Sunteți pe pagina 1din 2

Sindromul de stres posttraumatic n literatura de specialitate "stresul posttraumatic" sau "sindromul tulburarilor de stres posttraumatic" (TSPT) este descris

ca fiind un stres ntrziat si care poate fi declansat de dezastre naturale, accidente grave, agresiuni, violuri si alte evenimente critice cu impact traumatizant, att fizic dar mai ales psihic. Cercetarile asupra stresului posttraumatic au debutat cu mai mult de jumatate de veac n urma, nca n cel de-al doilea razboi mondial . Toate descrierile acestui fenomen includeau ntotdeauna un sir de elemente comune: tulburari de somn, vise cu cosmaruri, depresii, excitabilitate crescuta. n rezultatul cercetarilor a devenit clar ca starea care se dezvolta la cei ce au trecut prin situatii critice generatoare de stres psihic (participarea la actiuni militare, accidente, calamitati naturale, diverse forme de violenta) manifesta tendinta nu numai sa nu dispara cu timpul dar si sa devina tot mai pronuntata, debutnd brusc pe fondul unei aparente bunastari generale a persoanei. Tulburarea posttraumatica de stres este definita prin sase criterii de baza: - existenta n antecedente a unui eveniment traumatic care implica att iminenta sau amenintarea cu moartea sau cu vatamarea importanta, ct si un raspuns intens de frica, neajutorare sau groaza; - retrairea persistenta a evenimentului traumatic prin intermediul amintirilor intruzive, a flashbackurilor disociative, a viselor chinuitoare recurente si/sau a reactivitatii psihologice sau fiziologice la expunerea la unele activitati sau situatii care amintesc trauma; - evitarea stimulilor asociati evenimentului sau o paralizare a responsivitatii generale, incluznd eforturile facute de a evita gnduri sau sentimente legate de trauma, eforturi de a evita activitati sau situatii care trezesc amintiri ale traumei, pierderea interesului pentru activitatile importante, detasare de alti oameni si/sau tocire emotionala; - existenta unor simptome persistente ale unei stari de hiperactivare" vegetativa ca, de exemplu, hipervigilenta, tulburari de somn, iritabilitate sau izbucniri de furie, tulburari de concentrare si/sau o reactie de surpriza exagerata; - tulburarea are o durata de cel putin o luna; - efectele tulburarii produc o suferinta clinica semnificativa sau o afectare n functionarea sociala, ocupationala sau n alte domenii importante. Dintre simptomele cognitive evidentiem urmatoarele: dificultati de concentrare a atentiei voluntare si fixare a memoriei; retrairi intense si repetate ale experientei traumatice; prezenta tulburarilor de senzorialitate (iluzii, halucinatii); simptome disociative; amnezia psihogena, incapacitatea de a-si aminti aspecte importante ale traumei; evitarea gndurilor asociate cu evenimentul traumatic; vise cu cosmaruri repetate; perceptie neobisnuita, adesea distorsionata a realitatii; afectarea viitorului n ceea ce priveste profesia, orientarea profesionala sau casatoria; sentimente de autovinovatie; lipsa integrarii cognitive a evenimentului traumatic perceput ca un factor de vulnerabilitate si interpretare a unor situatii neutre sau inofensive ca un pericol si o amenintare; rezolvarea unor probleme se asociaza cu crize de anxietate sau mnie. n sfera afectiva putem regasi urmatoarele simptome: stari de iritabilitate, explozii de mnie; disconfort intens aparut la confruntarea cu evenimente care simbolizeaza sau se aseamana prin unele aspecte cu experienta traumatica; reducerea gamei reactiilor emotionale; incapacitatea de a trai sentimente de dragoste; anestezie emotionala sau tocire afectiva manifestata prin diminuarea capacitatii de raspuns afectiv; labilitate emotionala; sentimente de culpabilitate si vinovatie; dispozitie depresiva, tristete; stari de anxietate; incapacitatea de a trai bucuria si placerea unor activitati relaxante.

Reactiile fiziologice se pot manifesta astfel: dificultati la instalarea sau mentinerea somnului; raspuns exagerat n situatii n care persoana este surprinsa sau speriata; reactivitate fiziolgica crescuta n prezenta unui stimul care reactiveaza amintirile, sentimentele sau senzatiile asociate cu trauma; hipervigilenta; modificarea parametrilor vitali prin cresterea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale. n sfera comportamentala ntlnim o gama de simptome variate, cum ar fi: evitarea fobica a situatiilor care determina rememorarea evenimentului stresant; scaderea interesului si reducerea participarii n cadrul unor activitati importante; fuga psihogena manifestata prin calatorii neasteptate departe de casa sau asumarea unor identitati noi; neliniste psihomotorie; dificultati n ndeplinirea sarcinilor cotidiene; schimbari ale stilului de viata sau a locuintei; impulsivitate, episoade de agresivitate imprevizibila; dependenta medicamentoasa fata de antialgice sau anxiolitice, utilizate pentru terapia disconfortului emotional si/sau a durerii fizice produse de evenimentele traumatice; abuz de substante psihoactive; tentative de autovatamare corporala. n sfera relationala se nregistreaza o serie de simptome, de tipul: detasare, nstrainare si izolare fata de anturaj; afectarea capacitatii de traire a sentimentelor de tandrete si intimitate; deteriorarea relatiilor maritale si parentale; distantare excesiva exprimata n relationarea interpersonala cauzata de teama unei experiente anterioare de tradare; evitarea unor dezvaluiri personale determinate de lipsa de ncredere n alte persoane si de teama de a fi respins. Maria Lecu - studenta medicina, Universitatea Carol Davila