Anticorpi antispermatozoizi

Descriere
Existenta anticorpilor indreptati impotriva spermatozoizilor a fost suspectata de mult timp. Studii sistematice au demonstrat proprietatile imunogene ale celulelor seminale prin evidentierea productiei de autoanticorpi la barbati sau a izo-anticorpilor la femei. Recent, s-a concluzionat ca atat barbatii cat si femeile sunt capabili sa produca anticorpi impotriva spermatozoizilor umani. Acest status imunologic alterat poate afecta major fertilitatea. Desi cauzele aparitiei acestor anticorpi nu au fost complet elucidate, anticorpii antispermatozozi sunt recunoscuti ca un factor semnificativ in inducerea infertilitatii prin mecanism imunologic. Astfel, anticorpii antispermatozoizi se pot gasi intr-un procent de 30 % la pacientii cu infertilitate de cauza neprecizata. Spermatozoizii sunt separati de sistemul imunitar al barbatului prin asa numita bariera hemato-testiculara. Cand aceasta bariera este compromisa, cum se intampla in cazul traumatismelor testiculare, vasectomiei, obstructiei epididimului sau infectiilor, spermatozoizii trec in circulatie si actioneaza ca imunogeni. Mecanismul prin care femeile ajung sa dezvolte in serul lor izoanticorpi este mai putin cunoscut. S-a afirmat ca infectiile virale sau bacteriene nespecifice ar induce anticorpi care ar reactiona incrucisat cu antigenele spermatozoizilor. Recent, a fost luata in considerare posibilitatea existentei unui proces autoimun asociat cu aparitia anticorpilor antispermatozoizi. Singurii anticorpi care au semnificatie clinica sunt cei specifici pentru membrana plasmatica a spermatozoizilor. Acesti anticorpi sunt capabili sa afecteze proprietatile de motilitate ale celulelor spermatice si participarea lor in procesul de fertilizare. Astfel, prezenta anticorpilor interfera cu: reactia acrozomului, capacitatia, penetrarea prin mucusul cervical, atasarea spermatozoizilor de ovul, penetrarea efectiva a spermatozoizilor si fertilizarea ovulului. Recomandari pentru determinarea anticorpilor antispermatozoizi: Investigarea cazurilor de infertilitate in urmatoarele situatii: - la barbati: aglutinarea spermatozoizilor in ejaculat; antecedente de traumatism testicular sau biopsie; vasectomie; infectii genitale; leziuni obstructive ductale; - la femei: test postcoital anormal; antecedente de infectii genitale; absenta altor cauze de infertilitate.

Pregatire pacient
Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese).

Metoda
Se foloseste metoda ELISA.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos. Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator. Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare. Volum proba - minim 0.5 mL ser. Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian. Stabilitate proba - serul separat este stabil 3 zile la 4o C ; timp mai indelungat la -20o C. - Sterilitatea de origine imunologica este, la femeie, o forma de alergie la sperma barbatului, femeia fabrica atunci anticorpi antispermatozoizi, care se pun in evidenta in glera cervicala sau in sange. Sterilitatea de origine imunologica se diagnosticheaza in urma prelevarii de glera cervicala si a punerii in evidenta a anticorpilor antispermatozoizi. In sfarsit, tulburarile de ovulatie pot fi relevate prin citirea curbei de temperatura care a fost luata in fiecare dimineata de catre femeie. Aceasta citire este completata cu dozarile sangvine ale hormonilor foliculostimulant (FSH) si luteinizant (LH), precum si a prolactinei intre a 3-a si a 8-a zi a ciclului, si prin cea a progesteronului dupa ovulatie. Tratamentul medical este indicat in caz de defect al glerei cervicale sau de tulburare a ovulatiei. In primul caz, el face apel la luarea de estrogeni pe cale orala din a 6-a pana in a 13a zi a ciclului, calitatea glerei fiind apoi evaluata multumita unui test postcoital al lui Huhner. In al doilea caz, tratamentul consta in administrarea orala, in timpul primei parti a ciclului, de citrat de clomifen, medicament neurotrop care stimuleaza ovulatia. Acest tratament poate fi prescris singur sau in asociere cu luarea de estrogeni si/sau de hormon gonadotrofic menopauzic (H.M.G.), un amestec de hormoni foliculostimulant si luteinizant recoltati pornind de la urinele femeilor aflate la menopauza. Hormonul gonadotrofic menopauzic stimuleza in mod direct ovarele. Un hormon foliculostimulant de sinteza, produs prin inginerie genetica, este actualmente experimentat in aceasta indicatie. In sfarsit, atunci cand este necesar, o injectie cu hormon corionic gonadotrofic (H.C.G.), hormon secretat de placenta in timpul sarcinii, permite declansarea ovulatiei. O sustinere cu progesteron este in continuare adesea necesara in timpul celei de a doua faze a ciclului. Tratamentul inductor al ovulatiei necesita o supraveghere indeaproape a ciclului: dozari hormonale sangvine privind estrogenii, hormonul luteinizant si progesteronul si practicate fie separat, fie simultan in jurul perioadei ovulatorii; ecografie care masoara dimensiunile foliculului sau foliculilor ovarieni si precizeaza numarul lor exact; studiu al glerei cervicale, practicat in cursul unui examen ginecologic. Oricare ar fi tulburarea de ovulatie tratata, exista un risc mai mare de sarcina multipla sau extrauterina. Daca tratamentul, chirurgical sau medical, nu este suficient pentru a obtine o sarcina, pot fi avute in vedere o insamantare artificiala sau o fecundatie in vitro. In cadrul unei sterilitati de origine imunologica, insamantarea artificiala trebuie sa fie intrauterina pentru a scurt circuita glera cervicala.

O mica parte dintre femeile cu infertilitate si avort spontan recurent prezinta anticorpi impotriva spermatozoizilor. In mod surprinzator si barbatii pot prezenta anticorpi antisperma, in special dupa vasectomie, leziuni sau infectii testiculare. Acesti anticorpi sunt molecule proteice din familia imunoglobulinelor ce au tropism pentru o anumita parte a spermatozoidului. In momentul atasarii in zona specifica pot sa interfere cu activitatea spermei in diferite moduri: imobilizarea spermatozoizilor, aglutinarea lor, limitarea capacitatii acestora de a traversa mucusul cervical sau impiedicarea acestora de a penetra ovulul. In general, cand se vorbeste despre anticorpi antisperma, se aminteste atat clasa de imunoglobuline din care fac parte (IgG, IgM sau IgA) cat si locul specific de legare (capul spermatozoidului, gat sau coada acestuia). IgG sunt gasiti mai ales la barbati pe cand IgA se gasesc in mucusul cervical si in fluidul folicular la femei. Sindromul acesta trebuie suspectat atunci cand exista un test postcoital anormal (spermatozoizi imobili in mucusul cervical), cand exista anticorpi antifosfolipidici (sindromul antifosfolipidic se asociaza deseori cu prezenta anticorpilor antisperma) sau cand sotul are o spermograma alterata. Testarea pentru anticorpi antisperma la femei se face prin analiza a sangelui. Exista la ora actuala 5 metode de decelare a acestor anticorpi, din pacate nu am date daca la noi in tara se face vreunul dintre ele. De obicei o femeie cu anticorpi antisperma nu va putea ramane insarcinata cu nici un alt partener (sot sau donor de sperma), solutia in acest caz fiind o tehnica de reproducere asistata denumita ICSI (intra-cytoplasmatic sperm injection), adica femeii i se extrage un ovul in care se injecteaza doar pronucleul continut in capul spermatozoidului si embrionul rezultat se introduce in cavitatea uterina a acesteia. Totusi, datorita asocierii cu alte probleme imune (sindrom antifosfolipidic si populatie uterina de celule B si NK agresiva) si aceasta solutie terapeutica poate fi sortita esecului cu aparitia avortului spontan. http://www.sfatulmedicului.ro/Infertilitate-feminina/cauze-imunologice-de-infertilitate_1155