Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unde: C constanta fotoelastica a materialului d grosimea materialului tensiunile principale in punctul considerat Fenomenul poate fi pus in evidenta in lumina polarizata. Se stie ca spre deosebire l umina naturala care se transmite prin vibratii trasnversale care se produc in toate planele ce trec prin directia de propagare, lumina polarizata se transmite prin vibratii trasnversale care se prod uc intr-un plan , numit de vibratie, perpendicular pe planul de polarizare. Lumina polarizata se poate obtine, printre altele, cu ajutorul filtrelor polarizante. Fil trele polarizante se polaroizii se obtin prin inglobarea intr-o masa plastica a unor cristale micros copice ce proprietati dicroice; cristalele sunt orientate cu axele lor optice in aceeasi directie. Modelele se confectioneaza din sticla organica (stiplex) sau din rasini epoxidice.
Dupa ce strabate primul polaroid P, numit si polarizor, fasciculul luminos este compus din vibratii care se produc numai in planul paralel cu axa optica a polaroidului.
Daca acest fascicul de lumina polarizata intalneste modelul tensionat, in fiecare punct al modelului raza incidenta se descompune dupa directiile principale si . Pentru intelegerea fu nctionarii unei asemenea instalaltii, se considera un model solicitat uniform pe laturi astfel ca di rectiile principale coincid cu axele si . Daca urma planului in care se produc oscilatiile este axa y, pe aceasta axa se reprezinta amplitudinea oscilatiilor printr-un vector (fig 1.2). Ecuatia oscilatiei este de forma: , unde a este amplitudinea oscilatiei, satia, iar T perioada. Componentele dupa directiile axelor principale sunt: pul
Daca axa optica a celui de-al doilea polaroid, analizorul A este paralela cu axa x, vi bratia rezultata la iesirea din analizor se obtine prin insumarea componentelor lui a axa x. si dup
se observa ca ecranul nu va fi luminat uniform, intensitatea luminoasa, in fiecare punct, fiind fu nctie de:
Prima din conditii este indeplinita atunci cnad axele optice ale polaroizilor sunt paralele cu directiile principale: sau
Locul geometric al punctelor care, pentru o anumita pozitie a polaroizilor, satisfac aceas ta conditie este o curba care poarta numele de izoclina, deoarece dealungul ei tensiunile au acee asi inclinare, egala cu inclinarea axelor optice ale polaroizilor. Prin rotirea simultana a polaroizi lor se poate obtinefamilia de izocline cu o desime convenabila.
A doua din conditii este indeplinita pentru valori intregi k ale raportului . In cazul studiului in lumina monocromatica relatia este satisfacuta pentru anumite valor i ale diferentei de drum optic , care la randul ei corespunde unei anumite valori a diferentei te nsiunilor principale. Locul geometric al punctelor de egala diferenta a tensiunilor principale est e curba numita izocromata. Fiecarei valori k ii corespunde o izocromata (k indica numarul de ordine al izocromatei).
e directiile principale si reperul initial. Pentru a trasa izostatica ce trece prin punctul M, se duce pana la interesectia cu curba cu curba ajutatoare in punctul N. Din acest pana la a doua curba ajutatoare in punctul P si asa mai
Infasurata acestor directii este una de izostaticele ce trec prin punctul M. Prin acelasi pu nct trece si izostatica de parametru .
Se pot trasa un numar destul de mare de izostatice astfel incat sa se poata determina dire ctiile principale in orice punct al modelului. Pentru a calcula si marimea tensiunilor in afara de valorile diferentelor , obtinu
te din izocromate, mai este necesara o ecuatie, de exemplu cea a sumei tensiunilor principale. Suma tensiunilor principale se poate determina prin masurarea deformatiilor transversal e ale modelului cu ajutorul unor tensiometre speciale. O alta posibilitate de determinare a sumei tensiunilor principale consta in utilizarea anal ogiei electro-optice. Aceasta metoda se bazeaza pe observatia ca solutiile unor compusi organic i devin birefringente intr-un camp electric. Pentru determinarea sumei tensiunilor principale se realizeaza o cuva din material trans parent avand forma piesei studiate si prevazuta cu electrozi pe care se aplica o tensiune V, care modeleaza solicitarea piesei. Cuva se umple cu o solutie de colorant organic care intr-un camp electric devine birefringenta. Intr-un polariscop circular se pot pune in evidenta curbe de extinctie care sunt locul geo metric al punctelor de acelasi gradient al tensiunilor electrice. Experientele arata ca intre ordinul franjei (curbei de extinctie) si gradientul tensiunii nu este o relatie liniara. Trebuie determinata o curba de etalonare. Pentru etalonarea solutiei se folo seste o cuva in forma de sector de cerc cu electrozii plasati pe fetele radiale.
Gradientul de tensiune in lungul unei curbe de extinctie se poate calcula prin impartirea tensiunii aplicate electrozilor cu lungimea arcului de cerc corepsunzator. Astfel se poate trasa c urba de etalonare. De o deosebita importanta practica este determinarea tensiunilor pe conturul pieselor. Determinarea tensiunilor se bazeaza pe observatia ca pe un contur neincarcat, una din te nsiunile principale este tangenta la contur, iar tensiunea normala pe contur este nula. In punctul de intersectie al izocromatelor cu conturul piesei se pot gasi deci tensiunile p rincipale se si poate trasa curba de variatie. Pe contur apar, in general, tensiunile maxime, astfel ca, din punct de vedere practic aces tea prezinta ce mai mare interes. In afara de studiile pe modele aflate in stare plana de tensiuni s-au elaborat metode de st udiu si pentru modelele spatiale, ca de exemplu metoda inghetarii tensiunilor.
Studiul starii de tensiune intr-un model spatial este usurat daca se cunosc directiile princ
ipale. In acest caz se prelucreaza astfel fasiile incat fetele lor sa fie paralele cu planele principal e. Se poate arata ca ordinul izocromatei care apare la iluminarea in directia tensiunii principale nu este functie decat de diferenta tensiunilor pe celalalte doua directii principale.
Bibliografie
[1] Analiza experimentala a tensiunilor, coordonator prof.dr.ing. D.R. Mocanu, Buc uresti, Ed. Tehnica, 1977 [2] Rezistenta materialelor si teoria elasticitatii, I. Pastrav, Cluj-Napoca, Atelierul d e multiplicare al Institutului Politehnic, 1993 [3] Notiuni de fotoelasticimetrie, I. Pastrav, Cluj-Napoca, Atelierul de multiplicare al Institutului Politehnic, 1972 [4] Analogia electro-optica metoda auxiliara in fotoelasticimetrie, I. Pastrav, Stud iu si cercetari de Mecanica Aplicata, 33, nr. 3, 1974 [5] Metode optice de analiza a tensiunilor Lucrari de laborator, I. Pastrav, Mircea Cristian Dudescu, Ed. U.T. Press, Cluj-Napoca, 2009