P. 1
ambalare si etichetare

ambalare si etichetare

|Views: 289|Likes:
Published by Tisalita Cristian

More info:

Published by: Tisalita Cristian on May 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/24/2014

pdf

text

original

AMBALAREA SI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Pentru asigurarea protecţiei şi înlesnirea distribuţiei, produsele alimentare sunt ambalate individual (ambalajul de prezentare şi desfacere) şi în ambalaje de transport. Ambalarea reprezintă procesul prin care produsul de ambalat este introdus în ambalaj, venind în contact cu acesta. Material de ambalaj Ambalaj confecţionat Ambalaj Accesorii de ambalaj

Produs de ambalat

Proces de ambalare Produs ambalat În anumite cazuri, ambalajul contribuie la îmbunătăţirea calităţii produselor, ca de exemplu, la vinuri, rachiuri naturale şi industriale, brânzeturi. Principalele funcţii ale ambalajului sunt: - funcţia de conservare şi protecţie a produselor; - funcţii în relaţie cu manipularea, păstrarea şi transportul produselor; - funcţii de informare şi promovare a vânzărilor de mărfuri la intern şi export. Pentru realizarea acestor funcţii ambalajele trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe generale sau diferenţiate în funcţie de utilizator. Cerinţele generale sunt:

- să aibă masă şi volum propriu cât mai redus; - să nu fie toxic; - să fie compatibil cu produsul; - să nu prezinte miros şi gust propriu; - să fie impermeabil la gaze şi vapori de apă; - să fie transparent sau după caz intransparent; - să aibă formă şi grafică atractivă. Cerinţele consumatorului faţă de ambalaje sunt următoarele: - ambalajul să fie funcţional şi atractiv; - să permită o deschidere şi după caz, închidere uşoară, fără utilizarea unor elemente auxiliare greoaie; - să fie uşor de manipulat şi să aibă stabilitate; - dimensiunile şi forma să permită păstrarea în frigidere; - să conţină informaţii privind întrebuinţarea, consumarea şi păstrarea produsului; - să poată fi îndepărtat cu uşurinţă după utilizarea produsului. Din motive economice se recomandă ca produsul să se vândă împreună cu ambalajul şi numai în cazuri excepţionale să se cadă de acord la returnarea ambalajului. În asemenea situaţii se fixează în contractul de export-import termenul de restituire şi partea care suportă cheltuielile de transport ocazionate de returnare. Termenii consacraţi privitori la folosirea unor ambalaje care să corespundă mijloacelor de transport sunt: Nr. Termenul crt. 1. S.W.P. 2. (Seaworthy packing) C.P. (Continental packing) Explicaţii ambalaj pentru transportul mărfurilor pe mare; acest ambalaj trebuie să fie rezistent şi executat din materiale adecvate transportului maritim; ambalaj pentru transportul terestru; acest ambalaj trebuie să corespundă transportului terestru şi condiţiilor climatice ale principalelor zone geografice pe care le parcurge marfa de la

3. . marcarea coletelor se face numai cu numere. ambalaj executat cu maşini speciale.Absorbţia de oxigen – punga acţionează asupra mediului intern prin permeabilitatea la gaze şi încorporarea în structură a unei pulberi feroase sau de oţel cu rol absorbant.C.pelicule la care principiile active sunt încorporate în structura unui singur film (filme active). 6. ambalaj căruia i se controlează rezistenţa. Ambalajele de această concepţie pot fi împărţite în două categorii: .P. În ultimii ani se remarcă apariţia şi dezvoltarea unei noi dimensiuni în ambalarea produselor alimentare. baloturi. ambalaj strict confidenţial. saci.P.pungi ce se introduc în interiorul ambalajelor. M. (Resistence controlled) expeditor la cumpărător.P.. atât sub aspectul conceperii de ambalaje noi. cât şi sub aspectul îmbunătăţirii materialelor şi ambalajelor existente.C. etc. superior. care pregătesc cutii.P. (Special packing paid) R. mai scump. Acţiunea pozitivă constă în prelungirea prospeţimii şi stabilităţii produselor ambalate. ambalaj mutat după forma şi mărimea produsului. ambalaj special.ţii în domeniul ambalării produselor alimentare comportă multiple aspecte. Pungi active Există mai multe tipuri de principii active ce se incorporează în structura pungilor cu rol activ care se introduc în interiorul ambalajelor şi care vor fi prezentate în continuare. (Machine packing) F. (Fit packing) S. S. folosit de cumpărător pentru reexport. uniforme. 7. (Strict confidenţial packing) Problema nout 13313l112n 59. 4. aceasta are la bază crearea de ambalaje cu rol activ asupra mediului de ambalare sau produselor alimentare. . . O categorie aparte este reprezentată de capsulele (sistemele de închidere) cu rol activ. marcare. Creaţia de ambalaje reprezintă un domeniu deosebit de dinamic.P. executat la cererea cumpărătorului. 5. ca masă. iar rezultatele se concretizează într-o diafragmă pe baza normelor internaţionale de control al ambalajelor.

contribuind la învechirea produselor ambalate. Metoda are la bază emisia controlată de etanol în formă gazoasă în interiorul ambalajului. mărind astfel durata de prospeţime. În Franţa. Dintre alte sisteme de conservare se mai pot aminti hârtia acoperită cu sorbanţi şi hârtia de pergament ce conţine compuşi ai mercurului şi este tratată ulterior cu glucoză oxidată. cele mai reprezentative sunt materialele plastice neţesute prevăzute cu buzunare de aer. Un alt sistem degajă CO2 şi absoarbe oxigenul prin intermediul unui carbonat feros şi al unei halogenuri metalice pe post de catalizator. În condiţiile de umiditate se activează stratul de dedesubt care emite CO2. În prezenţa unui înalt nivel de umiditate interioară.0001% şi este de tip feros sau de tip “C” la care elementul activ este acidul ascorbic. intră în ambalaj distrugând orice formă microbiană. în special în verdeţuri şi fructe. Unul din sistemele utilizate pentru eliminarea acesteia se bazează pe o pungă ce conţine permanganat de potasiu încorporat într-un gel silicat. Antioxidanţii îşi exercită acţiunea protectoare împrăştiindu-se uşor în cereale. izolarea termică Emiţătorii de etanol sunt închişi în capsule ce conţin alcool etilic pentru alimente 55%. cărnii. Dintre metodele cunoscute. Se utilizează pentru înfăşurarea brânzeturilor. Degajare de agenţi conservanţi Metoda se bazează pe degajarea de conservant în atmosfera internă a ambalajului. agentul eliminator reacţionează cu CO2 producându-se carbonatul de calciu. utilizează pungi “Fresh Lock” ce au ca elemente active hidroxidul de calciu şi un compus feros.Absorbanţi/degajanţi de anhidridă carbonică Maxwell House Coffee. în ambalajele tip cărămidă (Brick). pâinii. sistemul “Verifrais” al firmei Codimer este constituit dintr-un plic permeabil la substanţele chimice. deasupra fixându-se un grătar din material plastic. Degajanţi de etanol. în contact cu aerul. aflat la baza unei tăviţe. Gelul absoarbe etilena iar permanganatul îl oxidează în acetat şi etanol. peştelui. absorbitorii de etilenă. Izolarea termică protejează alimentele de efectele distructive ale temperaturii. În supermagazine se utilizează în mod curent o peliculă antibiotică prezentată sub formă de foi sau de suluri. . care ulterior se depune pe suprafaţa alimentului. . ambalajele din poliester cu un strat de gel şi pungile de spumă special destinate pentru acest scop.Absorbantul reduce conţinutul în oxigen în interiorul ambalajului până la cel mult 0. Această tehnică este utilizată la cereale unde antioxidanţii BHA şi BHT sunt încorporaţi într-un strat de ceară. Etilena se regăseşte în mod natural în produse. Pelicula posedfă zeoliţi fixaţi prin legături metalice pe suprafaţa internă care.

Când peştele sau carnea sunt ambalate. Sistemul împiedică intrarea oxigenului în ambalaj şi asigură absorbirea lui când rămâne în atmosfera dintre lichid şi dop. Unul din aceste sisteme. Punctele forte ale ambalajelor de acest tip sunt considerate a fi următoarele: . Filmele active cunosc în prezent o anumită dezvoltare în Australia şi Japonia. Principiile active sunt conţinute de materialele utilizate în îmbrăcarea închizătorii. În vederea asigurării conservabilităţii produsului. Filme active Sistemul se bazează pe eliminarea pungii intermediare şi încorporarea proprietăţilor specifice în filmul ambalajului. . Se pot aplica metode de filtrare sterilă prin intermediul unui filtru de hârtie sau filtru autoregenerator ori tratamentul termic prin pasteurizare. sistemul de ambalaj aseptic a fost combinat cu un proces de umplere adaptat special pentru acest produs şi cu utilizarea unei metode de conservare adecvate. Progrese în domeniul ambalării vinurilor Materialul de ambalare este un laminat polistratificat format din carton. polietilenă şi aluminiu. apa în exces este cedată datorită presiunii osmotice producând şi o inhibiţie microbiologică la suprafaţa produsului. . . este format din trei straturi: un strat de propilenglicol şi două folii de alcool polivinilic sigilat la extremităţi care îl încadrează.Absorbanţi de umiditate O serie de ambalaje noi au proprietatea de a diminua activitatea apei la suprafaţa alimentelor. Înainte de umplere se practică sterilizarea ambalajului într-o baie de peroxid de hidrogen care apoi este îndepărtat cu ajutorul apei calde sterilizate. Pentru adaptarea ambalajului la imaginea pe care o are consumatorul asupra formei ambalajului pentru vinuri s-a conceput un nou format alungit cu o capacitate de 75 de centilitri care este în acelaşi timp mai elegant şi mai uşor de mânuit. .valorificarea completă a spaţiilor de depozitare şi transport.greutate foarte redusă.posibilitatea de imprimare integrală a ambalajului.conservarea foarte bună a conţinutului datorită ambalajului aseptic şi unei bune protecţii la lumină şi aer. Sisteme de închidere active “Smart Cap” din SUA este un sistem de închidere care poate reduce conţinutul de oxigen la băuturile îmbuteliate.

Etichetarea cuprinde eticheta şi toate materialele scrise sau imprimate având legătură cu produsul alimentar sau însoţindu-l. mărcilor. “Norme generale internaţionale pentru etichetarea bunurilor alimentare preambalate” şi “Norme privind etichetarea nutriţională”. În cazul produselor deshidratate. Se recomandă ca numele să indice natura produsului alimentar. Adăugarea apei trebuie menţionată . valoarea igienică şi tinde să adopte şi o a cincea latură: valoarea fiziologică. În concepţia acestor norme. care a elaborat: “Codul de etichetare a bunurilor alimentare”.Ambalajul din carton şi ambalajul de transport reprezintă 5 – 14% din greutatea totală a lotului. etichetarea cuprinde “totalitatea fişelor. astfel încât să poată fi reprezentată atât cifric. cât şi grafic. implicate în metabolismul organismului omenesc. Cercetarea privind raportul biologico-nutritiv al surselor agroalimentare. iar ambalajul reprezintă “totalitatea ambalajelor produsului alimentar care va fi vândut ca articol unic. Eticheta aplicată pe produsul preambalat nu va trebui să descrie sau să prezinte produsul într-un mod fals sau susceptibil să creeze o impresie eronată cu privire la caracteristicile produsului. Ingredientele reprezintă toate substanţele. Numele produselor alimentare (denumirea). valoarea biologică. Potrivit acestor norme. în condiţiile în care utilizarea sticlei (ambalaj clasic) ar conduce la creşterea acestui procent până la 40%. Etichetele trebuie să cuprindă o listă a ingredientelor enumerate în ordinea descrescătoare a proporţiei lor. acest ambalaj acoperind complet sau parţial produsul alimentar şi cuprinde hârtia ambalaj şi benzile de legătură”. Etichetele tuturor produselor alimentare preambalate trebuie să conţină următoarele informaţii: 1. în anumite limite. să aibă o denumire specifică şi una generică. procesele fiziologice ce se desfăşoară în organismul omenesc. adaosurile alimentare. care favorizează. utilizate în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar şi prezente în produsul finit. Lista de ingrediente. În cadrul Comisiei Codex Alimentaris funcţionează Comitetul pentru etichetarea bunurilor alimentare. preambalat înseamnă “ambalat sau preparat dinainte pentru vânzarea cu amănuntul într-un ambalaj”. Se consideră că valoarea nutritivă înglobează valoarea psiho-senzorială. enumerarea se poate face după ordinea proporţiei în produsul reconstituit. semifabricatelor şi produselor finite este direcţionată spre determinarea şi exprimarea valorii nutritive ca raport între potenţialul existent în 100 g sau o porţie de produs (cu masa prestabilită) şi necesarul fiziologic zilnic pentru fiecare substanţă în parte. valoarea energetică. imaginilor”. 2.

Ţara de origine. ţara ultimă trebuie să fie considerată ca fiind ţara de origine a etichetării. Dacă recipientul este acoperit. din mai multe ţări. a importatorului. . găsindu-se la vedere pe etichetă. pe baza reglementărilor naţionale. El trebuie menţionat după sistemul metric sau sistemul după greutate sau după cele două sisteme dacă reglementările din ţara beneficiară le impune. a distribuitorului. Numele şi adresa. recomandă ca pe etichetele unor grupe de bunuri alimentare să figureze următoarele menţiuni: . Numele şi conţinutul net al produsului alimentar trebuie să figureze pe partea etichetei cu care consumatorul ia contact. care trebuie să fie uşor vizibilă prin învelişul exterior sau să fie mascată de acesta. Consumatorul trebuie să le poată vedea foarte uşor în condiţii normale de cumpărare şi utilizare. Menţiunile obligatorii trebuie să fie notate în termeni clari. Prezentarea menţiunilor obligatorii. Se menţionează numele şi adresa fabricantului.numele şi adresa fabricantului. 4. Toate informaţiile trebuie redactate în limba naţională sau într-o limbă accesibilă ţării unde produsul se vinde. 3. . Pentru produsele alimentare care au fost iradiate. a exportatorului sau vânzătorului produsului alimentar. a ambalatorului.descrierea produsului (eventual însoţită de o ilustraţie). Centrul Internaţional Comercial CNUCED/GATT.în lista de ingrediente dacă aceasta menţiune permite consumatorului să înţeleagă mai bine compoziţia produsului. informaţiile necesare trebuie să figureze pe acesta sau chiar pe eticheta recipientului. dacă un produs alimentar suferă (într-o a doua ţară) o transformare care îi schimbă natura. Culoarea lor trebuie să fie în contrast cu fondul. Etichetajul poate cuprinde inscripţii sau imagini prevăzute care să nu vină în contradicţie cu menţiunile obligatorii şi să nu inducă în eroare consumatorul. Numele producătorului trebuie să fie imprimat cu caractere de o mărime rezonabilă în raport cu celelalte indicaţii ce figurează pe etichetă. trebuie menţionat pe etichetă dacă au fost cu raze ionizante. Conţinutul net. Numele ţării de origine al unui produs trebuie menţionat în cazul în care omisiunea lui ar putea fi susceptibilă să înşele consumatorul. Prezentarea informaţiilor suplimentare. 5.

Etapa următoare a activităţii de constituire şi elaborare a etichetei nutritive. .în partea dreaptă a figurii este prezentat conţinutul efectiv (în grame) de protide. lipide (exprimate în grame la 100 grame de aliment sau la o porţie) precum şi declararea fiecărei vitamine şi a sărurilor minerale. glucide. glucide şi valoarea energetică (kcal. . Modalităţi de declarare a valorii nutritive Urmărind să asigure declararea valorii nutritive într-o manieră accesibilă şi utilă pentru consumatori. . astfel: . kj) pentru o porţie.data de fabricaţie.ţara de origine. . .instrucţiuni de manipulare.clasa de calitate. În unele cazuri se fac precizări chiar la valoarea biologică a protidelor şi lipidelor. a reprezentat-o recomandarea declarării valorii nutritive (exprimată în kilocalorii sau kilojouli) şi a conţinutului în principalii nutrienţi: proteine. păstrare şi utilizare. . Există preocuparea de a imprima pe ambalaj data fabricaţiei.în partea stângă a imaginii se prezintă valoarea biologică prin proporţia în care se acoperă necesarul zilnic de vitamine. Declararea valorii nutritive a apărut la produsele destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică dar s-a extins destul de repede la o gamă tot mai largă de produse alimentare.. lipide. săruri minerale şi proteine pentru un adult.lista ingredienţilor. data de expirare a consumabilităţii produsului sau de a face menţiunile exprese: ”a se consuma de preferinţă până la data de…” sau “ a se consuma de preferinţă în intervalul…”. firma Albert Heinj – cea mai mare societate de comerţ cu alimente din Olanda a realizat o etichetă nutriţională deosebită.

Acest tip de etichetă asigură (într-o manieră accesibilă şi utilă pentru consumator) prezentarea conţinutului nutriţional al produsului. lipide şi glucide (exprimat în g/100g produs sau g/porţie) şi valoarea energetică exprimată în kcal sau kj (de asemenea raportată la 100 g produs sau la o porţie) Fig 1 Eticheta nutriţională a firmei A.7 1. .5 per pezzo (6.6 4. imprimate cele patru culori codificate.Se folosesc patru cercuri care prin divizare în sferturi pot oferi în mod sugestiv grade de acoperire. cuprinse între 6.0 LIPIDI g 17. codificate şi acceptate pe plan tot mai larg: pentru proteine se foloseşte culoarea roşie.2 Eticheta nutriţională cu benzi colorate pentru biscuiţii TRALLUCCI O altă etapă în evoluţia modalităţii de declarare a valorii nutritive a reprezentat-o asocierea tabelului ce indică valoarea nutritivă cu o figură geometrică cu patru casete având atât în tabel. pentru glucide culoarea verde şi pentru valoarea energetică se menţine fondul alb.5 CARBOIDRATI g 71.25% şi 100%. contribuind la educarea consumatorilor. cât şi pe figură. dar adresează şi apelul “a se mânca variat”. Se pot folosi tabele care include conţinutul de protide.6 g) 31 132 0. roşu-portocaliu sau roz. Heijn Declararea valorii nutritive se poate face în cifre şi litere unicolore pe fondul culorii ambalajului sau se pot utiliza benzi de culori diferite. pentru lipide se foloseşte culoarea galbenă. INFORMATIONI NUTRIZIONALI TARALLUCCI per 100 g kcal 476 1999 ENERGIA kj PROTEINE g 8.

0 g recomandată zilnic 28% 1. pe zi sau pe meniu.8 g 21.8 ug 50% 20.0 g 9. ci declarat numai potenţialul nutritiv – respectiv gradul de satisfacere zilnică a necesarului respectiv.5 g 4.9 g 2.1 mg 28% 1.0 g 1. înscriu şi cantităţile recomandate din proteine. În acest caz. este posibil ca valoarea nutritivă. prin modalităţi variate.9 g 17.3 g 71. nominalizat în norme de nutriţie.6 g 5. de către constituenţii existenţi într-o unitate de masă a produsului.5 g 15. pe o unitate de masă. Fig 2 Propuneri pentru model de declarare a valorii nutritive. să nu mai fie declarată în unităţi fizice. modelul presupune menţionarea pe ambalaj a segmentului căruia îi este destinat produsul.8 mg Eticheta firmei TESCO-ANGLIA Atunci când produsul este destinat unui anumit segment de populaţie. exprimată prin nutrienţi sau energie. într-o formă accesibilă consumatorilor respectivi.Unele firme pe lângă menţiunile ce indică valoarea energetică şi principalii nutrienţi.0 mg 34% 2.5 mg 27% 16. COMPOZIŢIA MEDIE ENERGIE GRĂSIMI PROTEINE GLUCIDE FIBRE SARE adăugată ZAHĂR adăugat MINERALE/ VITAMINE TIAMINA (B1) RIBOFLAVINA (B2) NIACINA VITAMINA D FIER PER 30 g (1 oz) 1 porţie 413 KJ (99 KCAL) 0.1 g % din cantit. .5 g 0. PER 100 g (1 oz) 1 porţie 1376 KJ (329 KCAL) 2. vitamine şi substanţe minerale.

S. chiar şi a aditivilor de sinteză. . Etichetele nutriţionale contribuie la comportament alimentar corect al consumatorilor. al Agriculturii şi Alimentaţiei a elaborat “piramida nutriţiei sănătoase” care încearcă să evidenţieze structura şi ponderea pe care trebuie să o deţină produsele alimentare într-o alimentaţie corectă. Declararea se face nominal şi numai rareori cantitativ. corespunzător legislaţiilor naţionale sanitaroigienice.Fig 3 Aplicarea modelului pentru produsul: SPAGHETTI. MEAT SAUCE. GRATED PARMESAN În unele ţări. se procedează la declararea şi a aditivilor utilizaţi.A. formarea unui Tot în scopul educării consumatorilor şi formării unui comportament alimentar corect Departamentul U.

GRĂSIMI ŞI GLUCIDE CARNE LAPTE PASĂRE IAURT PEŞTE BRÂNZĂ OUĂ LEGUME FRUCTE PÂINE. CEREALE ŞI PASTE Descifrarea mesajului transmis prin intermediul piramidei nutriţiei constă în: 1. cunoaşterea ponderii pe care trebuie să o ocupe fiecare aliment în funcţie de importanţa (valoarea nutritivă) a acestuia. .

sodiu. vitamine şi săruri minerale. specifică că eticheta nutriţională trebuie să conţină informaţii în primul rând despre valoarea energetică a alimentelor (calculată în kcal sau kj) şi în al doilea rând informaţiile despre protide. fibre alimentare.E. necesitatea alcătuirii unei alimentaţii diversificate pentru satisfacerea întregului necesar de trofine necesare organismului.2. glucide. grăsimi. precum şi posibilitatea substituirii alimentelor aflate pe aceiaşi treaptă. Directiva 496/90/ C. posibilitatea combinării alimentelor aflate pe trepte diferite. Această directivă prevede două grupe de substanţe nutritive obligatorii pentru eticheta nutriţională: Grupa 1 Valoarea Energetică Protide Glucide Lipide Grupa 2 Valoarea Energetică Protide Glucide Lipide Acizi graşi saturaţi Fibre alimentare Sodiu Aceeaşi directivă mai face referire la: .E. 3.substanţe facultative ce pot fi declarate în cadrul nutriţional: Amidon Polialcooli Acizi graşi mononesaturaţi Acizi graşi polinesaturaţi .

. să iasă în evidenţă.prezentarea unităţii de măsură pentru valoarea calorică şi a substanţelor nutritive: Valoare calorică Protide Glucide Lipide (excep. informaţiile prevăzute trebuie prezentate într-un spaţiu bine delimitat.declararea diferitelor tipuri de lipide: Lipide (g) din care: saturate (g) mononesaturate (g) polinesaturate (g) colesterol (g) .declararea tipurilor de glucide: Glucide (g) din care: zaharuri (g) polialcooli (g) amidon (g) . colesterol) Fibre alimentare Sodiu Colesterol Vitamine şi săruri minerale kcal sau kJ g g g g g mg unit. cifrele să fie încolonate sau dacă spaţiul nu permite să fie dispuse pe unul sau mai multe rânduri. de măsură specificate în document Cantităţile prezentate trebuie să fie cele prezente în aliment în momentul vânzării. să fie scrise în limba naţională sau alte limbi admise.Colesterol Vitamine şi săruri minerale .

acizi graşi. În plus. în principal prin reducerea conţinutului de vitamina E.ETICHETAREA NUTRIŢIONALĂ În prezent. hidrogenarea grăsimilor prezintă avantajul transformării uleiurilor de calitate inferioară. iar cercetările recente au arătat că prin dezodorizare se poate influenţa favorabil protecţia consumatorilor. . . dar necesită măsuri obligatorii de vitaminizare). pigmenţi. se folosesc o serie de tratamente pentru îmbunătăţirea proprietăţilor funcţionale şi nutritive ale unor produse alimentare. substanţe odorizante).metode chimice şi enzimatice – de modificare a proteinelor alimentare (care urmăresc – blocarea reacţiilor deteriorative de tip Maillard sau cele de formare a unor compuşi nedoriţi în faza de tratament alcalin – îmbunătăţirea proprietăţilor funcţionale ale proteinelor – îmbunătăţirea valorii nutritive prin încorporarea unor aminoacizi esenţiali – creşterea digestibilităţii proteinelor). dezodorizarea afectează în acelaşi timp inocuitatea. în . antioxidant natural. .metode de germinare pentru îmbunătăţirea valorii nutritive a unor cereale şi leguminoase (acesta fiind de fapt singurul proces efectiv din industria alimentară prin care se realizează o creştere importantă a conţinutului de vitamine şi a biodisponibilităţii componentelor nutritive). De asemenea. ceruri. urme de metale grele.îmbogăţirea unor produse alimentare cu aminoacizi. Rafinarea presupune însă tratamente alcaline de dezodorizare.metode de reducere a conţinutului de acizi nucleici din drojdii. Rafinarea uleiului asigură o mai bună valorificare comercială prin eliminarea substanţelor care afectează stabilitatea (fosfolipide. vitamine. săruri minerale. .interestificarea grăsimilor (care reprezintă un mijloc de îmbunătăţire a proprietăţilor funcţionale ale acestora. cum sunt: . cu miros neplăcut. săpunuri. care pot exercita efecte negative asupra valorii nutritive. cu influenţe directe în formarea caracteristicilor curative ale acestora.

fiind în acelaşi timp un mijloc de informare simplă şi rapidă. . denumită şi eticheta nutriţională (care poate face corp comun cu eticheta sau apare ca o etichetă separată). O tendinţă nouă care se manifestă este tipul nou de etichetă pentru produsele alimentare. iar recent. implicate în starea de sănătate a oamenilor. cu unele excepţii care vor fi menţionate ulterior. Prin acest procedeu se pierde însă o mare parte din activitatea vitaminică (vitaminele liposolubile). au sporit rolul etichetei. În societatea noastră. etichetarea produselor alimentare presupune. de asigurare a stării lor fizice şi psihice la un moment dat. Acest lucru este determinat de specificul utilităţii mărfurilor alimentare. în standarde şi ulterior în actele legislative din diferite ţări. următoarele menţiuni obligatorii: 1. eticheta şi etichetarea formează obiect de preocupări asidue de recomandări şi reglementări speciale atât pe plan internaţional cât şi pe plan naţional. Se remarcă tendinţa ca eticheta şi etichetarea mărfurilor alimentare să constituie obiect special de reglementări apropiate ca exigenţă de cele pentru produsele farmaceutice (din punct de vedere al conţinutului şi amploarei informaţiilor privind utilitatea. Din aceste motive treptat au început să apară reglementări privind eticheta şi etichetarea mărfurilor în codurile comerciale. evoluţia ambalării şi nevoia de reclamă. diversificarea sortimentului de mărfuri. şi care asigură declararea valorii nutritive într-o manieră accesibilă şi utilă pentru cumpărători. cu proprietăţi de panificaţie şi tehnologico-culinare deosebite. Pentru mărfurile alimentare. iar formarea de grăsimi “trans” are efecte negative asupra funcţionării celulei. eticheta mărfii reprezintă un instrument principal al declanşării actului de vânzare cumpărare. Creşterea gradului de prelucrare a produselor. denumirea produsului supus vânzării. modul de întrebuinţare şi păstrare).grăsimi de calitate superioară. pe plan internaţional. Fără să prejudicieze dispoziţiile referitoare la controlul metodologic.

titlul alcoolmetric (în procente de volum) al băuturilor alcoolice cu mai mult de 1. 4. numele şi adresa producătorului. lista ingredientelor. inclusiv indicatorii privind condiţii particulare de conservare. orice menţiune trebuie înscrisă la loc vizibil. Pentru produsele preambalate toate menţiunile ulterior prezentate trebuie să fie uşor de reţinut. să fie clară. se prevede înscrierea unor litere precum “UHT” pentru lapte sterilizat. alte menţiuni obligatorii prevăzute prin reglementări referitoare la anumite produse alimentare. vizibilă şi nu să se şteargă uşor. 3. voalate sau separate prin alte indicaţii sau imagini. 7. locul de origine sau de provenienţă. data până la care produsul îşi păstrează neschimbate proprietăţile specifice. indicarea costului de fabricaţie. 6. în situaţii în care omiterea acestor menţiuni ar putea crea confuzie în imaginea consumatorului despre originea sau provenienţa reală a produsului alimentar respectiv. redactate fără alte abrevieri decât cele reglementate sau stabilite prin convenţii internaţionale.2% alcool etilic. a celui care s-a ocupat de condiţionarea acestuia sau vânzare indicat în interiorul Comunităţii. Menţiunile referitoare la: denumirea produsului. De asemenea. “EMB” sau “KG”.2. termenele de valabilitate. siglele utilizate pentru desemnarea ţării de origine se admit în măsura în care sunt uşor de înţeles (“USA”). cantitatea netă. în situaţiile în care omiterea ar putea implica utilizarea deplină a produsului sau în care există precauţii necesare în utilizare. modul de întrebuinţare. menţiunile nu trebuie disimulate. 10. Prin reglementări specifice. 9. alte indicaţii suplimentare privind . 5. masa netă. 8.

În cazul vânzării prin corespondenţă. cataloagele. fie prin utilizare.data până la care produsul îşi conservă proprietăţile specifice. precum şi recipiente din sticlă care urmează să fie reutilizate.cantitatea netă. sistemul de preambalare are cea mai mare suprafaţă sub 10 cm. cu condiţia ca această “uşurare” să nu schimbe natura produsului în mod fundamental şi nici să-l introducă în categoria produselor destinate unei alimentaţii particulare. ori de câte ori omiterea acestei menţiuni ar putea crea confuzii în spiritul consumatorului privind provenienţa reală a respectivului produs alimentar.locul de origine sau provenienţă. precum şi condiţii specifice de conservare. Acest calificativ nu se poate folosi în afara unei referinţe la o denumire existentă (produs de referinţă).lista ingredientelor. . prospectele. În cazul ambalajelor mici şi recipientelor din sticlă. . . care sunt marcate într-o modalitate în care nu se mai pot şterge. broşurile. trebuie să conţină următoarele menţiuni: .denumirea comercială a produsului. Utilizarea calificativului “uşor” (lejer) este admisă în denumirea unui produs alimentar destinat unor alimentaţii curente. . . .. nu trebuie să se refere decât la: .denumirea produsului. Calificativul “uşor” poate fi utilizat în raport cu un produs definit fie printr-o reglementare.conservarea.2% alcool etilic se regrupează în acelaşi câmp vizual. reglementări referitoare la anumite produse alimentare.alte menţiuni obligatorii prevăzute prin dispoziţii. titrul alcoolmetric pentru băuturi cu peste 1.

Orice informaţie care apare pe etichetă. .Valoarea energetică. glucide. a determinat intensificarea preocupărilor pentru elaborarea unor sisteme de clasificare.Valoare energetică. Tipuri de clasificări şi codificări ale mărfurilor Abordarea în scopuri practice a mulţimii mărfurilor.Noţiunea de produs “artizanal” şi “de casă” trebuie delimitată şi definită cu foarte mare atenţie. conform dispoziţiilor referitoare la etichetare se referă la: . în continuă diversificare. săruri minerale. creşterii nivelului şi importanţei schimburilor internaţionale.Nutrienţii enumeraţi. aceste sisteme de clasificare au fost continuu perfecţionate. Etichetarea referitoare la caracteristicile nutritive şi alegaţiile nutriţionale în accepţiunea dată.Vitaminele şi sărurile minerale la care se face referire trebuie să acopere cel puţin 15% din necesarul zilnic recomandat specific. pentru 100 g sau 100 mg din produsul alimentar considerat sau pe un ambalaj. poate cuprinde vitamine. . cu respectarea următoarelor două condiţii: . alegaţii nutriţionale referitoare la: . lipide. săruri minerale. .Vitaminele şi sărurile minerale sunt cele la care se face referinţă. introducerii pe scară largă a informaticii în practica economică. sodiu. fibre alimentare. Se pot menţiona. Pe măsura dezvoltării industriei şi comerţului. dacă acesta conţine o singură porţie. vitamine. prin sistemul de etichetare.Nutrienţii următori: proteine. potrivit cerinţelor specifice ale unui domeniu sau altul de activitate. în direcţia asigurării unei mai bune .

grupă. de la o clasificare la alta. pentru aceleaşi produse. clasificarea nesistematică a elementelor componente. de asemenea. Codificarea reprezintă operaţiunea de transformare în cod a elementelor definitorii ale unor obiecte. cu structură arborescentă. de categorii înrudite de produse. Clasificările combinate asigură ordonarea produselor pe un anumit număr de categorii omogene. pe trepte (niveluri) de detaliere (agregare). Grupările (categoriile) de produse corespunzătoare acestor trepte au o mare diversitate de denumiri (diviziune. Aceste elemente pot fi litere (cod alfabetic). Pentru facilitarea analizei lor le putem grupa în clasificări sistematice. derivate din ele. nesistematice şi combinate. În prezent. Relaţia dintre clasificări şi codificări este definită de gradul de interdependenţă sau de suprapunere a acestora. cu cerinţele statistice. servicii. deci. în continuare. stabilindu-se un sistem de relaţii între categoriile constituite. secţiune. în practica economică se utilizează o mare diversitate de clasificări ale produselor. Clasificările sistematice asigură ordonarea produselor pe categorii relativ omogene. . Codul este o combinaţie de 4 elemente simbolice prin care se reprezintă o informaţie. În clasificările nesistematice produsele sunt cuprinse în ordinea apariţiei lor. pe baza unor criterii.corelări cu structura producţiei şi a comerţului. fenomene etc. cifre (cod numeric) sau litere şi cifre (cod alfanumeric). Majoritatea clasificărilor sistematice elaborate sunt clasificări ierarhice. Conţinutul lor diferă. în cadrul cărora se realizează. vamale şi de altă natură. Diferitele tipuri de clasificări ale produselor sunt asociate cu sisteme de codificare specifice. semnificativ pentru acelaşi nivel de agregare. clasă). fără să se ţină seama. între care există relaţii de subordonare: treptele superioare se obţin prin agregarea celor inferioare.

codul având o zonă de ordonare corespunzătoare clasificării ierarhice. dezavantajul că reprezentarea codificată nu poate sugera nici o informaţie asupra categoriei din care face parte produsul. cu cât clasificarea cuprinde un număr mai mare de niveluri de detaliere. pentru a nu se ajunge la un cod de lungime mare. În cazul în care preia şi semnificaţii ale relaţiilor existente între elementele mulţimii. Utilizarea eficientă a unui asemenea sistem de codificare presupune o structură unitară a criteriilor de clasificare şi stabilirea unui număr optim de niveluri de detaliere. În această variantă se urmăreşte găsirea unui raport optim între zona de clasificare şi zona secvenţială a codului. În cazul clasificării sistematice. Soluţia prezintă avantajul unui cod de lungimea mică. produsele se identifică. Prezintă. Lungimea codului este cu atât mai mare. codificarea este dependentă de ordonarea mulţimii produselor pe categorii. În condiţiile proliferării unei mari diversităţi de clasificări de acest fel. acordat în ordinea numerelor naturale. . este identificarea.Principalul obiectiv al codificării. suprapunându-se funcţia de identificare a codului cu funcţia sa de reprezentare a clasificării. datorită utilizării tuturor combinaţiilor posibile ale caracterelor numerice. obiectiv atins prin elaborarea sistemelor Codul universal al produselor (Universal Product Code – UPC) şi Codul european al articolelor (European Article Numbering – EAN). însă. În cazul clasificării nesistematice. el îndeplineşte şi funcţia de reprezentare a clasificării. printrun cod secvenţial. care determină şi funcţia sa de bază. Clasificările combinate utilizează un sistem de codificare ierarhizat – secvenţial. utilizate în practica economică. funcţia de identificare a codului este combinată parţial şi cu funcţia de clasificare. Deci. urmată de o zonă secvenţială. Ambele sisteme utilizează codificarea cu bare. a devenit necesară găsirea unor soluţii de uniformizare a lor pe plan mondial.

de regulă pe orizontală. elaborat de Comitetul Euripean de Standardizare (CEN) prevede 18 simbolizări (tipuri de coduri). simbolizate prin purtători de date cu cartele sau taloane perforate. Tehnologia codului cu bare se bazează pe recunoaşterea acestor combinaţii de bare şi spaţii. în care informaţia este codificată pe o singură direcţie.Codul cu bare este o modalitate de reprezentare grafică a caracterelor numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare de culoare închisă cu spaţii albe de dimensiuni definite. Astfel. Standardul european EN 796 Coduri cu bare. Regulile specifice fiecărei simbolizări au. a) Tipuri de coduri. în standardele române se utilizează termenul de simbolizări. la metoda citirii optice. Ţinând cont de sistemul de codificare a informaţiilor. sistemul scanner de prelucrare a informaţiei comerciale la mărfuri s-a extins cu rapiditate. de Comitetul Tehnic CT 300 Coduri cu bare. . există două categorii de coduri cu bare: • coduri cu bare liniare. cititul optic şi decodificatorul. metoda de imprimare. Toate acestea au fost preluate ca standarde române. Codul 128. Elementele de bază ale sistemului de codificare cu bare sunt: simbolizarea (tipul codului). Acest proces a fost facilitat de modernizarea rapidă a echipamentelor informatice (hardware) şi mai ales de progresele realizate în domeniul software-ului. denumirea standardizată de specificaţii de simbolizare. s-a ajuns la lectura magnetică şi. Dintre acestea. de la procedeul electrostatic de citire a codurilor. în final. cu ajutorul unor echipamente informatice specializate. Pentru denumirea acestora. Codul EAN-UPC. Scanner-ul este un echipament informatic cu ajutorul căruia se citesc prin metoda lecturii optice. echipamentul de imprimare.Au fost elaborate standarde pentru următoarele tipuri de coduri: Codul 39. care stă la baza sistemelor perfecţionate de culegere a informaţiilor cuprinse în coduri. datele codificate şi simbolizate prin codul cu bare. cărora le-a atribuit câte un identificator de simbolizare. Interleaved 2 of 5 şi Codabar.

codurile liniare au aceeaşi structură generală. . • coduri alfanumerice. Indiferent de varianta lor. cât şi pe verticală. comparativ cu cele liniare. care pot reprezenta numai cifre (de exemplu codurile EAN şi UPC). uneori. Asigură o citire corectă. la majoritatea tipurilor de coduri având o lăţime de minimum 10 x dimensiunea codului.• coduri cu bare bidimensionale. Este o caracteristică foarte importantă a simbolizării. de care depinde lungimea codului. care poate reprezenta numai un şir numeric de 8 sau 13 elemente). * zona liberă este o zonă de margine neimprimată. siguranţa de citire şi. • coduri cu lungime variabilă. Codurile bidimensionale au o capacitate mai mare de cuprindere. În funcţie de caracteristicile şirului de caractere pe care-l codifică. deosebim mai multe tipuri de asemenea coduri: • coduri numerice. înălţimea codului. în care informaţia este codificată atât pe orizontală. care pot reprezenta şiruri cu un număr fix de elemente (de exemplu codul EAN. care pot reprezenta atât cifre cât şi litere (de exemplu codul 128 şi codul 39). dispusă la începutul şi la sfârşitul codului cu bare. Toate tipurile de coduri menţionate anterior sunt coduri liniare. • coduri cu lungime fixă. prin evitarea erorilor datorate unor semne grafice aflate în vecinătatea codului. care pot reprezenta şiruri conţinând un număr variabil de elemente (de exemplu codul 128 şi codul 39). caracterizată prin următoarele elemente: Fig 4 Structura generală a codului cu bare * dimensiunea (modulul) reprezintă lăţimea barei sau a spaţiului cel mai îngust.

* codul în clar (linie de interpretare) reprezintă corespondentul codului cu bare. combinaţii specifice de bare şi spaţii. de fapt. Citirea codului cu bare se realizează cu ajutorul unui echipament electro-optic. în sistemul informatic de prelucrare. În unele cazuri. sunt în curs de elaborare standarde europene referitoare la următoarele aspecte: tehnologia de imprimare a codului. este obligatorie. materialul din care sunt confecţionate etichetele. cu care începe. În prezent se utilizează două tipuri de cititoare: * creionul optic. cerneala şi culorile utilizate. în cazul în care. care se deplasează de operator de-a lungul codului. din diferite motive. * prin etichetare la locul ambalării produsului. precum şi sensul de citire. * pe etichete. format din caractere lizibile de om. Metoda de imprimare este foarte importantă pentru menţinerea caracteristicilor codului. * caracterul de control (cifra de control) serveşte pentru depistarea eventualelor erori şi se bazează pe un algoritm specific fiecărui tip de cod. În prezent. cunoscând această cifră se poate reconstrui codul deteriorat. . care se aplică pe ambalaj. alături de codul cu bare. Acestea permit echipamentului de citire-decodare să identifice începutul şi sfârşitul codului. a codului produsului. Codurile cu bare pot fi aplicate: * pe ambalajul produsului.* elementele de start şi de stop sunt. Prezenţa lui. nu este posibilă citirea automată. respectiv se termină codul cu bare. Acest cod permite introducerea manuală. c) Metode de citire a codului cu bare. poziţia etichetei pe ambalaj. b) Metoda de imprimare a codului cu bare. în condiţiile diferite de mediu în care sunt transportate sau depozitate produsele. care permite măsurarea parametrilor luminii reflectate şi transformarea acestor informaţii în semnale care pot fi prelucrate de decodor.

. 2 – produse de cerere neuniformă. cinci cifre produsul şi ultima este cifra de control. Gencod – francez. denumit Codul universal al produselor (Universal Product Code – UPC).* cititoare cu laser. Acestea pot fi mobile sau fixe. cinci cifre identice identifică producătorul. cu următoarea semnificaţie: primele două reprezintă ţara de origine (de exemplu: Belgia = 54. solduri. Japonia = 49. prima cifră reprezintă o cheie a clasificării (“key number”). elaborându-se un sistem de clasificare şi codificare. BAN-L – german). Acest sistem a fost astfel conceput încât să fie compatibil cu UPC şi să includă şi sistemele folosite în Franţa şi Germania. Ţările de Jos = 87. următoarele cinci cifre produsul şi ultima este cifra de control. independentă de viteza şi uniformitatea mişcării de parcurgere a codului. 4 – produse nealimentare. Cele fixe sunt conectate la casele de marcat. În 1972 Consiliul a recomandat adoptarea unui sistem unitar de codificare. în punctele de vânzare. în SUA. a fost înfiinţat Consiliul pentru codificarea produselor.). cinci cifre identifică producătorul. Franţa = 30-37. Fig 5 Structura codului UPC Prima cifră reprezintă: 0 – produse de băcănie şi coloniale. Acest sistem se bazează pe un cod cu 12 caractere numerice. Anglia = 50. Codul european al articolelor (EAN) În anul 1974 au fost examinate sistemele existente la acea dată (UPC. etc. 3 – produse cosmetice şi farmaceutice. Sistemul EAN se bazează pe un cod cu 13 caractere numerice. denumit Codul european al articolelor (European Article Numbering – EAN). care permit o citire omnidirecţională. Codul universal al produselor (UPC) În anul 1970. Germania = 40-42.

Finlanda. fără a depăşi 13 caractere. corespunzător unei clasificări sistematice a mărfurilor respective. existând. în anul 1977 a fost înfiinţată “Asociaţia europeană a codificării articolelor”. un cod semnificativ. Utilizând un cod nesemnificativ. fără modificarea sistemului EAN. reprezentanţi ai producătorilor şi comercianţilor din Austria. Franţa. Olanda şi Suedia. Această asociaţie denumită începând cu anul 1981 “International Article Numbering Association EAN” urmăreşte respectarea unor principii de bază. pentru necesităţile interne ale întreprinderilor comerciale. Germania. Norvegia. cu capacitate mare de cuprindere (circa 10 miliarde de produse). prin . în acest caz. în vederea asigurării compatibilităţii sistemelor naţionale de codificare a produselor. prin folosirea codului adaptat lecturii scanning. Italia. corespunzătoare EAN 13. uşor de manipulat. o parte din cifrele rezervate pentru codificarea ţărilor – intervalul 20-29 – au fost atribuite unei anumite ţări sau regiuni geografice. în acest caz. atât pentru producători cât şi pentru comercianţi şi consumatori. sistemul EAN este deosebit de flexibil. posibilitatea adoptării unui cod de lungime mai mare. Marea Britanie. Fig 7 Transpunerea unui cod din clasificarea EAN 13 în sistemul cod cu bare Utilizarea sistemului EAN asigură o serie de avantaje. a fost implementat procedeul simbolizării interne. Pentru rezolvarea eficientă a cerinţelor informatice proprii ale întreprinderilor comerciale. Lungimea totală a codului este. de 8 cifre. Elveţia. Aceste cifre se utilizează pentru codificarea produselor proprii sau a celor necodificate de către producători. Danemarca.Fig 6 Structura codului EAN Pentru coordonarea aplicării sistemului EAN. Belgia. Printr-o convenţie internaţională. Codul de identificare a produsului poate fi. cuprinzând iniţial.

Prin citirea automată a codurilor el obţine un bon. Ele pot fi grupate în sisteme de simbolizare continue şi discontinue. discontinuu. bancar. astfel. pe care sunt trecute în mod clar denumirea exactă şi preţul pentru fiecare produs achiziţionat. Pentru comercianţi. În prezent. l Codul 39 este primul sistem de simbolizare alfanumerică.facilitarea urmăririi şi gestionării rapide a produselor pe întregul lanţ de distribuţie. sistemul EAN este aplicat într-o serie de alte domenii. În varianta EAN-13 este utilizat pentru codificarea publicaţiilor. în practica economică se utilizează şi alte tipuri de coduri cu bare. în orice moment. fiind acceptat ca alternativă la sistemele internaţionale recunoscute şi anume ISBN pentru cărţi şi ISSN pentru publicaţii. care poate fi. producătorii se pot informa operativ în legătură cu modificările care apar în desfacerea produselor. sistemul EAN asigură gestionarea mai eficientă a stocurilor. a situaţiei stocului pentru fiecare produs. Fig 8 Codul 39 (alfanumeric) . dintre care trei sunt mai late. în care fiecare caracter este compus din nouă elemente (bare şi spaţii). care permit codificarea informaţiilor numerice sau a celor alfanumerice. existând posibilitatea cunoaşterii. Prin intermediul acestui sistem. utilizarea sistemului EAN reduce foarte mult timpul de aşteptare la casele de marcat. printre care cel administrativ. Alte tipuri de coduri cu bare Pe lângă sistemele EAN şi UPC. reînnoit operativ. Pentru client. fiind exclusă posibilitatea apariţiei unor erori. ceea ce le asigură posibilitatea adaptării rapide la cerinţele pieţei.

utilizat pentru reprezentarea caracterelor ASCII. Codul Calra este alcătuit din şiruri de pătrate. l CODABAR reprezintă un sistem de simbolizare discontinuu. mult mai multe decât codul cu bare EAN. Un grup de zece pătrate poate reprezenta peste un trilion de combinaţii numerice. direct la locul de . 4 sau 8. asigurând obţinerea unei densităţi mari de caractere. repartizate pe trei bare şi trei spaţii. Sistemul japonez de codificare Calra În Japonia s-a pus la punct un sistem de codificare. Fiecare caracter este simbolizat printr-un ansamblu de 11 module. Codul Calra este mai uşor de citit de dispozitivul scanner. pentru satisfacerea unor necesităţi specifice. care permite reprezentarea a 16 caractere (zece caractere numerice şi şase caractere speciale).Acest cod este utilizat pe scară largă în industrie. Fig 9 Structura codului CALRA pentru lectura scanning Pentru simbolizarea diferitelor coduri numerice se alternează. l Codul 93 este un sistem de simbolizare continuu. repartizate pe trei bare şi spaţii. Fiecare caracter este simbolizat cu ajutorul a şapte elemente (patru bare şi trei spaţii). Are o cifră de control. 2. cărora le corespunde un număr: 1. Are două cifre de control (C şi K). asigurând obţinerea unei densităţi mari de caractere. Acest cod permite reprezentarea celor 128 de caractere ale normei ASCII. l Codul 128 este un sistem de simbolizare continuu. Codul poate fi aplicat şi pe etichete speciale. în anumite variante. optic descifrabil. de către asociaţii profesionale. în care fiecare caracter este reprezentat prin nouă module. denumit “codul Calra” cu capacitate mai mare de cuprindere decât sistemul EAN şi mult mai ieftin. pătratele albe cu cele negre. fiecare fiind divizat în alte patru pătrate.

vânzare. . Tipărirea lui este mult mai ieftină comparativ cu codul cu bare.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->