Sunteți pe pagina 1din 4

Cateheză despre smerenie:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ,amin !

Pregătirea perceptivă:
Vreau să încep prin a vă aminti că data trecută am discutat despre
Dragoste,observând că cea mai mare dovadă de dragoste existentă ne-a
aratat-o insuşi Dumnezeu Tatăl prin întruparea Fiului,apoi prin moartea Lui
pentru păcatele noastre ale oamenilor,pe cand noi eram străini de El.
După cum bine ştim Sfântul Apostol Pavel martusiseste
ca:”Dumnezeu este iubire”.
Putem observa că Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat.Hristos ne-a dat cea
mai mare poruncă: să iubim pe Dumnezeu din toata inima,din tot sufletul şi
din tot cugetul nostrum iar pe aproapele nostru ca pe noi inşine (Mt.22,37-
40).Aceasta este porunca nouă a iubirii.
Anunţarea temei:
Astăzi nădăjduind în Dumnezeu vom discuta despre smerenie.Vreau sa vă
spun de la bun început că cel mai puternic şi cel mai mare exemplu de
smerenie l-a dat chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos,putem spune că El a
dus smerenia la desăvârşire,la cea mai înaltă treaptă.
Tratarea: Ştim că Sfinţii Părinţi ai filocaliei aşează la loc de cinste această
mare virtute a smereniei numindu-o mama tuturor virtuţilor sau radacina
tuturor virtuţilor.
Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine ca un
păcătos,ci aceea este smerenie când cineva se ştie pe sine că a făcut mai
multe si mari fapte bune ,şi totuşi nu cugetă lucruri mari despre sine,aici

1
avem exemplul Sfântului Apostol Pavel care spune că: “Iisus Hristos a venit
în lume să mântuiască pe cel păcătos dintre care cel dintâi sunt eu ” (I
Tim.1,15).
„Smerenia este atunci când cineva cu faptele sale bune este mai
presus de toşi şi totuşi se injoseşte inlăuntrul său” spune Sfântul Ioan Gură-
de-Aur.
Ea covârşeşte puterea păcatelor şi ne ridică la cer,Hristos ne îndeamnă
prin Sfântul Apostol Pavel să ne facem toate ,tuturor!
“Care va vrea să fie cel mai mare ,acela trebuie tuturor să fie
slugă.Dacă voiţi să dobândiţi locul cel dintâi şi cinstea cea mai înaltă
sârguţi-vă a fi cei mai smeriţi,cei mai mici şi ascultători”.Aşadar fapta cea
bună a smereniei ne dă cinstea cea mai înaltă ,precum şi Fiul lui Dumnezeu
S-a smerit pe Sine ,spre a întemeia impărăţia Sa.
Ca şi creştini Sfântul Ioan Gură-de-Aur ne încurajează:” Atunci vei fit
u mai mare şi mai înalt decât alţii ,mai strălucit şi mai mărit ,când te vei
înjosi pe tine însuţi,când nu vei umbla după rangul întâi,când vei răbda de
bunăvoie umilinţa,jertfirea de sine şi primejdia ,când tu te vei sârgui să fi
sluga tuturor, gata a face şi a suferi toate pentru aceasta.”
A fi smerit inseamnă a avea sălăşluit intru tine harul Duhului Sfânt.
Până la sălăşluirea în inima a Duhului Sfânt, prin Taine si rugăciune, omul
nu poate fi smerit.Pe lângă însuşirile bune ,fiecare om are şi
slăbiciuni,smerenia mai cere ca fiecare sa-ţi reconoască şi slăbiciunile
sale,precum să şi recunoască în acelaşi timp şi părţile bune ale
aproapelui.Putem spune că smerenia ,nu se impotriveşte cinstirii şi dragostei
de sine. Cu cât creştinul e mai pătruns de înalta vindecare a firii sale şi de
înălţimea chemării sale ,cu atat mai mult el va şti să preţuiască şi darurile

2
date de Dumnezeu lui şi aproapelui,recunoscându-şi totodată atât
slăbiciunile sale ,cât şi dependenţa sa intru toate de Dumnezeu.
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste,
se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se
lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc,
(Sfântul Maxim Marturisitorul) .
Smerenia este una dintre cele mai alese virtuţi creştine,aşa de pildă
,credinţa este smerire a minţii,ascultarea este smerire a voii, pocăinţa este
smerire a poftelor şi a patimilor. Exista doua nuantari: Smerenie si smerita
cugetare.Smerenia este a celor desavarsiti, a sfintilor, a oamenilor
inbunatatiti si care au ajuns săIl dobandeascăpe Sfâtul Duh.
A celorlalti este smerita cugetare.
Smerenia se cere, iar odata primita, ea se pastreaza cu mare trezvie si
nevointă.
De aceea vedem că Sfântul Apostol Pentru îndeamnă la smerenie
,spunând că:”Dumnezeu celor mândrii le stă împotrivă,iar celor smeriţi le dă
har” I Petru 5,5.Pilde alese de smerenie avem nenumărate in Sfânta
Scriptură,în Filocalie,în vieţile Sfinţilor,pustnicilor ,călugărilor,etc.
O pildă foarte grăitoare avem în Scriptură la prima saptamână a
Postului Sfintelor Paşti, “Pilda vameşului şi a fariseului”,care pica in prima
Duminică a Postului Mare. Smerenia creştină trebuie să fie curată ,adică să
pornească cu adevarat din inimă.altfel ea este făţărnicie şi mândrie
tăinuită,să fie unită cu adevărata cinste şi dragoste de sine şi cu încrederea
în Dumnezeu altfel ea este o slăbiciune vinovată,să se arate prin cinstirea
faptei şi să fie statornică în toate împrejurările,altfel ea nu are nici o valoare
morală.Ca să înţelegem mult mai bine smerenia trebuie s-o si practicăm,cu
această ocazie am sa va spun o scurta povestioară cu tâlc :

3
Un călugăr tânăr îl tot iscodea pe un frate mai bătrân despre toate cele:
- Spune părinte,rogu-te,ce este smerenia?
- Smerenia ,fiule ,este cununa de pietre scumpe a călugărului.
- Şi ce face pentru câştigarea ei?
- Smerenia se câştigă,când te-ai desprins propriile păcate să le vezi,
să le cunoşti, să te războieşti cu ele, să scapi de ele. Iar de păcatele
altora să nu te iei în seamă.
Trebuie să adăugăm că smerenia nu se poate dobândi de unul singur,ci
in comuniune.
Recapitularea: Smerenia ne este necesară şi folositoare pentru a
câstiga impărăţia cerurilor,ca model avem pe insuşi Iisus Hristos.
Asocierea: Smerenia o putem pune în strânsă legatură cu perioada cea
mai apropiată în care ne aflăm acum,adica perioada Postului Patimilor
Mântuitorului,însă această virtute nu trebuie ocolită in afara perioadei
posturilor!
Generalizarea şi aplicarea: Din cele observate astăzi ne dăm seama
cât de importantă este smerenia în viaţa creştinilor de azi .Smerenia este
necesară pentru mântuirea noastră,putem spune ca ea poate fi şi un mod de
viaţă,cu toţii am fi mai buni dacă am fi mai smeriţi,dacă am posti,dacă ne-
am ruga mai stăruitor,trebuie sa îl avem pe Mântuitorul ca exemplul cel mai
înalt de smerenie,a cărui slavă este în vecii vecilor !Amin!