O scrisoare pierduta de I.L.

Caragiale O scrisoare pierduta a avut premiera pe scena Teatrului National din Bucuresti pe data de 13 noiembrie 1884 si a fost publicata in revista Convorbiri literare in anul 1885. Sursa de inspiratie a autorului a fost chiar realitatea zilelor din acea perioada, adica noile alegeri impuse de guvernul liberal. Realitatea se transforma in fictiune, personajele au o singura trasatura de character. Curentul literar din care face parte este realismul. Este o comedie de moravuri, se incadreaza in genul dramatic, a fost scrisa pentru a fi reprezentata pe scena, modul de expunere principal fiind dialogul. Intre speciile dramatice, comedia are cateva trasaturi specifice pune in lumina defecte morale sau fizice, limbajul are ca model vorbirea comuna, personajele apartin paturii de mijloc sau paturii de jos a societatii, finalul aduce impacarea adversarilor. Textul este impartit in patru acte pe parcursul carora tensiunea este permanent mentinuta. O scrisoare pierduta infatiseaza o lista de douasprezece persoane la care se adauga figurantii (alegatori, cetateni, public). Conflictele implica toate personajele iar finalul este spectaculos. Tema acestei comedii o reprezinta ridicolul din viata politica si din viata de familie a marii burghezimi. Actiunea se petrece In capitala unui judet de munte in 1883, pe durata a trei zile. Titlul comediei este chiar denumirea obiectului - scrisoarea- care antreneaza personajele in conflicte, dintr-un obiect al unei relatii particulare, scrisoarea devine un document de interes public. Textul scrisorii pierdute dezvaluie o relatie extraconjugala a unor personaje importante iar prin rolul pe care aceasta il are in plan politic poate sa construiasca sau sa distruga cariere si destine. In lumea lui Caragiale, indivizii traiesc o viata neinsemnata, fara valoare, eroii se recomanda ridicol- amic, nu au principii morale, nu pot face deosebire intre bine si rau, intre adevar si minciuna, singura indemanare pe care o au este imitarea unor comportamente fie ca este vorba despre dragoste, tradare, onoare sau politica. Personajele citesc ziarele si nu inteleg nimic, obtin dreptul la vot si nu au pe cine alege, pentru ca toti candidatii sunt la fel de canalii. Conflictul principal se produce intre doua tabere membrii importanti ai partidului aflat la putere (prefectul Tipatescu, Zaharia Trahanache si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta a lui Nae Catavencu, aspirant la calitatea de deputat. Deoarece urma sa fie trimis in Parlament un singur deputat, lupta pentru acest loc este dura si se folosesc mijloace necinstite. Obstacolul il reprezinta pierderea biletului de amor trimis de Fanica lui Zoe. Ciocnirea celor doua tabere provoaca tensiune dramatica. In conflictul secundar un rol important are grupul Farfuridi-Branzovenescu, obsedat de tradare din partea fruntasilor partidului. In afara conflictelor raman doua personaje cetateanul turmentat care are o singura preocupare (cu cine sa voteze) si politaiul Ghita Pristanda care este implicat involuntar in conflict datorita meseriei pe care o are.

Solutia finala este impacarea tuturor opozantilor, caracteristic comediilor lui Caragiale tot ce incepe cu un scandal se incheie cu o petrecere, accentuand ideea ca orice principiu se incalca atunci cand interesul o cere. Cele patru acte ale comediei urmaresc traseul scrisorii pierdute si complicatiile generate de acest lucru. Comedia se deschide cu evocarea patrulei nocturne facute de politaiul Pristanda, care, spionand casa lui Nae Catavencu, a aflat ca acesta intentiona sa publice in Racnetul Carpatilor o scrisoare compromitatoare. In actul I se contureaza expozitiunea felul in care a fost pierduta scrisoarea, cine a pierdut-o si cui ii este adresata precum si continutul ei. Farfuridi si Branzovenescu dau primele semne de indoiala, cetateanul turmentat vine sa aduca scrisoarea adresantului dar constata ca nu o mai are. Zoe face tot posibilul sa-l convinga pe Fanica sa sustina candidatura canaliei, dar acesta nu accepta, spre deosebire de Trahanache care a cedat mult mai usor pentru a recurge de fapt la contrasantaj. Actul II cuprinde desfasurarea actiunii. In casa prefectului, Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu discuta despre alegeri, Zoe ii promite lui Catavencu sprijin pentru a ajunge deputat iar politaiul Pristanda adduce de la Centru o telegrama care impunea alegerea cu orice pret a lui Agamemnon Dandanache. Actul III cuprinde punctul culminant si prezinta adunarea electorala la care trebuia sa fie anuntat noul candidat. Incercarile lui Catavencu de a vorbi despre scrisoare au esuat pentru ca se produce o incaierare si isi pierde palaria, care ajunge la Cetateanul turmentat impreuna cu scrisoarea care se afla in captuseala palariei. Actul IV cuprinde deznodamantul si se petrece in gradina lui Trahanache dupa alegeri. Neplacerile Zoei iau sfarsit pentru ca Cetateanul turmentat ii inapoiaza scrisoarea pierduta iar Catavencu ramas fara scrisoare si devenind umil, va conduce serbarea populara in cinstea noului ales. Incipitul si finalul sunt construite in opozitie, comedia se deschide cu un scandal si se incheie cu o petrecere care rezolva toate conflictele. Personajele sunt dispuse simetric in tabere care se confrunta in lupta electorala pentru a-si sluji propriile interese. Actul este o subdiviziune

Personajul principal din nuvela, Ghita, este complex, in jurul lui de desfasoara intreaga actiune. Framantarile lui interioare sunt redate direct de narator si de catre alte personaje sau chiar de el insusi. Dialogul dintre Ghita si soacra sa de la inceputul nuvelei ilustreaza anumite trasaturi de caracter. Soacra sa formuleaza teza morala a nuvelei, conform careia saracia aduce fericirea iar bogatia aduce nefericirea. Raspunsul autoritar al lui Ghita sugereaza pozitia personajului intr-o familie a satului transilvanean barbatul este capul familiei. Raspunsul dat soacrei sale il situeaza pe o pozitie opusa fata de aceasta, el apare ca o persoana hotarata si activa, curajos la orice schimbare. In scena aparitiei lui Lica Samadaul, cand acesta intreaba de carciumar, soacra raspunde Noi suntem., dar Lica vrea sa il cunoasca pe Ghita, care raspunde hotarat

incercand sa-si impuna punctul de vedere De carciumar sa nu intrebi niciodata, caci el vede si aude mai multe, incat trebuie sa uite degraba si sa nu mai tie nimica minte.. Tensiunea este provocata de raspunsul soacrei care clatina autoritatea lui Ghita Cum nu !? Cei trei porcari au baut atat de mult si n-au platit. Lica vazand acest lucru, in trateaza pe Ghita cu superioritate si nu ii mai permite nici un raspuns, lucru care determina framantarile interioare ale acestuia. Personajele isi dezvaluie caracterul prin ele insele sau prin raporturile pe care le stabilesc cu alte personaje. Caracterizarea directa este realizata de narator prin descrierea fizica a personajelor iar caracterizarea indirecta este realizata de narator prin prezentarea gesturilor, replicilor, relatiilor dintre personaje. Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale, in conceptia lui viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin propriu, care oricum se va implini. Personajele sunt si ele convinse ca au o viata dinainte stabilita careia nu i se pot opune Cine poate sa scape de soarta ce-i este scrisa !?. De asemenea, dialogul este reprezentativ in ilustrarea trasaturilor de caracter a personajelor ( dialogul lui Ghita cu soacra sa). Nuvela este lipsita de artificii stilistice, se observa un limbaj regional, ardelenesc, popular, intelesul moralizator este redat prin folosirea zicalelor si proverbelor populare Pe vrasmasul pe care nu-l poate birui, tot omul si-l face tovaras. sau prin replicile date de soacra Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost data!. Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica, deoarece urmareste modul in care conflictul exterior se reflecta in constiinta personajelor, analiza psihologica sustine o teza morala goana dupa imbogatire distruge echilibrul interior si provoaca nenorociri in relatiile dintre oameni.