Sunteți pe pagina 1din 56

ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE

Coordonatori:

Vasile Marcu Vasile Pâncotan

Autori: Doriana Ciobanu Mirela Dan Isabela Lozincă Vasile Marcu Zoltan Pasztai Vasile Pâncotan Valentin Serac Carmen Şerbescu

ContribuŃie orădeană la realizarea proiectului nr. 2004 R0/04/B/P/PP 17 5006 Centru de pregătire pentru oferirea unor servicii medicale, profilactice şi de recuperare / Training Center for Health Care, Prophylactic and Rehabilitation Services

EDITURA UNIVERSITARIA DIN CRAIOVA, 2007

CUPRINS

1. INTRODUCERE……………………………………………………………pag.3

2. LOCUL ŞI ROLUL EXERCIłIULUI FIZIC ÎN VIAłA

PERSOANELOR CU CERINłE SPECIALE

pag.5

3.

ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE ÎN CONTEXTUL

GENERAL AL SPORIRII CALITĂłII VIEłII ACTIVE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂłI

pag.

15

4.

PROGRAME DE TERAPIE PRIN MIŞCARE

PENTRU COPII……………………………………………………………

pag.

23

4.1. ActivităŃi şi jocuri cu rol în dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor…pag.23

5. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MUZICĂ ……………………………pag.29

5.1.

Obiectivele terapiei prin muzică……………………………………

pag.29

5.2

Efectele muzicii……………………………………………………

pag.29

6. ACTIVITĂłILE FIZICE ADAPTATE IN CONTEXT EUROPEAN

pag.33

7. ÎN LOC DE CONCLUZII O PERSPECTIVĂ INTEGRATOARE

pag.

51

8.TESTAREA CONłINUTULUI CURSULUI

pag.53

9. BIBLIOGRAFIE

pag.

56

1.INTRODUCERE

Programul Leonardo da Vinci, iniŃiat şi lansat de Uniunea Europeană în 1994, este un program de cooperare transnaŃională în domeniul formării profesionale a forŃei de muncă, pentru îmbunătăŃirea calităŃii sistemelor de formare profesională şi implementarea unor politici armonizate în statele membre, în contextul realizării EUROPAS. Ca partener, România participă la Proiectul Leonardo da Vinci începând cu 1 septembrie 1997, având ca responsabil naŃional Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin AgenŃia NaŃională pentru Programe Comunitare în Domeniul EducaŃiei şi Formării Profesionale. Proiectul nr. 2004 RO/04/B/P/PP 17 5006, “Centru de pregătire pentru oferirea

unor servicii medicale, profilactice şi de recuperare”, având ca promotor Universitatea din Craiova (Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport – persoana de contact fiind Avramescu Taina, conferenŃiar univ.dr., taina_mistico@yahoo.com), iar ca parteneri Prefectura judeŃului Dolj (România), FundaŃia Universitară pentru Kinetoterapie din Oradea (România; Dan Mirela – lector univ. dr. – kineto2004@yahoo.com), Universitatea din Oradea (Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport, Marcu Vasile – profesor univ. dr. - vmarcu@uoradea.ro), Universitatea Profesională West Vlaanderen (Belgia), Entente UK, Oficiul de consultanŃă pentru integrare în Uniunea Europeană (Italia), Universitatea Tehnică din Creta (Grecia). Programul îşi propune creşterea calităŃii, a caracterului novator şi implementarea dimensiunii europene în sistemele şi practicile de formare profesională a kinetoterapeuŃilor prin realizarea în comun a următoarelor obiective:

- oferirea unui centru bine echipat în cadrul căruia asistenŃii, studenŃii şi tinerii

absolvenŃi de kinetoterapie, îşi pot dezvolta abilităŃi practice pentru procesul de recuperare, prin aplicarea unor proceduri şi standarde specifice, lucrând direct cu bolnavul sub supravegherea şi îndrumarea cadrelor medicale. Acesta va oferi noi forme de învăŃare şi dezvoltare a abilităŃilor de bază necesare în procesul educaŃional şi vocaŃional în kinetoterapie (îmbunătăŃirea calităŃii procesului de pregătire). Prin posibilitatea oferită tinerilor absolvenŃi de a lucra şi câştiga experienŃă în acest centru numărul kinetoterapeuŃilor va creşte, permiŃând şi în România atingerea standardelor europene în domeniile profilaxiei şi recuperării (îmbunătăŃirea aspectelor cantitative ale procesului de pregătire); - accesul şi utilizarea noilor cunoştinŃe, echipamente şi tehnologii ce vor asigura o folosire optimă a componentelor în scopul dezvoltării şi adaptării celor mai eficiente proceduri în prevenirea şi recuperarea unor patologii variate, oferind căi noi în realizarea pregătirii specifice;

- oferirea unui centru specializat unde persoanele cu nevoi speciale din regiunea

Olteniei vor putea fi tratate şi recuperate gratuit, oferind astfel protecŃia socială;

- creşterea posibilităŃilor de angajare a beneficiarilor prin creşterea experienŃei şi a gradului de pregătire al acestora; - implementarea unor strategii de învăŃare pentru toată durata vieŃii prin elaborarea unei curriculae adaptată la standarde europene şi crearea unui centru virtual;

- crearea de material didactic (manuale, CD-uri) cu informaŃii specifice care să

contribuie la continuarea pregătirii vocaŃionale şi după terminarea proiectului şi la

diseminarea acestuia;

- oferirea posibilităŃii de a afla mai multe despre staŃiunile balneo-climaterice

pentru partenerii străini, intenŃia noastră fiind aceea de a extinde procesul de învăŃământ prin organizarea de stagii practice în staŃiunile vecine (Herculane, Govora, Călimăneşti). În contextul integrării europene a României în întreg contextul educaŃional apare o efervescenŃă crescută în privinŃa alinierii Ńării noastre la noile finalităŃi europene ale educaŃiei. Preocupările noastre sunt permanente şi prioritare în a forma formatori care să aplice în procesul instructiv-educativ principiul limitării exclusivităŃii. Ca efect al marcării deceniului mondial pentru protecŃia persoanelor cu handicap/dizabilităŃi (80-90), O.N.U. a hotărât ca ziua de 3 decembrie să fie, în fiecare an, dedicată handicapaŃilor. Au fost elaborate şi Regulile standard privind egalizarea şanselor tuturor cetăŃenilor TEREI. Era şi normal ca educaŃia fizică, sportul, activităŃile motrice în general să-şi găsească preocupări pentru aplicabilitate în realizarea acestor măreŃe deziderate. Nu există infirmi, ci doar semeni de-ai nostri care se consideră astfel datorită greşelilor noastre educative.

2.LOCUL ŞI ROLUL EXERCIłIULUI FIZIC ÎN VIAłA PERSOANELOR CU CERINłE SPECIALE

Este astăzi unanimă ideea că exerciŃiul fizic este un bun general al tuturor oamenilor indiferent de culoarea pielii, limba vorbită, obiceiuri, valori şi potenŃe, locul naşterii, etc. ExerciŃiul fizic a devenit necesar omului pe toată perioada vieŃii sale, dar şi în fiecare ipostază a acesteia. Există astăzi programe de mişcare pentru fiecare femeie în situaŃii biologice speciale determinate de maternitate, pentru copiii mici, pentru preşcolari şi şcolari, pentru studenŃi pentru adulŃi sănătoşi ori nu, pentru persoane cu vârstă înaintată, pentru întreŃinere ori pentru asistenŃă terapeutică în orice fel de afecŃiune, tulburare, boală ori sindrom, pentru pregătirea generală ori pentru pregătirea sportivă, etc. Programele de influenŃare neuro-mio-artro-kinetică au devenit un „bun” al tuturor: este cel mai simplu, cel mai ieftin şi cel mai eficient mijloc de stimulare a fiinŃei umane. Cu atât mai mult, ca urmare a parcurgerii de către omenire a deceniului protecŃiei persoanelor cu dizabilităŃi (`80-`90), O.N.U. a adoptat la 3 decembrie 1993 Regulile standard pentru egalizarea şanselor (De atunci, în întreaga lume ziua de 3 decembrie este marcată ca zi internaŃională pentru protecŃia persoanelor handicapate). În acest context era şi necesar, mai ales după DeclaraŃia de la Salamanca (1994) ca ştiinŃa practicării exerciŃiilor fizice şi sportului să acorde o atenŃie sporită nu numai „Sportului pentru toŃi şi pentru toată viaŃa” ( DeclaraŃia mondială a sportului) dar şi asigurării bazei ştinŃifico-metodologice pentru „intervenŃia” exerciŃiului fizic în sporirea calităŃii vieŃii celor cu dizabilităŃi.

RelaŃia deficienŃă-dizabilitate şi handicap este bine stabilită de către

OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, care în 2002 a stabilit, pe baza principiului:

1. dizabilitate = persoane cu cerinŃe speciale

2. limitare de activitate

3. restricŃie de participare

că „handicapul” este o problemă socială, un dejavantaj social al celui care se situează în această categorie (fig.1)

concepte

de acŃiune

social

personal

organic

concepte de ac Ń iune social personal organic handicap dizabilitate social Fig.1 Rela Ń ia deficien

handicap

dizabilitate

social

Fig.1 RelaŃia deficienŃă-dizabilitate-handicap (după L.Kirby,1998)

O.M.S. a elaborat următoarea scală de gravitate a handicapului:

- 0. poate performa orice activitate;

- 1. există dificultăŃi în performarea unor activităŃi, poate performa fără ajutor dar ceva mai dificil şi nu se încadrează în 2-9;

- 2. performează o activitate ajutat de instrumente şi nu intră în 3-9;

3. performează o activitate doar ajutat şi are nevoie de o persoană fizică şi nu intră în 4-9; -

4. performarea unei activităŃi total dependent de altă persoană excluzându-se 5-9;

- 5. incapacitate crescută, îi trebuie amenajări în mediu, instalaŃii şi nu intră în 6-9;

-

- 6. incapacitate completă total incapabil să facă vreo activitate;

- 7. necodificat, categorie omisă;

- 8. nu se aplică;

- 9. necodificat.

OMS a elaborat o scală legată de perspectivele omului, de reîntegrare, de

revenire la viaŃa normală.

- 0. fără vreo incapacitate;

- 1. are potenŃial de revenire;

- 2. are potenŃial de ameliorare, fenomenul diminuând pe parcurs;

- 3. are potenŃial de a fi asistat, este staŃionar prin aparate , instalaŃii;

- 4.incapacitate stabilă, nu are perspective de ameliorare dar nici de agravare;

- 5. deşi boala va progresa, incapacitatea lui poate să devină insuportabilă cu ajutorul ortezelor, instalaŃiilor;

- 6. incapacitatea se deteriorează progresiv, neexistând perspective de stabilizare;

- 7. necodificat;

- 8. perspectivă ne determinabilă;

- 9 necodificat.

Vom insera în continuare tipurile de handicap stabilite de către O.M.S. (2002)

Handicapul de orientare – pierderea de a se orienta singur faŃă de ambient

- 0 individul nu are tulburări de orientare

- 1 dacă are unele impedimente sunt performanŃe compensate

- 2 prezintă tulburări aleatoare intermitente

- 3 doar parŃial compensate între unu şi doi dar care în anumite situaŃii nu pot folosi instrumente ajutătoare

- 4 moderate care nu intră în 5-9 la care compensările nu dau rezultate satisfăcătoare

- 5 tulburări de orientare severe care nu intră în 6-9 în care nu pot să compenseze decât cu compensări fiziologice pe altă linie (orb, surzi – simŃul tactil foarte bun)

- 6 lipsa orientării când deficitul de orientare are mai multe cauze

- 7 dezorientare totală necesită instituŃionalizare

- 8 inconştient

- 9 nespecificat

Handicapul independenŃei fizice reprezintă capacitatea individului de a susŃine o existenŃă – independenŃa obişnuită

- 0 complet independent fizic;

- 1 independent cu ajutor: cârje, baston;

- 2 independenŃă adaptată, amenajări speciale ale mediului de

viaŃă;

- 3 dependenŃa situaŃională, este în incapacitatea severă pentru

unele situaŃii dar posibilă pentru altele fără ajutor;

- 4 dependenŃa la intervale mai lungi o dată în zi sau mai rar;

- 5 dependenŃa la intervale scurte (la ore) nu se poate îmbrăca nu poate face baie;

- 6 dependenŃă doar la intervale critice apar des sau ne clarificat;

- 7 dependenŃă de îngrijire specială zi şi noapte continuu (bătrâni, gutoşi, incontinenŃi, afecŃiuni motorii grave);

- 8 dependenŃă de îngrijire intensivă;

- 9 nespecificat.

Handicap de mobilitate – deficitul de abilitate de a se mişca în ambientul său se suprapune cu handicapul independenŃei fizice dar devine analitic prin raporturile de mişcare

- 0 nimic;

- 1 restricŃii variabile ale mobilităŃii în diferite momente (sciatică, reumatism, astm, afecŃiuni cardiace);

- 2 deficit de mişcare în afara casei (mijloacele de transport) nu intră în 3 – 9;

- 3 mobilitate redusă în afara casei datorat unor stări de boală severe (pulmonari, debili);

- 4 restricŃii de vecinătate;

- 5 restricŃii în interiorul locuinŃei cu limitări marcate de efort se pot mobiliza în casă greu;

- 6 restricŃii în cameră (foarte greu);

- 7 restricŃii în scaun (stă în pat mai mult);

- 8 restricŃie totală de mobilitate (nu poate părăsi patul);

- 9 nespecificat.

Handicapul ocupaŃional – pierderea capacităŃii individului de a-şi ocupa timpul într-o manieră obişnuită în raport cu vârsta , sexul, pregătirea:

-

0 desfăşoară ocupaŃii diferite;

 

-

1

intermitent

nu

poate

avea

ocupaŃii

(migrenă,

alergii,

traumatisme);

- 2 ocupaŃii limitate nu poate avea ocupaŃii permanente;

- 3 ocupaŃii adaptate,

adaptat locul de muncă, ajutorul altei

persoane şi nu intră în categoria 4-9;

- 4 ocupaŃii reduse, pot să muncească doar pe durate scurte şi nu

pot face apoi faŃă solicitărilor;

- 5 ocupaŃii restrictive numai anumite ocupaŃii;

- 6 ocupaŃii îngrădite, număr redus şi durată redusă şi adaptate;

- 7 fără ocupaŃie;

- 8 neocupaŃional, nu se pune problema unei ocupaŃii pentru că nu are un sens ocupaŃional (raŃional);

- 9 nespecifică.

Handicapul de integrare socială – determină capacitatea unui individ de a menŃine relaŃii obişnuite

- 0 integrat social normal;

- 1 participare socială inhibată;

- 2 participare restrânsă la social datorită unor incapacităŃi care interferează cu viaŃa socială – căsătoria, sexul, şi nu intră în 3 – 9;

- 3 participare diminuată nu poate să lege cunoştinŃe se limitează la familie şi vecini sunt retardaŃi mintal;

- 4 relaŃii „sărace” numai familia lui;

- 5 relaŃii reduse, tulburări comportamentale severe (numai cu părinŃii);

- 6 relaŃii perturbate severe, nu are relaŃii cu nimeni;

- 7 alienat total, categorie care nu poate avea relaŃii cu nimeni;

- 8 izolatul social, nu poate să fie testat de ce ar fi în stare să facă;

- 9 nespecificat.

Handicapul

economic

– se referă la aspectele venitului oficial al

pacientului la care se adaugă şi ajutoarele sociale

- 0 bogat cu resurse în exces;

- 1 îndestulat, venit confortabil, poate face amenajări;

- 2 îndestulat, nu are nevoie de ajutor;

- 3 îndestulare modificată (fără medicamente) poate să se întreŃină

în rest;

- 4 venit precar nu poate să facă faŃă fără ajutor din afară, nu poate întreŃine familia;

- 5 deficit economic, nici ajutoarele nu fac faŃă;

- 6 sărac, complet dependent din afara instituŃionalizării;

- 7 complet sărac, nimeni nu-l ajută;

- 8 inactiv economic (retardat mintal, bătrânii, copilul mic);

- 9 nespecificat.

Există o altă clasificare a handicapului, clasificare folosită în activităŃile sportive la care pot participa persoanele cu handicap. În acest sens sunt următoarele tipuri de handicap:

1. Handicap motor determinat de:

1.1. Leziuni ale sistemului osteo-articular:

a. anchiloze şi reducŃiuni

- artroze

- spondilite reumatismale

- poliartrite reumatoide

b. scolioze

c. fragilitate osoasă

d. arsuri

1.2. Leziuni ale sistemului nervos:

- paraplegii

- tetraplegii

- hemiplegii

- I.M.C.

- scleroză multiplă

- paralizii periferice

- poliomielite

- paralizii radiculare

- paralizii ale trunchiului

1.3. Maladii cronice:

- eredo – degenerescenŃă spino – cerebrală

- miopatii

1.4. AmputaŃii

- membre inferioare

- membre superioare

- mixt, membru inferior şi superior

2. Handicap psihic

2.1. DeficienŃă mintală

- uşoara

- medie

- profundă

2.2. Maladii psihice cronice invalidante

2.3. Tulburări psiho - afective grave - autismul

3. Handicap senzorial

3.1. Handicap de văz

3.2. Handicap de auz

3.3. Handicap de limbaj (senzorial)

4. Persoane cu maladii cronice mai puŃin evidente, dar invalidante.

5. PolihandicapaŃi

6. Persoane cu deficienŃe de integrare socială şi profesională

Dacă din punct de vedere al practicării exerciŃiilor fizice de către persoane cu restricŃii de practicare părerile sunt împărŃite, unii considerând că practic nu există

, (Suntem de părere că nu există om care să nu beneficieze, sub o formă sau alta de efectele binefăcătoare ale practicării organizate şi sub control medical al exerciŃiilor fizice), în privinŃa practicării sportului de către handicapaŃi lucrurile sunt foarte clare:

nici o restricŃie

alŃii considerând contraindicaŃiile ca fiind foarte importante.

există organizaŃii specializate în lume, inclusiv în Romania (vezi FederaŃia Română a Sportului pentru Persoane cu Handicap) care au preocupări directe cu sportul pentru aceste categorii de persoane *

* Vasile Marcu, Mirela Dan, Maria Milea (2001) „Sport pentru persoane cu handicap”, Editura Triest, Oradea

A. Pe plan naŃional

AGENłIA NAłIONALĂ PENTRU SPORT

FEDERAłIA ROMÂNĂ A SPORTULUI PENTRU PERSOANE CU HANDICAP

ł IA ROMÂN Ă A SPORTULUI PENTRU PERSOANE CU HANDICAP SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PERSOANELE CU
ł IA ROMÂN Ă A SPORTULUI PENTRU PERSOANE CU HANDICAP SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PERSOANELE CU

SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP

MINISTERUL

EDUCAłIEI ŞI

CERCETĂRII

ASOCIAłII ŞI CLUBURI SPORTIVE PENTRU PERSOANE CU HANDICAPURI DIFERITE FUNDAłII SPECIALIZATE

B. Pe plan internaŃional

I. P. C.

INTERNATIONAL PARALYMPIC COMMITTEE

Ń ional I. P. C. INTERNATIONAL PARALYMPIC COMMITTEE INAS-FID INTERNATIONAL ASSOCIATION OF SPORT FOR INTELECTUAL
Ń ional I. P. C. INTERNATIONAL PARALYMPIC COMMITTEE INAS-FID INTERNATIONAL ASSOCIATION OF SPORT FOR INTELECTUAL
Ń ional I. P. C. INTERNATIONAL PARALYMPIC COMMITTEE INAS-FID INTERNATIONAL ASSOCIATION OF SPORT FOR INTELECTUAL

INAS-FID INTERNATIONAL ASSOCIATION OF SPORT FOR INTELECTUAL DISABLED

ISMWSF

INTERNATIONAL

STOKE

MANDEVILLE

WHWWLCHAIR

SPORT

FEDERATION

I.S.O.D. INTERNATIONAL SPORT ORGANISATION FOR DISABLED

CP-ISRA CEREBRAL PALSY INTERNATIONAL SPORTS AND RECREATION ASSOCIATION

 

I.W.B.F.

I.W.T.F.

W.O.V.D. WORLD ORGANISATION VOLLEYBALL FOR DISABLED

I.B.S.A. INTERNATIONAL BLIND SPORTS ASSOCIATIONS

INTERNATIONAL

INTERNATIONAL

WHEELCHAIR

WHEELCHAIR

BASKETBALL

TENNIS

FEDERATION

FEDERATION

Aşadar, pornind de la declaraŃii fiziologice şi politice, activitatea fizică a persoanelor cu restricŃii de participare se desfăşoară normal, conform declaraŃiei de la Salamanca. DeclaraŃia de la Salamanca asupra principiilor, politicilor şi practicilor în domeniul educaŃiei şi a ceriŃelor educaŃionale speciale Reafirmând dreptul la educaŃie al fiecărei persoane, aşa cum aceasta a fost consimŃită în anul 1948, prin DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, şi reînnoind angajamentul solemn al comunităŃii mondiale, asumat cu ocazia ConferinŃei Mondiale asupra EducaŃiei pentru ToŃi din 1990, de a asigura acest drept pentru toŃi, indiferent de diferenŃele existente între indivizi. Reamintind numeroasele declaraŃii ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, culminând cu Regulile Standard asupra Egalizării Şanselor pentru Persoanele cu Handicap din 1993, care îndeamnă Statele să asigure condiŃiile necesare transformării educaŃiei persoanelor cu handicap într-o parte integrantă a sistemului educaŃional. Remarcând cu satisfacŃie crescânda implicare a guvernelor, grupărilor de susŃinere, comunităŃilor şi a grupurilor de părinŃi şi în particular a organizaŃiilor persoanelor cu handicap, în încercarea de îmbunătăŃire a accesului la educaŃie a majorităŃii persoanelor cu handicap, în încercarea de îmbunătăŃire a accesului la educaŃie a majorităŃii persoanelor cu cerinŃe speciale; recunoscând ca o evidenŃă a acestei implicări, participarea activă a reprezentanŃilor de nivel înalt ai numeroaselor guverne, agenŃii specializate şi organizaŃii interguvernamentale la această ConferinŃă Mondială.

1. Noi delegaŃii la ConferinŃa Mondială asupra EducaŃiei Speciale, reprezentând

optzeci şi opt de guverne şi douăzeci şi cinci de organizaŃii internaŃionale, întruniŃi

aici la Salamanca, Spania de la 7 la 10 iunie 1994, prin prezenta afirmăm ataşamentul nostru la principiile EducaŃiei pentru toŃi, recunoscând necesitatea şi urgenŃa

necesităŃii de a asigura educaŃia copiilor, tinerilor şi adulŃilor cu cerinŃe speciale în cadrul sistemului obişnuit de educaŃie şi, mai mult, prin aceasta, ne exprimăm acordul cu Cadrul de Principii pentru Activarea în Domeniul EducaŃiei Speciale, de spiritul prevederilor şi recomandărilor cărora, guvernele şi organizaŃii trebuie să se lase călăuzite.

2. Noi credem şi declarăm că:

- fiecare copil are dreptul fundamental la educaŃie şi fiecare copil trebuie

să i se ofere şansa de a ajunge la şi de a se putea păstra la un nivel acceptabil de învăŃare;

- fiecare copil posedă caracteristici, interese, aptitudini şi necesităŃi de învăŃare proprii;

- sistemele educaŃionale ar trebui proiectate şi programele educaŃionale

implementate în aşa fel, încât să Ńină seama de marea diversitate a acestor

caracteristici şi necesităŃi;

- persoanele cu cerinŃe speciale trebuie să aibă acces în şcolile obişnuite,

care trebuie să se adapteze unei pedagogii "centrată asupra copilului", capabilă de a ieşi în întâmpinarea acestor necesităŃi;

- şcolile obişnuite, care au adoptat această orientare, sunt cele mai utile mijloace de combatere a atitudinilor discriminatorii, creând comunităŃi primitoare, construind o societate inclusivă şi oferind educaŃie pentru toŃi; mai mult ele furnizează o educaŃie utilă pentru majoritatea copiilor, cresc eficienŃa şi în ultimă instanŃă gradul

de utilitate al întregului sistem educaŃional.

3. Facem apel la guverne şi le îndemnăm:

- să acorde cea mai mare atenŃie politicii în acest domeniu şi să acorde prioritate bugetului dedicat îmbunătăŃirii sistemelor educaŃionale, pentru a face capabile că cuprindă toŃi copiii, fără să Ńină seama de diferenŃele dintre aceştia sau

situaŃiile dificile ale acestora;

- să adopte ca subiect de lege sau politică şcolară principiul educaŃiei

inclusive, prin înscrierea tuturor copiilor în şcoli obişnuite, dacă nu există cumva motive întemeiate de nu a proceda în acest mod;

- să dezvolte proiecte demonstrative şi să încurajeze schimburile de

informaŃii cu Ńările care posedă deja experienŃă în domeniul şcolilor inclusive;

- să pună în funcŃiune mecanisme descentralizate şi participative pentru

planificarea, monitorizarea şi evaluarea resurselor educaŃionale pentru copii şi adulŃi cu cerinŃe speciale;

- să încurajeze şi să faciliteze participarea părinŃilor, comunităŃilor şi organizaŃiilor persoanelor cu cerinŃe speciale la planificarea şi procesul de luare a deciziilor în legătură cu resursele necesare educaŃiei speciale; - să depună eforturi în direcŃia identificării timpurii şi intervenŃiei strategice, la fel ca şi aspectele profesionale ale educaŃiei inclusive;

- să asigure ca, în contextul unor schimbări de sistem, programele de

instruire a profesorilor, cele anterioare începerii carierei didactice, cît şi cele din timpul acesteia, să fie în concordanŃă cu necesitatea de a furniza resurse necesare

educaŃiei speciale din şcolile inclusive.

4. Facem deasemenea apel la comunitatea internaŃională, în special facem apel

la:

- guvernele care participă la programele internaŃionale de cooperare şi agenŃiile internaŃionale cu activităŃi de sponsorizare, în special sponsorii ConfederaŃiei Mondiale asupra EducaŃiei pentru ToŃi, OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură (UNESCO), Fondul NaŃiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) şi Băncii Mondiale:

să sprijine o abordare constructivă a problemei şcolilor inclusive şi să sprijine dezvoltarea educaŃiei speciale ca parte integrantă a oricărei programe şcolare;

- OrganizaŃia NaŃiunilor Unite şi agenŃiile specializate ale acesteia, în

particular OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (ILO), OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (WHO), UNESCO şi UNICEF:

să fie receptive la solicitările de cooperare tehnică şi să-şi îmbunătăŃească metodele de cooperare şi reŃelele de servicii pe care le coordonează, pentru a oferi un sprijin mai eficient educaŃiei speciale, în domeniul dezvoltării resurselor inclusive pentru necesităŃile educaŃiei speciale;

- OrganizaŃiile neguvernamentale implicate în dezvoltarea de programe naŃionale şi furnizarea de servicii:

să-şi întărească colaborarea cu organismele naŃionale oficiale şi să-şi intensifice implicarea lor în continuă creştere în planificarea, implementarea şi evaluarea unor resurse inclusive pentru cerinŃele educaŃiei speciale;

- UNESCO, în calitatea sa de AgenŃie a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru educaŃie:

să asigure ca cerinŃe educaŃiei speciale să se numere (în cele mai variate forme) printre subiectele oricăror tratative pe tema educaŃiei pentru toŃi,

să mobilizeze sprijinul organizaŃiilor profesionale din învăŃământ, domeniul legat de îmbunătăŃirea instruirii profesorilor, în calitatea acesteia de resursă necesară educaŃiei speciale,

să stimuleze comunitatea academică în favoarea întăririi activităŃii de cercetare şi de sprijinire a reŃelelor de institute de cercetare şi de înfiinŃare a unor centre regionale de informare şi documentare, de asemenea, să servească drept agenŃie de informaŃii pentru asemenea activităŃi şi pentru răspândirea informaŃiei în legătură cu rezultatele obŃinute la nivel naŃional, ca urmare a prezentei DeclaraŃii;

să mobilizeze fonduri prin crearea în cadrul următorului Plan pe Termen

Mediu (1996-2000) a unui program extins pentru şcoli inclusive şi programe de sprijin la nivel comunitar, care vor permite lansarea unor proiecte pilot, care să reprezinte exemple demne de urmat, şi să definească un set de indicatori utili evaluării necesităŃilor şi resurselor din domeniul educaŃiei speciale. 5. În final, ne exprimăm calda apreciere la adresa Guvernului Spaniol şi UNESCO pentru organizarea prezentei ConferinŃe, şi îi îndemnăm să nu precupeŃească nici un efort pentru a atrage atenŃia întregii comunităŃi internaŃionale a prezentei DeclaraŃii şi a Principiilor-Cadru care le însoŃesc, în special la viitoarele forumuri internaŃionale, cum ar fi Întâlnirea la Vârf pentru Dezvoltare Socială (Copenhaga, 1995) şi ConferinŃa Mondială a Femeilor (Beijing, 1996)

Adoptată cu aclamaŃii, în oraşul Salamanca, Spania, în această zi de 10 iunie 1994

3. ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE ÎN CONTEXTUL GENERAL AL SPORIRII CALITĂłII VIEłII ACTIVE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂłI

Noua strategie comunitară a UE, privind persoanele cu dizabilităŃi ne determină să considerăm absolut necesară, pe de o parte precizarea conceptului de ActivităŃi Fizice Adaptate, iar pe altă parte realizarea unor proiecte şi programe specifice de practicare a exerciŃiilor fizice pentru această categorie de persoane

Reanimare (revenirea la viaŃă) Acceptarea stării de fapt (viaŃa merge înainte) ViaŃă normală Readaptarea
Reanimare (revenirea
la viaŃă)
Acceptarea stării de fapt
(viaŃa merge înainte)
ViaŃă normală
Readaptarea
funcŃională
-
se descoperă handicapul
-
revolta personală
-
refuzul tratamentului
-
tratament pasiv, pasivo-activ, activ
-
revine încrederea în forŃele proprii
Handicap, boala,
accidentul (care
întrerupe viaŃa
normală)

Plonjarea în noua ipostază funcŃională:

Fig.2: Necesitatea înŃelegeri sporiri calităŃii vieŃi după accidente (V. Marcu, Mirela Dan, Maria Milea - Sport pentru persoane cu handicap, 2001)

Dar, atunci când apar handicapuri, oare cum şi cât se recomandă practicarea mijloacelor kinetice? dar mai ales cum? Există astăzi programe specializate pentru orice dizabilitate. Aceste programe sunt incluse în conceptul general de activităŃi fizice adaptate Prin anii ’60 se purtau discuŃii intense despre tratamentul prin cultura fizică şi expansiunea activităŃilor de fitness. Jocurile olimpice pentru persoanele cu disabilităŃi (Paralympics) se extind, incluzând 20-30 de Ńări participante (Roma ’60, Tokio ’64,

Tel Aviv ‘68). In Europa în anii ’70 începe nivelul de educaŃie universitară pentru ActivităŃi Fizice Adaptate, în 1970 luând naştere IFAPA (International Federation of Adapted Physical Actyvities), organizaŃie care coordonează la nivel internaŃional activităŃile fizice adaptate, ce organizează congrese anuale. Mişcarea Paralimpică se extinde la peste 40 de Ńări la Jocurile de Vara – Heidelberg 1972, Toronto 1976. Tot în această perioadă se iniŃiază şi jocurile de iarna. În anii ’80 mişcarea paralimpică se extinde cuprinzând peste 60 de Ńări (Arnhem, 80, New York ’84, Seoul ‘88). LegislaŃia se îmbunătăŃeste, creşte atenŃia publică iar în ’87 Consiliul Europei publică Cartea Europeană a Sportului pentru ToŃi. În anii ’90 mişcarea paralimpică se extinde incluzând peste 100 de Ńări pentru jocurile de vara şi 30 pentru jocurile de iarnă. In ’82 la Simpozionul International al Persoanelor cu Disabilitati, UNESCO definea cei 4 piloni operaŃionali centrali pentru ActivităŃile Fizice Adaptate: 1. tradiŃia în recuperare ; 2. tradiŃia în educaŃie fizică; 3. tradiŃia sporturilor competitive; 4. tradiŃia activităŃilor de loisir. Conform acestora statele europene s-au orientat dând o atenŃie mărită aspectelor legate de activităŃile fizice adaptate prin următoarele măsuri :

- creşterea numărului kinetoterapeuŃilor implicaŃi în activităŃi fizice recuperatorii în cadrul sistemelor de sănătate; - pregătirea profesorilor de educaŃie fizică pentru recuperarea copiilor cu disabilitati (APE – Adapted Physical Education/Educatie Fizica Adaptata); - creşterea numărului organizaŃiilor ce au ca preocupare sportul la persoanele cu disabilităŃi; - angajarea de instructori sportivi la nivel local pentru conducerea programelor recreaŃionale/de fitness pentru grupe speciale. Ajutorul financiar oferit de stat pentru aceste activităŃi este necesar, pornindu-se de la următoarele premise: acces egal la cultura fizică; automotivare prin activităŃi fizice; câstig economic (reducerea nevoilor de îngrijire instituŃionalizată); responsabilitate colectivă ca parte a imaginii publice despre recreere şi sport; dificultatea de a obŃine suport financiar de la sponsori; nevoi excepŃionale pentru transport, echipament specific. AsociaŃia europeana defineşte activităŃile fizice adaptate ca fiind un domeniu interdisciplinar, care caută identificarea şi soluŃionarea diferenŃelor individuale în activitatea fizică. Aceasta impune o acceptare a diferenŃelor individuale, militează pentru creşterea accesului la o viaŃă activă şi sportivă şi promovează inovarea şi cooperarea dintre serviciile care o asigură. În cadrul activităŃilor fizice adaptate intră o serie de activităŃi majore a căror perturbare pot să ducă la dependenŃă funcŃională. Aceste activităŃi sunt: autoîngrijirea, perturbări în desfăşurarea unor activităŃi manuale, mersul, văzul, auzul, vorbitul, respiraŃia, activităŃi lucrative. ActivităŃile fizice adaptate se bazează pe adaptarea exerciŃiilor, activităŃilor fizice la condiŃiile şi posibilităŃile individului. Se adresează:

1. persoanelor cu disabilităŃi (motorii, senzoriale, intelectuale); 2. persoanelor cu boli

cronice (afecŃiuni cardiovasculare, reumatism, afecŃiuni respiratorii-astm, epilepsie, afecŃiuni musculare, etc); 3. pensionari (de vârstă, de boala). Din punct de vedere al activităŃilor fizice aceste grupuri sunt unite de doi factori: 1. dificultatea de a participa la activităŃi fizice prin cluburi şi asociaŃii sportive; 2. componenta automotivantă a activităŃii fizice - de o pronunŃată importanta pentru viaŃa. Pentru atingerea scopului final, de creştere a calităŃii vieŃii, prin activităŃi fizice

adaptate se urmăreşte: creşterea capacităŃii fizice, creşterea fitness-ului, creşterea încrederii în sine, creşterea plăcerii pentru activitatea fizică. Prin intermediul acestor activităŃi persoanele trebuie să găsească un loc unde: să fie înŃeleşi şi respectaŃi; să se simtă în siguranŃă în timp ce componentele motorii, senzoriale şi afective sunt stimulate/activate; comunicarea verbală şi nonverbală să ducă la adaptări specifice a sensurilor comunicării; să se îmbunătăŃească capacităŃile motorii şi intelectuale; activităŃile să aibă drept finalizare socializarea şi reducerea dependenŃei . Rolul aplicării activităŃilor fizice adaptate vizează, fie implicarea în acŃiuni sociale cât mai diversificate, fie acordarea de asistenŃă grupurilor sociale, în vederea integrării celor cu dificultăŃi de adaptare socială. Conceptul strategiei de lucru în cadrul activităŃilor fizice adaptate pleacă de la următoarele 3 nivele:

1. senzorial: văz, auz, sensibilitate kinestezică, tactilă;

2. nivelul abilităŃilor motorii:

a. perceptia motorie: echilibru, integrarea corporală, direcŃionarea

mişcării;

b. fitness-ul fizic: forŃa-rezistenŃa musculară şi antrenament la efort

(anduranŃa cardio-respiratorie);

c. abilitatea motorie, coordonarea.

3. nivelul îndemânărilor:

a. sportive (aruncarea mingii, lovirea unei mingi cu piciorul, cu paleta,

etc);

b. funcŃionale (mersul, alergarea, urcarea sau coborârea scărilor sau a

unei pante). In cadrul aplicării în mod ştiintific a activităŃilor fizice adaptate, este necesară parcurgerea următoarelor faze: evaluarea şi interpretarea nevoilor; planificarea intervenŃiei; selecŃionarea şi adaptarea echipamentelor folosite; înregistrarea şi aprecierea progreselor realizate. În stabilirea obiectivelor se va Ńine seama de o serie de factori: nevoile şi dorinŃele persoanei cu dizabilităŃi; cunoştiintele legate de sistemul de valori al persoanei; informaŃiile existente, referitoare la maladie sau handicap, cu consecinŃele lor pe plan fizic şi psihic; cunoştinŃele legate de metodele de terapie medicală şi ocupaŃională, existente în momentul respectiv; informaŃiile disponibile despre mediul pentru care persoana urmează să fie pregătită comunitar; posibilitatea de a se implica într-o activitate sportivă, de a presta efort în vederea obŃinerii unor rezultate; interesul

pe care îl prezintă persoana în activitatea fizică desfăşurată; gradul de cooperare în cadrul unui eventual joc în colectiv; scopurile şi cadrul general al programului de recuperare, multidisciplinar, în care persoana urmează să fie integrată. Obiectivele generale ale activităŃilor fizice adaptate sunt: dezvoltarea, menŃinerea şi recuperarea nivelului de funcŃionare cât mai mult posibil; compensarea deficienŃelor funcŃionale prin preluarea funcŃiilor afectate de către componente valide; prevenirea destructurării anumitor funcŃii ale organismului; inducerea unei stări de încredere în forŃele proprii. DirecŃiile principale de orientare a persoanelor supuse terapiei sunt: stimularea responsabilităŃii în diverse situaŃii de viaŃă; formarea deprinderilor de autoîngrijire şi igienă personală; cultivarea deprinderilor de muncă; organizarea de jocuri şi distracŃii; adaptarea la situaŃiile de joc în echipă; desfăşurarea şi implicarea în diverse concursuri şi întreceri sportive pentru a dezvolta simŃul de colectivitate; stimularea încrederii în

propria persoană; cultivarea autocontrolului şi expresivităŃii personale; reeducarea capacităŃilor cognitive; reeducarea capacităŃii de reacŃie la diverse situaŃii de viaŃă; antrenarea funcŃiei neuromusculare; antrenarea integrării senzoriale; sprijinirea relaŃiilor interpersonale; educarea capacităŃii de acŃiune, în funcŃie de constrângerile şi resursele de mediu. In procesul de evaluare este necesar să se urmărească următoarele aspecte:

a) nivelul motricităŃii grosiere şi fine, care se referă la caracteristicile mişcărilor corpului în ansamblu, precum şi la caracteristicile mişcărilor de prehensiune şi manipulare;

b) nivelul de dezvoltare a percepŃiei mişcărilor, care se referă, în principal, la

recepŃia şi decodificarea stimulilor prin toate categoriile de analizatori: vizual, auditiv,

olfactiv, gustativ, kinestezic, proprioceptiv şi la coordonarea mişcărilor;

c) nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale şi de comunicare, care se referă

la caracteristicile interpersonale ale subiectului în diverse situaŃii, precum şi la modul în care înŃelege comenzile şi interacŃiunile verbale. d) caracteristicile activităŃilor de viaŃă cotidiană, care include studierea deprinderilor implicate în igiena personală şi autoîngrijire (de hrănire, îmbrăcare şi întreŃinerea locuinŃei). Pentru evaluare în cadrul conceptului AFA se va Ńine cont de următoarele aspecte :

1. nivelul de dezvoltare motorie (ex. se mişca fără să lovească pe alŃii, sare pe

loc pe ambele picioare de un număr de ori, aruncă-prinde o minge la anumite distante, cade frecvent, merge în pantă, pe teren accidentat, urcă-coboară scări cu/fără ajutor-

balustradă, doar cu un picior sau alternativ, se opreşte/se întoarce din alergare);

2. orientarea posturală şi mecanica corpului (compoziŃia corpului, integritate

corporală, deficite neurologice, modificări degenerative ale aparatului locomotor,

postura);

3.

dezvoltarea cognitivă şi aminteşte cele discutate anterior sau cu ceva timp

în urmă, este dependent de alŃii pentru a realiza o acŃiune, comunică cu ceilalŃi în timpul activităŃilor comune, atenŃia); 4. nivelul senzorial (simte atingerea, simte poziŃiile/mişcarea segmentelor corpului, se poate orienta după stimuli auditivi/vizuali, simte diferenŃele de temperatura, prezintă sensibilitate dureroasă normală)

5. dezvoltarea afectivă (are repulsie pentru activitatea fizică, are tendinŃă la

comportament impulsiv, autodistructiv, nu intră în relaŃii cu alŃii, este solitar, etc.); Procesul de recuperare prin activităŃi fizice adaptate la persoana cu restricŃii de participare (handicap) este un proces continuu, în funcŃie de nevoile specifice individului, apărute în diverse etape ale existenŃei sale. Este recomandabil ca procesul de terapie, adresat unei persoane cu restricŃii de participare (handicap), să se reia mereu în forme noi, prin folosirea unor metode şi procedee cât mai variate. Se va Ńine seama de faptul că relaŃia dintre terapeut şi subiect se desfăşoară în practica pe parcursul mai multor etape :

- etapa afectivă, în care se stimulează încrederea persoanei cu care se lucrează

şi se demonstrează înŃelegere şi optimism cu privire la şansele de ameliorare ale

situaŃiei sale;

- etapa reunirii faptelor şi informaŃiilor cu privire la nevoile persoanei, ce urmează a fi rezolvate;

- dezvoltarea planului de acŃiune, în care cele două părŃi se înŃeleg asupra

modului de desfăşurare a activităŃilor şi se precizează cerinŃele una faŃă de cealaltă;

- aplicarea planului, comunicându-se subiectului care sunt aşteptările faŃă de el şi se trece la exersarea activităŃilor proiectate; - etapa finală, despărŃirea, care este în funcŃie de profunzimea relaŃiei terapeut/subiect şi performanŃele obŃinute în activitate.

În toată lumea, în ultima perioadă în România s-a pus accent pe problemele cu care se confruntă persoanele cu handicap. Problemele majore ar fi: integrarea lor în învăŃământul normal, profesionalizarea lor şi astfel câştigarea independenŃei din punct de vedere social şi economic. Concept european AFA (activităŃi fizice adaptate) poate fi considerat ca o soluŃie pentru aceste probleme. Un loc important în acest concept îl ocupă terapia ocupaŃională ca o ramură a kinetoterapiei, care se bazează pe folosirea activităŃilor practice ocupaŃionale în tratamentul deficienŃelor funcŃionale pentru a obŃine o maximă adaptare a organismului la mediul său de viaŃă. Conceptul A.F.A. are la bază 4 domenii.

- recuperare, educaŃie, recreere,sport

Activitate Fizică Adaptată

RECUPERARE

EDUCAłIE

RECREERE

 

SPORT

- ActivităŃi motrice din Kinetoterapie, T.O., educaŃie fizică adaptată. - Mijloacele kineto statice, anakinetice şi kinetice.

-Dezvoltarea calităŃilor motrice prin mijloace specifice -ÎnvăŃarea mişcărilor pt. form. deprinderilor motrice de bază, sau profesionale

-Ed. fizică adaptată,

- Mişcare pentru timpul liber -Terapie cognitivă, psihoterapie, ludoterapie, meloterapie,etc. - Jocuri dinamice specifice adaptate

-

Sporturi specifice

persoanelor cu handicap -Participarea la competiŃii (ex.Special Olimpics)

 

-

Sport de plăcere şi

pentru întreŃinereAntrenori handicapaŃi pt. sporturi pt. hand.

pe principii şi mijloace adaptate

unor

baza

 

Fig.3 ActivităŃi fizice adaptate (după V.Marcu, M.Dan, M.Milea, Sport pentru persoane cu handicap, 2001)

Cu toate că cele 4 domenii au autonomie funcŃională ele se găsesc într-o relaŃie de interdependenŃă permanentă.

Recuperarea are la bază Kinetoterapia şi Terapia OcupaŃională, care acŃionează prin antrenarea ADL-urilor ajutând persoana cu handicap să-şi câştige independenŃa prin formarea, însuşirea sau compensarea unor cunoştinŃe, priceperi şi deprinderi de autoîntreŃinere, mobilitate, comunicare, activităŃi casnice şi comunitare.

EducaŃia are ca obiectiv dezvoltarea calităŃilor motrice, învăŃarea mişcării pentru formarea deprinderilor, ajungând în final la profesionalizare şi integrarea în viaŃa socială. Pentru obŃinerea acestor obiective se folosesc exerciŃii pentru dezvoltarea motricităŃii generale, exerciŃii pentru conştientizarea părŃilor corpului, exerciŃii pentru dezvoltarea vitezei, îndemânării, rezistenŃei şi forŃei.

Recreerea. În perioada de recreere ideea de bază este ca în instituŃii persoanele cu handicap să aibă tot programul ocupat cu diverse activităŃi de grup şi individuale. În programul de recreere trebuie să fie inclusă terapia cognitivă, terapia psihosenzorială, ludoterapia, meloterapia şi artoterapia. Trebuie evidenŃiat faptul că fiecare categorie de terapie este un complex de tipuri de acŃiuni terapeutice.

Terapia cognitivă, cuprinde cerinŃe care să nu depăşească posibilităŃile copiilor cu deficienŃe, aceasta fiind o condiŃie obligatorie pentru obŃinerea rezultatelor, rezultate care să-i aducă satisfacŃie deplină copilului.

Ludoterapia. Jocul rămâne pentru copiii handicapaŃi forma permanentă a procesului de recuperare pentru că această modalitate constituie o structură unitară între stimul, întărire, răspuns şi modificare. Jocul reprezintă o formă de cunoştere a realităŃii şi are ca scop captarea atenŃiei copilului şi atragerea lui într-o activitate care are iniŃial o formă ludică, ajungându-se la activităŃi cu răspundere şi responsabilitate, iar în final la muncă care creează cadrul propice unei munci eficiente.

Meloterapia. Reprezintă folosirea mijloacelor de expresie artistică în scopuri terapeutice. Aceste mijloace dovedesc eficienŃa prin faptul că fac apel la sunet care este diferit de cuvânt pentru a realiza legătura dintre copil şi mediul înconjurător. Prin meloterapie se poate ajunge la diferite stări afective, de securitate sau de evadare în diferite lumi în funcŃie de ceea ce reprezintă fragmentul respectiv pentru copil. Meloterapia poate fi folosită cu rezultate benefice atât sub formă de audiŃie cât şi sub formă interpretativă.

Jocurile dinamice au rol în formarea unor deprinderi de mişcare utilizând ştafete, parcursuri aplicative în scopul dezvoltării calităŃilor motrice. Pot fi folosite jocuri dinamice cu structuri corective realizate cu obiecte şi fără, individual sau pe echipe.

Sportul. Prin intermediul sportului cât şi a procesului instruirii repetate copii instituŃionalizaŃi dobândesc o serie de calităŃi motrice şi caracteriale. Sportul aduce un puternic aport educativ prin specificul său şi anume concurenŃa (coleg şi adversar) şi spiritul de echipă. Toate aceste calităŃi se pot obŃine prin ramurile de sport adaptate, specifice deficienŃelor individului. Există ramuri sportive şi regulamente specifice pentru diferite handicapuri : handicap locomotor, handicap mintal, handicap senzorial (surzi, nevăzători, muŃi,etc.). Şi aceşti copii handicapaŃi pot să ajungă sportivi de performanŃă dovadă fiind campionatele de handicapaŃi organizate la nivel naŃional şi internaŃional ( În anul 2001 la Oradea s-a desfăşurat Campionatul European pentru surzi unde echipa României a ocupat locul al 3 lea, sau organizarea la Oradea a Campionatelor naŃionale de baschet în scaune rulante unde au participat echipe de toate vărstele). Toate acestea s-au realizat prin buna colaborare cu FederaŃia Română a Sportului pentru HandicapaŃi, federaŃie organizată la nivel naŃional. Totodată aceşti sportivi pot fi integraŃi socio-profesional prin obŃinerea calităŃii de antrenor pentru sporturi pentru handicapaŃi. Copiii instituŃionalizaŃi şi nu numai beneficiind de cele 4 direcŃii ale conceptului A.F.A. pot obŃine independenŃă din punct de vedere economic şi social în funcŃie de rezultatele obŃinute în recuperare, în funcŃie de capacităŃile dobândite în procesul educativ, calităŃi care la rândul lor pot fi perfecŃionate în timpul liber şi în funcŃie de performanŃele obŃinute în sport.

Este interesantă idea echipei de specialişti în realizarea educaŃiei fizice adaptate propuse de A.N.E.F.S. Bucureşti

MEDIC PSIHOLOG Profesorul de educaŃie fizică adaptată KINETOTERAPEUT
MEDIC
PSIHOLOG
Profesorul de
educaŃie fizică
adaptată
KINETOTERAPEUT

Fig. 4: Abordare transdisciplinară în formarea “echipei” de specialişti AMA (după S. Teodorescu, A.Bota, M.Stănescu, 2006)

Problema, considerăm noi este ceva mai complicată deoarece:

1. noi nu formăm profesori de educaŃie fizică adaptată prin actuala curriculă universitară (doar câteva cursuri opŃionale);

2. nu se regăsesc asistenŃii sociali care se formează în Ńara noastră;

3. lipsesc terapeuŃii ocupaŃionali – care nu există nici măcar ca profesiune în România (actualul C.O.R. – Clasificator al OcupaŃiilor din România).

4. kinetoterapeuŃii au fost formaŃi în concordanŃă cu aceste principii, dar din

2006-2007 kinetoterapia lipseşte dintre domeniile de licenŃă din învăŃământul superior românesc (Probabil vor fi formaŃi prin masterate!) Tocmai de aceea opinăm că sunt necesare eforturi pentru a forma specialişti în activităŃi fizice adaptate (vezi actualele masterate în ActivităŃi Motrice Adaptate de la Bacău şi Oradea). Aceşti specialişti trebuie să cunoască „suportul” anatomo-fizio- patologic al fiecarui handicap, pe de o parte, dar şi problematica didacticii adaptate a

practicării exerciŃiilor fizice şi sportului, pe de altă parte.

4. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MIŞCARE PENTRU COPII

După cum se ştie referitor la întârzierile de dezvoltare, experienŃele trăite în primii ani de viată dar şi mişcarea joacă un rol deosebit în dezvoltarea multilaterală a copilului. Lumea se desfăşoară progresiv în faŃa copilului prin experienŃe senzoriale şi motrice. În acest stadiu al dezvoltării copilului poate fi adesea vulnerabil. Un copil cu cerinŃe educaŃionale speciale poate să nu fie la fel de doritor să încerce experienŃe sau stimuli noi precum un copil normal. Ar putea chiar să nu se joace şi, fără stimulare, condiŃia sa nu se îmbunătăŃeşte prin experienŃe zilnice. În primele săptămâni şi luni de viaŃă ale unui copil, părinŃii se implică natural şi instinctiv în jocul cu copilul. Într-un mediu normal acest comportament ajută copilul să-şi conştientizeze corpul sau să se simtă în siguranŃă cu sau fără aceste persoane de exemplu să înceapă să-şi dezvolte independenŃa. Programele de mişcare încearcă să recreeze primul mediu stimulativ prin implicarea copilului în experienŃe de mişcare. Scopul acestor programe este de a conduce la conştientizarea corpului şi la CONTROLUL MIŞCĂRILOR. Metodele de lucru se bazează pe mişcări naturale şi dorinŃa copiilor de a interacŃiona unii cu alŃii şi cu adulŃii. Programul de terapie prin mişcare se focalizează la început pe corp, utilizând mişcări care stimulează conştientizarea sa: părŃile corpului în ansamblu, poziŃionarea corpului în spaŃiu şi progresiv obŃinerea calităŃii mişcării. Stimularea simŃurilor tactile şi kinetice sunt punctele cheie ale întregului program.

4.1. ActivităŃi şi jocuri cu rol în dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor

ExerciŃii de prezentare personală folosind mingea şi cercul a. ToŃi participanŃii stau împreună în cerc. Dând mingea de la unul la altul, fiecare participant trebuie să vină în mijlocul cercului. Rostogolesc mingea pe diferite părŃi ale corpului pentru arămâne în contact permanent cu el. La un moment dat, o persoană care joacă “îngheaŃăşi-şi spune numele. Apoi următoarea persoană intră în cerc, i-a mingea şi continuă prezentarea personală b. ToŃi participanŃii stau în cerc. La rând, fiecare persoană intră în mijlocul cercului şi folosind un cerc de plastic, va dansa încet în acel spaŃiu. Când persoana din mijloc consideră că i s-a terminat dansul, acesta începe să învârtă cercul pe podea, spunând numele persoanei care va urma să intre în mijloc. Persoana respectivă trebuie să se mişte rapid ca să prindă cercul înainte ca acesta să atingă podeaua. CeilalŃi continuă să danseze, până când toŃi participanŃii, pe rând, vor intra în mijlocul cercului şi-şi vor spune numele.

ExerciŃii derulate în perechi

a. O persoană va Ńine cercul şi cealaltă va Ńine mingea. Pe un fond muzical, cele

două persoane vor dansa împreună, păstrând mereu un contact visual. La un moment dat, acestea vor schimba obiectele pe care le au fără să întrerupă dansul. SpaŃiul de lucru trebuie folosit într-un mod cât mai eficient, iar mişcările corpului trebuie să fie

line dar în acelaşi timp ample. În acelaşi timp ei trebuie să-şi controleze respiraŃia pentru a evita să obosească. La sfârşitul dansului, cele două persoane găsesc un

moment potrivit pentru a “îngheŃa” într-o poziŃie statuară. Apoi, alte două persone i- au mingea şi cercul şi continuă exerciŃiul.

b. La acest exerciŃiu, fiecare persoană Ńine o minge mică în mână. Ascultând

muzica, participanŃii vor începe să danseze, Ńinând cu grijă mingea în mână. Folosind cât mai mult spaŃiu cu putinŃă şi mişcări lente dar ample, persoanele care dansează trebuie să menŃină un permanent contact vizual şi o comunicare non-verbală. La un moment dat, cele două personae vor schimba mingile rostogolindu-le pe podea. Apoi vor începe să danseze din nou până când altă pereche le ia locul şi mingile. c.Pe un fond muzical relaxant, două persoane dansează Ńinând capetele unui voal. Perechea trebuie să-şi sincronizeze mişcările cât mai bine cu putinŃă, astfel încât să legene voalul folosind cât mai mult spaŃiu. În acelaşi timp alte două perechi se pot alătura dansului încercând să coopereze şi să folosească voalul. Prin acoperirea unui spaŃiu cât mai mare prin coordonarea mişcărilor celor 3 perechi împreună cu legănarea voalurilor se obŃine un dans foarte original. Cu cât voalurile sunt mai divers colorate cu atât activitatea va fi mai atractivă. d. Ca mai înainte, trebuie să avem un fond muzical relaxant. Pentru acest exerciŃiu avem nevoie de trei participanŃi. Vom folosi un elastic simplu şi circular. Cei trei jucători vor Ńine elasticul în trei puncte, Ńinând braŃele întinse. Cele trei persoane se mişcă într-un spaŃiu deja stabilite producând diferite forme. Pentru că aceste forme

trebuie menŃinute într-o poziŃie statică pentru câteva minute, trebuie să existe o bună coordonare între jucători. Pe rând fiecare jucător trebuie să menŃină poziŃia statică în timp ce ceilalŃi doi se mişcă pentru a crea diferite forme. Când membrii grupului ajung să aibă încredere unii în alŃii, doar două personae vor Ńine elesticul, iar a treia persoană va executa diferite mişcări. Celelalte două persoane din grup vor executa acest joc la fel. e.Unul din jucători îşi va pune mâna deasupra mâinii partenerului de exerciŃiu. Cel care conduce trebuie să se mişte în spaŃiul pe care îl are la dispoziŃie. La începutul exerciŃiului se execută mişcări simple şi uşoare, până când persoana care e condusă începe să se încreadă în partener. După aceea, pas cu pas, mişcările devin tot mai ample, folosind spaŃiul într-un mod eficient. Partenerii trebuie să-şi coordoneze mişcările foarte bine, evitând mişcările bruşte, fără a forŃa persoana condusă. Apoi, partenerii vor schimba rolurile, pentru ca persoana condusă să poată experimenta şi cealaltă situaŃie.

Seturi de jocuri pentru personae cu nevoi speciale

Numele

Scop

Activitate

jocului

Hamacul

-control fizic -relaxare, combinarea muzicii şi mişcării

Fiecare copil stă întins pe o pătură din lycra pe podea, apoi terapeutul sau alŃi beneficiari (sub supraveghere) ridică încet pătura. Cei doi care ridică pătura interpretează un cântec pentru persoana din hamac (de preferat un cântec de deschidere folosind numele persoanei). Pătura este legănată pe ritm de muzică din spate către faŃă şi dintr-o parte într-alta.Este important ca în timpul acestui exerciŃiu ca în timpul acestui exerciŃiu să se menŃină cât mai mult posibil un contact visual cu persoana din hamac.

muzical

Scaune

-dezvoltarea

Se face un cerc în jurul scaunelor. Numerele scaunelor corespund cu numărul copiilor/adulŃilor minus unul.ParticipanŃii se mişcă în jurul scaunelor în timp ce se cântă.O persoană cântă la tobe ca să se audă bine.Când tobele se opresc fiecare persoană trebuie să ăncerce să se aseze pe un scaun, persoana fără scaun iese din joc. Pe rand alt scaun este scos din cerc.Jocul se termină când ultima persoană se aşează pe ultimul scaun şi câştigă jocul.

muzicale

mişcării

şi

a

concentrării

-întrecere

Alergând

-dezvoltarea

Un joc pentru perechi de câte doi, faŃă în faŃă, formând două cercuri concentrice. Partenerii se Ńin de mână formând un tunnel circular. Un jucător fără partener este în afara cercului. La un semnal, el atinge pe unul dintre partenerii din cerc şi îi ia locul. Partenerii aleargă în direcŃii opuse prin tunnel, persoana care este ultima rămâne înafara jocului.

prin tunel

atenŃiei

-distracŃie

Mingea

-dezvoltarea

Se face un cerc din 10-12 persoane care stau apropiaŃi unii lângă alŃii. Unul dintre jucători are o minge. Liderul jocului spune că mingea este fierbinte.Mingea trece din mână în mână în jurul cercului. De fiecare dată se întoarce la lider, acesta spune că mingea are o calitate diferită şi trebuie să treacă din mână în mână într-un mod adecvat; ea este grea, murdară de noroi, lipicioasă şi aşa mai departe.

firbinte

atenŃiei

- distracŃie

-folosirea

imaginaŃiei

Fii rapid!

-dezvoltarea atenŃiei -folosirea spaŃiului de lucru

Jucărorii aleargă. Liderul jocului dă comenzi diferite “stai jos, pe călcâie, în vârful picioarelor, într-un picior” şi aşa mai departe. Aşteptăm până toŃi realizează mişcarea. Jucătorii încearcă să execute comanda imediat.

Tunelul

-

dezvoltarea

Jucătorii stau în două linii în perechi, Ńinându-se de mâini, formand un tunel.Perechea de la capătul liniei trece prin tunel şi se aşează la începutul liniei. Aceasta este urmată de celelalte perechi până când tunelul este refăcut. Jocul se termină când perechile au trecut prin tunel ajungând