Sunteți pe pagina 1din 34

ORGANIZAREA ACTIVITATII TURISTICE

Dupa studierea acestui capitol, cititorul va putea sa: . inteleaga caracterul proteiform al activitatii din domeniul turistic; . descrie felurile si grupele de intreprinderi prestatoare de servicii turistice; . discute ratiunea existentei institutiilor turistice si organizatiilor profesionale nationale; . faca distinctie intre organizatiile internationale interguvernamentale si neguvernamentale din domeniul turismului; . explice particularitatile structurilor organizatorice si de conducere a turismului la nivel national si la nivel local, pe exemplul tarii noastre. 4.1. Structuri organizatorice in activitatea de turism

Activitatea turistica este proteiforma s i, ca urmare, foarte fragmentata. Pe de o parte, anumite caracteristici confera dimensiunile unei industrii grele: costuri ridicate ale factorului capital concretizat in infrastructuri si echipamente, puternica intensitate capitalistica (fiind o industrie cu o compozitie organica a fondurilor ridicata, deoarece face apel la tehnologii de transport, de comunicatie si chiar de constructii moderne, deci foarte costisitoare), amortizare lenta a investitiilor, cu exceptia intreprinderilor mici si mijlocii. Pe de alta parte, este o industrie care produce bunuri si servicii intrebuintand o mana de lucru abundenta; este constituita, in special in

tarile dezvoltate, dintr-o importanta retea de intreprinderi mici si mijlocii al caror rol este strategic in cadrul unei dezvoltari armonioase a turismului si unde domina unitatile de productie familiale si intermediarii de calatorii care asigura distributia produsului turistic catre clienti.

4.1.1. Industria turistica si agentii intreprinza tori ai acesteia

La drept vorbind, nu exista o industrie a turismului, iar ceea ce semnifica aceasta sintagma este un sortiment larg de industrii ce produc s i furnizeaza bunuri si servicii pentru turis ti. Industria turismului este astfel un conglomerat complex de multe industrii s i nu numai de una, cum s-ar parea la prima vedere. In general, industriile sunt alcatuite din grupuri de firme care produc acelasi produs, sau produse, sau servicii si sunt clasificate si definite ca industrii din motive statistice, de studiu sau legislative. In unele tari, clasificarile de standard industrial sunt stabilite pentru a defini grupuri omogene de activitati comerciale si industriale. In altele, industriile prelucratoare de bunuri si prestatoare de servicii pentru turisti sunt, de asemenea, asociate cu alte activitati comerciale si industriale ce produc echipament, produse si facilitati pentru recreerea si distractia generala, spre exemplu activitatile din timpul liber. Daca mai inainte am explicat ce factori si componente cuprinde turismul, in continuare ne

propunem sa prezentam activitatile comerciale si industriale care furnizeaza bunurile si serviciile implicate in turism. Pentru evitarea confuziei, ar trebui sa le denumim intreprinderi, des i luate individual ele raspund semnificatiei conceptului de industrie. In terminologia economica, 'intreprinderea este locul de intnire a factorilor de productie sau imput-urilor, definite ca resurse umane sau de munca, resurse naturale si resurse de capital. Scopul oricarei intreprinderi este de a maximiza diferenta dintre valorile de achizitie a
factorilor de productie si cas tigurile din vanzarea produselor sau serviciilor (outputuri)'1.

Din punctul de vedere al teoriei organizarii 'intreprinderea este considerata ca un grup uman autonom de productie, dispunand de un patrimoniu al carui viitor depinde de vanzarea unui bun sau
serviciu, de activitatea sa si de soldul pozitiv in bilantul sau'2. Autonomia intreprinderii exista

pentru ca, in baza proprietatii private, ea insasi isi determina obiectivele. Patrimoniul sau este constituit din elemente materiale, bunuri si creante si din elemente intangibile sau psihologice ca renumele, imaginea de marca si know-how tehnic si administrativ, stabilitatea personalului. Ea vizeaza maximum de profit sau minimum de pierdere, scop ce presupune combinatiile de factori cele mai putin costisitoare si scara de productie cea mai avantajoasa. Intreprinderea turistica, ca tip concret de existenta a intreprinderii, ofera un serviciu pe carel putem sintetiza la informatie/rezervare, la transport, la cazare, la alimentatie si la agrement.

Intreprinderea turistica are deci un cgp de clientela foarte larg. Ea poate primi oameni de afaceri, congresisti, sportivi, grupuri la seminariile de formare profesionala. Si totusi, in conditiile specificului dominant al turismului contemporan, ea trebuie sa raspunda mai intai unui turism de
timp liber si vacante pentru masele populare din ce in ce mai numeroase3.

Din punctul de vedere al legaturii cu finalitatea activitatii turistice, intreprinderile sunt de doua feluri: a. Intreprinderi turistice primare. In aceasta categorie sunt incluse intreprinderile care in mod exclusiv sau predominant servesc turismului si comertului turistic s i sunt indeosebi dependente de acesta. Aceasta grupa ar include: . intreprinderi prestatoare de servicii de transport pentru turisti ca: inchirieri de masini, taxiuri, autobuze, vehicule pentru turul orasului, trenuri speciale pentru turisti sau alte servicii de transport pentru excursii, transport pe cablu, feriboturi, barci pentru croaziera, avioane inchiriate pentru turis ti. Tot in aceasta categorie s-ar mai putea lua in calcul serviciile interne si internationale feroviare, rutiere, aeriene si navale care satisfac, de asemenea, pe turistii autohtoni s i straini, desi, sub aspect statistic nu sunt incluse in aceasta componenta structurala a afacerilor de natura pur turistica; . intreprinderi prestatoare de servicii de cazare ca: hoteluri, moteluri, camine pentru tineri,

case de vacanta, campinguri, cabane si toate formele de rezervari utile turistilor; . intreprinderi prestatoare de servicii de alimentatie (mancare si bauturi preferate), incluzand: restaurante, pensiuni, baruri unde se servesc cocktailuri, cafenele, ceainarii s.a., in special situate in locuri de interes turistic; . agentii de voiaj si turoperatori, furnizand servicii de care turistii au nevoie, inclusiv cele de ghid; . intreprinderi de distractie, care ofera turistilor spectacole sportive, de teatru s i film, cluburi de noapte, sali de dans si spectacole similare, concursuri cu tema realizate in parcuri, cazinouri etc.; . intreprinderi speciale producatoare de picturi, artizanat, ghiduri si alte publicatii turistice, echipament turistic si sportiv. La acestea pot fi adaugate magazinele speciale pentru vanzarea produselor amintite, precum si magazine scutite de taxe pentru turis ti; . institutii pentru promovarea turismului si asociatii pentru Inbunatatirea confortului turistic local; . agentii pentru finantarea turismului (institutii de calatorie, companii de finantare a voiajelor si firme ce promoveaza turismul social); . societati specializate in servicii financiare, asigurari si alte facilitati pentru turisti si initiative turistice.

b. Intreprinderi turistice secundare sau industrii de sprijin, grupa care cuprinde acele firme (industrii) care nu depind exclusiv de turism, dar servesc nevoile publicului general. Ele joaca un rol foarte important in furnizarea de bunuri s i servicii turis tilor ca s i in asigurarea functionarii intreprinderilor turistice primare. Aceasta grupa subsumeaza: . unitati prestatoare de servicii ce stimuleaza interesul traditional, care se dovedesc a fi foarte atractive pentru turisti, cum ar fi: magazinele comerciale alimentare, micile restaurante de specialitate si hanuri etc.; . in termeni stricti, asa cum a fost mentionat mai inainte, serviciile rutiere, feroviare, aeriene, navale care sunt esentiale pentru activitatile turistice si solicita o parte substantiala din veniturile turismului, nu sunt tratate ca intreprinderi turistice primare si trebuie incluse in intreprinderile de sprijin, deci secundare; . furnizorii de echipamente si instalatii de diferite feluri pentru hoteluri, cladiri pentru comert, companii de construire a drumurilor si podurilor, furnizorii de mijloace de transport de diferite tipuri si forme, industria de automobile, cladiri, ateliere de reparatii si alte componente infrastructurale pentru turism; . societatile de consultanta in management s i marketing, companiile de publicitate si de relatii cu publicul, precum s i alte activitati ce promoveaza turismul;

. furnizorii de servicii personale pentru turisti, cum ar fi: firme de curatatorie si spalatorie, frizerii s i coaforuri etc. Exista un numar mare de alte intreprinderi care pot oferi bunuri si servicii turistilor, sau industriilor turistice primare, in mod indirect, iar importanta lor trebuie sa fie evaluata in serviciul global prestat si in rolul indeplinit de ele. Oricum, cele doua grupe importante de mai sus semnifica extinderea intreprinderilor implicate in ceea ce, luate Inpreuna, este numit industria turismului. De fapt, tendinta este ca fiecare activitate comerciala si industriala ce poate avea vreo legatura cu turismul apare imediat inclusa in aceasta categorie. Probabil ca aceasta si stimuleaza oportunitatile si alte avantaje oferite de diferite state pentru evolutia turismului.

4.1.2. Institutiile turistice si organizatiile profesionale nationale

Politica economica a multor state ale lumii include drept componenta, de multe ori esentiala, politica turismului. Conceperea si materializarea practica a acesteia se realizeaza printr-o dubla initiativa, a profesionistilor s i a administratiilor publice. De aceea, de la un anumit nivel, indiferent de ceea ce-i separa, agentii politicilor turistice nationale au ca functie principala promovarea dezvoltarii turismului national si international, asigurarea conditiilor unor complementaritati si

armonizari sectoriale si regionale dinamice ale politicilor macroeconomice. Concret, pe plan national, functioneaza institutii turistice s i organizatii profesionale nationale.

4.1.2.1. Institutii turistice nationale

Rolul infiintarii s i functionarii institutiilor turistice nationale este organizarea activitatii si dezvoltarea sectorului turistic. Concomitent, ele sunt preocupate de promovarea turismului national, de orientarea sectoriala a activitatii turistice si de coordonarea nationala a amenajarii turistice a teritoriului pe plan regional. In consecinta, intr-un stat cu structura unitara, aceste organisme apartin unui Secretariat de Stat pentru Turism, de pe langa un minister, sau unui Minister al Turismului distinct. Alternativ, in alte tari functioneaza Comisariate Generale pentru Turism sau doar o directe a unui minister (al comertului, al sporturilor, al tineretului etc.). Aceasta diversitate organizatorica este sugestiva in privinta locului ocupat, sau pe care trebuie sa-l ocupe domeniul turismului in cadrul complexului economic national. Competentele in domeniul turismului, in functie de tipul de organizare a conducerii acestuia - centralizata sau descentralizata - sunt exercitate de administratia centrala si/sau, in numeroase cazuri, de catre autoritatea publica locala.
La nivelul central, asa cum remarca si autorii celor mai prestigioase studii din domeniu1,

statul - in calitatea sa de autoritate publica nationala - trebuie sa asigure cadrul unei dezvoltari 'ordonate' a turismului in cadrul dezvoltarii sistemului social global, exercitand, conform OMT, patru functii distincte: de legiferare si reglementare, de coordonare a activitatii turistice, de planificare si de finantare a acestei importante activitati. Concretizarea esentei acestor atributii cardinale ale administratiilor nationale presupune exercitarea unor actiuni permanente in urmatoarele domenii: a) Reprezentarea intereselor turistice nationale in afara granitelor tarii, negocierea si incheierea de acorduri turistice bilaterale si multilaterale menite sa faciliteze dezvoltarea fluxurilor turistice intre statele partenere; initierea unor cooperari pentru prospectarea pietelor turistice, punerea in valoare a resurselor turistice nationale s i favorizarea cooperarii tehnice, financiare si manageriale, adoptarea regimurilor reciproc avantajoase privind formalitatile de frontiera si monetare; b) Coordonarea structurarii organizatorice a serviciilor turistice interne si externe; planificarea si dezvoltarea turismului prin elaborarea de planuri si strategii de dezvoltare turistica; c) Reglementarea si controlul intreprinzatorilor din domeniul turismului prin elaborarea reglementarilor si legislatiei hoteliere, a normelor de clasificare a hotelurilor si restaurantelor si prin controlul si acordarea licentelor de functionare s i a brevetelor de turism;

d) promovarea turismului in strainatate prin infiintarea birourilor de informare si promovare, prin publicarea prospectelor, ghidurilor, brosurilor s i a altor documente de informare turistica; e) Promovarea turismului in interiorul tarii prin organizarea de campanii publicitare in massmedia; f) Simplificarea sau suprimarea controlului vamal si politienesc la frontiera, prin cooperarea cu autoritatile responsabile in acest domeniu; g) Coordonarea procesului formarii specializarilor socio-profesionale din turism prin ciclurile de studii de diferite nivele; h) Protectia s i utilizarea resurselor turistice culturale si artizanale, prin subventionarea actiunii destinate protejarii si conservarii acestor valori si prin elaborarea de campanii publicitare in formarea acestora; i) Coordonarea actiunilor de desfasurare a unui turism ecologic, prin dezvoltarea unor campanii de protectie a naturii, crearea de parcuri nationale s i rezervatii naturale; j) Publicarea de statistici, studii s i cercetari, anchete cu ajutorul sondajelor de opinie si a studiilor de comportament al consumatorilor de servicii turistice. Pentru indeplinirea in conditii bune a misiunii s i obiectivelor mentionate administratiile nationale de turism trebuie sa dispuna de competenta si puteri proprii, conferite prin sistemul legislativ, de resursele necesare, financiare si umane. Cum insa, in general, resursele sunt limitate,

fata de nevoile nelimitate, nivelul alocarilor s i conditiile asigurate acestui sector reflecta 'opinia autoritatii publice privind oportunitatea dezvoltarii turismului sau chiar lipsa capacitatii de
organizare, adaptare, decizie si functionare a respectivei autoritati'2.

De retinut este si faptul ca, in multe tari, in cadrul administratiilor publice, ca manifestare a fenomenului descentralizarii, o raspundere deosebita revine autoritatii locale (comuna, departament, regiune). Aceasta, sub aspect turistic, detine servicii proprii, o organizare distincta si indeplineste, in aceasta calitate, un rol prioritar in promovarea s i desfasurarea activitatii turistice. Totodata, alte ministere apartinatoare structurii guvernamentale (industriei, finantelor, transporturilor, educatiei nationale, tineretului s i sportului, etc.) antrenate in industria turistica exercita o influenta directa si indirecta, de multe ori foarte importanta, in realizarea standardelor cantitativcalitative ale activitatii turistice.

4.1.2.2. Organizatii profesionale nationale

In majoritatea statelor, in paralel cu misiunea si obiectivele autoritatii publice in materie de turism, organizatiile profesionale ce grupeaza profesiunile antrenate de activitatile turistice, sub forma de asociatii fara scop lucrativ, isi aduc contributia la conturarea locului si rolului turismului

in sistemul economic, atat pe plan national cat si international. Preocuparile unor astfel de organizatii converg spre atingerea a doua obiective fundamentale, si anume: apararea intereselor profesiei si favorizarea dezvoltarii activitatii lor profesionale specializate. Asa se si explica de ce numarul organizatiilor profesionale concorda cu cel al specializarilor profesionale din turismul mondial. Ca urmare, aceste organizatii profesionale sunt partenere ale administratiilor nationale pe linia conceperii si realizarii strategiilor turistice pe diferite perioade. De aceea, cele mai importante dintre ele sunt grupate intr-o serie de tari in Adunarile Consultative sau Comisiile care participa la dezbaterile parlamentare. Pe plan international, organizatiile profesionale nationale activeaza in organizatiile internationale profesionale specializate, cu caracter neguvernamental.

4.1.3. Organizatii internationale de turism

Intrucat majoritatea statelor, mai mult sau mai putin, din punct de vedere turistic se manifesta intr-o dubla ipostaza, de emitatoare si de receptoare de turis ti, se impune existenta si functionarea unor organizatii internationale ce pot fi grupate in doua categorii: organizatii interguvernamentale si organizatii neguvernamentale.

4.1.3.1. Organizatiile interguvernamentale

Una dintre formele turismului, care a crescut in intensitate in ultimii ani, este cea a turismului international. De fapt ea constituie o expresie a interdependentelor social-economice ce se manifesta in lumea contemporana. In consecinta, activitatea turistica nu poate fi derulata la intgplare, ci in baza unor reglementari si atributii ale organizatiilor interguvernamentale, cu vocatie internationala. In structura acestei grupe identificam organizatii care au competente generale, cum ar fi spre exemplu Organizatia Mondiala a Turismului, cat s i organizatii cu competente specializate intr-un anume sector al activitatii turistice, cum ar fi spre exemplu Biroul International de Turism Social. Totodata, pentru unele organizatii, turismul nu constituie decat un segment al ansamblului activitatii lor, care vegheaza in principal asupra altor domenii de activitate, ca de exemplu: Organizatia Aviatiei Civile Internationale, care detine un comitet pentru turism insarcinat cu solutionarea problemelor de transport turistic aerian. Tot asa, Biroul International al Muncii si-a autonomizat un serviciu ce are ca atributie formarea profesionala a sectorului turistic, iar Banca Internationala pentru Reconstructie s i Dezvoltare (Banca Mondiala) dispune de un organism specializat in finantarea investitiilor turistice.

In cadrul unei anumite categorii de organizatii internationale, reprezentarea este infaptuita la nivelul statelor. Acestea dispun de posibilitatea asocierii in cadrul activitatii lor, cu statut consultativ, si a unor organizatii internationale neguvernamentale (sociale, stiintifice, profesionale) sau chiar a unor organisme nationale publice sau private (oficii de turism, companii aeriene), in scopul alaturarii reprezentantilor profesiilor, ce concura la desfasurarea activitatii turistice, la lucrarile organizatiei. Totusi, unica organizatie interguvernamentala indrituita cu atributii turistice generale exercitate la scara universala este Organizatia Mondiala a Turismului. In cadrul acestei organizatii, alaturi de statele membre ale O.N.U., functioneaza peste 200 de membrii afiliati, reprezentati de organisme neguvernamentale internationale s i nationale. . Crearea O.M.T. In urma deciziei Adunarii Generale Extraordinare a Uniunii Internationale a Organizatiilor Oficiale de Turism (UIOOT), intrunita la Mexico in septembrie 1970, acest organism turistic s-a transformat intr-un organism international cu caracter guvernamental - OMT. Respectiva stare de drept a devenit stare de fapt in anul 1975, originala procedura avand drept scop asigurarea unei continuitati in coordonarea actiunilor turistice internationale. Nu toate statele insa au agreat aceste transformari, ca de exemplu S.U.A., convinse fiind ca atributiile turistice pot fi exercitate de catre organizatiile existente fara a fi necesara aceasta

reconsiderare. . Scopul O.M.T. Potrivit art.3 din Statutul O.M.T., 'Obiectivul fundamental al Organizatiei Mondiale a Turismului este de a promova si dezvolta turismul, pentru a contribui la dezvoltarea economica, la intelegerea internationala, la pace si prosperitate, precum si la respectul universal si aplicarea drepturilor si libertatilor omului fara diferenta de rasa, sex, limba s i religie.' . Membrii O.M.T. Acest organism interguvernamental antreneaza patru categorii de membrii, si anume: - membrii ordinari, respectiv statele care au ratificat statutul de constituire sau care au aderat pe parcurs la acesta, mai exact 105 state; - membrii asociati, reprezentanti a trei teritorii: Antilele Olandeze, Gibraltar s i Macao; - un observator permanent, respectiv Vaticanul; - membrii afiliati, al caror comitet reuneste peste 180 de organizatii neguvernamentale publice si private care dezvolta o activitate importanta in sfera turismului international sau national, in special institutii de cercetare si formare profesionala in turism, agentii si organisme de voiaj, companii aeriene, lanturi hoteliere s i de restaurante s.a. Membrii apartinatori acestei grupe sunt integrati in Comitetul Membrilor Afiliati, fiecare achitand anual o contributie catre O.M.T., si sunt invitati sa participe la lucrarile diferitelor organe ale O.M.T.

. Structura O.M.T. Structural Organizatia Mondiala a Turismului cuprinde: Secretariatul General, Adunarea Generala, Consiliul Executiv, Comitetele Regionale, Comitetul Membrilor Afiliati si comisii (sau comitete) specializate. Secretariatul General, cu sediul la Madrid, cuprinzand un personal egal cu numarul statelor ce fac parte din O.M.T., este insarcinat cu transpunerea in practica a directivelor adoptate de Adunarea Generala s i de Consiliul Executiv. Totodata, el supune atentiei statelor membre rapoartele asupra activitatilor organizatiei, precum si proiectul programului general al activitatii acesteia. La recomandarea Consiliului Executiv, pentru o perioada de 4 ani s i cu o majoritate de 2/3 a membrilor prezenti si votanti ai Adunarii Generale este numit Secretarul General. Mandatul acestuia poate fi reinnoit. Adunarea Generala este organul suprem al Organizatiei si se compune din delegati ai membrilor ordinari s i asociati, adica state si membrii afiliati. Delegatii iau parte la lucrari in functie de calitatea lor de membru ordinar, asociat sau afiliat. Adunarea se intruneste in sesiune ordinara la fiecare 2 ani, adopta recomandari si bugetul organizatiei. Directivele sale sunt adoptate cu o majoritate de 2/3 ai membrilor efectiv prezenti s i votanti in cadrul sesiunii ordinare in cauza. Adunarea Generala si-a creat s i 6 Comitete regionale: Africa, cele doua Americi, Asia de

Este si Pacific, Asia de Sud, Europa si Orientul Mijlociu, insarcinate cu aplicarea in fiecare din regiunile respective a recomandarilor Adunarii si favorizarea dezvoltarii turismului intraregional. Consiliul Executiv grupeaza 20 de membrii ordinari (state) ales i de catre Adunarea Generala. El se intruneste de 2 ori pe an s i adopta masurile necesare indeplinirii rezolutiilor Adunarii Generale. Totodata, el adopta proiectul de buget si controleaza modul executiei acestuia. Consiliului Executiv sunt subordonate 4 comitete de profil: Comitetul tehnic al programului si al coordonarii, Comitetul bugetului si finantelor, Comitetul mediului inconjurator si Comitetul facilitatilor (conditiilor, inlesnirilor). Ultimul comitet, din succesiunea anterioara, are mandatul de a sugera si propune masuri menite sa diminueze barierele administrative, vamale, monetare, politienesti s i sanitare in scopul inlesnirii circulatiei turistice internationale. Comitetul Membrilor Afiliati reuneste membrii acestei categorii si organizeaza in grupe de lucru, respectiv: turismul de tineret, investitiile turistice, turismul si forta de munca, turismul si sanatatea, turismul s i informatica, consumatorul. . Activitatile O.M.T. Organizatia Mondiala a Turismului initiaza s i dezvolta diverse activitati ce acopera ansamblul turismului mondial (intern s i international). Incercand sa sistematizam cateva din cele mai semnificative activitati ale acestui organism, am putea retine:

a) elaborarea de studii s i statistici. Acestea vizeaza s apte domenii distincte: * dinamica turismului mondial; * pietele turistice; * echipamentele si intreprinderile turistice; * analiza economica si financiara; * planificarea si amenajarea turistica; * efectele sociologice ale activitatii turistice; * reprezentarea turistica in strainatate. Rezultatele activitatii de documentare statistica si prelucrare stiintifica pot fi cunoscute prin intermediul unor publicatii regulate. In plus, informatiile legate de realitatea si perspectiva sectorului ajung la dispozitia celor interesati prin intermediul unor publicatii, intre care cea mai importanta este revista 'Turismul mondial', precum si prin 'Scrisorile de informare' adresate organismelor nationale de turism ale statelor membre. Acest segment al activitatii O.M.T. a fost substantial revigorat prin infiintarea in anul 1965 a Centrului International de Studii Superioare in Turism (C.I.E.S.T.), institutie preluata in anul 1975 de catre organizatia mondiala. In acelas i timp, tot din perspectiva documentarii si studiului statistic, O.M.T. colaboreaza cu Organizatia Internationala a Muncii si cu Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator, cooperand inclusiv la organizarea unor reuniuni si seminarii legate de formarea personalului care sa lucreze in domeniul turistic;

b) asistenta tehnica. Organizatia Mondiala a Turismului ofera asistenta tehnica tarilor in curs de dezvoltare cu economie de piata sau in procesul tranzitiei spre economia moderna de piata, fie direct prin propriile sale resurse bugetare, fie prin delegarea Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), cu ajutorul resurselor bugetare oferite de acesta; c) consultat ii si rezolutii. Organizatia turismului mondial, in cadrul sesiunilor organelor sale si al comisiilor regionale, favorizeaza consultatiile internationale si pune la dispozitia statelor membre propuneri de programe si actiuni specifice. Prin competenta atribuita, organele OMT adopta rezolutii, dintre care de referinta pentru evolutia turismului sunt: Declaratia de la Manilla (1980) si Declaratia de la Haga asupra turismului (1989). Conferinta Mondiala de la Manilla, desfasurata intre 27 septembrie si 10 octombrie 1980, a reunit 107 delegatii de stat si 91 delegatii de observatori ai unor organizatii profesionale si neprofesionale cu activitate turistica. In cadrul lucrarilor conferintei au fost prezentate mai multe rapoarte pe urmatoarele teme: rolul turismului de mijlocitor in instaurarea echilibrului economic, interdependenta dintre piata turistica si piata energetica la nivel mondial, utilizarea resurselor turistice in functie de dispersia lor, impactul deteriorarii raportului de schimb asupra turismului s.a. Concluziile desprinse in urma dezbaterilor se regasesc in documentele adoptate pe baza de consens,

intre care cel mai important este cunoscut sub denumirea de 'Declaratia de la Manilla'1. Aceasta

inmanunchiaza cele mai esentiale probleme ale devenirii turismului mondial, respectiv: . misiunea turismului in viata natiunilor s i a civilizatiei terestre in ansamblu; . rolul fundamental al reglementarii legislative si institutionale a relatiilor turistice; . consacrarea dreptului la calatorie si turism, consecinta fireasca a dreptului la munca, ca element de Inplinire a personalitatii omului si reflectarea acestuia in legislatia nationala si internationala; . amplificarea rolului turismului in cadrul complexului economico-national si in integrarea acestuia in circuitul economic international; . sporirea rolului activitatii turistice in ameliorarea deficitelor balantelor comerciale si de plati; . multiplicarea nu numai a efectelor economice cat a celor sociale in elaborarea oportunitatii si posibilitatii de dezvoltare a acestui sector; . accentuarea rolului pozitiv al turismului in cunoasterea reciproca s i apropierea dintre popoarele lumii; . trecerea pe o treapta calitativ superioara a cooperarii internationale - tehnice s i financiare, bilaterale si multilaterale - in activitatea turistica; . integrarea dezvoltarii turismului in strategia de dezvoltare economica generala a tuturor tarilor lumii.

Structural privit, documentul final de la Manilla cuprinde patru parti: administrarea ofertei turistice; cooperarea tehnologica in turism; resursele umane in turism; libertatea circulatiei turistice. Conferinta Mondiala Interparlamentara de la Haga, desfasurata intre 10 si 14 aprilie 1989, constituie un alt moment de referinta in activitatea OMT. In cadrul acesteia s-au intrunit delegatii ale 25 de state membre, ale 2 dintre membrii asociati si cele ale 12 membrii afiliati acestei organizatii. Acestora li s-au alaturat 128 de parlamentari ca reprezentanti a 46 de state. La finalul lucrarilor conferintei s-a adoptat documentul 'Declaratia de la Haga asupra turismului', hotarare care se situeaza pe aceeasi linie de orientare a turismului cu cea adoptata la Manilla. In sensul caracterului interguvernamental al organizatiei, sub emblema careia isi desfas ura activitatea, conferinta a supus parlamentelor tarilor membre participante 10 principii privind perspectiva turismului, adoptate in unanimitate, care se refera la: a) importanta generala a turismului; b) rolul turismului, ca ferment al cresterii economice, pentru toate tarile lumii; c) stringenta importantei protectiei mediului, in dubla sa calitate: de conditie esentiala pentru dezvoltarea turismului si de element reprezentativ al calitatii vietii; d) dimensiunea umana a turismului; e) baza juridica a turismului; f) facilitatile de calatorie; g) protectia si respectul datorate turis tilor; h) terorismul ca amenintare reala Inpotriva miscarii turistice; i) rolul educatiei in cresterea calitatii turismului; j)

masurile ce trebuiesc adoptate, de catre autoritatile publice si sectorul privat, in vederea dezvoltarii cooperarii internationale in turism. Consiliul Executiv al OMT, in cadrul Conferintei de la Haga, a adoptat si un 'Cod al turismului' care cuprinde sugestii privind realizarea unui sistem international de asigurare a turistilor, precum si a reglementarii juridice a raporturilor dintre agentii economici care participa la comercializarea produsului turistic. In concluzie, chiar din numai aceste sintetice referiri, pentru oricare dintre noi este limpede faptul ca Organizatiei Mondiale a Turismului revine un rol de prima marime in cres terea pe scara internationala a activitatii turistice. Aceasta pozitie insa, nu poate sa se substituie atributiilor pe care autoritatea publica trebuie sa s i le asume in cadrul fiecarui stat independent s i suveran, in privinta optiunilor si directiilor strategice de dezvoltare a sistemului social global, a turismului in speta.

4.1.3.1.2. Organizatii internationale cu competente in domeniul turismului

In cadrul acestei categorii de organizatii internationale interguvernamentale se circumscriu cele ce apartin sistemului Natiunilor Unite, precum si Organizatiile regionale. Dintre organizatiile, intre altele si cu vocatie turistica, care apartin sistemului ONU mentionam:

- Organizatia Internationala a Muncii, direct angrenata in formarea profesionala s i angajarea in domeniul turistic; - Organizatia Mondiala a Sanatatii, turismul contribuind la mentinerea si cresterea starii de sanatate, la care se adauga raspunderea fata de riscurile privind sanatatea si care decurg din actul calatoriei; - Banca Internationala pentru Reconstructie s i Dezvoltare, finantator important al investitiilor turistice in tarile in curs de dezvoltare; - Organizatia Aviatiei Civile Internationale, in virtutea relatiei stranse dintre transportul aerian si turismul international; - UNESCO, prin prisma competentelor in formarea resurselor umane si a relatiilor directe intre turism si cultura. Toate aceste organizatii au un rol complementar OMT-ului, cu care coopereaza, desi nu trebuie sa uitam ca aportul lor la dezvoltarea turismului a precedat statutul actual al organizatiei turismului mondial, de a veghea fenomenul la scara globala, ea fiind de data mai recenta (1975). In paralel, Organizatiile regionale exercita diferite competente in domeniul turismului. Dintre acestea amintim: - Organizatia Cooperarii si Dezvoltarii Economice (OECD), care grupeaza de fapt principalele tari emitatoare-receptoare de turism din lume, interesata in cercetarea problemelor generate de

dezvoltarea turismului in tarile cu economie de piata; - Uniunea Europeana, Organizatia Statelor Americane, Comunitatile Africane, Asociatia Statelor din Sud-Estul Asiatic, la care se adauga Bancile regionale interguvernamentale reprezentative, sunt responsabile de soarta turismului in calitatea determinata de profilul lor. In afara consiliilor regionale create de Adunarea Generala a OMT-ului (in numar de 6, cum am mai precizat), grupurile de state interesate in cooperarea la dezvoltarea turismului international pot crea institutii internationale cu competente in acest domeniu. Realitatea o dovedeste prin exemple relevante, astfel: Organizatia pentru Dezvoltarea Turismului African, Alianta Turistica a Oceanului Indian, s.a.

4.1.3.2. Organizatiile internationale neguvernamentale

Acest gen de organizatii grupeaza pe nivel mai inalt, cel al planului international, organismele profesionale sociale si stiintifice existente in diferitele tari ale globului. Ratiunea fundamentala a existentei lor o reprezinta favorizarea schimburilor, a reuniunilor profesionis tilor diferitelor nationalitati, a sistematizarii informatiilor si realizarii studiilor ce vor forma fundamentul deciziilor autoritatilor publice. Concomitent, scopul lor este de a reprezenta diferitele categorii

socio-profesionale in cadrul organizatiilor internationale guvernamentale. Din aceasta categorie retinem urmatoarele organizatii: - Asociatia Mondiala a Agentilor de Voiaj (WATA); - Federatia Universala a Asociatiilor Agentiilor de Voiaj (FUAAV); - Asociatia Internationala a Circuitelor Turistice (ISTA); - Grupul Uniunilor Nationale a Agentiilor de Voiaj din Uniunea Europeana; - Uniunea Internationala a Organizatiilor Nationale a Hotelierilor, Restauratorilor si Cofetarilor; - Asociatia Transportului Aerian International; - Federatia Internationala a Automobilului (F.I.A.); - Asociatia Internationala de Hotelarie; - Asociatia Internationala a Expertilor Stiintifici din Turism (AIEST); - Federatia Internationala a Ziaristilor si Scriitorilor din Turism (FIJET); - Alianta Internationala a Turismului.

4.2. Organizarea turismului in Romania

Complexul economic national romanesc, ca si cel al altor state, include structural alaturi de alte sectoare si pe cel al turismului. De aceea este firesc ca politica economica sa includa drept componenta, ce-ar putea fi esentiala, politica turistica. Conceperea si transpunerea in practica a acesteia sunt rezultatele unei duble initiative, a profesionistilor s i a administratiei publice din tara

noastra. Cu alte cuvinte, si in Romania se justifica existenta institutiilor turistice si a organizatiilor profesionale nationale si locale.

4.2.1. Organizarea turismului la nivel national

In cadrul procesului de reforma a economiei romanesti, autoritatea publica centrala considera activitatile turistice drept un obiectiv strategic de prima prioritate, luand in consideratie atat importanta lor din punct de vedere economic, social si educational, cat si complexitatea resurselor determinate, interdependenta cu alte ramuri ale economiei nationale. Ca o expresie a acestei preocupari, dupa cateva etape de reorganizare structuralinstitutionala a puterii executive1, mentionam reinfiintarea Ministerului Turismului2 in decembrie

1992, intrucat numai un organism distinct al administratiei de stat putea contribui la o accelerare substantiala a intregului proces de reforma in turism, prin elaborarea si transpunerea in practica a strategiei dezvoltarii pentru activitatile turistice, legate de politica economica generala la scara nationala. Potrivit ultimului act administrativ mentionat, 'Ministerul Turismului este organul al administratiei publice centrale de specialitate care elaboreaza s i aplica, politica Guvernului in domeniul turismului' (art.1). Pentru realizarea obiectivelor sale, acest minister are, in principal,

urmatoarele atributii (art.2): 1. elaboreaza, promoveaza si aplica politicile de dezvoltare si strategia Guvernului in domeniul turismului; 2. initiaza si promoveaza acte normative, norme si reglementari vizand activitatea de turism si protectia turistilor s i avizeaza reglementarile altor ministere care influenteaza aceasta activitate; 3. initiaza armonizarea reglementarilor in domeniul turismului cu cele existente in Uniunea Europeana; 4. organizeaza aplicarea legilor si hotararilor Guvernului in domeniul turismului;

5. colaboreaza cu celelalte ministere si organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autoritatile publice locale, cu asociatii, fundatii si alte organizatii neguvernamentale; 6. asigura monitorizarea valorificarii si protejarii patrimoniului turistic, conform legii; 7. initiaza si negociaza, din Inputernicirea Guvernului, conventii, acorduri si alte intelegeri internationale sau propuse acestuia intocmirea formelor de aderare la cele existente; 8. coordoneaza aplicarea prevederilor legale, inclusiv a conventiilor si acordurilor internationale, in functie de specificul activitatii si intreprinde masuri pentru prevenirea s i inlaturarea oricarei incalcari a acestora; 9. reprezinta interesele statului in diferite organe si organisme internationale, in conformitate cu acordurile si alte intelegeri stabilite in acest scop, si dezvolta relatii de colaborare cu organe si organizatii similare din alte state si cu organisme internationale interesate de activitatea de turism; 10. organizeaza congrese, colocvii, simpozioane s i alte actiuni similare in tara si in strainatate; 11. coordoneaza programele de asistenta tehnica acordate de Uniunea Europeana, Organizatia Mondiala a Turismului, alte organisme internationale, precum si programul de integrare europeana in domeniul turismului; 12. stabileste orientarea programelor de cercetare in turism; 13. coordoneaza, Inpreuna cu Ministerul Educatiei Nationale, procesul de instruire din propriile

institutii de invatamant; 14. realizeaza si gestioneaza baza de date s i sistemul informational in domeniul turismului, participand la sistemul informational national si international; 15. coordoneaza activitatea Oficiului de Autorizare si Control in Turism s i a Oficiului de Promovare a Turismului; 16. indeplineste orice alte atributii stabilite prin acte normative pentru domeniul sau de activitate. Structura organizatorica a Ministerului Turismului este cea prevazuta in anexa ce face parte integranta din H.G.nr.58/10.03.97. Turism, Directorul Institutului de Cercetare pentru Turism si se stabiles te prin Ordin al Ministrului Turismului. In cazul absentei membrilor desemnati pot participa delegati ai acestora. Colegiul Ministerului Turismului se intruneste de regula bilunar sau ori de cate ori este nevoie. La sedintele acestui organism pot participa invitati stabiliti de catre Ministrul Turismului. Pregatirea sedintelor Colegiului Ministerului Turismului si intocmirea proceselor verbale ale sedintelor s i transmiterea acestora se asigura de catre un secretariat format din doi membrii, numit prin Ordinul Ministrului Turismului. Corelarea initiativelor si actiunilor care contribuie la dezvoltarea turismului sau o influenteaza, elaborarea unei politici nationale in domeniul turismului, se realizeaza prin Consiliul Consultativ al Turismului, in conformitate cu H.G.nr.58/1997, constituit din reprezentantii ministerelor, ai unor institutii publice, ai organizatiilor patronale si sindicale, precum s i ai unor

asociatii nationale profesionale, implicate in activitatea de turism. Componenta, organizarea si functionarea acestuia sunt reglementate prin statut propriu. In subordinea Ministerului Turismului, avand sediul in Municipiul Bucuresti, au fost infiintate doua institutii publice cu personalitate juridica: - Oficiul de Autorizare s i Control in Turism (O.A.C.T.); - Oficiul de Promovare a Turismului (O.P.T.). O.A.C.T. are ca sursa de finantare venituri extrabugetare si alocatii de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Turismului, iar numarul de posturi in alcatuirea sa nu poate fi mai mare de 21. Obiectul principal de activitate al acestei institutii subsumeaza: licentierea agentiilor de turism; brevetarea personalului de specialitate; clasificarea structurilor de primire turistice; avizarea documentatiilor de urbanism privind zonele si statiunile turistice si a documentatiilor tehnice privind constructiile din domeniul turismului; controlul calitatii serviciilor din turism; alte activitati de autorizare, clasificare, avizare s i control. Conducerea O.A.C.T. este asigurata de un consiliu de administratie s i un director. Numirea directorului si a membrilor consiliului de administratie (format din reprezentanti ai ministerului, asociatiilor profesionale, consiliilor judetene si consiliilor locale) se face prin ordin al ministrului turismului, pe baza propunerilor fiecarei institutii. O.P.T., ca si O.A.C.T., are ca surse de finantare tot veniturile extrabugetare s i alocatiile de la buget, iar numarul maxim de posturi admise este de 34. Ratiunea infiintarii acestei institutii o

reprezinta promovarea turismului prin actiuni specifice s i prin birourile de promovare si informare turistica din strainatate. Activitatea O.P.T. se desfasoara in conformitate cu regulamentul de organizare si functionare aprobat prin ordin al ministrului turismului. Conducerea sa este asigurata de un consiliu de administratie (format din reprezentanti ai ministerului de profil, ai asociatiilor profesionale, ai consiliilor judetene si ai consiliilor locale, ai camerelor de comert s i industrie) si un director. Ministerul Turismului intretine raporturi stranse de colaborare cu inca doua institutii fundamentale in asezarea activitatii acestui domeniu pe principii stiintifice, si anume: - Institutul de Cercetare pentru Turism, parte integranta a Institutului national 'Virgil Madgeanu', care isi desfasoara activitatea in regim de autonomie economica; - Institutul National de Formare si Management pentru Turism, cu personalitate juridica si regim de autofinantare, avand ca obiect de activitate formarea profesionala a personalului din sectorul hotelier-turistic. Operatiunile economice ce se desfasoara in cadrul acestui institut s i al bazei de aplicatie se deruleaza potrivit legislatiei societatilor comerciale din turism. Ca una dintre concluzii, pe baza celor retinute din actele normative, si in tara noastra structura si obiectivele organului administratiei publice centrale de specialitate turistica se apropie de cele ale institutiilor similare din tarile cu un turism dezvoltat.

4.2.2. Coordonarea activitatilor turistice la nivel local

Urmare a specificului sau, turismului a fost s i pentru tara noastra una dintre primele ramuri unde reorganizarea institutionala, economica si sociala a inceput in primul rand prin descentralizare si privatizare. In acest sens, potrivit aceleiasi H.G.nr.796 din 17.12.92, sub aspect institutional la nivel local a fost agreata infiintarea si functionarea Centrelor teritoriale de promovare a turismului, ca servicii publice descentralizate, in limita a 50 de posturi, in afara birourilor de informare turistica din strainatate, in limita a 30 de posturi, coordonate de Ministerul Turismului. Cu anul 1994 acestea au fost trecute in subordinea Camerelor de Comert, Industrie si Agricultura. Este o situatie care, cel putin pana acum, plaseaza din nou turismul regional pe un nivel de interes mai putin stringent. Activitatea acestor organisme la nivel local se derula pe baza Regulamentului de organizare si functionare a acestor centre in care sunt sistematizate problemele de subordonare, atributiile
consilierilor economici s i relatiile de colaborare1.

In prezent promovarea, autorizarea si controlul activitatii turistice in profil teritorial sunt infaptuite prin infiintarea unor nuclee administrative zonale. Pentru aceasta, O.A.C.T. are 12 reprezentanti zonali (din numarul maxim de 21 de posturi) care isi desfasoara activitatea Inpreuna cu specialisti desemnati de consiliile judetene si de consiliile locale, asociatiile profesionale si organizatiile neguvernamentale din turism. Prin reprezentantii zonale, consiliile judetene si consiliile locale vor beneficia de informatii privind activitatea de turism la nivel national si

international. De asemeni, O.P.T. dispune de 12 posturi de reprezentanti zonali (din cele 34 maxim posibile, in care sunt incluse si 16 posturi la birouri de informare si promovare turistica din strainatate) care coopereaza in activitatea lor cu specialistii administratiilor publice locale, asociatiilor profesionale si organizatiile neguvernamentale din turism. Prefecturile, cu sprijinul consiliilor judetene si al consiliilor locale, au obligatia de a asigura spatiul si conditiile corespunzatoare de desfasurare a activitatii reprezentantilor zonali (H.G.nr.58/10.03.97, art.4 si 5). In mod efectiv, activitatea propriu-zisa de turism, serviciile turistice acordate turistilor se deruleaza in cadrul societatilor comerciale infiintate s i/sau constituite conform legilor nr.15/1990 si nr.31/1990. Diferitele forme juridice ale acestora se deosebesc in ceea ce prives te modul de constituire a patrimoniului si a conducerii firmei, modul de asumare a riscurilor si de Inpartire a profiturilor rezultate din activitatea realizata etc.

Intrebari recapitulative

1. Care este semnificatia sintagmei 'industrie turistica' si ce reprezinta un intreprinzator in acest domeniu? 2. Caracterizati obiectul activitatii diferitelor forme ale intreprinderilor prestatoare de servicii turistice. 3. Ce actiuni cu caracter permanent stau in centrul preocuparii administratiilor nationale din

domeniul turistic? Care este ratiunea infiintarii si functionarii organizatiilor profesionale nationale din turism?