Criza din iran Iranul care a fost Persia este situat n partea de est a emisferei nordice, n sud-vestul Asiei,

, fiind considerat ca una din rile Orientului Mijlociu. Iranul prezint o mare diversitate din toate punctele de vedere, chiar i sub aspectul reliefului i climei. Este o ar mare, cu o suprafa de 1 645 258 km, cam de trei ori ct Frana, sau ct a cincea parte a SUA, deci este mai mare dect Regatul Unit, Frana, Elveia, Belgia, Olanda i Germania la un loc.

Populaia Iranului este format din persani: 65%, azerii i alte popoare turcice: circa 20%, kurzi: 8%, arabi: 2%, armeni i alii. Cea mai mare parte a locuitorilor sunt stabilii n Nordul i Nord-Vestul rii, cu puternice concentrri de-a lungul rmului Mrii Caspice, n jurul capitalei i n provinciile Azerbaidjan Bakhtari i Azerbaidjan Khavari. Alte concentrri mai importante de populaie se ntlnesc n sectorul nordic al rmului Golfului Persic, n jurul oraului Mashhad. Circa 1/3 din suprafaa Iranului (cele dou deerturi) este aproape nelocuit.

Limba oficial a Iranului este persana (farsi). Limba persan are aproximativ 71 milioane de vorbitori ca limb matern i alte circa 30 de milioane ca limb secundar. Este limba oficial n Iran, Afganistan (alturi de afgan) i Tadjikistan (dialectul tadgic, considerat n trecut limb separat din motive mai mult politice decat lingvistice). Istoricul unei puteri nucleare

 Planurile nucleare americane in privinta Iranului, candva principalul lor aliat in Orientul Mijlociu, au fost date peste cap de revolutia islamica din 79 si de razboiul IranIrak. Transformarea Iranului in putere nucleara echivala pentru Washington in anii 50 cu introducerea unui cal troian intr-o regiune care cadea tot mai mult sub influenta sovietica. Acum, Iranul este perceput drept dusmanul public numarul unu. Propaganda functioneaza de ambele parti. Iranul este demonizat, iar amenintarile cu un atac nu mai sunt de multa vreme doar aluzive. La randul sau, Teheranul isi pledeaza cauza, sustine sus si tare ca programul sau nuclear este in scopuri civile, dar nu reuseste sa alunge suspiciunile, desi, potrivit Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, nu exista dovezi clare ca ar urmari obtinerea bombei nucleare. Cei care sustin ca programul iranian este de fapt unul militar se intreaba de ce Iranul a refuzat propunerea europeana de a inlocui reactoarele care functioneaza cu combustibil pe baza de uraniu imbogatit cu reactoare care nu au nevoie de astfel de combustibil. Suspiciuni ridica si faptul ca Teheranul a refuzat in repetate randuri sa primeasca uraniu gata imbogatit de la europeni si rusi. Argumentul iranian a fost ca nu vrea sa depinda de nimeni. Dincolo de discutiile privind caracterul militar sau nu al programului, cert este ca Iranul iese in avantaj in jocul negocierilor. Dezvaluirea faptului ca are capacitati de imbogatire a uraniului a oferit Iranului o pozitie excelenta de negociere in conditiile in care amenintarea cu o lovitura militara este improbabila, inclusiv din cauza situatiei din Irak si a antipatiei globale fata de politicile americane de securitate. Si chiar daca un atac ar avea loc,

nimic nu garanteaza ca ar fi distruse toate zonele nucleare iraniene. Felul in care negociaza Iranul, chiar atunci cand nu pare sa o faca, respecta tehnica de disimulare mentionata in Coran drept procedura de utilizat impotriva adversarilor cand nu e posibil Jihadul. Un diplomat european, citat in cartea Iranul, bomba si esecul natiunilor de Therese Delpech, spunea sub acoperirea anonimatului ca Iranul afirma contrariul a ceea ce gindeste si face contrariul a ceea ce afirma, ceea ce nu inseamna neaparat ca Iranul face contrariul a ceea ce gandeste. Politica nucleara iraniana s-a dovedit constanta, indiferent de regim, atat in vremea ultimului sah, cit si acum in republica islamica. Programul nuclear iranian, desi confiscat propagandistic, in realitate nu tine de ideologii si nici de factori politici interni. Date fiind larga sustinere in randul populatiei si suprapunerea pe sentimentele de mandrie de tip nationalist, oprirea programului nuclear ar echivala cu o sinucidere politica pe scena iraniana. Cu riscul de a discredita discursul presedintelui George W.Bush privind amenintarea reprezentata de armele de distrugere in masa, serviciile de informatii americane au facut un anunt surprinzator: inca din 2003 Iranul si-a suspendat programul de dezvoltare al armelor nucleare. Noile date contrazic declaratiile facute in urma cu 2 ani de oficialii din agentiile de informatii ale SUA, potrivit carora Teheranul dorea sa obtina arme nucleare.In plus, in luna august, presedintele Bush avertiza ca goana Iranului dupa tehnologiile nucleare ar putea conduce la un holocaust dar ca SUA se vor ridica impotriva acestui pericol inainte sa fie prea tarziu.In octombrie aceluiasi an, G.W.Bush afirma potrivit cotidianului The Times,

ca un Iran dotat cu arma nucleara ar putea avea drept rezultat un al treilea razboi mondial. Ca sa nu distruga complet strategia de imagine construita de administratia Bush pe tema Iranului, raportul prezentat de cele 16 agentii de informatii americane sustine ca Teheranul nu a renuntat complet la optiunea armei nucleare si ca ar putea fi capabil, in perioada 20102050, sa produca suficient uraniu imbogatit pentru a construi bomba atomica. Dar serviciile americane de informatii apreciaza ca Iranul nu detine in prezent arme nucleare.Decizia Teheranului de a-si suspenda programul de arme nucleare sugereaza ca este mai putin hotarat sa dezvolte arme nucleare decat credem noi din 2005, se arata in text. Raportul a fost publicat intr-un moment in care SUA incearca sa-si convinga partenerii sa impuna noi sanctiuni internationale Teheranului, din cauza refuzului sau de a-si suspenda cele mai sensibile activitati nucleare.In ciuda documentului, Casa Alba a afirmat necesitatea sporirii presiunii asupra Iranului. Consilierul presedintelui Bush pentru securitate nationala Steve Hadley a declarat ca spera ca Rusia si China sa devina si mai reticente in privinta noilor sanctiuni.Daca administratiei Bush nu i-a cazut tocmai bine documentul, opozitia democrata din Congresul SUA a utilizat noul raport pentru a cere o noua politica fata de Iran si o evolutie in plan diplomatic.

Desi nu trebuie sa ne facem vreo iluzie cu privire la intentiile anumitor lideri iranieni, noul raport al serviciior de informatii arata ca a venit vremea sa fie initiata o noua politica referitoare la Iran, care sa determine aceasta tara sa renunte la reluarea

programului sau nuclear ameliorandu-si astfel relatiile la nivelul global a declarat presedintele Camerei Reprezentantilor, Nancy Pelosi. Evident, Iranul a salutat raportul serviciilor americane de informatii-care contrazice acuzatiile adinistratiei Bush, potrivit carora, Teheranul ar planui sa construiasca o bomba atomica- declarand ca programul sau nuclear are o destinatie civila. Mai mult Teheranul a primit favorabil corectura SUA.Chiar in ziua prezentarii raportului, presedintele Iranului Mahmoud Ahmadinejad, afirma la Doha, ca dosarul referitor la programul nuclear iranian este inchis, pentru orice eventualitate. In schimb Israelul nu aparut foarte convins de raport.Iranul continua probabil programul nuclear militar, a afirmat ministrul israelian al apararii, Ehud Barak, contrazicand astfel documentul serviciilor de informatii americane.In plus premierul Ehud Olmert a declarat ca tara sa va continua, impreuna cu Washington, eforturile menite sa impiedice Iranul sa achizitioneze bomba atomica.