UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA FACULTATEA DE FILOSOFIE SI STIINTE SOCIAL-POLITICE SPECIALIZAREA : ASISTENTA SOCIALA ANUL III, GRUPA 2

Protectie umana prin control social

1. Teoria controlului social 2. Teoria oportunitatilor delincventa ca mijloc

STUDENT: LUCA ANDREEA GRUPA 2, ANUL 3, AS

1

Protectie umana prin control social

Strategia cea mai adecvata de reducere a riscurilor de marginalizare, dependenta si excludere sociala o constituie controlul individului prin ansamblul institutiilor sociale.

1. Teoria controlului social

Pentru a intelege mai bine importanta teoriei controlului social si, mai ales, a controlului social insusi, se impune mai intai delimitarea celor doua mari perioade din evolutia ideologica a sociologiei delincventei : cea dintai perioada este preprezentata de dominarea paradigmei deterministe si holiste , indeosebi a structuralismului, culturalismului si functionalismului , care au generat teoriile clasice asupra delincventei (teoria asociatiilor culturale si cea a tensiunii), iar cea de-a doua perioada este reprezentata de aparitia unor teorii diferite, chiar opuse, prin valorificarea teoriei controlului social sub forma unei teorii teoria si paradigma actiunii sociale, preocupandu-se de scopurile, mijloacele si de ocaziile actiunii actorilor sociali. In ceea ce priveste analiza fenomenelor anomice delincvente, teoria controlului social se manifesta in anii 50 ai secolului trecut, luand o forma clasica in anii 60 in lucrarile americanului Travis Hirschi. Originalitatea teoriei controlului social fata de teoriile clasice consta in faptul ca nu ia in calcul si nu se intereseaza de inclinatia individului spre delincventa si nici de motivatia acestuia pentru conduita infractionala. Noii analisti considera ca orice individ poate deveni delincvent daca i se ofera ocazia sau daca circumstantele il indeamna spre actul infractional. In ceea ce priveste problema relatiilor sociale, analizele empirice arata ca un individ devine delincvent daca legaturile care il leaga de ceilalti membrii ai societatii prin intermediul grupurilor ca familia, scoala. Mediual profesional, etc sunt distendus sau chiar rupte. Pe scurt, scrie R. Fillieule delincventa poate aparea atunci cand legatura individului cu societatea este slabita sau chiar rupta. Controlul social se bazeaza pe legaturile sociale dintre oameni, legeturi care exprima gradul de atasament al unora fata de ceilalti, de problemele, interesele, valorile si opiniile lor reciproce. Atasamentul fata de societate exprima interiorizarea normelor si valorilor sociale, caz in care individul se va afla in afara pericolului de a comite acte delincvente. Ipotetic, delincventul este individul care prin definitie este dezinteresat de opinia celorlalti din moment ce ii fura si ii agreseaza. Delincventa nu poate fi explicata prin slabul atasament social, intrucat si o variabile si alta semnifica acelasi lucru. Legatura sociala se materializeaza prin mai multe elemente si actiuni individuale : prin atasament fata de comunitate, de normele sociale, prin angajament fata de normele si actiunile sociale obisnuite, prin participarea directa la activitatile obisnuite, prin valorile si credintele asimilate. Individul se angajeaza sa respecte regulile deoarece ii este teama de consecintele pe care le suporta in cazul in care va decide sa le incalce. Intregul status social al ipoteticului infractor va fi pus la incercare. Interiorizarea este o alta etapa medie in actiunea controlului social pentru evitarea faptei infractionale. S-au elaborat programe de actiune in acest domeniu. Aplicarea acestora implica insa, cooperarea interinstitutionala, rezultatele fiind dependente de participarea familiei, a scolii si a vecinatatii, si nu in ultimul rand, a indivizilor de rand. Controlul social se exercita, in cea mai mare masura, prin ocuparea cat mai eficienta a timpului de care dispune individul, fie prin participarea la munca, fie prin participarea la activitatile rutiniere de timp liber.

Solidaritatea sociala si legaturile inter-umane depind de valorile si credintele morale pe care le impartaseste individul. Potrivit teoriei sub-culturii deviante, delincventul impartaseste norme morale aflate in contradictie cu cele ale societatii. Potrivit teoriei controlului social, bandele de delincventi au acelesi norme si credinte sociale ca si ceilalti indivizi , ca ansamblul societatii. Se pune astfel intrebarea : De ce individul ar viola reguli morale pe care le accepta ? A fost lansat, in acest sens conceptul de neutralizare, potrivit caruia, inainte de a comite un act deviant, individul poate neutraliza propriile valori si credinte morale gratie unui set de tehnici, prezentate de unii sociologi astfel : negarea responsabilitatii ; negarea prejudiciului ; negarea victimizarii ; acuzarea acuzatorilor. ; apel la loralitatea , cinstea sau sinceritatea celor mai importanti decat el (la membrii bandei delincvente). Individul care recurge la asemenea tehnici de neutralizare intra intr-un fel de contradictie morala daca accepta sa comita o fapta imorala si ilegala. Potrivit teoriei controlului social, actiunea delincventa nu necesita di n partea actorului o puternica motivatie. Sub acest aspect, teoria controlului social este originala si diferita de alte teorii. Travis Hirschi considera ca exista un sistem comun de valori sociale dar ca forta de atasament la acest sistem este diferita de la un individ la altul. Familia este principala institutie de control social deoarece cu cat un individ(copil, adolescent) este mai atasat de o persoana apropiata (nondelincventa) cu atta mai putin va risca sa comita fapte delincvente. Familia exercita asupra copilului dublu control : controlul direct- timpul petrecut in familie, cu parintii, si controlul virtual- parintii trebuie sa stie in orice moment unde sunt copiii lor si ce fac. Anchetele empirice arata ca un slab control virtual este puternic corelat cu delincventa auto-relevata. In ceea ce priveste scoala a doua institutie esentiala de control social ipoteza fundamentala vizeaza raportul direct proportional dintre atasamentul copilului pentru scoala si conduita informala in societate. Competenta scolara sau natura actului instructiv explica in mare parte esecul scolar si multiplicarea ocaziilor de a savarsi de catre scolari acte delincvente, ceea ce semnifica totodata respingerea autoritatii scolare si desconsiderarea scolii. Actionalistii estimeaza ca rezultatele slabe scolare ale celor mai multi minori delincventi nu se datoreaza faptului ca r fi mai putin capabili sau inteligenti, ci mai curand au la origine lipsa de interes pentru problemele scolare pe care nici nu incearca sa le depaseasca. Exista o opozitie neta- in plan explicativ- intre doua dintre teoriile cele mai implicate in domeniu : teoria tensiunii, potrivit caruia esecul scolar va genera o puternica frustrare la copilul respectiv, care, la randul ei, va da nastere unei intense nevoi de a se afirma, aceasta putand lua forma unor acte violente sau a unor conduite delincvente, si teoria controlului social, pe de alta parte, potrivit careia starea copilului in situatia de esec scolar este mult mai neutra in plan emotional, scola nu provoaca in mod necesar o reactie de refuz din partea elevului. Dezvoltarea unui atasament puternic pentru familie favorizeaza formare unui atasament asemenator pentru scoala si invers. Daca rezultatele scolare sunt bune, remarca Hirschi, copilul va discuta cu parintii cu mai multa sinceritate si deschidere decat in situatia unui esec. Experienta educationala si realizarea controlului social arata ca familia si scoala sunt la landul lor controlate, filtrate sau intermediate de un al treilea factor deosebit de puternic grupul de prieteni. Cercetarile pun in evidenta faptul ca cele mai multe acte deviante sunt comise in grup. Se pot emite, in aceasta privinta, doua explicatii : simpla frecventare a mediilor sau a grupurilor delincvente poate transporma un copil fara probleme intr-unul delincvent ; delincventii tind a frecventa grupuri delincvente. Prima ipoteza se sustine potrivit teoriei transmisiei culturale care explica fapta devianta prin contagiune sau prin contracte cu indivizi delincventi. A doua ipoteza se verifica prin teoria controlului social

intrucat prietenii nu se aleg la intamplare , ci in raport cu valorile familiei si ale scolii de care copilul este atasat. Analizele noastre din ultimele decenii au pus in evidenta importanta familiei, a scolii, a mediului social din proximitate, in prevenirea faptelor si a conduitelor deviante. De fapt, si regimul actual din Romania adopta unele solutii culturaliste si ideologizante vizand nu atat intarirea familiei si a scolii in ceea ce priveste autoritatea acesteia si exercitarea ferma a controlului social - ci asistarea sau protectia grupurilor deviante. Fara sa cunoasca, probabil, teoriile culturaliste si ideologice, indeosebi efectele lor, unii actori sociali le practica intr-o forma sau alta. Cateva dintre caracteristicile sau elementele teoriilor culturaliste sunt : grupul de prieteni joaca un rol cauzal principal ; grupul va separa adolescentii de membrii familiei si de parinti ; grupul este perceput ca o mica societate independenta ; grupul determina copiii sa sacrifice obiectivele personale in termen lung in profilul obiectivelor pe termen scurt ale grupului. Analizele empirice au pus in lumina profilul social si demografic al delincventului care ar consta in urmatoarele : 1. delincventa se intalneste mai frecvent in cazul baietilor decat in randul fetelor 2. delincventii actioneaza indeosebi in grup(bande masculine urbane) 3. delincventa nu ets ein general selective in raport cu statutul social al indivizilor 4. delincventa este mai frecventa in randul copiilor si tinerilor decat in randul adultilor Criminologul Canadian Maurice Cusson a cercetat scopurile actiunii delincvente in perspective paradigmei actioniste si a stability o tipologie larga a acestota, in felul urmator: 1. Actiunea propriu-zisa. Notiunea de actiune este diferita in conceptia lui Cusson fata de sensul general cunoscut. Prin actiune, criminologul canadian intelege faptul de a comite un delict pentru a consuma energie si pentru a avea senzatia de a trai cat mai intens. Fapta isi are scopul in ea insasi. Viata cotidiana ne pune in fata unor fapte pe care le numim inexplicabile. Ex. De ce sunt sparte geamurile magazinelor din acre nu se fura nimic ? Se spune ca asemenea fapte nu au sens, dar autorii lor au tocmai scopul de a le oferi un sens-cel de divertisment excitant pentru a ocupa un spatiu plictisitor si lipsit de interes. 2. Insusirea . Acesta se refera la interesul individului pentru insusirea unor bunuri sau sa profite de banii altora prin furt, talharie, spargere sau prin alte actiuni delincvente. Furtul se prezinta sub mai multe variante dintre care mentionam : furtul expediat(de urgenta), posesiunea, utilizarea, furtul din lacomie, furtul supliment, furtul spectacol. 3. Agresiunea. Crusson intelege prin agresiune faptul de a ataca pe cineva pentru a-l omori, a-l rani sau a-l face sa sufere, dar pentru a-l deposeda de bunurile pe care le detine (agresiunea utilitara) sau pentru a se apara sau proteja de un posibil atac (agresiunea defensiva sau preventiva), sau pentru a se razbuna pentru un rau pe care deja l-a suferit(agresiunea reparatorie sau de razbunare). 4. Dominarea. Ultimil scop al delincventei il constituie cucerirea dominantei intr-un domeniu dat si intr-o imprejurare anumita. Comiterea unui delict pentru a obtine o anumita suprematie, scrie Crusson, prezinta mai multe forme intre care cele mai frecvente sunt : Forta sau autoritatea(poate fi folosita fie pentru a dispune de bunul altuia, fie pentru placerea de a domina pe altcineva), cruzimea(este o cale de a cuceri placerea de a domina sau de a face pe cineva sa sufere fie prin forme usoare, fie prin forme dure sau prin brutalitati.) si prestigiul (folosit ca mijloc

pentru comiterea unui delict care este in masura sa suscite admiratie, intrucat unele delicte pun in evidenta, prin ele insele, surse de prestigiu).

2. Teoria oportunitatilor - delincventa ca mijloc

Potrivit teoriei controlului social, trebuie sa privim scopurile delincventei intr-o perspectiva inversa, legala si socializanta. Scopurile urmarite de delincventi pot fi realizate in mod legitim : a. posesia bunurilor poate fi atinsa prin munca sau prin comert b. senzatiile tari pot fi traite si in activitatile sportive sau in diferite alte spectacole sau activitati c. prestigiul poate fi obtinut prin reusita scolara , prin ascensiune profesionala prin inventii stiintifice, prin premii de tot felul. Problema este : de ce unii indivizi opteaza pentru acte delincvente in loc sa opteze pentru mijloace legale de atingere a scopurilor urmarite ? Teoria oportunitatilor este elaborata tocmai pentru a raspunde la aceasta intrebare, insa trebuie sa tinem cont de natura acestora in raport cu scala de valori a societatii. Exista, in aceasta perspectiva, doua categorii principale opuse- de oportunitati : a. oportunitati legitime, in conformitate cu valorile sociale. Cu cat mai mult sunt oportunitatile legitime care se ofera unui individ, cu atat mai mica va fi tendinta acestuia de opta pentru o activitate delincventa. Oportunitatile legitime nu prea se ofera sau nu prea se intersecteaza cu delincventii, acestia refuzand din motive practice, atat lumea scolii cat si lumea industriala. b. Oportunitatile ilegitime, criminale. Ele se afla , dimpotriva, in calea delincventilor prin intermediul bandelor de asa-zisi prieteni, mai ales datorita faptului ca cele mai multe delicte se comit in grup. Grupul indeplineste in acest caz doua functii : faciliteaza actele infractionale si genereaza cresterea placerii pentru fapta comisa intrucat prezenta celorlalti membrii al bandei excita si ridica moralul. Izolat, infractorul este rar tentat sa comita o agresiune sau un furt, iar daca totusi se decide, fapta este trista si insipida. Dimpotriva, acceasi fapta savarsita de grup devine vesela si excitanta. Potrivit teoriei actionaliste (a controlului social), grupul joaca rolul unui fel de locomotiva care accelereaza fenomenele infractionale. Au fost identificate trei caracteristici de baza ale delincventei ordinare : 1. solicita efort putin, rapiditate si distanta redusa pana la gasirea victimei 2. nu sunt pregatite si nici planificate, sunt deci improvizate 3. nu impune o competenta speciala, cunostinte deosebite sau o specializare aparte Cele mai multe acte delincvente ordinare esueaza, autorii fie renunta datorita riscului iminent de a fi prinsi, fie intampina dificultati neprevazute, fie sunt arestati, castigul obtinut de infractori este mult mai mic decat costul suferit de victima, fata a mai vorbi de costurile sociale. Maurice Crusson a lansat in legatura cu fragilitatea motivatiei si a castigurilor conceptul de prezenteism, in timp ce Hirschi vorbeste de slabul control de sine, iar unii economisti de preferinta pentru prezent. Prezenteismul sau preferinta pentru prezent inseamna ca infractorii respectivi nu acorda nicio valoare obiectivelor 5

indepartate, viitorului, si de aceea, nu sunt dispusi sa-si sacrifice timpul si mijloacele prezente pentru a le atinge. Totodata infractorii de acest tip neglijeaza si consecintele pe termen lung ale faptelor lor. Prezenteismul este definit de Crusson drept un ansamblu de conduite caracterizate prin absenta perseverentei in realizarea ptoiectelor pe termen lung. Slabul control de sine enuntat de Hirschi, este apropiat de prezenteism, intrucat vizeaza caracteristici ale delincventei ordinare, intre care cea mai semnificativa este obtinerea rezultatelor imediate, deci prezente. Impulsivitatea, raspunsul expeditiv, excitatia si riscul, imprudenta si conduita irationala sunt alte trasaturi ale slabului control de sine. Facilitatea in obtinerea placerilor si a banilor(fara munca), cucerirea puterii fara lupta constituie o a treia serie de caracteristici ale controlului de sine deficitar. Insensibilitatea este, deasemenea, favorizata de slabul control de sine, alaturi de indiferenta fata de suferinta altora sau fata de orice sentiment uman. In privinta atitudinii fata de scoala a tinerilor delincventi Maurice Crusson scrie ca scoala reprezinta contrariul a ceea ce intereseaza pe tanarul delincvent, avand in vedere scopurile pe care le urmareste.Delincventul iubeste actiunea, ori el gaseste in scoala pasivitatea, lui ii place viata excitanta, si intalneste rutina. Ii place jocul iar la scoala e pus sa munceasca. Nu trebuie sa mire faptul ca un asemenea adolescent sau tanar abandoneaza scoala. Dimpotriva, este poate singura lui fapta sincera si functionala pe termen lung. Studiile arata ca cei acre abandoneaza scoala sunt mai putin exigenti, gasesc mai usor de munca decat tinerii cu diploma. Efectul de maturitate joaca un rol important in toata aceasta problematica, fie direct fie indirect, prin trei mecanisme : 1. odata cu varsta rolul prezenteismului scade pana dispare cu totul 2. are loc o constientizare atat a rolului perspectivelor pe termen lung in plan profesional sau social, cat si a riscurilor pe care le prezinta orice act ilegal 3. daca nureusesc sa se rupa complet de lumea infractionala, indivizii respectivi evita actele poate grave, coborand in lumea micilor gainarii . Pe linia perspectivei actionaliste si a teoriei controlului social se inscrie si teoria activitatilor rutiniere si a ocaziilor delincventei opusa in aceeasi masura culturalismului, etichetajului sau determinismelor de tot felul. Aceasta teorie vizeaza indeosebi conditiile actelor delincvente, caracteristicile lor spatiale si temporare. Teoria are ca punct de plecare un paradox sau o enigma pe care Cohen si Felson o contata analizand raportul dintre situatie economica si dinamica infractionala (in SUA). Cohen si Felson au luat drept tip de delicte violarile predatrices cu contact direct, adica agresiunile asupra altuia, insusindu-si sau deteriorand proprietatea victimei printr-un contact fizic direct. Delincventa predatrices impune convergenta in timp si spatiu a trei elemente : motivarea delincventilor, atreactivitatea tintelor vizate si absenta paznicului capabil(societatea). Prin activitati rutiniere, Cohen si Felson se refera la activitatile vietii cotidiene care se caracterizeaza printr-o anumita regularitate temporala si spatiala. Toate aceste activitati au caracter dinamic, se modifica in functie de evolutia se ansamblu a societatii dar si de caracteristicile individuale. Potrivit teoriei activitatilor rutiniere, explicatia cresterii delincventei intr-o perioada de dezvoltare economica, se bazeaza pe urmatorul rationament explicativ : Premisa1. dezvoltarea economica determina o schimbare importanta a activitatilor rutiniere Premisa 2. o mare parte a populatiei migreaza spre zonele se munca

Premisa 3. in acest sens, creste probabilitatea convergentei in timp si spatiu a conditiilor delincventei spre noile tinte atractive in absenta controlului social. Concluzie : Ocaziile de furt, distrugere si chiar acte mai grave, au cunoscut o crestere proportionala cu dinamica femomenelor din premise datorita : 1. distantelor tot mai mari intre locuinta si locul de munca 2. ponderii in crestere a femeilor care lucreaza in afara locuintei 3. generalizarea practicii celor trei saptamani de vacanta pentru muncitori 4. cresterea ponderii excursiilor de weekend in zone departate 5. cresterea ponderii concediilor petrecute in strainatate 6. cresterea numarului de automobile si de aparate electronice Caracteristica principala a tuturor acestor fenomene generate de cresterea economica si de reducerea inegalitatilor sociale este dispersia activitatilor zilnice, rutiniere, spre exteriorul resedintei familiale. Cohen si Felson ajung la concluzia ca delincventa globala se explica prin dispersia activitatilor rutiniere in afara locuintei si a familiei. Pentru a testa aceasta ipoteza ei utilizeaza indicele activitatii menajelor. Se au in vedere urmatoarele variabile : numarul total de menaje, numarul de menaje in care femeile lucreaza in afara familiei, numarul de menaje formate din femei singure. Variabila dependenta care trebuie explicata este cresterea delincventei iar cele independente pot fi, in acest caz : indicele activitatii menajelor, ponderea populatiei de risc delincvent, ponderea somajului. Ipoteza deosebit de incitanta si problematizanta este ca delincventa nu poate fi redusa sau lichidata fara a nu modifica stilul de viata si fara a stabili masuri eficiente de descurajare a infractorilor sau de reducere a ocaziilor faptelor deviante. In loc sa pierdem timpul cautand cauzele delincventei intr-o eventuala criza sociala, mai bine am admite ca faptele infractionale sunt un subprodus al liberatii si al prosperitatii asa cum acestea se manifesta prin activitatile din viata de toate zilele. Actionalistii neaga disparitia delincventei daca ar disparea saracia, inegalitatea, somajul si toate celelalte explicatii clasice, deoarece actele infractionale au la origine, asa cum am aratat : avantajele sau gratificatiile aduse prin actele delincvente, slabirea controlului social care se exercita asupra indivizilor, ocaziile oferite delincventilor potentiali, multiplicarea ocaziilor in conditiile progresului economic, emanciparea femeilor, prezenteismul.

BIBLIOGRAFIE : 1. Vasile Miftode, Sociologia populatiilor vulnerabile, editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza, iasi, 2004, pp. 7-29