,L

fr
; . ' J

TMoN,ra xlntwzs

$ermnn, sfrmbo}, cqasifmt

de

Eengem Cogea-im

X..1" fi poate foacte tttil dac5.aq prezenta tnch de la inceput dubLa m.ea Ar inten{ie. Fe de o parte este vorba, fn esen!d., despre fiLosofia limbajutrui Ia Aristotel, Hegel gi Fdunnboldt,pe care eu o vdd aa pe r,r.n efort progresiv apJ.icat aceluiaqi obiectiv qi.in aceeaqi drrecfie, chiar dacd,fiLosofia limbajrdrai i fost formulati de Hr-Lm.boldt mult mai pulin specializat gi mult mai pu$in lir,.rpede decit la Hegel. Nu..consider, desig'u.r,prin aceasta, a5 trehui.e p*" qi simplu sE ne intoarcem La Hegel sau sd rdr"ninem,la eX;cu siguran$i cd nici ffiegeLnu. ar fi considerat potrivit, nici nu ar fi dorit aqa ceva. Cred, mai degrabd, cd.ar trebu.i si-l depdqire p9 Hegel"cu Hegel impreunS., atit in fiLcsofia limbaju}ui, cft, qi in fiLosofia semnu,hd Pe de alt6 pante, voi vorbi fn calitate de teoretician atrlimhajuhd, adici dfur punctul de vedere ai.senaioticii lingvistice qi al unei teorii lingvistice gtiin$ifice. Nu cred.cd ne este permis sd.faaem.ahstrac{ie, in cadru.l fitrosofiei, ctre r:tistlncAfitre qi de. rezultatel.e qtiira$,eiorparbicuX.are,gi neci sd, ci.asificdm rezuntah.le qi rezolvdrile i.or tn aiara domeuiuLui fiLosofiei. Desig*r, qtiiillele par-Liculare iqi pucr qi iryi rezolvd probtremeLe fuainteioru.L unor limite deteminate; insh, lor tocmai. fn acest sclpr eLetrebu.ie sd-qi fi delimitat proprilLe ohreate, fa$6 de alte obiecte. Aceasfd delianitare pl"esupnne fns6 o contemplare ctincol"o de-trimite qi, pnn aceasta, o atitudirae fiLosoficE.. Nu exietd. nici o qtiin$6 care sE,fie independent6 de fiIcsofie. Apci, atft, fn frlosofi.e, cit qi in qtiinqeie parbicuXa-re, este varba, fu principi.u, despre acelaqi Luaru.:tapfun cle a fi sai:. ffilnfa ].u.cru.ri}or. IVumai. c6 ceea ae fn qtiin$A este rdspuns frafilcscfie en;e ohieciul fra'brehdrii;?n fil.osofre este prohLematizat .tc].tr-u-n nou ctr-ip obieetul qtiin{ific. $tiin!a, de exerc.pX.u, referindu.-se la arhon, nlur:.xe pl-ivtre La moduL de a fi atr fnf,rehSri cr.i. arhori].or qi stal:ii"eqtece este "fiin{a-arbone".F"iLosofia referfr.la moduL de a fi. se a:cbore (astfel recunot'crit) qi pune fnfirehdrri cu. pnvire La modu,r]. a fi al r.{,e

Er.r.gen Coqeriu

moduLu.i de a fi arbore, adicd cu, privire la sensui. acestr.ainaod de a fi. Fe cneal"ta parte, avem intrebarba 'Ce este u.n arbore?', cu" rdspunsuL '{Jn arbone este aceasta qi. a,ceasta.'; pe de atrtd parte, avem intrehare"a 'Ce este anoduL de a fi arboreT, iar rdspunsuL intentioneazS: in prlncipal sE stabileascd sensul modului de a fi al. arborelu.i in. cadruL fiin{ei. Dif,eren$a r:u este deci o diferenla ale pu.ncte d.evedere, de orizorlturi, ci.o diferen$d. $inind de niveLuLla care se pune problema qi de scoprel protri.em,ei. poafe spu-&e cd qtiin$a pime inttsebdrt cr:- privire )"a "$e nsod.ul nenrij}ocit cle a fi ai luerl.rilor, pe cfnti filolcfia, dimpotriv6,, cu prtvire la esen{a, respectiv tenoeiu.} acestui rm,odde a fi. L"2.Astfel, atitfn cazC trimbajului, c{t gi aL semneLor, rdspunsul teoriei limbii qi atr Xingvisticii generale trebuie sd fie, in mod corespLlnzdfor, ohiecfiul pro}:ieroati.zbrii filosofi.ce. Ce este un senan? Rispunsr,aX stabileqte modu-l de a fi e.L semnui.ui, calitr;atea ca atare de a fi sem.n; eL ne seune cum sfnt qi cu.m fiurcli.oneaz6 eemnele. Dar ce esbe, de f,apt, nsodnnlde a fi semn? Frdspunsiltr la aceast5. fntrebare l{"nuregte qi ftmdamenteazd, sensul. modului de a fi semn" Fireqte, intrebarea fiLosoficd se poate pune si d.irect;putem intreba'Ce es'io un cu.vint?' qi sa ?nfiei.egem'Ce es{,emodu]. de a fi. cu.vint?', 'Ce este un sernn?' qi sii in{elegem'Ce este caLitatea de a fi $em.n.?', sau'Ce este o nav6?' qi sa in{etregem 'Ce este calitatea de a 6 nav6?'. Aaeasta XnseahnS. ins6, cf;,fiLosofuJ irebuie s5. realizeze o nauncd c1uhX6.Ca nespeciatrist in donr.eniial qtiinfelor pa:.'ticulare fL paqte primejdia de a se rd.t6ci in acest domenir.l, de a cor:funda Sstiracfi'i im.portalrte, de a consid.era drept esen$ial ceva neesenlial qi. invers. trn cazul semnelor qi an hmbajului, filosofii trimbajuiui, filosofii "nlu.ri", nu Ei cei orientaQi. spre teoria limhii sau ii,nryistica general.6, inclinS. in;ainte cle toate sd icientifice limhajutr cte tot ceea ce este semiotic, cr-r. calitatea de a fi senon, iar calitatea de a fi sem.re,^Fw qi simplu., cu. tot ceea ce (pentnu un inberpret) poate fi "se tn" (indiciu!). In acest caz, sfera semnelor qi, prin aceasta a limbajului insuqi, este IArgi06 pinh la infinit, aqa incit iimhajtd nu mai poate fi deosebit de non-Limbaj, ni.ci caLiatea de a fi semnin sens propriu de ceva ce nuLare calitatea de a fi semn. Cdci dacd totu,l este sem:r qi i.imhaj, atunci nimic nu. este sem.n qi Limbaj, ias'nci ne afl.5m, fn fa{a adeLei vaci negre fntr-un spa[iu fntunecat, in-care de fapi; ea nici nu existdl CSci a-fi-ceva Snsea:mrah doar identitate, ci tnto'r,deauna qi ln nra enod.necesar qi diferen$6, daoi nu este vorha pur gi simplu despre fiin{a ca atare. Se Xloate totuqi accepta cd tot ceea oE stxpunem furterpretdni este intr-c anum.it5, privin!6 "sem.tl", qi c5.interpretarea se aplicd intotdeauna asrqlra unor "sernne". Trehuie fn sahinnb sd ne fie clar c&, fn aceastd situ,a{ie, intrebuinldm desemnarea "sem.ry'' fntr-r:.m dubiu. sens, a6.si "interpretatoz:i.i1' (formali) s?nt. de f,apt, ie-rtotdeawna se?"n:ne, cimrn, dimpotriv6, "interpretancna" nu trel:uie sd fie fu-i. pe nici LLn caz, dire capul locunr-li qi trl sino, semne. DacS ar fi. aqa, n-ar e;rista niai sem.ne care sA poa'be fi recunosc'u,te Xaentru el.einsele, adicd "l"u.cnrri" sepal"abi}.e cne aLte modalit5li aXe fiin{ei. Se asem.enea, n-am putea pune intreb6ri tn Xegdtur6 ctl rnocluL de a f; propriu semnetor: caLi.ta^Lea a fi semn n-ar fi nim.ic de aLtceva declt o stare in procesu.L cte internretare.

Semn, simbol, cuvtnt

Pe de altd parte, filosofr.i stnt fnclina{i s5" aqCIzepe aaeeqqirtpeaptd limbajul m.ai uiult, sA pur qi sirnplu, vorbirea tn general, cu limkra palticulwzatd; interpreteze limbaju,l ca lirobaj special gi, pdrl aceasta, ed identif,ce desernnaI'sa cu sem.nifi.aa{ia; pe deasu,pra, sd echivaLeze ryi iimba partic'uj"ar6. cu textuJ., respectiv cu discnrsul, iar discursul sd-l echivaleze in speciatr cu enun$C afirmativ. Ei procedeazd astfel. fiindca sint interesa{i propreu-zis de rrrodul de a fi prin limbaj al tuturor Lu.crurilor, pn:ecum qi de vaLoarea pu.r grroseotrogicd a limbajului qi a expi{radrii asertorice prin iimbaj. ' 1:S" I)e aceea, dorirn fn continu.are s5. determinirn 6s{ ind"eaproape d.omeniuL sennneLor, ca sd cldrificdm astfeL qi propria Lor reLa{ie cre }imhajul. De }a Locke incoace (in Ger":manj.a in specian de Ia Lamberb), limbajul (qi anume limbajul fn pnir:aui rind) a fcst, trata0 ca un sistem semiotic, ca o sec$iune in universul semnelor. (Spun "de ].4 Locke incoace" fi.itldcd am i.r.itat, in cele mai m.uLte cazr-lri. aproape tn intregimae, vechrea"sei:aiotic6 m.edievaL6 qi scolasticd, de exemptrer cea a lu.i -Iohannes a Sancto Thracra; redescoperim abia in vremea raoastrd aceastd veche semiotic6,.gi acoasta,'dq.af paftial Ei cu difi.cdffi{i.) Chiar pi in lingvistica generand Limheju} este tratat ca u.n sistem sem.ic'tic qi se vorbeqte destrlre "sem.ne lingvistice". .A.cest fapt este valabil fn cazuL ].ui Saussu.re, care priveqte Lingvistica rlrept o nlarbe a sewlioLogiei;la fe}, qi cu o foante importantd redu.cere a domeniului., tn cazul ltri Hjelmstreg aare defineqte limbajul ca "semj.otic6" (= sistem sen-rniotic). Aceast5. rectrucere se prezintd astf,etr:pentru Hjenmslev Ximbajui esbe o semioticd. aparte, foarte speciald. Dup6 p&rerea m.ea nu s-a reflectat indeajuns asupra iinportantei. teze a LuJ ffietrmslev, conform c6reia l"imhajuL reprezi.nth acea semiotiah fn care pot fi transpuse toate celeLalte sernioLici., dar care nu poate fi. tranaspusd integral in nici o alte semiotic6.. P"3."};fai intfi sd discratdm despr,e concep'LuJ.ttre "semn" in general. Diversele defini'lii cu care l-ucr*m sirrt incomplete prin raporf,are la obiectul Lor (incom., plete chiar qi fn" sensul ior propriu), np se referfi cu. exactit,ate la acelaqi dcmerrirr. 'Un al f-aprelor: q:lnu pdvesc dec aceeaqi calitate de a fi senxn. Citeva exemple: 'lrtrcr'lr", semn este tm respectiv u.n fenornetri care indicd altceva decft, este etr 'LIn irlsuEi flin materiaiitatea sa]'; sau: sernn este un. fenomera care line ].ocul. 'IJu uvrr-d atrtceva clectt este el. tnsr.tryi'; sar"l, in s$rryit: semn este expresie cu con$iqlut (l'eopecdiv sexnrrifiaa$ieJ, o expresie caro 6 refbl'6 Ia o semrrificalie, sus6ine satl ix1"r,$il6o sem.rdficali.e, sau, simpiu, ar"e o semsdiScatie'. Aceste 'a riefini.{ii eonlin drrterminlrine esen$iaLe indiaa spre a}"tcevd ,'Hsuptrini altceva', 'a avea CIoemxdftrcalie , dar skit ioate incovnpn"e.te(fn special. prime1.e dou.b; la cea de-a treia vom reveni ln continuare), deoarece nu spuu pentnr cine gi prin cine aceLefenom"ene "indicE spre altcevs." gau "$tau fn loeul la aitaeva". Boar in mod tacii; eote g:resrrpr.:.sfrpentru t*ate semrxele (penfrru tof ceea ce grcate fi c{enumit semn) condilia cE el,e au val-oarea de sernne (reopectiv de"rin semne) pentna cirreva, pefltru un interpret, adicd" pentn* aeeLa care le interpret,eaz&. De aceea, i{efina$ia noastr6 nu pri.veste aceX.aqidomerriu de fapte fi-indc6, pe de I paxhe,'a fi. sem.rr pentru cineva' gi'a fi sernn fn qi pentrtl sine (respectiv'a avea valoa:re

Eugen Coqeriu

de sem.n qi'a fi produs in calitate de semn) reprezintS. doud deter':nin5,ri difer{te, Ei, Fe de alt[parte,'aindicaspre altceva',' a stainlocu]" a altceva'qi 'a avea o semnificalie'rau sint njcidecum expresii sinonime. 2"2. Pima defini$ie nut se ref,erh propriu-zis la sernne care sint date ca atare, ci Ia un altceva, pentru care folosim doar provizortu denumirea setnn dir;limbajul obignuit; ea se refer6. anunoe la acele "setttnd' care doar prin interpretare sint reaLizate ca atale, la semne care presrx.pun o singurd intenlionalitate, qi enume cea a interpretului. care Ie interpreteazd drept inclicii, fhcindu-ie ca prin aceasLa sd, fie indicii. Este vorba despre fenomene care se afld. intl-un corxtext existen{ial determiant, cunoscut sau doar presuplls, cu alte fenomeu.e, astfel incit, din constatarea unr:,ia dintre aceste fenomene pe care Ie receptdm cai:adicii, putem in-fera asupranJrezenfei, respeativ existenleiin acelagi conteNt, a celorlaLte f,enom.ene, coreLate Xlebaza experien$ei. Astfel, interpretdm norii ca "serone" ale unei posibile ploi, fekrra ca "sernn." de boald. Acestea sint simptomele lui Kar'l Buh1er, pe care arn putea s6le denuinim, mai hine qi intr-un mod maj. generaL, indicii. IndiciiLe nu. slnt produse in mod inten{ional ca sernne, adicd nu pentru. a fi interpretate ca sem.ne. trndiciiLe nu. au "continut" sau "semnifi.ca{ie", e].e nu lin locu} pentru "un altceva" decit ceea ce sint. Ceea ce poate petmite o conch:.zie despre acest,"altceva" este aici doar cunoaqterea anterioard a poziliei indiciutrui intr-c rela{ie determinati. Interpretarea este aici doar' inferenld., reducere la relafii. Desigur, indiciiXe pot fi produse qi inrnodinten{ional, adic6 "simulate". Totu.gi, aceasta se ?ntimpld tocnoai pentru ca ele s5 fie intertrrretate ca indicii prodr.rse non-intentional; altfel ele iqi. ra+,eaz6.scopml. $i sernnei.e lingvistice (nrai bine spu.s actele de vorbire) pot fulcliona ca indicii, dar qi in acest caz functia lor indiciald nu. este "sem.nificafia" lor; rar dacd eLe doar ca indicii, aLunci nu au. "semnificalie' funclioneaz5. qi nu sint sernne lingrristice. Indiciile joacd, un roL foarte important in carlrutr interpretdrii, ?n diferite domenii ale experien[ei. qi ale qtiin{ei; este insd totuqi foafi,e problernatic sd le putem inclu.de in universul semneLor. 2.3. Atrtfel se pune pz'oblema c1jl. sem.neLein sens propriu sau cu semneS.e pue: qi simplu, catre sint produse in calitate de semne - adic6 indic{nd, respectiv substit'uind, ceva -, pentru a fi receptate gi interpnetate ca atare de cd.tre un interpret. Aici avem. de-a f,ace cu o dubL6 iertenlionaLitate, si anume cu o i.nten{ionalit'ate productivd deschisi la ceL care produce semne qi cu. o inten{ionalitate "ne-produci,boare-de-sern11s" Ia interpret, untima reCucindu.-se Ia clisn:cnibiLitatea de a recepta s**ttcla semn qi de a-linterpreta. Aceast6 distinc{,ie este esenliatrd pentru delimitarea universuLi semneLon Cdcr propozi{ia "Oice poate fi semtrt." nu inseamnd acelaqi trr:.cruirl ambele aazu-c'i.In cazu.I ind.iciiio.l', orice inseamnd in aceastd propozi.{ie real.mente "on*ice": orice Lucru se af15 fu:tr-cr cor-eLa[iedat6, posihilA sau. presu.pusd qi, de a.ceea,orice poa'Lcfr "i:ldiciri', acliafr. prilej pentru o inferenla. nn cazu.l sem.nelor ?n sens proglriu., propczi[ia "Orice poate fi. sem.n." fnsearnnh, dimpotri",'5, d,oar c* iatura mateataL& a semntil.ru. poate fi ori.ce, c5. materia sumnului este trn principiu indifelonf6" ?w acest caz,

I !lll

Semn, sirnbol, cuvinl

semne sint insd' ngmai aceleacare sint produse ca atare. tntre altele, acest fapt inseamnd' 9e Ei.imaginile pot fi semne, dacd"sint destinate acestrd scop (&e exemplu, dac6 imaginea unui copac std, pentru con{inutur ""og"i); A;,';; simple reprezentdri ale obiectelor, ele nu sint in nici un .u" (in acest caz ele pot fi cel mult indicii). "e-11'i S'tr. Pentru a evalua corect realizalea sernnslqr in sens qi tr1_rgpriu pentru a le include exact in'universul semnelor', trebuie sd porni- uitii'l ae h.:.modelul 'timLaj tuturor semioticilg{ (in J;-1" 39cep{ia lui }Ijelmslev), Laica de la tgPt tl lingvisiic. "Semn llngvistic" estJ inJrin.ut rlnd ceea ce nu.rhimat mod in ;semnifici oni.;nyi"t cuvint. Despre cuvint se spune cd, ceva,', ca,,ail o semnificalre' . In-privin!3gvint-ulp (qi, in general, in privinla limbajului), in ceea ce numim, de obicei in mod global, semnificalie, tiebuie se distingem trei feluri de confinut - desemnare, semnificatre gi ,Lr* -, care sint date deopotriv5. in utilizarea cuvintulgi. Limbajut insuqi Lste mailirrtii ,,Iimbaj in gdneral,, _ activitate care se referd Ia ceea cb esle extralingvistic -, in lf dollea r{nd et este intotdear-Lna"limb6 particulardLD- o limbd deteminati (germand., engle26, francezd q.a.m.d.)-, qi, in al treilea rfnd, limbajul realizat cincret in vorbire este intotdeauna "text" sau."discursr', cu unitdgi pidcum: afirmafi*, intrebare, ordin, presupunere, indica$ie, rdspuirs, protest etc.'(acei lovgoi "oort"t**, ai stoicilor). Desemnarea corespunde nivelului general^al U*f":J"i, s-emnifi'catria (in aceastd accepliune) iimbii concrete rurpuitilre, iar sensul nivelului texbului. Ilesemnatea este aqa-numita "refer:inge", faptul de a se referi la un altceva lla ceva exberior sernnuhd]: la ceva extialingvistic (obie.;; ;;F"ilt, sliri de lucruri), sau chiar f"nol*"J=i"*ii. la geva lingvistic,'vAzut ia "lucrd', Semnifica$ia semnului este "u 9o_ntigutut insuqi, dat intr-o limba concret6, este posibilitatea de desemnare delimitata intr-o ii*ua daffi qi prir, se realizeazl desemnareal ca atale. Putem lAmuri aceastd aistini:gll cu "** aiutorul unui exernplu foarte simpLu: scurtele propozilii Viene.in spaniol a'qiViene. in italiani pot sd desemneze,ln anuntite condilii, iocmai aceeiqi stare de funtt e1ese pot referi la faptul cd'cineva vine in aceLmomenU. ?n u*hi*b, *ou*t*itopozilii nu acelaqi l}"f" qi nu se pot inlocui reclproc lrr alte situagii fechivalente lilnifca cletraducere''), cd'ci desemnaf,ea se realizeazd doar priu semnificalia aparfin6toare unei limbi cdncrete. tn italian E, uenire semnificd ;. * *iq"'; i, direcfia loculuipersoanelor exclusiv inlii q! a doua", pe cind in spaniotrd,uenirsennnificd. "a se nniqca direclialocllui primeipersoane".be aceea, tn dacd vrern sd spg.nem tn spaniolE (de exempLula telifon) "Vill miine la tine.", nu.putem fomuLa Vengo rnd'na,ns,a uerte.,..d,eoarecb linta migcdrii fir aceastd sitla$ie nu coincide in moffiehtul vorbirii su locril persoanei intti; in acesf caz trebuie sd fie fotosit alt verb (ir), adicd o altd semni-ficagie.fn sf?rgit, sensul este tipul ae ginair e vizat tntr-un enun! corespunzfltor, este contirrutul propriu respectiv "l ""r.r.g*f"i ,'texf'sau !tgt" ;.exprimat pril lmbaj - nu existE dec?tiit enung, adica in "discurs")- Deja ar:dntitele "unitd$i textuatrd' - afirmalie, eonstatare, intrebare, ordin, presu.pu,nere, indicalie etc. - sfnt dnitdti de sens.

Eugen Coqeriu

3"2"L" AceastS, c{istinc$ie intre seTrxnifi.calie qi desemnare, lntre con{inutul care este dat in cr,:.vtntul insuqi qi neferirea cuvir:.tuLui ia "lucflrri." qi stdri de Lr1cruri este foarte veche. Deja Aristotel c face mai mult sau mai. pu{in explicit, m.ai intii cr.r nldvi.re la determirnarea semni.fica{iei ca atare. La inceputuL tratatuLu.i Ferf, E{ermeneias (l-6a, 3 qr urm.) se aratd c*'sunetele vorbirii sint sufl"etu.h.tfi"Eo-rr piv oOv rd iv tfr $urvfr triv tv rfr sinahoLuri al.e con{inu.turilor oripBola. ^{ici nu este vorba del"oc despre u:r pravgma care sfr {uXfl naOrtrpi&ru-rv poa{,6 fi. desemnat, cd.ci cr.lvintrnl ca atare nu presupusie e:ristenla "lucrurilor" corespu.nzd.toare sem.rli.fica$iei. Cuvtntu). rpaydAaQog semsrificd ceva, oqpeivet pr6vrt, dar ntl spu-Tne totu.qi dac[.tragdlaphos-uL exist6. sau n{x. S-ar putea ohiecta ch fn acest,caz este vorba despne o fiin$ fabuloasd qi, de aceea, ar fi ra'[ional sA acceptSrrr cd aqa oeva nu exist6.. Dar Aristotel spi-lne {,otugi aceLaqi lucru" despre 'orn' nrl implicE eristen[a oameni].or, ci cuvtntul cirz0potooq.Nici &vOpou:oq f,eI de a fi, o modaLitate vidualS, a fiinldrii. In prinaipiu, Ia semni.ficd. doar rln AristoteL nu gdLsimceva prea deosebit de ceea ce se afld. la FLaton. $i la.Aristot'el, sernnifi.calia Lui rpon6(o este la d.rept vorhind rpcare(6rqq, semnificafia lui este nimic altceva decit "faptu.l de a fi rnasd". .{ceasta se spu.ne chiar masd nr-r. e4pLicit im Metafi.zica G, qi anume aeoLou.nde - dupil qtiin$a mea pentnu prinoa face aceast6, distinctie intre semnifica{ie qi desemoar5. i:r istorie -,Aristotel tv nare, qi unde foloseqte pentru "semnificare" termenutr Ev o41.icive "a semxdfica 6E urr r-r.nicrrm": (rr ei rd cfiponoq o4pra[ver Ev, tmw ro0ro ro (Qv Einouv' A6ycu .iu td Ev oq;raiverv toUto ir ro0t' 6mrv dvOpurnoq, fr rt dvr0pr'rnog;ro0t' Hmot rd dwOp<-intp eTvar (tr006a, 29 qi urm.). Adic6, aproxi:nativ: "Mai deparL,e, dac6 'orn' avQprlrnog semnifi.cE. unul [un u"nicum.], putem accepta cd acesta este, de. 'a 'a 'animal avea o semnifica{ie semnifica unut [= biped. Numesc exemplu, unitaraI urmd,toarele: pentru sem.nj.ficalia trui dvOponoq lom' ltlcrurile stau 'ono' astfel: Dacd. ceva se prezintd ca &vOpunoq [adic6, dacd numim ceva ffvOpurfiog 'om'], acest act ["a semnjfi.ca un unicud'] const6 in faptul cd acest ceva apar$ine 'om.'." Dupd o discu{ie care a durat secoLe, in sem.ir:iogia tocmai lui &v0pruraoq behavioristi s-a ajr.rns 1.aaceeaqi distinc{ie, ba chiar la o fcmuLare analoag8. ?n fapt, formula pdn care Ch.arles W &Ion{.s igi defineqte cdnceXrtul. de "sigrrificabum" (care ar fi'total"itatea condi[iitror pe care denotatuX s6ir trebuie s6 1e indeplineascd, pentru a fi. der:,otattil tului semn') corespuhde intocmiri. cu ceea de oe spune Aristotei vorhind despre a semrrifica-uru-uf,ticulrl. In.AlticFritate, altfel, stoicii ar.:,elaborat aceeaqi.distirrcgie a hd A,ristotel lnc6 qi mai clar qi au consoXidat-o prin termeni univoei: oqpra{rrov "senenificafitul." qi oqtrrarv6prevov 'Tdcnrl" "sernnifi.catul" (respecbiv l6xrol' "ceea ce este de spus") sau npdypto "ei ruyXdvov "ceea ce este de aqteptaf,' (adicS "desernnatul corespunzdtor''). Pentru dicvbtle (cf,.l,4rrov) qi res ace).eaqi concepte, Augustin an:e uerhwm (= o"rlprnivov), (cf. npftypr"). $i in ep*ca noodernd, Saussure ajunge chiar la aceiaqi telroerri ai iranspu.qi in fran{ueeq te: si,gnift,ant, signifid p ch,ose.fn fuate stoiciLor, num.ai c,6, (desem.nat) se sifiu-eaz*.tn e,fara rela{iei sers.iotice, {are aceste cazuri, "li.tr1tru.}" ireclr-l"de fnsd. semnificatuL. Doan particul-aritatea sernni.fi.aat'ului de a se concl'e10

Semn, simbol, cuvtnt

tiza exclusiv intr-o limbA dat6, nu a fost tratatd. in mod explic t in vechea teorie a lirnbajului (deq-i;_ sigrrran!fi, a fost awutd. in vedeie in mod tacit, c6ci cu lntotdeauna discu$ia se poartd in Legdturd cu cuvinte ale unei anumite limbi). S-2"9. ImporLantpti departe in privin[a acestei distincgii este faptul c6 prin ea se clarificd. in.aceJ.aqiti*F gi echivocitatea termenului "semn" iraportat la sel'nul lingvistic). Cdci prin 'bemn" numi:n pe d.eo pade - qi rnai ales la niveltrp vorbirii obiqnuite - exclusi-rsignifiant-ul, respectiv orlpaivtv-ul, uerbum,-u1\i: Augustin; pe de al.td.parte i:rsh - gi chiar mai bine, respectiv mai strict din punct de vedere lingvistico-teoretic :- xl.llrn.iffi. prin ,,semt t qi unitatea dintre oqpoivov gi oqpratvdptv,ov, dintre uerburn qi dicibile, dintre si.gnifi,ailtqt sigrfifi.6 (aceasta o g5,sim deja la stoici, care numeau intregul chiar Jqi" sau orlpreTov , qi la Augustin, care r.ltiliza fn aces scop term enwl dictio; tot aqa, perfect trnivoc o aflirn la Hegel, in Enci'cloped.ie,umdesemnul este prezentat c; unitate intre 1eq1ez-e1!ge qi concept, ca qi La Sausiiure, pentru care signe este o rrnitate indisolubild intre,signifiant qi si,gnifi.d,. Enciclopedia lui FILgetr clarjficd de Tn se altfel inca qi mai bine faptul cd,naateria si.gnifianr-ului ca atale este }ipsitd de i.mportanF il perspectivd funcfionatrd (adicd pentru. funclia semnului), deoarece materialitatea sem-nului este susperadatd ln cadrul lnterpretirii. .dcest "a-pu.tea-fi-suspendat", adici faptul ci nu existd nici o legdtura ciuzal-necesara intre materialitatea seranului qi semnifica[ia sa, reprezintd ceea ce numim ln gqecial dupd Saussure.(dupi Saussure lot aqa de bine ca gi in general) "arbitrarietatea semnului", ceea ce qi Hegetrdenumise prnWtilkrzr;arbitrarietate'. 3.S.I-.Doar avind fn vedere aceast5. cornplexitate a semnului linryistic, caf,e "?t"" (sau "c_ontine") deja o senanificati" + prin aceasta poate deiemna ceva gi contribui la un 9en!r ca qi echivocitatea termenuhei "semd', putem acrrm sd. ne irrtrebim in modjudicios cum se comporbd, seronullingvrrstic fafd de celelalte "semrle', qi in primul rfud fala de aqa-numitul simliol. LiAristoteL, oqpefov gi odppolov sint in aparenld sinonime. Foarte adesea,qi chiar din antichitate, L fost susfinut5. pdrerea cd.eI ar fi utilizat aceqti doi termeni pnr qi sim.plu in mod nediferenfiat. Chiar gi strdduinlele mai recente de a stabili distincili univoce fn utilizarea lor au rdmas pin5. acuma fh.r6.srr.cces. Doar cit privegte plrspectiva s-ar putea_ identifica o anuniti nuanli: prin oqprei ov .tristotll numeqte semnul ir: funcfionar-ea sa qi, dimpotrivd, prir_rodpBolov, mai degrabi senanul ca fi.ind ceva produs ("araqjad') in mod iirtenlionat cu aceasta funigie. El spune explicit ci nici ttn "nur,e" nu este ca atare de la natunE,:eI este aqa numai in calitate de Sovrl oqpccvrrrfirsrd ouvO{*qu, adicd atunci cind.devine un simbol, gLitfel spus, daed este produs (sau "aranjat") in mod inten$ionat ca semn (De trnterytret, 16a, 26-29). F{egel qi Saussure - qi anum.e, dupd p[rerea d, Saussu.reprin l.egdtur6 indirecti, chiar dac5 implicitd., cu megel -j disting intre semn qi sinabol do_ar_in privinla arbitrarieffi{iisiginifi,ant-ufin Fentru l{egel, serrtnul "von Symbo]. verschieden, einer .Anschauung, deren eigene Eestimmtheit ihrem Wesen umd tsegriffe nach mehr oder weniger der lnfr*t ist, den
1',t
I I

Eugen Coqeriu

sie als Symbol ausd.riickt; beim Zeichen als solchen hingegen geht der eigene Xnhalt der Anschauung und der, dessen Zeichen sie ist, einander nic-trts an. ^dls bezeichend beweist daher die Intelligenz eine freiere Willktir uld Herrschaft im Gebrauch der Anschauung denn als symbolisierend" (Enzykl.,$ 458)2. Un sim.bol, de exemplu balan{a ca simbol al justiliei, are totuqi o legituri cu ceea ce simbolizeazd,: balanla reprezinti ln mod figurat o caracteristicd a justifiei - presupusa imparfialitate gi presupusul tratanent egal al pirlilor etc. Tot astfel, gi faptul ci i se inmineazi cuceritorului cheia oraqului are ceva de-a f,ace cu intimplarea respectivi in ansamblul ei: cuceritorului i se predi'isimbolic" oraqul, in misura tn care i se inmineazd,o micd dar importanti parte a oraEului insuqi (instrtrmentul care ii deschide portile)., j ,,,,. AceastS, deterainare ne tnlesneqte acum, cu siguranli, s5 separirn simboIurile de celelalte semne, respectiv de "sennne].e sens restrtns" (in care s-ar in includ.e qi semnele lingvistice). Ea nu ne ss6sinsi suficienti pentru a distinge simboluriLe de semnul lingyistic ca atare, adic5, de cuvfnt. Determinanffi ira aceast5.privin$ este mai degrabd retrafia simbolului cu semnificatia. Anumite sem.ne"simbolice" nu au semnificalie primari, proprie, ci doar o semnificalie verbalS, universalizatd (ca funclie de desemnare), lmprrmutat6 de Ia limbaj dar separat5, de aceasta. Aqa sint semnele "simbotrice"(non-arbitrare), singurele cSrora li se potriveqte "funcfia de reprezentare" a lui Btibler - de exemplu cele utiliaate in astronomie ca imagini, sau semlele zodiacale - qt pe ca-rechiar Brihler le include in rindul "simboluril-or" sale. Nici simbolurile in sens curent (ca qi cele vizate de HegeLqi de Saussure) nu au o semnifi.cafie texicali ci d.oar un fel de "sernnifica$ie propozifionali" qi un sens determinat; de aceea, ele nu desemneaz*tucruri' sau "clase de lucruri', ci doar stdri de fapt, situafii qi altele de acelaqi fel, elemente care pot fi interpretate tn fiecare timUa cu ajutorul diferitelor semnificalii leNicale. Balanga ca sincbol al justifiei au semnific5, 'justi$ie" qi, de aceea, nici nu desemneazn justilia pur gi simplu; ea spune mai degrab[ aproximativ: "Jusfifia este ca o balan!i.", sau "frebuie sd' fie ca o baLanfd,".lin aceastS. perspectivd., v5zut dinspre limbaj, un simbol este asemenea unui act d.evorbire sau ungi texb cifrat. 3.3.2. .Acest fapt este valabii peutru semnele gi sistemele de semne non linryistice tradifionale, obiqnuite qi convenfionale, fie ci sintinLocuitoriparliali pentru cuvinte, desemndri desprinse de orice limbb individualE qi, prin aceasta, irniversalizate, fie cE coresfiurid unor acte d.evorbire sau ur.or texte. De acest tip sint semnele pe care Kad Btibler le numeqte "semnale" (de exemplu roqu, galben qi verde Ia semafoarele de circulalie, care reprezinti indica{ii de conoportarnent), mim,ica qi intreaga lume a gesticii. "convenfionale", adicd. Libere (non-spontane). O anr.lmitd gestic5. nu semnificd de exempnu "fl5nnind" sau "f,oam,e" nu. desennneaz6. qi foarnea pur gi siinplu (in orice situa$iei; ea exprim6. doar ceva precurr. "rni-e foanne"qi chiar gi aceasta doar la modul- "deictiC' qi nu pri:a intea:-'rnediul acestos semnificalii. Altfel spus, rnirnica indicd o foame L2

Sernn, simbol, cuvint

concrete in tr-o situalie concrete, dar cu aj utorul ei nu putem vorbi despre foarne in generalgi nici nu putem descrie sau analiza foemea. 3.3.3. In toate aceste cazuri, putem spune pe buni dreptate cd,sernnele indici altceva decit sint ele insele, ci ele "stau" in locul a altceva. EIe "stau" in 19o4 unitililor de sens (al intenliilor concrete de exprimare), in loeul st6rilor de fapt qi al situafiilor, ba chiar - irn cazul "semnelor-subsiitute,, ( adic6 al desemndrilor universale imitate dup[ modelul timbajului) - pentru "lucruri" qi pentru concepte, respectiv clase de "Iucruri". Trebuie totuqi eviden{iat faptul '' ce - in opozifie cu sernnele lingvistice - acest tip de sumn" fie cd.oo reiere. deloc la faptul de a fi al "lucrurilor" pe care le indicd., fie ci, in cel mai "" bun caz '' (in cazul "semnelor-substitute"), ele presufun acest fiapt de a fi al lucrurilor ca fiind deja delirnitat sau prezentat ca delimitat. 4.I-. Deosebirea este atit de radicali, incit ne putem intreba pe buni dreptate dacd semnele non-lingvistice gi semnele lingvistice trebuiesc consid""u.t" ca specii (qi anttttte specii de acelaqi rang) ale unuia qi aceluiaqi gen;,ou alte cuvinte, daci semnul linryistic - cuvfurtutr- este "$emn" tn acetasisens tn care sint qi celelalte semne. CSci intreba:rea este urmd,toarea:'indi"a iaru cuvintu-tr gn altceva decit este eI insuqi? introcuieqte oare cuvintul un altceva decit ceea ce el ?nsuqi esle gi reprezintE? Va trebui sE ne tntrebrrn d.ece Iiltmboldt - qi nrrum.echia-lrde inceputul preocupirilor sale in probLema limbajului - s-a ta impotrivit considerdrii limbajului drept sistem 4-s ss-.e. tncd. in lu""area Ankhnd'i'gang einer Schrift tiber d.ieuaskische Spracheund,Nation (lBI2), adic6 in prima sa scrier.e hgb"i care conline o remaxcabild.schili a concepliei $es.l_re sale lingvistice gi de fiLosofie a iimbii, Itrumboldt scrie: "Mann.-mufj sicbnur durchaus von der Idee losmachen, da8 sie [limba] sich so von demjenigen, was sie bezeichnet, absondern lasse, wie 2.ts. der l.farne eines Menschen von seiner !e1son, und dafJ s19, gleich einem verabredeten Chiffre, ein Erzeugnis der Refl.exionund der r.rbereinkunft... sei" (Akademie Ausgabe, IrI, p. 296)3. Aceasta doarece, mai intii, nu putem afirma, in sensul strict al eqpresiei, c6, un cuvint indic6. semnifica$ia sa. Apoi, acceptind ipoteza de mai sus, ar insemna si tratim cuvintul drept ut pur hy*lig sonor sau o pure expresie, gi nu drept ceea ce este cuvintuL in realitate. In limbd, cuvintul este intotdeauna deopotI"A e5Fresig qi semnificalie; ceva este "cuvinf,' nu.mai ca unitate intre signifiant qi si'gnifid. Putern, ce-i drept, s5.despdrfim. in mod artificial, in vorbire in speciatratunci c{nd vorbim despre cuvinte - expresia de conlinut, signifiantr.d de slgnifid (sd Ie gindim in mod separat gi sd Ie cercetim sau sE Aisoutgm despre ele in mod separat); f,acemaceasta excLusivIa modul artificial, adicd.fn mdstr.ra in care suspendina doar operalional relafia reciprocA.intre signifi.ant qt signifi|, in misura in care facem. ahstrac$ie de aceastd.retra{ie, fhra'*a o anulirn. La fel se intimpii atutci ctnd, ne jucdm cu limbajul: cel'drnai multe jocuri verbale se bazeaud pe faptul cd.suspendim qi, in acelaqi timp, negdrn aceastS'rela$ie. De obicej.,separatd de conlinutul lexical, nu mai este expresie, ci ci doar un fenomen material; de asem.enea, "xpresia nici selnriificatia nu mai

Eugen Coqeriu

este sernnifi.ca$ie, ci doar o reprezentare, un continut de gfndire vag, lipsit de sd foLosim o frumoasd formulare a lui Josef fonni,. S-ar mai putea spune Simona (ce-i drept, intr-un alt sens) - qi un cuvint [privit ca form5. sonor6, este "se nn" pentru o sem-rrificatie doar atunci cind respectiv ca signifiantl cineva se intereseazh de semnificalia sa, adicd, - pentru noi - atrrnci cind el nu mai. este cuvint in sens propri.u qi cind forma sonord (ca fenonen materiaL) doar ca "indiciu" pentrrr relalia cn o semnificafie. este inberpretati Faptul acesta este valabil pentru {,oate semraele cdrora le este atribr-rit5, o "senni.fica$ie" (incLusiv o posibilit-ate de desemnare universal6). in privinla euvintului, aceasta inseamn5,, dupd. Hurnboldt, cd el "nu poate fi separat de ceea ce eI desemneazd'D, o tez5. care iqi g5.seqtejustificarea in concepfia hunboldtianS. despre limbaj ca "rnedisre". "LucnrriLd' pe care Ie desemneaxn Hmbajul nu sint ceva prestabilit, delimitat dinainte in fiinfa sa, ci lucruri "mediate" numai (qi prin.linabaj, Apar{ine aqadar esen{ei medierii faptul cd, factorul intotdeauna!) med.iator se defineqte ca atare doar in cadrul insuqi al medierii. Rezulti. ci qi cuvintul este "cuvint" doar prin medierea a ceea ce este desemnat. Cicl, dacS nu ar fi mediat, dacd, ar fi. separat de ceea ce iI mediazd, qi transformat intr-un simplu "sernn", atunci cuvintul nici nu ar mai fi cuvint. Urmfndu-J. pe Hegel, ano spu.ne mai degrabd ch "lucr.urile" (ca fiind altceva) nu pot fi separate de l"imbaj; cdci, in rela{ia limbaj-lucruri, tocmai Limbajul este factorul determinant: limbajul detemind faptul de a fi. al lucru.rilor qi nu invers. Astfel, Iucrul "arbore", ca specie {modatritate a fiin$ei), nu poate fi separat de limba in care este denumit astfel, adicd in care este desemnat prin semnifica{ia "arbore", mai cu seamb c5 semnifica$ia cr:.vintului arbore (care justificd delimitarea clasei "arbore") este tocmai "faptul de a fi arbore". Intr-o altd limbd, sem.nifica{iilor poate sd fie cu totuL alta qi poate sd perrnitd. o configuralia delirnitare cu totul d.eosebitS, a lucruritror', prin care nici arborii nu. ar ulai fi arbori. 4"Z.Lafel stau oare lucrurile cu toate semnele, sau cel puti:r cu toate semnele dotate cu semnificatie? Nu! Fentru celelalte semne, lucrurile care trehuiesc d.esemnate apar ca fiind deja delimitate, ca deja segmentate confornn speciitror lor; delimitdrile sint, in aceste cazuri, intreprinse cu referire Ia luarurile insele, aqa incit, in cazu.L acestor semne, ceea ce trebuie desemnat este primar, iar (posibilitate a desemndrii) este, dimpotriv5, Fecundari qi deterss6nifiga{ia m.inatd. de citre delimitarea'a ceea ce va fi. desemnat. In cazul cuvintelor primare (non-specializate pe donaenii), speciile de lucruri nu sint date ca atare, ci sint delimitate pe baza semnifica$iilor; tra aceste "setnne", semrrificalia (ca sesizare intuitivd a unei modalit5$i a fiintei) este primar5,, iar speciile de lucruri sint acelea care corespund semnificaliiior lexicale. trntr-adev[r, semnifica{ia reprezintE, in fiecaye eaz o irrfinitd posihilitate d.e desemnare a unor existenle particulare, iar desemnarea fnsS,gi se realizeazd intotdeauna in acelaqi fel, gi aru.me prin parbieularizaxe, respectiv prier incruciqare de universalii (de exerrp1"u,in cazul "acestui leu.", prin universalia "Ieu." qi, de asemexlea, Frin rela$ia
1 A L+

Semn, sirnbol, cuvint

universald aldeicticitetii", intr-o situalie cleterm.irrat'6). nuinirea unui lucru $i ("Acesta este un i.") este t{e fiecare dat5 o reducere a'Iucru1ui la o semnificatie: recunoagterea unei specii a fiin$ei, adicd a "cnrrdilii].or unui significatum" (qf io cadru-L numirii, in fiecare caz in parte, cuvintrrL, adice "sesrnul cu semrlifi*rii*", "st6 pentru" semni{calia sa, adicd pentm el flnsuqi). Totuqi, adicd in cilda oricdror posibile analogii in utilizare, limbajul "natu-ial" qi.ceietraltesisteme d.e (respectiv'lim.bile artifi.ciale") sint, potrivit naturii lor-, l.adicatrdif,erite: se?-{'}ne tjqUljul porneqte- la.semnifica{ii, pe cind ceLelalte de sisteme d* s**ou pornesc de la lucn:.ri. Linnbajul "natul'al" (sau limbajul pur qi simplu,limbajul cl atare) nu este un sistem de desemnare primar, ci r-rnsistem, de semninc-agii. Lumea pl'oprie oarneniloq aqa cum o creeaz6limbajul (adicf, lum.ea spirituaia, pe care qi-o creeazdomul insuqi) este in sine o lume a posibilit&$itror fiingel, qi nu o 1wne a existenlelor concrete,Nrr.rn.ai pornind de Ia aceastd.lumespiriiuaia putem sd ne_ordondm qi Lumea sensibitrS,sd identific5rn sristen$etrecincrete ca atare, sd. delimitdm speciiie de "lucruri", sd,stabilim ci fAph:ri precn* calul existd., dar fnpfuri precum traghelafii nu se intilnesc pe lunee. 4.3. Consecinlele pe care le pu.tem ded.uced.eaici sint, atit pentru fi}osofia tl.t"j$y, cit qi pentru fiLosofia semnuh-ri, imense.'Si men$ionarn aici numai citeva. Mai intii, teza frecvent reiteratd., dupi catre "anticularitafea'limbajCui ar presupune o "articula:ritate" a lumii trebuie respinsS.in mod hot.fuft. CIoi configurarea prin limbaj este o configurare prinard a lumii, ca1e nici nu Prelupulle dna anterioarS, qi dill care nici nu pLeac6o alta posierioari. Doar limbajui conferd lu.crurilor o fiin{d determinata qi ,"*"r"e- "specii". Fireqte, Limbajul fiu creeazE specii in sens mater"ial, insA Ie face sd. devind. specii; limbajul nu creeazd niqte arbori ca lucruri (existen{e concrete), etr" creeazi. insd. faptul-de-a-fi-arbore (das Bau:nsein). LimbajuL nu este o copie sau.o reproducere pasivd, ci o configurare origi.nard qi inten$ionale. Iar fapttil cd speciile lingvistice se potrivesc adesea cu specii"tre date in rnod naturii este lipsit de imporbaafd pentru evaLuarea realiz6rii limbajului; cdci aceasta poate fi stabiiita abia u-lterior qi nu este in nici un caz necesard. Una qi iceeaqi. specie natr.rralS poate rnrespunde n:.ai multgr specii lingvistice qi invenr. i"* irya aceasta, iimbajul. creeazd qi specii absolut non-existente in lume (care, Ee asemeb'ea,abia ultertor vor"trel:ui stahilite), c6ci el prececne deosebireainsdgi intre existent qi ntn-existent: rpcydlorfoq qi caf.sfnt, lrr li:oabaj,cuvinte deopotri;d de indrept-atite, care desennneazdspecii linryistice egatrindreptd$ite. " In al doilea rind, avind ln vectrefe faptut cd fiecare linobiprezinti-un sistem. de semnificatii care-i_este propr{u qireprerintd. prin aceista o configurare partigular6 a lumii, afirmalia cd oribe hrnbd ar {'r, in principiu, traductibil6 in altd limbfr, nu se poate sus{lne ?n aceastd fornnd; lnca qi maj'pugin se poate sus$ine argunrentul cA articutrarita.toa trimbajului ar presrnpune o artic6Laritate a lur:rii. O limbd ca atare nu este traductibila qi nici nu eJ.[etradus6 weodatd; $ifl.9ntigyle- cle conlinut intre trimbi nrr pct fi anulate la rtiveXtrl insuqi aJ limbilon De fapt, ceea cb vrea aoeastS. aftrma{ie sd sptmd-fn mod judicios este
I{}

Eugen Coqeriu

cu totuJ-altceva, gi anum.e cd,aceeaqilume configurata printr-o limbi determinati poate fi configrrratd qi altfel, ceea ce nu inseamnd cd senonificaliile unei Iirnbi pot fi transpuse ca atare, ci doar cd putem desenonaaceleaqi lucru-ri qi acelaqi''fel de a spune" prin diferite semnifica{ii, in limbi diferiteb. 6.1. In sftrgit, o a treia consecinli ne conducelntr-o aparent6 aporie. Cfrci ce poate insemna "aceleaqi Lucrun"', daci lucrurile sint configurate in mod diferit in limbi diferite? Cind spunem "aceleaqi lucruri" ne referim la ceva din af,ara limbajului (adica din afara unei limbi parbiculare). Teza suslinutd de noi nu spune cilucrurile sint date doar prin liinbal,acd.abio prin limbaj ele sint date ca'tucruri" qi ca aceste sau acele lucruri; nu $pune ci nu existd o articularitate speran!5. intr-o lume datd extralingrristici a lumii qi c5'noi tr6im ingredi[i fb.rd. exclusiv tntr-o limba particutrard, ci nu avem nici un acces spre h-mile altor ]imbi particulare, sau pur qi simplu spre o lume extralingvisticd; noi suslinem 1ns5. nu existd.o arbicularitate a lumii recognoscibil5 independent de limbaj, c5. ex[ralinryisticd, qi impusd limbajului, cd o asemenea articularitate este recu.noscuti qi dobinditd abia dupd qi dincolo de limbaj (dar num.ai prin limbaj). De aceea, nici sistemele de semne care po{nesc ca fiind date de lucruri, precuno qi limbqjele speciale, rul sint, cum se crede adesea, "pre-Lingvistice", adicd independente fald de limbaj, ci "post-lingvistice" Ei dedusedinlimbaj. Limbajul nu derivd, din }ucrqri, cdci nu-i s?nt date lucrurile ca atare, ci ajunge la lucl"uri; eI face ca lucrurile si fie lucruri qi prin aceasta reprezintd gi un acces c6t're lucrurile inseqi, atit c{t pot ele sd fie concepute {s sarneni. 6.2. Extralingvistice ("obiective") sint de altfel lucrurile concepute prin limbaj independent de clasificarea 1or, qi anume grafie limbajului insuqi. Un lucru conceput prin limbaj nu este niciodatd o semnificalie particu-Lard sau. reprezentarea subiectivS. a unui lucru; cdci prin crealia lingrristici lucruriLe desemnate sint deja reprezentate in lume ca lucruri. In fapt, medierea lingvrstic5.se petrece deja in spa[iul intersubiectivitdlii (cici limbajul este qi rnediere intre Eu qi T\r.),iar prin referinla i:rtersubiectiv& lucrurile sint impinse cdtre obiectivitate: dacd.rrrem si-i ciutdm, atunci c5,utfun tragelafoi-i In lume qi nu. in limbaj, unde, oricum, ei existi cu certitudine. Lucrurile ca atare sint identificabile qi recognoscibile qi pot fi tratate separat de lirnb4i doar fntr-o lume configurati printr-o }imb5, particular6 dat6. Aceasta se petrece in trimbaj, unde Iucrurile se separi ln m.od univoc de limbi qi iqi doblndesc (adici tryi redobtndesc)autononia ior deplinS:Iimbajul inseamnd aici ceeace degemneazi qi"ceea ce discutS, iar lucruritreinseamnd ceeace este desemnat qi ceeace este discutat; acum omogenitatea semnifica$iilot gi caracterutr diferenliat faln in fa!6 se af15. allpeciilor qi al cLaselorde existenle concrete. Privit dinspre limbaj, acest fapt apare ca o disociere qi ca rrn schimb de roluri: lumea sepp.entatd in mod Iinryistic devine obiect ai trimbajCui ca vorbire. Dac5, trat6:n. IimbajC in mod static qi abstract doar ca pe o segmentare a lumii, ne paqte primejdia s6-l considerdm ca pe un fetrde sistem de elasificare a qi sd pierdem. din vedere realizarea proprir.a-zis5. limbajultif, ?rrintegS'alitatea
l6

Semn, sinbol,

cuvfnt

sa. Ceea ceinseaTnn5. rre pa$te primejdia de a trece cu vederea faptuJ.cd dubla c5. mediere prin Limbaj este continui qi infinita qi cd limbajC este de }a inceput qi pind Ia sfrrgit atit ovopd(erv, cit qi A6ye atit a denumi, eit qi a vorbi uu* * rv, spune. Lucrurile sint transformate prinlinebaj in semni.fica{ii, pentru ale aduce in corelalie reciproc6,,pentnr'a le analiza gi a le "$egmenta", adici pentru a diatrogadespre ele ln cadtul co-existenlei trmane. Sau, ca sd ne aqezi* intr-o perspectivd gnoseologici, iinabajul semnificd. pentru aputea clarifica. Discutate qi elarificate sint insg - prin intermedirrt semrrificafiilor - lucrurile insele; cu ajutorrrl semnifiLa$iilor vorbim despre lucruri. tn vorbire --- altfel dec{t in limbajul vrizut ca segmontare a lumii (adicdin sistemul iingvistic) gi altfel dec{t, in simpLa denumfu'e (adic6 pe baea unei denu.neiri implicite, *ot*oior"e) semnificaliile desemneazhlu.crurile qi "tin locut' lucnurilor qi proprietd$ilor lor, mai bine spus reprezintd lucrurile qi proprietigile acestori. Fiinla conceputd prin limbaj stE in locul existenle}or concrete pe care aceasH fiinlA le prezinti, qi reprezintd aceste existente ca atare. .Aceastd reprezentare nu pr*supr.r.ne totuqi o identitate. Semnificagia ca atare doar limiteazd faptrel de J n lucruriLor qi, prin aceasta, poate s5.il reprepinte fn vorbire; u" fusi" numai u'nitatea faptuiui de a fi al lucmriLor, nu qi diferenlierea ""pruzintd lor exborioard.. Ca reprezentare nennijLocitd., seirrnificalia nu afimd ninoic despre acest fapt de 1fi qi nisi nu fI erpliciteazd,. Ea include numai ceea ee este suficient peniru a distinge un mod 1l fiin{ei de alte moduri ale fiin[ei gi pentru a le hengine delimitate. Semnificafia este Staxprrrxdv rfr'q o0o(c!r iodi"E ce fel de mod de a fi determinat avem ln ved.ere,dar nu cum "* este acestain ansamblu "p,trru gi in arnnnunt. Abia in vorbire se afir:md ceia despre faptuL de a fi aLlucnurilor, qi aeest fapt de a fi este analizat, explicitat qi reprezentat nn mod diferenfiat, a$a cu-m. apare qi se inflflfiqeazd el in qi fat6 de lucruri. Mai mult inca, "dig? vorbiro nu doar cu ajutorul semnificatiilor ci, d-eopotrivd,,gi cu ajr.rtorul cul noagtet"ii lucruriLor, precum Fi ir anumite condiliil definite contex0uaXqi sitr-r,a$iona'1. serie intreagd de fenomene atreutilizdrii limbajului slnt strirns O legate de cunoaqterea lucrurilor, attt ln vorhire, clt gi in inGryretirea ceLor spu,se. Toate aceste observafii slnt vatrabile qi p^entru tradu.cere, chei achel de a traduce nu este altceva rtrecito vorbire, cu un con$imf virhral ideufic, in doud trim?:idtferite. Nu traducem trimbi ci vorbiri gi afi;hafii; mu traducem. cea ce o linobd datd ca atare sptlne, ci ceea ce se spurxg o* no** Ii*be, r:u traducem deei sei:tnifice{bil d, lrr pritlcipiu, traducem ceea ce esfe desemnat cu ajutorrutr sefilriifica{iilor. Semnificaliile sint un instrument qi nu ull obiect al.tra&ircerii, tctt,aqa a"i:ir'rr un-insjluSaent qi tur obieat,anvorbirii. Nu. exista o rransgrunere sint direct6 de la semtdfid[iine hmbii-eirrsd cd.tre seronifica{iite lfubii-gintd; *rumu} treie {riinod necesar prin dessmnatuX ektralingristic. De aceea,traducerea este iret'otdehuna niai ttatii "des-aompunere prin }imbag' {Entsprach}ichung) uruat6 d'eo "f e-corn tin ere p rirr limbaS" (Verspraclelichuagl Ir "
1 4 l l

:: .if
,,
Eugen Cogedu

,,

Ceea ce este cel mai important pentru chestiunea noastre este totusi faptut 9?, ptln segmentS,Tlu qi procede^ele sale, Iinrbajul Xlune La dispozi{ia qiiintrei qi fiLosofiei obiecte qi instrumente. in momentuL in care gtim ce fei de rloci al fiintel avem. qi cum p_utem discu.ta in legd,turd cu faptul de a fi aL lueruriloo, p"*t* incepe procesul infinit al dobindirii de cunoqtin$e cu privire la acest mod du a S'-Orice qtiin{A incepe in mod necesar cu- ?ntrehdri privitoare La lucrurile $etimjtafe ir.r_spg{iul lumii prin intermediul trimhajului. $Uin6a nu rdmine insd la delimitariLe date intr-o limbi particuLarS,; pe baza a ceea ce recur-ioaqte in lu.cru.riLe tnsele,.ea poate noodifiia sau ehiar anula aceste deiimitiri, poate propune noi delimit5.ri sau descoperi noi zone de interes, poate ajunfe, in donoeniid sd.u, La o configu-rare chia-r diferita a fiin[ei. ?n acest scop, $fiinga igi creeaed. semnificalii noi, fntemeiate fn mod obiecti.v,adic6 pornind de lb tu.crud: ea crbeazd, astfel limbajul special. Orice lirnbaj strlecial (chiar Ei Limbajul speciaL popular, care corespunde gtiin$ei gi tehnicii populare) este, $rln n*tur"aia, in Tod e4pres sau tacit, "r-ui.iversal", adicd- separat, de limba priq, conlinut qi obiectiv motivat. Prin lr.ceasta, limbajul speciatr reprezintd irliotdeauna o a faptutrui de a apargine unei anumite limbi, ce]" pu{in in domeniul. $eqeq]r9 trexicat (adicd tocmai in domeniuL care constitu.i.e in m.od nemij}ocit prima configurare a iumii). h.mea noastrd este mai inbii o Xiame datd qi ordonatd prin ". Q"E:1".A.qadar, lu.rne rnec{ratd "obiecti"r' qi totuqi o gi extralinryistio prin Ximbajui ?nsuqi. ItPh.*j, I-,imttSlul tnsu.qr ofurd qi mijlocui pentru depaEirea originarutrtd "fapt de a apiy$ine.i.lnei anumite limbi" aL acestei trumi. 3n calitate de aou'acepereiatuitivd. a fiin{ei "}ucru-t-iLor", Iim.ba retrlrezintd,, in acetraqi tirnp, url acces cbtn" lucruriLe lnseqi, iar pr-ira ac_easta temeirr.L gl punctr.rX.de p-crnire al qtiin{ei qi atr fi}.osofiei, aa form.e aj.e gtndllli refLexive. ca qi atr gfndtrii refLexivu ca ita"e; aceasta se fixeaz5. ill mod necesar_asupra "luciuz'ilor" dletrimitate d.e trimbaj pn-tn intermediuL semnifica{iilor qi chiar poate rirnfne la ele. ObiectC gtndirii reflexive nu. este fnsd tn nici un eaz rmr-il. dat nu.mai prin limbaj, adicd. o semnificafiie in cadrr:l_Linnbajutrui. Obiectul botarricii nu esl* semnificagia cuvintwltti ptaitA, ci obi*q!*I ontotrog'iei nu este semnifica{ia hrvintelon on saufr.inld,, Flgltelelnseqi; ci fiinta ins6,qi. Dar discu"tarea sau clarificarea "Lucrumtrol' se sdrritrqegte i" *"of necesar t9t cu ajutond sennneLo4 n:aibine spus aL semrlifica[iilor. Semnificaliile sint insd. instrumente, nu. obiecte atreinterpret6rii. Ceea ce-expliul, recunoagte sara in{eiege gfndirea refl"erivd. este intotdeauna "f?in$a Luciurilon', fi.in$a'gi sensul a ceea ce este desemnat, nu. al eLementului care dLsemneazd.ffiotm'ao*" ?n cazul ctrvintuLui care desemneazd. obiectul cercetSrii sau aI refi.eetiei nu. putem. afima, in sens strict, cd se pune pnohlema de a fnfetrege sernnificalia Xingvisticd a acestui cuvtnt. Dimpotriva: mqeXegerea acestui- cuvfnt, este o -sa premrzd' pentru abordarea lucruLui. Tkebrde E fnleles deja semnifica{ia cuv?ntu.Lu.iarbore ?nc6 ?nainte de a ne pr.ltea ocupa de arhcri gi &e fiinta 1or, Cdci doar aceastd. semnifica{ie -delimiteaza zunqa fu.cruf i, indice ru *it* e} qi il reprezint6 aa unitate, dar ffi.r5. sa ii leprezinte t! tntreaga sa divers{tate qi cu toa!-e determindriLe saLe, catre se desfdfoard, ira f,apt, fn chiar procesui explicitdrii qi aJ.in$elegerii. Cd fiinga, odabd inletreasd., trehuie tare$i explioata prin
l_8

c;

Semn, simbol, cuvlnt

"sernne", adicd, prin_serenifi.calii, e un fapt ce rlu. poate fi'.p.us la indoial.i, iar aceasta se treagd. {aptul. cd fiin{a inleleisd de po-atef, relinutd,, exprimula qi "ru comu-nicatd.declt prin semnifica[ii, qi cd tocmai aceasta este funclia esenliaia a trimbajul"ui - aceea _dea r*p"e""rt* fii*q" iia mod p.tit"* "*pUAt, ""lri*oi. Facem abstrac{ie aici de cazuXcind prin "semxtifi.ca[ie"inlelegem tocnoai obiecttd propriu-zis al interpretirii, adicd.fiin$a desemnatulrri, cu toate deteruniniFl" qi corela$iile sale la diferite nivelu.ri (ceea ce, desigur, nu poate fi exclus). Ins& aici nu mai este vorba de senanifica$ia senrur*ui tinfiristic. "Cal" qi "tr"agdlaphos"sint-sernnificalii lingvistice egal de indrept6$ite, ir'"nai c6 despre cai cunoaqtem infinit mai rnult deeit despre traghelafi, tocmai fiindcd, ii iunoaqtem.nu doar ca semnificatii" Cu totul altceva este acu::n sa spui - dupd cum ern incercat iir introducere -.ya."semrrific$ia" ugui semn nr-r. inseamni, acelaqi lucru in limbaj ea ,gipentru qfiinfa sau fi].oiofie_.-in limbaj, semnificagia unu,i u"*r este o simpia AeUmitare -sqmnetror qi.reprezentare a fiin{ei lracru-rilor; pentnr.i qtiin!5., semnificalia este fiin{a lucruriLor, iar pentru fiiosofie ea este seniul *"*stei fiiilge. tn acest caz, ar trebui si ad6.ugdm-cd in qtiinln gi in filosofie nici rm s*mrr nu poate fi considerat ca fiind in{eles pe depl"in, nici clriar cele care, pe parcursuiistori"i glndi.rii, au fost pd,rdsite sau inlocuite. 5.3.2. Toate ac_esfe aprecieri sint valabile qi pentru iimbaj qi pentru s6rrrns. Nu.semnificalia trinryistici a cuvintelor limdaj qi semn este o-biectul interpreterii, ci desealaatul ca atare Jlimbajul iriquqi, sernnele tnsele). Chiar qi atrrnci c{ndspuSem c5.interpretdm "doar Jemne" (iau "semne cu ajutorul seineloy' ), vorbim despre semrrele inseqi (c}.espre lucruritre "sernxl.e" d-esprefaptul de a fi qi aL semnelor, qi nu despre seinnificafia "semr/' intr-o limbe sJu intr^-un limbaj special. - 6" Frilejul._nemijlogt gi cadrul de referinlE. perrna::.errt,ch.iar dacd.implicit, al. acestor reflecfii_a-fost lucrarea lui Josef-Siman, Fhilosophie d,esZeiihens'. Pentrtr inine este de la sine infeles cd nu mai este pernois ast6ei, qi va fi din ce limbaj qi semne {hrd, se tu raportezi i":: mai greu, s5 yo.rhe+lijqdicnos desp_ne LaSim.cnqi fhrd sd iei poCigie f1!e de tezele satre. De'aceeael va recllnoaqte foarte uqor qqig e{punerea m.ea unde arn fost de aceeaqi. p6.rere dinainte qi lrnde orr., putea fi. de acord fdrd sfr. renunlEna nici unuJ.,nici aLttaX punctul s[u de vedere, tra fn ce cazttm este vorba doar de o deogebire de persyrecti.vd. de forur-l-LLare, sau qi fn ce a,azlu:rt iL pot urma. Va rectr.noaryte, nu probabi.tr, locuriLe exacte unde arfo qi fhcut-o gleadvocatus diaholi.

F{ote

-:..r . '

1' Ar tredu.i sa ne intrebim, in cadncl discu.fiei,dacd tenaen wxsemnifica.lie areaceeaqi. {tsed.eutwng) sernrrificatie cu engtr.ntea,ning. RAspraniuXeste: nu.! ?n tercainotrogia-propusa ardi'senzni,ficagie -ce repr.ezintS. exciusiv con{inratul dat printr-o timbd particuX-ara oo at*r, ceea {tsedeulunA) perceS]ern?n catriate de crmosc6tori'ai ranei lirnbi determinate. Dimpotrivd., in lingv.i.stica angtro-saxon6., engl. meaning est;eun concept complex sau.,rnai de6raba, nidif,eren$iat, inc"truzfnd, cie reguJ6' "semnifica{ia" {.Bed,euturi4') gi'desemnarea." t&ezeichiung)'din *rc"pgi" noastr6, cra iL9

Eugen Coqeriu reliefarea desemnerii gi, uneori, chiar a lucrului desemnat. tn gerrnand insd., Bedeutung 'semni.ficalie' are intotdeau.na gi eensul vrrui momentam, ea la Frege, care disbinge, dupi cum se gtie, intre "Iledeutung" ("semnifi.cafie") qi "Sinn' ("sens") qi in[elege prin "Bedeutungi' obiectul desernnat, aqaincit tragdlaphos nu poate avea "seronificafie" ci doar "sens". N-ar trebui oare se facem aici o diferente tranganLL?La aceasliintrebare replicrrn: toqrnai o astfel de diferenliere a fosbintreprinsl aici. In ceea ce priveqte terminologia, la Frege este vorba mai degrabi de un capriciu nefericit, Cici distinclia sa ca atare este judicioasd qi binevenit6.. El numegte insd. "Becleutungi' - tocmai nu ca tn german[ ci impotriva uzului lingvistic gennan - ceea ce in tradi$ia germand, se nurnegte "desganatul" sau "obiectul desemnat", iar "Sinri'este la el ceea ce noi an ntuni mai degrabd "Bedeutung", adic6.rnodalitatea fiinlei dale (a obiectului desemnat). Teminologia sa a fesut multe greutfii gi a produs gi multi confuzie. In terminologia rnea incerc (in acest caz ca gi in general) si corespund pe ci't posibil tradi$iei qi, in acelagi timp, sd nu nri indepS.rtez^prea mulb de uaul lingvistic de toate zilele al lirnbii respective (in cazutr de faln germana). Incerc si utilizez ca tenmeni de specialitate exact definigi acele cuvinte atreunei liurbi care, chiar daci. nu lntotdeauna, mecar de cele mai r'nulte ori, denumesc intocmai ceea ce gi eu desemnez cu tenmenii mei. Astfel, ca termen, Bedeutung desemneazl intotdeauna ceea ce se inlelege de obicei cind vorbirn despre trimbaj, adictr conlinutul unei expresii tntr-o limb4; in germani ne flntrebd.m tn legtrturl cu "senni-ficalia" (qi nu in legdturd. cu "desemnarea'') unui cuvtnt tn labini, greaci etc, (ln cazui "desemnf ii" s-ar fntetrege un cuvint este desernnat). ci [,a fel qi pentru bezeichnen 'a desemna' gi tsezeichnung 'desemnare : spunem de pildn gi "obiect q.a,ur.d.,darintelegem prin aceste expresii deseronaC',"prin aceasta desemnim urmitoareXe' intrebuiularea unui semn in legituri cu ceva (deqi, in opozilie ew Eed,eutung, termenul 'sens', Bezeichnung este aplicat qi unui enun!). C?t priveqte pe Sinru acesta corespund.eutilizdrii lat. senszs tn vechile teorii ale traducerii, ?n speciatrla ltrieronymus gi, de asemenea, nnai mult eau mai putrn, uzului lingvistic al limbii gersrane; cici "Sinn", utilizat cu referire la ceva lingvistic, este infeles tocmai ca o detelminare suplimentard. a senordficatiei qi este aplicat de preferinff, actulrd d.e a spu.ne (conf,. "trn ce Eexrsspunem aceasta?", "Cum s6. inleleg sensul intrebdrii duuaneavoastrf,?'). In cazul nostru este vorba insl de terxoeni qbiintifici utilizali in mod consecvent, gi nu de cuvinte atre limbajului zilnic ca atare, care pernnibgi multe alte utilizS.ri. Dificultatea real[ la aceqti termeni consi5 mai degrabi in faptuX cf, nu dispunem ?n fiecare caz de verbe gi derivate verbale perf,ect "analoage". Avern bezeichnen^ Eezeichnung - Bezeichnen('a dzs - Bezeich.netes desemna - desemnare - d,esemnant- desernnat'); avcnabed.eutentsed.eutun4 ('a sernnifica - sexnnifica$ie'), la care se adaug6, chiar dac6. nu fhri oarecare restricfie, Eedeutetes ('semnificaf,), dar este foarte greu de g6sit contexte univoce pentru a folosi ('semnificant'); de aceea, temenii lui Saussure signifiant gi signifi| are fost pe Bed,eutend.es tradugi prin Bezeichnend,es Bezeichentes,ceeace este derutant, Nici in privinla lui ,9ina 'sens' nu dispuneno de nici q.rnverb qi, prin urmare, de nici un derivat verbal; de aceea, trebuie sd reurgem, ca in limbajul obiqnuit, la verbr.al meinen 'a se referi Ia...' 6i sd spunem, in consecinfd, Gemeintes, dns Gemeinfe 'referentul'; forine u,Mei,rtendes, das fuIeinencles?nt ln schimb inadrniuibile. 2. *Se deosebeqte de simbol printr-o intuitie a cdrei deterrrilare proprie, conforui esen{ei gi conceptelor sale, este, mai mult sau mai FuFn, continutul pe care ea fl exprimi in calitate de simboi; cit privegte semnutr ca atare, dimpotrivi, conlinulul propriu al intuitiei gi al faptelor. pentnr. caj:e ea este sernn nu intereseazd deloc. De aceea, in utilizarea intui{iei, inteligenfa videqte o arbitrarietate gi o dominalie nai libere atunei eind desemneazd.d.edt atwici cind simbotrizeazil'(Encicl, $ 458) (nota trad.). 3, "Trebuie doa.r sd.ne deabiri.m neapS.rat de ideea cl ea flimbal poate 6 despnrliti de ceea ce ea. desemneaz6, la fel cuul, de exeamplu, numele unui omn persoana sa, gi cd, asemeneaunui cifi'u de convenit dinainte, ea ar fi... un produs atrreflecliei qi al conven$i.ei"(nota trad,). 4. Profesor d.e fitlosofie Ia IJniversitatea din Bonn, prorrotor atrunei originatre perspective asu.niEa fi.trosofieisemnralui o prim6 form6. prescurtatl, a acestui articol a foai prezenra"r,5. au.tor ln de cadrul unui cotrocviuornagia.l Josef Sirnon (nota trad.). 5. Frin "Eezei"chnirng" I{v-'nbotdt nu ?nfelege refer"infa pur6., un "a se refei'i la', ei'i'nsugi conlinutul cuvfntulu.i, ?n dimensii:nea ea "obiectiv#', acetrceva ce se inlelege din lucruri pi'in interqediul cuvintuniai. De aceea,vsm .."orbidespre "lucn-rri" (desernnate),

', "E

',:E

2A

Semn, simbol, cuvint problemtr, se exprimi adeseaindoieli cu privire la distinctiile care slnt 6. Cind se dezbate aceastd, fntreprinse in interionrl unei limbi (tn cazul de fafl al gerrnanei), gi chiar in intei.orul unui tip de utilizare special (al celui gtiintific), cu ajutorul semnificafiilor unei linbi particulare. Cum arn putea inpune edgenfe ontologice r-r.nei anumite exprirniri? Dacd' subtiniem'l.egfr.tura intre semnificagiile unei limbi particulare date, atunci ar trebui ca acest fapt sd.fie valabil gi pentru semnificalia germ,Bedeulrng'semnifi.ca$ie'.Iarcindinenglezlspunem meanin4 fhrisf,.putem erprima seronificafia "Bedeubung", atunci se ivesc dificultAli clare cu privire la ceea ce numitn 'valabilitatea in fi.losofie obiectiv5, a exprimtu'ii'. La aceasta se poate. replica: aici nu s-a manifestat legitura generala?ntre sernnficaliile unei limbi date (ceea ce,in fapt, ar fi. o exigent6 "ontologicd' nejustifi.catd.), ci doar calitatea de a apa-rfine unei singure limbi a sernnificaliilor lingvistice particulare; fi.regte, qi a semnificaliei cuvintului german Bedeutung), ceea ceea ce este tautologic gi, ca atare, incontestabit; in contrast cu acest fapl, se evi-denliazi universalitatea (cel pugin universalitatea in intentie) a terurenilor de specialitate. In sensul definit aici, gi semnifi,ca{ie (Bedcutung) este un termen de specialitate, care eete stdns inrudit cu cuvtntul germzrn comranBed,eutung'semnifi.calie' numai, ca se spunem aga, "etimologic". Pe de alteparte, sint interesat aici in primul r{nd nu de opozilia "care este dat intr-o limbA particulari\/"cate nu este dat intr-o limbd, particular5', ci de distinclia semnificalie - d.esetnnare- sens (Bedeutung - Bezeichnung - Sinn). Numesc "semnificalie" conlinutuJ aparfinind semnului ca atare (in cadrutr sistemului de sernne); in m6sura ?n care este vorba despre un sistem lingvistic particular (sau despre unutr parfial), atunci qi semnifica!'iile corespunz[toare sint, fireqte, "date intr-o anumitd limb4". Este vorba aqadar nu despre semnificalie sau despre fai:tul de a fi aI sernnificaliei ca atare (care qi el ar putea fi luat in considerare), gi nici despre sedriificafia cuvintului Bedeutung'semrrificalie ?n german5. Bau "in interiorul unui tip de utilizare a limbii getrnane", ci este vorba despre semnifiealia definitd.in limbajul special al lingvisticii (gi al teoriei limbii). Un limbaj special nu este deci "un tip de utilizare al unei limbi particulare" ei este, in privinta termenilor sdi, o "limb6. universalh" cu signifionfs dintr-o limbe particularE sau cu signifiants stabili$i in mod arbitrar. Atunsi de ce tocmai Bed.eutung'semnificafid? Cred cd nu firajustificaie. Consider c5.este potrivit ca,,in acord cu tradi$ia qi ?n inleresul continuitnlii ln cercetare, ai. operdm cusignifiants deja existenli in limbitre istorice qi s{ rd.minem apropiafi, din punct de vedere al confinutului, de delimitdrile intuitive date in limbile istorice (in acest sens, ceva importaot se poaie citi la Hegel, in prefala la a doua edilie din Wissenschaft der Logik). Sigu.r ci, aceastA.procedare igi are riscurile satre,in primutr rf,nd riscul ca, precurn fn acest caz, termenii qtiinfifici str fie confundati cu cuvintele din lirnbile istorice. Intr-o gtiinfa umanisti propun tnsl - gi o consider chiar o obligalie sosiali - sd.ne asumrrn acest risc, aga incit aceqti terrneni sE fie inteleqi, cel putin tn parte, atit de ne-speciaiiqti, cit qi de specialigti din alte domenii (inclusiv de cftre filosofi), fn loc si folosim o termi.nologie qi fornoullri inintetrigibile pentru cei nai urulXi,.care adesea doar e'nnu.leazi adincimi de gindile, dar ?n realitate ascund tosnai vidul de gfndire. Aceaeta mi-a permis, intre altele, cd, dupi aceste principii qi oricum printr-o prestabilire expresd, si fotrosesc scrierile rnele, pentru acelagi conlinut, signifiants in apartinind linbilor in care m5. exprimam; astfel, pentru Bedeutung gt Eezeichnung am folosit ln francez5.signifid qidlsignation, tn italiand signifi.cato qidesignazione,in spanioli slgnificad.o ydesignati6ra etc. Tennenfi de specialitate se pretpazl.la aceasti trarrspunere directi qi univocA. $i in englezS.este firegte posibil s[ identificirc aceastl distinclie de specialitat e, gi"ea este chiar facut5., adesea, in ratilizarea cuvtntului meaningt definit ?n rnod expres..Astfel, marelb lingsist englez Alan S. Gardiner, din picate astizi aproape uitat in afara domeniului egiptologiei, distinge in lucrarea sa The Theory of Speech and Language, 1932, intre mect nfurg ('Bedeutung") qithingmeaTvs{"fuzeiehnund'). Distinclia sa corespundeaploxirnabiv celei aluiF'regeintreSizn qi Bednutung, cu deosebirea cd Gardiner denurneqte in mod judicios m.eani'ng ceea ce la Frege apare ca "Sinn", iar pentru "Bedeutung/' a lui Frege el folosegte thiil"g med,nf; acest thing meant a[ lui Gardiner, in concordan{8 cu cen din flrecare limbf, "natulal6,", nu este totuqi subordonat. conditiondrii prin existen!6 (cisi in iimbd. desrcynnlm deopo*iv6. qi nediferenliat atit ceva ce exist6, cft gi ceva ce nu eEistf,). A19i autori folosesc ?n lingvisticf, gi in logicS cuplurile. terminoIcgice rneaning qi denotati.on, meaning gi reference etc. Atu:rci cfnd doriin s5.evit$"n confiiziitre cu meaning-ratrdat d.at inf,r-o lirobn particulard, putem rltiliza exchasil2erer.inte latinegti sara formuie latino-romanice; aetfel, pentrr:. "sr.r.bstanla'confi,rriatului sernnelor utillzdn significatutn gi d.erwtatwin (ca la Ch. Vlorris), iar pentru funclii utiliz[rn signifi,cution. qi denota.tion. g1

Eugen Cogeriu sl spunem acrrm c{teva cuvinte desp-repretenliile "ontologicer';Fiecarer,,lim,b4jrde specialitate (chiar qi limbSiul de specialitate popularca_a!gg) igi poate stabili preter*glinoitologicr", adica pretenlii de obiectivitate, tleoarece l+ preia delimitirile primare ln nrod obiectivr,,furin,lucrurile insele'' gi -qbia apojJe denum.egte(qi.nu invers). In-consecinfi, tn acesticaa,.,probleria,referitoare la "valabilitatea obiectiv*' nici nu se poate pule-(despre un termen ales,in.nood,expresnu putem spune c5. nu semnificd ceea ce vrea s6,semnifice). Dactr. acegte pretenfii sirtC,.ntrtotdeaunaqi rationale, sau daci ele sfnt justificate gi altfel dec{t tn perspectivl logicd, aeeasta este alti problerrd.. De altfel, acea filosofie care vorbegte despre moduri de a utiliza linb4jul, care considerd.i in mod Bregit' limb,ajele speciale drept moduri de utilizare a l,imbilor istorice gi, in acestcadru,puneproblemavalabiliffi$iiobiectiveaenunfurilor, nicinuestefilosofia,clodnurne filosofie; ea este, dupi p4rqrea rnea, ln multe privinfe, contradictorie gi.eirculari. Versiune romd,neascd d,e EUGEN MTJI{TEAIW