Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREsCOLAR sI
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR LA
MATEMATICĂ
Ciclul achizitiilor fundamentale din gradinita si primele clase primare 747i89h are ca
obiective majore acordarea la sistemul scolar si alfabetizarea initiala. Aceste obiective
vizeaza:
- stimularea copilului în perceperea, cunoasterea si stapânirea mediului apropiat;
Este necesara proiectarea unui continut optim si coerent de instruire si educare menit
sa vizeze dezvoltarea capacitatilor intelectuale, educarea afectivitatii, sociabilitatii si a
motivatiei, dezvoltarea psiho-motorie a copilului si sa contribuie la maturizarea scolara a
acestuia.
Prin influentele formative la care sunt supusi copiii, pe fondul activitatii ludice si
optionale, al interrelatiilor promovate, se înregistreaza mari progrese în cele trei domenii ale
activitatii psihice: cognitive, afectiv-motivationale si dezvoltarea vointei si a conduitei social-
morale.
Exercitiile de formare a multimilor dupa o însusire comuna, apoi gradual, dupa doua
sau mai multe însusiri (culoare, forma, marime, grosime), contribuie la dezvoltarea proceselor
psihice: gândirea, atentia, spiritul de observatie.
Aptitudinea pentru matematica este mai complexa decât pare la prima vedere, chiar
atunci când este vorba despre notiunile elementare predate în învatamântul prescolar si cel
primar. Astfel, copilul trebuie sa înteleaga conceptul de numar natural, sa cunoasca locul
fiecarui numar în sirul numerelor naturale, sa stapâneasca simbolurile matematice, sa se
familiarizeze cu unitati etalon sau empirice pentru masurarea lungimii, masei, volumului,
timpului, sa se initieze în operatii aritmetice, sa se deprinda a aplica toate aceste notiuni în
solutionarea problemelor din viata curenta.
4
Hameline, D.- Les objectifs pedagogiques,ESF, editeur, Paris, 1998, p 42
A. Învatamântul prescolar
ordonarea si clasificarea grupurilor de obiecte dupa criterii alese sau date (forma, marime,
culoare, lungime);
compararea grupurilor de elemente omogene sau neomogene pe baza unui criteriu (de
exemplu, mai multe, mai putine), precum si prin corespondenta unu la unu;
învatarea numeratiei în limitele 1 – 20 în functie de etapele de dezvoltare;
♦ sa sorteze obiectele;
♦ sa clasifice obiectele;
♦ sa compare grupurile de obiecte prin apreciere globala (mai multe, mai putine) sau prin
corespondenta unu la unu;
♦ sa utilizeze unitati de masura etalon si empirice pentru lungime, masa, timp, volum.
B. În clasa I
sa recunoasca forme plane si forme spatiale; sa sorteze si sa clasifice dupa forme, obiecte
date;
sa masoare si sa compare lungimea, capacitatea sau masa unor obiecte, folosind unitati de
masura nestandardizate, aflate la îndemâna copiilor; sa recunoasca orele fixe pe ceas;
sa sesizeze asocierea dintre elementele a doua categorii de obiecte, desene sau numere,
mai mici decât 20, pe baza unor criterii date;
Prin initierea copiilor în ordonarea elementelor unei multimi dupa anumite criterii:
dimensiune, volum, masa, însusirea corecta a limbajului matematic, consolidarea
reprezentarilor privind pozitiile spatiale, formarea deprinderilor de munca independenta, se
asigura un suport real pentru însusirea matematicii în clasa I.
În vederea asigurarii continuitatii dintre cele doua cicluri de învatamânt este necesara
o perfectionare comuna a educatorilor si a învatatorilor limitata numai la cea de specialitate
(în domeniul matematicii) – aceasta nu pentru a se substitui unul altuia, ci pentru a sti fiecare
în domeniul lui cum sa lucreze, cât sa lucreze pentru a nu exista suprapuneri si pentru a
asigura eficienta muncii cu fiecare categorie de copii cu care lucreaza.
Pentru copiii de 6 – 7 ani trebuie sa concepem o mai larga utilizare a modului scolar,
fara a îngradi însa libertatea de actiune a copilului. Continutul va fi structurat preponderent pe
directia pregatirii copilului pentru însusirea cunostintelor celor doua programe. Metodele,
procedeele si formele de organizare a procesului instructiv – educativ trebuie sa constituie o
medie între climatul “non-directiv” a grupelor de 3 – 7 ani si cel “directiv” al scolii.
De fapt, acesta este criteriul asimilarii rolului de elev, în cadrul caruia învatarea
sistematica devine activitatea predominanta, conducatoare si definitorie a vârstei.
Climatul pedagogic din gradinita este formativ – informativ; deci copilul învata nu
numai sa priveasca, dar si sa vada, nu numai sa perceapa, dar si sa înteleaga, sa gândeasca.
Gradinita este locul unde copilul învata sa actioneze, nu sa fie actionat, unde învata sa creeze,
iar nu sa copieze automat explicatiile si demonstratiile educatorului. Gradinita este locul unde
copilului i se propun, iar nu i se impun diverse activitati.
Metodele si procedeele folosite sunt formativ – creative; pe baza lor copilul ajunge,
pornind de la informatii cunoscute, la informatii noi, pâna atunci necunoscute, dar descoperite
prin eforturi personale.
Pentru a putea înlesni contactul cu trusa Dienes, copiii trebuie mai întâi sa cunoasca
nemijlocit obiectele din mediul înconjurator si sa la denumeasca: obiecte de mobilier,
animale, planete, obiecte de uz personal, jucarii etc.
A. Jocuri pentru sesizarea si însusirea lucrurilor, de exemplu: “Ce stii despre mine”, “Cum
este si cum nu este aceasta piesa”. În aceste tipuri de jocuri copii exprima însusirile
figurilor verbalizând (este triunghi, mare, albastru si gros), dar exprima si însusirile pe
care nu le are figura aleasa prin comparatia cu celelalte (nu este patrat, nu este mare, nu
are culoarea galbena, albastra, nu este subtire).
B. Jocuri de formare a unor multimi dupa unu, doua sau mai multe atribute (multimea
patratelor rosii si mari, multimea patratelor rosii, mari si subtiri etc.). Jocurile logico-
matematice se pot clasifica în 8 tipuri distincte:
V. Jocuri cu cercuri
Aceasta categorie de jocuri îsi demonstreaza valoarea formativa daca are în vedere
urmatoarele principii:
• Rolul copilului nu este acela de a contempla situatia în care a fost pus, el reflecteaza
asupra acestei situatii, îsi imagineaza diferite variante de rezolvare, actioneaza, îsi
confrunta parerile cu ale unor colegi, rectifica eventuale erori.
• Copilul învata foarte mult corectându-si propriile greseli; daca nu se poate corecta
singur, îl vor ajuta colegii. Educatoarea nu poate interveni decât cu sugestii.
• Copilul are libertatea deplina în alegerea variantelor de rezolvare; el trebuie totusi sa-
si motiveze alegerea.
Înaintea primei faze a jocului (determinarea formei unei piese) s-a facut analiza piselor
scoase pe masa. De exemplu: dupa ce a fost scoasa pe masa o piesa galbena, s-a cerut copiilor
sa motiveze verbal denumirea culorii piesei pe care o vor scoate din saculet: “piesa de pe
masa este galbena, în saculet nu mai sunt piese galbene. Deci eu am în mâna o piesa albastra
sau rosie”.
Prin jocurile pentru construirea multimilor (“Ghiceste cum este” sau “Spune unde pot
locui” sau “Te rog sa-mi dai” sau “Biblioteca”), copiii reusesc sa înteleaga procesul de
formare a multimilor pe baza unor proprietati caracteristice, exersând procesele gândirii
(analiza, sinteza, comparatia, generalizarea si abstractizarea) si operând cu conjunctii, negatii
si deductii logice. Spre exemplificare propunem jocul logic “Biblioteca”, utilizat în scopul
consolidarii cunostintelor în legatura cu atributele unei piese si formarea unor deprinderi de
comportare civilizata, precum si evidentierea unor abilitati artistice (recitire, interpretarea
unor cântece, povestirea unor texte literare scurte). Pentru realizarea acestei activitati se
creaza o atmosfera specifica bibliotecii (un dulap-etajera pe care se aseaza figuri geometrice).
Rolul bibliotecarei pentru început îi va reveni educatoarei, iar ulterior unui copil. Regulile
jocului sunt: sa salute; sa ceara politicos cartea utilizând cele patru atribute; sa astepte pâna
este înregistrata pe computer si sa repete ce carte este în mâna lui. Se poate crea o situatie-
problema, oferindu-i copilului o alta carte, aceasta fiind nevoit sa sesizeze greseala. Fixarea
jocului poate cuprinde urmatoarea sarcina: sa spuna ce poveste a citit, ce cântec sau respectiv
ce poezie a învatat si sa le prezinte în fata grupei.
Prin forme plane, respectiv spatiale (conform programei de matematica pentru clasa I),
vom întelege figuri geometrice în plan (ca de exemplu: patratul, dreptunghiul, triunghiul,
cercul) si respectiv corpuri geometrice în spatiu (cubul, paralelipipedul, piramida, cilindrul,
conul, sfera). Exista figuri geometrice care admit o axa de simetrie sau se pot construi figuri
geometrice simetrice în raport cu o dreapta numita axa de simetrie. De exemplu, patratul are
ca axe de simetrie diagonalele sale, precum si mediatoarele laturilor lui. Cercul admite ca axa
de simetrie orice diametru al sau. Aceste cunostinte de geometrie pot folosi învatatorului
pentru a le adapta la cerintele din programa, respectându-se terminologia si limbajul
corespunzator.
- sa dea exemple de obiecte din clasa unde pot recunoaste forma de patrat, dreptunghi,
triunghi, cerc.
În realizarea celei de-a doua teme se foloseste ca material didactic “Trusa de corpuri
geometrice” (cub, paralelipiped, piramida). Scopul este identificarea si discriminarea
corpurilor geometrice. Sarcinile acestei lectii de predare – învatare sunt:
Activitatea aplicativa impune sarcina construirii unui cub mare din cuburi mici. În
acest mod se procedeaza si cu urmatoarele corpuri geometrice: sfera (mingea, portocala),
cilindrul (pahar, cutie de vopsea), con (coif, caciula de schi), ocazie cu care trebuie sa le
denumeasca (recunoasca) atât în trusa, cât si în mediul înconjurator.
Socotesc ca cele mai sus enumerate reprezinta suficiente argumente pentru care
consideram ca activitatile de joc din gradinita reprezinta „ ferestre deschise „ spre activitatea
de învatare din scoala – asigurând procesul continuu în educatia permanenta.