, apa).
Apotropaic – usturoiul, ţine spiritele rele la distanţă

S1
13. 10. 2009
T. Vianu, “Dubla intenţie a limbajului şi problema stilului”: “Prin limbaj omul comunicǎ şi se
comunicǎ”.
Copilul mic pronunţǎ primele cuvinte prin imitaţie, repetând dupǎ un model auditiv, fǎrǎ sǎ cunoascǎ
semnificaţia cuvintelor. Pânǎ la pronunţarea primelor cuvinte, sugarul dispune doar de mimicǎ, ţipete, sunete
pentru a-şi exprima stǎrile afective. Spre sfârşitul celei de-a doua luni de viaţǎ, copilul emite sunete deosebite
faţǎ de ţipetele de dupǎ naştere. El gângureşte şi repetǎ vocalizele, gǎsind plǎcere în aceastǎ activitate (faza
gânguritului). Dupǎ aceastǎ etapǎ, reacţia circularǎ este specificǎ lunii a 6a, iar din luna a 9a începe
imitarea modelelor sale auditive. Acum începe sǎ înţeleagǎ unele expresii şi sǎ dobândeascǎ un vocabular
pasiv. La un 1½ construieşte pseudo-propoziţii, iar la 2 ani formeazǎ propoziţii corecte. Din acest moment,
îmbogǎţirea vocabularului se face rapid, cu condiţia integritǎţii organelor sale nervoase, senzoriale şi
motorii, precum şi a aptitudinilor intelectuale, dezvoltate fiziologic.
Astfel, achiziţiile lingvistice cresc de la cca. 100 de cuvinte (la 20 de luni), la 300 de cuvinte (la 2
ani) şi aprox. 1000 de cuvinte la 3 ani. Este necesarǎ însǎ existenţa modelului auditiv oferit de membrii
anturajului sǎu ca şi dorinţa sa de a comunica. (Blaga a fost mut ca o lebădă până la 4 ani)
Spre deosebire de celelalte vieţuitoare, omul nu se naşte cu limba învăţată, are nevoie de model
auditiv pentru însuşirea limbajului.
Sfaturi pentru lectoratele cu părinţii:
~ să stea cât mai puţin în faţa tv
~ să se joace cel puţin o dată pe săptămână: comunicare, muncă în echipă: Scrable, Gazan
~ realizarea unei minibiblioteci
~ modul de hrănire Putin din toate
~ băuturile răcoritoare sunt foarte nocive, crează dependenţă
~ să doarmă la orele
Primele propoziţii alcǎtuite de copii au o structurǎ gramaticalǎ elaboratǎ dupǎ tipurile:
1. S + V: Mama pleci etc- dezacord
2. V + C: Bea lapte
3. S + C Pisica lapte
Noi trebuie să vorbim corect pentru ca el, copilul, să perceapă distinct şi corect
D. p. d. v. cronologic, între 0-3 ani- perioada infantilǎ (antepreşcolarǎ);
3-6/7 ani – vârsta preşcolarǎ;
6/7- 10/11 ani perioada şcolarului mic;
10/11-14/15 ani – perioada şcolarǎ medie ( preadolescenţa, pubertatea).
Procesul trecerii de la o etapǎ la alta nu este liniar în ceea ce priveşte evoluţia, întrucât odatǎ cu
progrese evidente au loc şi regrese.
In Scrisorile metodice” Viorica Preda arǎta înca din 2005 cǎ pot fi primiţi în grǎdiniţǎ copii de 2 ani
daca au deprinderi formate referitoare la verbalizarea necesitǎţilor fiziologice.
În etapa antepreşcolarǎ gândirea este intuitivǎ, prin imagini/ reprezentǎri, dezvoltându-se gradual, ca şi
limbajul. Ritmul achiziţiilor ca şi volum al acestora este spectaculos şi se menţine pânǎ spre 6/7 ani.
La 4-5 ani copilul nu realizeazǎ tranzitivitatea relaţiei A=B & B=C , atunci A=C (experimentele cu apa
în pahare de diferite mǎrimi, dar în cantitǎţi egale şi cu mǎrgelele aflate în pahare de marimi diferite, dar
egale ca numǎr).
Dupǎ 6/7 ani rezultatele experimentelor s-au îmbunǎtǎţit simţitor, dar numai pe baza experienţei
concrete şi nu abstracte.
Pânǎ la vârsta şcolaritǎţii, copilul, mai cu seamǎ dacǎ a frecventat grǎdiniţa, înţelege şi transmite mesaje
simple, dupǎ audierea unui text poate sǎ-l povesteascǎ sau sǎ-l rezume, distinge şi pronunţǎ sunete care
compun cuvinte, utilizeazǎ un limbaj oralcât mai aproape de corectitudinea dpdv gramatical/ fonetic, fiind
apt totodatǎ sǎ creeze el însuşi povestiri/ texte orale de micǎ întindere, utilizând elemente expresive.
Achiziţiile lexicale sunt diferite ca volum şi vitezǎ de asimilare de la caz la caz. Pânǎ la vârsta
şcolaritǎţii copilul trebuie sǎ recunoascǎ scrisul oriunde îl întâlneşte, sǎ-l diferenţieze de imagine/ non-scris;
sǎ manifeste interes pentru citit; sǎ perceapă şi sǎ discrimineze între diverse forme geometrice, mǎrimi,
obiecte, imagini, tipuri de contururi. El trebuie sǎ ştie sǎ utilizeze corect instrumentele de scris, stǎpânind
deprinderile motrice elementare, ceea ce nu înseamnǎ cǎ preşcolarul va învǎţa sǎ scrie la grǎdiniţǎ.
Curriculum= documentul care permite predarea în învǎţǎmântul preşcolar.
Până la 3 ani → 1000 cuvinte
Un cercetător a identificat la un copil de 5 ani cca 24000 de cuvinte în condiţiile în care cei mai mulţi
specialişti folosesc între 3000-5000 de cuvinte
3. nov.
Seminar

JUCĂRII
20. oct.
Seminar 2

 Jocul păpuşii – de realizat o păpuşă utilizând fie fire de lână, fie o şosetă, o lingură de lemn. Seminţe
încolţite pentru păr.
Faze importante, la ce folosesc.
CRITERII ÎN ALEGEREA JUCĂRIEI;
VALENŢELE PE CARE LE ARE ÎN DOMENIUL LIMBII ŞI COMUNICĂRII →LIMBAJUL

Niv. I 2/3-5 ani: 2-3 ani gr. mică; 3-4 ani gr. mijlocie; 4-5 ani gr. mare
Nivelul II 5-6/7 ani
~ uşor de mânuit, uşoare
~ să nu fie ascuţite
~ materiale naturale, să nu fie toxice, neinflamabile
~ frumos colorate RGOP
~ să respecte realitatea: animale domestice adecvat colorate
Criterii: estetic, igienic, didactic (de stimulare a achiziţiilor)
- să promoveze dezvoltarea copilului
- să-i exerseze simţurile (miros, văz, acustic)
- să implice copilul în mod activitatea
- să fie adecvată vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală
- să folosească mai multe abilităţi ale dezvoltării
- să poată fi folosită interdiscipinar
- să fie adecvată pentru a ajuta copilul să cunoască şi să înţeleagă culturi şi rase diferite →toleranţa:
păpuşi albe, de culoare, asiatice
- să fie complementară altor materiale din sala de grupă (Pinocchio – cartea, păpuşa)
26. oct.
Curs 2
FORMELE LIMBAJULUI PREŞCOLAR

 Dpdv al iniţiativei de comunicare limbajul este activ şi pasiv


Limbajul activ este cel în care este prezentă intenţia de comunicare şi acesta se realizează concret,
întâi oral, ulterior şi în scris.
În limbajul pasiv nu este prezentă intenţia de comuicare ci de recepţionare şi de înţelegere a
emitentului de text oral şi/sau scris. El este mult mai bogat. Copiii ştiu mai multe lucruri decât le exprimă. Ei
răspund la comenzi fără a răspunde verbal. Exemplu: Du-te la geam!
Dificultatea de a pronunţa îi înhibă.

 După forma de epxrimare, limbajul este intern si extern


Limbajul intern se desfăşoară în sfera lăuntrică, mintală, e asonor, centrat pe înţelesuri, pe imagini şi
pe idei. Este rapid, îl anticipează şi îl proiectează pe cel oral şi pe cel scris
Limbajul extern este adresat unor destinatari din exterior şi se realizează prin limbaj oral şi scris. La
preşcolar el se realizează în 3 variante: solilocviu, monolog, dialog.
Solilocviu = vorbirea cu voce tare, cu el însuşi. Este considerat fiziologic până la 5/6 ani; apoi este un
semn al retardului sau al unei patologii
Monolog – limbaj oral dar cu cineva (îi vorbeşte păpuşii, vorbeşte pentru cineva, face morală)
Dialog – presupune un schimb reciproc de mesaje între participanţii la comunicare indiferent de nr. lor

Indicatorii limbajului oral, care permit o descriere a acestuia sunt:


• Volumul lexical: mare sau redus (incitarea copilului pe teme diferite)
• Corectitudinea: - fonetică (cum pronunţă)
- gramaticală (acordul corect)
- lexicală (se referă la proprietatea termenilor: ştie despre ce vorbeşte sau doar
repetă fără a înţelege semnificaţia.
• Fluenţa
• Diversitatea vocabularului – poate deţine informaţii în mai multe domenii: vieţuitoare, ştiinţific
• Rapiditatea realizării sau frecvenţa cuvintelor pe minut: cât de repede răspunde, numărul de cuvinte
pe minut
• Tempoul: regulat, sincopat
• Tăria sau forţa pronunţiei furnizează adesea informaţii despre starea sănătăţii
• Claritatea dicţiei: are o dicţie bună (expresivitatea limbajului)
• Intonaţia – modulează unde este cazul (expresivitatea limbajului)
• Gradul de melodicitate – unii copii cântă enunţurile, nu le permite să fie expresivi
• Timbrul vocii
Noi acţionăm asupra tuturor formelor de limbaj dar ne interesează ca cel activ, extern, oral să aibă
achiziţii. Educaţia nu are în vedere doar comunicarea sau schimbul de mesaje verbale ci pentru a fi eficientă
acţiunea noastră trebuie să pornim de la actul educaţional (amenajarea spaţiuui educaţional ar fi un factor
care să aasigure condiţii propice, optime sau dimpotrivă, acţiuni educative). Astfel o cerinţă estenţială a
noului curr centrat pe nevoile, interesele şi dezvoltarea globală a preşcolarului se referă la crearea unui mediu
educaţional de natură să permită dezvoltarea liberă a acestuia punând în evidenţă dimensiunea interculturală
şi pe cea a incluziunii sociale.
Dezvoltarea liberă a copilului trebuie urmărită în domeniile prevăzute în documentele curriculare,
concretizându-se în:
- dezvoltarea fizică, sănătateşi igienă personală
- dezvoltarea socio-emoţională
- dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor de învăţare
- dezvoltarea limbajului, a comunicării şi crearea permiselor citirii şi scrierii
- dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii.
În alţi termeni, mediul educaţional trebuie să ofere condiţii de siguranţă, securitate şi igienă, de
socializare pentru copil dar şi de dezvoltare a capacităţilor de învăţare şi stimulare a achiziţiilor lingvistice şi
ştiinţifice în general.
În acest sens Ghidul unei bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la vârsta de 3-6/7 ani
recomandă amenajarea în sala de grupă a următoarelor zone:
- bibliotecă
- ştiinţă
- artă
- joc de rol
- jocuri de masă
- construcţii
Uneori însă spaţiul limitat nu permite amenajarea tuturor acestora şi atunci în împărţirea sălii de grupă
trebuie amenajate cel puţin 2 colţuri: al bibliotecii şi al păpuşii (distincte). Celălalte zone pot fi amenajate
împreună sau chiar în afara sălii de grupă.
Nu se confundă colţurile cu centrele tematice.
Centrul tematic este locul unde expunem materiale legate de tema proiectului astfel încât copiii le pot
privi, mânui, se pot juca cu ele, li se citeşte despre ele, să poată adăuga produse noi, procurate sau realizate
de ei înşişi. Astfel, pe un dulăpior, pe un raft, pe o cutie de carton poate fi expus titlul temei şi materialele
legate de aceasta. Procurarea acestor materiale aferente fiecărui centru tematic se va face de către educatoare
cu sprijinul părinţilor RAEDPP în urma studierii cu atenţie a temei propuse. Se poate apela în acest sens la o
bibliotecă publică, la cea a instituţiei, la muzee, la persoane fizice pentru succesul activităţii având în vedere
ca ele să fie interesante, stimulative, în acord cu tema proiectului şi totodată într-un nr. echilibrat.
Biblioteca trebuie să conţină cărţi diverse dar să aibă toate o trăsătură: ilustraţiile color, lucioase (sunt
mai igienice), aspect esteic, scris mare. Cărţile se schimbă în funcţie de temă şi de ceea ce dormi să realizăm
Locul cărţilor → se observă mai ales ceea ce este la nivelul ochilor.
Poziţia cărţiilor, a jucăriilor trebuie alternată.
Trebuie să existe şi reviste pentru copii, imagini, materiale pentru pictură
Dacă preşcolarul nu a luat contact cu cartea până la 4 ani există riscul ca pe viitor şansele să citească
să fie minime. De aceea este necesar acest colţ distinct al bibliotecii.
Cărţile trebuie aranjate estetic;
- să permită selectarea în funcţie de vârstă, interesele copiilor
- să putem să introducem treptat materiale noi.
Prin distribuirea materialelor pe centre de activitate se crează o atmosferă de lucru spontană, prin joc,
pe parcursul zilei sau săptămânii, avându-se în vedere asigurarea posibilităţilor de opţiune pentru copii.
Dacă se observă că nu vrea să coopereze, îl întrebăm la ce centru vrea să participe.
27 oct.
Seminar 3

MATERIALE DIDACTICE ~ PLANŞE

TAXONOMIA PLANŞELOR.
- se pot clasifica după mărime, tematică, nivelul de vârstă căruia i se adresează (niv. I-II)
Pentru niv. I : planşele au:
- un nr mic de lemente pentru o planşă, max. 3 elem.
- setul pentru această vârstă: 1-2 -3 planşe max
- sunt fidele realităţii
- elementele sunt de mărime mare
Taxonomia:
~ după domenii, discipline: pluridisciplinare
~ după calităţi exterioare
~ după obiectivele urmărite: obiective care vizează ed. moral civică, cunoaşterea mediului, ed.
religioasă, etos naţional etc.
~ tipărite sau confecţionate.
Avanajele celor confecţionate: pot fi mult mai adecvate activităţii concrete
- se pun exact elementele care trebuie
- le dau copiilor exemplu concret de realizare a materialului
~ plane însoţite de alt material didactic (cărţi, CD, jetoane etc.)
Exită 2 modalităţi de expunere a planjelor:
1. pe orizontală, la nivelul privirii copilului
2. câte 1 sau dacă se pun toate, se acoperă şi se descoperă câte una (de preferat să se pună pe rând)

Calităţile ce trebuie să întrunească planşele:


~ clare şi fidele cu realitatea pe care o sugerează
~ să nu fie mohorâte, terifiante
~ să fie suficient de mari pentru a fi observate de toţi copiii
~ viu colorate
~ să prezinte siguranţă pentru copii
~ respectarea propoziţiilor
~ fidelitate faţă de text (Ileana Cosânzeana – blondă, cu ochii albaştri)

Tipuri de activităţi în care se pot utiliza planşele:


~ activităţi integrate, cu elemente subsumate mai multor domenii experienţiale
~ activităţi liber alese
~ lectură după imagini
~ jocuri didactice: - de asociere (să asocieze cu jetonul)
- poveşti amestecate (să separe jetoanele din poveşti cunoscute – niv. II 5-6/7 ani)
- pentru exersarea atenţiei şi verbalizare: Ce diferă?
~ ca material didactic suport în cadrul unor activităţi comune: memorizare
- pentru receptarea unor poveşti (repovestire)
~ crearea unor poveşti: planşe pentru povestri cu început dat
~ în fixare şi consolidare: planşele pot fi amestecate: cerinţă aşezarea în ordinea petrecerii
evenimentelor chiar şi în feed-back.

Edituri care redactează planşe: TehnoStar, Tudor, Diana, Aramis, Coresi.


3 nov.
Seminar 4

JETOANE
Ed. Tudor: Spune ce face!
Ce a greşit pictorul?
Când se întâmplă? – anotimpuri
Jocuri: Eu spun una, tu spui multe; Găseşte mama şi puiul
Jetoane puzzle: Meseriile, Să învăţăm alfabetul
Fluturii vin la flori
Ce face mama şi cu ce?
Hrana animalelor
Animalele domestice şi foloasele lor
Ed. Aramis: Alege şi grupaţi, Alege şi potriveşte – păsări şi animale domestice sau sălbatice
Ed. Diana: fructe, Flori, Mijloace de transport, Cu mine te întrece, Loto cu flori, Dimineaţa, La
bibliotecă, Memo (joc nemţesc)
Ed. Delta: Isteţii şi alfabetul buclucaş (jetoane+puzzle)
Ed. Prut: Animale magnetice amuzante, Ne pregătim pentru orele de scris şi citit
Ed. Teora: Mă joc cu magneţii, Să ne jucăm cu markerul şi magneţii
Ed. Tehnoart: Animale şi păsări domestice, Insecte şi alte vieţuitoare

TAXONOMIE
 realizate – manual
- de tipografie, de edituri specializate care sunt verificate de OPC, Min. Sănătăţii.
Avantaje: - le adaptăm demersului didactic
- îi oferim copilului un model de executare manuală
Dezavantaje: - calitatea, multitudinea cullorilor
- expresivitatea desenelor
 tematice: Ce face – acţiuni/ sporturi practicate
 după nivelul de vârstă/ grupă
- niv. I: mari, elemente putine
- lucioase, să poată fi desinfectate periodic
 jetoane însoţite/ nu de alt material didactic: planşe, cărţim magneţi, marker
 mărime: mici A5, B5, A4, cărţi de joc, piese de remi
 formă, structură ce permite asamblarea lor câte 2
- dreptunghiulare - pătratice - neregulate
 domeniile în care pot fi utilizate:
- activităţi concepute integrat
- jetoane prepondenrent concepute pentru educarea limbajului
- jetoane pentru cunoaşterea mediului, activ. matematice
 obiectivele prioritar urmărite
Odată cu manipularea jetoanelor se realizază un antrenament motric.
Atenţia voluntară ← atenţia involuntară
 după materialul din care sunt confecţionate: plastic, carton, bambus (uşor de dezinfectat, mai
rezistente, mai uşoare)
 în funcţie de jocul în cadrul căruia e integrat:
- jocuri didactice lingvistice pentruformarea pluralului, pentru identificarea omonimelor, pentru realizarea
enunţurilor
- jocuri didactic de asociere, matematice
Dezinfectare cu ultraviolete, cu spirt
Lectoratul cu părinţii:
- se recomandă să se joace cu părinţii cel puţin o dată pe săpt. un joc de cuvinte
- să discute cu copiii despre activităţile desfăşurate
- să asculte activ şi eficient ceea ce le spun copiii
- să răsfoiască împreună cărţi şi reviste pentru copii
- să corecteze vorbirea copiilor cu tact
- să încerce să păstreze contactul vizual-tactil prin comunicarea orală (să se privească în ochi)

Mituri de stagnare/ asimilare în ritm scăzut al conţinutului:


- fraţii îi pun la dispoziţie totul şi îl împiedică să mai vorbească
- băieţii vorbesc mai târziu
- dacă o familie e bilingvă, atunci performanţel lingistice sunt mai puţin evidente
Copilul nu vrea să vorbească: traumatizaţi, stresaţi, intimidaţi, bolnavi, timizi.
- se cere ajutorul unui psiholot/ logoped
- dezvoltă capacitatea de receptare a mesajului: să construiască după indicaţii, să ordoneze culorile,
după mărime, formă etc.
- creşte şi atunci va vorbi
- 90% din populaţie e timidă, dar doar 40% se consideră timidă

Amenajarea spaţiului în grădiniţă este un element cheie în educaţia timpurie.


Construirea ataşamentului
Abordarea incluzivă în copilărie: fără discriminare
Asigurarea tranziţiei de acasă la creşă, creşă la grădiniţă, grădiniţă la şcoală
Copilul nu disociază gluma de real.

ROLURILE CADRULUI DIDACTIC


~ Crearea unui inventar al varietăţii de roluri ale educatoarei în educaţia timpurie
~ Descirerea calităţilor/ profilului unui educator
 Observator
- înţelegerea evoluţiei dezvoltării fiecărui copil în plan cognitiv, socio-emoţional, fizic şi al limbajului;
- organizează şi planifică activităţile ulterioare pe baza inregistrărilor proceseului de observare
- conceprea şi utilizarea unor modalităţi de comunicare a informaţiilor obţinute părinţiolor copiilor
 Organizator
- proiectează activităţile, le organizează
- se asigură de buna lor desfăşurare având în vedere situaţia concertă din unitatea şcolară, spaţiul, vâsta
(grupă omogenă, heterogenă), timpul, materialul didactic de care dispune
 Facilitator
- în urma observării comportamentului copilului trebuie să le ofere un feed-back mai ales să-i
incurajeze, să le stimuleze participarea dând dovadă de optimism pedagogic
- la ed. limbajului trebuie să faciliteze comunicarea stimulând copilul să răspundă întrebărilor, să
formuleze el întrebări
- să îi formeze capacitatea de a povesti (un fapt, o situaţie de viaţă) şi de a repovesti un text literar
 Evaluator – optimism pedagogic
- să ţină seama de particularităţile individuale ale copiilor pentru a veni în întâmpinarea nevoilor
acestora evidenţiindu-i global iar individual doar în sens pozitiv.
 Model de blândeţte, de receptivitate,
- respectul pentru copil
- promovarea încrederii în sine
- empatia
- acceptarea prin utilizarea pronumelor, prin comunicarea cu toti copiii, prin identificarea punctelor
forte şi valoriziarea acestora.
- 9 nov.
Curs 3

OBIECTIVELE CADRU

- se exprimă prin verbe la infinitiv


- urmăresc rezultatele aşteptate ale subiecţilor învăţării pe parcursul mai multor ani
Obiectivele cadru – preşcolari
~ dezvoltă capacităţi de exprimare orale, de înţelegere şi utilizare corectă a semnificaţiilor structurilor
verbale orale
~ educarea unei exprimări verbale dpdv fonetic, lexical, sintactic (ar trebuie gramatical)
~ dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral
~ dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite inteţii, gânduri, semnificaţii mijlocite de limbajul
scris
Neajunsuri:
 există situaţii în care ar trebuie să formăm deprinderi de exprimare orală; de aceea ar trebuie ca OC
să fie formarea/ dezvoltarea (OC1);
 la OC2 ar trebuie dpdv fonetic, lexical şi gramatical
 la OC4 – prin limbaj scris n urealizat de preşcolar ci să fie apt să recunoască şi să-l discrimineze ca
purtător de mesaj scris, că are o semnificaţie. Exemplu: Coşul cu fructe – Umberto
 OC3 – dezvoltarea creativităţii la preşcolar este greu de atins. Ei le fac involuntar (taie ficat în
ciorbă – îl ficăţtesc; se joacă cu bulgări – se bulgăresc)

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ
- verbe la conjunctiv
- v. ultimul obiectivele de referinţă- profa. nu e de acord
Motive: de ce copiii preşcolari nu trebuie să sţie literele: de ce nu se învaţă scrisul în grădiniţă
 Nu prevede programa expres acest lucru (ci să îl înţeleagă)
 Nu există în grădiniţă mobilier conceput pentru învăţarea scrisului (lumina să vină din stânga)
 Nu există instrumente de scris destinate preşcolarului
 Emiterea mesajului scris se poate face numai după exerciţii de motricitatea mâinii ceea ce ar
însemna un timp substanţial alocat unei astfel de activităţi neprevăzute în programă
 Muşchii flexori ai mâinii nefiind pregătiţi pentru un astfel de exerciţiu activitatea ar fi cronofagă
(plictisitoare, impropriu) ceea ce ar însemna preluarea din timpul alocat altor activităţi prevăzute în
curriculum
 În cazul însuşirii incorecte a emiterii scrisului înlocuirea unui astfel de comportament (ulterior în
şcoală) ar fi mult mai greu de realizat decât introducerae unui comportament nou (exemplu: directia de
execuţie a unei litere, cifre)
 În cazl învăţării scrisului cu majuscule există 3 dezavantaje:
- acesta echivalează cu ridicarea vocii
- solicită cu precădere efectuarea liniei frânte, nu curbe
- copilul nu ar mai fi motivat să scrie cu minuscule (litere mici) atâta timp cât ştii cu majuscule
 întrucât grădiniţa nu este obligatorie, învăţarea scrisului în grădiniţă în loc să se facă în spiritul
egalizării de şanse la intrarea în şcoală, ar constitui o discriminare faţă despre copilul care nu a frecventat
grădiniţa.
Activităţile de educare a limbajului în grădiniţă, deşi este prevăzută să se desfăşoare în 1-2 activităţi,
în fapt, deţine o pondere mult mai mare întrucât preşcolarii utilizează limbajul oral în toate tipurile de
activităţi curriculare şi extracurriculare beneficiind de un model auditiv oferit în cadru instituţionalizat de
educatoare dar şi de o dirijare cu tact a activităţilor lingvistice în sensul însuşirii corecte a termenilor şi a
structurilor gramaticale ale limbii dar şi în ceea ce priveşte îmbogăţirea şi nuanţarea lexicului. Se poate chiar
afirma că educarea limbajului copiilor în grădiniţă se face permanent, indiferent de tipul activităţii sau de
moment.
Activitatea de ed. a limbajului, în realitate, se realizază continuu (în absolut toate activităţile şi
greşelile se amendează când sunt făcute).
Organizat, 3 sunt principalele modalităţi de concepere a activităţilor de educare a limbajului:
1. pe baza unui material suport intuitiv (iconografic)
2. pe baza unui suport – text literar
3. în situaţii comnicaţionale special create, gen timpul povestirilor pornind de la experienţa concretă
dar şi personală a copilului sau de la anumite situaţii contextuale
Exemplu: La farmacie: Salutul (formula iniţială), Vă rog, Mulţumesc, Salutul de plecare
În cazul folosirii materialului iconografic acesta trebuie mai întâi intuit şi apoi verbalizat prin
recunoaşterea imaginilor, formularea propoziţiilor despre acestea, descriind fiecare element din diverse
imagini.
10 nov.
Seminar 5

MATERIAL DIDACTIC
CĂRŢI UTILIZATE ÎN GRĂDINIŢĂ
Nivelul I
3 ani:
~ cărţi pliante: Ridichea uriaşă, Motanul încăţat
~ cărţi ilustrate; poze ieşite în relief
~ cărţi cu texte foarte scurte, imagini mari
~ cărţi cu animale sălbatice
~ culorile →obiectele
~ cărţi cu animale care au în relief şi blăniţe, pielea animalului
~ cărţi cu surpriză
~ cărţi de colorat, cu imagini duble şi pe o pagină şi pe cealaltă. Copiii trebuie să coloreze după model
(imaginea în oglindă). Desene mari pentru copiii mici
~ cărţi de colorat pentru băieţi: maşinuţe, vapoare
- pentru fete: sirene, păpuşi
- cu ghicitori: răspunsul face trimitere la colorarea obiectului
- de colorat şi de numărat
- La joacă
- Legende, povestiri istorice
- Tematice: anotimpuri
- Cântăm şi colorăm
- Poezii T. Arghezi Animale mari şi mici – textul în versuri
- Basm versificat – despre omidă de la stadiul de vierme la fluture
Pentru copiii mai mari:
~ animale sălbatice/ domestice pliante
~ corpul uman: imagini, explicaţii
~ casa – încăperi, mobilier
~ Planeta noastră – fenomene, continente
~ despre păsări – atlas
~ cum se hrănesc animalele
~ Pământul, Cerul
Cărţi ~ pentru jocuri
~ pentru desenat, decupat, lipit
~ enciclopedii
~ truse pentru detectivi (gr. mare şi pregătitoare) libr. Diverta
~ truse pentru vrăjitori
~ dicţionare vizuale
~ pentru învăţarea limbii străine în grădiniţă
~ pentru origami (nu folosim forfecuţă f. mică/fină
~ tangram
~ cărţi cu divese forme: ouă de Paşti, cruce pentru cele religioase, casă
~ cărţi muzicale, care confirmă/ infirmă soluţiile într-un set de grile
~ cărţi pentru alfabetizare, realizate cu o literă poziţionată central şi celelalte mai mici
~ cărţi pentru alte tipuri de activităţi.
Cărţile trebuie aşezate la nivelul vizual al copiior
Există numeroase cărţi destinate doar educatoare:
curriculum culegere de texte literare pentru serbari
ghid de bune practici pt activitati practice indrumatoare
17. nov.
Seminar 6

JUCĂRII
Criterii în selecţionarea jucăriilor:
- estetic
- sănătate şi securitate
- didactic

În funcţie de materialul din care sunt confecţionate:


- plastic, hârtie, pluş, lemn, latex, mixte, textil
După profesiile desemnate:
- tâmplar, doctor/ asistentă, coafeză, croitoreasă, bucătar, profesii artistice (inst. muzicale, inst. pentru
ed. plastică), de grădinărit,
- pentru jocuri recreative (popice)
- mijloace de deplasare: pilot, poliţist, mecanic de locomotivă
- jucării de magie
- pe sexe: pentru fetiţe: cosmetice, de cusut; pentru băieti: micii meşteri
- de telecomunicaţie
- lego: permit orientarea în spaţiu, combină armonios culorile, verbalizează ceea ce au realizat, le
exersează îndemânarea
- caleidoscop
- forme de nisip şi de apă.
Aceste jucării pot fi utilizate diverse activităţi:
- captarea atenţiei şi orientarea ei
- la activităţile liber alese
- la activităţile de grup ca observator sau ca personaj în joc de rol
- la anumite jocuri de rol
- la activităţi matematice
Sarcini combinate: mai multe mingii: să le numere pe cele verzi/ roz
Să selecteze din personaje pe cele pozitive şi să argumenteze (grupa mare şi pregătitoare)
La activităţile integrate. Tema Anotimpuri: toate elementele ce se potrivesc cu un anotimp dat.
La grupele mixte: activităţile cu cei mici se termină mai repede decât cu grupa mare
Origami, tangram, puzzle
Fiecare manipulare a jucăriilor trebuie însoţită de expşicaţii, copiii trebuie să fie încurajaţi să
verbalizeze. Corectarea se face prin repetarea enunţului. Se insistă pe vorbirea în propoziţii.

Acţiunea de comunicare prin limbaj este una permanentă în grădiniţă pentru că se realizează în cadrul
fiecărei activităţi nu doar în cele alocate explicit educării limbajului.
Activitatea comună e activitatea educativă organizată şi condusă de educatoare, desfăşurată de toţi
copiii dintr-o grupă regulamentar constituită într-o perioadă de timp determinată în scopul parcurgerii unei
teme din programă şi a concretizării obiectivelor urmărite.
Activităţile comune se numeau activităţile obligatorii pentru că la ele participă toţii copiii:
Povestirea
Convorbirea
Lectura după imagini
Jocul
Memorizarea
Durata variază de la o grupă la alta fiind determinată de timpul stabilirii atenţiei în acord cu
particularităţie de vârstă. Asfel pe nivelul I, activitatea durează 15-20 min. Niv. II: ajung până la 30-35 min.
La step se lucrează pe centre copiii având o libertate mai mare →durata activităţii durează până la
terminarea sarcinii.
Pentru apropierea de învăţământul primar, pentru copiii din grupa pregătitoare activitatea poate fi
mărită la 40-45 min în sem. II.
Când grupa nu e omogenă (vârsta/ dezvoltarea capacităţii de învăţare), educatorul va adopta un ritm
mediu dar va recurge şi la instruire diferenţiată şi individualizată adică va trasa sarcini adecvate ca şi grad de
dificultate atât copiilor cu performanţe scăzute cât şi celor care se pot simţi subsolicitaţi sau pot trăi
sentimentul inutilităţii participării la activitate.
Cele mai numeroase sarcini vor fi formulate sub formă de întrebare astfel încât copiii să nu se
plictisească şi să-şi poată valorifica experienţa personală lucrând în ritm propriu.
Câte personaje au fost în poveste (să le numească)
Să povestească ce s-a întâmplat într-o anumită secvenţă
Ce ai fi făcut dacă erai în locul unui personaj.
Învăţământul frontal presupune o planificare riguroasă a temelor din programă respectând principliul
structurării sistematice a cunoştinţelor (gradat de la simplu la complex).
Cu cât o activitate de învăţare implică mai mulţi analizatori sau receptori sau se adresează copiilor pe
mai multe căi cu atât şansele de înţelegere şi retenţie sunt mai mari. Adică ne adresăm şi auzului şi văzului şi
tactilului.
Avantajele activităţii comune:
- educarea atenţiei şi autocontrolului
- se estompează diferenţele dintre copiii care au un self-esteam exagerat sau sunt inhibaţi/extrovertiţi,
sub/supraapreciaţi.
Nr. activităţilor comune de educarea limbajului este fix pentru fiecare nivel:
I (3-5 ani): o activitate pe săptămână
II: 2 activităţi pe săptămână
Acestora li se adaugă activităţi opţionale: max. una la niv. I, max. 2 la niv. II.
Pentru grădiniţă cu program prelungit, având în vedere activitatea de completare: 2 activităţi pentru niv.
I, 4 pentru niv. 2
23. nov.
Curs 4
CONVORBIREA – o activitate complexă bazată pe metoda conversaţiei fără suport intuitiv punându-i
pe copii să-şi exprime independenţa utilizând cuvinte intrate în lexicul lor activ pe baza experienţie
acumulate anterior.
- pentru a participa la convorbire, preşcolarii trebuie să–şi concentreze atenţia pentru a recepta mesajul,
pentru a înţelege subiectul abordat sau întrebările, să-şi selecţioneze cunoştinţele în vederea formulării
răspunsurilor potrivite dar şi mijloacele lingvistice pentru formularea corectă şi logică a răspunsurilor şi să-şi
efectueze operaţiile de generalizare necesare pe baza analizei, sintezei, comparaţiei şi abstractizării.
Succesul aceste activităţi presupune:
a) Planificarea activităţilor de vorbire
b) Alegerea temei (atractivă, accesibilă, de interes pentru copii)
c) Crearea unor situaţii diverse de viaţă
d) Accentuarea caracterului formativ
e) Elaboraea unui plan de discuţii
Taxonomia convorbirilor
1. în funcţie de scopul didactic:
~ convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor
~ convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor
~ convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor

2. în funcţie de tematică:
~ convorbiri referitoare la natură (despre anotimpuri, plante, animale)
~ convorbiri referitoare la viaţa cotidiană (În familie, La grădiniţă, De ziua mamei)
~ convorbiri asupra unor aspecte tratate în opere literare
Etape:
1. introducerea în activitate: evocarea unor evenimente, stări, impresii sau a unor diafilme, audiţii
deja realizate. Această etapă trebuie să îndeplinească 2 condiţii:
~ să le suscite interesul;
~ să-i pregătească treptat, să-i apropie de tema tratată
2. convorbirea propriu-zisă pe bază de plan care să conţină principalele puncte de discuţie sau
întrebări adresate copiilor
Beţişorul vorbitor – numai cine are bagheta magică are dreptul să vorbească.
3. încheierea activităţii: concluzii, intonarea unui cântec, joc de rol/ aplicativ.
Copiii sunt corectaţi cu tact, prin repetarea corectă a enunţuluide către educator.
Aproape toate activităţile comune se sprijină pe convorbire (mai puţin memorizarea)

POVESTIREA – alături de joc, constituie o modalitate foarte plăcută pt copii de activitate educativă
dezvoltând gândirea logică, memoria voluntară, atenţia, imaginaţia şi limbajul.
Ea cunoaşte 2 forme:
- povestirea educatoarei
- povestirea copiilor
Povestirea educatoarei presupune o expunere orală a unei opere literare fiind de fapt o repovestire.
În Metodica activităţii de educare a limbajului în învăţământul preşcolar a F. Mitu şi Ştefaniei
Antonovici se precizează „copiilor de 3 ani le sunt accesibile atât povestirile realiste, cât şi cele fantastice
care corespund nevoilor de cunoaştere şi de afectivitate şi care le pot influenţa comportarea” (p31)
Taxonomia: după tematică se pot referi la:
~ copilărie
~ anumite aspecte din viaţa adultului (asumare de roluri)
~ universul mărunt al necuvântătoarelor
~ aspecte realiste îmbinate cu cele fantastice.
La grupa mică, povestirile vor fi scurte, accesibile, atractive inducându-le preşcolarilor sentimente şi
stări afective pozitive. La grupa mijlocie, pe lângă aceste elemente, preşcolarii vor fi familiarizaţi cu diverse
aspecte ale vieţii din natură menite să le influenţeze pozitiv comportamentul. La grupa mare, povestirile vor
fi complexe, stimulându-le creativitatea şi exersarea capacităţii de comunicare elaborată.
După planificarea judicioasă a activităţii de povestire, pornind de la obiective, se selecţionează
conţinuturile, se studiază atent textul în vederea accesibilizării lui copiilor, se întocmeşte un plan cu
succesiunea episoadelor, cu expresii literare din text şi se pregăteşte un material didactic auxiliar.
Se asigură climatul adecvat activităţii şi se pregăteşte materialul didactic.
Introducerea în activitate vizează captarea atenţiei şi orientarea interesului copiilor pentru subiectul
abordat. În ideea orientării atenţiei pe parcursul povestiri, se trasează o sarcină preşcolarilor precum: la
sfârşitul povestirii să motiveze titlul sau să enumere personajele.
Anunţarea titulului si a autorului
Expunerea se face clar, accesibil, cu un ritm moderat şi expresiv. Expresivitatea se realizează prin:
~ schimbarea ritmului vorbirii în funcţie de punctuaţie
~ prin pauze logice, psihologice şi gramaticale
~ schimbarea timbrului vocii în acord cu fiecare instanţă textuală (narator, personaje)
~ prin varierea intensităţii vocii
~ prin repetiţii
~ prin mimică şi gestică
~ cu ajutorul materialului didactic
Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebările retorice. Nu se recomandă
atenţionarea prin formule Fiţi atenţi!, Ascultaţi!, Nu mai vorbiţi!, ci prin formule Să vedem ce s-a mai
întâmplat!, Oare cine îl va ajuta pe. . . ?
Încheierea activităţii se realizează prin fixarea conţinutului povestirii (reţinerea momentelor
principale, prin sublinierea lor, prin repetarea lor) cu ajutorul imaginilor sau pe baza întrebărilor. Nu se
repovesteşte textul în încheiere pentru că preşcolarii se plictisesc.
Se poate încheia şi prin prezicerea numelor personajelor şi a celor mai reprezentative trăsături ale lor.
Se integrează noile cunoştinţe în sistemul celor reţinute anterior, se asigură retenţia şi transferul (cum ar
proceda dacă ar fi în locul unui personaj, să schimbe finalul povestirii). Se poate mima realizaera unor acţiuni
ale personajelor, se poate realiza reprezentarea grafică a unor secvenţe ale povestirii.
Povestirea copiilor – îmbracă 2 forme:
- una de repovestire a povestirii educatoarei
- de povestire creată de copii.
Se urmăreşte exprimarea clară, inteligibilă, fluentă şi coerentă. Copiii trebuie să redea evenimentele
în succesiunea lor, să identifice trăsături ale personajelor, să emită judecăţi de valoare asupra faptelor
personajelor (să aprecieze dacă sunt pozitive sau negative, dacă e bine ceea ce au făcut), să exprime gânduri,
impresii despre întâmplările şi personajele povestirii, să-şi motiveze preferinţele pentru un anumit personaj.
Se mai poate realiza această repovestire:
- pe baza unui material iconografic,
- a unui plan verbal constând în prezentarea unor secvenţe pe care copii să le identifice, să le integreze
în text sau doar să le continue
- la repovestirea selectivă a unor fragmente: Cine s-a întâmplat când ursul a vrut să-şi tragă coada?
Răspunsurile vor fi solicitate în enunţuri iar când solicitarea aceasta ar putea deveni obositoare, cadrul
didactic va fi cel care va alcătui enunţul pe baza răspunsurilor copiilor.
Încheierea activităţii se poate realiza prin joc precum: recompunerea unui puzzle cu imagini din
poveste sau printr-o activitate de natură să-i relaxeze sau să-şi exerseze motricitatea.
Povestirile create de copii pot fi create pe baza unor imagini cu început dat, pe baza uni plan dat sau
după modelul educatoarei. Când utilizăm material iconografic acesta trebuie să fie în acord cu povestirea
apelând la imagini uşor recunoscute de copii.
24. nov.
Seminar 7

PĂPUŞA – orice păpuşă are povestea ei.


- din lemn, porţelan, textile.
- Ecologică din latex
- Nu se folosesc păpuşi demontabile, să existe etichetă că nu sunt toxice
Utilizare:
- învăţarea pieselor vestimentare, îmbrăcare pe sexe
- personje din realitatea contingenă sau din poveşti
- marionete – îi ajută la dezvoltarea psihomotrică
- gen mănuşi
- fără faţă: fiecare copil îşi personalizează păpuşa selectând elementele componente
- copiii îşi asumă roluri: devin vocea unei păpuşi
- are rol de spectator, de invitat care vorbeste numai cu educatoarea
- se pot realiza mici scenete.
Se utilizează perioade scurte: o săpt. două după care se aduce una nouă.

LECTURA DUPĂ IMAGINI – activitate comună


Educarea limbajului se realizează prin observarea dirijată, receptare şi verbalizare.
- solicită reprezentările copilului, experienţa sa de viaţă, conexiunea dintre diverse cunoştinţe pe care
acesta le deţine şi spirit de observaţie.
- se exerează gândirea şi operaţiile acesteia: analiza, sinteza, generalizarea şi abstractizarea.
Copiii trebuie să privească imaginile, să le descrie, să le compare şi să le interpreteze în limbaj
propriu.
Materialul intuitiv selectat trebuie:
~ să fie accesibil şi atractiv,
~ să asigure realizarea obiectivelor cognitive şi afective,
~ să îndeplinească cerinţele didactice presupuse de materialul iconografic în general (colorit, proporţia
elementelor, aşezare în tablou, claritate, vizibilitate, cormatică vie, să fie lucios. . . )
~ să aibă o valoare estetică
~ să conducă la formarea unor reprezentări corecte şi complete asupra aspectului studiat respectând în
general adevărul ştiinţific dar să şi permită exersarea comunicării orale.
Apelul la lectura după imagini se face în funcţie de prevederile programei şi nivelul de vârstă al
copiilor.
Etape:
1. Introducerea în activitate se realizează printr-o convorbire pregătitoare, printr-un element
surpriză, printr-o ghicitoare al cărei răspuns să se refere la elementele din imagini, printr-o poezioară sau
printr-o simplă povestire
2. Intuirea şi verbalizarea imaginii constă în orientarea prin întrebări ce solicită atenţia,
argumentaţia, deducţiile realizate de copii precum şi predicţii ale acestora şi consecinţe ale acţiunilor
reprezentate grafic.
Numărul de planşe prezentate: una la grupa mică, 3 la gr. mij, 5 la grupa mare şi pregătitoare. Numărul
de elemente din imagine: f. puţine la grupa mică, mai multe la grupa mare şi preg.
Ce apare în imagini: personaje (recunoaştere, denumire), culori, poziţia în spaţiu, forme, mărimi.
Ce acţiuni fac personajele – sădesc un pom – ed ecologică, reguli de igienă.
3. Încheierea activităţii se poate realiza prin găsirea unui titlu tabloului (dacă nu a fost dat la
începutul lecţiei)
- se rezolvă o sarcină dintr-o fişă de evaluare
- printr-un joc de rol
- prin alcătuirea unei scurte povestiri
Planşele se expun pe orizontală şi pe rând (nu toate odată)
Pentru ca şansele de retenţie să fie mai bune, trebuie să ne adresăm cât mai multor analizatori şi
receptori.
Imaginile pot surprinde aspecte din grădiniţă, familie, peisaje din vacanţă, despre copii, jocuri,
obiceiuri şi datini, fapte, acţiuni etc. Se va urmări ca preşcolarul să formuleze răspunsuri corecte, clare,
concise, complete care să denote înţelegerea imaginilor şi participarea activă la acest tip de activitate
comună.
În cadrul lecturii după imagini e la fel de important şi ca preşcolarul să formuleze întrebări cât să şi
răspundă acestora, să fie şi emitent şi receptor.

5. dec.
Seminar 8
Educatoare.ro.

JOCURI PENTRU ED. LIMBAJULUI


- nr. sg/ pl substantivlui din diverse domenii: Eu spun una, tu spui multe
- cronologie.
Jetoane. Tipuri:
- pentru exersarea noţiunilor gramaticale: sg/ pl Eu spun una, tu spui multe
- pentru îmbogăţirea lexicului: fructe, legume, animale, anotimpuri
- pentru dezvoltare spiritului de observaţie: Ce a uitat/ a greşit pictorul (2 jetoane: unul mare, altul mic
şi copilul trebuie să le compare
- pentru recunoaşterea cuvântului, cuvinte lacunare sub o imagine şi lipseşte o silabă (ma_na= maşina)
- pentru recunaşterea literii, ghiceşte cuvântul care începe cu litera cu care începe cuvântul denumit de
imagine (pe faţă: un telefon, pe spate: un tren)
- puzzle cu litere: Creionul fermecat
- joc magnetic cu personaje din poveşti: Să construim scene
- joc pe calculator Proverbe
Sunt jocuri ce folosesc un material suport şi în alte activităţi
Foarte puţine jocuri propriu-zise. Există o diferenţă între joc şi activitate ludică. Jocul presupune
sarcini didactice, reguli ce trebuie respectate, au numite elemente cu surpriză. Activitatea ludică promovează
spiritul jocului. Orice activitate poate îmbrăca o formă ludică.

MEMORIZARE 2 perspective: psihologie şi metodică


Psihologie:
Memoria este procesul psihic prin care se fixează şi se păstrează experienţa sub formă de amintiri
Memoria presupune 3 faze: achiziţia, retenţia şi reactivarea, ultima având 2 momente: recunoaşterea şi
reproducerea.
Memoria preşcolarilor se caracterizează prin:
~ caracter concret intuitiv
~ plasticitate
~ tendinţa memoriării pasive, involuntare fără stăpânirea proceselor de memorare.
Conţinutul memoriei e reprezentat de imagini ale obiectelor, fenomenelor, situaţiilor, de trăirile
afective, de scheme ale acţiunilor externe sau ale deprinderilor, de operaţii matematice, de analize
gramaticale sau de alt tip, de cuvinte, de idei, reguli etc.
Un om discriminează 3-4 mii de mirosuri dar nu toţi pot deveni experţi în industria parfumurilor.
Există o memorie: olfactivă, o memorie a sentimentelor, a situaţiilor.
- o memorie pasivă asupra căreia nu putem acţiona: ne amintim diverse fenomene naturale, fizice
chimice
- o memorie vizuală, auditivă.
Cu cât angrenăm mai mulţi receptori în actul retenţiei, cu atât calitatea ei creşte Exemplu: teatru
radiofonic şi teatru în sala de spectacol
Tipuri de memorie:
 involuntară/ neintenţionată – cele mai multe amintiri se reţin astfel. Acţionăm asupra acestui tip de
memorie, de aceea nu se zice copilui: Fii atent că apoi te ascult!
 Memoria voluntară presupune un efort suplimentar pe care copilul trebuie să îl facă.
De aceea e recomandat să le orientăm atenţia, să le-o captam astfel încât copilul să devină interesat şi să nu
conştientizeze efortul pe care l-ar face în memoria voluntară.
 Mecanică
 Logică presupune înţelegerea cauzalităţii, a legilor, a conexiunilor posibile între experienţa
anterioară şi cunoştinţele noi dobândite.
Trăinicia păstrării depinde parţial deMm:
- materialul de memorat dacă e inteligibil sau lipsit de sens
- condiţiile în care a fost achiziţionat
- contextl în care s-au achiziţionat: amintiri plăcute sau neplăcute
Pentru a putea achiziţiona ceva nou e firesc ca să se instaleze uitarea informaţiilor achiziţionate.
Boala Alzaimer: săpun, fum, căpsuni.
Pierderile sunt cauzate de uitarea normală şi necesară în anumite limite.
Însuşirile memoriei:
1. volumul/ cantitatea
2. elasticiatea – capacitatea de reorganizare a memoriei la primirea unor noi informaţii
3. trăinicia/ durata păstrării
4. fidelitatea memoriei – corespondenţa dintre informaţia memorată şi cea reactualizată
5. promptitudinea – viteza cu care se reactualizează informaţia necesară

În funcţie de sarcinile didactice se apelează la memorizare ca activitate comună în activitatea:


1. de predare- învăţare
2. activitatea de fixare şi consolidare
3. de verificare a însuşirii poeziilor dar şi a altor secvenţe de experienţă

1. Activitatea de predare- învăţare:


- anunţarea coodoatelor şi obiectivelor receptării textelor supus memorizării (titlu, autor, actualizarea
unor cunoştinţe legate de conţinutul textului prin apelul la un material didactic divers
- recitarea model clară şi expresivă obţinută prin adecvarea ritmului vocii, marcarea accentului, prin
pauze logice, psihologice şi gramaticale, prin mimică şi gesticulaţie
- poeziile simple de dimensiuni mici se învaţă global. Celălalte se învaţă pe unităţi logice
- e de preferat recitarea individuală, cea colectivă fiind permisă doar în cazul refrenului la încheierea
activităţii când deja o ştiu pentru reglarea ritmului şi în cazul onomatopeelor

2. Activitatea de fixare şi consolidare


- recitarea pe roluri
- îmbinarea recitării individuale cu cea colectivă (în situaţii justificate)
- recitarea selectivă
- activitatea se încheie - cu intonarea unui cântec cu aceeaşi temă sau
- cu desenarea unei teme legate de conţinutul poeziei
- executarea unor mişcări/ pantonimă

3. Activitatea de verificare a însuşirii


- se prezintă un fragment sau toată dacă poezia e mică
- se prezintă imagini/ obiecte asociate conţinutli poeziei solicitându-le preşcolarilor să recounoască şi
să indice autorul şi titlul poezie
- să continue poezia dacă versurilor selectate le urmează altele
Recapitularea poeziilor învăţate: la început vor fi selectaţi spre reproducerea textelui copiii care se
oferă, apoi se apează la recitarea în lanţ.
Memorizării îi pot fi asociate diverse jocuri-exerciţiu precum:
- să găsească alte cuvinte pentru a exprima acelaşi lucru ca în vers
- să găsească anumite cuvinte pereche/ rimă: casă- masă

1. Textul model se prezintă expresiv


2. Ne asigurăm că preşcolarii au înţeles despre ce este vorba: întrebări pe marginea textului, explicarea
cuvintelor necunoscute
3. Discuţie generalizatoare: dacă au văzut un căţel şchiop, dacă l-au îngrijit
4. Se reia recitarea poeziei
5. Dacă e poezie scurtă se trece direct la memorare spunându-se doar începutul versului
6. Dacă poezia are mai multe strofe: se recită prima, se învaţă. Selectăm pe cei care se oferă apoi îi
încurajăm şi pe ceilalţi.
- s-a învăţat prima strofă → se reia cu cea de-a doua strofă care apoi se scoate din context şi se învaţă.
Ca să îi motivăm pe copiii să memoreze poezia trebuie să o ştim noi.
La sfârşitul activităţii se recită integral.