Adam si Eva prima societate umana Din cele mai vechi timpuri omul nu a putut trai singur pe pamant,

, a avut nevoie de tovarasie: pereche, familie, ginta, trib, stat, imperiu, etc, iar de aici a rezultat nevoia de organizare social ape masura cresterii numarului de indivizi. Conform invataturilor Bibliei, omul nu a fost lasat singur in Edenul daruit in vremurle imemoriale: 7. Dumnezeu a fcut pe om din rna pmntului, i -a suflat n nri suflare de via, i omul s-a fcut astfel un suflet viu ADAM 21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adnc peste om, i omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui i a nchis carnea la locul ei. 22.Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a fcut o femeie i a adus -o la om. 23.i omul a zis: Iat n sfrit aceea care este os din oasele mele i carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentruc a fost luat din om EVA. 24. Deaceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa, i se va lipi de nevasta sa, i se vor face un singur trup. Biblia Geneza cap. 2 (7, 21, 22, 23, 24) Asadar, inca de la creatie, omului i s-a oferit sansa si posibilitatea de tovarasie, socializare. Prin cresterea continua a numarului de indivizi, situatia se complica continuu, apare diviziunea sociala a muncii, nevoia de distribuire si redistribuire a bunurilor necesare traiului si, mai departe nevoia de organizare social, nevoia de conducere sociala in interesul tuturor. Din cele mai vechi timpuri ale omenirii, grecii vechi s-au dovedit a fi cei mai buni organizatori ai comunitatilor umane: Stau marturie multe dovezi istorice, izvoare scrise si nescrise, traditia nescrisa si mitologia greaca, filosofia, politica , stiinta, statele grecesti, (polisurile) din vremurile eroice democratia , oligarhia,

razboaiele si pacile lor iar peste toate acestea, diadema de pret a neamului grec vechi: Imperiul Elenistic sub sceptrul lui Alexandru Macedon. Organizarea sociala si conducerea comunitatilor umane de-a lungul istoriei sociale a omenirii, s-a dovedit a fi cea mai complicate si complexa activitate uman, de calitatea actului de organizare sociala, conducere, guvernare, depinde echilibrul, bunastarea si dainuirea unei comunitati umane. De la natura oamenii nu se nasc egali in ceea ce priveste capacitatea fizica si intelectuala, dorinte, idealuri, etc: de aici a rezultat nevoia de alegere a unei elite inzestrata de la natura cu capacitate de conducere, din randul acestei elite se va alege un lider, situatie ce a generat lupta pentru putere. Ascensiunea spre varful piramidei sociale a a declansat lupta politica, dezbinarea, razboiul, si de aici toate relele trecute, prezente si viitoare ale omenirii. In acest fel, meseria de conducator (sef de trib, oligarh, rege, imparat, presedinte, etc) a devenit cea mai riscanta meserie din lume; cei mai multi lideri din toata istoria sociala a omenirii au devenit victime ale asasinatului politic. Orice comunitate umana se organizeaza strict necesar astfel: - elita social din randul careia se alege liderul; - clasa politica din randul careia se alege elita conducatoare (organizatii, partied politice); - institutiile sociale necesare functionarii unei comunitati: armata, politie, jandarmerie, justitie, invatamant; - clasele sociale de jos. Inca din cele mai vechi timpuri, grecii vechi s-au dovedit a fi cei mai buni organizatori ai comunitatilor umane: state, cetati, oras-stat, monarhie, imperiu, de aceea toate statele de mai tarziu s-au inspirit din modelul de organizare al grecilor vechi. De aceea s-a spus de mult Grecii vechi vor ramane de-a pururi dascalii nostri - Karl Marx.

Grecii vechi au inteles si pus in practica faptul ca organizarea sociala si conducerea comunitatilor umane constituie cea mai importanta activitate umana. In acest sens argumentez prin citirea si citarea din dialogul lui Platon numit Republica (Politeia) in care sunt expuse modelele de organizare sociala dupa caracterele firii umane intalnite intr-o comunitate umana. Astfel, descoperim cinci tipuri umane dupa comportamentul lor psiho social: 1. omul suveranitii morale i de cunoatere (om regal sau aristocratic); 2. omul timocratic; 3. omul oligarhic; 4. omul democratic; De aici rezulta felul de organizare sociala, sistemul politic de guvernare al unei comunitati. Platon a inteles cel mai bine si a vorbit despre importanta actului de guvernare si pericolul luptei politice, pericolul intrarii in politica a celor neaveniti, pericol ce duce la dezbinare, razboi si disparitie din istorie. Pentru aceste motive il consider pe Platon cel mai mare filosof al tuturor timpurilor, marele dascal al omenirii: Asadar este necesar ca spre carmuire sa nu se indrepte cei ce o indragesc, caci altminteri carmuitorii devin rivali in iubire si se lupta unii cu altii sau Dac celor menii s conduc le vei afla o via mai bun dect cea de conductor, este cu putin s ai o cetate bine ornduit. Cci numai n ea vor domni cei cu adevrat bogai, nu n bani, ci n ceea ce trebuie s fie bogat omul fericit: ntr-o via bun i raional. Dac vor veni n viaa public cei care acas sunt ceretori i flmnzi, socotind c de aici - din domeniul public - le va fi dat s pun mna pe bine, nu e cu putin s ai o cetate bine ornduit. Fiindc odat ce

crmuirea ajunge un obiect de disput, rzboiul ptrunznd n cas i n interior, el i nimicete i pe crmuitori i pe restul cetii. Platon Republica, pag. 320 Sau, ceea ce s-a spus in lumea antica despre pericolul care-l pandeste clipa de clipa pe liderul aflat in varful piramidei sociale: legendarul tiran grec Damocles SABIA LUI DAMOCLES adica asasinatul politic. Istoria sociala a neamului romanesc este plina de asemenea intamplari tragic, din acestea aleg sa mentionez spusele lui Tudor Vladimirescu, lider politic cutezator si devotat neamului sau, martir intru zidirea neamului romanesc. Stiu ca am imbracat camasa mortii! Ascensiunea spre varful piramidei sociale, lupta politica fara finalitate benefica este o latura negative a intregului neam omenesc, pacat pe care si neamul romanesc l-a mostenit cu varf si indesat, cam i felul in care ne-a spusMircea Eliade despre neamul nostrum: Nu cred ca mai exista in lume o tara in care sa se consume atata energie in politica Mircea Eliade este romanul care a sesizat cel mai bine paradoxul romanesc: desertaciunea luptei politice fara finalitate benefica pentru neam, cauza principal, care alaturi de sindromul mioritic, face ca situatia neamului romanesc sa oscileze de veacuri si milenii intre REALIZARI SI NEIMPLINIRI, un pas inainte si doi inapoi sau chiar mai multi pasi inapoi!

PAMANTUL NEAMULUI ROMANESC

Poporul roman, neamul romanesc s-a format pe teritoriul vechii Dacii, in actualul spatiu European avand drept reper si dovada de existenta Dunarea, marele fluviu al Europei central si orientale, adica spatiul geographic carpato-danubiano

pontic, dupa cum spun izvoarele istorice: de la Olbia la gurile Bugului ca frontiera la Pontus Euxinus, de la Nistru la Tisa, de la Tisa din nordul Carpatilor la bazinul Dunarii din Campia Panonica la Pontus Euxinus Schitya Minos cum o denumesc izvoarele latine. acesta este spatiul geografic al neamului romanesc de la formare pana astazi si in veac: Carpatii, Dunarea, Marea Neagra un pamant binecuvantat, frumos, bogat si armonios, alcatuit dupa cum ni-l descrie marele istoric roman Dinu C. Calinescu. Pamantul romanesc este unul dintre cele mai armonioase, mai frumoase si mai bogate nu numai din Europa, dar si din intreaga lume. Constiinta straveche a neamului romanesc, drept multumire pentru minunatul daroferit neamului de catre Dumnezeu, a denumit acest taram, pe buna dreptate: ,, Un picior de plai O gura de rai gandindu-se la Edenul pamantesc, teritoriul legendar al primilor oameni ce au locuit pe Pamant: Adam si Eva. Frumusetile si bogatiile de nepretuit ale taramului romanesc au fost dintotdeauna appreciate de catre locuitorii acestui taram minunat, au fost pomenite in traditii populare, doine, balade, cantece, strigaturi etc si le descoperim si astazi in traditiile actuale in folclor si mai ales, in modul de manifestare al cantecului popular romanesc, ,, un murmur de neam cantaret dupa cum spunea poetul Lucian Blaga: care te intampina la tot pasul, pe toata intinderea pamantului romanesc. In fata vitregiilor istoriei sociale, Muntii Carpati au fost cetatea de piatra, cetatea de scapare si dainuire a neamului romanesc de la origini pana astazi. Valoarea Carpatilor si a spatiului geographic carpato-danubiano-pontic pentru neamul romanesc a fost pusa in evident in mod inegalabil de catre Nicolae Balcescu in romanul sau istoric ,, Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul:

,, Pe culmea cea mai nalt a munilor Carpai se ntinde o ar mndr i binecuvntat ntre toate rile semnate de Domnul pre pmnt. Ea seamn a fi un mre i ntins palat, capodoper de arhitectur, unde sunt adunate i aezate cu miestrie toate frumuseile naturale ce mpodobesc celelalte inuturi ale Europei, pe care ea cu plcere ni le aduce aminte. Un bru de muni ocolesc, precum zidul o cetate, toat aceast ar, i dintr-nsul, ici-colea, se disface, ntinzndu-se pn n centrul ei, ca nite valuri proptitoare, mai multe ziduri de dealuri nalte i frumoase, mree pedestaluri nverzite, care vars urnele lor de zpad peste vi i peste lunci. Mai presus de acel bru muntos, se nal dou piramide mari de muni, cu cretetele ncununate de o vecinic diadem de ninsoare, care, ca doi uriai, stau la ambele capete ale rii, ctnd unul n faa altuia. Pduri stufoase, n care ursul se plimb n voie, ca un domn stpnitor, umbresc culmea acelor muni. i nu departe de aceste locuri, care i aduc aminte natura rilor de miaznoapte, dai, ca la porile Romei, peste cmpii arse i vruite, unde bivolul dormiteaz alene. Astfel, miaznoapte i miazzi triesc ntracest inut alturi una de alta i armoniznd mpreun. Aci stejarii, brazii i fagii trufai nal capul lor spre cer; alturi te afunzi ntr-o mare de gru i porumb, din care nu se mai vede calul i clreul. Orincotro te-i uita, vezi colori felurite ca un ntins curcubeu, i tabloul cel mai ncnttor farmec vederea. Stnci prpstioase, muni uriai, a cror vrfuri mngie norii, pduri ntunecoase, lunci nverzite, livezi mirositoare, vi rcoroase, grle a cror limpede ap lin curge printre cmpiile nflorite, praie repezi, care mugind groaznic se prvlesc n cataracte printre acele amenintoare stnci de piatr, care plac vederii i o spimnteaz totdeodat. Apoi, n tot locul, dai de ruri mari, cu nume armonioase, a cror unde port aurul. n pntecele acestor muni zac comorile minerale cele mai bogate i mai felurite din Europa: sarea, fierul, argintul, arama,

plumbul, mercurul, zincul, antimoniul, arsenicul, cobaltul, tuteaua, teluriul i, n sfrit, metalul cel mai mbelugat dect toate, aurul, pe care l vezi strlucind pn i prin noroiul drumurilor. (N. Balcescu-Romanii supt Mihai Voievod-Viteazul) Astfel este taramul neamului romanesc, un taram bogat, armonios si binecuvantat care a asigurat si asigura dainuirea neamului. Din muntii Carpati izvorasc toate raurile pamantului romanesc: Prutul, Siretul, Oltul, Jiul, Cerna, Muresul, Crisurile, Somesul, Tisa, etc, ca un evantai aronios, toate se varsa in bazinul Dunarii care le duce mai departe in Marea Neagra) Pontus Euxinus cum o denumeau neamurile latine si grecesti) unde se varsa formand Delta Dunarii teritoriu ce creste necontenit prin aluviunile aduse din jumatate de Europa o adevaratabinecuvantare pentru neamul romanesc. De o parte si de alta a Carpatilor se formeaza dealurile subcarpatice si treptat relieful coboara si se formeaza marile campii si lunci: Campia Moldovei, Campia Romana (Baraganul), Campia Olteniei, Campia Banatului, etc. Clima este temperate continental, cu patru anotimpuri distinct, iar in partea de sud-vest (partial Oltenia, Banat, Mehedinti) se resimte influenta placuta a climei mediteraneene. Paduri bogate, lemn de diverse esente, dealuri cu livezi de pomi si vita de vie, lanuri cu cereal, lunci inverzite, bogatii minerale dintre cele mai diverse in subsol: carbuni, petrol, gaze natural, sare, etc toate spre desfatarea si fericirea sufletului romanesc ca o revarsare dintr-un corn al abundentei. Privind spectacolul fascinant al bogatiilor cu care a fost inzestrat pamantul romanesc, sufletul se bucura precum stramosii neamului omenesc in edenul biblic si in acelasi timp, sufletul se intristeaza cand se ciocneste de realitatile vietii cotidiene. De-a lungul istoriei sociale a neamului romanesc, bogatiile acestui pamant nu i-au asigurat bunastarea, stabilitatea, echitatea dupa merite si posibilitati, fie din

cauza vitregiilor istorice care au trecut peste aceste pamanturi, fie din cauze sociale interne carmuirea sociala, sistemul politic neviabil. Aceasta situatie nefireasca: abundenta bogatiilor pamantului romanesc si nivelul general de trai al neamului romanesc te indeamna la meditatie, analiza sociologica critica si autocritica a istoriei sociale si caracterului neamului. Acesta este paradoxul romanesc: situatia nefireasca intre bogatiile nepretuite ale pamantului romanesc si traiul general al romanului, mai tot timpul sub neindestularii, nemultumirii, conflictului social, neimplinirii din cauze sociale interne, situatie evidentiata de sufletul romanului simplu: MUNTII NOSTRI AUR POARTA NOI CERSIM DIN POARTA-N POARTA

SINDROMUL MIORITIC

Ca oricare individ uman, fiecare neam are caracteristicile sale: calitati, defecte, moravuri, naravuri, apucaturi, etc, care-l facdistinct fata de celelalte neamuri, situatie care ii atrag respectul , stima sau invers, dezaprobarea, respingerea, dispretul. Neamul romanesc s-a cristalizat la adapostul Carpatilor care i-a fost scut si cetate de scapare, in rastimpul istoric 274 e.n. 1300 peste o mie de ani de cristalizare latent la umbra istoriei; despre aceasta perioada se cunosc putine izvoare istorice scrise. Anul 271 e.n. reprezinta un moment crucial pentru istoria pamantului romanesc cat si pentru intreaga Europa, este anul retragerii armatei si administratiei romane la sudul Dunarii, care a devenit hotar natural pentru Imperiul Roman care se apara tot mai greu in fata invaziilor repetate ale popoarelor migratoare.

Pentru fosta provincie romana Dacia a fost o perioada extreme de grea, intrucat era asezata geographic pe traseul migratorilor veniti din imensitatea Asiei si care se indreptau spre marile calde, spre vechile mari si stralucitoarele imperii grec si roman, spre bogatie, cultura, civilizatie, spre spatiu geografic vital. Traseul migratorilor asiatici a ocolit Carpatii, cetatea de scapare a neamului romanesc, ei au migrat spre sud pe coridorul cuprins intre marile rauri: Nistru, Prut, Siret, avand drept tinta Grecia, Italia si mai ales Roma caci nu degeaba s-a spus ca toate drumurile duc la Roma. Implacabila lege naturala a actiunii si reactiunii isi spunea cuvantul; pentru cuceritorii lumii romanii se apropia ceasul pentru a fi cuceriti. Pentru populatia vechii Dacii, dacii romanizati, stra-romanii au fost vremuri de restriste si jale; despre acele vremuri razbat ecouri in traditia popular: folclor, cantece, balade, literature culta, ca de exemplu: Vin si hunii, vin si gotii, Vin potop, potop cu totii sau In vremi de restriste si jale Strabunii vegheau pe ogor Pamantul din munti pana-n vale E plin de mormintele lor Retragerea aureliana din provincial Dacia a adus pentru stramosii nostri momente de spaima asemanatoare cu spaima pe care o traieste un copil parasit la vedere de catre parinti si lasat in voia vitregiilor naturii. In acest sens mi s-a parut semnificativ pentru ilustrarea acestui sentiment, un exemplu din opera lui George Bacovia: Lacustra

De-attea nopi aud plound, Aud materia plngnd... Sunt singur, i m duce-un gnd Spre locuinele lacustre. i parc dorm pe scnduri ude, n spate m izbete-un val Tresar prin somn, i mi se pare C n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se ntinde, Pe-aceleai vremuri m gsesc... i simt cum de atta ploaie Piloii grei se prbuesc. De-attea nopi aud plound, Tot tresrind, tot ateptnd... Sunt singur, i m duce-un gnd Spre locuinele lacustre. (George Bacovia Lacustra) Pentru neamul romanesc, balada Miorita ramane hrisovul nostrum cel dintai, certificat de nastere si proprietate al neamului, ea cuprinde concentrate inegalabil istoria, geografia, filosofia, religia crestina a neamului, cantecul, dorul, transhumanta, taina dainuirii neamului romanesc asa cum niciun alt creator singur nu ar putea-o realiza, este pornita din profunzimea sufletului romanesc pe care ni-l arata asa cum este; prilej de admiratie si dispret in acelasi timp SINDROMUL MIORITIC.

MIORITA Pe-un picior de plai, Pe-o gur de rai, Iat vin n cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei, Cu trei ciobnei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean i unu-i vrncean. Iar cel ungurean i cu ce-l vrncean, Mri, se vorbir, Ei se sftuir Pe l-apus de soare Ca s mi-l omoare Pe cel moldovan, C-i mai ortoman -are oi mai multe, Mndre i cornute, i cai nvai, i cni mai brbai, Dar cea miori, Cu ln plvi, De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. - Miori laie, Laie buclaie, De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace! Ori iarba nu-i place, Ori eti bolnvioar, Drgu mioar? - Drguule bace, D-i oile-ncoace, La negru zvoi, C-i iarb de noi i umbr de voi. Stpne, stpne, i cheam -un cine, Cel mai brbtesc i cel mai fresc, C l-apus de soare Vreau s mi te-omoare Baciul ungurean i cu cel vrncean! - Oi brsan, De eti nzdrvan, i de-a fi s mor n cmp de mohor, S spui lui vrncean i lui ungurean

Ca s m ngroape Aice, pe-aproape, n strunga de oi, S fiu tot cu voi; n dosul stnii S-mi aud cnii. Aste s le spui, Iar la cap s-mi pui Fluiera de fag, Mult zice cu drag; Fluiera de os, Mult zice duios; Fluiera de soc, Mult zice cu foc! Vntul, cnd a bate, Prin ele-a rzbate -oile s-or strnge, Pe mine m-or plnge Cu lacrimi de snge! Iar tu de omor S nu le spui lor. S le spui curat C m-am nsurat Cu-o mndr crias, A lumii mireas; C la nunta mea A czut o stea;

Soarele i luna Mi-au inut cununa. Brazi i paltinai I-am avut nuntai, Preoi, munii mari, Paseri, lutari, Pserele mii, i stele fclii! Iar dac-i zri, Dac-i ntlni Micu btrn, Cu brul de ln, Din ochi lcrimnd, Pe cmpi alergnd, Pe toi ntrebnd i la toi zicnd: "Cine-a cunoscut, Cine mi-a vzut Mndru ciobnel, Tras printr-un inel? Feioara lui, Spuma laptelui; Musteioara lui, Spicul grului; Periorul lui, Peana corbului; Ochiorii lui,

Mura cmpului?" Tu, mioara mea, S te-nduri de ea i-i spune curat C m-am nsurat Cu-o fat de crai, Pe-o gur de rai. Iar la cea micu S nu spui, drgu,

C la nunta mea A czut o stea, C-am avut nuntai Brazi i paltinai, Preoi, munii mari, Paseri, lutari, Pserele mii, i stele fclii!

In balada Miorita se ascunde taina dainuirii neamului romanesc care arezistat vitregiilor istoriei timp de peste o mie de ani pe teritoriul geographic al stramosilor Dacia felix. Acest subiect a constituit o preocupare constanta a spiritului dedicate trup si suflet neamului romanesc dintre care cel mai profund cunoscator si analist ramane Mihail Sadoveanu. Din cele mai vechi timpuri cunoscute ale omenirii avem dovezi ale simbiozei dintre om si natura ce i-a fost daruita de Dumnezeu. Aduc aici exemplul din Geneza unde intalnim transhumanta, ocupatie specifica de inceput a neamului romanesc, asa cum este descrisa si in romanul Baltagul motivul mioritic. "Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam. Pe tigan l-a invatat sa cante cu cetera si neamtului i-a dat surubul. Dintre jidovi, a chemat pe Moise si i-a poruncit: Tu sa scrii o lege; si cand va veni vremea, sa pui pe farisei sa rastigneasca pe fiul meu cel prea iubit Isus; si dupa aceea sa indurati mult nacaz si prigonire; iar pentru aceasta eu am sa las sa curga spre voi banii ca apele.

A chemat pe ungur cu degetul i i-a ales, din cte avea pe lng sine, jucrii: Iaca, dumitale i dau boftori i pinteni i rin s-i faci sfrcuri la musti; s fii fudul i s-i plac petrecerile cu soii. S-a nfiat i turcul: Tu s fii prost; dar s ai putere asupra altora, cu sabia. Srbului i-a pus n mn sapa. Pe rus l-a nvrednicit s fie cel mi beiv dintre toi i s se dovedeasc bun ceretor i cntre la iarmaroace. A poftit pe boieri i domni la ciubuc i cafea: Mriilor voastre vi-i dat s trii n dezmierdare,rutate i ticloie; pentru care s facei bine s punei a mi se zidi biserici i mnstiri. La urma au venit si muntenii s-au ingenuncheat la scaunul imparatiei. Domnul Dumnezeu s-a uitat la ei cu mila: Dar voi, nacajitilor, de ce ati intarziat? Am intarziat, Prea slavite, caci suntem cu oile si cu asinii. Umblam domol; suim poteci oable si coboram prapastii. Asa ostenim zi si noapte; tacem, si dau zvon numai talancile. Iar asezarile nevestelor si pruncilor ne sunt la locuri stramte intre stanci de piatra. Asupra noastra fulgera, trasneste si bat puhoaiele. Am dori stapaniri largi, campuri cu holde si ape line. Apoi ati venit cei din urma, zice Domnul cu parere de rau. Dragi imi sunteti, dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune; sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura; si s-aveti muieri frumoase si iubite." Astfel s-a format poporul roman in procesul lent de o mie de ani , golul istoric intuit de George Bacovia: UN GOL ISTORIC se intinde PE ACELEASI VREMURI ma gasesc - procesul transhumantei pe plaiurile Carpatilor, proces istoric paralel pe care

il intalnim in capitolul Geneza din Biblie in care patriarhul Iacov isi ia familia si turmele de vite si migreaza spre Canaan, tara promise, pamantul fagaduintei, asa cum pentru neamul romanesc a fost spatiul geografic al Carpatilor, cetatea de scapare a neamului romanesc - cetatea ideala. In acest gol istoric de o mie de ani, de la anul 271 e.n., anul retragerii aureliene din povincia Dacia pana in anii 1300 s-a format neamul romanesc cu calitatile si defectele sale care sunt mentionate sub denumirea de SINDROMUL MIORITIC, doua fete ale unui intreg: una luminoasa si una cu lumini si umbreprilej de admiratie si dispret, in acelasi timp. Sindromul Mioritic este un complex social, istoric, filosofic, religiosocrestin, geografic ce cuprinde doua fete ale unui intreg, precum polii unui magnet care se atrag si pastreaza unitatea intregului: 1. Fata luminoasa a sindromului mioritic cuprinde taina dainuirii neamului romanesc in istorie, miracolul romanesc prilej de mandrie pentru noi, romanii si totodata prilej de admiratie pentru alte neamuri. 2. fata cu lumini si umbre a sindromului mioritic cuprinde o serie lunga de moravuri, naravuri, defecte specific neamului romanesc prin care suntem cunoscuti in lume, ironizati, dispretuiti: - lipsa de unitate si coeziune, solidaritate; - perioada mult prea lunga a ciclului desteptarii si redesteptarii nationale, iar de aici lasitatea, lipsa de reactie fata de nedreptatile pe care le suportam; - lipsa de atasament fata de clasa conducatoare, fata de valorile neamului; - lipsa de patriotism si nepriceperea in organizarea si conducerea sociala eficienta; - coruptia si aplecarea generala spre coruptie, hotie, furtul, etc. Tot acest complex al defectelor neamului face ca de-a lungul istoriei sociale,

viata neamului romanesc sa oscileze intre realizari mici, nedurabile si neimpliniri greu de suportat. Motto: Codrul-frate cu romanul! In fata potopului popoarelor migratoare venite din imensitatea Asiei, neamul romanesc s-a retras la adapostul Carpatilor, cetate naturala de scapare, adapost si bogatie care i-au asigurat traiul si dainuirea. Atata timp cat marea putere militara, Imperiul Roman nu putea face fata migratorilor, neamul romanesc s-a adapostit in cetatea Carpatilor cu speranta sadita in suflet de ideile crestinismului: CINEVA ACOLO SUS NE IUBESTE!, speranta venirii unui cavaler nemuritor. In acest fel s-a desteptat in constiinta neamului romanesc INSTINCTUL DE CONSERVARE prin adoptarea unei atitudini de rabdare lunga a asupririi umilintelor de tot felul, a dispretului cuceritorilor, obisnuinta purtarii jugului asupritorilor, rabdarea dusa dincolo de limitele gandite de cuceritori si stapani, rabdarea catre credinta venirii unei zi a mantuirii, pe care doar doctrina crestina a sadit-o in sufletul neamului omenesc. Pe langa neamul romanesc au trecut in valuri de migratori: gotii, hunii, gepizii, avarii, slavii, turcii, cumanii, etc, au trecut precum spune traditia popular romaneasca: Apa trece, pietrele raman adica potopul migratorilor a trecut iar pietrele, neamul romanesc au ramas pe loc in vatra daruita neamului, unde a fost dintotdeauna si unde este si astazi, spatiul geografic al vechii Dacii. In aceasta perioada de gol istoric, de aprope o mie de ani, neamul romanesc a rabdat jugul migratorilor cu stoicism, dupa cum spune o veche zicala romaneasca: Capul plecat sabia nu-l taie

La adapostul Carpatilor, in depresiunile prielnice vietuirii au dainuit mici comunitati romanescti conduse dupa legi simple asa cum este cunoscut din istoria sociala Sfatul celor batrani si buni, comunitati care au comunicat intre ele mai ales prin transhumanta de o parte si de alta a Carpatilor. In acest fel s-au format micile comunitati romanesti numite tari pe care le intalnim si astazi: Tara oasului, Tara Lapusului, Tara Barsei, Tara fagarasului, Tara Lovistei, tara hategului, etc. Transhumanta, adica deplasarea turmelor de vite in functie de anotimp si nevoi a asigurat unitatea limbii romanesti pe care o vedem si astazi: un roman din Tara Oasului se intelege perfect in procesul vorbirii cu oricare alt roman din oricare alt loc al teritoriului romanesc, situatie ce nu se intalneste in alt teritoriu al statelor europene. In acest sens dau ca exemplu nedeia ce se tine si astazi in zona muntilor Apuseni, la muntele Gaina in ziua de 20 iulie, de Sf. Ilie dupa calendarul crestin ortodox. In aceasta zi de sarbatoare, precum in vremurile de demult, comunitatile romanesti imprastiate pe plaiurile mioritice se aduna pentru a petrece si a se cunoaste si mai ales pentru a intemeia noi familii tinere; din vechime fata de maritat era adusa cu zestrea in car pentru a putea fi cunoscuta si aleasa de un baiat tanar, amator, hotarat pentru intemeierea unei familii tinere. In acest rastimp istoric de peste o mie de ani s-au format si extins micile comunitati romanesti la adapostul carpatilor s-a format limba romana unitara, obiceiurile, traditiile, cantecele, descantecele, doinele, DORUL romanesc ca sentiment unic si specific al neamului , murmurul de neam cantaret dupa cum spunea Lucian Blaga in Mirabila samanta sau, si mai laudativ pentru pitorescul cetatii neamului romanesc: Privighetori din alte tari Vin doina sa ne-asculte

(Octavian Goga Noi) Asadar, fata luminoasa a sindromului mioritic cuprinde: UN PICIOR DE PLAI, O GURA DE RAI. - Carpatii ca cetate de scapare a dainuirii daruita de Dumnezeu neamului romanesc sau dupa cum o spune traditia popular: La barza chioara ii face Dumnezeu cuib - credinta nestramutata inidealul crestin al venirii unei zile a mantuirii care explica pentru noi si alte neamuri lasitatea ciobanului moldovean din Miorita in fata complotului pus la cale impotriva lui: Sa le spui curat Ca m-am insurat Cu o mandra craiasa A lumii mireasa adica, ceea ce este profund, nepieritor in filosofia neamului romanesc: dainuirea in vesnicie conform doctrine crestine si platoniciene. Privind retrospective istoria sociala a neamului romanesc, ramanem impresionati definitive in fata spectacolului grandios al cetatii neamului romanesc: dainuirea pe aceeasi vatra geografica a Daciei Felix, limba romana unitara comuna, o insula latina in mijlocul unei mari a slavilor, dupa cum spunea marele Nicolae Iorga. Acesta este marele motiv de mandrie al neamului romanesc in fata celorlalte neamuri, miracolul romanesc, latura luminoasa a sindromului mioritic. Migratorii au trecut peste pamantul neamului romanesc avand drept tinta stralucirea si bogatiile vechior imperii, Gec si Roman. Pe noi romanii ne-au dispretuit, ne-au jefuit, ne-au umilit, iar noi am indurat jugul asupritorilor cu rabdare dusa dincolo de limitele gante de stapanii asupritori.

In final, i-am asimilat, migratorii s-au topit in masa neamului romanesc incat astazi abia li se mai cunosc urmele trecerii, au ramas ca un vis urat pentru neamul romanesc, astazi putem rosti cu mandrie taina MIRACOLULUI ROMANESC. mprai pe care lumea nu putea s-i mai ncap Au venit i-n ara noastr de-au cerut pmnt i ap i nu voi ca s m laud, nici c voi s te-nspimnt, Cum venir, se fcur toi o ap -un pmnt. (Mihai Eminescu Scrisoarea a III-a) Fata luminoasa a sindromului mioritic este pecetea de nesters a neamului romanesc , dainuirea neamului pe aceasta vatra geografica, Carpatii cetatea ideala exterioara a neamului, limba romana unitara, nobletea originii latine, credinta nestramutata in idealul crestin calea spre infinit. Acesta este MIRACOLUL ROMANESC marele motiv de mandrie al neamului. Fata cu lumini si umbre a sindromului mioritic, Golul istoric de peste o mie de ani de la retragerea aureliana a armatei si administratiei romane din Dacia Felix a lasat urme adanci, de nesters, in constiinta neamului romanesc, in modul de manifestare, in convietuire, mai ales cu celelalte neamuri migratoare, mai concret nu a invatat lectia conducerii in mare a comunitatiilor umane, a neamului romanesc, a statului, a organizarii sociale spre dainuire. Adica s-a obisnuit cu jugul si dominatia impuse de stapanii migratory, s-a invatat cu raul si a crezut ca e bine asa. in acest sens mi se pare semnificativ felul cum descrie Tudor Arghezi in al sau Testament: Nu-i voi lsa drept bunuri, dup moarte, Dect un nume adunat pe o carte, n seara rzvrtit care vine De la strbunii mei pn la tine, Prin rapi i gropi adnci

Suite de btrnii mei pe brnci i care, tnr, s le urci te-ateapt Cartea mea-i, fiule, o treapt. Aeaz-o cu credina cpti. Ea e HRISOVUL VOSTRU CEL DINTAI Al robilor cu sricile, pline De osemintele vrsate-n mine. Ca s schimbm, acum, intia oar Sapa-n condei i brazda-n calimar Btrnii au adunat, printre plavani, Sudoarea muncii SUTELOR DE ANI. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite i leagane urmailor stpni. i, frmntate mii de sptmni Le-am prefecut n versuri i-n icoane, Fcui din zdrene muguri i coroane. VENINUL strns l-am preschimbat n miere, Lsnd ntreaga dulcea lui putere Am luat ocara, i torcnd uure Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure. Am luat CENUSA MORTILOR DIN VATRA i am fcut-o Dumnezeu de piatr, Hotar nalt, cu dou lumi pe poale, Pznd n PISCUL DATORIEI TALE.

DUREREA NOASTRA SURDA SI AMARA O grmdii pe-o singur vioar, Pe care ascultnd-o a jucat STAPANUL, ca un ap njunghiat. Din bube, mucegaiuri i noroi Iscat-am frumusei i preuri noi. BICIUL RABDAT se-ntoarce n cuvinte Si izbveste-ncet pedesitor Odrasla vie-a crimei tuturor. E-NDREPTATIREA RAMUREI OBSCURE Ieit la lumin din padure i dnd n vrf, ca un CIORCHIN DE NEGI Rodul DURERII DE VECII INTREGI. ntins lene pe canapea, DOMNITA sufer n cartea mea. Slov de foc i slov faurit mparechiate-n carte se mrit, Ca fierul cald mbriat n clete. ROBUL a scris-o, DOMNUL o citete, Fr-a cunoate ca-n adncul ei Zace mania BUNILOR MEI. (Tudor Arghezi Testament) Din citirea lui Arghezi descifram istorisirea golului istoric de peste o mie de ani a neamului romanesc, rastimp in care a primit pecetea tuturor pacatelor, defectelor, moravurilor, naravurilor, etc toata latura negativa a caracterului

romanului latura cu lumini si umbre a SINDROMULUI MIORITIC, pilej de dezgust si lehamite pentru romanul cu spirit analist, critic si autocritic si totodata prilej de dispret fata de neamul romanesc, al altor neamuri. Din acest amalgam al laturii negative, situatia neamului romanesc din cele mai vechi timpuri pana astazi a stat sub semnul nesigurantei, sistemul politic romanesc a oscilat continuu intre realizari mici, nedurabile si neimpliniri majore, un pas inainte si doi inapoi sau chiar mai multi pasi inapoi sau, mai plastic, popular spus, asteptarea norocului picat din cer ca in vechea zicala romaneasca: LA BARZA CHIOARA II FACE DUMNEZEU CUIB