Nichita Stanescu este cel mai important reprezentant al neomodernismului roman esc alaturi de Marin Sorescu.

Apartine generatie 60,generatie care sta sub semnul modelului Nicolae Labis,despre care Nichita Stanescu afirma ca l-a iubit si l-a urat in acelasi timp,dupa ce l-a auzit recitand poezia "Moartea caprioarei" la un cenaclu studentesc. Poezia "Leoaica tanara iubirea" descrie intalnirea poetului cu starea de drago ste.Intalnirea poetului cu dragostea se petrece pe nepregatite,este luat prin su rprindere in mod agresiv,fara sa i se dea sansa scaparii "ma pandise-n incordare mai demult"-poetul se simte amenintat,vanat si victima a iubirii.Intalnirea las a urme de nesters "Mi i-a infipt in fata coltii",simbol al fortei.Ultimul vers d in strofa I exprima resemnarea poetului ,nu ii ramane decat sa accepte situatia In strofa a II-a centrul de interes se deplaseaza de la sinele poetic spre nat ura din jur,care formeaza un cerc si ca "o strangere de ape" il sufoca,nu ii las a spatiu de deplasare,iar privirea si auzul poetului se indreapta spre cer"langa ciocarlii",care simbolizeaza zenitul. In strofa a III a poetul se intoarce spre sine si se cauta printr-un instrumen t de cunoastere primara,mana "mi-am dus mana la spranceana,la tampla si la barbi e".Cele 3 elemente sugereaza elemente definitorii ale individului uman-sprancene le-ochii,tampla-gandirea,barbia-exprimarea."Dar mana nu le mai stie" simbolizeaz a ca dragostea l-a depersonalizat pe poet,l-a schimbat,l-a instrainat de sine. Din chipul poetului a ramas doar "un desert in stralucire",nu exista nimic din aintea starii de dragoste,iar chipul e stapanit de dragoste "peste care trece al ene,o leoaica aramie".Ultimul vers din repetitia "Inca-o vreme si-nca-o vreme" s ugereaza ca poetul nu controleaza durata starii de dragoste,nu stie cand se va t ermina sau pentru cat timp e stapanit de ea. Poetul se vrea un creator unic care sa creeze un univers cu legi proprii disti ncte de cele ale lumii reale.Sunt reevaluate miturile,li se dau semnificatii mod erne,poetul inregistreaza o scindare a propriului sine-lupta sinelui cu sinele,a l ratiunii cu trairea,emotia;poezia este un instrument de cunoastere filosofica, dragostea este conditia creeatiei dar si a accesului la esente. Poezia "Leoaica tanara,iubirea" e o poezie neomodernista pentru ca abstractul ia forme concrete:iubirea-leoaica,concretul se abstractizeaza:chipul devine dese rt in stralucire,intalnim asocieri neobisnuite-leoaica tanara, iubirea. Poezia e compusa din 3 strofe inegale ca numar de versuri.Prima strofa,cea mai scurta vorbeste despre efectul surpriza al intalnirii cu iubirea,in strofa a II -a versurile sunt mai lungi pentru ca ea vorbeste despre dematerializarea poetul ui,care iese din concret. Cele 24 de versuri inegale au rime aleatorii,uneori rime interioare,legand ast fel fluxul ideilor.De exemplu in prima strofa intalnim o singura rima data de re petarea cuvantului "fata" la finalul a 3 versuri.Poetul se joaca cu sensurile a cestui cuvant.In primul vers face parte dintr-o locutiune adverbiala,iar in urma toarele cuv fata este substantiv.Repetitia cuvantului reprezinta preocuparea poe tului pentru propria depersonalizare. In strofa 2 ritmul interior este dat de folosirea verbelor la perfectul simplu -tasni,sari. Din punct de vedere stilistic predomina metaforele care sunt si principala sur sa a ambiguitatii textului-iubirea=leoaica tanara,spranceana,tampla,barbia,metaf ore simbol. La nivel lexical-2 campuri semantice dominante-al fiintei-mana,spranceana,tamp la,barbie si cel al timpului-azi,deodata,inca-o vreme si-nca-o vreme tradand lip sa de control al poetului asupra timpului. Din pct de vedere morfologic observam abundenta verbelor fapt care indica o su ccesiune de evenimente derulate cu rapiditate.Lirismul subiectiv este realizat p rin verbe si forme pronominale la persoana I-mi meu,am dus. Poezia a fost interpretata si ca o arta poetica datorita faptului ca starea de dragoste il ajuta pe poet sa atinga absolutul,este o conditie a atingerii zenit ului,a creatiei.Intreaga poezie vorbeste depre modul in care prin iubire poetul devine creator.