Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2.1. Etiologie
A. Cauze determinante
Infectioase: 1) Enterale
2) Parenterale
2.2. Patogenie:
Pentru a produce diaree, agentul patogen (factorul determinant) va trebui sa îndeplinească
anumite condiţii:
- sa pătrundă in tubul digestiv un anumit număr de germeni (variabil pentru diferite tipuri)
- sa depăşească anumite bariere ale organismului invingand mecanismele de apărare de la nivelul
acestora:
- aciditatea gastrica
- imunitatea locala intestinala (care include secreţia de Ig A secretor)
- motilitatea intestinala
- secreţia de mucus
- microflora saprofita intestinala
Interacţiunea dintre aceşti factori individuali si virulenta germenilor determina tabloul clinic
si severitatea diareei.
Mecanismele de producere ale diareei sunt diferite, in funcţie de factorul determinant
responsabil de producerea acesteia. *
A. Bacteriile enteropatogene
Produc diaree prin 4
mecanisme :
I. mecanism invaziv
II. mecanism citotoxic
III. mecanism toxigenic
IV. aderenta
I. Mecanismul invaziv
Comporta următoarele
etape: a) ingestia
germenului
3
IV. Aderenta
Prototip: diareea produsa de E. coli enteropatogen.
1.germenele adera de suprafaţa mucoasei intestinale (intestin subţire sau
colon)
2.se produce disolutia glicocalixului si aplatizarea vilozitatilor
3.este afectata marginea "in perie" a enterocitului
4.rezulta scăderea absorbţiei efective a acestei suprafeţe
enterocolitica aeruginosa
Campylobacter Vibrio cholerae
Vibrio
parahemoliticus
B. Virusurile enteropatogene
Prototip - diareea acuta produsa de rotavirus
1) Virusul invadează mucoasa intestinala (după o incubaţie de.48-72 ore)
2) Scăderea numărului de celule mature de absorbţie ca urmare a invaziei mucoasei
3) Efectul scăderii numărului de celule mature este un răspuns proliferativ in cripte de unde se
regenerează marginea epiteliala cu celule nediferentiate care au fost invadate de virus.
4) înlocuirea celulelor epiteliale cu celule cu originea in cripte duce Ia scăderea dizaharidazelor.
5) Rezulta diaree osmotica si malabsorbtie.
Rotavirusul afectează mai ales jejunul. Daca leziunile sunt extinse, funcţia de aj?sorbtie
intestinala este afectata sever si rezulta diaree severa.Rotavirusul determina diaree intre 4-24 de
luni dar nu si la nou născut care poate elimina virusul fara sa prezinte semne de boala!
Din cele expuse anterior deducem ca principalele consecinţe ale diareei acute sunt:
a) deshidratarea acuta (imediat)
b) malnutritie (tardiv, daca diareea trenează)
a) La sugar deshidratarea este mai grava decât la copilul mare si adult deoarece:
5
- sugarul are o suprafaţa corporala mai mare ca adultul raportata la greutate (deci un
volum mai
mare de apa extracelulara)
-turnoverul zilnic intestinal este mai crescut decât la adult -
sensibilitatea la enterotoxine este mai mare
I. Examenul clinic
• Simptomul cardinal: scaune frecvente lichide (sau de consistenta scăzuta), de volum mare +/-
elemente patologice: mucus, puroi, sânge.
• Debut de obicei acut
• Uneori modificarea consistentei si a numărului scaunelor poate fi precedată de:
- stagnare ponderala
refuzul alimentaţiei
- vărsaturi
• Febra poate fi prezenta in diareea infectioasa, mai ales cea de tip enteroinvaziv.
• Tenesmele si modificarea tonusului sfincterului anal (in infecţia dizenterica).
• Eritemul fesier (ca urmare a frecventei crescute si a modificării ph-ului scaunelor)
• Agitaţie (ca urmare a colicilor intestinale ce preced emiterea scaunelor si a senzaţiei de sete).
Anamneză si datele obţinute la examenul clinic pot oferi, uneori, date referitoare la
etiologia posibila a diareei acute.
Astfel:
• diareea cu rotavirus
- contextul epidemiologie de diaree de iarna este sugestiv
- apar vărsaturi cu 8-12 ore inainte de modificarea scaunelor
- starea generala nu este modificata semnificativ
- in diareea bacterina cu germeni gram negativi, numărul leucocitelor variază intre leucopenie cu
devierea la stânga a formulei leucocitare si leucocitoza
> Sumarul de urina
- nu arata de obicei modificări in diareea acuta simpla
- in diareea parenterala din cadrul unei infecţii de tract urinar, sumarul de urina arata: pH alcalin,
epitelii frecvente, leucociturie, cilindrii leucocitari , mucus si flora prezenta. Se impune in acest
caz lărgirea investigaţiilor ce vizează aparatul urinar (Addis, urocultura, ecografie abdominala,
eventual urografie)
> Examenul scaunului
■ Coprocitograma
- examenul de laborator prin care se număra leucocitele pe câmpul misroscopic (coloraţie cu
albastru de metilen). Leucocitele sunt prezente in scaun in infecţiile cu germeni enteroinvazivi.
Este considerata pozitiva la mai mult de 10 leucocite/camp.
■ Coprocultura
- este examenul crucial! \
- in foarte multe cazuri deşi anamneză si examenul clinic sugerează etiologia, coprocultura
ramane negativa datorita mai multor cauze:
1. recoltare incorecta
2. timp prea lung scurs de la recoltare pana la insamantare
3. inceperea tratamentului antiinfectios inainte de recoltare
O problema este timpul lung necesar pentru cultura germenului prin metodele clasice (2-3
zile ), la care se adaugă si timpul necesar pentru obţinerea antibiogramei. Astfel, medicul curant
este obligat sa introducă tratamentul antiinfectios inainte de obţinerea rezultatului coproculturii
(mai ales in diareea enteroinvaziva). Daca evoluţia clinica este favorabila sub tratamentul deja
instituit se continua cu acesta. Daca evoluţia este nefavorabila, se inlocuieste tratamentul
antiinfectios cu unul din antibioticele la care germenele este sensibil conform antibiogramei.
■ Examenul coproparazitologic
- poate evidenţia uneori giardia lamblia, incriminata in producerea diareei epidemice in
colectivităţi.
■ Microscopia cu imunofluorescenta sau testul ELISA (Enzvme Linked Immuno Sorbent
Assay)
- folosita pentru identificarea: rotavirusului, giardia, E. coli
Menţionam ca formele aderente de E. coli pot fi identificate numai prin biopsie intestinala
iar identificarea suselor enterotoxigene sau enteroinvazive de E. coli necesita tehnici deosebite,
ultramoderne, in laboratoare supraspecializate.
■ Cercetarea anticorpilor serici (pentru detectarea salmonelelor tifice sau non-tifice)
- creşterea de 4 ori a nivelului anticorpilor specifici este un argument pozitiv pentru diagnostic
- neajunsul acestei metode este ca titrai anticorpilor creste abia după prima săptămâna de
boala.
■ Examinarea scaunului din punct de vedere al pH-ului. conţinutului in clor, sodiu si glucoza
- ph-ul scaunului < 5.5 si conţinutul in glucoza scăzut sugerează diaree prin intoleranta la
dizaharide
- ph alcalin pledează pentru oribinea bacteriana a infecţiei digestive.
7
5. Diagnostic diferenţial:
episoadele acute ale diareei cronice:
- intoleranta ereditara la dizaharide
- celiachia ' ,
- boala Crohn
- diareea din sindroamele de imunodeficieilta
- fibroza chistica
- episoadele diareice din malnutritia severa
Anamneza, examenul clinic si examenele paraclinice ne permit sa diferentiem diareea acuta de
eele acute din diareile sus menţionate.
Ne vom referi in cele ce urmează la tratamentul diareei simple (cu deshidratare uşoara si
medie), urmand a prezenta tratamentul diareei severe intr-un capitol viitor.
Pentru corecta tratare a diareei acute este absolut necesara efectuarea examenului clinic
corect, care permite aprecierea gradului de deshidratare.
Astfel:
O pierdere hidroelectrolitica < 5% din greutatea corporala (cu sindrom de deshidratare acuta
uşoara) poate sa nu aibă nici o exprimare clinica sau pot deveni evidente:
- setea
- uscăciunea mucoaselor si a tegumentelor
La o pierdere din greutatea corporala de 8% (sindrom de deshidratare mediu), se adaugă:
- modificarea stării generale (agitaţie sau adinamie)
- facies suferind, incercanat
- pliul cutanat leneş
- fontanela anterioara deprimata
- scădere ponderala
Intr-o diaree acuta cu deshidratare uşoara sau medie este necesara parcurgerea a 4 etape de
tratament:
- înlocuirea pierderilor
hidroelectrolitice - - tratamentul dietetic
- Medicatia antidiareica
- Tratamentul antibiotic (antimicrobian)
- K 20mEq/l
- CI 50-65 mEq
- glucoza 20 g/l
Aceste soluţii se distribuie in flacoane de 250 ml, soluţiile fiind gata preparate, cu
denumi comerciale diferite: -Pedialyte (Ross) -Rehidalite (Ross) -Ricelyte (Mead Johnson) -
care conţine si pulbere de orez.
In tara noastră cel mai folosit este GE- SOL (glucoza si electroliti in soluţie) care es
livrata sub forma de pulvis, in plicuri pentru 250 ml, 500 ml, 11.
,
Compoziţia gesolului pentru un litru de apa este:
-glucoza 20 g
-NaCl 3,5 g
-NaHC03 2,5 g
-KC1 1,5 g
Utilizarea soluţiilor orale pentru rehidratare a fost si este considerata una din cele mai
ma descoperiri ale secolului XX (dintre descoperirile terapeuticii).
"Dieta de tranziţie" se instituie după cele 4 ore de dieta hidrica si este alcătuita din
vegetale antidiareice cu adaos de glucide (zahăr sau glucoza) 5%.
Sunt folosite :
- apa de orez
-supa de morcov (30% intre 1-6 luni; 50% peste 6 luni)
-pulbere de roşcove
Dieta de tranziţie nu trebuie prelungita peste 24 ore intrucat aportul caloric si proteic este
insuficient pentru sugarul aflat in tratament.
Concret: se administrează din preparatul utilizat in dieta de tranziţie 150 ml/kg/zi, zaharat
5% .Sugarul va primi si in aceasta etapa GE_SOL, cate 50 ml pentru fiecare scaun diareic
(pentru inlocuirea pierderilor curente).
Avantajele acestor
preparate
dietetice: oferă
aport caloric si
proteic adecvat
lipidele animale sunt inlocuite total cu lipide vegetale in care predomina
trigliceridele cu lanţ mediu
- conţinut foarte sărac sau nul in lactoza (sub 7 g/l)
-Nutricare –Soya
- Milupa -Soy
- Nutrilon- Soya, etc
C Medicamentele antidiareice
-trebuie privite doar ca remedii simptomatice
- pot fi subclasificate după modul de acţiune:
2. Acţiune absorbanta:
Aceste medicamente reduc durata diareei si pierderea de lichide si electroliti.
Preparatul cel mai utilizat in pediatrie este Smecta
- substanţa de baza in Smecta este smectita dioctaedrica (o argila terapeutica cu structur
trilaminara de aluminiu si siliciu)
- se prezintă sub forma de pudra in plicuri de 3 grame
- acţiune:
neutralizează agenţii patogeni care agresează mucoasa intestinala, indiferent de natura lor
virusuri, bacterii invazive, bacterii toxigene, agenţi neinfectiosi (ex : săruri biliare)
are acţiune mucoprotectoare, fortificând bariera mucoasa intestinala (particulele de Smect ajunse
in intestin se integrează in mucus intarziind degradarea acestuia, crescandu-I coeziunea s
vascozitatea)
diminua durerile abdominale si balonarile
nu are acţiune sistemica
nu interfera cu peristaltismul intestinal si nici cu absorbţia intestinala a electrolitilor
nu este toxica, nu necesita nici un antidot in caz de supradozare *
• are activitate hemostatica locala (de aceea se poate folosi in afecţiunile hemoragice al»
mucoasei digestive)
• dozele recomandate : copii sub 1 an - 1 plic/zi
copii 1-2 ani - 2 plicuri/zi copii peste 2 ani - 2-3 plicuri/zi
fiecare plic se dizolva in ceai sau apa (50 ml)
orice alt medicament se da la distanta de Smecta
Expunem in tabelul de mai jos cele mai acceptate opţiuni terapeutice in funcţie de etiologie.
Etiologie Agent antimicrobian Doza
manifestari clinice
Salmonelapurtător Nu Nu
gastroenterita acuta - Ampicilina sau 35 mg./ Kg (max 1 g) la
nou născut, malnutritie, fiecare 4 ore, i.v. 14 zile
Sindroame imunod eficitare) Biseptol sau 5 mg TMP (max. 160 mg) la
gastroenterita + bacteriemie fiecare 6 ore i.v. sau p.o. 14
zile
Ceftriaxon sau 100 - 150mg /Kg / zi
administrat la 12 h, (max 4
g/zi) 14 zile
Cloramfenicol sau 20 mg/ Kg (max 1 g.) la
fiecare 6 ore,i.v. sau p.o. 14
zile
Cefotaxim 200 mg / Kg / zi la 12h (max
4 g. / zi) 14 zile
Edem + supuratie localizata idem sau Ciprofloxacina 500 mg de 2 ori /zi (30 mg /
osteomielita) Kg / zi) 4-6 saptamini
Shigella Biseptol TMP 5 mg/kg {160 mg ) la
-gastroenterita acuta - fiecare 12 ore p.o. sau i.v. 5
colita acuta zile
Ampicilina 20 mg / Kg p.o. sau i.v. la
fiecare 6 ore, 5 zile ( max
500 mg i.v. / doza)
Acid nalidixic 55 mg / Kg / zi la 6 ore , 5
zile
Norfloxacina 400 mg de 2 ori / zi, 3-5 zile
(30 mg /Kg/zi)
Ciprofloxacina 500 mg de 2 ori / zi (30
mg/Kg) 5 zile
E.Coli enterotoxigen sau Ca mai sus. Durata tratamentului poate fi
invaziv de 3 zile.
13
Antinalul:
• este un antiinfectios intestinal din grupa nitrofuranilor
• acţionează bactericid, prin inhibiţia sistemelor enzimatice implicate in metabolismul
bacterian al glucozei si piruvatului
• are spectru larg cuprinzând majoritatea bacteriilor enteropatogene pentru om :
- Campylobacter jejuni
- Yersinia
- E. Coli
- Citrobacter
- Salmonella
- Shigella
- Streptococus facalis
- Stafilococ
- Klebsiela
• germenii din genul Proteus au sensibilitate variabila iar Providencia si Pseudomonas sunt
rezistenţi
• nu afectează flora intestinala saprofita
• nu da efecte adverse (cu excepţia unor alergii cutanate la nitrofurani)
• este indicat in bolile diareice acute presupuse sau demonstrate a fi de etiologie bacteriana, in
absenta fenomenelor enteroinvazive sau sistemice.
• nu traversează placenta si nu trece in laptele matern
• este contraindicat la prematuri si la copiii sub vârsta de o luna ( la care nitrofuranii pot
declanşa hemoliza)
• nu se asociază cu derivaţii chinolonici (antagonism)
• in ceea ce priveşte dozele de antinal la copii exista date contradictorii
- firma producătoare recomanda 2 capsule/zi la copii sub 3 ani si 3 capsule/zi la ce
- alte surse menţionează doze intre 220-660 mg/zi la copiii intre 1-30 de luni si 600-
800 mg/zi (3-4 cps/zi) la cei mai mari.
- rezultate clinice foarte bune se obţin si cu doze mai mici, calculate după o
formula clasica de deducere a dozei la copil, pornind de la posologia adultului
Doza la copil = Doza adultului x K/70
14
Greuatea copilului K
3-6 kg 2.2
7-16 kg 2
'17-30 kg 1.5
>30 kg 1.25
Capitolul 3
GASTROENTEROCOLITA ACUTA GRAVA
(Diareea cu S.D.A. > 10 %)
Gravitatea diareei se apreciază clinic (nu necesita nici un examen de laborator pentru incadrarea
in criterii de gravitate ) .
ETIOLOGIA
Nu este diferita de a celorlalte forme de diaree acuta, dar:
- sunt implicaţi mult mai frecvent germenii enteroinvazivi cu diseminare hematogena
(Salmonella, E.coli enteroinvazivi)
- infecţia nu ramane cantonata la nivelul tubului digestiv si bacteriemia este aproape regula astfel
incat se poate vorbi de enterosepsis.
Apa - reprezintă 70-75 % din greutatea corporala la nou născut si sugar si pana la 80 %
la
prematur.
Apa este repartizata in organism in doua sectoare:
A) Lichidul extracelular
B) Lichidul intracelular
Lichidul extracelular (apa extracelulara)
- reprezintă 35-40 % din greutatea sugsrului si 40- 45 % la prematur cuprinde mai multe
compartimente :
1)Compartimentul intravascular ( volemia = plasma + limfa) care reprezintă 8 ml/kg corp la sugar
2)Compartimentul (spaţiul ) interstitial = ultrafiltrat plasmatic care scalda celulele - adevăratul
mediu intern al organismului, cu 3 categorii:
a)lichidul interstitial cu schimb rapid (15%)
b)lichidul interstitial cu schimb lent (8-10 %)
c)lichidul transcelular din :
- LCR articulaţii lichidul peritoneal lichidul pericardiCţ
- mediile oculare secreţiile digestive
Lichidul intracelular - reprezintă 33-35 % din greutatea corporala la sugar
Cele doua sectoare (A si B) sunt separate intre ele prin membrana celulara.
Compoziţiile ionice ale acestor 2 tipuri de lichide sunt total diferite, cuprinzând electroliti sub
forma
de cationi si anioni in cantităţi diferite:
Intre cele 2 sectoare apa circula liber iar electrolitii prin pompe cationice . Menţionam ca
toate membranele celulare au permeabilitate selectiva, permiţând trecerea libera a anionilor dar
nu si a cationilor (cu excepţia K care circula liber in ambele sensuri).
Ionii circula datorita unor pompe ionice , utilizând ca sursa de energie A.T.P., care
asigura expulzia permanenta a Na din celule (unde are tendinţa sa pătrundă lent).
Intre plasma si lichidul interstitial schimburile electrolitice se fac prin membrana capilara
( care permite trecerea libera a apei si ionilor pe baza legilor difuziunii si osmozei, dirijate de
gradientele de concentraţie)
Conţinutul in Na al lichidul interstitial reprezintă indicele stării de hidratare a organismului.
Pentru realizarea proceselor biochimice trebuie menţinută o presiune osmotica constanta
de 7.7 atmosfere ( sau 288-300 miliosmoli) si un pH constant de 7.4. Menţinerea constanta
a osmolaritatii se face pe seama mecanismelor de reglare a volumului.
Atât osmoreglarea cat si reglările de volum se fac cibernetic la nivelul organismului
controlandu-se printr-un mecanism de feed-back.
Un sistem cibernetic biologic cuprinde:
- un stimul
- un receptor
- un agent modificator
- un organ terminal asupra căruia acţionează agentul modificator
17
Osmoreglarea
a) stimulul este natremia - principalul ion extracelular si indicatorul stării de hidratare a
organismului ( Na plasmatic )
b) receptorii sunt osmoreceptorii din hipotalamus,' foarte sensibili, putând percepe variaţii ale
osmolaritatii de +/- 2 %
c) agentul modificator este A.D.H. (hormonul antidiuretic), secretat de nucleii hipotalamici
supraoptici si paraventriculari si inmagazinat in retrohipofiza unde este stocat si va fi descărcat
in condiţii de deshidratare (de creştere a osmolaritatii lichidelor extracelulare) ;
d) organul terminal este alcătuit din tubul contort distal si colector renal asupra căruia
acţionează
A.D.H. stimulând resorbţia de apa. Se revine astfel la osmolaritate normala, cu oligurie.
Osmoreglarea este cuplata cu reglarea volumului.
Volum reglarea
A. stimulul este reprezentat de variaţiile de volum ale apei organismului
b. receptorul este reprezentat de volum receptorii din carotida interna ; de la volum receptori ,
informaţia este transmisa centrului volemiei din hipotalamus.
c. agentul modificator este aldosteronul secretat de corticosuprarenala care primeşte informaţia
de
la centrul volemiei din hipotalamus. : organul terminal - tubul contort proximal unde creste
retentia de Na si secundar de apa.
Deci apa si electrolitii sunt reglate prin doua categorii de intervenţii:
Consecinţe biologice:
- se pierde apa din spaţiul extracelular
- apare bipernatremie si hemoconcentratie
- osmoreceptorii hipotalamici semnalează hipertonia lichidului extracelular
- sunt declanşate mecanismele de reglare :
a.reglarea osmotica, cu scoaterea apei din celula si trecerea ei in spaţiul extracelular (mecanism
insuficient)
b. mecanismul de sete care ar trebui sa intervină, este de asemenea ineficient; ca urmare apare
deshidratarea intracelulara si fuga potasiului din celula.
c. intervenţia A.D.H. cu reţinerea apei la nivelul tubului renal, rezultând astfel oligurie si creşterea
retentiei azotate , •
2) hipotonia osmotica extracelulara inhiba secreţia de A.D.H. si, paradoxal, iniţial se pierde apa la
-vel renal, se accentuează S.D.A. (al 2-lea paradox fiziologic), apare oliguria
- fuga apei inspatiul intracelular determina hiperhidratare celulara si apariţia de semne
neurologice (coma si convulsii prin edem cerebral acut)
- colapsul hipovolemic si anhidremic apare precoce, este sever .Decesul este datorat colapsului
vascular.
Clinic
- copilul scade brusc in greutate > 10 % (max. 15-18 % )
- stare generala alterata
- culoare cenuşie pământie a tegumentelor, uneori cianoza franca (prin tulburări hemodinamice,
cu implicaţii asupra circulaţiei periferice)
- timp de recolorare capilara crescut (colaps)
- facies caracteristic: facies imobil, incercanat, suferind; ochi infundati in orbite; accentuarea
santului nazogenian; nas efilat
- fontanela anterioara deprimata
- pliul cutanat este persistent, cu aspect de "cârpa uda " (aspectul de "coca " sau scleredemul este
obişnuit mai ales la nou născuţi si constituie sermn de gravitate)
- polipnee > 60 respiraţii/ minut, respiraţii superficiale (exprima acidoza metabolica grava)
- tahicardie, puls filiform, greu perceptibil
- extremităţi reci, cianotice (indiferent de anotimp)
- tensiune arteriala scăzuta (hipotensiune)
- anorexie sau sete vie (după tipul de deshidratare hipertona sau hipotona)
- vărsaturi, uneori incoercibile (pun probleme de diagnostic diferenţial uneori cu o meningita
concomitenta survenita in cadrul diseminării hematogene din enterosepsis)
- buze roşii carminate, uscate
- limba aspra, cu depozite brun-cenusii
- sfincter anal balant sau prolaps ano-rectal
- abdomen escavat, supt, sau meteorism abdominal
- perforaţia intestinala la nivelul ulceraţiilor enterice nu este excepţionala (mai ales la nou născut cu
enterita ulcero- necrotica)
- oligoanurie, urini hipercrome, retentie azotata (insuficienta renala acuta prerenala)
Paraclinic - Obiective
A- izolarea germenului responsabil de infecţie si determinarea sensibilităţii acestuia la antibiotice
(antibiograma)
B- cercetarea reactantilor de faza acuta care, atunci când sunt pozitivi probează existenta unei
infecţii sistemice chiar in absenta unei probe bacteriologice.
Avantaj : dau informaţii utile immediate, inainte*de obţinerea culturilor pozitive si constituie
argument pentru tratament.
C - evidenţierea tulburărilor biologice care decurg din sindromul acut de deshidratare, utile in
conducerea rehidratarii parenterale.
A
- coprocultura
- coprocitograma - sugestiva pentru caracterul enteroinvaziv al bolii
- antibiograma
- hemocultura - pentru evidenţierea tendinţei la diseminare hematogena a germenilor enteroinvazivi
- urocultura
- cultura din LCR .
4, 5 si 6 - pozitive in septicemia cu germeni enteroinvazivi cu punct de plecare digestiv. Pozitivitatea "
culturilor centrale " (hemocultura, urocultura, cultura din LCR) este mai sugestiva decât culturile pozitive
din tractul aero- digestiv pentru probarea etiologiei infectioase.
B
- VSH >20 div/1 ora; >30 div/2ore
- fibrinogen >400 mg %
- proteina C reactiva pozitiva
- testul N.B.T. (Nitro- Blue - Tetrazolium) pozitiv
C
1. ionograma serica - hipo sau hipernatremie in funcţie de tipul deshidratării:
- hipokaliemie
- hipocalcemie
- hipomagneziemie
2. echilibrul acido-bazic:
- ph scăzut (sub 7,30)
- rezerva alcalina scăzuta (sub 20 mEq/1)
- deficit major de baze (B.E. < -4)
3. explorarea funcţiei renale:
- uree sanguina crescută (peste 40 mg %)
- creatinina sanguina crescută (peste 1,2 mg %)
- acid uric crescut
Formula orientativa pentru primele 4 ore ( dar după umplerea patului vascular si combate
acidozei): _________________________________________________________ .
________________________________________________________________ __
glucoza 5% 70 - 80 ml/kg corp
NaCl 58.5 %o 3 ml/kg corp
_________________ - Ca gluconic 10 % 2ml/kg corp __________________________________
Formula orientativa:
---------------------------------------------------------------- —— -------------------------------------------------------- ■— --------------- «■
Na K CI
vărsaturi 10 2 10
diaree 6 6 6
hipertermie 2 2 2
3. va fi urmărita starea extremităţilor, reluarea diurezei, starea pliului cutanat, alura ventriculara,
senzoriul.
4. reechilibrarea hidro-electrolitica va fi continuata după rezultatul ionogramei sanguine.
Rehidratarea parenterala prin perfuzie este necesara maximum 24-48 ore si de obicei pev este
continuata cu cantităţi de lichide care asigura nevoile fiziologice numai pentru administrarea
i.v. a antibioticelor.
_
24
- aceste modificări dispar in 2-5 luni de regim dietetic de excludere a proteinelor din laptele de vaca
simptomele se pot reinstala la reintroducerea proteinelor din laptele de vaca