Universitatea Ovidius Constanta Facultatea de Farmacie

CINETICA REACTIILOR IN CATALIZA ENZIMATICA

Coordonator : Dr. Rodica Sarbu

Dobrescu Georgiana Camelia, Grupa 9, An II

Indrumator : Asist Univ Drd Iuliana Stoicescu

1

Cuprins

Capitolul : Cataliza enzimatica

1.1 Generalitati despre enzime...3 1.2 Ecuatii de viteza in cataliza enzimatica...4

1.3 Ecuatii de viteza in cinetica enzimatica in prezenta unui inhibitor..5 1.4 Influenta diversilor factori asupra reactiilor catalizate enzimatic5

1.5 Sisteme farmaceutice obtinute prin reactii in cataliza enzimatica...7

1.1

Generalitati despre enzime

Reactiile din organismele vii sunt catalizate de enzime (fermenti), care sunt substante macromoleculare, protein, cu masa moleculara cuprinsa intre 104 si 107. Reactiile enzimatice pot fi : reactii de oxidare, redure, transfer de grupe sau atomi, reactii de hidroliza, etc. In reactiile catalizate enzimatic, moleculele reactantilor sunt denumite substrat. Enzima se combina cu substratul care apoi se descompune in produsi de reactie cu eliberarea catalizatorului enzimatic. Cinetica reactiilor catalizate enzimatic este complexa. Ea decurge printr-un numar de etape elementare, fiecare implicand interactiuni complexe intre mai multe grupari functionale ale enzimei si moleculelor de substrat.

Enzimele pot prezenta: Specificitate absoluta- de exemplu ureaza catalizeaza numai cataliza ureei Specificitate in grup- de exemplu enzimele proteolitice catalizeaza hidroliza peptidelor Specificitate stereospecifica- cand sunt catalizate numai anumite forme ale moleculelor reactante- de exemplu enzimele proteolitice catalizeaza numai hidroliza peptidelor formate din aminoacizi in configuratia L.

Caracteristicile unei enzime sunt cele specific unui catalizator: o In urma unei reactii enzimatice, enzima nu sufera o modificare chimica neta o Orice enzima prezinta o anumita specificitate, ea se leaga de substrat prin centri activi in functie de afinitatea sa fata de acea pozitie a substratului. o Enzima creste viteza anumitor reactii chimice numai daca acele reactii sunt posibile termodinamic o In cazul unui echilibru, enzima creste numai viteza de atingere a echilibrului, dare a catalizeaza atat reactia directa cat si reactia inversa. o O enzima micsoreaza energia de activare fara a modifica bilantul energetic al reactiei globale.

1.2

Ecuatii de viteza in cataliza enzimatica

Conform postulatului starii stationare in afara unei foarte scurte faze initiale (de ordinal a cateva secunde) necesara amestecarii enzimei cu substratul, concentratia complexului enzima- substrat ramane constanta pan ace substratul ramane aproape in intregime epuizat. Tratarea cinetica conduce la viteza initiala a formarii produsului de reactive v0 : V0=
[ ]
t=0

= k2[ES]

Ecuatia de bilant pentru enzima se obtine: [Etot]=[E] + [ES] Unde: [E]- este concentratia enzimei libere [ES]- concentratia enzimei legata in complex, iar [Etot] este concentratia totala a enzimei. Daca [S] > > kM, atunci in ecuatia vitezei se poate neglija kM si ecuatia devine: V0=
[ ]
t=0

= k2[Etot]

In aceste conditii [Etot] = [ES]max, iar viteza de reactive initiala ia valoarea maxima vmax: Vmax=k2 [Etot] este un indice al reactivitatii compusului enzimasubstrat.

1.3

Ecuatia de viteza in cinetica enzimatica in prezenta unui inhibitor

Reactiile enzimatice pot fi inhibate de anumite substante, in principal prin doua mecanisme: competitive si necompetitiv. In cazul inhibitiei competitive, inhibitorul se combina cu enzime la centrul activ la care actioneaza substratul, blocandu-l prin urmatoarea reactive ce decurge in paralel cu ecuatia: E + S ES Inhibitorul necompetitiv se combina cu enzima in alta parte decat centrul activ, ramas liber pentru substrat, dar complexul triomolecular care se formeaza ESI este nereactiv. Din panta dreptei se poate obtine k1, iar din ordonata la origine se obtine v0,max. Unele reactii enzimatice prezinta o crestere a vitezei initiale cu cresterea concentratiei substratului, dar dup ace atinge valoarea maxima incepe sa scada datorita fenomenului de autoinhibitie, care este o inhibitie necompetitiva prin strat.

1.4

Influenta diversilor factori asupra reactiilor catalizate enzimatic

Reactiile catalizate enzimatic sunt influentate de o serie de factor ice nu tin de structurile enzimei sau ale substratului. Cei mai importanti sunt: pH-ul si temperature de reactie. Cand pH-ul mediului se modifica, viteza reactiei catalizate enzimatic trece printr-un pH optim. Orice enzima prezinta o activitate optima la un anumit pH relativ mic in jurul celui optim, pentru care forma active a enzimei nu este distrusa. E EH EH2 (forma activa)

Variatia vitezei de reactive cu pH-ul mediului in cataliza enzimatica

La un pH dat, cantitatile relative din cele trei forme, depind de valorile constantelor de disociere ka ale formei acide EH2 si kb ale formei neutre EH. Se regasesc doua situatii: o La un pk mare domeniul de pH este larg, iar enzima actioneaza in forma sa neutral EH; o La un pk mic domeniul de pH este foarte ingust. Un factor care influenteaza cataliza enzimatica este temperatura. Viteza de reactive trece printr-un maxim cand temperature creste, aceasta se numeste temperature optima. La temperaturi in jur de 35 C sau mai mari, de obicei enzima sufera o dezactivare rapida in timpul determinarilor cinetice. Procesul inactivarii enzimei se datoreaza denaturarii proteinei. Denaturarea se produce de cele mai multe ori ireversibil, astfel constanta de viteza creste mai putin sau chiar scade. Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie este de natura complexa. La temperature joase (la care dezactivarea nu are loc) poate fi studiat acest efect al temperaturii asupra catalizelor enzimatice. Ecuatia lui Arrhenius se poate aplica pe domenii restranse de temperatura, din ecuatia :

=k2[Etot]
Unde k2 depinde de T, dupa ecuatia lui Arrhenius (k2= Ae-E / RT), cand se lucreaza la concentratie constanta de enzima.

1.5

Sisteme farmaceutice obtinute prin reactii in cataliza enzimatica

Obtinerea prin biosinteza a penicilinelor G si V

Penicilina G ( benzil- penicilina) folosita in practica terapeutica sub forma de sare de Na sau K, si penicilina V ( fenoximetil- penicilina) folosita sub forma de acid liber sau sare Na si K sunt antibiotic de biosinteza larg utilizate. Benzoil- penicilina (penicilina G), este o substanta alba, cristalina, cu punct de topire 80 C, solubila in apa si solvent organici, avand trei atomi de carbon asimetrici ( C 3, C5, C7 ). Este activa bacteriostatic si bactericid fata de bacilii si cocii gram pozitivi. Fenoximetil- penicilina ( penicilina V) este o substanta alba, insolubila in apa, solubila in solvent, cu punct de topire intre 118 C si 120 C. Tehnologia de obtinere este comuna tuturor antibioticilor de biosinteza si cuprinde : Pregatirea mediilor de cultura si sterilizarea lor Fermentatia biochimica Filtrarea solutiilor native Separarea si purificarea penicilinelor.

Pentru penicilina G se utilizeaza ca precursori fenilacetamida sau acidul fenilacetic, iar pentru penicilina V se utilizeaza acidul fenoxiacetic. pH-ul mediului influenteaza viteza reactiilor enzimatice, permeabilitatea membranelor celulare si gradul de ionizare a sarurilor. Valoarea optima a pH-ului este cuprinsa intre : 6,4- 7. Biosinteza penicilinei este un process aerob. Alimentarea cu oxygen trebuie sa se faca cu o viteza controlata, astfel incat sa se asigure conditiile pentru atingerea vitezei maxime de crestere a masei celulare. Temperatura este un perametru care intervine mult in aceasta biosinteza.

Alte exemple de procese enzimatice sunt : Sinteza unor antibiotice cu actiune citostatica cum sunt Rubomycina si Mitomicina C Rubomycina este un antibiotic produs de microorganismul Streptomyces peutius, varianta carneus. Se foloseste sub forma de clorhidrat in boala Hodgkin, in leucemii acute si in sarcoame. Mitomicina C se obtine prin cultivarea microorganismului Streptomyces caespitosus pe un mediu nutritive ce contine hidrati de carbon, surse de azot organic si anorganic si microelemente. Obtinerea Vitaminei B2, prin biosinteza enzimatica pe tulpini de Ermothecium Ashbji intr-un mediu ce contine protein si hidrati de carbon. Este un derivate de izoaloxazina, labil la lumina atat in mediu basic- cand se formeaza lumiflavina, cat si acid, cand se formeaza lumicrom. Este o component a coenzimei flavoproteinelor existente in toate celulele. Are rol foarte important in procesele enzimatice din organism, functia sa biologica de catalizator bazandu-se pe transferul de hydrogen intre sistemele enzimatice donor- acceptor.

Bibliografie:

Dr. Rodica Sirbu, Chimie Fizica, Cinetica chimica a compusilor farmaceutici, (2004) St. Moisescu, Chimie Fizica, Ed Universitara Carol Davila, Bucuresti, (2002)