1

CURSUL 1 CONCEPTUL DE DREPT Notiunea de drept. Aparitia si evolutia dreptului Dimensiunea sociala a dreptului Esenta, continutul si forma dreptului Definitia dreptului Notiunile de drept public si privat Obiectivele Cursului 1

Definirea dreptului Descifrarea originii dreptului si a evolutiei acestuia, explicarea dimensiunii sociale a dreptului Prezentarea esentei, continutului si formei dreptului Definirea notiunilor de drept public si privat

Concepte-cheie tratate: Drept ansamblul regulilor asigurate si garantate de stat care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale Drept public cand serveste societatii in ansamblu Drept privat cand serveste interesele individului in parte Drept constitutional - ramura dreptului public alcatuita din norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii. Etimologic, termenul de administraie deriv de la latinescul "directus", care nseamn drept, direct, linie dreapta, in limba latina insa cuvantul care corespundea substantivului drept era "jus", care inseamna drept, dreptate, legi. n limbajul curent termenul drept este utilizat n mai multe sensuri:

Stiinta dreptului, adica un ansamblu de idei, notiuni, concepte si principii care explica
dreptul.

Dreptul este tehnica si arta in sensul ca organizeaza viata in comun, destinat sa

disciplineze comportamentul uman si sa apere societatea de excese;

Facultatea unui subiect de a-si valorifica si de a-si apara impotriva tertilor un anume
interes.

Notiunea de drept Dreptul consta in ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si garantate de stat, reguli al caror scop il constituie organizarea si disciplinarea comportamentului uman in cadrul relatiilor umane, precum si infaptuirea acestui comportament intr-un climat specific manifestarii coexistentei drepturilor esentiale ale omului si libertatilor lui cu justitia sociala. [paginile 9-14] Aparitia si evolutia dreptului Ca institutie ce deriva de la societate, dreptul isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre oameni si este indisolubil legat de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii pe diferite trepte de dezvoltare istorica. Chiar si H. Kelsen recunoaste ca dreptul este un fenomen conditionat de timp si spatiu. [paginile 14 - 23] Dimensiunea sociala a dreptului Dreptul este un rezultat al activitatii umane, al socializarii. Normele sale intervin in procesul productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat, al producerii, al repartitiei si al schimbului de produse si activitati. Libertatea omului este deplina numai in masura in care nu stanjeneste libertatea celorlalti. [paginile 23 - 26] Esenta, continutul si forma dreptului Esenta unui fenomen reflecta unitatea laturilor, a trasaturilor si a raporturilor interne necesare, relativ stabile, care constituie natura launtrica a fenomenului si il fixeaza intr-o clasa de fenomene adiacente. A cerceta esenta dreptului presupune patrunderea inauntrul sau, sesizarea legaturilor intime care-i confera stabilitate si identificarea calitatilor interne. Continutul dreptului il constituie ansamblul elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau expresie concreta vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea pe cale etatica. Continutul dreptului implica esenta sa, dar nu se reduce la ea. Continutul este mai stufos, desi nu este atat de profund ca esenta. Forma dreptului semnifica exprimarea organizarii interioare a structurii continutului, ea desemnand aspectul exterior a continutului. [paginile 27 - 35] Definitia dreptului Dreptul este un ansamblu de reguli asigurate si garantate de stat, care au ca scop organizarea si disciplinarizarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate, intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale.

[paginile 36 - 38] Notiunile de drept public si privat Separarea celor doua tipuri de drept apare inca de la inceputurile dreptului, romanii fiind primii care le-au definit, care, intr-o traducere aproximativa ar fi: - dreptul public este atunci cand el este in slujba imperiului roman - dreptul privat este atunci cand serveste interesele individului in parte Aceasta definitie este actuala si astazi deoarece face cea mai clara distinctie intre cele doua ramuri de drept in functie de interesele cui le apara si la cine se aplica. In cadrul dreptului public o importanta deosebita o are dreptul constitutional care este factorul structurant al intregului sistem de drept care guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din celelalte ramuri ale dreptului. [paginile 38 - 42] Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: care sunt elementele componente care pot fi subsumate conceptului de drept in ce constau esenta, continutul si forma dreptului definiti notiunile de drept public si privat APLICAII Exerciii rezolvate 1. Care sunt elementele componente ce pot fi subsumate conceptului de drept? a.) Ansamblul regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de stat b.) reguli care exprima vointa poporului ridicata la rang de lege c.) Reguli privind bunele moravuri, morala publica, buna credinta si obiceiul pamantului (cutuma) d.) Reguli a caror aplicare este realizata de bunavoie e.) Reguli a caror aplicare este realizata in ultima instanta, prin forta coercitiva a statului A.) a, b, c, e B.) a, b, d, e C.) a, c, d, e Rspuns corect: B Precizri privind cursul urmtor: Cursul Nr. 2 conine urmtoarele aspecte: - notiunea de drept constitutional - locul si izvoarele dreptului constitutional - raportul si subiectele raportului de drept constitutional - normele de drept constitutional

CURSUL 2 DREPTUL CONSTITUTIONAL, RAMURA A SISTEMULUI DE DREPT Notiunea de drept constitutional Locul dreptului constitutional in sistemul de drept Izvoarele dreptului constitutional Raportul de drept constitutional Subiectele raportului de drept constitutional Normele de drept constitutional Obiectivele Cursului 2

Definirea dreptului constitutional Precizarea locului dreptului constitutional in sistemul de drept Identificarea izvoarelor de drept constitutional Identificarea si definirea obiectului de reglementare al dreptului constitutional

Concepte-cheie tratate: Drept constitutional ramura fundamentala a sistemului de drept romanesc alcatuita din norme juridice care reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii Izvoarele dreptului constitutional forme specifice, particulare, de exprimare a normelor juridice, care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat Obiectul dreptului constitutional relatiile sociale care se nasc in activitatea de instaurare si mentinere si exercitare a puterii de stat si care privesc bazele puterii si bazele organizarii puterii Raport de drept constitutional relatiile sociale reglementate si sancctionate de o norma juridica ce se nasc in cadrul activitatii de instaurare, mentinere si exercitare a puterii politice ca putere statala. Dreptul constitutional, ramura a sistemului de drept In procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului ramura dreptului constitutional se cristalizeaza mult mai tarziu, o data cu aparitia primelor constitutii scrise din lume, spre sfarsitul sec XVIII. Conceptul clasic de drept consitutional se formeaza mult mai tarziu, el fiind de origine italiana, dar format sub impulsul ideilor franceze. In tara noastra, dreptul constitutional s-a predat impreuna cu dreptul administrativ sub denumirea de drept public, dar la 1864 A. Codrescu isi intituleaza cursul Drept constitutional. Conceptul de drept constitutional se incetateneste prin predarea si publicarea la Facultatea de Drept din Iasi a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Stere, in 1910, si la Facultatea de Drept din Bucuresti a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Visesscu. In literatura de specialitate s-au dat drepului constitutional mai multe definitii: - dreptul constitutional este alcatuit din norme juridice ce reglementeaza organizarea politica a statului, structura, functionarea si raporturile dintre puterile publice, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetateanului - unii autori considera ca dreptul constitutional reglementeaza relatiile sociale ce apar in procesul organizarii si exercitarii puterii, altii sustin ca organizarea puterii cuprinde exercitarea puterii, iar alti autori sustin ca relatiile sociale reglementate de dreptul constitutional sunt cele care apar in infaptuirea puterii

dupa unii autori romani de dupa cel de-al doilea razboi mondial (ex. Tudor Draganu), normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale care apar in procesul de infaptuire a acelei activitati fundamentale a statului care este activitatea de exercitare a puterii de stat, in timp ce altii (ex. Nistor Prisca) considera ca relatiile reglementate de normele dreptului constitutional iau nastere in procesul organizarii si exercitarii puterii de stat, iar intr-o a treia opinie (I. Muraru) se sustine ca normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale fundamentale care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii in stat.

[paginile 43-47] Locul dreptului constitutional in sistemul de drept Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept romanesc intrucat, pe de o parte, normele de drept constitutional reglementeaza cele mai importante raporturi sociale, adica acele relatii fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii, iar pe de alta parte toate normele juridice trebuie sa fie conforme Constitutiei. La o analiza profunda corelatiei dintre constitutie si ramurile dreptului vom constata ca orice ramura de drept isi gaseste fundamentul juridic in normele din constitutie. [paginile 47-50] Izvoarele dreptului constitutional Prin izvor de drept se intelege acea forma specifica, particulara, de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat. Constitutia actuala a Romaniei repune obiceiul in randul izvoarelor dreptului, valorificand rolul si importanta sa aparte in reglementarea relatiilor sociale. Aceasta rezulta din nominalizarea obiceiului in art 41 din Constitutie (protectia proprietatii private). Cele mai importante izvoare formale ale dreptului constitutional sunt: - Constitutia si legile de modificare a Constitutiei - Legea ca act juridic al Parlamentului - Regulamentele Parlamentului - Ordonantele Guvernului - Tratatul international [paginile 51 - 56] Raportul de drept constitutional De la inceput se impune identificarea relatiilor sociale reglementate de drept care, prin continutul lor specific, sunt raporturi de drept constitutional. Aceste relatii sociale sunt acelea care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii. In obiectul dreptului constitutional sunt cuprinse doua categorii de relatii, si anume: a. relatii cu dubla natura juridica (acele relatii care sunt reglementate si de alte ramuri de drept si in acelasi timp si de catre Constitutie) b. relatii specifice de drept constitutional (ce formeaza obiectul de reglementare numai pentru normele de drept constitutional). Specific acestor relatii este faptul ca se nasc in procesul complex de instaurare, mentinere si exercitare a puterii [paginile 56 - 63]

Subiectele raportului de drept constitutional Cu privire la subiectele raportului de drept constitutional, trebuie sa subliniem faptul ca unul dintre subiecte este totdeauna fie detinatorul puterii, fie statul, fie un organ reprezentativ si ca aceste subiecte actioneaza intr-un mod necesar intr-un raport juridic aparut in activitatea de instaurare, mentinere si exercitare a puterii. Subiectele raportului sunt: 1. Poporul 2. statul 3. Organele statului 4. Partidele politice, formatiunile politice, alte organizatii 5. Cetatenii 6. Strainii si apatrizii [paginile 63 - 67] Normele de drept constitutional In explicarea specificului normelor de drept constitutional trebuie sa se plece de la teoria normei juridice, urmand ca apoi sa regasim elementele generale in norma de drept constitutional si sa observam ce trasaturi proprii are aceasta din urma. Norma juridica este definita ca fiind o regula sociala de conduita, generala si obligatorie, instituita sau sanctionata de puterea de stat in diferite forme. Orice norma juridica este un comandament impus de puterea publica, formulat uneori chiar sub forma supletiva sau de recomandare. Normele constitutionale, pe langa prevederi ce reglementeaza nemijlocit unele relatii sociale, au si prevederi care contin formularea unor principii, consfiintesc bazele puterii, definesc unele institutii. [paginile 67 - 72] Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Definitia dreptului constitutional Care sunt izvoarele dreptului constitutional Identificarea si definirea obiectului dreptului constitutional Enumerati si definiti subiectele raportului de drept constitutional APLICAII Exerciii rezolvate 1. Sub ce denumire s-a predat si se preda in Romania si in lume disciplina dreptului constitutional? a.) Drept fundamental b.) Drept constitutional si institutii politice c.) Drept public d.) Drept constitutional si administrativ e.) Drept de stat A.) b, c, d, e B.) a, b, d, e C.) a, c, d, e

2. Care sunt categoriile de relatii sociale ce formeaza obiectul de reglementare al dreptului constitutional? a.) relatii sociale care contribuie la delimitarea ramurilor de drept b.) relatii specifice de drept constitutional c.) relatii specifice altor ramuri de drept d.) relatii cu dubla natura juridica e.) relatii sociale reglementate de drept A.) a, e B.) c, d C.) b, d 3. Care dintre urmatoarele entitati sunt subiectele raporturilor de drept constitutional? a.) poporul b.) strainii si apatrizii c.) statul d.) Refugiatii e.) autoritatile publice A.) b, c, d, e B.) a, b, c, e C.) a, c, d, e Rspuns corect:1-A; 2-C; 2-B; 3-B CURSUL 3 TEORIA CONSTITUTIEI ( 1 ) Notiunea de constitutie Notiunea de regim constitutional Aparitia constitutiei Obiectivele Cursului 3

Definirea notiunii de constitutie Definirea conceptului de regim constitutional

Concepte-cheie tratate: Constitutie legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme juridice investite cu forta juridica suprema, si care reglementeaza acele raporturi sociale fundamentale ce sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat, pentru asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor Regim constitutional in sens material un ansamblu de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa.

Notiunea de constitutie De-a lungul istoriei recente a lumii, mai exact incepand cu sec XVIII, s-a impus, impreuna cu alte mari institutii de baza create in scopul de a exprima prefacerile structurale politice, economice sau juridice, si Constitutia, ca lege fundamentala a oricarui stat. Pentru stabilirea conceptului de constitutie este necesar a se face doua precizari prealabile. In primul rand, ca intre constitutie si lege nu se poate pune semnul egalitatii, desi constitutia este si ea o lege, adica un act normativ,

si, in al doilea rand, constitutia este o categorie istorica, ea aparand pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii umane. Termenul de constitutie este foarte vechi, el fiind deseori folosit in acceptiunea de lege, dar acceptiunea sa actuala de lege fundamental s-a conturat mai tarziu. Etimologic, cuvantul constitutie vine din latinescul constitutio, care insemna asezarea cu temei. In sistemul de drept roman, constitutia insemna edictul semnat de imparat si a carui forta juridica era superioara celorlalte acte juridice adoptate de autoritatile publice ale imperiului. Initial, conceptul de constitutie s-a referit la ansamblul de norme juridice care au ca scop limitarea puterilor guvernantilor si garantarea drepturilor fundamentale ale omului. Conceptia initiala a fost dezvoltata in sensul ca normele constitutionale trebuie sa fie cuprinse intr-o lege sistematica si sa se bucure de o eficienta juridica superioara tuturor celorlalte legi. Sfarsitul sec XX aduce cu sine si renuntarea la conceptia initiala despre constitutie. Formarea notiunii moderne de constitutie a parcurs etape istorice indelungate, diversi autori fiind preocupati sa gaseasca explicatii privind natura juridica a acesteia si totodata sa-i fundamenteze continutul. Dintre teoriile care au incercat sa explice formarea ideii de constitutie, cea care s-a remarcat cel mai mult este teoria contractualista. In zilele noastre asistam la o revigorare a conceptului de constitutie si la o imbinare a sensului formal cu cel material. [paginile 73-82] Definitia constitutiei Analiza unora din definitiile formulate in literatura juridica prezinta un interes deosebit. Prof. Constantin Dissescu defineste constitutia ca fiind organizarea exercitiului suveranitatii. Obiectul dreptului constitutional este creearea si reglarea atributiunilor puterilor publice, precum si stabilirea garantiilor individuale si drepturilor recunoscute cetatenilor pentru conservarea libertatilor. Paul Negulescu a definit constitutia ca fiind o norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului si la raporturile de echilibru intre diferitele puteri ale statului, precum si drepturile omului. In conceptia lui Andre Hauriou, prin constitutie se intelege ansamblul regulilor care administreaza organizarea si functionarea statului. In acest sens, orice stat, prin faptul ca exista, are o constitutie. Examinand definitiile prezentate vom constata ca elementul comun este elementul stat sau puterea de stat. Alaturi de elementul putere se mai adauga si elemente de forma. Tudor Draganu si Ioan Deleanu definesc constitutia ca fiind acea lege care, avand forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza in mod sistematic atat principiile structurarii social economice, cat si pe cele ale organizarii si functionarii statului bazat pe aceasta, garanteaza material drepturile fundamentale cetatenesti si stabilieste obligatiile corespunzatoare acestor drepturi. Continutul constitutiei este unul de natura complexa, el cuprinzand principiile fundamentale pentru toate domeniile vietii politice, economice, sociale, culturale, juridice. Datorita acestui fapt constitutia este caracterizata ca fiind legea fundamentala care sta la temelia organizarii statale si

este baza juridica a intregii legislatii. Ceea ce este specific si definitoriu pentru constitutie este forta sa juridica. In acest sens se constata ca are o forta juridica suprema, ceea ce o situeaza in topul ierarhiei izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii intregului drept cu dispozitiile din constitutie. Tot o trasatura care s-a impus, fara a fi totusi de valoarea celorlalte, forma scrisa a constitutiei. Constitutia scrisa s-a impus inca din sec XVIII, ea fiind preferata constitutiei cutumiere din mai multe motive. Totusi, aceasta trasatura nu figureaza in definitii pentru ca exista tari care nu au o constitutie scrisa precum Anglia, Noua Zeelanda si Israel. Multe definitii ale constitutiei retin ca o trasatura solemnitatea adoptarii, iar altele forma sistematica, plecandu-se de la ceea ce afirma Thomas Paine: nu exista constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar. Nu lipseste din unele definitii ideea stabilitatii constitutiei, ca o trasatura care o distinge de alte legi si care justifica intreaga clasificare a constitutiilor in rigide si flexibile. Constitutia trebuie considerata a fi legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme juridice, investite cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele raporturi sociale fundamentale ce sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat, pentru asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor. [paginile 83-89] Notiunea de regim constitutional Evolutia istorica sta marturie faptului ca fiecare stat isi enunta modul de organizare si exercitare a puterii prin intermediul constitutiei, atat guvernantii, cat si cei guvernati, vazand in acest act politico-juridic legea fundamentala a tarii. Dar traditia constitutionala are o vechime mult mai mare decat constitutia scrisa. Dintr-o perspectiva istorica se poate spune ca fiecare stat a avut o constitutie in sens material, un ansamblu de cutume constitutionale care stabileau modul de exercitare a puterii. Precizarile facute in legatura cu traditia cutumiara constitutionala si raporturile ei cu normele constitutionale cuprinse intr-un document se circumscriu problematicii conceptului de regim constitutional. Acest concept poate fi definit dintr-o dubla perspectiva: a. o perspectiva materiala b. o perspectiva formala Din punct de vedere material, regimul constitutional exprima ansamblul de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa. Din punct de vedere formal, regimul constitutional exprima exteriorizarea sau obiectivarea ansamblului de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-un document politico-juridic numit constitutie. Regimul constitutional, in sens formal, corespunde statelor moderne care sunt guvernate pe baza constitutiilor scrise. Regulile de organizare si de conducere a statului, indiferent care ar fi forma lor, cutumiara sau scrisa, confera substanta regimului constitutional. Complexitatea regimului constitutional difera, in functie de realitatile si conditiile social-istorice la care il raportam, de complexitatea vietii politice a statului respectiv. [paginile 90-92]

10

Aparitia constitutiei Momentul aparitiei constitutiei este unul de natura controversata, doctrina juridica fiind impartita in ceea ce priveste stabilirea acestui moment. Dificultatea se datoreaza faptului ca uneori nu se iau in consideratie constitutia cutumiara si constitutia mixta, ci numai cea scrisa si faptul ca nu se apreciaza fenomenul constitutie in toata complexitatea lui. Creearea constitutiei trebuie privita ca un proces indelungat, inceput cu mult inainte de revolutia burgheza si in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit prin adoptarea constitutiei scrise. Normele constitutionale, indiferent daca au fost denumite asa, au existat de la aparitia statelor suverane, caci in orice stat au existat anumite reguli fundamentale de organizare si functionare a guvernarii. Meritul burgheziei, venite la putere, consta in sistematizarea acestor reguli, completate si adaptate noii ordini si intereselor instaurate, intr-o lege scrisa, adoptata cu forme si proceduri solemne si investite cu cea mai inalta forta juridica. Aparitia statului de drept depinde practic de aparitia constitutiei, prin intermediul ei guvernantii fiind pusi sub incidenta regulilor juridice. Prima constitutie aparuta in lume este constitutia engleza, desi procesul de formare a acestei constitutii, inceput o data cu adoptarea in 1215 a Magnei Charta Libertatum, a continuat si dupa adoptarea primelor constitutii scrise. Prima constitutie scrisa este cea americana din 1787. In ceea ce priveste Europa, prima constitutie scrisa este dea adoptata in Franta in 1791. Treptat, statele si-au adoptat constitutii, iar constitutia a devenit nu numai legea fundamentala a unui stat, ci si documentul politic si juridic care marcheaza un moment important in dezvoltarea ecomico-sociala si politico-juridica a statelor. [paginile 92-94] Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Definitia constitutiei Notiunea de regim constitutional Aparitia constitutiei APLICAII Exerciii rezolvate 1. Identificati elementele componente ce pot face parte din continutul conceptului de constitutie a.) este legea fundamentala a statului b.) Constitutia cuprinde norme juridice referitoare la caracteristicile statului si la puterea statala c.) Constitutia subsumeaza norme juridice investite cu forta juridica suprema d.) Constitutia reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii statale e.) Constitutia reglementeaza relatiile sociale fundamentale din toate domeniile vietii economice, sociale, culturale, politice si juridice A.) a, d, e B.) a, b, e C.) a, c, d

11

2. Definirea regimului constitutional din punct de vedere material se face: a. in functie de continului sau b. in functie de ansamblul de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat c. in functie de continutul si valoarea relatiilor sociale reglementate d. regulile de organizare si conducere a unui stat au in vedere o etapa de dezvoltare a sa e. in functie de ansamblul regulilor de drept si si a unui numar de uzante A.) a, d, e B.) a, b, d C.) a, c, d Rspuns corect:1-C; 2-B CURSUL 4 TEORIA CONSTITUTIEI ( 2 ) Adoptarea constitutiei Revizuirea constitutiei Suspendarea si abrogarea constitutiei Suprematia constitutiei Obiectivele Cursului 4

Stabilirea initiative adoptarii constitutiei Modurile de adoptare a constitutiei Autoritatea competenta in a revizui constitutia si procedura de revizuire Suspendarea constitutiei Abrogarea constitutiei Fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei

Concepte-cheie tratate: Adoptarea constitutiei apartine acelui organism statat, politic sau social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca evolutia societatii date si perspectivele sale. Dreptul de a adopta constitutia il are puterea constituanta. Revizuirea constitutiei orice constitutie este supusa modificari, indiferent care ar fi forma, si dreptul de a o revizui apartine acelui organism care a adoptat-o. Suspendarea constitutiei In practicile constitutionale au fost cazuri cand constitutiile au fost total sau partial suspendate, mai ales in perioadele de criza politica, cand guvernantii renuntau la forma democratica de conducere. Abrogarea constitutiei apare cand raportul de forte politice se schimba in esenta sa si este adoptata o noua constitutie. Suprematia constitutiei este o notiune complexa care exprima pozitia supraordonata a constitutiei, nu numai in sistemul de drept, ci si in intregul sistem social politic al unei tari.

12

Adoptarea constitutiei Adoptarea constitutiei este un proces complex cu profunde semnificatii politico-juridice, proces in care se detaseaza clar puterea constituanta si modurile de adoptare. Initiativa adoptarii constitutiei constituie prima etapa in adoptarea unei constitutii. In principiu, se considera ca initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui organism statal, politic sau social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. Un rol aparte il poate avea si initiativa populara. La intrebarea de a sti cine trebuie sa aiba dreptul de a adopta o constitutie, s-a raspuns si se raspunde prin teoria puterii constituante. Puterea constituanta apare sub doua forme, originara si instituita. Fara a analiza clasificarile modurilor de adoptare a constitutiei, consideram ca este mai importanta analiza procedeelor de adoptare a constitutiilor, observandu-se ca aceste moduri explica in mare masura si evolutia constitutiilor in ceea ce priveste forma si continutul lor. a. constitutia acordata este constitutia adoptata de un monarh ca stapan absolut care isi exercita puterea. Este cea mai rudimentara forma de constitutie. b. Statutul sau constitutia plebiscitara este o varianta a constitutiei acordate, mai dezvoltata. Statutul este initiat tot de monarh dar este ratificat prin plebiscit. Constituia Romaniei din 1938 a fost o constitutie statut. c. Constitutia pact reprezinta un contract intre rege si popor, poporul fiind reprezentat prin parlament. Exemple de constitutii pact: Constitutia Romaniei din 1866 si cea in 1923. d. Constitutia conventie este rezultatul activitatii unei adunari ce poarta numele de Conventie. Aceasta adunare este special aleasa pentru a adopta constitutia, ea exprimand conventia intervenita intre toti membrii societatii si era considerata deaspura parlamentului. O varianta a constitutiei conventie este constitutia referendara, in sensul ca o data adoptata o constitutie este supusa ratificarii populare. Constitutia Romaniei din 1991 este o constitutie referendara. e. Constitutia parlamentara. Dupa cel de-al doilea razboi mondial adoptarea constitutiilor sa realizat de regula de catre parlamente, mai ales in tarile din estul Europei. In acest mod au fost adoptate constitutiile tarii noastre din 1948, 1952 si 1965. [paginile 94-100] Revizuirea constitutiei Dreptul, fiind un fenomen social dinamic, este supus schimbarilor care se produc in societate. Normele si principiile constitutionale nu fac nici o exceptie de la aceasta regula. O constitutie o data adoptata isi produce efectele pe o perioada de timp. Orice constitutie este supusa modificarii, indiferent care i-ar fi forma. De obicei, posibilitatea, ca si procedura de revizuire, sunt expres prevazute chiar in textul legii fundamentale. Dreptul de a revizui constitutia trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptat-o. Autoritatea competenta in a revizui constitutia difera dupa felul constitutiei, iar procedura de revizuire a constitutiei este in principiu asemanatoare celei de adoptare potrivit marelui principiu al simetriei juridice. Cand revizuirea constitutiei se face dupa aceeasi procedura dupa care se modifica legile suntem in prezenta unei constitutii suple sau flexibile. Cand modificarea constitutiei se face dupa alte reguli decat cele obisnuite, dupa care se modifica legile ordinare, ne aflam in fata unei constitutii rigide. De regula, constitutiile scrise sunt rigide iar constitutiile cutumiare sunt flexibile.

13

Cei care au adoptat constitutii scriseau avut grija sa le asigure acestora o stabilitate in timp. In realizarea rigiditatii constitutiilor s-au folosit mai multe metode: - s-au exprimat opinii in sensul ca o data stabilita, o constitutie nu mai poate fi modificata. Se considera de catre doctrina juridica ca valoarea juridica a unor asemenea prevederi este nula intrucat puterea constituanta de astazi nu are nici o putere de a limita puterea constituanta ce va veni - s-a stabilit ca nici o modificare a constitutiei nu poate fi facuta pe o perioada de timp prestabilita - stabilirea unei proceduri de revizuire extrem de greoaie - stabilirea unor reguli exprese cu privire la revizuire Revizuirea implicita a constitutiei consta in schimbarea unor dispozitii ale acesteia fara a se recurge la procedura de revizuire prevazuta chiar in legea fundamentala, ci la o alta procedura. Practic, revizuirea implicita are ca rezultat incalcarea constitutiei. O forma mult mai grava a revizuirii este falsa revizuire sau frauda constitutionala. Ea consta in schimbarea, printr-o modificare legala a constitutiei, a regimului politic consacrat in textul initial al constitutiei, a regimului politic corespunzator si cadrul constitutional. [paginile 100-107] Suspendarea si abrogarea constitutiei In practicile constitutionale ale statelor au fost cazuri in care constitutiile au fost total sau partial suspendate, normele constitutionale fiind scoase din vigoare. Unele constitutii interzic posibilitatea suspendarii lor. Alte constitutii nu prevad dispozitii cu privire la suspendare. Cu toate acestea, in practica burgheza constitutiile au fost suspendate in perioadele de criza politica, cand guvernantii renuntau la forma democratica de conducere. In general, in asemenea situatii, constitutia se suspenda prin proclamarea starii de asediu, prin guvernarea prin decrete-legi, prin lovutir de stat. Doctrina juridica s-a exprimat in sensul ca suspendarea constitutiei este ilegala, desi in practica ea a fost pusa in aplicare. Suspendarea totala a constitutiei constituie o abatere de la ideea de constitutionalitate si de legalitate. Abrogarea constitutiei, chiar daca nu este stipulata in mod expres, sigur atunci cand raportul de forte politice se schimba in esenta sa, in mod necesar este adoptata o noua constitutie. Actuala Constitutie a Romaniei prevede in art 153, ca prezenta Constitutie intra in vigoare la data aprobarii ei prin referendum. La aceeasi data Constitutia din 21.08.1965 este si ramane in intregime abrogata. [pagina 108] Suprematia constitutiei O problema mai delicata a dreptului constitutional o reprezinta fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei. Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si elemente politice si juridice, care exprima pozitia spuraordonata a constitutiei nu numai in sistemul de drept ci si in intregul sistem social politic al unei tari. Aceasta pozitie deosebita implica un continut normativ complex dar si importante consecinte statale si juridice.

14

Analiza noastra se limiteaza doar la consecintele juridice, adica la aceleaa care evidentiaza ca spurematia constitutiei este o realitate juridica si nu o simpla teorie. Acestea sunt: - consecintele juridice privind adoptarea constitutiei - consecintele juridice privind modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei - deosebirile dintre constitutie si legi, consecinte ale suprematiei constitutiei - conformitatea intregului drept cu constitutia Suprematia constitutiei este o realitate incontestabila si nu o simpla afirmatie. Ea implica o serie de consecinte juridice, dar se bucura in acelasi timp de garantii juridice specifice legii fundamentale si anume: - controlul general al aplicarii constitutiei - controlul constitutionalitatii legilor - indatorirea fundamentala de a respecta constitutia [paginile 109-114] Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Moduri de adoptare a constitutiei Revizuirea constitutiei Abrogarea si suspendarea constitutiei Efectele juridice ale suprematiei constitutiei Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei APLICAII Exerciii rezolvate 1. Care din enunturile de mai jos considerati ca reprezinta consecinte juridice ale suprematiei constitutiei? a.) consecinte juridice privind adoptarea, modificarea, abrogarea si suspendarea constitutiei b.) Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia si suprematia acesteia c.) Deosebirile dintre constitutie si legi d.) Conformitatea intregului drept cu constitutia e.) Controlul general al aplicarii constitutiei A.) a, d, e B.) a, b, e C.) a, c, d 2. Cei care au adoptat constitutia scrisa au avut in vedere sa-i asigure acesteia o anumita stabilitate in timp, imprimandu-i o anumita rigiditate. Care din urmatoarele metode de rigidizare au fost folosite? a.) interdictia modificarii anumitor valori constitutionale considerate fundamentale pentru societate si stat b.) interdictia absoluta de modificare a constitutiei c.) Interdictia de modificare a constitutiei pe o perioada de timp prestabilita d.) folosirea unor proceduri extrem de greoaie de modificare a constitutiei e.) interdictia incetarii provizorii a efectelor juridice ale normelor constitutionale si abrogarii constitutiei A.) a, d, e

15

B.) a, c, d C.) a, b, e Rspuns corect:1-C; 2-B; CURSUL 5 CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 1 ) Notiunea de control a constitutionalitatii legilor Forme de control al constitutionalitatii legilor Clasificarea formelor de control Obiectivele Cursului 5

Definirea notiunii de control al constitutionalitatii legilor Definirea principalelor forme de control al constitutionalitatii legilor Clasificarea formelor de control

Concepte-cheie tratate: Controlul constitutionalitatii legilor ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in ansamblul ei, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii dau a dispozitiei dintr-o lege a carei neconformitate cu Constitutia a fost contestata. Forme de control al constitutionalitatii legilor modalitatile de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor si care cuprind toate trasaturile esentiale si comune ale exercitarii controlului constitutionalitatii, trasaturi care se regasesc in exercitarea acestui control, indiferent de tara in care a fost constituit.

Notiunea de control al constitutionalitatii legilor Controlul constitutionalitatii legilor, ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in ansamblul sau, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii sau a dispozitiilor dintr-o lege, a carei neconformitate cu constitutia a fost contestata. Existenta sanctiunilor pentru incalcarile constitutiei este de majora importanta, caci acestea dau dispozitiilor constitutionale caracterul de norme juridice. Doctrina juridica include controlul constitutionalitatii legilor in principiul legalitatii ca parte componenta a acestora din urma. Constitutionalitatea legii nu inseamna in fod altceva decat cerinta de legalitate a legii in sensul ca legea sa se adopte cu respectarea normelor constitutionalitatii legilor, atat in spiritul cat si in litera lor. Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional cuprinde regulile privitoare la autoritatile competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri. In principiu, controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al Parlamentului sau actele normative cu forta juridica egala cu a legii. Unele constitutii prevad ca si alte acte normative juridice cu forta juridica mai mica decat a legii pot fi supuse acestui

16

control. Asemenea acte normative, cu forta juridica egala cu a legii, sunt acele acte care, desi sunt emise de alte organe de stat decat Parlamentul, intervin si reglementeaza raporturi sociale din domeniul legii si, ca atare, pot suspenda, modifica si abroga o lege. Suprematia constitutiei implica si garantarea separatiei echilibrului puterilor, precum si protectia drepturilor omului. [paginile 115-120] Formele de control al constitutionalitatii legilor Prin modalitatile de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor intelegem toate trasaturile esentiale si comune ale exercitarii controlului constitutionalitatii, trasaturi cae se regasesc in exercitarea acestui control, oricare ar fi tara in care a fost instituit. Aparitia situatiilor in care legile ordinare contraveneau constitutiei a pus problema, atat pentru doctrina cat si pentru legiuitor, a gasirii solutiei de remediere, in primul rand prin stabilirea autoritatii competente a verifica constituionalitatea legilor. In functie de organul de stat chemat a controla constitutionalitatea legilor, doctrina juridica a clasificat acest control. Intr-o opinie, ar exista trei forme de control: controlul prin opinia publica, controlul politic, controlul jurisdictional. In a doua opinie, controlul constitutionalitatii legilor ar cunoaste trei forme, si anume: controlul parlamentar, controlul politic, controlul jurisdictional. In a treia opinie, controlul cconstitutionalitatii legilor cunoaste doua forme: controlul politic si controlul judecatoresc. In a patra opinie, se considera ca cea mai potrivita clasificare este aceea care face deosebire intre controlul exercitat de adunarile legiuitoare si cel exercitat de organe din afara lor care, prin aceea ca pot lipsi de efecte votul acestor adunari, apar ca fiindu-le subordonate, iar in cadrul organelor supraordonate, adunarilor legiuitoare, distingem intre organele politice, cele judecatoresti si cele politico-jurisdictionale. [paginile 120-122]

Clasificarea formelor de control Doctrina juridica prezinta mai multe clasificari cu nuante diferite. 1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii legilor si care se realizeaza in doua forme: controlul realizat prin organ politic si controlul exercitat printr-un organ jurisdictional. 2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita: control prealabil sau preventiv si control ulterior sau represiv. 3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului constitutionalitatii legilor si in functie de acest criteriu procedura se poate declansa de

17

catre un numar in general restrans de organe ale statului saude catre orice cetatean care justifica un interes actual ori numai eventual. 1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii legilor: a. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ politic. Dreptul parlamentului de a verifica constitutionalitatea legilor este un control autentic si, in acelasi timp, un autocontrol, caci parlamentul, fiind acela cae adopta uneori si constitutia, este cel mai in masura sa aprecieze neconcordanta dintre legea ordinara si constitutia pe care le-a adoptat. Altii considera ca acest control al parlamentului nu ar prezenta nici un fel de garantie, caci, desi exista sanctiunea nerealegerii parlamentarilor, aceasta ar fi o sanctiune indepartata, greu de realizat in practica. Mai mult, ar insemna ca parlamentul sa fie judecator in propria cauza, lucru contrar ideii de justitie constitutionala. In prezent, in lume, controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic, si mai ales prin parlamente, se realizeaza mai rar. Impotriva controlului politic se aduc cateva argumente principale: principiul separatiei puterilor nu ar admite, in afara celor trei autoritati guvernante, creearea unei a patra, situata deasupa parlamentului si guvernului is investita cu dreptul de a le cenzura activitatea legislativa si respectiv, puterea regulamentara organismul politic care exercita controlul ar putea fi discretionar, putand sa infirme vointa suverana a reprezentantilor poporului controlul constitutionalitatii legilor trebuie sa fie un control de specialitate, situat deasupra oricaror argumente politice b. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ jurisdictional Acest control este exercitat sau de organe, altele decat cele judecatoresti, care folosesc insa o procedura de lucru asemanatoare cu cea judecatoreasca, sau de catre organele judecatoresti propriu-zise. Controversat in ceea ce priveste fundamentarea sa stiintifica, controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state, azi el exercitandu-se in temeiul unor dispozitii legale clare, sau pur si simplu in temeiul dreptului pe care organele judecatoresti singure si l-au arogat. Dreptul judecatorilor de a decide asupra constitutionalitatii legilor este atat contestat cat si admis de doctrina juridica. Acest drept al judecatorilor s-a justificat plecandu-se de la menirea judecatorilor de a interpreta si aplica legile si de a aplica sanctiuni in cazuri de incalcare a legii. De asemenea, dreptul judecatorilor in verificarea conformitatii legilor cu constitutia s-a justificat prin teoria separatiei puterilor in stat, care implica o anumita colaborare a puterilor. Un alt argument pleaca de la necesitatea verificarii daca legiuitorul a actionat in limitele competentei sale functionale. Argumente contrare in ceea ce priveste dreptul judecatorilor de a judeca constitutionalitatea legilor nu au lipsit si nu lipsesc din doctrina juridica. Un prim argument se bazeaza tot pe teoria separatiei puterilor dar pe o interpretare oarecum rigida, in sensul ca teoria puterilor inseamna o independenta

18

absoluta a puterilor, iar acordarea dreptului judecatorilor de a controla actele puterii legiuitoare ar fi o eludare a principiului separatiei puterilor. Se mai adauga faptul ca dreptul recunoscut judecatorului de a controla activitatea legiuitorului face din acesta o autoritate politica, ori nimic nu este mai grav decat existenta autoritatilor oficioase. Justificat sau nu, din punct de vedere teoretic, controlul judecatorilor asupra constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state. 2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita: S-ar parea ca o clasificare in raport cu timpul in care se exercita controlul nici nu ar putea fi conceputa, intrucat controlul asupra constitutionalitatii legilor poarta in mod necesar asupra legilor intrate in vigoare, caci numai atunci se poate vorbi de legi care sa poata fi verificate sub aspectul conformitatii lor cu constitutia. Cu toate acestea, de controlul constitutionalitatii legilor se vorbeste si atunci cand acesta are loc inainte de intrarea lor in vigoare intrucat in acest fel se impiedica intrarea in vigoare a unor legi contrare prevederilor constitutionale. a. Controlul prealabil sau preventiv este exercitat inainte de intrarea in vigoare a legilor si are ca efect impiedicarea incalcarii constitutiei prin intrarea in vigoare a unei legi sau a unei dispozitii dintr-o lege contrara constitutiei. b. Controlul care se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor se numeste ulterior sau represiv: ulterior pentru ca se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor si represiv pentru ca are ca efect anularea legii sau cel putin lipsirea ei de efecte. Constitutia Romaniei reglementeaza exercitarea controlului constitutionalitatii legilor atat ca un control prealabil sau preventiv cat si ca un control ulterior sau represiv. 3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului constitutionalitatii legilor. Potrivit clasificarii mentionate, procedura controlului constitutionalitatii legilor se poate declansa de catre un numar in general restrans de organe ale statului, sau de orice cetatean care justifica un interes actual ori numai eventual, aceasta modalitate putand fi exercitata si alaturi de cea dintai. [paginile 122-135]

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Notiunea de control al constitutionalitatii legilor Forme de control al constitutionalitatii legilor Controlul realizat in raport cu organele competente in a exercita controlul constitutionalitatii legilor Controlul realizat in raport cu timpul in care se exercita Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului constitutionalitatii legilor.

19

APLICAII Exerciii rezolvate 1. Argumente contra controlului judecatoresc al constitutionalitatii legilor a.) se bazeaza pe teoria separatiei puterilor in stat dar pe o interpretare rigida a acestuia b.) exista interese pentru ca statul trebuie sa fie singurul judecator si este delicat a remite aprecierea lor unei autoritati care nu are responsabilitatea guvernarii c.) verificarea de catre judecatori a activitatii legislativului incalca principiul independentei absolute a puterilor in stat d.) Dreptul recunoscut judecatorilor de a controla activitatea legislativa face din aceasta o autoritate politica A.) a, d, e B.) a, b, e C.) a, b, d 2. Care din cauzele enumerate mai jos apreciati ca pot fi cauze ale aparitiei controlului constitutionalitatii legilor? a. cauzele aparitiei unor neconcordante intre legea ordinara si cea fundamentala trebuie cautate in contradictiile sociale b. unele neconcordante dintre constitutie si lege se datoreaza rigiditatii exagerate ale unor constitutii si neobservarii regulilor de tehnica legislativa c. controlul constitutionalitatii legilor se poate fundamenta pe pe teoria constitutionalismului d. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica, in statele federative, prin exigenta de a realiza o buna armonizare a intereselor generale ale federatiei cu interesele statelor membre e. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica prin faptul ca in unele sisteme constitutionale, legea si constitutia sunt adoptate de acelasi organ de stat, si anume parlamentul A.) a, c, d B.) a, b, d C.) c, d, e 3. Argumentele contra controlului judecatoresc al constitutionalitatii sunt: a. se bazeaza pe teoria separatiei puterilor in stat, dar pe o interpretare rigida a acesteia b. dreptul recunoscut judecatorilor de a controla activitatea legiuitorului face din acestia o autoritate politica c. este o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat d. exista interese pentru care statul sa fie singurul judecator al constitutionalitatii legilor ordinare e. incalca principiul independentei absolute a puterilor in stat A.) a, b, d B.) a, c, d C.) a, d, e Rspuns corect:1-C; 2-B, 1-A

20

CURSUL 6 CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 2 ) Controlul constitutionalitatii legilor in Romania Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii Actele Curtii Constitutionale Obiectivele Cursului 6

Specificul controlului constitutionalitatii legilor in Romania Rolul si atributiilor Curtii Constitutionale din Romania Actele Curtii Constitutionale

Concepte-cheie tratate: Controlul constitutionalitatii legilor in Romania noua Constitutie a Romaniei a preluat din practica constitutionala moderna sistemul controlului politico-jurisdictional al conformitatii legilor cu legea fundamentala. Curtea Constitutionala a Romaniei unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, independenta fata de orice autoritate publica. Este garantul suprematiei Constitutiei.

Controlul constitutionalitatii legilor in Romania Noua Constitutie a Romaniei a preluat din practica constitutionala moderna sistemul controlului politico-jurisdictional al conformitatii legilor cu legea fundamentala. Intre jurisdictia constitutionala instituita in sistemul de drept romanesc si cea a unor state occidentale sunt asemanari dar si deosebiri. De exemplu, principala deosebire dintre procedura contenciosului constitutional romanesc si cea franceza consta in faptul ca in sistemul nostru constitutional verificarea constitutionalitatii legilor organice si a regulamentelor celor doua camere legislative, inainte de a fi promulgate si, respectiv, de a fi puse in aplicare, nu este obligatorie, ci este declansata ca urmare a unei sesizari din partea Presedintelui Republicii, a Presedintilor Camerelor, a Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului sau din partea unui numar de cel putin 50 de deputati, sau cel putin 25 de senatori, pe cand in Franta legile organice sunt supuse obligatoriu controlului exercitat de Consiliul Constitutional. O alta deosebire se refera la sfera organimelor abilitate sa sesizeze Curtea Constitutionala in legatura cu constitutionalitatea unei legi inainte de promulgarea acesteia. In sistemul constitutional romanesc, spre deosebire de cel francez, Curtea Constitutionala este formata exclusiv din judecatori numiti, nu si din membrii de drept, asa cum este alcatuit Consiliul Constitutional din Franta. [pagina 136] Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, independenta fata de orice alta autoritate publica. La nivelul constitutiei, Curtea Constitutionala este reglementata in cuprinsul celor sase articole ale Titlului V, art 142 147, dispozitiile acestora fiind dezvoltate prin Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata. In realizarea functiei sale de garant al suprematiei constitutiei, Curtea indeplineste atributiile prevazute la art 146 din legea fundamentala.

21

Activitatea jurisdictionala. O prima categorie de atributii incredintate Curtii Constitutionale asigura controlul constitutionalitatii legilor, a ordonantelor guvernului, a tratatelor sau altor acorduri internationale, precum si a regulamentelor Parlamentului. In exercitarea controlului, Curtea se pronunta exclusiv cu privire la constitutionalitatea actelor sau dispozitiilor in legatura cu care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile legale examinate. Nu fac obiectul acestui control actele cu forta juridica inferioara legii, cum sunt actele administrative ale autoritatilor publice. Hotararile judecatoresti nu pot fi atacate in fata Curtii Constitutionale. Alte atributii jurisdictionale ale Curtii vizeaza solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice precum si a contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic. Controlul de constitutionalitate. 1. Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, mai precis controlul abstract anterior se exercita numai la sesizarea subiectilor prevazuti de art 146 lit a din Constitutie. Potrivit art 147 alin 2 din Constitutie, in cazul in care Curtea admite sesizarea, legea se trimite Parlamentului, care este obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii. 2. Controlul de constitutionalitate asupra tratatelor se exercita la sesizarea subiectilor prevazuti de art 146 lit b din Constitutie. Daca in urma controlului se constata constitutionalitatea tratatului sau a acordului international, acesta nu mai poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. In conformitate cu art 147 alin 3 tratatul sau acordul constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat. In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei. 3. Controlul de constitutionalitate asupra regulamentelor Palamentului se exercita la sesizarea subiectilor prevazuti la art 146 lit c din Constitutia republicata. Atunci cand Curtea constata neconstitutionalitatea unor dispozitii ale regulamentului, acestea isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii daca in acest interval Parlamentul, sau dupa caz Camera respectiva, nu le pune de acord cu prevederile Constitutiei. 4. Controlul concret posterior de constitutionalitate prevazut de art 146 lit d din Constitutie reprezinta din punct de vedere cantitativ cea mai semnificativa componenta a activitatii jurisdictionale. In cadrul acestui tip de control Curtea hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial. Ca urmare a revizuirii legii fundamentale, Curtii Constitutionale i-au fost atribuite prerogative de solutionare a conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea subiectilor prevazuti de art 146 lit e din Constitutie. Potrivit art 146 lit k din Constitutie, Curtea hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic. Partidele politice pot fi declarate neconstitutionale in cazurile prevazute de art 140 alin 2 din Constitutie. [paginile 137-143]

22

Actele Curtii Constitutionale In exercitarea atributiilor sale Curtea Constitutionala adopta decizii, hotarari si emite avize. Constitutia nu stabileste in ce situatii Curtea adopta decizii si hotarari, respectiv emite avize. Singurul text constitutional care se refera la actele Curtii este art 147 alin 4 potrivit caruia deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Fata de textele constitutionale legea 47/1992 prevede in art 11 alin 1 ca, potrivit art 146 din Constitutie, Curtea pronunta decizii, hotarari si emite avize. Legea organica a Curtii Constitutionale precizeaza ca deciziile si hotararile se pronunta in numele legii. [Constitutia Romaniei si Legea 47/1992 rep.] Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Rolul si atributiile Curtii Constitutionale din Romania Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare Controlul concret, posterior Actele Curtii Constitutionale APLICAII Exerciii rezolvate Controlul constitutionalitatii legilor este: activitatea organizata a parlamentului de adoptare a legilor activitatea organizata de verificare a conformitatii legilor cu constitutia activitatea organelor statului de a verifica respectarea ordinii constitutionale o institutie a dreptului constitutional ce cuprinde reguli privitoare la autoritatile competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate e. o institutie a dreptului constitutional ce cuprinde regulile privitoare la autoritatile competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate. A.) a,d B.) b,e C.) a,c 2. Identificati actele supuse controlului de constitutionalitate pentru care Curtea Constitutionala se sesizeaza din oficiu: a. legile b. tratatele internationale c. initiativele de revizuire a Constitutiei d. regulamentele Parlamentului e. Ordonantele Guvernului A.) a B.) b C.) c Rspuns corect:1-B; 2-C 1. a. b. c. d.

23

CURSUL 7 CONSTITUTIILE ROMANIEI SI REGLEMENTARI CU CARACTER FUNDAMENTAL DE LA APARITIA STATULUI ROMAN MODERN SI PANA IN PREZENT Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866 Constitutia Romaniei din 29 martie 1923 Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938 Actele cu caracter constitutional din perioada 1944 1948 Constitutia Romaniei din 13 aprilie 1948 Constitutia Romaniei din 24 septembrie 1952 Constitutia Romaniei din 21 august 1965 Acte cu caracter constitutional adoptate dupa decembrie 1989 Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991 Obiectivele Cursului 7

Aparitia Constitutiei in Romania Evolutia constitutionala a Romaniei Aparitia Constitutiei in Romania

Constituia a aprut n Romnia mult mai trziu dect constituiile din rile Europei de Vest (Frana, Italia etc.) cu toate c apariia ei a fost determinat de aceleai cauze care au determinat apariia ei n restul lumii. Momentul de nceput se situeaz n secolul al XVIII-lea, n special ncepnd cu a doua jumtate a sa, cnd apar manufacturile, apare munca salariat, se construiesc furnalele i turntorii, se dezvolt mineritul, se construiesc drumuri, n agricultur se desfiineaz rumnia, i cnd se ncheag tot mai organic, pe ambele versante ale Carpailor, naiunea romn, care i formuleaz primul su program politic prin Supplex Libellus Valachorum (1791). Un loc deosebit n cadrul premiselor istorice ale primei Constituii din Romnia l ocup nfptuirea n 1859 a statului unitar naional, prin unirea Munteniei i Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat o serie de reforme importante, precum reforma agrar i alte reforme politice, administrative i culturale, care au avut ca urmare crearea i dezvoltarea unor instituii statale. [paginile 144-145] Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris ntruct ntmpina greuti n realizarea reformelor sale, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin lovitura de stat de la 2 mai 1864, desfiineaz Adunarea Electiv i supune plebiscitului Statutul dezvolttor al Conveniei din 7/19 august 1858, cunoscut n istorie sub denumirea de Statutul lui Cuza, i legea electoral. Aceste dou acte formeaz prima Constituie a Romniei. [paginile 145-148] Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866 n condiiile istorice concrete ale anilor 1865-1866, Alexandru Ioan Cuza este obligat s abdice la 1011 februarie 1866 i s instituie o locotenen domneasc. Apoi, pe tronul rii este adus un principe strin. n anul 1866 se adopt, dup modelul Constituiei belgiene, considerat atunci a fi cea mai liberal constituie, Constituia Romniei. Constituia, n cele 133 articole ale sale, reglementeaz cele mai importante relaii sociale, sistematizarea normelor realizndu-se pe opt titluri.

24

Constituia din 1866 a organizat statul romn, avnd la baz principiul separaiei puterilor n stat, a consacrat proprietatea privat ca pe un drept sacru i inviolabil, a proclamat anumite drepturi i liberti ceteneti i politice, reprezentnd, prin aceste prevederi, un progres. De asemenea, Constituia din 1866 a instituit principiul monarhiei strine ereditare. [paginile 148-151] Constitutia Romaniei din 29 martie 1923 Constituia din 1923 este, de altfel, proiectul Partidului liberal, votat de Camera Deputailor la 26 martie 1923 i de Senat la 27 martie 1923, promulgat la 28 martie i publicat la 29 martie 1923. Adoptarea acestei Constituii a fost considerat nelegal, deoarece nu s-au respectat ntru totul regulile de revizuire a Constituiei stabilite prin art. 12 al Constituiei din 1866. Ca i Constituia precedent, Constituia din 1923 este sistematizat n 8 titluri. Constituia proclam drepturi i liberti egale pentru toi. Sistemul electoral introdus prin Constituia din 1923 era un mare pas nainte fa de sistemul colegiilor de avere instituit prin Constituia din 1866. Senatul cuprindea i senatori de drept, iar pentru a fi ales senator, se cerea vrsta de 40 de ani mplinii. n fine, trebuie s remarcm c i Constituia din 1923 era o constituie rigid, deoarece procedura de revizuire stabilit prin art. 129 i 130 era o procedur greoaie, identic aproape cu cea prevzut de constituia precedent. [paginile 151-154]. Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938 n condiiile istorice concrete ale anului 1938, regele Carol al II-lea instaureaz, la 10 februarie 1938, dictatura personal. Consacrarea juridic a dictaturii regale este realizat prin noua constituie. Proiectul de constituie este supus la 24 februarie plebiscitului. Constituia este promulgat la 27 februarie i publicat la 28 februarie 1938. Cele o sut de articole ale Constituiei din 1938 sunt sistematizate n opt titluri. Dispoziiile Constituiei consacr dictatura regal i exprim n acelai timp tendina de restrngere a drepturilor i libertilor democratice. Consacrnd dictatura regal, dispoziiile Constituiei exprimau totodat limitarea drepturilor i libertilor democratice. Constituia din 1938 apr proprietatea, cuprinznd dispoziii asemntoare cu cele existente n constituiile precedente. [paginile 154-156] Actele cu caracter constitutional din perioada 1944-1948 Perioada de dup ieirea din rzboiul purtat de Romnia alturi de puterile Axei i pn n decembrie 1989 s-a caracterizat prin: guvernarea de ctre un singur partid, care i-a arogat rolul de for politic conductoare n societate, acapararea puterii de ctre o minoritate privilegiat; centralism excesiv n conducerea tuturor sectoarelor i domeniilor de activitate, anihilarea iniiativelor de la nivelele inferioare; caracterul formal al declaraiilor privind drepturile ceteneti, ngrdirea personalitii umane, nclcarea demnitii omului, suprimarea libertii de gndire, de exprimare i de aciune;

25

nlocuirea proprietii private asupra bunurilor materiale de baz cu proprietatea de stat sau de grup; retribuii nestimulatoare, nivelarea veniturilor, ceea ce a generat tendina de a obine venituri pe ci ilicite; descurajarea adevratelor valori tiinifice i culturale, nlocuirea competenei cu alte criterii de promovare discriminatorii; impunerea prin constrngere a ideologiei minoritii dominante, mpiedicarea cunoaterii i difuzrii altor idei dect a celor convenabile statului; reprimarea oricrei ncercri de exprimare liber a opiniei, de schimbare a guvernrii totalitare i de trecere la un regim democratic. n condiiile concrete ale anului 1944, fiind imposibil elaborarea unei noi constituii, s-a recurs la soluia repunerii n vigoare, cu unele modificri, a Constituiei din 1923 i a elaborrii n continuare a unor acte cu caracter constituional. 1. Decretul nr.1626/1944 pentru Fixarea drepturilor Romnilor n cadrele Constituiunii din 1866 i cu modificrile Constituiunii din 29 martie 1923 Prin acest decret este repus n vigoare Constituia din 1923, deoarece dintre toate constituiile din Romnia aceasta a fost cea mai democratic. Trebuie s menionm c nu au fost repuse n vigoare toate dispoziiile acestei constituii. 2. Decretul nr. 1849/1944 pentru Adugire de alineat nou la finele art. IV din I. D. R nr. 1626 din 31 august 1944 Decretul nr.1849 trebuia s rspund cerinei de judecare i pedepsire a celor considerai vinovai de dezastrul rii, pedepsire stipulat prin Convenia de armistiiu cu Naiunile Unite. Pentru aceasta trebuia nlturate piedicile de ordin juridic (constituional) datorate unor articole din Constituia din 1923 care interziceau nfiinarea de tribunale extraordinare, instituirea pedepsei confiscrii averilor, aplicarea pedepsei cu moartea n alte cazuri dect cele prevzute de codul penal militar n timp de rzboi. 3. Legea nr. 86, din februarie 1945, pentru Statutul naionalitilor Minoritare Legea pentru Statutul Naionalitilor Minoritare a avut menirea de a proclama i asigura egalitatea cetenilor rii, indiferent de ras, naionalitate, limb sau religie. Chiar n primul articol, Legea nr. 86/1945 statornicete c toi cetenii romni sunt egali n faa legii i se bucur de aceleai drepturi civile i politice, fr deosebire de ras, naionalitate, limb sau religie. 4. Legea nr. 187 din 23 martie 1945 pentru nfptuirea reformei agrare Legea adoptat la 23 martie 1944 pentru nfptuirea reformei agrare a definit reforma agrar ca o necesitate naional, economic i social. Legea a prevzut exproprierea i trecerea asupra statului. Legea nr. 187 din 23 martie 1945, prin dispoziiile sale, formuleaz unul dintre cele mai importante principii social-economice, prevznd c pmntul aparine celor care l muncesc. 5. Decretul nr.2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative Prin Decretul nr. 2218/1946 se organizeaz Reprezentana Naional ntr-un singur corp, denumit Adunarea Deputailor. Modificndu-se Constituia din 1923, se stabilete deci un prim principiu constituional, i anume acela al unicameralitii organului suprem legislativ, renunndu-se la sistemul bicameral prin desfiinarea Senatului. 6. Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, pentru constituirea Statului Romn n Republica Popular Romn La 30 decembrie 1947, guvernul a dat o proclamaie prin care se justifica i argumenta necesitatea desfiinrii formei monarhice. Abolirea monarhiei i proclamarea Republicii Populare Romne la 30 decembrie 1947 au fost consacrate legislativ prin Legea nr. 363. Legea nr. 363/1947 nu mai menine principiul separaiei puterilor.

26

Tot la 30 decembrie 1947, Adunarea Deputailor a votat i Legea nr. 364, prin care a numit membrii Prezidiului Republicii Populare Romne. Pentru stabilirea atribuiilor, organizrii i funcionrii Prezidiului, s-a adoptat Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948 care apare ca o completare a Legii nr. 363/1947. innd seama de acest specific, n literatura de specialitate, cele dou acte (Legea nr. 363 i Decretul nr. 3) au fost denumite Actele de la 30 decembrie. [paginile 162-164] Constituia Romniei din 13 aprilie 1948 Marea Adunare Naional, n calitate de Adunare Constituant, s-a ntrunit n sesiune la 6 aprilie 1948; ia n discuie proiectul de constituie ntocmit de Consiliul Frontului Democraiei Populare i adopt, la 13 aprilie 1948, Constituia. Normele constituionale, cuprinse n cele 105 articole, sunt sistematizate n zece titluri. Constituia consacr existena statului romn ca stat popular, unitar, independent i suveran, stat ce a luat fiin prin lupta poporului mpotriva fascismului, reaciunii i imperialismului. Totodat, art. 11 din Constituie creeaz cadrul juridic al viitoarelor naionalizri. [paginile 165-167] Constituia Romniei din 24 septembrie 1952 Ca urmare a adoptrii noii Constituii, n anul 1948 au fost naionalizate principalele mijloace de producie, urmnd apoi alte naionalizri (ale unitilor farmaceutice, ale unei pri din fondul de locuine). n 1950 s-a fcut o reorganizare administrativ a teritoriului, prin nfiinarea de noi uniti administrativteritoriale: raionul i regiunea, i au fost nfiinate, ca organe ale puterii de stat, sfaturile populare. n ceea ce privete sistemul organelor statului, n 1949 au fost nfiinate Comisia de Stat a Planificrii i Arbitrajul de Stat, cu sarcina de a soluiona litigiile economice dintre ntreprinderile de stat. n anul 1950 a fost adoptat Codul muncii n 1952 s-a efectuat reorganizarea judectoreasc i a fost creat Procuratura, sistem de organe de stat distinct de justiie. Constituia din 1952 avea un capitol introductiv i 115 articole sistematizate n zece capitole. [paginile 165-167] Constituia Romniei din 21 august 1965 Constituia din 21 august 1965, cu modificrile ulterioare, a avut 121 de articole sistematizate n nou titluri. Dispoziiile constituionale au consacrat schimbarea denumirii rii din Republica Popular Romn n Republica Socialist Romnia; forma republican a statului; suveranitatea i indepen-dena; indivizibilitatea i inalienabilitatea teritoriului. Ct privete titularul puterii, se arat c acesta este poporul. Constituia menine principiul partidului unic, ca partid de guvernmnt. n afara acestor dispoziii, titlul I al Constituiei cuprinde prevederi referitoare la formele de proprietate, funciile statului, principiile politicii externe, cetenie, organizarea administrativ a statului. Ca i constituiile anterioare adoptate dup 23 august 1944, Constituia din 1965 a avut un caracter neltor democratic, menit s ascund un regim de dictatur, lipsa de drepturi i liberti ceteneti, conducerea despotic, exercitat de o minoritate privilegiat. [paginile 167-170]

27

Acte cu caracter constituional adoptate dup Revoluia din Decembrie 1989 Revoluia din Decembrie 1989 a nlturat dictatura comunist din Romnia. Vidul de putere a fost rezolvat prin instaurarea unui guvernmnt de fapt, reprezentat de Consiliul Frontului Salvrii Naionale, cu rol de organ suprem al puterii de stat. Parlamentul ales n Romnia la 20 mai 1990 a avut misiunea important de a elabora Constituia Romniei. Ct privete actele adoptate dup victoria Revoluiei din Decembrie 1989, unele dintre ele au formulat noi principii constituionale, principii care s-au aplicat n societatea romneasc i care au fost preluate n Constituia din anul 1991. Cele mai importante principii sunt: forma republican de guvernmnt; separaia puterilor; statul de drept; pluralismul politic; structura bicameral a Parlamentului; democraia i libertatea, asigurarea demnitii umane; inviolabilitatea i inalienabilitatea drepturilor fundamentale ale omului i ceteanului, eligibilitatea pentru funcii de guvernare, consultarea poporului prin referendum n legtur cu legile i msurile de importan deosebit. 1. Decret-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea i funcionarea Consiliului Frontului Salvrii Naionale i a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvrii Naionale 2. Decretul Lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind nregistrarea i funcionarea partidelor politice i a organizaiilor obteti din Romnia 3. Decretul Lege nr. 81 din 9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune Naional 4. Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului i a Preedintelui Romniei [paginile 171-178] Constituia Romniei din 8 decembrie 1991 Elaborarea Constituiei a rspuns cerinei realizrii cadrului juridic fundamental al evoluiei spre statul de drept, democratic i social. Elaborarea Constituiei a constituit unul din punctele formulate n programele i platformele forelor politice. Guvernmntul de fapt instituit n decembrie 1989, dei s-a legitimat ca o veritabil putere constituant i a abolit vechile structuri de putere, nu a elaborat i Constituia, dar a organizat alegerea unei Adunri Constituante care s fac acest lucru. Odat legal constituit n urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, Adunarea Constituant a procedat la constituirea Comisiei de redactare a proiectului Constituiei Romniei, potrivit regulamentului su. Primul titlu, denumit Principii generale, cuprinde norme referitoare la structura unitar a statului, la forma sa republican de guvernmnt. Statul romn este caracterizat ca un stat de drept, democratic i social, n care suveranitatea naional aparine poporului, care o exercit prin organele sale reprezentative sau prin referendum. n legtur cu teritoriul, acesta este organizat administrativ n comune, orae i judee. Tot n acest titlu exist dispoziii prin care se recunoate i se garanteaz dreptul persoanelor aparinnd minoritilor naionale la pstrarea, dezvoltarea i exprimarea identitii lor etnice, culturale, lingvistice i religioase. Tot n primul titlu sunt dispoziii privitoare la simbolurile naionale (drapel, ziua naional; imnul, stema i sigiliul), la limba oficial n stat, care este limba romn, i la capital, care este municipiul Bucureti. Cel de-al doilea titlu este denumit Drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale. El este structurat n patru capitole. Titlul III, denumit Autoritile Publice, este structurat pe capitole, iar unele capitole au i seciuni. Mai nti, sunt reglementrile privitoare la Parlament. Aceasta este organizat ca un Parlament cu structur bicameral (Camera Deputailor i Senatul), ales prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. Sunt apoi reglementate: drepturile i obligaiile deputailor i senatorilor; procesul de legiferare; domeniul rezervat legii organice.

28

n capitolul II al acestui titlu sunt cuprinse reglementrile privind Preedintele Romniei, care este ales prin vot universal, egal, direct, secret, i liber exprimat, pentru un mandat de 5 ani. Sunt stabilite atribuiile, incompatibilitile, imunitatea i rspunderea efului de stat. Guvernul este reglementat n capitolul III, care conine norme privitoare la compoziia, nvestitura, incompatibilitatea, primul ministru, rspunderea membrilor la ncetarea mandatului, precum i actele acestuia. Un capitol aparte (IV) este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul obligaia informrii Parlamentului, dreptul parlamentarilor de a pune ntrebri i de a adresa interpelri, angajarea rspunderii Guvernului i moiunea de cenzur, delegarea legislativ. Capitolul V, Administraia public, reglementeaz adminis-traia public central de specialitate i administraia public local, organele de specialitate, forele armate, iar capitolul VI, Autoritatea judectoreasc, nfptuirea justiiei, statutul judectorilor, instanele judectoreti, Ministerul public i statutul procurorilor i Consiliul Superior al Magistraturii. Un titlu distinct IV, denumit Economia i Finanele, cuprinde norme referitoare la economia de pia, la ocrotirea proprietii, sistemul financiar, bugetul public naional, impozite i taxe, Curtea de Conturi i Consiliul Economic i Social. Titlul V, Curtea Constituional, reglementeaz structura, competena acesteia, numirea judectorilor i durata mandatului, incompatibilitile, independena i inamovibilitatea, atribuiile i deciziile Curii, controlul constituionalitii. Titlul VI, Integrarea Euroatlantic, reglementeaz modul de aderare a Romniei la Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene i la Tratatul Atlanticului de Nord. Titlul VII, Revizuirea Constituiei, reglementeaz iniiativa revizuirii acesteia, procedura i limitele sale. n fine, titlul VIII, purtnd denumirea Dispoziii finale i tranzitorii, cuprinde regulile referitoare la intrarea n vigoare a Constituiei, conflictul temporal de legi, instituiile existente i cele viitoare. Trebuie precizat c, pentru a ajunge la forma actual, Constituia din 1991 a fost revizuit prin Referendumul din noiembrie 2003. [paginile 178-184]

CURSUL 8 Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (1) Notiunea de drepturi si indatoriri fundamentale Natura juridica a drepturilor fundamentale Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale Obiectivele Cursului 8

Definirea notiunilor de drepturi si indatoriri fundamentale Precizarea terminologiei utilizate in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale Natura juridica a drepturilor fundamentale Aparitia si evolutia institutiei drepturilor si indatoririlor fundamentale Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale

Concepte-cheie tratate: Drepturi fundamentale acele drepturi subiective ce apartin cetatenilor Romaniei, prevazute si garantate de Constitutie, esentiale pentru statutul juridic al acestora si care asigura deplina afirmare in societate si participare la viata politica, economica, sociala si culturala.

29

Indatoriri fundamentale acele obligatii ale cetatenilor romani, inscrise in Constitutie, care sunt socotite esentiale pentru desfasurarea vietii in societate si asigurate in realizarea lor prin convingere ori, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

Noiunea de drepturi i ndatoriri fundamentale ale cetenilor romni Prin drept, societatea recunoate, ocrotete i garanteaz bunurile, interesele legitime i alte valori ale individului, colectivitii i societii, asigurnd respectarea obligaiilor necesare nfptuirii acestora. Drepturile i libertile fundamentale ale omului i ceteanului sunt nu numai o realitate, ci i finalitatea ntregii activiti umane, bineneles, a celei progresiste i democratice. Definirea drepturilor fundamentale ale cetenilor (a libertilor ceteneti sau libertilor publice, cum mai sunt ele deseori numite) a preocupat i preocup intens literatura juridic. Pentru definirea lor trebuie s lum n consideraie c acestea: a) sunt drepturi subiective; b) sunt drepturi eseniale pentru ceteni; c) datorit importanei lor, sunt nscrise n acte deosebite, cum ar fi declaraii de drepturi, legi fundamentale (constituii). Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, ele fiind n ultim instan faculti ale subiectelor raporturilor juridice de a aciona ntr-un anumit fel sau de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o atitudine corespunztoare i de a beneficia de protecia i sprijinul statului n realizarea preteniilor legitime. Drepturile fundamentale sunt drepturi eseniale pentru ceteni. Aceasta este cea mai important trstur a lor. Dac drepturile fundamentale sunt drepturile subiective, ceea ce le deosebete de acestea este tocmai aceast trstur. Ea explic de ce din sfera drepturilor subiective numai un anumit numr de drepturi sunt fundamentale, nscrise, ca atare, n constituie. Deseori, drepturile fundamentale sunt definite ca acele drepturi consacrate de constituie i care sunt determinante pentru statutul juridic al ceteanului. Drepturile fundamentale pot fi explicate numai n interdependena lor cu celelalte fenomene i ndeosebi cu realitile economice, sociale i politice concrete din fiecare ar. Juristul francez Georges Burdeau acord o mare atenie drepturilor fundamentale, pe care le denumete liberti publice. n alte opinii (Tudor Draganu), prin noiunea de drepturi fundamentale ceteneti se desemneaz acele drepturi ale cetenilor care, fiind eseniale pentru dezvoltarea material i intelectual a acestora, precum i pentru asigurarea participrii lor active la conducerea statului, sunt garantate de nsi constituia rii, att prin msuri de ordin juridic, ct i prin stabilirea condiiilor materiale necesare pentru exercitarea lor. Precizarea terminologiei utilizate n domeniul drepturilor omului i ceteanului este un lucru de cert importan, mai ales, cnd problemele se abordeaz ntr-o manier tiinific. Vom observa c se folosesc frecvent termenii drept sau libertate. Astfel, Constituia utilizeaz termenul drept, atunci cnd consacr dreptul la via (art. 22), dreptul la aprare (art. 24), dreptul la informaie (art. 31), dreptul la vot (art. 36) etc. n schimb, Constituia folosete termenul libertate atunci cnd reglementeaz libertatea contiinei (art. 29), libertatea de exprimare (art. 30), libertatea ntrunirilor (art. 39). Cum se explic aceast terminologie? Exist, din punct de vedere juridic, deosebiri ntre drept i libertate?

30

Vom observa c terminologia constituional, dei astfel nuanat, desemneaz o singur categorie juridic, i anume dreptul fundamental. Astfel vzute lucrurile, vom observa c, juridicete, dreptul este o libertate, iar libertatea este un drept. Nu exist deosebiri de natur juridic, suntem deci n prezena unei singure noiuni juridice. [paginile 185-193] Noiunea de ndatoriri fundamentale Existena ndatoririlor fundamentale se impune, deoarece este de neconceput ca membrii unei colectiviti umane s nu aib, alturi de drepturi, i anumite ndatoriri, anumite obligaii fa de societatea n care triesc. n primul rnd, ndatorirea fundamental a ceteanului este o obligaie, i nu o ndrituire, aa cum este dreptul fundamental. Ea presupune din partea ceteanului ndeplinirea unor cerine determinate de sarcinile i scopurile societii. ndatoririle fundamentale sunt acele obligaii crora societatea, la un anumit moment, le atribuie o valoare mai mare, valoare ce se reflect n regimul juridic special ce li se atribuie. Indatoririle fundamentale sunt asigurate n realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin fora de constrngere a statului, cci ele sunt veritabile obligaii juridice. Putem spune deci c ndatoririle fundamentale sunt acele obligaii ale cetenilor Romniei, nscrise n Constituie, care sunt socotite eseniale pentru desfurarea vieii n societate i asigurate n realizarea lor prin convingere ori, la nevoie, prin fora de constrngere a statului. [paginile 193-194] Natura juridic a drepturilor fundamentale n legtur cu natura juridic i cu conceptul drepturilor fundamentale, n literatura de specialitate s-au formulat mai multe teorii. Cea mai rspndit teorie asupra drepturilor fundamentale, a naturii juridice a acestora, este teoria drepturilor naturale (Locke, Wolf, Blackstone, Rousseau). Potrivit acestei teorii, drepturile omului sunt anterioare statului, omul avnd aceste drepturi de la natur, iar drepturile sau libertile publice, cum mai sunt denumite, au o natur deosebit de celelalte drepturi ale omului; ntruct ceteanul le deosebete n calitatea sa de om, ele sunt opozabile statului i nu sunt deci stabilite prin legi, contracte etc. O alt teorie, n fapt o variant a teoriei dreptului natural, este teoria individualist (F. Bastiat, A. Esmein, N. Chenau, H. J. Laski), conform creia sursa oricrui drept este individul, ntruct acesta este, singur, o fiin real, liber i responsabil. Drepturile fundamentale sunt denumite liberti necesare. ntr-o alt teorie, aceea a drepturilor reflexe sau a autolimitrii statului, nu se face o deosebire de natur juridic ntre drepturile individuale i celelalte drepturi subiective, toate fiind considerate o creaie a dreptului obiectiv. n doctrina juridic contemporan, prin negarea drepturilor subiective, dreptul obiectiv, norma juridic reprezint totul. Drepturile subiective, potrivit acestei doctrine, nu exist ca atare. Libertile publice, n aceast concepie, pot fi considerate ca obligaii n sarcina statului, ca limitri aduse competenei sale, care las s subziste o sfer de autonomie individual. Se ignor n aceast ultim teorie faptul c ntr-un raport juridic nu pot exista numai drepturi sau numai obligaii, ntruct drepturile unui subiect al acestora constituie totodat obligaii corelative pentru cellalt subiect. Aa fiind, afirmaia c unor obligaii ale statului nu le-ar corespunde drepturi ale cetenilor nu poate fi acceptat. n opinia noastr, drepturile fundamentale sunt drepturi subiective (N. Prisca).

31

[paginile 194-195] Apariia i dezvoltarea instituiei drepturilor i ndatoririlor fundamentale n Romnia n rile Romne, dezvoltarea tehnic i economic, social i cultural, specific epocii moderne, cnd se pune problema drepturilor fundamentale ale cetenilor, a fost mult vreme frnat de dominaia otoman. Abia n secolul al XVIII-lea, att n Transilvania, ct i n Moldova i Muntenia se dezvolt manufacturile care utilizeaz munca salariat, se dezvolt mineritul, se construiesc drumuri i poduri i totodat apar frmntri sociale influenate de ideile Revoluiei franceze. Un moment important n dezvoltarea instituiei drepturilor fundamentale l constituie memoriul intelectualilor romni din Transilvania, sub denumirea de Supplex Libellus Valachorum (1791), prin care se cerea ca naiunea romn s fie reaezat n toate drepturile sale civile i politice. Micrile revendicative al cror program cuprindea revendicri de drepturi ceteneti se desfurau cu mare putere i n rile Romne. Sub acest aspect sunt de reinut Revoluia lui Tudor Vladimirescu i, n special, Proclamaia de la Pade (ianuarie 1821. Revoluia din 1848 constituie momentul cel mai important pentru recunoaterea drepturilor fundamentale. Proclamaia adresat domnitorului de ctre revoluionarii moldoveni a avut un caracter limitat, la fel ca nsi revoluia; n ara Romneasc, revoluia a fost mai bine organizat, iar msurile prevzute, mai democratice. Problema drepturilor fundamentale este prezent i n Moiunea de la Blaj, care a constituit programul revoluiei din Transilvania. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a adus o serie de reforme n Principatele Unite, inclusiv proclamri de drepturi fundamentale. Astfel, Legea din 14 august 1866 privind reforma agrar recunoate libertatea individual i libertatea muncii. Prima Constituie Romn, de la 1866, a proclamat drepturi i liberti, toate avnd ca idee central garantarea dreptului de proprietate, a proprietii private. n noile condiii istorice, dup primul rzboi mondial i Marea Unire, s-a adoptat Constituia din 1923, care proclama n mod solemn largi drepturi tuturor cetenilor. Anul 1938 marcheaz, ns, n dezvoltarea drepturilor fundamentale, nceputul unei perioade de dictatur, de nlturare a unor drepturi, perioad ce a continuat pn la Revoluia din Decembrie 1989, cu toate c s-au adoptat, dup cel de-al doilea rzboi mondial, trei constituii, n care s-au proclamat drepturi i liberti, dar care nu erau garantate i, evident, nu erau respectate. [paginile 195-197] Clasificarea drepturilor i libertilor fundamentale De regul, drepturile fundamentale ale cetenilor au fost proclamate, enumerate prin declaraii de drepturi, i mai ales prin constituii, fr a se face ns o clasificare a lor. n literatura de specialitate au existat ns asemenea preocupri. n opinia noastr, pentru a clasifica drepturile fundamentale ale cetenilor, trebuie folosit drept criteriu coninutul drepturilor i libertilor ceteneti. n raport de acest fapt, putem clasifica drepturile n urmtoarele categorii:

32

1. Inviolabilitile: dreptul la via, dreptul la integritate fizic i psihic, la libertatea individual, dreptul la aprare, dreptul la libera circulaie, dreptul la ocrotirea vieii intime, familiale i private, precum i inviolabilitatea domiciliului. 2. Drepturile i libertile social-economice i culturale: drepturi referitoare la viaa social i material a persoanelor, n strns legtur cu drepturile privind educaia, i anume: dreptul la nvtur, acesul la cultura, la ocrotirea sntii, dreptul la mediu sanatos, dreptul la munc i protecia social a muncii, dreptul la grev, dreptul la proprietate, dreptul la motenire, libertatea economica, dreptul la asigurarea unui nivel de trai decent, dreptul la cstorie, dreptul copiilor i tinerilor la protecie i asisten, precum i dreptul la protecie special al persoanelor cu handicap. 3. Drepturi exclusive politice: dreptul de a alege i dreptul de a fi ales, dreptul de a fi ales in Parlamentul European. 4. Drepturi i liberti social-politice: libertatea contiinei, libertatea de exprimare, dreptul la informaie, libertatea ntrunirilor, dreptul la asociere, secretul corespondenei. 5. Drepturi garanii: dreptul de petiionare, dreptul persoanei vtmate de ctre o autoritate public. [paginile 197-198]

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Definiti conceptul de drepturi fundamentale Definiti indatoririle fundamentale Clasificati drepturile si libertatile cetatenesti

APLICAII Exerciii rezolvate 1. Care este criteriul cel mai folosit, in literatura de specialitate, pentru clasificarea drepturilor si libertarilor fundamentale: a.) al obiectului de reglementare b.) al continutului drepturilor si libertatilor fundamentale c.) al posibilitatilor de realizare a acestor drepturi si libertati d.) al modului de exercitare al acestora e.) al naturii juridice a drepturilor si libertatilor fundamentale A.) a B.) b C.) d 2 Care dintre urmatoarele elemente componente enumerate mai jos considerati ca fac parte din conceptul de drepturi fundamentale? a.) drepturile fundamentale sunt drepturi subiective b.) drepturile fundamentale sunt esentiale pentru demnitatea omului, pentru libertatea si dezvoltarea personalitatii, pentru conservarea drepturilor omului c.) drepturile fundamentale nu sunt diferite prin natura juridica a acestora de celelalte drepturi recunoscute cetatenilor d.) drepturile si libertatile fundamentale sunt inscrise si garantate in Constitutie

33

e.) drepturile fundamentale se afla in stransa legatura cu celelalte drepturi si cu realitatile economice, sociale, politice, culturale concrete din fiecare tara A.) a, c, d, e B.) b, c, d, e C.) a, b, d ,e Rspuns corect:1-B; 2-C CURSUL 9 Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (2) Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor romani Obiectivele Cursului 9

Cunoasterea regulilor fundamentale aplicabile tututor drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor

Concepte-cheie tratate: Principiile constitutionale in domeniul drepturilor si indatoririlor fundamentale reguli fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor prevazute in Constitutie.

Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale Exist anumite reguli fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertilor i ndatoririlor fundamentale ale cetenilor. Acestea rezult din Capitolul I al titlului II al Constituiei (art. 15-21), fie din coroborarea dispoziiilor din acest capitol cu dispoziii din alte titluri sau capitole, fie din alte articole, precum art. 49. 1. Universalitatea drepturilor, libertilor i ndatoririlor fundamentale Este ndeobte admis i recunoscut c drepturile i libertile sunt universale i indivizibile. Universalitatea drepturilor i libertilor se refer att la sfera propriu-zis a drepturilor, ct i la titularii acestora. Sub primul aspect, ea exprim vocaia omului, a ceteanului pe planul realitilor juridice interne ale fiecrei ri, pentru toate drepturile i libertile. Sub cel de-al doilea aspect, universalitatea exprim ideea c toi cetenii unui stat se pot bucura de aceste drepturi i liberti. Universalitatea drepturilor implic i universalitatea ndatoririlor. Este, de altfel, n firescul vieii ca ceteanul s aib att drepturi, ct i obligaii fa de semenii si i fa de societate. Aceast regul este explicit formulat i n cele dou Pacte internaionale privitoare la drepturile omului. Acest principiu exprim pe fond legtura indisolubil dintre drepturi, liberti i ndatoriri, intercondiionarea lor. Universalitatea, astfel cum este conceput prin art. 15 din Constituie, privete drepturile, libertile i ndatoririle, fr deosebire de faptul reglementrii lor prin chiar textul Constituiei sau prin alte legi. 2. Neretroactivitatea legii Constituia consacr, n alin. 2 al art. 15, un principiu de drept de incontestabil tradiie, actualitate i justiie, i anume neretroactivitatea legii. Este, fr ndoial, recunoscut c o lege, odat adoptat, produce i trebuie s produc efecte juridice numai pentru viitor. Este absurd s se pretind unui om, n general unui subiect de drept s rspund pentru o conduit pe care a avut-o anterior intrrii n vigoare a unei legi care reglementeaz aceast conduit. Subiectul de drept nu putea s prevad ce va reglementa legiuitorul, iar comportamentul su este normal i firesc dac se desfoar n cadrul ordinii de drept n vigoare. Principiul neretroactivitii legii este expres formulat n Codul Civil art. 1, n

34

sensul c legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiv, i n Codul Penal, n art. 11, n sensul c legea penal nu se aplic faptelor care, la data cnd au fost svrite, nu erau prevzute ca infraciuni. Fa de principiul potrivit cruia legea produce efecte juridice numai pentru viitor, s-au impus n practica juridic, i desigur n legislaie, dou mari excepii, i anume cea privind aplicarea legii penale mai blnde i cea privind legile interpretative. Alineatul 2 al art. 15 prevede numai excepia legii penale mai favorabile. Cealalt ipotez rmne valabil, ea fiind ns la dispoziia autoritii statale, creia i revine atribuia interpretrii general-obligatorii a legilor. 3. Egalitatea n drepturi a cetenilor Egalitatea n drepturi a cetenilor este principiul constituional potrivit cruia cetenii romni, fr deosebire de ras, naionalitate, origine etnic, limb, religie, sex, opinie sau apartenen politic, avere sau origine social, se pot folosi, n mod egal, de toate drepturile prevzute n Constituie i legi, pot participa n egal msur la viaa politic, economic, social i cultural, fr privilegii i fr discriminri, sunt tratai n mod egal att de ctre autoritile publice, ct i de ceilali ceteni. Acest principiu este consacrat prin art. 16 (1 i 2), precum i prin art. 4 (2) din Constituie. Dac examinm coninutul acestui principiu, putem identifica trei aspecte: a. Egalitatea n drepturi a femeilor cu brbaii exprim realitatea c femeile reprezint jumtate din populaia rii i c n toate mplinirile materiale i spirituale este ncorporat i munca lor. Egalitatea n drepturi a cetenilor, fr deosebire de ras, naionalitate sau origine etnic, limb, avere sau origine social, exprim la nivelul acestei instituii juridice, n principal, realitatea c pe teritoriul Romniei, n decursul dezvoltrii istorice, s-au aezat, au locuit, au muncit i au luptat cot la cot cu romnii i cetenii de alt naionalitate (minoriti naionale), precum maghiari, romi, germani, srbi, turci, evrei, armeni etc. n unitate cu romnii, aceti ceteni au luptat pentru dreptate social, pentru libertate i democraie, pentru cucerirea i aprarea independenei i suveranitii Romniei. Toi aceti ceteni se bucur n mod egal cu romnii de toate drepturile i libertile i i asum, tot n mod egal, ndatoririle fundamentale. Potrivit art. 6 (1) din Constituie, statul recunoate i garanteaz persoanelor aparinnd minoritilor naionale dreptul la pstrarea, la dezvoltarea i la exprimarea identitilor etnice, culturale, lingvistice i religioase. Egalitatea n drepturi a cetenilor, fr deosebire de religie, opinie sau apartenen politic, este de fapt o prelungire a celorlalte dou aspecte mai nainte explicate, aici urmrindu-se ca opiunile politice sau religioase ale oamenilor s nu fie speculate n sensul discriminrii n drepturi.

b.

c.

Funciile i demnitile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetenia romn i domiciliul n ar. Constituia Romniei stabilete prin art. 16 (3) c funciile i demnitile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetenie romn i domiciliul n ar. n fine, condiia de domiciliere pe teritoriul rii este i ea o condiie fireasc. Ea se practic n mai toate sistemele consti-tuionale, domiciliul fiind, alturi de cetenie, o garanie a ataa-mentului persoanei fa de ara la guvernarea creia particip ca demnitar sau ca funcionar public. 4. Protecia cetenilor romni n strintate i obligaiile lor Acest principiu este prevzut n art. 17 din Constituie. El exprim faptul c cetenia romn este legtura politic i juridic dintre cetean i stat, care, prin efectele sale, determin statutul juridic al persoanei, oriunde s-ar afla ea, att n interiorul, ct i n afara frontierelor. n temeiul acesteia, cetenii romni care se afl n strintate au dreptul s apeleze la protecia autoritilor romne, iar acestea au

35

obligaia constituional de a le acorda protecia necesar. Bucurndu-se de protecia statului romn, ceteanul romn care se afl n afara frontierelor trebuie s-i ndeplineasc obligaiile ce-i revin potrivit Constituiei i legilor Romniei. 5. Cetenii strini i apatrizii se bucur n Romnia de protecie juridic. Constituia Romniei cuprinde i unele reglementri privind strinii i apatrizii pe teritoriul Romniei. Astfel, n art. 18 se arat: Cetenii i apatrizii care locuiesc n Romnia se bucur de protecia general a persoanelor i a averilor, garantat de constituie i de alte legi. Dreptul de azil se acord i se retrage n condiiile legii, cu respectarea tratatelor i conveniilor internaionale la care Romnia este parte.

n reglementarea constituional a statutului strinilor i apatrizilor din Romnia se au n vedere: a) strinii i apatrizii, n calitatea lor de oameni, au anumite drepturi naturale, inalienabile i imprescriptibile (la via, la demnitate, la libertate, la contiin); b) din punct de vedere strict juridic, anumite drepturi pot aparine numai cetenilor romni, care, prin cetenie, sunt ataai destinelor statului romn.; c) n afara drepturilor naturale, care aparin oricrei fiine umane, n calitatea sa de om, exist i alte drepturi subiective a cror dobndire i exercitare legea nu o condiioneaz de calitatea de cetean. 6. Cetenii romni nu pot fi extrdai sau expulzai din Romnia. Constituia, prin art. 19, stabilete c: ceteanul romn nu poate fi extrdat sau expulzat din Romnia; cetenii strini i apatrizii pot fi extrdai numai pe baza unei convenii internaionale sau n condiii de reciprocitate; prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetenii romni pot fi extrdai n baza conveniilor internaionale la care Romnia este parte, n condiiile legii i pe baz de reciprocitate; expulzarea sau extrdarea se hotrte de ctre justiie. Extrdarea i expulzarea sunt dou msuri foarte grave care privesc prin excelen libertatea individual i dreptul la liber circulaie. Expulzarea sau extrdarea propriului cetean ar fi o msur contrar legturii de cetenie, care implic obligaia de protecie pe care statul trebuie s o asigure tuturor cetenilor si. n literatura juridic se menioneaz un singur caz n care aceast regul, universal azi, nu este aplicabil, i anume ntre Anglia i Statele Unite ale Americii, ntre care extrdarea propriilor ceteni este admis. Acest caz, cvasisingular, este desigur explicabil prin istoria i legturile sociale i politice deosebite dintre cele dou state; pot fi extrdai sau expulzai numai cetenii strini i apatrizi. 7. Prioritatea reglementrilor internaionale Constituia Romniei, prin art. 20, stabilete un principiu de incontestabil actualitate i care exprim ntr-o viziune modern corelaia dintre dreptul internaional i dreptul intern, cu aplicaia sa specific n domeniul drepturilor constituionale. n Constituie este nominalizat Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat la 10 decembrie 1948, iar n ce privete celelalte documente internaionale, se vorbete de pacte i tratate, dei, ntr-o viziune larg, tiinific, pactele sunt tratate. n ideea de a se marca ataamentul i respectul fa de cele dou pacte, i anume Pactul Internaional relativ la drepturile economice, sociale i culturale i Pactul relativ la drepturile civile i politice (adoptate i deschise semnrii, ratificrii i adeziunii la 1

36

decembrie 1966, ratificate de ctre Romnia n 1974 i intrate n vigoare la 3 ianuarie 1976 i, respectiv, 23 martie 1976), n textul articolului 20 s-a menionat i cuvntul pactele. Cea de-a doua regul acord prioritate reglementrilor internaionale, desigur, celor cuprinse n tratatele ratificate de Romnia, n situaia n care s-ar ivi anumite nepotriviri, conflicte, neconcordane ntre ele i reglementrile interne. Regula supremaiei documentelor internaionale are ns i o limit, iar aceast limit se refer la ct de favorabile sunt dispoziiile constituionale n comparaie cu cele ale tratatelor. 8. Accesul liber la justiie Art. 21 din Constituie prevede n primul alineat: Orice persoan se poate adresa justiiei pentru aprarea drepturilor, a libertilor i a intereselor sale legitime. n sistemul Constituiei Romniei, justiia a devenit una din garaniile exercitrii efective a drepturilor i libertilor ceteneti. Acest rol se motiveaz prin locul autoritilor judectoreti n sistemul puterilor statale i prin funciile lor. Justiia se nfptuiete, n numele legii, de ctre judectori, care sunt independeni i se supun numai legii. Potrivit acestui principiu, oricine are acces la justiie: cetean romn, cetean strin sau apatrid. Principiul menionat permite accesul la justiie pentru aprarea oricrui drept sau oricrei liberti i a oricrui interes legitim, fr deosebire dac acestea rezult din Constituie sau din alte legi (art. 21, alin. 1). Posibilitatea sesizrii justiiei pentru aprarea drepturilor, libertilor i a intereselor legitime se poate realiza fie pe calea aciunii directe, fie pe orice alt cale procedural, inclusiv pe calea excepiei de neconstituionalitate menionat de ctre art. 144 lit. c din Constituie. Trebuie s adugm c, accesul liber la justiie fiind garantat chiar prin Constituie, precizarea din art. 21 (2) din Constituie n sensul c nici o lege nu poate ngrdi exercitarea acestui drept este fireasc. 9. Caracterul de excepie al restrngerii exerciiului unor drepturi sau al unor liberti Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cele dou Pacte internaionale privitoare la drepturile omului, alte documente juridice internaionale admit existena unor limitri, restrngeri, n legtur cu exerciiul drepturilor i libertilor umane. Legitimitatea unor astfel de reguli const chiar n conceptul de libertate. In dreptul roman se spunea alterum non laedere, ceea ce nseamn c oricine, trind onest i dnd fiecruia ce i se cuvine, i putea exercita drepturile pn la limita la care ar fi dunat altuia. De asemenea, din cele dou Pacte internaionale rezult, pentru legislaiile interne, posibilitatea limitrii sau restrngerii exerciiului unor drepturi i liberti. n Pacte, asemenea prevederi nu sunt grupate ntrun text unic. Ele se regsesc formulate la anumite drepturi i liberti, n funcie de coninutul acestora. Din examinarea acestor prevederi rezult c limitrile i restriciile sunt posibile dac: sunt expres prevzute de lege; sunt necesare ntr-o societate democratic pentru a proteja securitatea naional, ordinea public, sntatea sau morala public, drepturile i libertile celorlali etc., sunt proporionale cu cauza care le-a determinat. Constituia Romniei, receptnd aceste reglementri internaionale, folosete un procedeu simplu i eficient, i anume exprimarea tuturor acestora ntr-un unic articol. Astfel, art. 53 permite restrngerea exerciiului unor drepturi i liberti ceteneti, dar numai ca excepie i, desigur, numai condiionat. Potrivit textului menionat, restrngerea se poate nfptui numai prin lege. Altfel spus, Constituia limiteaz chiar legea de restrngere doar la anumite situaii clar definite i de o incontestabil importan. Aceste situaii nominalizate de ctre art. 53 implic aprarea unor valori sociale i umane care prin rolul lor pot legitima msuri de natura celor menionate. n fine, art. 53 impune nc dou condiii, care desigur sunt cumulative, i anume ca restrngerea s fie proporional cu situaia care a determinat-o i s nu aduc atingere existenei dreptului sau a libertii.

37

[paginile 199-217]

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Precizati in ce consta principiul neretroactivitatii legii Definiti principiul accesului liber la justitie Prioritatea reglementarilor internationale fata de reglementarile interne Egalitatea in drepturi a cetatenilor

APLICAII Exerciii rezolvate 1. Care din principiile enumerate mai jos considerati ca fac parte din categoria principiilor constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor romani? a.) universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale b.) egalitatea in drepturi a cetatenilor romani c.) accesul liber la justitie d.) functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara e.) restrangerea proportionala si subsidiara a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale A.) a, c, d, e B.) a, b, c, d C.) b, c, d, e 2. Formulat simplu, prin art 53 din Constitutie, principiul restrangerii exercitarii unor drepturi sau al unor libertati, are totusi un continut complex, plin de semnificatii si aspecte juridice, printre care mentionam: restrangerea se poate infaptui numai prin lege legea poate face acest lucru numai daca se impune pentru apararea unor valori sociale si umane care, prin functiile si importanta lor, pot legitima masurile restrictive pentru ca restrangerea sa poata opera, ea trebuie sa fie necesara intr-o societate democratica existenta unei proportionalitati intre masura luata si cauza care a determinat-o masura trebuie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere exsitentei dreptului sau libertatii

a. b. c. d. e.

A.) a, b, c, d B.) b, c, d, e C.) a, b, c, d, e Rspuns corect:1-B; 2-C CURSUL 10 Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (3) Inviolabilitatile - dreptul la viata si la integritate fizica si psihica

38

- libertatea individuala - dreptul la aparare - dreptul la libera circulatie - dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private - inviolabilitatea domiciliului Drepturile si libertatile social-economice si culturale - dreptul la invatatura - accesul la cultura - dreptul la ocrotirea sanatatii - dreptul la mediu sanatos - dreptul la munca si la protectia sociala a muncii - dreptul la greva - dreptul de proprietate - dreptul de mostenire - libertatea economica - dreptul la un nivel de trai decent - familia - dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta - protectia persoanelor cu handicap Obiectivele Cursului 10

Cunoasterea drepturilor ce alcatuiesc inviolabilitatile Cunoasterea drepturilor si libertatilor social-economice si culturale

Concepte-cheie tratate: Inviolabilitatile acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, asigura viata, posibilitatea de miscare libera, siguranta fizica si psihica, precum si siguranta domiciliului persoanei fizice. Drepturile si libertatile social-economice si culturale acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, asigura conditiile sociale si materiale de viata, educatia si posibilitatea protectiei acestora. Inviolabilitile 1. Dreptul la via i la integritate fizic i psihic Aceste drepturi sunt reglementate de ctre Constituie n acelai articol, i anume art. 22. Dreptul la via este nscris printre drepturile eseniale ale fiinei umane, n Declaraia Universal a Drepturilor Omului, declaraie preluat n constituiile celor mai multe state. Dreptul la via este cel mai natural drept al omului. Declaraia Universal a Drepturilor Omului stabilete n art. 3 c Orice om are dreptul la via libertate i la inviolabilitatea persoanei. Convenia european pentru protecia drepturilor omului i a libertilor fundamentale consacr n art. 2 c Dreptul oricrei persoane la via este protejat prin lege. Moartea nu poate fi aplicat n mod intenionat, dect n executarea unei sentine capitale pronunate de ctre un tribunal n cazul n care infraciunea este sancionat de lege cu aceast pedeaps, iar Pactul privitor la drepturile civile i politice stabilete, n art. 6 pct. 1, c Dreptul la via este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaa sa n mod arbitrar. ntr-o manier asemntoare cu dreptul la via, dreptul la integritatea fizic este clar definit prin chiar formularea constituional. Dreptul la integritate fizic i psihic a fost inspirat, de asemenea, de Declaraia Universal, care, n art. 5, proclam c nimeni nu va fi supus la tortur, nici la pedepse sau tratamente crude inumane sau degradante.

39

Dreptul la integritate psihic este ocrotit i considerat de valoare constituional, omul fiind conceput sub aspect juridic ca un complex de elemente n care psihicul i fizicul nu pot fi desprite. Mutilarea uneia sau alteia dintre integriti este contrar drepturilor umane. Respectul vieii, integritii fizice i integritii psihice explic n mod firesc interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce face n mod expres art. 22 (2). Drepturile prevzute n art. 22 sunt ocrotite de Constituie fa de toate subiectele de drept, deci att fa de autoritile publice, ct i fa de ceteni. 2. Libertatea individual Constituia Romniei reglementeaz libertatea individual n art. 23, un articol cu un coninut complex. Astfel, se precizeaz: Libertatea individual i sigurana persoanei sunt inviolabile. Percheziionarea, reinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai n cazurile i cu procedura prevzute de lege. Reinerea nu poate depi 24 de ore. Arestarea preventiv se dispune de judector i numai n cursul procesului penal. n cursul urmririi penale arestarea preventiv se poate dispune pentru cel mult 30 de zile i se poate prelungi cu cte cel mult 30 de zile, fr ca durata total s depeasc un termen rezonabil, i nu mai mult de 180 de zile. n faza de judecat, instana este obligat, n condiiile legii, s verifice periodic, i nu mai trziu de 60 de zile, legalitatea i temeinicia arestrii preventive i s dispun, de ndat, punerea n libertate a inculpatului, dac temeiurile care au determinat arestarea preventiv au ncetat sau dac instana constat c nu exist temeiuri noi care s justifice meninerea privrii de libertate. ncheierile instanei privind msura arestrii preventive sunt supuse cilor de atac prevzute de lege. n fine, art. 23 din Constituie stabilete dou reguli fundamentale de mare tradiie n sistemele juridice i de incontestabil actualitate i spirit justiiar, i anume cea privind prezumia de nevinovie i cea privind legalitatea pedepsei. 3. Dreptul la aprare Dreptul la aprare este un drept fundamental cetenesc cu o ndelungat istorie n cadrul instituiei drepturilor i libertilor cetenilor. Constituia l reglementeaz distinct, pentru c, dei este n strns legtur ndeosebi cu libertatea individual i sigurana persoanei, el prezint un egal interes pentru ntreaga activitate judiciar, mai exact vorbind att pentru procesele penale, ct i pentru cele civile, comerciale, de munc, de contencios administrativ. Cele dou alineate ale art. 24 surprind corect coninutul dreptului la aprare, sub cele dou accepiuni ale sale. 4. Dreptul la liber circulaie Dreptul la liber circulaie este un drept care asigur libertatea de micare a ceteanului. Constituia reglementeaz ambele aspecte care formeaz coninutul dreptului la circulaie, i anume: libera circulaie pe teritoriul Romniei i libera circulaie n afara teritoriului. n acest sens se garanteaz dreptul la liber circulaie n deplintatea elementelor sale constitutive. Este firesc ns c libera circulaie nu poate fi absolut, ea trebuie s se desfoare potrivit unor reguli, cu ndeplinirea i respectarea unor condiii stabilite de lege. n legtur cu libera circulaie pe teritoriul Romniei, prin art. 25 din Constituie se asigur posibilitatea pentru orice cetean de a circula nestnjenit pe teritoriul statului nostru i de a-i stabili reedina sau domiciliul n orice localitate. 5. Dreptul la ocrotirea vieii intime, familiale i private Conveniile internaionale i Constituia Romniei impun autoritilor publice obligaia de a ocroti viaa intim, familial i privat, precum i oricrei persoane, obligaia de a respecta dreptul la viaa intim, familial i privat.

40

Conform articolului 26, Autoritile publice respect i ocrotesc viaa intim, familial i privat. Persoana fizic are dreptul s dispun de ea nsi, dac nu ncalc drepturile i libertile altora, ordinea public sau bunele moravuri. 6. Inviolabilitatea domiciliului n sensul actualei Constituii, inviolabilitatea domiciliului reprezint dreptul ceteanului de a nu i se ptrunde n locuin fr ncuviinarea sa, dect n cazurile i n condiiile expres prevzute de lege. Inviolabilitatea domiciliului este prevzut n art. 27 al Constituiei care stabilete c Domiciliul i reedina sunt inviolabile. Nimeni nu poate ptrunde sau rmne n domiciliul ori n reedina unei persoane fr nvoirea acesteia. De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmtoarele situaii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotrri judectoreti; b) nlturarea unei primejdii privind viaa, integritatea fizic sau bunurile unei persoane; c) aprarea securitii naionale sau a ordinii publice; d) prevenirea rspndirii unei epidemii. [paginile 217-237] Drepturile i libertile social-economice i culturale 1. Dreptul la nvtur Pentru o ct mai temeinic dezvoltare intelectual, cetenii trebuie s beneficieze de dreptul la nvtur. Conform articolului 32, Dreptul la nvtur este asigurat prin nvmntul general obligatoriu, prin nvmntul liceal i prin cel profesional, prin nvmntul superior, precum i prin alte forme de instrucie i de perfecionare. nvmntul de toate gradele se desfoar n limba romn. n condiiile legii, nvmntul se poate desfura i ntr-o limb de circulaie internaional. Dreptul persoanelor aparinnd minoritilor naionale de a nva limba lor matern i dreptul de a putea fi instruite n aceast limb sunt garantate; modalitile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. nvmntul de stat este gratuit, potrivit legii. 2. Accesul la cultura Dreptul prevazut de art 33 din Constitutia Romaniei este un drept fundamental nou, introdus in urma revizuirii Constitutiei din 2003, adevarat complement al dreptului la invatatura si, impreuna cu acesta, este parte integranta a unui drept la educatie vazut intr-un sens mai larg. 3. Dreptul la ocrotirea sntii Dreptul la ocrotirea sntii este un drept fundamental cetenesc receptat n Constituia Romniei, ndeosebi, din Pactul internaional relativ la drepturile economice, sociale, culturale, sub denumirea de drept la ocrotirea sntii. 4. Dreptul la mediu sanatos Dreptul la mediu sanatos este prevazut de art 35 din Constitutie fiind o continuare fireasca a prevederilor constitutionale referitoare la ocrotirea sanatatii. T 5. Dreptul la munc i la protecia social a muncii Dreptul la munc i la protecia social a muncii este un drept social-economic de tradiie. Reglementat prin Constituie n art. 41, dreptul la munc este un drept cu un coninut juridic complex. 6. Dreptul la grev Dreptul la grev este prin natura sa att un drept social-economic, ct i un drept social-politic.

41

Constituia Romniei reglementeaz n art. 43 dreptul la grev. 7. Dreptul de proprietate Dreptul la proprietate este un drept fundamental, de veche tradiie n catalogul drepturilor i libertilor cetenilor. Dreptul de proprietate este garantat fiecrui cetean. Constituia Romniei, n art. 44, garanteaz dreptul de proprietate, precum i creanele asupra statului, ocrotind n mod egal proprietatea privat, indiferent de proprietar. Exprimnd realitatea n sensul c nu exist drepturi absolute, Constituia d legii posibilitatea de a stabili coninutul i limitele drepturilor reglementate prin art. 44. 8. Dreptul de motenire n mod firesc, dreptul de proprietate presupune i dreptul de motenire, drept n temeiul cruia o persoan poate dobndi pe cale succesoral, n condiiile legii, orice bun. Acest drept este reglementat prin art. 46 din Constituie, care stabilete c Dreptul la motenire este garantat. Dreptul de motenire constituie o ntrire a ntregului drept de proprietate, prin posibilitatea pe care o are orice persoan de a dispune n mod liber i deplin de bunurile asupra crora are drept de proprietate, nu numai prin acte ntre vii, ci i prin testament. 9. Libertatea economica Tine de esenta unei economii de piata si presupune posibilitatea oricarei persoane de a initia si intreprinde o activitate cu scop lucrativ. A aparut o data cu cea de a doua generatie a drepturilor omului, in legea noastra fundamentala fiind introdusa abia ca urmare a revizuirii Constitutiei din 2003, desi despre dezideratul unei economii de piata se facea vorbire si anterior modificarii Constitutiei. Art 45 din Constitutie reglementeaza acest drept ca pe o libertate din prima generatie, precizand ca dreptul oricarei persoane de a desfasura o activitate economica este liber, statul garantand doar accesul neingradit la libera initiativa precum si exercitarea acesteia. 10. Dreptul la un nivel de trai decent Art. 47 din Constituie consacr un drept fundamental cetenesc receptat mai trziu n catalogul drepturilor i libertilor umane: dreptul la un nivel de trai decent. Astfel, Statul este obligat s ia msuri de dezvoltare economic i de protecie social, de natur s asigure cetenilor un nivel de trai decent. 11. Familia Un alt drept fundamental al fiinei umane este acela de a se cstori i de a-i ntemeia o familie. De altfel, aa cum arat chiar Pactul internaional relativ la drepturile economice, sociale i culturale (art. 10), familia este elementul natural i fundamental al societii. Art. 48 al Constituiei exprim aceast realitate prin garantarea libertii cstoriei, a unei cstorii liber consimite. Dreptul la cstorie revine brbatului i femeii ncepnd de la vrsta nubil. 12. Dreptul copiilor i tinerilor la protecie i asisten Art. 49 din Constituie, prin coninutul su, contureaz un drept fundamental cetenesc, care poate fi intitulat dreptul copiilor i tinerilor la protecie i asisten. O precizare este important. Din lectura ntregului titlu II al Constituiei, se poate lesne constata c multe drepturi i liberti privesc tinerii direct, uneori n exclusivitate. n aceast categorie pot fi menionate dreptul la nvtur, dreptul la munc, dreptul la cstorie i la ntemeierea unei familii. 13. Dreptul persoanelor cu handicap la o protecie special Este un drept fundamental aparte, prevzut n art. 50 din Constituie. Statul are obligaia s asigure realizarea unei politici naionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de nvmnt, de instruire i de integrare social a handicapailor, respectnd drepturile i ndatoririle ce revin prinilor i tutorilor. Declaraia drepturilor persoanelor handicapate enumer principalele drepturi ce revin acestor persoane: respectul demnitii umane; dreptul de a beneficia de aceleai drepturi civile i politice, ca i

42

alte fiine umane; msuri speciale care s le permit cea mai larg autonomie posibil; tratamente medicale, psihologice i funcionale, ajutoare, educaie i readaptare; securitate economic i social i un nivel de via decent; respectarea nevoilor lor n toate etapele planificrii economice i sociale; dreptul de a tri n cadrul familiei lor sau ntr-un cmin care s o nlocuiasc; protecia mpotriva oricrei exploatri, a oricrui tratament discriminatoriu, abuziv sau degradant, asisten legal calificat. [paginile 237-256 si Constitutia Romaniei] Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Libera circulatie a cetatenilor romani pe teritoriul Romaniei si libera circulatie in afara teritoriului Dreptul la aparare Precizati in ce consta libertatea individuala reglementata de art 23 din Constitutie Dreptul la greva Componentele dreptului la protectie sociala APLICAII Exerciii rezolvate 3. Dreptul la munca, conceput ca un drept social-economic de traditie, are urmatoarele elemente de continut: a. dreptul la munca este un drept cu un continut complex ce poate fi ingradit b. libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupatiei, precum si libertatea alegerii locului de munca fac parte explicit din sfera conceptului de drept la munca c. dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate d. durata zilei de lucru isi gaseste si ea reglementare, fiind in medie de cel mult 8 ore e. salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale A.) a, c, d B.) b, c, d C.) b, d, e 4. Constitutia Romaniei stabileste conditiile in care se pot realiza retineri si arestari. In ce cazuri se pot realiza retineri si arestari? a. retinerea sau arestarea unei persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege b. retinerea poate depasi 24 de ore c. arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal d. in cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune si pentru o perioada mai mare de 30 de zile e. in faza de judecata instanta este obligata sa verifice periodic si nu mai tarziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia arestarii preventive A.) a, c, e B.) b, c, d C.) a, b, d Rspuns corect:1-B; 2-A

43

CURSUL 11 Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (4) Drepturile exclusiv politice - dreptul la vot - dreptul de a fi ales - dreptul de a fi ales in Parlamentul European Drepturile si libertatile social-politice - Libertatea constiintei - Libertatea de exprimare - Dreptul la informatie - Libertatea intrunirilor - Dreptul de asociere - Secretul corespondentei Drepturile garantii - dreptul de petitionare - dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica Indatoririle fundamentale ale cetatenilor - indatorirea de a respecta constitutia si legile - indatorirea de fidelitate fata de tara - indatorirea de aparare a patriei - indatorirea de a contribui la cheltuielile publice - indatorirea de exercitare cu buna credinta a drepturilor si libertatilor si de respectare a drepturilor si libertatilor celorlalti Obiectivele Cursului 11

Cunoasterea drepturilor exclusiv politice si social-politice Cunoasterea drepturilor garantii Cunoasterea indatoririlor fundamentale

Concepte-cheie tratate: Drepturile exclusiv politice acele drepturi ale cetatenilor romani care au ca obiect participarea cetatenilor la conducerea statului, la guvernare. Drepturile social-politice acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, pot fi exercitate de catre cetateni la alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale si spirituale, fie pentru participarea la guvernare, care asigura posibilitatea de exprimare a gandurilor si opiniilor. Drepturile garantii acele drepturi care, prin continutul lor, joaca rolul de garantii constitutionale. Drepturile exclusiv politice n aceast categorie se includ acele drepturi ale cetenilor romni care au ca obiect participarea cetenilor la conducerea statului, la guvernare. n aceast categorie, a drepturilor exclusiv politice se ncadreaz drepturile electorale ale cetenilor. Drepturile electorale sunt: dreptul la vot, prevzut de art. 36 din Constituie, dreptul de a fi ales, prevzut de art. 37 din Constituie, si dreptul de a fi ales in Parlamentul European, prevazut de art 38 din Constitutie. Analiza coninutului acestor drepturi fundamentale se face la sistemul electoral. [paginile 256-257]

44

Drepturile i libertile social-politice 1. Libertatea contiinei Potrivit art. 29 din Constituia Romniei, libertatea gndirii i a opiniilor, precum i libertatea credinelor religioase nu pot fi ngrdite sub nici o form. ntr-o accepiune larg, libertatea contiinei este posibilitatea ceteanului de a avea i de a exprima public o concepie a sa despre lumea nconjurtoare. Aceast libertate este reglementat prin art. 29 din Constituie. 2. Libertatea de exprimare Gndurile, opiniile, credinele i creaiile spirituale de orice fel pot fi cunoscute numai dac sunt exprimate. Strns legat de libertatea contiinei, libertatea de exprimare consacrat prin Constituie n art. 30 este posibilitatea omului de a-i exprima prin viu grai, prin imagini, prin scris, prin sunete sau alte mijloace de comunicare n public, gndurile, opiniile, credinele religioase i creaiile spirituale de orice fel. Astfel cum este reglementat constituional, libertatea de exprimare este o libertate cu un coninut complex. Vzut n complexitatea coninutului su juridic, libertatea de exprimare este una din cele mai vechi liberti ceteneti. 3. Dreptul la informaie Art 31 din Constitutie reuete s exprime juridic un coninut complex i dinamic, garantnd accesul persoanei la orice informaie de interes public: Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaie de interes public nu poate fi ngrdit. Autoritile publice, potrivit competenelor ce le revin, sunt obligate s asigure informarea corect a cetenilor asupra treburilor publice i asupra problemelor de interes personal. Dreptul la informaie nu trebuie s prejudicieze msurile de protecie a tinerilor sau securitatea naional. Mijloacele de informare n mas, publice i private, sunt obligate s asigure informarea corect a opiniei publice. Serviciile publice de radio i de televiziune sunt autonome. Ele trebuie s garanteze grupurilor sociale i politice importante exercitarea dreptului la anten. Organizarea acestor servicii i controlul parlamentar asupra activitii lor se reglementeaz prin lege organic. 4. Libertatea ntrunirilor Libertatea ntrunirilor, a demonstraiilor i a mitingurilor exprim dreptul cetenilor de a-i exterioriza public concepiile i opiniile, adunndu-se n locuri publice sau manifestnd pe drumurile publice, n limitele prevzute de lege. Prin coninutul su, aceast libertate se afl ntr-o strns corelaie cu libertatea contiinei, precum i cu libertatea de exprimare. Articolul 39 nu restrnge formele i mijloacele de realizare a libertii ntrunirii numai la cele trei forme nominalizate. Ct privete nelesul celor trei termeni mitinguri, demonstraii, procesiuni , el este cel din vocabularul curent, obinuit, fiind i n drept deseori greu de realizat o difereniere prea strict ntre ei. ntrunirile pot fi de dou categorii: publice i private. Articolul 39 din Constituie stabilete trei reguli mari n legtur cu ntrunirile i anume: a) b) c) libertatea ntrunirilor; caracterul panic al ntrunirilor; interzicerea la ntruniri, a oricrui fel de arme.

45

O problem teoretic privind acest drept este aceea de a se face distincia fa de dreptul de asociere. 5. Dreptul de asociere Acest drept cuprinde posibilitatea cetenilor romni de a se asocia, n mod liber, n partide sau formaiuni politice, n sindicate sau n alte forme i tipuri de organizaii, ligi i uniuni, cu scopul de a participa la viaa politic, tiinific, social i cultural, de a-i realiza o serie de interese legitime comune. Articolul 40 din Constituie se refer la asociere ca rezultat al exercitrii unei liberti fundamentale, o asociaie deci de drept constituional. Aceste asociaii sunt de drept public, temeiul lor fiind libertatea de asociere, i nu contractul, care este temeiul asociaiilor i societilor de drept privat. Dreptul de asociere nu poate fi ns un drept absolut. De aceea, n mod firesc, se stabilesc anumite limite. Aceste limite constituionale privesc trei mari aspecte: a) b) c) scopurile i activitatea; membrii; caracterul asociaiei, rezultnd practic din modul de comu-nicare.

6. Secretul corespondenei Secretul corespondenei i al convorbirilor telefonice, ca drept fundamental, i-a precizat coninutul mult mai trziu dect celelalte drepturi i liberti, aceasta explicndu-se prin faptul c telefonul i corespondena s-au dezvoltat mai trziu. Secretul corespondenei i al convorbirilor telefonice, n sensul articolului 28 din Constituia Romniei, este dreptul ceteanului de a-i comunica i prin telefon ideile i gndurile altei persoane, fr a-i fi cenzurate sau fcute publice, dect n cazurile i n condiiile expres prevzute de lege. Astfel, Secretul scrisorilor, al telegra-melor, al altor trimiteri potale, al convorbirilor telefonice i al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. [paginile 257-274] Drepturile garanii 1. Dreptul de petiionare Dreptul de petiionare este un drept cetenesc de tradiie n sistemul juridic romnesc. Exercitarea dreptului de petiionare este o modalitate eficient de rezolvare a unor probleme personale sau care privesc o colectivitate. n condiiile articolului 51 din Constituie, dreptul de petiionare poate fi exercitat fie individual, de ctre cetean, fie de ctre un grup de ceteni, fie de ctre organizaii legal constituite. Petiiile adresate autoritilor publice i care, deci, se bucur de regimul juridic stabilit prin art. 51 din Constituie se fac numai n numele petiionarilor sau, n situaia de la alineatul (2), n numele colectivelor pe care organizaiile petiionare le reprezint. De aici rezult c orice petiie trebuie semnat i, deci, trebuie s conin datele de identificare a petiionarului. Prin formularea sa clar, textul constituional nu privete i, deci, nici nu protejeaz juridic petiiile anonime. 2. Dreptul persoanei vtmate de ctre o autoritate public Persoana vtmat ntr-un drept al su se poate adresa, potrivit legii, diferitelor instane, dup caz. Astfel, cel vtmat ntr-un drept al su printr-o infraciune se adreseaz organelor judiciare, care, n conformitate cu procedura penal, iau msuri de reparare, desp-gubire, pedepsire a celui vinovat etc.

46

De asemenea, celui vtmat ntr-un drept al su, printr-un act sau fapt juridic civil, i se face dreptate, pe calea prevzut de procedura civil, de ctre o instan civil. Art. 52 din Constituie este temeiul constituional al rspunderii autoritilor publice pentru vtmrile produse cetenilor prin nclcarea sau nesocotirea drepturilor i libertilor acestora. Astfel, Persoana vtmat ntr-un drept al sau ori ntr-un interes legitim, de o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri, este ndreptit s obin recunoaterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului i repararea pagubei. Condiiile i limitele exercitrii acestui drept se stabilesc prin lege organic. Statul rspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Rspunderea statului este stabilit n condiiile legii i nu nltur rspunderea magistrailor care i-au exercitat funcia cu rea-credin sau grav neglijen. [paginile 275-280] ndatoririle fundamentale ale cetenilor n afar de drepturi fundamentale, cetenii romni au i o serie de ndatoriri fundamentale. 1. ndatorirea de a respecta Constituia i legile Una din ndatoririle fundamentale ale cetenilor este respectarea legilor i a Constituiei. ndatorirea de a respecta Constituia i legile revine n egal msur tuturor cetenilor. Nu se face distincie ntre ceteni sub aspectul obligaiei de respectare a legilor, toi fiind datori a le respecta, indiferent de poziia pe care o ocup n societate i stat. Art. 1 alin. 5 din Constituie, care stabilete aceast ndatorire fundamental, oblig, de asemenea, la respectarea supremaiei Constituiei. Ca atare, supremaia Constituiei este afirmat prin chiar legea fundamental. 2. ndatorirea de fidelitate fa de ar Aceast ndatorire, prevzut prin art. 54 din Constituie, este urmarea fireasc a ceteniei. Ea are drept urmare obligaia celor crora le sunt ncredinate funcii publice, precum i a militarilor de a ndeplini aceste funcii cu credin i de a depune jurmntul cerut de lege. Cetenii crora le sunt ncredinate funcii publice, precum i militarii, rspund de ndeplinirea cu credin a obligaiilor ce le revin i, n acest scop, vor depune jurmntul cerut de lege. 3. ndatorirea de aprare a patriei ndatorirea de aprare a patriei, prevzut prin art. 55 din Constituie, impune cetenilor s fie ntotdeauna pregtii pentru a da riposta cuvenit att n cazul unei agresiuni armate, ct i n cazul altor aciuni ndreptate mpotriva rii. Aceast ndatorire aparine tuturor cetenilor romni, brbai i femei, fr deosebire de origine naional, religie, ocupaie i pregtire profesional. 4. ndatorirea de a contribui la cheltuielile publice Art. 56 din Constituie reglementeaz ndatorirea cetenilor de a contribui, prin impozite i taxe, la cheltuielile publice. Cetenii au obligaia s contribuie, prin impozite i prin taxe, la cheltuielile publice. Sistemul legal de impuneri trebuie s asigure aezarea just a sarcinilor fiscale. Orice alte prestaii sunt interzise, n afara celor stabilite prin lege, n situaii excepionale. 5. ndatorirea de exercitare cu bun-credin a drepturilor i libertilor i de respectare a drepturilor i libertilor celorlali Art. 57 din Constituie stabilete o ndatorire ce incumb tuturor locuitorilor Romniei, ceteni, strini sau apatrizi. Se observ clar c buna-credin, principiu tradiional de drept civil, este considerat o regul constituional. Cetenii romni, cetenii strini i apatrizii trebuie s-i exercite drepturile i libertile constituionale cu bun-credin, fr s ncalce drepturile i libertile celorlali.

47

n coninutul ndatoririi fundamentale cuprinse n art.57 intr i obligaia de a nu nclca drepturile i libertile celorlali, obligaie fireasc, ce ine chiar de conceptele de drept i de libertate. [paginile 279-282]

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Libertatea constiintei Libertatea de exprimare Dreptul de asociere Indatoririle fundamentale ale cetatenilor APLICAII Exerciii rezolvate 5. Libertatea intrunirilor este o libertate cu caracter social politic care cuprinde in continutul sau constitutional urmatoarele: a. consta in posibilitatea oamenilor de a se intruni in reuniuni publice si private pentru a-si exprima gandurile, opiniile, credintele b. aceatsa libertate se poate realiza prin mitinguri, demonstratii, procesiuni si orice alte intruniri c. libertatea intrunirilor presupune carcaterul pasnic al al organizarii si desfasurarii acestora precum si interzicerea folosirii armelor d. intrunirile presupun participanti care au calitatea de membrii permanenti intre care exista relatii permanente e. libertatea intrunirilor permite cetatenilor sa participe la viata politica, sociala si culturala, manifestandu-si public opiniile, credintele si gandurile A.) b, c, e B.) a, d, e C.) a, b, c 6. Art 52 din Constitutia Romaniei nominalizeaza pretentiile pe care le poate formula o persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes public de o autoritate publica, acestea fiind: a. recunoasterea dreptului b. sa ceara raspunderea magistratilor c. anularea actului d. repararea pagubei e. in vederea realizarii acestor pretentii cetateanul trebuie sa probeze culpa functionarului public A.) b, c, e B.) a, d, e C.) a, c, d Rspuns corect: 1-C, 2-C

48

CURSUL 12 Cetatenia romana Definitia cetateniei romane Natura juridica a cetateniei Reglementarea juridica a cetateniei romane si principiile ce se degaja din normele juridice privitoare la cetatenie Dobandirea cetateniei romane Pierderea cetateniei romane Obiectivele Cursului 12

Definirea conceptului de cetatenie romana Principiile cetateniei romane Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei romane

Concepte-cheie tratate: Cetatenia romana acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente socialeconomice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor prevazute de constitutia si de legile Romaniei. Cetenia romn Cetenia reprezint un subiect de interes nu numai pentru dreptul constituional, ci i n egal msur i pentru dreptul internaional (public i n mod deosebit cel privat), dreptul familiei. Constituia i legile confer cetenilor toate drepturile (inclusiv cele politice), n timp ce persoanelor care nu au aceast calitate nu le confer dect o parte din aceste drepturi. Beneficiari ai drepturilor i libertilor, cetenii romni sunt n acelai timp i titularii unor ndatoriri. Astfel, cetenia romn trebuie considerat acea calitate a persoanei fizice ce exprim relaiile permanente social-economice, politice i juridice dintre persoana fizic i stat, dovedind apartenena sa la statul romn i atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor i ndatoririlor prevzute de Constituia i de legile Romniei. [paginile 282-285] Natura juridic a ceteniei Una din cele mai controversate probleme referitoare la cetenie este natura juridic a acesteia, exprimndu-se mai multe opinii, dintre care menionm: 1. Teoria contractual Potrivit acestei teorii, fundamentul juridic al ceteniei s-ar afla n contractul intervenit ntre stat i persoana fizic, prin care se manifest voina persoanei de a deveni cetean i a statului de a fi de acord cu aceasta. Teoria contractual nu poate fi acceptat deoarece contractul este un acord de voin; or, n cazul dobndirii ceteniei prin natere, voina celui nscut nu se poate exprima n nici un fel. 2. Teoria voinei unilaterale a statului Aceast teorie este opus teoriei contractuale, ntruct se apreciaz c statul este acela care acord cetenia, fiind vorba astfel de un act unilateral de voin a statului.

49

Nici aceast teorie nu poate fi acceptat, deoarece ea este inaplicabil n cazul dobndirii ceteniei la cerere, situaie n care statul nu-i poate impune n mod unilateral voina cu privire la dobndirea ceteniei de ctre o persoan fizic. 3. Teoria raportului juridic Potrivit acestei teorii, cetenia este un raport juridic intervenit ntre stat i o persoan fizic, un raport juridic de drept constituional, al crui coninut cuprinde drepturile i obligaiile reciproce dintre stat i persoana fizic. Teoria raportului juridic are n vedere numai ndatoririle ceteanului, ignornd drepturile acestuia. 4. Teoria capacitii juridice Potrivit acestei teorii, cetenia este o parte a capacitii juridice a unei persoane fizice, prin care aceasta dobndete posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor i obligaiilor prevzute de constituie i de legi. Capacitatea juridic nu este altceva dect posibilitatea de a fi subiect de drept i de a avea anumite drepturi i obligaii. n dreptul constituional se face, ns, distincie ntre capacitatea juridic deplin i capacitatea juridic restrns. Capacitate juridic deplin au numai cetenii, deoarece numai ei sunt titularii tuturor drepturilor i ndatoririlor prevzute de legislaia unei ri. Capacitate juridic restrns au strinii i apatrizii, care nu pot avea dect o parte din drepturile i ndatoririle prevzute de constituie i de celelalte legi ale statului respectiv. n aceast ordine de idei, plecnd, dup cum am stabilit de altfel mai sus, de la categoria juridic subiect de drept, considerm c cetenia este un element, o parte component a capacitii juridice. [paginile 285-290] Reglementarea juridic a ceteniei romne i principiile ce se degaj din normele juridice privitoare la cetenie Ca baz a organizrii puterii de stat, populaia intereseaz, cum este i firesc, dreptul constituional. Aspectul sub care-i gsete reflectarea aceasta este cetenia. Plecnd de aici, vom remarca faptul c normele care reglementeaz cetenia sunt norme ale dreptului constituional, ele formnd o instituie a acestei ramuri de drept. Aceasta impune ca normele care formeaz instituia juridic a ceteniei s fie studiate, n primul rnd, de tiina dreptului constituional. n aceast ordine de idei, vom observa c norme privitoare la cetenie se gsesc n Constituie, care este izvorul principal al dreptului constituional, n Legea ceteniei romne Legea nr.21 din 6. 03. 1991. Desigur, la aceste reglementri trebuie adugate cele din Legea nr. 396/2002 privind ratificarea Conveniei europene asupra ceteniei, adoptat la Strasbourg, la 6 noiembrie 1997. Analiza normelor juridice care formeaz instituia juridic a ceteniei permite formularea unor principii ce stau la baza ceteniei romne. 1. Doar cetenii romni sunt titularii tuturor drepturilor prevzute de Constituie i legi. Referitor la exprimarea acestui principiu, o considerm a fi potrivit, deoarece sugereaz c persoanele care nu au calitatea de ceteni romni nu se pot bucura n condiiile legii dect de o parte din drepturile i ndatoririle prevzute de Constituia Romniei i legile rii noastre. 2. Numai cetenii sunt inui a ndeplini toate obligaiile stabilite prin Constituie i legile rii. Reinnd aceleai remarci pe care le-am fcut n legtur cu primul principiu, vom arta c ceteanul romn, titular de drepturi i liberti, este n acelai timp obligat s ndeplineasc i ndatoririle

50

prevzute de Constituia i legile rii. Aceasta cu att mai mult, cu ct cetenia romn presupune responsabilitate civic. 3. Cetenii romni sunt egali n drepturi i ndatoriri, fr deosebire de ras, naionalitate, origine etnic, limb, religie, sex, opinie, apartenen politic, avere sau origine social i indiferent de modul n care au dobndit cetenia. 4. Cetenia este n exclusivitate o chestiune de stat. Acest principiu se desprinde cu deosebit claritate din dispoziiile constituionale i legale, conform crora stabilirea drepturilor i ndatoririlor cetenilor romni, a modurilor de dobndire i de pierdere a ceteniei romne, constituie un atribut exclusiv al statului. 5. Cstoria nu produce nici un efect juridic asupra ceteniei soilor. Acest principiu se desprinde din dispoziiile exprese ale Legii ceteniei romne, conform crora ncheierea cstoriei ntre un cetean romn i un strin nu produce nici un efect asupra ceteniei soului care a dobndit cetenia romn n timpul cstoriei. Schimbarea ceteniei unuia dintre soi nu produce nici un efect asupra ceteniei romne a celuilalt so. [paginile 291-294] Dobndirea i pierderea ceteniei romne Dobndirea ceteniei, n general, cunoate dou sisteme, i anume: sistemul care are la baz principiul jus sangvinis (dreptul sngelui) i sistemul care are la baz principiul jus soli sau loci (dreptul locului, adic al teritoriului pe care s-a nscut o persoan). Aceste dou moduri de dobndire a ceteniei, denumite i originare, se regsesc astzi n lume, fiind aplicate de ctre state, sau combinat, sau separat, explicaiile alegerii unuia sau altuia dintre aceste dou sisteme gsindu-se n tradiiile i interesele concrete pe care le au naiunile sau popoarele respective. Conform sistemului jus sangvinis, copilul devine ceteanul unui stat dac se nate din prini care, amndoi sau numai unul, au cetenia statului respectiv. Conform sistemului jus soli, copilul devine ceteanul unui stat dac se nate pe teritoriul statului respectiv. Moduri de dobandire a cetateniei romane: 1. Dobndirea ceteniei romne prin natere Fcnd aplicaia sistemului jus sangvinis, Legea ceteniei romne stabilete c este cetean romn copilul care se nate din prini ceteni romni. De asemenea, este cetean romn copilul nscut dintr-un printe cetean romn i un printe strin sau fr cetenie. n toate aceste cazuri, teritoriul pe care s-a nscut sau unde domiciliaz unul sau ambii prini nu influeneaz n nici un fel cetenia copilului. 2. Dobndirea ceteniei romne prin repatriere Un alt mod de dobndire a ceteniei romne prevzut de lege este dobndirea prin repatriere. n cazul repatrierii, este vorba de persoane care sunt legate de poporul romn i care, din diferite motive, au ntrerupt pentru anumite perioade de timp contactul lor cu societatea romneasc. Aa se explic de ce Legea consider repatrierea ca un mod de dobndire a ceteniei romne. 3. Dobndirea ceteniei romne prin adopie Un alt mod de dobndire a ceteniei romne este adopia. Aa cum stabilete legea, cetenia romn se dobndete de ctre copilul cetean strin sau fr cetenie, prin adopie, dac adoptatorii sunt ceteni romni sau, atunci cnd adopia se face de o singur persoan, dac aceasta este cetean romn, iar n toate cazurile, cel adoptat nu a mplinit 18 ani. 4. Dobndirea (acordarea) ceteniei romne la cerere

51

Cel de-al patrulea mod de dobndire a ceteniei romne este acordarea la cerere. Acest mod de dobndire a ceteniei privete pe cetenii strini sau persoanele fr cetenie care i manifest dorina de se integra n societatea romneasc. 5. Cetenia copilului gsit pe teritoriul Romniei Potrivit legii romne, copilul gsit pe teritoriul romn este cetean romn dac nici unul din prini nu este cunoscut. Aceast soluie se ntemeiaz pe principiul jus sangvinis, prezumndu-se c cel puin unul din prini a fost cetean romn. 6. Jurmntul de credin fa de Romnia. Efecte juridice Din examinarea Legii ceteniei romne putem observa c, n cazul dobndirii ceteniei romne la cerere sau prin repatriere, se cere depunerea unui jurmnt de credin fa de Romnia. Jurmntul de credin trebuie depus n termen de ase luni de la data comunicrii hotrrii prin care s-a acordat cetenia romn. Jurmntul se depune n faa ministrului justiiei sau a secretarului de stat delegat anume n acest scop. Jurmntul de credin are ca efect juridic faptul c cetenia romn se dobndete la data depunerii sale. [paginile 295-301] Modurile de pierdere a ceteniei romne Cetenia romn se poate pierde n urmtoarele situaii: 1. Retragerea ceteniei romne Trebuie precizat nc de la nceput c retragerea ceteniei romne apare ca o sanciune. De asemenea, potrivit art. 5 (2) din Constituia Romniei, cetenia romn nu poate fi retras aceluia care a dobndit-o prin natere. Ca atare, dispoziiile legii ceteniei nu privesc aceast categorie. Se poate retrage cetenia romn celui care: a) aflndu-se n strintate, svrete fapte deosebit de grave, prin care vatm interesele statului romn sau lezeaz prestigiul Romniei; b) aflndu-se n strintate, se nroleaz n forele armate ale unui stat cu care Romnia a rupt relaiile diplomatice sau cu care este n stare de rzboi; c) a obinut cetenia romn n mod fraudulos. 2. Renunarea la cetenia romn Legea reglementeaz n amnunt condiiile n care se poate renuna la cetenia romn, organul competent a aproba renunarea. n aceast ordine de idei, Legea stabilete c se poate aproba renunarea la cetenia romn numai ceteanului romn care a mplinit vrsta de 18 ani i numai pentru motive temeinice. Poate cere renunarea la cetenia romn cel care: a) nu este nvinuit sau inculpat ntr-o cauz penal ori nu are de executat o pedeaps penal; b) nu este urmrit pentru debite ctre stat sau fa de persoane juridice ori fizice din ar sau, avnd asemenea debite, le achit ori prezint garanii corespunztoare pentru achitarea lor; c) a dobndit ori a solicitat i are asigurarea c va dobndi o alt cetenie. 3. Alte cazuri de pierdere a ceteniei romne n afara modurilor de pierdere a ceteniei romne explicate mai nainte, legea romn mai prevede unele situaii n care cetenia se pierde, situaii care privesc ns numai copiii minori, copii care, de

52

regul, urmeaz condiia juridic a prinilor. Din analiza dispoziiilor Legii ceteniei romne se desprind trei asemenea cazuri de pierdere a ceteniei romne. Adopia unui copil minor, cetean romn, de ctre ceteni strini. Stabilirea filiaiei copilului gsit pe teritoriul Romniei duce, de asemenea, la pierderea ceteniei romne, dac prinii sunt ceteni strini. Anularea, declararea nulitii sau desfacerea adopiei unui minor de ctre ceteni romni. [paginile 301-304] Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Principiile generale aplicabile cetaateniei romane Natura juridica a cetateniei romane Moduri de dobandire a cetateniei romane Moduri de pierdere a cetateniei romane

APLICAII Exerciii rezolvate 1. Care din urmatoarele principii reprezinta principii generale aplicabile cetateniei romane sub regimul juridic al Constitutiei Romaniei in vigoare? a.) cetatenia este in exclusivitate o chestiune de stat b.) functiile si demnitatile politice, civile si militare pot fi ocupate in conditiile legii de persoanele care au numai cetatenie romana si domiciliul in tara c.) cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere d.) numai cetatenii romani sunt titularii tuturor drepturilor prevaute de constitutie si de legile tarii e.) casatoria nu produce nici un efect juridic asupra cetaniei sotilor A.) a, c, d, e B.) a, b, c, d C.) b, c, d, e 2. Identificati modurile de dobandire a cetateniei romane sub regimul juridic al Legii 21/1990 modificata si completata ulterior: a.) dobandirea cetateniei romane se poate realiza in conformitate cu doua mari principii: jus sagvinis si jus loci b.) prin adoptie c.) prin repatriere d.) la cerere e.) prin casatorie A.) a, c, e B.) b, c, d C.) a, b, d Rspuns corect:1-A; 2-B

53

CURSUL 13 Regimul constitutional al statului roman Caracterele statului roman Forma de guvernamant Structura de stat Organizarea administrativ-statala Obiectivele Cursului 13

Definirea caracterelor statului roman Formele de guvernamant: monarhia si republica Structura si formele structurii de stat Notiunea si importanta organizarii administrative a teritoriului Organizarea administrativa actuala a teritoriului Romaniei

Concepte-cheie tratate: Caracterele statului roman statul roman este carcaterizat ca fiind un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social, organizat potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale Forma de guvernamant modul in care sunt constituite si functioneaza organele supreme. Ea este raportata la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la raporturile sale cu puterea legiuitoare. Structura de stat organizarea de ansamblu a puterii in raport cu teritoriul, in sensul daca statul este constituit din unul sau mai multe state membre. Organizarea administrativa a teritoriului este delimitarea teritoriului unui stat in unitati administrativ-teritoriale, delimitare facuta in scopul realizarii unitare a puterii. Caracterele statului romn Trsturile statului romn rezult din dispoziiile constitu-ionale n vigoare. Astfel, n articolul 1 al Constituiei Romniei, sta-tul romn este caracterizat ca fiind un stat naional, suveran i inde-pendent, unitar i indivizibil, stat de drept, democratic i social orga-nizat potrivit principiului separaiei i echilibrului puterilor legisla-tiv, executiv i judectoreasc n cadrul democraiei constituionale. Romnia, stat suveran i independent Suveranitatea i independena Romniei i gsesc i trebuie s i gseasc garaniile n economia romneasc, n existena forelor armate, n capacitatea de aprare a rii. Totodat, se constituie n puternice garanii eficiente pentru suveranitatea i independena statelor n general i, prin urmare, i pentru Romnia, climatul internaional de destindere, cooperare, ncredere i securitate, organismele internaionale (O. N. U, organismele sale specializate, Consiliul Europei, alte organisme internaionale) la care particip i ara noastr. Articolul 2 din Constituia Romniei arat c suveranitatea naional aparine poporului romn, care o exercit prin organele sale reprezentative i prin referendum. Romnia, stat de drept, democratic i social Romnia este un stat de drept. Statul de drept, ca teorie i realitate, s-a impus mult mai trziu n istoria societii, n principiu atunci cnd s-a considerat c i autoritile publice, guvernanii trebuie s

54

se supun unor reguli juridice. Este evident c statul de drept a aprut ca o replic dat statului despotic. Spre sfritul secolului XVIII i nceputul secolului XIX, s-a formulat i teoretizat ideea potrivit creia scopul fundamental al statului este de a asigura realizarea dreptului i c oamenii care dein puterea sunt supui dreptului i limitai prin drept. Romnia este un stat democratic. Democraia poate fi examinat din multe unghiuri, i de aici multitudinea de definiii, explicaii. Caracterul democratic al statului trebuie s le nmnuncheze pe toate. Caracterul democratic al statului nseamn c autoritile publice se ntemeiaz pe voina poporului, exprimat prin alegeri libere i corecte. De asemenea, implic proclamarea i garantarea libertilor publice. Totodat, democraia implic: un sistem pluralist, responsabilitatea guvernanilor, obligaia lor de a se conforma legilor, exercitarea imparial a justiiei de ctre judectori independeni i inamovibili. Democraia are ca fundament respectarea fiinei umane i a statului de drept. Caracterul democratic al statului i statul de drept se implic i se presupun reciproc. Aceste trsturi se pot regsi acolo unde echilibrul puterilor este realizat, unde supremaia constituiei este asigurat. Pentru c, n fond, democraia poate fi definit i ca domnia dreptului. Romnia este un stat social. Acest caracter rezult att din natura statului, ct i mai ales din funciile sale. Statul modern poate i trebuie s imprime tuturor aciunilor economice, politice, culturale, un coninut social fundamentat pe valori etice i umane, care s creeze terenul fertil exprimrii reale a personalitii cetenilor, a drepturilor i libertilor lor, a anselor egale. Statul social nu poate fi un simplu partener de afaceri, un simplu observator, ci un participant care trebuie s intervin, trebuie s aib iniiativ i mai ales s ia msuri care s asigure realizarea binelui comun. El trebuie s protejeze pe cel slab, dezavantajat de destin i ans, trebuie s sprijine sectoarele economice aflate n criz, dar care sunt indispensabile promovrii unui trai civilizat, trebuie s asigure funcionarea unor servicii publice de protecie i intervenie social. Romnia, stat naional, unitar i indivizibil. Sub aspectul structurii de stat, Romnia se prezint ca un stat unitar. n cadrul statului nostru vom identifica deci trsturile statului unitar. Astfel, pe teritoriul Romniei este organizat o singur formaiune statal. De aici, drept consecin, existena unui singur rnd de autoriti publice centrale. Astfel, n ara noastr exist un singur parlament. De asemenea, exist un singur guvern i un singur for judectoresc suprem. Cetenii au o singur cetenie, cetenia romn. Teritoriul rii este organizat n uniti administrativteritoriale (judee, orae i comune), iar autoritile publice din aceste uniti sunt subordonate uniform fa de cele centrale. ntreaga organizare statal este stabilit prin Constituie. Caracterul naional al statului unitar romn exprim unul din elemente constitutive ale acestuia, tiut fiind c, n accepiunea larg, statul este constituit din 3 elemente, i anume: teritoriu, populaie (naiunea) i suveranitate (puterea organizat statal). [paginile 305-312] Forma de guvernmnt Prin forma de guvernmnt nelegem n general modul n care sunt constituite i funcioneaz organele supreme. Ea este raportat n principiu, la trsturile definitorii ale efului de stat i la raporturile sale cu puterea legiuitoare. Realiznd o sintez a formelor de guvernmnt, vom reine c cele mai utilizate au fost i sunt monarhia i republica. Monarhia Ca form de guvernmnt, monarhia se caracterizeaz prin aceea c eful statului este un monarh (rege, domn, mprat, prin, emir), absolut sau nu, ereditar sau desemnat dup proceduri specifice, n funcie de tradiiile regimului constituional.

55

Monarhia absolut, cea mai veche form de monarhie, se caracterizeaz prin puterea discreionar n stat a monarhului. Aceast form, specific pn la Revoluia Francez, a existat pn aproape de timpurile noastre, fiind de menionat c la nceputul secolului al XX-lea existau nc dou imperii absolute, i anume Imperiul Rus i Imperiul Otoman. Monarhia limitat (constituional), aa cum o arat chiar denumirea, se caracterizeaz prin limitarea puterilor monarhului prin legea fundamental a statului (constituia). Cu toate aceste limitri, monarhul are un mare rol, atribuiile parlamentului fiind reduse. Monarhia parlamentar dualist este o form a monarhiei constituionale, n care monarhul i parlamentul su stau, din punct de vedere legal, pe o poziie egal. Monarhia parlamentar contemporan, ntlnit astzi n Marea Britanie, Belgia, Olanda, rile scandinave, ca o expresie a tradiiei i istoriei acestor ri, are mai mult un caracter simbolic. Monarhul pstreaz unele prerogative, precum dreptul de a dizolva parlamentul, dreptul de numiri n funcii superioare, dreptul de a refuza semnarea unor legi. Republica Republica este acea form de guvernmnt n care cetenii se guverneaz singuri, desemnndu-i preedintele sau alegnd un ef de stat, denumit de regul preedinte. n republic, guvernarea se nfptuiete prin reprezentani alei dup proceduri electorale. Aici, eful de stat, preedintele de republic sunt alei fie prin vot universal, fie de ctre Parlament, desemnare ce determin clasificri ale acestei forme de guvernmnt. Republica parlamentar se caracterizeaz prin alegerea efului de stat de ctre parlament, singur sau completat cu delegai, n faa cruia acesta de altfel rspunde, nuanat desigur. Datorit acestui lucru, poziia legal a efului de stat este inferioar parlamentului (Italia, Austria, Germania, Finlanda). Republica prezidenial se caracterizeaz prin alegerea efului de stat de ctre ceteni, fie direct prin vot universal, egal, secret i liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale (electori, n S.U.A., de exemplu). Acest mod de desemnare a preedintelui de republic l situeaz, din punct de vedere legal, pe o poziie egal cu parlamentul. n republica prezidenial, prerogativele efului de stat sunt puternice. Forma de guvernmnt a Romniei Evoluia formei de guvernmnt n Romnia a reflectat ntreaga evoluie istoric, de la formarea statului unitar romn (1859) pn n prezent. n acest sens vom aminti c, potrivit Statutului lui Cuza (1864), puterile publice erau ncredinate Domnului, unei Adunri ponderatice i Adunrii elective, domnia caracteriznd deci instituia de ef de stat. Monarhia este meninut i de constituiile din 1966, 1923 i 1938. Forma monarhic a fost nlocuit cu forma republican de guvernmnt prin Legea 363 din 30 decembrie 1947. Republica a fost consacrat prin constituiile din anii 1948, 1952, 1965. Dup Revoluia din Decembrie 1989, prin Decretul-Lege nr. 2 s-a reafirmat forma de guvernmnt republican, iar potrivit legislaiei, s-a instituit funcia de Preedinte al Romniei. Constituia actual a Romniei, prin articolul 1, stabilete c forma de guvernmnt a statului romn este republica. Preedintele Romniei este ales prin vot universal i nu este subordonat Parlamentului. [paginile 312-314] Structura de stat Noiunea i formele structurii de stat Prin structura de stat, ca noiune, se nelege organizarea de ansamblu a puterii n raport cu teritoriul, n sensul dac statul este constituit din unul sau mai multe state membre. Teritoriul este una dintre

56

bazele organizrii puterii de stat ce intereseaz dreptul constituional, n primul rnd, sub aspectul structurii de stat. Structura de stat nu este altceva dect organizarea de ansamblu a puterii n raport cu teritoriul, ea indicndu-ne dac un stat este constituit din unul sau mai multe state membre. Formele structurii de stat n formele structurii de stat cuprindem statul unitar i statul federativ. Statul unitar este denumit, n literatura de specialitate, i statul simplu, iar statul federativ mai este analizat i sub denumirea de stat compus sau complex, alturi de asociaiile de state. a) Statul unitar sau simplu. Ca form a structurii de stat, statul unitar se caracterizeaz prin existena unor formaiuni statale unice i prin existena unui singur rnd de organe centrale de stat (un singur organ legiuitor, un singur guvern, un singur organ judectoresc suprem). Cetenii statului unitar au o singur cetenie, iar organizarea administrativ a teritoriului este astfel fcut, nct, de principiu, organele de stat din unitile administrativ-teritoriale se subordoneaz uniform fa de organele de stat centrale. O consecin important a acestor trsturi o reprezint i faptul c, n principiu, dreptul este aplicat uniform pe ntreg teritoriul statului unitar. Sunt state unitare Romnia, Bulgaria, Suedia, Italia. b) Statul federativ, compus sau regional. Spre deosebire de statul unitar, statul federativ este format din dou sau mai multe state membre, prin unirea crora apare un nou stat, federaia ca subiect unitar de drept. El se caracterizeaz prin existena a dou rnduri de organe centrale de stat, i anume organele federaiei (Parlament, Guvern, organ suprem judectoresc) i organele statelor membre, n sensul c fiecare stat membru are un Parlament, un guvern i un organ judectoresc suprem proprii. Rezultnd din unirea statelor membre, care-i menin totui o anumit independen, federaia se caracterizeaz i printr-o structur aparte a organelor de stat federative. Astzi, forma de stat federal este regsit n multe state. Pe continentul american au structur federal Statele Unite, Canada, Mexicul, Brazilia, Argentina, Venezuela. n Europa, sunt state federative Elveia, Germania, iar n Asia i Oceania, India, Australia. Asociaiile de state n cadrul asociaiilor de state sunt cercetate n mod obinuit uniunea personal, uniunea real i confederaia. Asociaiile de state nu constituie forme ale structurii de stat, ele nednd natere la state noi i deci, implicit, la noi subiecte de drept. Ele sunt forme ale vieii internaionale, constituite i funcionnd pe baza tratatelor internaionale, statele membre pstrndu-i independena. a) Uniunea personal este o asociaie de dou sau mai multe state independente, care au comun doar eful statului. Ea nu poate fi form a structurii de stat, deoarece nu este un stat nou. Uniunea personal a fost consecina legilor de succesiune la tron sau a alegerii unui ef de stat comun. b) Uniunea real este o asociaie de state n care, pe lng eful statului, exist i alte organe de stat comune. In cazul uniunilor reale s-a putut vorbi ntr-adevr de o form a structurii de stat, nu numai pentru c n general li s-a recunoscut dreptul de a aciona n relaiile internaionale ca un singur stat, dar i ca o consecin a faptului c ele aveau i alte organe comune dect eful statului. Am aduga la acesata i faptul c, n unele cazuri, uniunea real a fost o etap spre formarea statului unitar, ceea ce pune ntr-o lumin specific, proprie, raporturile dintre statele membre ale uniunii reale (de exemplu, Principatele Unite). Uniuni reale cunoscute n istorie sunt: Principatele Unite ntre 24 ianuarie 1859 i 24 ianuarie 1862; Austria i Ungaria ntre anii 1867-1918; Norvegia i Suedia ntre anii 1815-1905; Danemarca i Islanda ntre anii 1918-1944. c) Confederaia de state este o asociaie de state independente determinat de considerente economice i politice att de ordin intern, ct i de ordin extern, care nu d natere unui stat nou, ca subiect individualizat de drept. Statele care formeaz confederaia urmresc realizarea unor scopuri comune economice, financiare, politice, de aprare. n vederea discutrii i hotrrii n probleme comune, statele confederate i aleg un organism comun, denumit diet sau congres, ale crui hotrri sunt aprobate ulterior de ctre state. La baza confederaiei st tratatul internaional. Exemple de

57

confederaii de state: Confederaiile statelor americane ntre anii 1778-1787; Confederaia germanic ntre 1815-1871; Confederaia elveian ntre anii 1815-1848. [paginile 314-321]

Organizarea administrativ-statal Noiunea i importana organizrii administrative a teritoriului Teritoriul intereseaz dreptul constituional sub dou aspecte, i anume structura de stat i organizarea administrativ a teritoriului. Fiind vorba de un factor comun teritoriul , apare evident legtura ce exist ntre noiunea de organizare administrativ a teritoriului i cea de structur de stat. In organizarea administrativ a teritoriului, elementul unic este teritoriul, deoarece el face obiectul organizrii n uniti. Teritoriul fiind una din bazele organizrii puterii de stat, definiia trebuie s exprime relaia dintre teritoriu i organizarea puterii de stat. Mai mult, populaia nu constituie n totalitatea ei o baz a organizrii puterii de stat, deoarece nu toat populaia particip la conducerea de stat, la aceasta participnd numai cetenii. Constituiile Romniei au stabilit expres c teritoriul rii noastre este inalienabil i indivizibil. La sfritul acestor consideraiuni, putem spune c organizarea administrativ a teritoriului este delimitarea teritoriului unui stat n uniti administrativ-teritoriale, delimitare fcut n scopul realizrii unitare a puterii. Vom aduga la cele de mai sus c organizarea administrativ a teritoriului se face n funcie de anumite obiective i criterii i c realizarea unitar a puterii se nfptuiete prin organele de stat aezate n teritoriu. Organizarea administrativ actual a teritoriului Romniei In anul 1968, s-a adoptat Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativ a teritoriului. Teritoriul rii a fost organizat, n baza Constituiei i a noii legi, n judee, orae i comune. Unitile administrativ-teritoriale Constituia actual stabilete, prin art. 3(3), c teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, n comune, orae i judee. De asemenea, adaug acelai articol, n condiiile legii unele orae sunt declarate municipii. Judeul. Judeul este unitatea administrativ-teritorial care joac rolul de verig intermediar n cadrul organizrii administrative a teritoriului. Fa de aceast situaie, judeul are trsturi i funcionaliti proprii, specifice. Judeul este o unitate administrativ-teritorial complex din punct de vedere economic i socio-cultural, o unitate de coordonare i control din punct de vedere politico-administrativ. Organele de stat din judee au legturi nemijlocite cu organele centrale de stat. Judeul cuprinde orae i comune. n stabilirea numrului judeelor s-a urmrit ca acestea s fie echilibrate ca suprafa, numr de locuitori i potenial economic, capabile s asigure valorificarea resurselor materiale de pe ntreg cuprinsul rii. Exist, astfel, n ara noastr, un numr de 41 de judee. Populaia unui jude este n medie de peste 450.000 de locuitori. Oraul. Oraul este o unitate administrativ-teritorial de baz n cadrul organizrii administrative a teritoriului. El este un centru de populaie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural i edilitar gospodresc, avnd multiple legturi cu zona nconjurtoare i asupra creia trebuie s exercite o influen civilizatoare. Unele orae sunt declarate municipii. Municipiile au fost declarate acele orae care au un numr mai mare de locuitori, o nsemntate deosebit n viaa economic, social-politic i cultural-tiinific a rii, o ndelungat tradiie istoric sau care au condiii de dezvoltare n aceste direcii. Comuna. Comuna, n sensul Legii nr. 2/1968, este unitatea administrativ-teritorial de baz care cuprinde populaia rural unit prin comunitate de interese i tradiii, alctuit din unul sau mai multe

58

sate, n funcie de condiiile economice, social-culturale, geografice i demografice. Satele n care-i au sediile autoritile publice comunale sunt sate reedin. Staiunile balneo-climaterice. Trebuie s subliniem nc de la nceput c staiunile balneo-climaterice nu constituie uniti administrativ-teritoriale distincte de cele menionate pn acum. Conform Legii 2/1968, oraele i comunele care, datorit condiiilor climaterice, hidrografice sau aezrii lor, prezint importan pentru ocrotirea sntii i asigurarea odihnei cetenilor, sunt organizate ca staiuni balneo-climaterice. Satele i ctunele. Legea administraiei publice locale stabilete posibilitatea formrii comunelor din unul sau mai multe sate i ctune. [paginile 321-329]

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Definiti caracterele statului roman Formele de guvernamant Formele structurii de stat Organizarea administrativ teritoriala a Romaniei APLICAII Exerciii rezolvate 1. Asociatiile de state cuprind: a.) federatia de state b.) uniunea personala c.) regiunile autonome d.) uniunea reala e.) confederatia de state A.) a, c, d B.) a, b, c C.) b, d, e 2. unitatile administrativ teritoriale din Romania sunt: a.) orasul b.) judetul c.) comuna d.) statiunile balneo-climaterice e.) satele si catunele A.) a, b, c, d B.) b, c, d, e C.) a, b, c, e Rspuns corect:1-C; 2-C CURSUL 14 Organizarea puterilor in stat Puterea de stat, puterile publice Separatia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor Consacrarea separatiei puterilor in Constitutia Romaniei

59

Obiectivele Cursului 14

Definirea puterii de stat Trasaturile generale ale puterii organizate statal Teoria clasica a separatiei puterilor in stat Separatia puterilor in Constitutia Romaniei

Concepte-cheie tratate: Puterea de stat forma de organizare statala a puterii poporului, organizare ce se realizeaza prin mai multe grupe de organe de stat, cu functii si trasaturi clar definite si caracterizate prin autonomie organizatorica si functionala, precum si prin echilibru reciproc si colaborare. Teoria separatiei puterilor in stat este o justificare ideologica a unui scop politic foarte concret si anume slabirea puterii guvernantilor in ansamblu, limitandu-i pe unii prin altii. Separatia comporta doua aspecte, si anume separatia parlamentului fata de guvern si separatia jurisdictiilor in raport cu guvernantii, fapt ce permite controlul acestora prin judecatori independenti. Puterea de stat, puterile publice Categoria cea mai des ntlnit n teoria i practica sistemelor constituionale este categoria de putere. Ea apare n exprimri nuanate, precum: puterea politic, putere de stat, puteri politice sau pur i simplu putere. Uneori, categoria de putere este exprimat prin cea de suveranitate. Constituia actual a Romniei, prin art. 2, stabilete c Suveranitatea naional aparine poporului romn, care o exercit prin organele sale reprezentative i prin referendum. Statul nu este altceva dect organizarea statal a puterii poporului, este instituionalizarea acestei puteri. Dac vorbim despre stat sau putere (puteri) de stat, vorbim despre unul i acelai lucru. De aici identitatea ntre expresiile autoriti statale i autoriti ale puterii sau funciile statului i funciile puterii. n legtur cu expresiile putere politic i putere de stat, se impun, de asemenea, unele precizri. Ele pot evoca aceleai noiuni, dar pot fi folosite i pentru a evoca noiuni ce se afl ntr-o strns legtur, ns neconfundabile i care privesc fenomenul general (complex) de putere. Astfel, dac termenul politic desemneaz caracterul social al puterii, expresia putere politic desemneaz puterea poporului, a naiunii. Termenul politic poate desemna caracterul puterii unor formaiuni, asociaii, al puterii partidelor. Puterile statale au i ele trsturi politice, iar termenul politic la rndul su este nuanat explicat. Pentru ca sistemul teoretic pe care-l construim s fie clar, vom folosi termenul putere politic pentru a desemna puterea poporului, care are un coninut mai larg dect organizarea sa statal, altfel spus dect puterea (puterile) de stat. Puterea (puterile) de stat este partea instituional a puterii politice, dar nu-i epuizeaz sfera, gsindu-ne aici n relaia de la ntreg la parte. ntr-o asemenea viziune tiinific, trsturile puterii politice se regsesc n puterile statului, dar trsturile statului nu se regsesc n totalitate n ansamblul puterii politice. Puterea statal, ntr-o explicaie simpl, este forma de organizare statal a puterii poporului. Dac aceast organizare se realizeaz prin mai multe grupe (categorii, autoriti, puteri) de organe de stat, cu funcii (mputerniciri) i trsturi clar definite i caracterizate prin autonomie organizatoric i funcional, precum i prin echilibru reciproc i colaborare, suntem n prezena separaiei, echilibrului puterilor. Aceast stare este specific sistemelor de guvernmnt democratice.

60

Funcia fundamental a statului este de a exprima i realiza, ca voin general obligatorie (voina de stat), voina poporului. Trsturile generale ale puterii organizate statal. Deosebirile de alte puteri nelegem prin trsturi generale ale puterii de stat acele caractere eseniale i comune tuturor tipurilor de putere de stat, care permit gruparea lor ntr-o noiune general i care difereniaz n acelai timp puterea de stat de orice alt fenomen. Pot fi identificate urmtoarele trsturi generale ale puterii de stat: 1) 2) 3) 4) 5) 6) caracterul de putere; putere de constrngere; putere social; puterea de a exprima i realiza voina ca voin de stat; caracterul organizat; suveranitatea.

[paginile 330-334] Separaia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor Teoria separaiei puterilor este o teorie celebr, de larg audien i frecvent invocat. Sub numele de teorie a separaiei puterilor n stat se ascund, n realitate, mai multe teorii referitoare la puterea de stat, care analizeaz diverse modaliti de exercitare a acesteia. Teoria separaiei puterilor a avut un rol aparte, poate decisiv, n promovarea sistemului reprezentativ, adic n valorificarea democratic a relaiei dintre deintorul suveran al puterii (poporul, naiunea) i organizarea statal a puterii politice, n cutarea, n chiar organizarea statal i funcionarea puterii, a garaniilor exercitrii drepturilor omului i ceteanului. Este o teorie care a stat la baza elaborrii constituiilor, afirmaiile din Declaraia drepturilor omului i ceteanului (1789), Frana, stnd mrturie n acest sens. Astfel, potrivit Declaraiei menionate, o societate n care garania drepturilor nu este asigurat, i nici separaia puterilor nu este determinat, nu are o constituie. Enunat de ctre John Locke (Trait du gouvernement civil, 1690), teoria separaiei puterilor este definitivat i explicat pe larg de ctre Montesquieu (Charles-Louis de Secondat, baron de la Brede et de Montesquieu, nscut n 1689) n celebra lucrare Despre spiritul legilor (1784). Montesquieu a fcut din separaia puterilor un eficient instrument al siguranei cetenilor. Rezult din celebra lucrare Despre spiritul legilor c totul ar fi pierdut dac acelai om sau acelai corp de fruntai, fie al nobililor, fie al poporului, ar exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legi, pe cea de a aduce la ndeplinire hotrrile obteti i pe cea de a judeca infraciunile sau litigiile dintre particulari. Teoria clasic a separaiei puterilor n stat Sintetiznd teoria clasic a separaiei puterilor, vom putea reine mai multe idei. n orice societate organizat n stat exist trei funcii: de edictare de reguli juridice sau funcia legislativ; de executare a acestor reguli sau funcia executiv; de judecare a litigiilor sau funcia jurisdicional. Fiecare funcie este conferit unor organe distincte: puterea legislativ, adunrilor reprezentative; puterea executiv, efului statului, eventual efului de guvern i minitrilor; puterea judectoreasc, organelor judiciare. La nceput, teoria separaiei puterilor n stat interzicea doar ca cele trei funcii s fie exercitate de acelai organ. Pentru a nltura pericolul despotismului, trebuia ca cele trei funcii statale s fie divizate i distribuite ntre mai multe autoriti, indiferent cum ar fi fost realizat aceast separaie. Aceeai funcie putea fi exercitat de mai multe organe, important era ns ca acelai organ s nu poat exercita mai multe funcii.

61

Teoria separaiei puterilor este n realitate o justificare ideologic a unui scop politic foarte concret: slbirea puterii guvernanilor n ansamblu, limitndu-i pe unii prin alii. Se consider c separaia puterilor comport dou aspecte bine conturate: a) separaia parlamentului vizavi de guvern; b) separaia jurisdiciilor n raport cu guvernanii, fapt ce permite controlul acestora prin judectori independeni. Organizarea statal contemporan a puterii politice Cteva consideraii privind organizarea statal contemporan a puterii politice sunt importante. Dou constatri rezult azi din teoria i practica statal, i anume: continuitatea unor structuri tradiionale i transformarea funciilor acestora. Ct privete meninerea unor structuri tradiionale, este simplu de observat c i astzi distincia ntre legislativ i executiv rmne o trstur fundamental a regimurilor politice. Aceste structuri tradiionale au cunoscut i cunosc o permanent transformare. Aceste transformri s-au datorat tendinei de a se da executivului grija marilor decizii politice, Parlamentului rezervndu-i-se rolul de reflecie i de control al Guvernului. De asemenea, transformrile se explic prin aceea c n fapt este vorba de un echilibru al puterilor, i nu de o separaie care din start consider potenial antagoniste parlamentul i Guvernul. [paginile 335-340] Consacrarea separaiei puterilor n stat n Constituia Romniei Examinnd dispoziiile Constituiei Romniei, putem constata c ea consacr echilibrul puterilor n stat n coninutul i semnificaia sa tiinific i, desigur, modern. Mai multe argumente sunt pertinente i, desigur, convingtoare. a) Articolul 1, alineatul 4, prevede o separaie clar a puterii: Statul se organizeaz potrivit principiului separaiei i echilibrului puterilor legislativ, executiv i judectoreasc n cadrul democraiei constituionale. b) Cele trei puteri clasice se regsesc exprimate n Constituie: legislativul n normele privitoare la Parlament (art. 61i urm); executivul n normele privitoare la Preedintele Romniei i Guvern (art. 80 i, respectiv, 102); justiia n normele privitoare la autoritatea judectoreasc (art. 124 i urm). c) Ordinea reglementrii n Constituie a puterilor este ordinea clasic, fireasc. Constituia d expresie juridic realitilor i activitilor politice statale n succesiunea lor fireasc. d) Avnd n vedere legitimitatea mputernicirilor Parlamentului, compoziia sa numeroas i larg reprezentativ, Constituia asigur acestuia o anumit preeminen n raport cu celelalte autoriti statale. Astfel, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a rii (art. 61), el are funcii de formare, alegere, numire, nvestire a altor autoriti statale i, desigur, funcii de control. Firete, se poate aduga caracterizarea dat de art. 58, potrivit creia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului romn, dei utilizarea termenului suprem poate fi privit cu multe rezerve de ordin tiinific n contextul teoriei separaiei/echilibrului puterilor n stat. Trebuie s observm c echilibrul puterilor i gsete semnificaii i n organizarea i funcionarea autoritii legiuitoare. Chiar structura bicameral a Parlamentului exprim echilibrul n exercitarea puterii legislative. De altfel, acesta este i singurul argument solid al bicameralismului Parlamentului fa de faptul c Romnia este un stat naional unitar. e) Raporturile constituionale dintre autoritile publice se caracterizeaz prin implicri reciproce ale unora n sfera de activitate a celorlalte, implicri ce semnific echilibru prin colaborare i control.

62

Ca o concluzie la cele precizate mai sus, se poate preciza ca ne aflam n prezena unei conlucrri a structurilor statale n realizarea voinei poporului. Aceast conlucrare presupune: competene clar delimitate prin Constituie, autonomie organizatoric i funcional, control reciproc fr imixtiune, garanii constituionale ale ndeplinirii mandatului i ale respectrii drepturilor cetenilor. [paginile 340-342]

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Puterea de stat, puterile publice Trasaturile generale ale puterii organizate statal Teoria separatiei puterilor in stat Consacrarea separatiei puterilor in stat in Constitutia Romaniei

APLICAII Exerciii rezolvate 1. Identificati trasaturile generale ale puterii organizate statal a.) puterea de stat este o putere politica b.) puterea de stat este o putere de constrangere c.) puterea de stat este si exista numai ca putere organizata d.) suprematia si independenta puterii in exprimarea si realizarea vointei guvernantilor ca vointa de stat e.) caracterul social al puterii statale A.) a, c, d, e B.) a, b, c, d C.) b, c, d, e 2. a. b. c. d. e. Precizati prin ce se deosebeste puterea de stat fata de puterea politica puterea de stat are uncontinut mai restrans decat puterea politica puterea de stat este o parte institutionala a puterii politice trasaturile statului nu se regasesc in totalitate in ansamblul puterii politice puterea de stat este forma de organizare a puterii poporului functia fundamentala a statului este de a exprima si de a realiza ca vointa generala obligatorie vointa poporului

A.) a, b, e B.) a, b, c C.) a, c, d Rspuns corect:1-C; 2-B

63