existente pe ling2 pris5ci.

De pild5, la
18 august 1657 este amintits prisac:~ clc la
Crad cu cas5 yi zemnic ; la 5 nlartie 16G2
se afirma cfi un locuitor luase de la un
altul din Dolhe~ti, pe vremuri de lipsfi,
,,stupi ~i ce au gssit de mincare din zem-
nicul de stupia a1 acestuia. Unele zemnice
erau foatre inciip5toare ; la 9 mai 1695 se
aminterjte un zemnic la Ceabrfiu care con-
tinea 149 dc mjtci (stupi) de albine.
Informatiile documentare sint confirmate
si de I g n a C S t e p h a n R a i c e v i c h ,
care scria c5 - dupfi ce toamna, cele mai
multe albine erau distruse - restul erau
pRstrate intr-un bordei, unde era lcisnt5
o cantitate de miere necesari~ lor pentru
hran8 in lunile friguroase.
Pri1n3vara, stupii erau scosi din zelnnic
~i instolati in prisacri ; intr-un docu~nent
de la 4 iulie 1687 se afirma astfel c5 hn
locuitor a scos primjvara 24 m5tci din
zemnic si le-a pus in prisacci, sii roiasc5.
DupB traditia multisecul,~r;i, stupii erau
scoyi dc la iernat la 17 martie ; daci
ti~npul nu era prielnic, operatia se a~ni na
pentru 25 martie. Informatia este confir-
mat5 de A n t o n Ma r i a del C h i a r o :
,,stupii sint agezati in anumite locuri po-
trivite, nu la indem?n5, ci mai depsrtati
de casB, in cimp, pe un teren cu o pozitie
destul de pl5cut5, unde nu bate vintul ~i
uncle nu sint e xpu~i la soare. Timpul
hotdrit pentru a-i scoate afar5 (la cimp)
este dup5 15 martie, numai sH nu cad5
dumineca."
In aceleasi conditii erau tinuti ~i in vre-
mea romanilor, aya cum scria poetul
V i r g i 1 i u s in Georgice : ,,inainte de
toate. Irebuie c5utat;i pentru albine 0 lo-
cuint5 ad5postitS de vinturi, c5ci viniul
le impiedics de a aduce la stup rodul
muncii lor, ceea ce au cules din flori ; un
loc unde nici oile, nici iezii zburdalnici
s5 nu sar5 pe flori ; unde junca, r5tBcind
pe cimp, s5 nu scuture roua si sa calce,
piiscind, flnrile ~i iarba".
Uup5 jnformatiile vremii, la sosirea pri-
mkvcrii sau cind timpul se incglzea, stu-
pii erau scogi din ad5postul lor de fin rji
asczati pe cimp. Pe fiecare stup, prisBca-.
rul qeza cite o piatr5 lats, care f5cea ca
apa de ploaie s5 se scurgs. Dup5 aceea,
din tufele de m5rScini facea o ingradi-
tur5 in jurul stupinei, apoi s5pa o groap5
in pamint, iar deasupra ei ridica din
birne scheletul ~i acoperi~ul bordeiului,
pe care il acoperea mai lntii cu crengi,
pcste care punea brazde de pgmint.
Acesta era ad5postul stuparului care lo-
cuia permanent in prisaca ce avea in
grij5.
A n d r e a s W o 1 f consemna c5 pe locul
stupinei, zvintat rji curatat de iarb8, rjtiu-
beiele erau rinduite nu unul lings altul,
ci In o distant5 de trei pa@ depsrtare,
nu in linie dreapt5 ci aSa cum credea de
cuviint5 stuparul.
Astfel amenajate, stupinele (prisscile)
riimineau in terenul' melifer din prim5-
vari pin5 in toamnZ, cind se recoltau
mierea $i ceara.
Dup5 cum rezults din documente, albi-
ncle Se inmulteau foarte repede. Dintr-un
act din
15 noiembrie 1669 aflgm c5 vor-
nicul G l i g o r a ~ G h e r m a n d-d ;I use
unui locuitor 31 de stupi pe care acesta