Sunteți pe pagina 1din 109

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUI

Examenul de absolvire al invatamantului postliceal

Calificarea : ___________________________________________________
Numarul temei : _____________________________
Tema :
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
Presedinte de comisie :
Nume si prenume / semnatura ___________________________

Profesori evaluatori :
Nume si prenume / semnatura __________________________________

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUI


FISA DE EVALUARE
Examenul de absolvire al invatamantului postliceal
Sesiunea : ______________________
Centrul de examen : __________________
Calificarea : ___________________
Numele si prenumele candidatului : ______________________________
Unitatea de invatamant absolvita : ______________________________
Tema proiectului : ____________________________________________
Numele, prenumele si specializarea indrumatorului in proiect :
__________________________________________
Partea I : Monitorizarea procesului proiectului
1. Data inceperii activitatiilor de realizare a proiectului;
2. Competente vizate / implicate in realizarea / executia proiectului (care se refera la tema
proiectului conform standardului de pregatire profesionala)
3. Stabilirea planului activitatilor individuale ale candidatului pentru proiect:
- Data :
- Semnatura candidatului :
Semnatura indrumatorului :
4. Stabilirea planului de redactare a Proiectului-suport scris :
- Perioada :
- Revizuit :
- Forma finala acceptata de catre indrumator :
5. Intalniri pentru monitorizarea proiectului (cel putin 5 intalniri saptamanale) :
Nr.
OBSERVATII
SEMNATURA ELEVULUI
Crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.

Partea a II- a. Aprecierea calitatii candidatului


Criteriul

Da / Nu

Observatii

Da / Nu

Observatii

1.Activitatiile practice intreprinse in cadrul proiectului se


raporteaza adecvat la tema proiectului.
2.Abordarea temei proiectului a fost facuta dintr-o
perspectiva personala, candidatului demonstrand reflectie
critica.
3.Activitatile practice au fost inteprinse sub
supravegherea indrumatorului de proiect sau/si a
pesoanelor autorizate.
4.Realizarea sarcinilor de lucru stabilite prin planul
proiectului a fost facuta conform planificarii initiale.
5.Documentarea pentru proiect a fost facuta cu sprijinul
si sub supravegherea indrumatorului de proiect.
6.Identificarea si utilizarea bibliografiei pentru redactarea
partii scrise a proiectului a fost realizata integral.
7.Referintele bibliografice utilizate la redactarea partii
scrise a proiectului au fost preluate si prezentate intr-un
mod personal si nu sunt o compilatie de citate.
8.Solutiile pentru situatiile-problema cu care s-a
confruntat candidatul pe parcursul executarii proiectului
sunt personale si au fost gasite cu ajutorul indrumatorului
de proiect.
9.In realizarea sarcinilor de lucru in cadrul proiectului
candidatul a facut dovada implicarii si angajarii
personale, originalitatii solutiilor propuse, a imaginatiei si
creativitatii in abordarea si indeplinirea sarcinilor.
10.Solutiile gasite de catre candidat pentru rezolvarea
problemelor practice au transferabilitate in alte contexte
practice.

Partea a III- a : Aprecierea calitatii proiectului


Criteriul
1.Proiectul / produsul are validitate in raport cu tema,
obiectivele si metodologia abordata.
2. Proiectul / produsul demonstreaza completitudine si
apreciere satisfacatoare in raport cu tema aleasa.
3.Elaborarea proiectului si redactarea partii scrise a
proiectului au fost facute intr-un mod consistent si
concomitent, conform planificarii.
4.Obtiunea candidatului pentru utilizarea anumitor
resurse este bine justificata si argumentata in contextul
proiectului.
5.Redactarea partii scrise a proiectului demonstreaza o
buna consistenta.
6.Redactarea partii scrise a proiectului demonstreaza o
buna consistenta interna.

7.Proiectul / produsul reprezinta, in sine, o solutie


practica pesonala cu elemente de originalitate in gasirea
solutiilor.
8.Proiectul / produsul are aplicabilitate practica si in afara
scolii.
9.Realizarea proiectului / produsului a necesitat activarea
unui numar semnificativ de unitati de competente
conform S.P.P.-ului pentru calificarea respectiva.
10.Redactarea partii scrise a proiectului respecta cerintele
de structura impuse de metodologia de organizare si
desfasurare a examenului de certificare profesionala.

Semnatura candidatului : ___________________________


Partea a IV-a : Aprecierea prezentarii si sustinerii orale a proiectului
Criteriul

Da / Nu

Observatii

1.Candidatul a realizat o sustinere orala clara, coerenta si


fluenta.
2.Prezentarea a fost structurata echilibrat in raport cu tema
proiectului si cu obiectivele acestuia.
3.Candidatul a demonstrat putere de sinteza si adaptarea
prezentarii la situatia de examinare.
4.Candidatul si-a sustinut punctele de vedere si opiniile
intr-un mod personal si bine argumentat.
5.In scopul accesibilizarii informatiei si a cresterii
atractivitatii prezentarii, candidatul a utilizat in prezentare
strategii eficiente si mijloace de comunicare potrivite:
elemente de grafica, modele, aplicatii, facilitati audiovideo ale TIC etc.

Aprecierea raspunsurilor candidatului la intrebarile Comisiei :


Intrebare

Da / Nu

Observatii

Rezultatul final stabilit de Comisia de examinare pe baza evaluarii globale a activitatiilor


realizate de candidat si consemnat in Fisa de evaluare :
Nota finala : ____________
Nume, prenumele, nota acordata si semnatura evaluatorilor :
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________

REFERAT DE EVALUARE A PROIECTULUI SI A ACTIVITATII


DE ELABORARE A ACESTUIA.
UNITATEA DE INVATAMANT : SCOALA POSTLICEALA HIPOCRATE
CONSTANTA.
SPECIALITATEA :ASISTENT MEDICAL DE KINETOTERAPIE, FIZIOTERAPIE
SI RECUPERARE MEDICALA.
INDRUMATOR DE PROIECT ASISTENT UNIVERSITAR
DR. LIVIU RELU CRACIUN.
Avand in vedere metodologia de organizare si de desfasurare a examenului de absolvire a
invatamantului, scoala postliceala si analizand activitatea desfasurata de elevul CRAIU
NICOLAE, in urma evaluaqrii proiectului cu tema : TRATAMENTUL DE
RECUPERARE IN PERIARTRITA SCAPULO- HUMERALA si in baza urmatoarelor
criterii de apreciere.
Criterii de apreciere
Insuficient Suficient
Bine
Foarte bine
Nr.
Crt.
1.
Estetica lucrarii .
2.
Identificarea surselor de
informare.
3.
Acoperirea elementelor
majore de continut.
4.
Prezentarea informatiilor
respectand cerintele
profesiei ca asistent.
5.
Capacitatea de sinteza a
cunostiintelor de
specialitate.
6.
Contributia propice
(intocmirea corecta si
completa a proiectului).
7.
Abilitatea de relationare
si comunicarea in
culegerea datelor.
8.

Constiinciozitatea si
responsabilitatea in
practicile de laborator.

Propun comisiei de examinare acordarea calificativului...........................


INDRUMATOR DE PROIECT :
ASISTENT UNIVERSITAR LIVIU RELU CRACIUN
MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

SCOALA POSTLICEALA HIPOCRATE


CONSTANTA

LUCRARE DE DIPLOMA

TRATAMENTUL DE RECUPERARE IN PERIARTRITA


SCAPULO HUMERALA

COORDONATOR :
DR. LIVIU RELU CRACIUN
2015

CAPITOLUL I

ABSOLVENT:
CRAIU NICOLAE

1.1. ROLUL SI IMPORTANTA ORGANIZARII ACTIVITTII IN


PROCESUL RECUPERATOR
In procesul complex al recuperarii sunt implicati multi specialisti de
diverse domenii de activitate.
Contributia echipei interdisciplinare de recuperare va fi orientata spre
indepartarea sau ameliorarea cat mai posibil a starii de disfunctionalitate
fizica, senzoriala si psihica a pacientului in vederea reintegrarii acestuia pe
plan socio-profesional.
1.4. DEFINITIA SI CONTINUTUL PERIARTRITEI
SCAPULOHUMERALA

Periartrita scapulo-humerala (PSH) este un sindrom clinic,


caracterizat prin durere, redoare si impotenta functionala a umarului,
asociate in diverse grade, determinate de procese patologice, care intereseaza
tesuturile periarticulare (tendoane, burse) si

in unele cazuri

capsula

articulara.
Bolile reumatismale formeaza un grup de afectiuni cu localizari in
primul rand la aparatul locomotor si cardio-vascular, ca urmare a unor
leziuni caracteristice mezenchinale.
Factorii etiologici n acest grup de boli sunt diferiti determinand
tablouri clinice cu evolutie acuta, subacuta si cronica.
Clasificarea bolilor reumatismale sunt urmatoarele :
1.

Reumatismul inflamator in care intra:

reumatismul Socolski Bouillaud;

poliartrita reumatoida;

spondilita anchilozanta;

reumatismul secundar infectios.

2.

Reumatismul degenerativ in care intra:

artroza;

poliartroza;

spondiloza.

3.

Reumatismul articular in care intra:

tendinite;

bursite;

periartrite;

nevralgii si nevrite.

In afara manifestarilor articulare ale reumatismului inflamator sau


degenerativ, in practica zilnica intalnim adesea bolnavi cu suferinte
determinate de procese patologice articulare in cursul carora sunt afectate
tendoane, teci sinoviale, burse, fascii, aponevroze.

1.3. RECUPERAREA PERIARTRITEI SCAPULOHUMERALE IN


REUMATOLOGIE
Periartrita scapulohumerala. In literatura de spacialitate o intalnim si
sub alte denumiri, cum ar fi: periartrita glenohumerala sau periartropatie
scapulohumerala. In diferent de denumirea pe care i-o atribuim, periartrita
scapulohumerala este definita ca o afectiune heterogena incadrata in
reumatismul abarticular.
Localizarea proceselor inflamatorii reumatismale sau degenerative la
nivelul structurilor periarticulare determina suferinte care au fost grupate sub
denumirea de reumatisme abarticulare. Asadar, cu alte cuvinte, putem spune

ca periartrita scapulohumerala este un proces reumatismal degenerativ. Se


stie ca aparatul neuro-musculo-artro- kinetic incepe sa sufere modificari
degenerative inca de la varsta de 20 ani, insa periartrita scapulohumerala
este intalnita mai des la indivizii de peste 40 ani.
Acest sindrom clinic caracterizat prin dureri la nivelul umarului si
prin redoare, determinate de leziuni degenerative si inflamatorii ale
tendoanelor si burselor articulatiei glenohumerale,reprezinta aproximativ
80% din afectiunile umarului. Procesul de uzura a tendoanelor celei de a
doua articulatii a umarului este obisnuit, astfel incat leziunile degenerative
ale tendonului supraspinosului, spre exemplu, au fost gasite foarte frecvent
la indivizii peste 40 ani, care nu avusesera niciodata durere sau redoare a
umarului.
In accelerarea leziunilor degenerative si in producerea inflamatiei,
care contribuie la generarea tabloului clinic caracteristic, au fost incriminate:
traumatismele, microtraumatismele (in anumite profesii), expunere la frig si
factori nervosi.
In ceea ce priveste rolul factorilor nervosi, mai bine cunoscuti in
ultima vreme, se subliniaza frecventa cu care apare periartrita
scapulohumerala in afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgia
cervico-brahiala, zona Zoster), in afectiuni ale sistemului nervos central
(hemilegie, boala Parkinson, traumatisme cerebrale, sindroame talamice), ca
si in unele afectiuni ale organelor intratoracice, pe care reflecta (anghina
pectorala, infarct miocardic, interventii chirurgicale pe plaman: toracotomii,
toracoplastii).
In producerea periartritei scapulohumerale, prin interventia factorilor
nervosi, trebuie subliniat rolul important al perturbarii simpatice.
Cu toate ca ne aflam in secolul automatizarii si robotizarii proceselor
industriale, munca omului, mana acestuia, nu a putut fi in totalitate inlocuita
si astfel asistam la o suprasolicitare profesionala (soferi, lucratori cu aparate
vibratoare, sau cu ciocane pneumatice, etc.), care poate duce la cresterea
riscului de aparitie a periartritei scapulohumerale.
Cea mai mobila articulatie din organism umarul este deseori
expusa la frig si suprasolicitata in unele ramuri sportive: aruncatori cu sulita,
judokani, luptatori, piloti de curse, etc.
Putem spune ca repartitia pe sexe este aproximativ egala cu o usoara
inclinare a balantei de partea barbatilor.
In oricare din suferintele notate ale umarului, incadrarea in periartrita
scapulohumerala trebuie facuta dupa excluderea afectiunilor articulare si
osoase cu localizarea respectiva. Pentru acest motiv sunt necesare, examenul
clinic general, radiografia umarului (cel putin din doua incidente) si probele

biologice ale inflamatiei (foarte putin afectate in periartrita


scapulohumerala).
Vom exclude astfel pe rand: artrita septica (diagnostic ferm prin
examenul citobacteriologic al lichidului puriform extras prin punctie
articulara), artrita tuberculoasa (contextul epidemiologic, mioatrofia
periarticulara, semnele radiologice de interesare a liniei articulare cu
osteoporoza geodica, intradermoreactia la tuberculina anchilozante ( testele
de inflamatie sunt net afectate), discopata cervicala cu plexalgie cervicobranhiala (mobilitate pasiva prezenta redoare cervicala, semnele
neurologice, radiografia coloanei cervicale), neoplasmul osos humeral
primitiv sau secundar (examenul radiologic).
1.3.1. ASPECTELE CLINICE ALE PERIARTRITEI
SCAPULOHUMERALE

Periartrita scapulohumerala, asa cum am aratat mai devreme, are ca


substrat leziuni ale articulatiei glenohumerale: leziuni degenerative ale
tendoanelor, in special ale supraspinosului si bicepsului, caracterizate prin
necroze, care duc la rupturi partiale, rareori totale, precum si prin calcifieri.
Aceste procese de uzura sunt extrem de frecvente, dar sunt latente clinic; in
prezenta anumitor factori (traumatisme, microtraumatisme, expuneri la frig)
se adauga un proces inflamator, ce realizeaza de obicei tabloul de umar
dureros simplu; uneori, si indeosebi in prezenta unei bursite
subacromiodeltoidiene (consecinta a migrarii unei calcifieri tendinoase a
bursei respective), se poate realiza aspectul de umar acut hiperalgic.
Sunt cazuri in care poate fi afectata si capsula articulatiei
glenohumerale, a carei inflamatie evolueaza catre fibroza, realizand aspectul
clinic de umar blocat.
In sfarsit, prin ruperea unor tendoane, in special a celor patru muschi,
care alcatuiesc calota rotatorilor, se produce umarul pseudoparalitic.
Din punct de vedere clinic periartrita scapulohumerala include trei
forme de suferinta:
- Forma predominant algica:
umarul dureros simplu (tendinita supraspinosului si
bicipitala)
umarul dureros acut (bursita subacromiodeltoidiana)
- Forma predominant limitanta functional:

umarul blocat
umarul pseudoparalitic
- Forma mixta
1.5. PARTICULARITATI BIOMECANICE SI ANATOMICE
Fiind cea mai mobila articulatie a corpului recuperarea functionala a
miscarilor umarului, comporta recuperarea integrala a unui comlex de 5
articulatii, strans legate intre ele din punct de vedere functional (trei
articulatii reale si doua false; umarul fiind alcatuit din centura scapulara si
articulatia scapulohumerala).
1. La examinare, se face inspectia din fata, din spate si din profil a
regiunii umarului care este delimitat in sus de articulatia acromioclaviculara;
inainte de santul delto-pectoral si pliul axial anterior, inapoi de verticala
acromiala si pliul axial posterior iar in jos de insertia deltoidului.
2. Palparea sistematica ne permite un diagnostic topografic algic
precis. Se vor cauta punctele dureroase articulare explorand:
- partea anterioara a scapulo-humeralei (intern fata de jgeabul bicipital
intertuberozitar);
- partea inferioara a scapulo-humeralei (prin palparea axiala cu bratul
in usoara abductie pasiva);
- articulatia acromioclaviculara si sterno-costo-claviculara;
- insertia humerala a supraspinosului (pe trohanter) tendonul lui
devine evident sub marginea anterioara a acromionului daca subiectul
duce mana la spate;
- tendonul lung al bicepsului (in santul intertuberozitar);
- tendnul scurt al bicepsului pe apofiza coracoidiana;
- tendonul coracobrahialului (in partea superioara a santului deltopectoral;
- insertia distala a deltoidului ( V-ul deltoidian, in partea mijlocie a
fetei externe humerale);
- peretele axial posterior (format din muschiul marele dorsal, muschiul
marele rotund si muschiul subscapular).
3. La examenul mobilitatii, pentru complexul articular al umarului,
vom examina mobilitatea in cele trei axe:
- in axul sagital abductie adductie
- in axul transversal flexie extesie
- in axul vertical rotatiile.

4. Dupa bilantul articular se va face un bilant muscular analitic.


Dintre miscarile test care ne permit o explorare rapida a mai multor
miscari elementare amintim:
- ducerea mainii la ceafa: abductie si rotatie externa;
- ducerea mainii la spate: adductie, retropusie, rotatie interna.
5. Examenul clinico-functional trebuie completat cu examenul
radiologic efectuat in diferite incidente si in ultima instanta artografia.
1.5.1. CENTURA SCAPULARA. SCHELETUL CENTURII
SCAPULARE.
Centura scapulara face legatura partii superioare a trunchiului cu
membrele superioare, respectiv dintre toracele osos si oasele membrului
superior.
In alcatuirea scheletului centurii scapulare intra clavicula, scapula si
partea superioara a manubriului sternal.
STERNUL manubriul sternal prin suprafetele sale articulare
corespunzatoare capetelor mediale ale claviculelor, ofera puncte puternice si
fixe de sprijin pentru intreaga centura scapulara.
CLAVICULA este un os pereche situat la limita dintre torace si gat,
este dispusa orizontal si face legatura dintre manubriul sternal si acromion.
Forma de S culcat a claviculei rezulta din nou rolul ei mecanic ce-i
revine in sustinerea umarului si a intregului membru superior.
OMOLATUL (scapula) este un os pereche, lat, turtit nteroposterior,
de forma triunghiulara situat pe partea posterosuperioara a toracelui
acoperind suprafata de torace dintre primul spatiu interostal si spatiul a
optulea.
Pe fata dorsala prezita o lama puternica, orientata transversal numita
spina scapulei.
Aceasta spina prezinta o portiune aderenta la fata posterioara a
scapulei, continuandu-se cu o portiune libera care se termina cu o
proeminenta turtita de sus in jos, numita acromion care se articuleaza cu
clavicula in partea sa laterala printr-o mica suprafata articulara. Deasupra
spinei se afla fosa supraspinoasa iar dedesuptul ei fosa subspinoasa, ambele
fiind loc de origine a muschilor supraspinos si subspinos.
Fata anterioara, costala a scapulei are forma concava si este loc de
origine a muschiului subscapular.
Cele trei margini si cele trei unghiuri ale scapulei sunt locuri de
insertie a mai multor muschi ce mobilizeaza scapula si umarul. Unghiul

laterosuperior al scapulei prezinta un interes deosebit datorita celor doua


formatiuni osoase distincte: cavitatea glenoida, apofiza coracoida.
HUMERUSUL care alcatuieste scheletul bratului, este un os lung si
prezinta o extremitate superioara, un corp si o extremitate inferioara.
a)
Extremitatea superioara are un cap, un gat anatomic, o tuberozitate
mare si un gat chirurgical.
Capul humeral, neted rotunjit, reprezinta o treime dintr-o sfera si
priveste in sus, innapoi si innauntru. Are diametrul vertical mai
mare cu 3 4 mm decat cel orizontal.
Gatul anatomic este santul care margineste capul inafara fata de
axul diafizei humerale, axul lung al gatului anatomic face un
unghi de 130- 140(unghiul de inclinare sau unghiul
carvicodiafizar). Daca acest unghi este mai mic, se ajunge la un
humerus varus (Reidinger,1900).
In raport cu paleta humeral situate frontal, capul humeral
prezinta ca si capul femurului un unghi de inclinatie de 10- 30,
rezultata din torsiunea diafizei humerale (Timmh. 1965).
Tuberozitatea mare se gaseste in afara gatului anatomic. Prezinta
trei fatete: una superioara pentru insertia muschiului
supraspinos, una mijlocie pentru insertia muschiului subspinos si
una inferioara pentru insertia muschiului.
Tuberozitatea mica (trohinul) se gaseste inaintea gatului
anatomic si ofera punct de insertie muschiului subscapular.
Intre cele doua tuberozitati se deseneaza un sant dispus vertical,
santul bicipital, in care aluneca tendonul lungii portiuni a
bicepsului. Santul bicipial se prelungeste 6-8 cm in jos, pe fata
interna a corpului a humerusului. Pe buza lui posterioara care
provine din mica tuberozitate, pe iris era marele dorsal si marele
rotund, iar pe cea inferioara, care provine din marea tuberozitate
se insera marele pectoral.
Portiunea aflata imediat sub capul humeral si cele doua
tuberozitati se numeste gatul chirurgical si raspunde metafizei
superioare osului.
b)
Corpul humerusului este rectiliniu si are o forma prismatic
triunghiulara, orientat cu fata inapoi si o margine inainte. Prezinta trei fete si
trei margini.

Pe fata externa, putin deasupra mijlociului se observa amprenta


deltoidiana, de forma V cu varful inferior, pe care se insera superior
deltoidul si inferior brahialul inferior.
Pe fata interna, in partea de sus, se gaseste prelungirea bratului
bicipital, pe care se insera cei trei mari: marele dorsal (in fundul culisei),
marele rotund (pe buza superioara) si marele pectoral (pe buza anterioara).
Imediat sub punctul terminus al santului bicipital se gaseste amprenta
coracobrahialului. Sub amprenta coracobrahialului se insera brahialul
anterior.
Fata posterioara este impartita in doua de un sant care se indreapta
oblic in jos si in afara (santul de torsiune) si pe toata lungimea ei se insera
tricepsul brahial.
c) Extremitatea inferioara a humerusului este turtita antero-posterior
asemenea, cu o paleta (paleta humarala) si prezinta suprafata
articulara a humerusului pentru articulatia cotului.

MUSCULATURA CENTURII SCAPULOHUMERALE

Muschii dispusi in jurul centurii scapulare si pe care i-am studiat


la coloana si la torace formeaza (Benninghoff) un sistem de trei centuri.
1. CENTURA DESCENDENTA alcatuita dintr-un
unghiular,portiunea superioara a trapezului, romboid si
portiunea superioara a dintatului mare. Ea sustine omoplatul, nu
il lasa sa descinda sub influenta gravitatiei si este intinsa,
contractandu-se izometric,trage trunchiul in sus.
2. CENTURA ORIZONTALA - alcatuita din dintatul mare,
portiunea mijlocie a trapezului romboid si pectoralul mare. Prin
intrarea ei in actiune, omoplatul se deplaseaza inainte si inafara,
inapoi si inauntru pe torace, efectuand deci miscari pe
orizontala a centurii scapulare.
3. CENTURA ASCENDENTA alcatuita din pectoralul mic si
portiunile inferioare ale dintatului mare, trapezului, pectoralului
mare si dorsalului mare. Trage omoplatul in jos, este intinsa,
contractandu-se isometric in pozitiile atarnat (bara, inele, etc.)
sau sustinut (paralele).
Toate cele trei centuri au trei roluri principale:
Primul rol este imobilizarea centurii scapulare pe torace atunci
cand miscarea membrelor superioare reclama un punct solid de
sprijin, ca in pozitiile atarnat, sustinand sau stand pe maini;
Al doilea rol este imobilizarea centurii scapulare atunci cand
membrele superioare executa miscari de mare amplitudine ale
articulatiei scapulo-humerale;
Al treilea rol este de a trage trunchiul in sus, ca in miscarile de
catarare.
Muschii care participa la efectuarea miscarilor articulatiei scapulohumerale fac parte din mai multe categorii: muschii posteriori ai coloanei
vertebrale, muschii toracobrahiali si muschii scapulobrahiali. Muschii
scpulobrahiali se intind de la centura scapulara la membrul superior si sunt
in numar de sapte: deltoidul, corocobrahialul, supraspinosul, subspinosul,
marele rotund, micul rotund si subscapularul.
DELTOIDUL este cel mai superficial si cel mai voluminos muschi
al umarului si are forma unei bolti triunghiulare.
Actiunea deltoidului este complexa. In totalitatea lui, daca ia punct pe
centura scapulara, este abductor al bratului. Contractiile izolate ale celor trei
fascicole au insa actiuni diferite. Fascicolul anterior (clavicular) proiecteaza

bratul inainte, fascicolul mijlociu (acromial) este abductor prin excelenta, iar
fascicolul posterior (spinoscapular) proiecteaza bratul inapoi. Actiunea
combinata a fascicolului anterior si a celui posterior da o miscare de
adductie, deci o actiune antagonista fascicolului mijlociu si in acelasi timp
mentine un frau in timpul miscarii de abductie directia de ascensiune a
bratului in plan stric mediofrontal. Peste o amplitudine deabductie de
60fascicolul anterior si cel posterior devin din adductoare abductoare,
insumand forta lor la forta abductoare a fascicolului mijlociu.
Deci prezinta o inervatie mica (nervul circumflex), deltoidul nu se
compara in timpul miscarii de abductie ca un tot. Pentru Rfink, deltoidul
prezinta nu trei ci sapte fascicule distincte ca actiune, deoarece in fasciculele
clasice anterioare si posterioare nu exista fibre situate in afara fie inauntrul
axei miscarii de abductie.
Fasciculul clasic anterior se imparte astfel in fasciculele 1 si 2,
fasciculul clasic mijlociu reprezinta fasciculul 3, iar fasciculul clasic
posterior se imparte in fascicule 4,5,6,7. Pana la 60, portiunile 1 si 5 (care
sub 60sunt adductoare) devin si ele abductoare, capacitatea de actiune a
muschiului devine mai mare.
Cand ia un punct fix, deltoidul trage centura scapulara si toracele cum se
intampla in pozitia atarnat si in miscarile de catarare.
CORACOBRAHIALUL este un muschi fusiform, care se insera
proximal pe apofiza coracoida, impreuna cu scurta portiune a bicepsului si
pe treimea mijlocie a fetei interne a humerusului, inervatie din nervul
musculocutan.
SUPRASPINOSUL muschi de forma triunghiulara, se insera intern
pe fosa supraspinoasa a omoplatului si extern pe fateta superioara a marii
tuberozitati a extremitatii superioare a humerusului.
Cand ia punct fix pe omoplat, este abductor al bratului, iar cand ia punct
fix pe humerus trage omoplatul catre acesta. Inervatia este data de nervul
suprascapular, ramura colaterala a plexului brahial.
SUBSPINOSUL este un muschi de forma triunghiulara, se insera
intern pe fosa subspinoasa a omoplatului si extern pe fateta mijlocie a marii
tuberizitati a extremitatii superioare a humerusului.
Cand ia punct fix pe omoplat este rotator al bratului. In afara si cand ia
punct fix pe humerus trage omoplatul catre acesta. Mentine in contact oasele
in articulatia scapulo-humerala. Inervatia este data de nervul suprascapular.
MICUL ROTUND un muschi cilindric situat imediat in afara
subspinosului se insera intern pe fosa subspinoasa a omoplatului si extern pe
fata interioara a marii tuberozitati a extremitatii superioare a humerusului.

Cand ia punct fix pe humerus, trage omoplatul catre acesta. Este un


rotator in afara a bratului. Inervatia este data de micul rotund.
MARELE ROTUND muschi puternic, de forma patrulatera, se
insera intern pe unghiul inferior al omoplatului, se indreapta in sus, in afara
si inainte, ocoleste fata interna a metafizei superioare a humerusului si se
insera pe buza posterioara a culisei bicipitale a humerusului.
Cand ia punct fix pe omoplat, marele rotund este adductor al bratului.
SUBSCAPULARUL este un muschi triunghiular, care se insera
intern pe fosa subscapulara si extern pe mica tuberozitate a extremitatii
superioare a humerusului.
Cand ia punct fix pe omoplat, este rotator inauntru si aductor al
bratului, iar cand ia punct fix pe humerus, trage omoplatul catre aceasta.
Dintre cei sapte muschi scapulobrahiali, patru au forma triunghiulara,
cu baza inserata pe oasele centurii scapulare si cu varful pe humerus, ceea ce
explica marea amplitudine de miscari ale bratului.
ARTICULATIILE CENTURII SCAPULARE
Articulatia sternoclaviculara sau mai corect articulatia sterno-costoclaviculara, deoarece in alcatuirea ei intra si o mica parte a cartilajului
primei coaste. Este o diartroza in forma de sa prin dubla imbucare.
La aceasta articulatie sternul contribuie cu partea sa superioara si
laterala a manubriului sternal, asa cum este numita scobitura articulara din
partea supero-laterala a sa, iar clavicula cu o suprafata articulara pe fata
interna si verticala a extremitatii sale interne.
Prima coasta ofera si ea o mica portiune plana a cartilajului costal,
suprafata care face parte intrinseca din aceasta articulatie.
Suprafetele articulare sternala, costala si claviculara sunt unite intre
ele printr-o capsula articulara intarita de patru ligamente intrinsece: anterior,
posterior, superior si inferior si de inca un ligament extrinsec, foarte
important numit ligamentul costoclavicular. Acest ligament reprezinta
centrul mecanic de sustinere al miscarii in aceasta articulatie, punctul lui de
insertie pe clavicula fiind fix si de rezistenta al clavicului si a intregii centuri
scapulare.
Articulatia acromioclaviculara uneste capatul lateral a claviculei cu
acromionul. Este o atrodie si face parte din grupul articulatiilor plane
permitand numai miscari de alunecare, care desi sunt limitate ca
amplitudine, ajuta omoplatului sa efectueze miscari specifice de basculare cu

mare amplitudine. Aceasta articulatie se compune din partea acromionului


dintr-o fateta articulara usor concava situata pe extremitatea lui mediana, iar
in partea claviculei de o fateta articulara usor convexa, aflata pe extremitatea
ei laterala.
Pentru mentinerea raporturilor anatomice corecte, aceasta articulatie
prezinta o capsula articulara intarita de un ligament acromioclavicular aflat
pe partea superioara a claviculei.
Stratul extern al capsulei este fibros, iar cel intern este sinovial. Intre
cele doua suprafete articulare se gaseste un disc fibrocartilaginos care are
rolul de a facilita alunecarea in aceasta articulatie a suprafetelor articulare,
precum si acela de a atenua presiunile ce se exercita uneori de catre
acromion in clavicula.
Articulatia scapulotoracica, este o falsa articulatie, adica o
articulatie fara elemente articulare tipice. Ea totusi trebuie considerata ca
atare datorita importantei sale functionale.
Aceasta articulatie se mai numeste si jonctiunea scapulotoracica si
contribuie in mod esential la mobilitatea umarului.
Suprafetele articulare sunt date de fata anterioara a omoplatului
captusita de muschiul subscapular si de fata posteroexterna a coastelor si a
muschilor intercostali.
Intre cele doua suprafete se intinde muschiul marele dintat delimitand
doua spatii de alunecare: interseratosubscapular (intre muschiul
subscapularsi marele dintat) si interseratotoracic (intre muschiul marele
dintat si torace).
Aceste spatii sunt pline de tesut celular lax care favorizeaza
alunecarea suprafetelor articulare si dau mobilitate omoplatului.

MISCARILE SI BIOMECANICA ARTICULATIILOR CENTURII


SCAPULARE

Articulatia sternoclaviculara permite doua grade de libertate si patru


sensuri de miscare: ridicarea si coborarea claviculei, proiectia inainte si
inapoi iar cu rezultanta a lor, circumductia.
Miscarile se fac in jurul unui ax care trece prinr-un punct situat putin
in afara articulatiei sternocostoclaviculare, in apropiere de insertia costala a
ligamentului costoclavicular.
In cursul diverselor miscari capetele claviculei se deplaseaza
totdeauna concomitent dar in sensuri contrare, respectiv cand capatul lateral
se inalta, cel medial coboara; cand cel lateral face proiectie inainte, cel
medial se deplaseaza spre inapoi. De asemenea trebuie remarcata
amplitudinea cu care se misca capetele claviculei, respectiv capetele laterale
au intotdeauna o amplitudine mai mare fata de cele mediale in timpul
miscarii. Prin acest mecanism de bascula, extremitatea externa a claviculei
poate efectua o miscare pe o distanta de 8-10 cm.
Muschii ce realizeaza miscarile in aceasta articulatie sunt:
- trapezul si capatul clavicular al sternocleidomastoidianului
realizeaza ridicarea claviculei;
- marele pectoral, deltoidul si subclavicularul, realizeaza
coborarea claviculei;
- marele pectoral, deltoidul si subclavicularul, realizeaza
proiectia inainte;
- trapezul si capatul clavicular al sternocleidomastoidianului
realizeaza proiectia inapoi.
Articulatia acromioclaviculara pri alunecarile ce le permite, ajuta
scapula sa urmareasca in miscarea ei, miscarile claviculei, nedistantandu-se
de torace.
Axul biomecanic al deplasarilor suprafetelor articulare este
reprezentat de ligamentele coraco claviculare extrinsece care au un rol
important in limitarea deplasarilor celor doua oase ale centurii scapulare
unul fata de celelalt.
Aceasta articulatie permite o deplasare mai adaptata a omoplatului pe
torace atat prin alunecarea suprafetelor articulare unele pe altele cat si prin
modificarea unhiului format de extremitatea externa a claviculei cu
acromionul.
Miscarile ce le permite aceasta articulatie se realizeaza cu ajutorul
acelorasi muschi care mobilizeaza clavicula si scapula.
Articulatia scapulotoracica permite urmatoarele miscari: riicare,
coborare, adductie (alunecare mediala) si abductie (alunecare laterala).
Articulatiile sternoclaviculara si acromioclaviculara contribuie foarte
mult la mobilitatea omoplatului.

Se poate vorbi chiar si de miscari de rotatie (basculare) ale


omoplatului care se realizeaza in jurul unui ax care trece prin articulatia
acromioclaviculara.
In aceste miscari de rotatie (basculare) daca se urmareste drumul
parcurs de unghiurile scapulei se constata ca atunci cand unghiul superior se
ridica, unghiul lateral coboara, iar cel inferior se apropie usor de coloana
vertebrala datorita faptului ca intreaga centura scapulara are un singur punct
de sprijin puternic, ligamentul costoclavicular, mobilitatea centurii scapulare
rezultand din insumarea si completarea mobilitatiicelor trei articulatii,
mentionate, centura avand deci mobilitatea si biomecanica ei proprie.
Unghiul inferior al scapulei in miscarea de bascula a ei poate realiza o
amplitudine pe un arc de cerc de aproximativ 45, oferind miscarilor
bratului, dublarea amplitudinilor, mai ales in flexie si abductie. La miscarile
omoplatului ar mai trebui mentionat si faptul ca alunecarea sa se poate
realiza nu numai strict in plan frontal ci si usor oblic inapoi spre inainte,deci
un al doilea plan de miscare, plan care poate fi denumit planul
omoplatului.
Muschii care realizeaza miscarile omolatului sunt:
- trapezul superior si angularul, pentru ridicare;
- trapezul inferior si micul pectoral, pentru coborare;
- marele dintat pentru abductie;
- trapezul mijlociu si romboizii pentru adductie.
Articulatia scapulohumerala. La aceasta articulatie humerusul ofera
capul humeral, de forma sferoidala care este acoperit cu cartilaj hialin gros
de 1,5 - 2 mm, iar omoplatul ofera cavitatea glenoidiana a unghiului superoextern al acestuia, acoperita si ea de un cartilaj hialin. Cavitatea glenoidiana
este inconjurata de bureletul articular care-i mareste capacitatea. Cele doua
suprafete articulare sunt mentinute in contact de o capsula articulara intarita
(superior de ligamentul coracohumeral humeral si anterior de trei ligamente
glenohumerale) astfel incat articulatia sa aiba mobilitate in conditii de
stabilitate.
Capsula articulara este un manson ce inveleste articulatia mentinand
integritatea articulatiei chiar si atunci cand corpul se afla in pozitia atarnat,
atunci cand rolul ei este de sustinere antigravitationala, la aceasta insa
contribuind si muschii periarticulari fara de care pozitia de atarnat ar fi
imposibila.
Pe sectiune capsula articulara prezinta doua straturi, unul extern fibros
ce da forta capsulei iar unul intern, sinovial care secreta lichidul ce lubrifiaza
suprafetele articulare.

Articulatia scapulohumerala este cea mai compleza si cea mai mobila


dintre articulatiile umarului. Din punct de vedere al clasificarii articulatiilor
este o enartroza cu trei grade de libertate in trei planuri: sagital, frontal si
transversal.
Intre cele doua suprafete articulare este o disproportie evidenta, capul
humeral fiind de 3- 4 ori mai mare decat suprafata glenei. Aceasta
disproportie este suplinita de rolul bureletului articular.
Capsula articulara este destul de laxa si destul de putin rezistenta ea
cedand destul de usor la fortari, astfel ca luxatiile in aceasta articulatie sunt
destul de frecvente.
c. Miscarile ce le permite aceasta articulatie sunt:
- Abductia. Este considerata miscare de abductie ridicarea laterala a
bratului din pozitia 0 (zero) pana cand bratul atinge urechea de pe partea
respectiva.
Miscarea se executa in plan frontal in jurul unui ax anteroposterior
care trece prin partea inferoexterna a capului humeral. Amplitudinea totala a
miscarii este de 180din care primele 90sunt realizate de articulatia
scapulohumerala, iar celelalte 90sunt realizate de articulatia scapulotoracica
(60) ajutata de aportul articulatiilor acromioclaviculara si sternoclaviculara,
iar ultimele 30de aceleasi articulatii (acromioclaviculara si interclaviculara)
+ inclinarea laterala a trunchiului.
Muschii abductori sunt: supraspinosul, deltoidul si lunga portiune a
bicepsului brahial.
- Adductia. Este considerata miscare de adductie, aceea miscare in
care bratul pornind din pozitia 0 (zero) se deplaseaza in asociere cu flexia,
spre planul sagital al corpului, intersectandu-l, realizand o amplitudine de
aproximativ 60. Miscarea de adductie se poate asocia si cu extensia,
amplitudinea fiind mult mai mica, 20- 30. Miscarea de adductie pura, fara
a se asocia cu flexia sau extensia nu exista, este imposibila.
Este considerata ca miscare de adductie si aceea de revenire din
adductie deoarece este realizata de muschii adductori; adevarata miscare de
adductie este insa aceea care porneste din pozitia 0 (zero).
Cand trunchiul se afla in pozitie verticala miscarea de adductie este
realizata de gravitatie, controlul muscular al miscarii fiind realizat de
muschii abductori care realizeaza o contractie musculara izotonica
excentrica.
Miscarile de abductie si adductie au componente de abductie si
adductie orizontala.
Muschii adductori sunt: pectoralul mare, dorsalul mare, rotundul
mare, rotundul mic, subscapularul si coracobrahialul. Mai contribuie la

miscarea de adductie si bicepsul brahial cu lunga portiune si tricepsul


brahial.
- Flexia. Este considerata miscare de flexie proiectia inainte sau
antepulsia bratului, pornind din pozitia anatomica 0 (zero) pana cand bratul
ajunge langa ureche, totalizand 180.
Primele 90sunt date de articulatia scapulohumerala, urmatoarele
60de articulatia scapulotoracica ajutata fiind de articulatia sternoclaviculara
si acromioclaviculara, iar ultimele 30sunt date de extensia coloanei
vertebrale portiunea dorso-lombara.
Miscarile se executa in jurul unui ax transversal care trece prin centrul
marii tuberozitati a humerusului si prin centrul cavitatii glenoide. In
miscarea de flexie capul humeral basculeaza inapoi.
Muschii care realizeaza miscarea de flexie sunt: deltoidul anterior si
carocobrahidul.
- Extesia. Este considerata miscare de extensie proiectia inapoi sau
retropusia bratului, pornind din pozitia 0 (zero) pana cand bratul realizeaza o
amplitudine de 50-60activ si 80- 90pasiv. Miscarea se realizeaza in jurul
aceluiasi ax ca la flexie, ea fiind ajutata si de miscarea de basculare a
scapului spre coloana vertebrala.
Muschii extensori sunt: marele dorsal, rotundul mare si deltoidul
posterior.
- Rotatia interna . Capul humeral in glena poate efectua o miscare de
rotatie in ax vertical care trece prin capul humeral si prin mijlocul diafizei
humerusului.
In miscarile de rotatie interna capul humeral aluneca in glena dinspre
inapoi spre inainte, realizand o amplitudine de 90. Testarea amplitudinii se
face nu din pozitia 0 (zero) a bratului ci din pozitia decubit dorsal, bratul
abdus 90, antebratul la verticala. Se executa coborarea antebratului inainte
pana cand atinge planul mesei, testatorul fixand bine umarul. Amplitudinea
este de 90-95. Muschii care realizeaza rotatia interna sunt: supraspinosul,
rotundul mare si subspinosul.
- Rotatia externa. Este miscarea inversa rotatiei interne se executa in
acelasi ax si se testeaza asemanator cu rotatia interna, miscarea antebratului
fiind spre inapoi pana atinge planul mesei. Amplitudinea este de 80-85.
Muschii care realizeaza rotatia externa sunt: supraspinosul, subspinosul si
micul rotund.
- Circumductia. Este miscarea ce rezulta din insumarea amplitudinii
tuturor miscarilor din articulatia scapulohumerala si celelalte articulatii ale
umarului, capul humeral descriind un mic cerc in glena iar extremitatea

inferioara a humerusului descriind un alt cerc mult mai larg, humerusul


descriind in spatiu un con cu varful in glena.
Muschii care realizeaza circumductia sunt cei mentionati la miscarile
analitice ale umarului, fiecare preluand miscarea pe sectorul sau de miscare.
In miscarea de abductie a bratului, realizata de muschii supraspinos si
deltoid, rolul supraspinosului, este (dupa Codman) de starter al abductiei,
realizand miscarea pe primele 30, miscarea fiind apoi continuata de
muschiul deltoid.
Supraspinosul insa nu-si limiteaza rolul doar pe aceste 30ci el ramane
activ pana la 60-70, urmand ca de abia acum sa-si micsoreze rolul in
abductie.
Deltoidul continua miscarea preluand-o de la supraspinos si realizando cu forta mai mare pana la 90, nivel la care miscarea de abductie in
articulatia scapulohumerala este limitata de acromion care se opune miscarii
de inaintare a trohiterului.
S-a constatat experimental ca forta de abductie a deltoidului este de
8,2 mai mare decat greutatea intregului membru superior.
De la 90la 180 miscarea se realizeaza de muschii ridicatori ai
scapulei si deltoid.
In miscarea de adductie, muschii adductori (marele si micul pectoral)
intervin ca agonisti numai cand li se opune o rezistenta destul de mare sau
cand corpul este in sprijin (la paralele, la cal, la inele).
Muschiul marele dorsal poate avea si un rol deosebit de cel de
adductor si anume atunci cand ia punct fix pe humerus el ridica si inalta
toracele, fiind astfel util la catarari.
A doua articulatie a umarului sau articulatia subacromiosubdeltoidiana (mai pe scurt subdeltoidiana) are un rol foarte important
deoarece participa la dinamica intregului umar.
Daca aceasta articulatie ar lipsi miscarile umarului ar fi drastic
limitate pana la jumatate dim amplitudine, mai ales in abductie, in flexie.

Bilantul articular al membrului superior

Bilantul articular al membrului superior trebuie totdeauna completat


cu bilantul functional, care sugereaza importanta mainii in actul
prehensiunii.
1. Umarul. Are cea mai mare imperfecta coaptare articulara, datorata
celor cinci articulatii care il compun.
Acestea au fost sintetizate de Kapandji in :
- trei adevarate (scapulo-humerala, acromio-claviculara, sternoclaviculara);
- doua false (scapulo-toracica si planul de alunecare subacromiodeltoidian).
Articulatiile sterno-claviculara, acromio-claviculara si scapulotoracica formeaza centura scapulara prin care umarul dobandeste
particularitate biomecanica, executand in raport cu toracele miscari
specifice: proiectie anterioara posterioara si ridicare coborare, a
caror valoare se apreciaza in centimetri.
Miscarile de proiectie anterioara (antepulsie) si posterioara
(retropulsie) realizeaza deplasari de 10-12 cm. Axul este vertical si trece prin
extremitatea sternala a claviculei.
In miscarea de proiectie anterioara, extremitatea acromiala este
orientata anterior, iar cea sternala posterior. In retropulsie se petrece un
fenomen invers.
In aceste miscari, scapula transleaza, indepartandu-se sau apropiinduse de coloana vertebrala, realizand abductii si adductii, si in acelasi timp,
basculeaza cu 40-45. Miscarile pot insoti flexia extensia bratului.
Miscarile de ridicare si coborare sumeaza 12-13 cm, 3 cm pentru
coborare si 9-10 cm pentru ridicare. Se produce in jurul unui ax transversal
si sagital, care trece prin extremitatea sternala a claviculei.
In miscarea de ridicare, extremitatea acromiala a claviculei se ridica,
iar cea sternala coboara.
In miscarea de coborare se petrece un fenomen invers. Scapula sufera
deplasari verticale si rotatii.
Articulatia scapulo-humerala este o enartroza cu trei grade de
libertate.
Miscari in plan sagital si ax frontal reprezentat de flexie si
extensie; axul miscarii trece prin centrul tubercului mare al humerusului si
prin centrul cavitatii glenoide.
Pozitia subiectului : stand sau asezat
Pozitia zero (0):
- membrul superior pe langa trunchi;
- mana in supinatie.

Goniometrul se plaseaza astfel:


- axul pe proiectia cutanata a axului biomecanic al miscarii;
- bratul fix paralel cu linia medio-axilara, orientat spre tuberculul
mare;
- bratul mobil pe linia mediana a fetei laterale a bratului, orientat
spre olecran.
Flexia (anteductia, antepulsia) consta in orientarea anterioara a
bratului, pana la verticala, pe langa ureche. Progreseaza de la 0 la 180.
Flexia este realizata de articulatiile :
- scapulo-humerala, pe parcursul primelor 90;
- scapulo-toracica pentru urmatoarele 60;
- prin hiperlordoza lombara pentru ultimele 30.
Extensia (retroductia sau retropulsia) consta in orientarea posterioara
a bratului. Progreseaza de la 0 la 50-60, cand se realizeaza activ; pasiv
poate ajunge si chiar depasi 90.
Miscari in plan frontal si ax sagital reprezentate de abductie si
adductie; axul miscarii trece prin partea inferioara a capului humeral.
Pozitia subiectului: stand sau asezat.
Pozitia zero (0):
- membrul superior pe langa trunchi;
- mana in supinatie.
Goniometrul se plaseaza astfel:
- axul pe proiectia cutanata a axului biomecanic al miscarii;
- bratul fix pe linia axiala anterioara (cand examinarea se realizeaza
din fata) sau posterioara (cand examinarea se realizeaza din spate);
- bratul mobil pe linia mediana a fetei anterioare (pentru examinarea
din fata) sau posterioare (pentru examinarea din spate);
Abductia consta din deplasarea bratului de corp, pana cand acesta
atinge urechea, progresand de la 0 la 180.
Peste amplitudinea de 90, abductia se numeste elevatie si se
realizeaza cu translarea scapulei. Cand miscarea este efectuata de un
membru se produce inclinarea laterala a coloanei dorsolombare, iar cand se
executa cu ambele membre se accentueaza lordoza lombara.
Adductia este miscarea de apropiere a bratului de linia mediana a
corpului. In acest caz deosebim:
- revenirea bratului din abductie, pana in pozitia zero, reprezinta
adductia in cursa externa (in segmentul de contractie al abductorilor);

- imposibilitatea adductiei din pozitia zero anatomic, datorita


trunchiului. Adductia in planul propriu (cursa interna) se poate aprecia
numai daca se combina cu flexia sau extensia bratului.
Cand se combina cu flexia, valoarea ei creste cu cat flexia se apropie
de 90. Combinarea cu extensia ii ofera amplitudini mai mici, pentru ca si
extensia este limitata.
Adductia in cursa interna nu se poate aprecia cu goniometrul obisnuit,
deoarece este o miscare bidimensionala si ar necesita goniometre speciale.
Miscari in plan orizontal si ax vertical reprezentate de rotatie
interna si externa; axul miscarii trece prin centrul capului si al capitulului
humeral.
Pozitia subiectului : stand, asezat sau decubit dorsal cu membrul
superior in afara suprafetei de sprijin.
Pozitia zero (0):
- antebrat in flexie pe brat in unghi de 90;
- brat abdus la 90, la nivelul liniei umerilor;
- palma in pronosupinatie.
Goniometrul se plaseaza astfel:
- axul pe olecran;
- bratul fix perpendicular sau paralel pe/sau cu solul;
- bratul mobil pe linia mediana a fetei posterioare a antebratului,
intre procesele stiloide.
Rotatia interna consta in orientarea antebratului in jos (caudal), si
progreseaza de la 0 la 90-95.
Rotatia externa este miscarea inversa, prin care antebratul este
orientat in sus (cranial) si progreseaza de la 0 la 80-90.
Circumductia este miscarea sumativa complexa, prin care bratul
descrie un cerc, trecand prin toate axele si planurile miscarilor descrise
anterior. Unele miscari elementare, de exemplu abductia, nu sunt interesate
decat pentru evaluarea castigului functional si eventual modificarea
tratamentului.
Miscarie functionale utile sunt tridimensionale, se situeaza in
planurile intermediare celor doua planuri verticale (sagital si frontal) si
comporta o componenta de rotatie (plan orizontal).
De altfel, miscarile oblice sunt cele mai utilizate in reeducare. Astfel,
ridicarea functionala a bratului presupune flexie + abductie + rotatie
externa, in timp ce coborarea functionala asociaza, de obicei, rotatia interna.
Deoarece in activitatile cotidiene, extensia se insoteste de rotatie
externa este necesar ca bilantul articular analitic sa fie precedat de bilantul
functional.

Bilantul muscular
Bilantul muscular reprezinta evaluarea fortei musculare prin examen
manual; este deci o metoda subiectiva, dependenta de experienta
kinetoterapeutului.
Evaluarea este globala, cand exploreaza grupe musculare cu actiuni
principale comune si analitica, atunci cand, prin pozitii si manevre specifice
este evidentiata actiunea izolata a unui muschi sau cel mult a unui grup
limitat, in conditiile in care, din considerente anatomo-functionale,
individualizarea este imposibila.
Tehnica bilantului muscular a fost revolutionata de Ch. Rocher. El a
folosit tehnica a trei teste A,B,C pe o scala de evaluare cu 11 trepte. Tehnica
se bazeaza pe utilizarea gravitatieica factor facilitator sau rezistiv la care se
adauga si alte rezistente externe.
Lovett stabileste o alta tehnica de bilant articular care utilizeaza
aceiasi factori facilitatori si rezistivi.
Scala de evaluare are 6 trepte (0-5) si a fost preluata, si ulterior
rezivuita, de Fundatia Nationala de Paralizie Infantila.
In servicile noastre de recuperare medicala se foloseste aceasta scala,
care evalueaza forta musculara astfel:
0 (zero) : muschiul nu realizeaza nici o contractie evidenta;
1 (schitata) : reprezinta sesizarea contractiei muschiului prin palparea
lui sau a tendonului; se poate aprecia numai pentru muschii superficiali;
pentru cei profunzi nu se observa diferenta intre 1 si 0;
2 (mediocra) : permite muschiului sa mobilizeze segmentul in
amplitudine completa, numai cu eliminarea gravitatiei; pentru aceasta se
utilizeaza planuri de alunecare (placi de plastic sau lemn talcat) sau se
sustine segmentul de catre kinetoterapeut;
3 (acceptabila) : reprezinta forta unui muschi capabil sa mobilizeze
segmentul in amplitudine completa impotriva gravitatiei, fara alte mijloace
rezistive.
4 (buna) : este forta unui muschi capabil sa mobilizeze segmentul in
amplitudine completa si impotriva unei rezistente cu valuare medie.
5 (normala) : reprezinta forta unui muschi capabil sa mobilizeze
segmentul pe toata amplitudinea de miscare impotriva unei rezistente
maxime, aplicate pe segmentul de mobilizat, cat mai distal.
Cercetatorii americani Smith, Iddings, Spencer si Harrington au
adaugat cifrei, care reprezinta valoarea fortei musculare, semnele (+) sau (-).

Astfel, forta 2(+) este mai mare decat 2, dar evident mai mica decat
3(-). In mod curent, aprecierea fortelor 0, 1 si 2 se efectueaza din pozitii
de descarcare (fara gravitatie, F.G.), din care miscarea se executa intr-un
plan paralel cu solul.
Pentru fortele 3, 4 si 5 se folosesc pozitii in care miscarea se
executa intr-un plan perpendicular pe sol si in sens invers fortei
gravitationale, care actioneaza ca factor rezistiv (pozitii antigravitationale
A.G.).
Bilantul muscular al membrului superior
Bilantul muscular al umarului
1. Ridicarea umarului este realizata de trapezul superior, ridicatorul
scapulei si romboizi.
Muschiul trapez superior (Trapezius superior)
Actiuni :
ridica umarul in adductie;
in contractie unilaterala, inclina coloana cervicala de aceeasi si roteaza
capul de partea opusa.
Pozitie : - pentru 0 - 2 decubit ventral cu fruntea sprijinita de planul
mesei.
- pentru 0 1 se palpeaza fibrele trapezului superior la nivelul partilor
laterale ale gatului si umarului.
- pentru 2 se indica subiectului sa apropie umarul de cap, miscare
efectuata in amplitudine completa; omoplatii sunt fixati de examinator.
Pozitie : - pentru 3 5 asezat, cu bratul de-a lungul corpului.
- pentru 3 subiectul executa in plan vertical ridicarea umarului.
- pentru 4 5 miscarea se efectueaza in amplitudine completa,
impotriva unei rezistente crescande, aplicata pe acromion.
Muschii romboizi ( Romboideus) si ridicatorul scapulei ( Levator
scapulae)
Actiuni : sunt in general similare, dar pot fi si individualizate dupa cum
urmeaza :
Romboizii :
ridica unghiul supero-intern al omoplatului;

realizeaza adductia omoplatului, imprimata printr-o miscare de rotatie,


incat unghiul supero-intern al scapulei sa se apropie de coloana
vertebrala;
participa la rotatia externa si adductia bratului;
participa la extensia coloanei dorsale superioare.
Ridicatorul scapulei, numit si angular :
ridica intregul omoplat;
produce extensia si inclinarea laterala a coloanei cervicale (omoplatul
este punct fix).
Evaluare globala
Pozitie : pentru 0 - 2 decubit ventral, cu bratul in usoara extensie, cotul
flectat.
Se indica subiectului sa execute adductia bratului in extensie. Palparea
romboidului se realizeaza in unghiul format de trapez si marginea mediala a
omoplatului, la nivelul coastei 8.
Pozitie : pentru 2 subiectul asezat, cu membrul superior pozitionat ca
pentru testarea precedenta.
Se executa aceeasi miscare ca si pentru 0 1 in amplitudine completa.
Omoplatul trebuie sa se ridice, iar unghiul inferior sa se apropie coloana
vertebrala. Daca marginea mediala a omoplatului ramane paralela cu
coloana, predomina actiunea trapezului mijlociu.
Pozitie : - pentru 0 - 2 decubit ventral, cu bratul in usoara extensie, cotul
flectat.
- pentru 3 se indica subiectului sa execute in amplitudine completa
adductia bratului in extensie, incat mana sa se indrepte catre opusa.
- pentru 4 5 miscarea se executa impotriva unei rezistente contrare.
2. Coborarea umarului este realizata de muschii: trapez inferior, pectoral,
subclavicular si dorsal mare.
Muschiul trapez inferior (Trapezius inferior)
Actiuni : coboara, adduce si roteaza simultan omoplatul.
Pozitie : - pentru 0 5 decubit ventral, bratul abdus la 180, flectat.
- pentru 0 1 se sustine membrul superior de examinator.
Se indica subiectului sa execute coborarea in adductie a omoplatului.
Muschiul se palpeaza in spatiul interscapulovertebral, la nivelul vertebrelor
toracale T5 T10.

- pentru 2 se indica subiectului sa execute in amplitudine completa


aceeasi miscare, ca si pentru 0 1 cu membrul superior sustinut de
kinetoterapeut.
- pentru 3 se executa miscarea, in amplitudine completa, fara sustinerea
membrului superior.
- pentru 4 5 miscarea se efectueaza in amplitudine completa, impotriva
unei rezistente crescande, cu sens contrar miscarii.
Muschiul pectoral mic ( Pectoralis minor)
Actiuni :
coboara si proiecteaza anterior umarul, prin bascularea anterioara si
externa a omoplatului;
inspirator accesor.
Pozitie : - pentru 0 1 asezat.
Se indica subiectului sa coboare omoplatul, proiectand anterior umarul.
Palparea se face foarte greu, medial de apofiza coracoida a omoplatului.
Pozitie : - pentru 2 asezat, bratul pe langa trunchi, cotul flectat si sustinut
de kinetoterapeut.
Subiectul va executa, in amplitudine completa, urmatoarea miscare:
coborarea in adductie a omoplatului, concomitent cu proiectia anterioara a
umarului. Toracele trebuie sa ramana fix.
Pozitie : - pentru 3 5 decubit ventral, bratul de-a lungul trunchiului,
cotul flectat in sprijin pe masa.
- pentru 3 se indica subiectului sa execute, in amplitudine completa
miscarea 0 1.
- pentru 4 5 miscarea se executa impotriva unei rezistente crescande,
aplicata pe fata anterioara a umarului.
3. Adductia este realizata de trapezul mijlociu si romboizi.
Muschiul trapez mijlociu
Actiuni :
portiunea superioara:
- cand ia punct fix pe coloana cervicala produce ridicarea si proiectia
posterioara a umarului;
- cand ia punct fix pe umar realizeaza extensia coloanei cervicale.
portiunea inferioara produce:
- adductia omoplatului;
- fixarea omplatului in timpul miscarilor umarului

Evaluare globala pentru cele doua portiuni :


Pozitie : pentru 0 - 2 decubit ventral sau asezat, cu bratul la 90, cotul
flectat, antebratul in afara mesei de testat, sustinut de kinetoterapeut;
- pentru 0 2 se indica subiectului sa execute ridicarea bratului cu
adductia omoplatului.
Se palpeaza muschiul in spatiul interscapulovertebral, la nivelul
supraspinoase;
- pentru 2 miscarea se executa in amplitudine completa.
Pozitie : - pentru 3 5 asezat, cu segmentele membrului superior in
aceeasi pozitie; se fixeaza regiunea occipitala si coloana cervicala;
- pentru 3 se indica subiectului sa execute, in amplitudine completa
ridicarea umarului cu adductia omoplatului;
- pentru 4 5 se indica subiectului sa execute in amplitudine completa
miscarea de adductie pura a omoplatilor impotriva unei rezistente crescande,
aplicata pe marginea mediala a scapulei.
4. Abductia este realizata de muschiul dintat mare.
Muschiul dintat mare ( Serratus anterior)
Actiuni :
proiecteaza omoplatul anterior, lateral si usor in sus;
apropie fata anterioara a scapulei de grilajul costal, permitand
abductia omoplatului si umarului deasupra orizontalei (elevatia);
inspirator accesor.
Pozitie : - pentru 0 - 2 asezat, cu bratul in flexie, cotul flectat, sustinut
de kinetoterapeut.
- pentru 0 2 se indica subiectului sa progreseze in realizarea miscari
de flexie a bratului, executand practic abductia omoplatului.
Muschiul se palpeaza pe fata antero-externa a toracelui, intre coastele 710.
Pozitie : - pentru 2 asezat, cu bratul in flexie de 90, cotul flectat, mana
pe umar.
Se indica subiectului sa execute flexia bratului; kinetoterapeutul prinde cu
o mana omoplatul pentru a controla abductia lui in amplitudine completa.
Pozitie : - pentru 3 5 decubit dorsal, cu bratul in flexie de 90, cotul
flectat, mana pe umar.
- pentru 3 se fixeaza hemitoracele homolateral. Se controleaza prin
palpare abductia omoplatului in amplitudine completa.

- pentru 4 5 se executa flexia bratului in amplitudine completa


impotriva unei rezistente crescande, aplicata pe cot.
Bilantul muscular al articulatiei scapulo - humerale
1. Flexia este realizata in principal de muschii deltoid anterior si
coracobrahial.
Actiuni :
deltoidul anterior realizeaza:
- flexia bratului in usoara abductie;
- participa direct, impreuna cu deltoidul mijlociu, la miscarea de abductie
a bratului;
coracobrahialul produce:
- sustinerea capului humeral in timpul miscarii de adductie;
- flexia bratului in usoara adductie.
Evaluarea deltoidului anterior (deltiformis anterior) se realizeaza in usoara
abductie, iar a coracobrahialului (coraco brachialis) in usoara adductie.
Pozitie : pentru 0 1 decubit dorsal sau asezat, cu cotul usor flectat,
antebratul sustinut de kinetoterapeut;
Se indica subiectului sa execute flexia bratului.
Deltoidul anterior se palpeaza pe fata anterioara, partea supero-externa a
bratului, iar coracobrahialul pe fata interna, tot in partea superioara a bratului
(partea scurtei portiuni a bicepsului).
Pozitie : pentru 2 decubit lateral, cu cotul flectat, antebratul sustinut de
kinetoterapeut, cu cealalta mana acesta fixeaza in priza lumbricala clavicula
si acromionul (pensa acromio-claviculara) astfel: degetele II-V clavicula, iar
policele acromionul.
Se indica subiectului sa execute in amplitudine completa flexia bratului. Se
va evita compensarea miscarii prin fasciculul clavicular al pectoralului mare.
Pozitie : - pentru 3 5 asezat, cu cotul flectat, fara sustinerea
antebratului, cu fixarea umarului ca in testarea precedenta.
- pentru 3 se indica subiectului sa execute, in amplitudine completa flexia
bratului, evitand compensarea miscarii prin fasciculul clavicular al
pectoralului mare.
- pentru 4 5 miscarea de flexie a bratului in amplitudine completa se
executa impotriva unei rezistente crescande, plasata pe 1/3 inferioara a fetei
anterioare a bratului.
2. Extensia este realizata in principal de deltoidul posterior.
Muschiul deltoid posterior (Deltoideus posterior)

Actiuni :
principalul extensor;
participa la abductie, iar la aproximativ 50devine adductor;
slab rotator extern.
Pozitie : - pentru 0 - 2 asezat pe un taburet, cu bratul in abductie de 50,
cotul flectat si antebratul sprijinit pe masa de examinat.
- pentru 0 2 se indica subiectului se indica subiectului sa execute
extensia bratului in abductie.
Muschiul se palpeaza intre spina scapulei si buza inferioara a V-lui
deltoidian (in partea posterioara a umarului).
- pentru 2 se fixeaza umarul in pensa acromio-claviculara, se plaseaza
bratul in abductie si flexie.
Se indica subiectului sa execute in amplitudine completa extensia bratului
in abductie.
Pozitie : - pentru 3 5 decubit ventral, membrul superior cu cotul flectat
in afara mesei de testat.
Se mentine pensa acromio-claviculara cu o mana, iar cu cealalta se fixeaza
si hemitoracele homolateral.
- pentru 3 se indica subiectului sa execute, in amplitudine completa
extensia bratului in abductie.
- pentru 4 5 miscarea se executa impotriva unei rezistente crescande,
plasata pe 1/3 inferioara a fetei posterioare a bratului.
3.Adductia este realizata de urmatorii muschi : dorsal mare, rotund mare,
pectoral mare.
Muschiul marele dorsal (Latissimus dorsi)
Actiuni :
cand ia punct fix pe bazin:
- fibrele superioare produc: extensia, adductia si rotatia interna a bratului;
- fibrele inferioare coboara umarul si inclina lateral trunchiul.
cand ia punct fix pe humerus:
- ridica bazinul de aceeasi parte.
in contractie bilaterala realizeaza extensia coloanei, favorizand astfel
inspirul.
Marele dorsal este implicat in: urcat, mers cu carjele, precum si in sporturi
ca : gimnastica (ridicarea corpului deasupra barelor paralele), inot, vaslit etc.
Pozitie : pentru 0 1 decubit ventral, cu membrul superior abdus si rotat
intern, sustinut de examinator.

Se indica pacientului sa duca mana catre fesa opusa, realizand astfel


extensia si adductia bratului, cu coborarea umarului si pronatia antebratului.
Muschiul se palpeaza pe partea laterala a toracelui.
Pozitie : pentru 2 decubit lateral, cu membrul superior in flexie, abductie
si rotatie interna sustinut de examinator.
Se indica pacientului sa execute in amplitudine completa apropierea mainii
de fesa opusa.
- pentru 3 se indica subiectului sa execute in amplitudine completa
miscarea de apropiere a mainii de fesa de aceeasi parte;
- pentru 4 5 miscarea se executa impotriva unei rezistente crescande,
plasata deasupra cotului.
Muschiul pectoral mare (Pectoralis major)
Actiuni :
cand ia punct fix pe torace produce :
- adductia bratului astfel:
- prin fasciculul clavicular orienteaza bratul catre umarul opus;
- prin fasciculul mijlociu realizeaza adductia in plan orizontal, numita si
directa;
- prin fasciculul inferior orienteaza bratul catre soldul opus;
- rotatia interna a bratului.
cand ia punct fix pe humerus:
- intervine in catarare, fiind un muschi ridicator al trunchiului;
- coboara umarul;
- inspirator accesor.
Pozitie : pentru 0 1 decubit dorsal, cu membrul superior de testat in
abductie. Se indica subiectului sa execute adductia bratului si rotatie interna.
Tendonul se palpeaza aproape de santul delto-pectoral. De altfel, se poate
palpa si fiecare capat al pectoralului dupa cum urmeaza :
- fasciculul clavicular, inferior de jumatatea claviculei, cand subiectul
executa adductia bratului catre umarul opus;
- fasciculul mijlociu, intre manubriul sternal si tendonul terminal, cand
subiectul executa adductia directa, in plan orizontal;
- fasciculul inferior, intre stern si tendonul terminal, cand subiectul executa
adductia catre soldul opus.
Pozitie : - pentru 2 asezat pe un taburet, cu membrul superior de testat in
abductie, sustinut de kinetoterapeut, care cu cealalta mana fixeaza umarul in
pensa acromio-claviculara.

Se indica pacientului sa execute in amplitudine maxima adductia bratului in


rotatie interna. Se va evita rotatia de aceeasi parte a trunchiului.
Pozitie : - pentru 3 5 decubit dorsal, din care se realizeaza testarea
pentru fiecare dintre cele trei capete, dupa cum urmeaza:
- pentru 3 :
fasciculul clavicular : membrul superior se pozitioneaza in abductie de
70si rotatie interna. Se indica subiectului se execute in amplitudine
completa adductia bratului in rotatie interna catre umarul opus.
Cand membrul superior ajunge la verticala, kinetoterapeutul sustine
antebratul cu o mana, iar cu cealalta aplica o usoara rezistenta pe fata
anterioara a bratului.
fasciculul mijlociu: membrul superior se pozitioneaza in abductie de
90si rotatie interna. Se indica subiectului se execute in amplitudine
completa adductia propriu-zisa (directa) si rotatie interna.
Cand membrul superior ajunge la verticala, se sustine antebratul si se
aplica o rezistenta pe fata anterioara a bratului.
Se evita aceeasi compensare.
fasciculul inferior: membrul superior se pozitioneaza in abductie de
120si rotatie interna.
Se indica subiectului sa execute in amplitudine completa adductia si
se aplica o rezistenta usoara pe fata anterioara a bratului. Se evita
compensarea.
- pentru 4 5 se executa aceeleasi miscari impotriva unei rezistente
crescande, aplicata pe 1/3 inferioara a fetei anterioare a bratului.
Precautii suplimentare :
pentru fasciculul clavicular si mijlociu se fixeaza umarul opus;
pentru fasciculul inferior se fixeaza creasta iliaca opusa.
4. Abductia este realizata in principal de deltoidul mijlociu (Deltiformis
medius) si supraspinos (Supraspinatus) alaturi de deltoidul anterior si
posterior.
Actiuni :
abductori ai bratului, a caror actiune sinergetica produce abductie
orizontala (directa);
supraspinosul are rol constant.
Pozitie : - pentru 0 2 decubit dorsal, cu membrul superior intins pe
langa corp.
- pentru 0 1 se indica subiectului sa execute abductia bratului. Deltoidul
mijlociu se palpeaza pe fata postero-externa a umarului.

Pentru supraspinos, capul se inclina pe aceeasi parte, kinetoterapeutul


palpeaza fibrele in 2/3 interne ale fosei supraspinoase.
- pentru 2 kinetoterapeutul fixeaza cu o mana umarul, in pensa acromioclaviculara, iar cu cealalta sustine cotul.
Se indica subiectului sa execute in amplitudine completa abductia bratului
pana la 80.
Pozitie : - pentru 3 5 asezat pe un taburet, cu membrul superior extins
pe langa trunchi.
Kinetoterapeutul fixeaza umarul in pensa acromio-claviculara.
- pentru 3 se indica subiectului sa execute in amplitudine completa
abductia bratului;
- pentru 4 5 se executa miscarea impotriva unei rezistente crescande,
aplicata pe fata laterala a bratului, in 1/3 inferioara.
5. Rotatia externa este realizata de muschii subspinos ( infraspinatus) si
rotundul mic (teres minor), inseparabili in privinta actiunii.
Actiuni :
rotatia externa a bratului;
actioneaza sinergic cu supinatorii antebratului;
intervin in scris, miscand umarul anterior si lateral;
mentin capul humeral in cavitatea glenoida, efect coaptant.
Pozitie : - pentru 0 1 decubit ventral, cu bratul in abductie, cotul
flectat sprijinit pe o pernuta, antebratul la marginea mesei de testat.
Kinetoterapeutul fixeaza scapula. Se indica subiectului sa execute rotatia
externa a bratului, prin care antebratul este orientat de jos in sus, spre
verticala.
Subspinosul se palpeaza in fosa cu acelasi nume a scapulei, iar micul
rotund in partea superioara a marginii axilare a omoplatului, sub marele
rotund.
Daca scapula nu este fixata, miscarea poate fi compensata de trapez si
romboid.
Pozitie : - pentru 2 decubit ventral, cu membrul superior in afara mesei
de testat, bratul in rotatie interna, fata lui anterioara orientata spre interior,
cotul extins, umarul fixat in pensa acromio-claviculara.
Se indica subiectului sa execute rotatia externa in amplitudine completa.
- pentru 3 miscarea de rotatie externa se executa in amplitudine completa,
cu fixarea scapulei si a umarului in pensa acromio-claviculara.
Miscarea de rotatie externa a bratului poate fi compensata prin ridicarea si
rotatia hemitoracelui de aceeasi parte.

Pozitie : - pentru 4 5 decubit ventral, cu bratul in abductie, cotul flectat


antebratul la marginea mesei de testat.
Se executa miscarea de rotatie externa, prin care antebratul este orientat de
jos in sus, impotriva unei rezistente crescande opusa de kinetoterapeut in 1/3
inferioara a antebratului, fata laterala.
6. Rotatia interna este realizata de urmatorii muschi: infrascapular,
rotundul mare, pectoralul mare, marele dorsal.
Muschiul infrascapular (Subscapularis)
Actiuni :
cel mai pur rotator intern;
sinergic al rotatorilor antebratului; realizeaza pronatia utila gesticii
cotidiene;
contribuie la coaptarea articulara in articulatia scapulo-humerala.
Pozitie : - pentru 0 - 1 decubit ventral cu membrul superior in afara
mesei de examinat.
Se indica subiectului sa execute rotatia interna a bratului.
Muschiul este abordat prin axila si se palpeaza pe fata anterioara a
omoplatului.
Pozitie : - pentru 2 decubit ventral, cu membrul superior in rotatie
externa, in afara mesei de examinat.
Kinetoterapeutul fixeaza umarul in pensa acromio-claviculara.
Se indica subiectului sa execute rotatia interna in amplitudine maxima,
orientand fata anterioara a bratului din exterior spre interior.
Pozitie : - pentru 3 5 decubit ventral, cu bratul in abductie, cotul flectat
se sprijina pe o pernuta, antebratul la marginea mesei de examinat.
Kinetoterapeutul fixeaza umarul in pensa acromio-claviculara.
- pentru 3 se indica subiectului sa execute in amplitudine completa,
miscarea de rotatie interna, prin care antebratul este orientat de sus in jos.
- pentru 4 5 se executa miscarea impotriva unei rezistente crescande,
plasata in 1/3 inferioara a antebratului, fata mediala.
1.6. FIZIOPATOLOGIA UMARULUI
Patogenic au loc doua perturbari:
- alterarea cuplului functional al umarului prin abuz de miscare,
- modificari morfologice ale structurii acestei zone.

Ambele perturbari duc la un conflict mecanic coracoacromial.


Tulburarile se dezvolta in trei stadii:
1. de tendinita (supraspinos, lunga portiune a bicepsului).
2. de tendinoze cu modificari ireversibile prin ingrosarea fibrelor
tendinoase datorita depunerilor de calciu.
3. de ruptura completa a calotei rotatorilor, a lungii portiuni a
bicepsului, la care se adauga un grad de artrita acromioclaviculara.
Fiecare stadiu are un tipar lezionar si o manifestare clinica
corespunzatoare:
1.Tendinita supraspinosului. Corespunde stadiului unu de tendinita si
formei predominant algice de umar dureros simplu. Afectiunea debuteaza
dupa un efort neobisnuit, cu durere anterioara sau superioara, localizata strict
si accentuata mai ales noaptea. Este forma clinica cea mai frecventa.
Bolnavul acuza dureri moderate in umar, mai ales cu ocazia unor miscari
(cand se imbraca, cand se piaptana) sau cand solicita membrul respectiv prin
purtarea unor greutati; durerile pot stanjeni bolnavul in timpul somnului,
deoarece ele se intensifica uneori in anumite pozitii.
Miscarile umarului sunt limitate; rareori exista o usoara impotenta
functionala.
La examenul obiectiv apreciem mobilitatea activa si pasiva a
articulatiei umarului si localizam zonele sau punctele dureroase.
Executam noi insine sau punand bolnavul sa efectueze miscari de
abductie, rotatie interna si externa, constatam ca aceste miscari sunt posibile,
chiar daca ele sunt executate cu o oarecare retinere din partea bolnavului
datorita durerilor. Practic, punem bolnavul sa efectueze o abductie a bratului
si, cu antebratul flectat in unghi drept, sa duca mana la ceafa si la spate.
Uneori, miscarea de abductie se face initial cu usurinta, dar cand se
ajunge la un unghi de 45bolnavul se opreste din cauza durerii; sustinand
membrul superior, miscarea poate fi continuata, este un semn al resortului
ce traduce existenta unei leziuni a tendonului supraspinosului care
intampina dificultati in trecerea prin defileul interacromiotuberozitar.
La palpare, deosebim mai multe puncte dureroase, in functie de
formatiunea anatomica predominant lezata. Astfel, la bolnavii care au un
semn al resortului in timpul abductiei, gasim si un punct subacromial zona
anteroexterna foarte sensibila la insertia supraspinosului pe marea
tuberozitate humerala.
Semnele caracteristice :
semnul Dawbarn : obstacol subacromial dureros la 45in abductie;

semnul Neer : durere la ridicarea bratului in pozitie neutra cu fixarea


umarului de catre examinator.
2. Tendinita bicipitala. Corespunde stadiului unu de tendinita si formei
predominant algice de umar dureros simplu. La acesti pacienti distingem o
zona dureroasa pe fata anterioara a umarului, corespunzatoare tendonului
bicepsului; durerea se intensifica prin rotatia externa fortata a mainii, bratul
atarnand pe langa corp; in aceste leziuni ale tendonului bicepsului este
limitata nu numai rotatia externa, ci si abductia.
Semnele caracteristice :
semnul Yergason : durere la supinatia contrata, cu cotul la 90;
semnul Speed : durere la flexia bratului cu cotul extins si antebratul in
supinatie.
Evolutia umarului dureros simplu este favorabila, vindecarea
producandu-se in cateva saptamani sau cel mult in cateva luni, fie spontan,
fie in urma tratamentului. Uneori insa, durerea se poate agrava, umarul
dureros simplu devenind umar dureros acut, hiperalgic.
3. Bursita subacromio-deltoidiana. Corespunde stadiului doi de tendinoza
si formei predominant algice de umar dureros acut (periartrita
scapulohumerala). Debuteaza uneori in mod brutal, cu o durere atroce si
impotenta functionala totala a membrului superior; alteori, aceasta forma
clinica este continuarea evolutiei unui umar dureros simplu. Substratul
anatomopatologic este constituit fie de o tendinita acuta, in jurul unei
calcifieri tendinoase, fie de o bursita subacromiodeltoidiana.
Durerile sunt violente, insuportabile, ele se exacerbeaza in timpul
noptii, impiedicand bolnavul sa doarma, sau cu ocazia oricarei tentative de
mobilizare a umarului. Uneori, durerea iradiaza catre ceafa sau catre fosa
supraclaviculara si mai ales pe marginea radiala a membrului superior, catre
mana.
La examenul obiectiv se constata o crestere a temperaturii locale la
nivelul umarului, uneori cu o usoara tumefactie, sub forma unei bombari pe
fata anteroexterna a umarului (consecinta a revarsatului abundent al bursei
subacromiodeltoidiene), orice miscare activa este practic imposibila, datorita
durerii si contracturii musculare; se constata o oarecare mobilitate pasiva,
dar de foarte mica amplitudine, astfel incat articulatia scapulohumerala pare
blocata.

Miscarea cea mai dureroasa si in acelasi timp cea mai limitata este
abductia, care nu depaseste adesea 30-40(in acest caz, realizarea acestui
unghi se face mai degraba prin bascularea omoplatuluidecat prin mobilizarea
propriu-zisa a articulatiei scapulohumerale). Abductia combinata cu
retropulsie si rotatie externa sau interna este si mai greu de realizat
(pacientul nu poate duce mana la ceafa sau in regiunea lombara).
Evolutia este uneori trenanta, durerile violente durand mai multe luni
si nevrozand pacientul; cel mai adesea, dupa cateva saptamani durerile
diminua treptat in intensitate pana ce dispar complet. Subliniem caracterul
recidivant al umarului dureros acut.
Semnele caracteristice :
prezinta arc dureros in abductie 30-40, mai ales la miscarea contrata;
sensibilitate la nivelul marii tuberozitati humerale, care dispare de sub
deget in abductie.
4. Ruptura calotei rotatorilor si/sau a tendonului lungii portiuni a
bicepsului.
Corespunde formei predominant limitate functional
umarul pseudoparalitic.
Pseudoparalizia data de ruptura supraspinosului, sau a calotei
rotatorilor care debuteaza brusc sau insiduos, cu durere ce coincide cu
ruptura, pacientul auzind momentul ruperii.
Umarul pseudoparalitic, rezultat din ruptura intinsa, spontana sau
traumatica, a tendoanelor muschilor rotatori, se traduce clinic printr-o
impotenta functionala a bratului: ridicarea activa la verticala a bratului este
imposibila, in contrast cu pastrarea miscarilor pasive. Aceasta impotenta
functionala persista si dupa ce durerea, intensa initial (mai ales in caz de
traumatism), a diminuat spontan sau in urma tratamentului analgezic si
antiinflamator; nu este deci vorba de o limitare dureroasa a miscarilor, ci de
o grava compromitere a mobilitatii active, datorita rupturii calotei rotatorilor.
Semnele caracteristice :
semnul Moseley: pacientul nu poate face primele 15ale abductiei, ci
numai ajutat; intre 15-60miscarea poate fi executata, insa peste
aceasta valoare, bratul cade pe langa corp;
marea tuberozitate a humerusului devine proeminenta si sensibila;
nu este posibila rotatia externa.
Pseudoparalizia bicipitala se manifesta clinic prin durere si scaderea
fortei musculare. Obiectiv se constata bombarea masei distale a bicepsului,
uneori cu echimoza pe fata anterioara a umarului.

5. Capsulita retractila. Corespunde umarului blocat. Prezinta o patologie


mixta, rezultand fie din precedentele, fie ca este primara.
Aceasta constituie o suferinta frecvent intalnita, care incepe sub forma
de dureri moderate ale umarului cu exacerbari nocturne (se poate diagnostica
in acest prim stadiu ca umar dureros simplu) dar a carui evolutie, de obicei
lenta, se face catre o limitare progresiva a miscarilor; cu timpul, durerea
dispare total, dar mobilitatea articulatiei scapulohumerale este complet sau
aproape complet abolita, realizandu-se aspectul de umar blocat; pacientul are
dificultati mari in efectuarea unor gesturi cotidiene (imbracatul, pieptanatul
etc.) ca si in exercitarea unor profesiuni manuale.
In acest tip particular de periartrita scapulohumerala, substratul
anatomic il reprezinta leziunile inflamatorii ale capsulei glenohumerale cu
evolutie catre fibroza (capsulita retractila).
La examenul obiectiv se constata ca toate miscarile articulatiei sunt
mai reduse, atat cele active, cat si cele pasive, nu este vorba deci, de o
limitare a miscarilor prin durere, ci prin leziuni ale capsulei, care limiteaza
in special abductia si rotatia externa (este un blocaj mecanic, care nu este
datorat unei contracturi musculare, ci unui obstacol material).
Evolutia este indelungata, in lipsa unui tratament adecvat, blocajul
umarului poate persista cateva luni; cu timpul insa, uneori dupa 6 luni,
alteori dupa un an, umarul incepe sa se elibereze si majoritatea pacientilor isi
recupereaza in intregime libertatea de miscare.
Poate aparea si o afectare a umarului opus sau un sindrom mana
umar. In majoritatea cazurilor este vorba despre o algodistrofie simpatica, ca
urmare a unei dereglari a inervatiei neurovegetative a umarului. Radiologic
constatam osteoporoza marii tuberozitati sau a intregului cap humeral, iar
artrografic se evidentiaza reducerea importanta a suprafetei articulare.
Afectarea asociata a mainii in sindromul mana umar , mareste
dificultatea recuperarii functionale. Mana apare edematiata difuz, pielea
fiind intinsa si rosie, temperatura locala usor ridicata. Treptat durerile scad.
Tegumentele devin reci, usor cianotice, hipersudoratia palmelor, unghii
friabile si atrofii musculare. Apar apoi induratii nodulare si longitudinale la
nivelul aponevrozei palmare, cu fixarea degetelor in semiflexie (boala
Dupuytren).

CAPITOLUL II - IPOTEZA. SCOP. SARCINI.


II.1. MOTIVATIA REALIZARII TEMEI
Eu sunt de parere ca PSH-ul este sindrom complex ce merita toata
atentia, tinand cont ca se manifesta prin durere si ipotenta functionala.
Priveam uimit cat de complex este organismul uman si cata
diversitate se gaseste intre indivizi.
In aceasta lucrare am incercat gasirea unor modalitati de aplicare
precoce si sistematica a mijloacelor si procedeelor kinetoterapice, prin care
sa se restabileasca cat mai pe deplin capacitatile functionale diminuate sau
pierdute.
II.2. IPOTEZA CERCETARII

In studiul practic al periartritei scapulo-humerala voi incerca sa


clarific urmatoarele ipoteze:

importanta procesului kinetoterapeutic in evolutia bolii;

daca tratamentul pe etape conduce la rezultate favorabile.

II.3. SCOPUL SI SARCINILE (OBIECTIVELE) STUDIULUI

Obiectivele sunt recuperarea stabilitatii articulare, fortei musculare


inlaturarea durerii si inflamatiei locale.
Scopul acestei lucrari a fost de a verifica ipotezele formulate pe baza
rezultatelor obtinute, de a contribui la imbunatatirea procesului recuperator,
in sensul reducerii timpului de recuperare si cresterea eficientei sale si de ce
nu de a descoperi noi procedee de recuperare.
II.4. METODE DE CERCETARE UTILIZATE IN STUDIU
Pe parcursul desfasurarii cercetarii am folosit urmatoarele metode:
a) Metode de colectare a informatiilor:

documentarea;

studiul de caz;

observatia;

convorbirile directe;

CAPITOLUL III ORGANIZAREA CERCETARII

III.1. LOCUL DE DESFASURARE SI MATERIALELE NECESARE


In aceasta lucrare am prezentat studiul periartritei scapulo-humerala
care s-a efectuat la Spitalul Clinic Judetean Constanta, in perioada octombrie
2008 aprilie 2009.
Salile de kinetoterapie sunt dotate cu aparate de gimnastica: spaliere,
banci de gimnastica, scripeti, mingi medicinale, gantere, haltere, saci de
nisip, oglinzi.
Pentru buna desfasurare a activati de kinetoterapie am urmarit si
modul de respectare a regulilor de igiena.
III.3. ETAPELE STUDIULUI
Etapa I in aceasta etapa am studiat bibliografia existenta legata de
tema propusa si modul de rezolvare a cazurilor.
Etapa a II-a in aceasta etapa am avut contact direct cu pacientii.
Am selectat subiectii si mi-am alcatuit grupa de studiu propriu-zisa.
Etapa a III-a este etapa practica propriu-zisa in care am aplicat
programele de kinetoterapie pentru fiecare pacient n functie de restantul
functional al fiecaruia.

Etapa a IV-a pe durata etapelor anterioare au fost stranse


informatii utile in redactarea lucrarii, care in final au fost sistematizate
pentru o interpretare si o expunere cat mai buna.

III.2. LOTUL DE SUBIECTI


S-a folosit ca mod de lucru metoda statistica in combinatie cu
observatia directa si urmarirea cu atentie a tratamentelor efectuate.
Studiul a fost facut pe 31 de pacienti aflati la tratament la Spitalul
Judetean Constanta in perioada octombrie 2008 aprilie 2009 dintre care am
selectat trei cazuri.
CAZUL I
Foaia de observatie nr. 175.
Nume, sex, varsta, profesie, stare civila. Pacienta C.G., 64 ani, casatorita,
pensionara.
Data internarii : 25 Martie 2008
Data externarii : 13 Aprilie 2008
Diagnostic de trimitere : P.S.H. stanga. Umar dureros simplu. Poliartroza.
Cardiopatie ischemica dureroasa.
Motivele internarii : Dureri si impotenta functionala la nivelul umarului.
Polialtralgii.
Antecedente heredocolaterale patologice : Fara importanta.
Antecedente personale patologice : Amigdalite repetate in copilarie.
Conditii de viata si munca : Locuinta buna, alimentatie corespunzatoare. Nu
fumeaza, nu consuma alcool.
Istoricul bolii : Boala actuala debuteaza in urma cu circa 10 ani, in mod
insiduos, cu dureri poliarticulare cu caracter mecanic meteorosensibile. In
urma cu doi ani prezinta un episod dureros acut la articulatia scapulohumerala stanga pentru care face un tratament medicamentos la domiciliu.
Episodul actual debuteaza la aproximativ doua luni prin jena scapulohumerala, care creste in intensitate si se amplifica, ulterior adaugandu-se si o
discreta limitare a miscarilor.

Se instituie un tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene (Voltaren) dar


fara ameliorare evidenta, motiv pentru care solicita internarea.
Examen obiectiv :
General:
Tegument si mucoase normal colorate. Tesut celular subcutanat bine
reprezentat, suplu elastic. Turgor prezent. Tip constitutional normostern.
Pe aparate si sisteme :
Aparat respirator. Torace normal comformat. Aplicatii toracice egale si
simetrice. Freamat pectoral prezent nemodificat. Murmur vazicular prezent
pe ambele arii pulmonare, nemodificat.
Aparatul cardiovascular. Regiune precordiala de aspect normal. Soc
apexian in spatiul V intercostal stang. Matitate precordiala in limite normale.
Batai cardiace clare, ritmice bine batute, fara zgomote supraadaugate.
1. Aparatul digestiv. Abdomen de aspect normal, suplu, elastic,
nedureros, spontan si de palpare.
2. Aparatul urogenital. Loji renale libere. Manevra Giordano negativ
bilateral. Mictiuni spontane, nedureroase, cu debit si flux normal.
3. Sistem nervos. Orientat temporospatial.
4. Sistem ganglionar limfatic. Nepalpabil.
A. Examen local :
Umar stang :
- flexia: activ = 160, pasiv = 170;
- forta musculara nemodificata;
- extensia: activ = 50-70, pasiv = 70;
- abductia: activ = 130, cu arc dureros pe sectorul 50-70, pasiv
= 155;
- forta musculara pentru deltoid (fibrele mijlocii) = 4+;
- forta musculara pentru supraspinos = 4+;
- abductia = in limite normale;
- rotatia externa: activ 45, limita antalgic, pasiv = 60;
- forta musculara pentru supraspinos si micul rotund = 4+;
- forta interna = nemodificata;
- gestualitatea uzuala: duce cu greutate mana la ceafa, pe vertex
sau interscapular;
- restul aparatului locomotor = relatii normale.
Curbe evolutive:
- puls =70/min;
- tensiunea arteriala = 120/70 mm Hg;
- frecventa respiratorie = 16/min;

- temperatura = 36,8C axilar;


- diureza = 1700 ml/24 h;
- scaune = 1/zi de aspect si consistenta normala;
- somn = doarme circa 8 ore pe zi,
- curba ponderala 75 kg nemodificata in cursul internarii.
Examene de laborator :
1) V.S.H. = 9/12/1h/2h;
2) Hemoleucograma : Hb = 12,7%, leucocite = 5100/ mm, nr.
Eritrocite = 4.900.000/ mm;
3) Glicemie = 90 mg%;
4) Examen sumar de urina: albumina absent, pigmenti biliari =
absent, glicozurie = absent ;
5) Alte examene de laborator : radiografie, toracic, E.K.G. ;
Tratament :
Igienodietetic = regim alimentar normoproteic, hipolipidic,
hipoglucidic ;
Medicamentos = propanol 3x 10 mg/zi ;
Fizioterapeutic :
a) Hidrotermoterapia. Baie de sare 37, 15 min., zilnic, la bazin
cu kinetoterapie individuala;
b) Electroterapia. Curent interferential umar stang si
interscapulovertebral, spectru 0-100 Hz, 8. Manual 80 Hz,
5intensitate la senzatia de contractii musculare placute,
nedureroase. Ultrasunet umar stang 0.6 W/cm, 5.
c) Masoterapie. Masaj uscat, sedativ, cervicodorsolombar.
d) Kinetoterapie. Kinetoterapie individuala pentru cresterea
mobilitatii in articulatiile scapulo-humerale, pentru cresterea
fortei musculare deficitara la membrul superior, intretinerea
coloanei cervicale si a mobilitatii generale in articulatiile
membrului superior.
e) Terapia ocupationala. Ergoterapie functionala pentru
recastigarea gestualitatii cotidiene.
Evolutie :
Primul control efectuat dupa doua zile de la internare arata ca
pacienta suporta bine tratamentele prescrise. T.A.= 120/70. Puls = 70/min.
Dupa circa o saptamana de tratament, se amelioreaza partial
impotenta functionala, pentru ca inaintea externarii pacienta sa aiba un castig
de mobilitate si o cedare partiala a durerilor, mai ales pe segmentele
terminale de miscare a scapulo-humeralei.

CAZUL II

Foaia de observatie nr. 98.


Nume, sex, varsta, profesie, stare civila. Pacienta F.O., 68 ani, casatorita,
pensionara.
Data internarii : 5 Februarie 2008
Data externarii : 17 Februarie 2008
Diagnostic de trimitere : Spondiloza difuza.
Motivele internarii : Dureri la nivelul umerilor bilateral, polialtralgii
meteorosensibile.
Antecedente heredocolaterale patologice : Tata decedat in urma unui infart
miocardic acut.
Antecedente personale patologice : Apendicestomie la varsta de 20 ani.
Sinuzita frontala cronica.
Conditii de viata si munca : Locuinta buna, alimentatie corespunzatoare.
Fumeaza 10-15 tigari pe zi, nu consuma alcool.
Istoricul bolii : Boala actuala debuteaza in urma cu circa 12 ani, in mod
insiduos, cu dureri poliarticulare cu caracter mecanic meteorosensibile.
In urma cu un an prezinta un episod dureros acut la nivelul umerilor
pentru care face un tratament medicamentos cu Indometacin comprimate si
Voltaren gel.
Episodul actual debuteaza la aproximativ o luna prin durere scapulohumerala laterala, poliartralgii meteorosensibile, accentuate de efort,
rezistente la tratamentul medicamentos motiv pentru care solicita internarea.
Examen obiectiv :
A. General :
Tegument si mucoase normal colorate. Tesut celular subcutanat slab
reprezentat, suplu elastic. Turgor prezent. Tip constitutional longilin.
B. Pe aparate si sisteme :

1. Aparatul respirator. Torace normal conformat. Aplicatii toracice egale si


simetrice. Freamat pectoral prezent nemodificat. Murmur vazicular prezent
pe ambele arii pulmonare nemodificat.
2. Aparatul cardiovascular. Regiune precordiala de aspect normal. Soc
apexian in spatiul V intercostal stang. Matitate precordiale in limite normale.
Batai cardiace clare, ritmice bine batute, fara zgomote supraadaugate. Puls
pedios prezent bilateral. Artere periferice permeabile.
3. Aparatul digestiv. Ficat la 3 cm sub rebordul costal. Abdomen de aspect
normal, suplu, elastic, nedureros, spontan si de palpare.
4. Aparatul urogenital. Loji renale libere. Manevra Giordano negativ
bilateral. Mictiuni spontane, nedureroase, cu debit si flux normal.
5. Sistem nervos. Orientat temporospatial. Echilibrat neuropsihic. Discrete
parestezii in membrele inferioare.
6. Sistem ganglionar limfatic. Nepalpabil.
C. Examen local :
Umar bilateral :
- flexia: activ = 150, pasiv = 160;
- forta musculara nemodificata;
- extensia: activ = 50, pasiv = 70;
- abductia: activ = 120, cu arc dureros pe sectorul 60-70, pasiv
= 140;
- forta musculara pentru deltoid (fibrele mijlocii) = 4+;
- forta musculara pentru supraspinos = 4+;
- abductia = in limite normale;
- rotatia externa: activ 45, limita antalgic, pasiv = 60;
- forta musculara pentru supraspinos si micul rotund = 4+;
- forta interna = nemodificata;
- gestualitatea uzuala: duce cu greutate mana la ceafa, pe vertex
sau interscapular;
Imbracatul si pieptanatul cu dificultate.
- restul aparatului locomotor = accentuarea cifozei dorsale si a
lordozei lombare.
Curbe evolutive:
- puls =70/min;
- tensiunea arteriala = 130/70 mm Hg;
- frecventa respiratorie = 18/min;
- temperatura = 36,7C axilar;
- diureza = 1600 ml/24 h;
- scaune = 2/zi de aspect si consistenta normala;

- somn = doarme circa 9 ore pe zi,


- curba ponderala 67 kg nemodificata in cursul internarii.
Examene de laborator :
1. V.S.H. = 11/16/1h/2h;
2. Hemoleucograma : Hb = 11,6%, leucocite = 5100/ mm, nr.
Eritrocite = 4.600.000/ mm;
3. Glicemie = 100 mg%;
4. Examen sumar de urina: albumina absent, pigmenti biliari =
absent, glicozurie = absent ;
5. Alte examene de laborator : radiografie, toracic, E.K.G., Tymol
=4,3 U.M.L, ;
Tratament :
Igienodietetic = regim alimentar normoproteic, hipolipidic,
hipoglucidic ;
Medicamentos = acid acetilsalicilic 1x 200 mg/zi ;
Fizioterapeutic :
a) Hidrotermoterapia. Baie de sare 37, 15 min., la doua zile, in
alternanta cu baia de namol la cada, inferioara, 37, 20.;
b) Electroterapia. Curent interferential umar bilateral, electrozi
4/4 cm, dispusi anteroposterior, spectru 0-100Hz., 5. Manual 80
Hz5intensitate la senzatia de contractii musculare placute, nedureroase.
Ultrasunet umar stang 0.6 W/cm, 5. Baie galvanica 4 celulara descendenta,
la doua zile. Curenti diadinamici DF2+2, ZILNIC.
c) Masoterapie. Masaj uscat, sedativ, cervicodorsolombar +
membre superioare 5.
d) Kinetoterapie. Kinetoterapie individuala pentru cresterea
mobilitatii in articulatiile scapulo-humerale, pentru cresterea fortei
musculare deficitara la membrul superior, intretinerea coloanei cervicale
si a mobilitatii generale in articulatiile membrului superior.
b) Terapia ocupationala. Ergoterapie functionala pentru recastigarea
gestualitatii cotidiene.
Evolutie :
Primul control efectuat dupa doua zile de la internare arata ca
pacienta suporta bine tratamentele prescrise. T.A.= 130/70. Puls = 75/min.
Dupa circa o saptamana de tratament, se amelioreaza partial
durerea scapulo-humerala, pentru ca inaintea externarii pacienta sa afirme o
cedare partiala a durerilor in articulatiile scapulo-humerale, mai ales pe
segmentele terminale de miscare a acestora. La celelalte articulatii durerea
este de asemeni partial ameliorata. Nu remarcam in schimb nici o modificare
in bilantul articular scapulo-humeral.

CAZUL III
Foaia de observatie nr. 73.
Nume, sex, varsta, profesie, stare civila. Pacienta G.I., 60 ani, casatorita,
pensionara.
Data internarii : 6 Februarie 2008
Data externarii : 17 Martie 2008
Diagnostic de trimitere : P.S.H. stanga. Umar mixt. Discopatie lombara.
Cardiopatie ischemica dureroasa.
Motivele internarii : Dureri cu caracter mecanic la nivelul umarului stang.
Lombalgie cu iradiere in membrul inferior drept.
Antecedente heredocolaterale patologice : Mama decedata in urma unui
accident vascular cerebral. Un frate bonav de spondilita antikilopoetica.
Antecedente personale patologice : Rujeola la varsta de 5 ani.
Amigdaletomie la varsta de 7 ani. Apendicectomie la varsta de 37 de ani,
rinita catarala cronica.
Conditii de viata si munca : Locuinta buna, alimentatie corespunzatoare.
Fumeaza 15-20 tigari pe zi. Afirmativ, consuma alcool ocazional.
Istoricul bolii : Boala actuala debuteaza in urma cu circa 7 ani, in mod
insiduos, cu dureri la umarul stang cu caracter mecanic meteorosensibile.
Afirmativ, tot in aceeasi perioada apar si dureri lombare cu iradieri in
membrul inferior drept. In urma cu un an prezinta un episod dureros acut la
nivelul umarului stang cu limitare de miscare marcat, pentru care urmeaza
un tratament medicamentos cu Rheopiryn comprimate, infiltratii cu
hidrocortizon acetat = xilina, de asemeni aplicatii locale de Pell Almar.
Episodul actual debuteaza la aproximativ o luna prin durere scapulohumerala stanga, meteorosensibila, accentuata de efort, rezistenta la
tratamentul medicamentos, motiv pentru care solicita internarea.
Examen obiectiv :
A. General:

Tegument si mucoase normal colorate. Tesut celular subcutanat bine


reprezentat, suplu elastic. Turgor prezent. Tip constitutional picnic.
B. Pe aparate si sisteme :
1. Aparat respirator. Torace normal comformat. Aplicatii toracice egale
si simetrice. Freamat pectoral prezent nemodificat. Murmur vazicular
prezent pe ambele arii pulmonare, nemodificat. Discrete raluri sibilante pe
ambele arii pulmonare.
2. Aparatul cardiovascular. Regiune precordiala de aspect normal. Soc
apexian in spatiul V intercostal stang. Matitate precordiala in limite normale.
Batai cardiace clare, ritmice bine batute, fara zgomote supraadaugate. Puls
pedios prezent bilateral.
3. Aparatul digestiv. Ficat la 1 cm sub record costal. Abdomen de aspect
normal, suplu, elastic, nedureros, spontan si de palpare.
4. Aparatul urogenital. Loji renale libere. Manevra Giordano negativ
bilateral. Mictiuni spontane, nedureroase, cu debit si flux normal.
5. Sistem nervos. Orientat temporospatial. Echilibrat neuropsihic.
Parestezii in membrul inferior drept, pe traiectul nervului sciatic popliteu
extern. Reflexe sultanate prezente, nemodificate.
4. Sistem ganglionar limfatic. Nepalpabil.
D. Examen local :
Umar stang :
- flexia: activ = 160, pasiv = 170;
- forta musculara nemodificata;
- extensia: activ = 50, pasiv = 70;
- abductia: activ = 120, cu arc dureros pe sectorul 50-60, pasiv
= 140;
- forta musculara pentru deltoid (fibrele mijlocii) = 4+;
- forta musculara pentru supraspinos = 4+;
- abductia = in limite normale;
- rotatia externa: activ 45, limita antalgic, pasiv = 60;
- forta musculara pentru supraspinos si micul rotund = 4+;
- forta interna = nemodificata;
- gestualitatea uzuala: duce cu greutate mana la ceafa, pe vertex
sau interscapular;
Imbracatul se face cu dificultate.
- restul aparatului locomotor = aplatizarea lordozei lombare.
= durere la palparea musculaturii
paravertebrale;

=manevrele de elongare a nervului


sciatic pe dreapta.(Lassegue +70, Bonnet discret pozitiv)
Curbe evolutive:
- puls =75/min;
- tensiunea arteriala = 135/70 mm Hg;
- frecventa respiratorie = 18/min;
- temperatura = 36,4C axilar;
- diureza = 1900 ml/24 h;
- scaune = 1/zi de aspect si consistenta normala;
- somn = doarme circa 6-7ore pe zi,
- curba ponderala 76 kg nemodificata in cursul internarii.
Examene de laborator :
1. V.S.H. = 11/16/1h/2h;
2. Hemoleucograma : Hb = 12,2g%, leucocite = 5300/ mm, nr.
Eritrocite = 5.200.000/ mm;
3. Glicemie = 110 mg%;
4. Examen sumar de urina: albumina absent, pigmenti biliari =
absent, glicozurie = absent ;
5. Alte examene de laborator : radiografie, toracic, E.K.G. ;
Tratament :
Igienodietetic = regim alimentar normoproteic, hipolipidic,
hipoglucidic ;
Medicamentos = diazepam 10 mg. Seara inainte cu o ora de
culcare, acid acetisalicilic,1x 200g/zi ;
Fizioterapeutic :
a) Hidrotermoterapia. Baie de sare 37, 15 min., la doua zile, in
alternanta cu baia de namol la cada, inferioara, 37, 20.
b) Electroterapia. Curent interferential la doua zile, 2 electrozi
paralombar inferior, doi electrozi biplantar, electrozi 4/4 cm,dispusi:circuitul
I : paralombar stang-planta dreapta; circuitul II: paralombar drept- planta
stanga; spectru 0-100 Hz, 8. Manual 80 Hz, 5intensitate la senzatia de
contractii musculare placute, nedureroase. Ultrasunet umar stang 0.6 W/cm,
5. Ionogalvanizare descendenta, cu clorura de calciu, + cervical, - bipalmar,
20m A.5.
c) Masoterapie. Masaj uscat, sedativ, dorsolombar + membre
superioare 5.
d) Kinetoterapie. Kinetoterapie individuala pentru cresterea
mobilitatii in articulatiile scapulo-humerale, pentru cresterea fortei

musculare deficitara la membrul superior, intretinerea coloanei cervicale


si a mobilitatii generale in articulatiile membrului superior.
e) Terapia ocupationala. Ergoterapie functionala pentru
recastigarea gestualitatii cotidiene.
Evolutie :
Primul control efectuat dupa doua zile de la internare arata ca
pacienta suporta bine tratamentele prescrise. T.A.= 130/70. Puls = 72/min.
Dupa circa o saptamana de tratament, se amelioreaza partial
durerea scapulo-humerala, pentru ca inaintea externarii pacienta sa aiba un o
cedare partiala a durerilor, mai ales pe segmentele terminale de miscare a
scapulo-humeralei.
Ameliorare a parasteziei de la membrul inferior drept.

III.4. ALCATUIREA SI APLICAREA PROGRAMELOR DE


RECUPERARE
Programul de recuperare aplicat in decursul desfasurarii cercetarii a
fost adaptat fiecarui pacient parte, specific afectiunii si cauzei care a
determinat-o.
Terapia prin miscare a fcut parte integranta din programul
complex de recuperare functionala, care a cuprins si mijloacele :

tratament igienico-dietetic;

evolutia starii psihice;

medicatia antiinflamatori, antalgica;

tratament chirurgical;

terapia fizicala si de recuperare cu :


o hidrotermoterapie
o electroterapie
o masaj

o examinare CFM
Inainte de inceperea programelor de kinetoterapie s-a masurat
amplitudinea miscarii (testarea initiala),dar si la sfarsit pentru a vedea
evolutia dupa fiecare etapa de tratament.
3.1. Tratamentul igienico - dietetic
Consta in repaus absolut sau relativ in pat, in functie de faza evolutiva
si forma clinica. Miscarile vor fi bine gradate, de amplitudine redusa, pana la
limita aparitiei durerii.
3.2. Tratamentul medicamentos
Se adreseaza in special combaterii fenomenelor dureroase. Despre un
tratament etiologic nu poate fi vorba.
Tratamentulul patogenic consta in administrarea de antiinflamatorii
steroidiene (derivati de cortizon prednisol, hidrocortizon, diprophos) si
nesteroidiene (fenilbutazona, tomanol, indometacin, diclofenac sodiu) pe
cale generala sau locala.
Dintre preparatele steroidiene, prednisolul pe cale generala si
hidrocortizonul acetat sau diprophosul pentru inflamatii locale prezinta
medicamente de selectie. Dintre medicamentele nesteroidiene, mai utilizate
sunt: indometacinul, fenilbutazona, diclofenacul sodic (Voltaren). La
administrarea acestor substante se va tine cont de eventualele reactii adverse
si contraindicatii in functie de toleranta bolnavului (prezenta unei
hipertensiuni arteriale, a unui ulcer gastro-duodenal, a unor tulburari
endocrine).
Tratamentul simtomatic consta in administrarea de analgezice usoare,
de tipul acidului acetilsalicilic sau de analgezice antiinflamatorii de tipul
fenilbutazonei, indometacinului. Acest obiectiv este de obicei atins, odata cu
administrarea tratamentului patogenic cu antiinflamatoare.
In unele cazuri rebele, putem totusi recurge si la administrarea de xilina
sau indocaina local sau sub forma de infiltratii.
In aceste cazuri, inainte de administrarea substantelor respective, se va
face o testare prealabila a sensibilitatii, cunoscandu-se potentialul alergogen
al acestor derivatii.

3.3. Tratamentul chirurgical


Se aplica de obicei in cazurile de ruptura post traumatice la tineri. Pe
rupturile trofice ale varstelor nu se intervine chirurgical de obicei.
3.4. Tratamentul balneofizical
Gama larga de posibilitati pe care o aplica fizioterapia este valorificata
diferit in practica medicala, dupa scoli de medicina si dupa experimentele
personale.
Periartrita scapulo-humerala in toate formele ei clinice (mai putin in
umarul pseudoparalitic) este afectiunea in care alegerea procedurilor de
electro si fizio-terapie, dozajul foarte atent si adaptarea, la fiecare caz in
parte, reprezinta elementul cheie al succesului terapeutic.
Este hazard sa se propuna scheme de tratament de atac sau scheme stas
pentru fiecare forma clinica.
Surprizele terapeutice impun o divizualizare foarte atenta si o mare
flexibilitate in gandirea terapeutului care prescrie tratamentul.
Instrumental balneo-fizical este strans legat de cel kinetoterapeutic de
recuperare. Uneori, aceleasi obiective pe care le-am descris la inceputul
acestui capitol si anume durerea, inflamatoe, mobilitatea, stabilitatea,
abilitatea sunt mai putin interesate pentru articulatia umarului.
Mai trebuie precizat un aspect si anume ca tratamentul medicamentos
prescris anterior (antiinflamtorii, antialergice si sedative). Mijloacele sunt de
data aceasta altele si se aplica concomitent.
Durerea articulara este obligatorie, a fi combinata, pentru ca ea contribuie
la impotenta functionala a articulatiei umarului si implica programul de
kinetoterapie in cazul umarului blocat.

3.4.1. Electroterapia
3.4.1.1. Curentii de joasa frecventa
Curentii diadinamici au efect analgezic, hiperemiant si
dinamogen. Aceste efecte sunt determinate la nivelul intensitatii, forma
curentului diadinamic si modalitatea de aplicare a electrozilor.
Intensitatea curentiilor se regleaza progresiv, ajungandu-se la
senzatia de vibratii bine tolerate, nedureroase, deci pana la pragul dureros.
Daca se urmareste obtinerea contractilor musculare, intensitatea se creste la
pragul de contractie, fara senzatia de crampa musculara (actiunea

dinamogena mai pregnanta la 50Hz). Raspunsul obtinut este influentat in


mare parte de posibilitatea reactiei diferite de la individ la individ.
Formele clasice de curenti diadinamici descrisi de prima data de
Pierre Bernard (1929) sunt: monofazat fix (MF), difazat (DF) perioada
scurta (PS), si perioada lunga (PL). Alte forme difazat modular (DM), ritm
sincopat (RS) sau forme derivate produse de diferite aparente.
Pentru periartrita scapulo-humerala se utilizeaza aplicarea
transversala (transregionala) a electrozilor (articulatia intre cei doi electrozi)
care sa fie placi de marime corespunzatoare si egala, se prefera formula DF
2 (diafiza fix 2), perioada scurta (PS), perioade lungi (PL2). Apoi se
inverseaza polii cu repetarea formulei, daca durerea este strict localizata intrun punct si bolnavul indica exact punctual (insertia tendinoasa) aplicam
polul negativ pe aceasta zona, respectand aceeasi formula. Se fac 1-3
aplicatii zilnice in conditii de spitalizare sau 1-2 ambulator.
Curentii Trabert sunt curenti dreptunghiulari cu efect analgezic si
hiperemiant. Aceasta forma de curent poate fi produsa si aplicata cu orice
aparat modern de curenti excitatori de joasa frecventa. Electrozi de aceeasi
dimensiune in functie de zonele tratate (60-20 cm) se aplica bipolar, cu strat
hidrofic de protectie foarte gros. Electrodul negativ se plaseaza pe locul cel
mai dureros, iar cel pozitiv de obicei proximal de catod la o apreciere
justificata a medicului fata de manifestarea individualizata a sindromurilor
tratate. Durata tratamentului este de 15-20 minute cu cresterea treptata a
intensitatii. Se fac 1-2 aplicatii pe zi.
Atat curentul dinamic cat si curentul Trabert determina o puternica
senzatie cu caracter vibrator, o excitatie a mecanoreceptorilor de sub
electrozi.
3.4.1.2. Curenti de medie frecventa
Curentii de medie frecventa in domeniul medicinei sunt curenti
alternativi sinusoidali cu frecvente cuprinse intre 1.000 Hz (1 KHz) si
100.000 Hz (100 KHz), limite stabilite de Gildemeister si Wyss. Efectul
analgezic al curentilor de medie frecventa se obtine utilizand mai ales
frecvente de 10.000 Hz si forma modulara cu scurta perioada la 200 de
modulatii pe secunda, pe care le putem reduce pe parcursul sedintei.
Ca forma particulara de aplicatie a curentilor de medie frecventa este
interferenta in profunzime a tesuturilor a doi curenti sinusoidali de medie
frecventa, (curenti interferentiali), care realizeaza prin interferenta un curent
de joasa frecventa. Se inconjoara articulatia scapulo-humerala cu cei patru
electrozi ai aparatului, utilizandu-se in general ca formula:

manual 100ps 5 minute;


spectru 0 - 100ps 10 minute;
manual 100ps 5 minute.
Utilizarea curentilor de medie frecventa ca procedura antialgica
apare mai ales in cazul in care pielea este deosebit de sensibila. Pentru
curentii de medie frecventa, rezistenta cutanata scade foarte mult, ceea ce
permite aplicatii nedureroase, cu intensitati mari si penetratie buna a
curentului.
3.4.1.3. Curentii de inalta frecventa
Au fost introdusi in terapeutica datorita efectelor calorice pe care le
determina in tesuturi. Se stie din fizica (legea lui Joule) ca un curent electric
care strabate un corp produce un efect de incalzire a acestui corp conform
formulei Q = 0,24I rt, unde Q = cantitatea de caldura, I = intensitatea
curentului, r = rezistenta chimica a organismului, t = durata de trecere a
curentului.
Orice curent electric produce fenomenul Joule, dar curentul de joasa
frecventa (sau cel galvanic) are nevoie de intensitati foarte mari pentru a
produce caldura, ceea ce ar fi nociv pentru piele.
Curentul de inalta frecventa, putand trece usor prin corpurile izolate
(de exemplu prin stratul de aer), permite electrodului sa fie la distanta de
corp. Asadar, ei permit aplicarea unor intensitati mari si deci declansarea
unui efect caloric important in profunzimea tesuturilor. Se utilizeaza in
practica:
Modelele scurte cu electrozi din sticla sau flexibili, cu doi
electrozi sau un electrod, dozand dupa dorinta intensitatea
efectului caloric, de la senzatia de caldura puternica (doza I sau
doze reci) in functie de starea locala articulara. Cu cat
fenomenul perarticular (tendinita, bursita) este mai intens cu cat
doza de ultra sunete va fi mai redusa (dozele I - II). Criteriul
inflamator al periartritei scapulo-humerale se aplica in functie
de examenul obiectiv (modificari inflamatorii tegumentare) sau
criteriul subiectiv (durerea nocturna). Durata tratamentului este
de 15 20 minute, 7-1- sedinte.
Modelele decimetrice si micromodele emise de un dipol sub
forma unui fascicol de unde electromagnetice (ca la radar)
directionat spre zona de tratat. Sunt modele radiate cu care
incalzim tesuturile pe profuzimi variabile in functie de tipul

emitatorului, de distanta acestuia pe tegumentul de dozaj, de


durata tratamentului.
Ultrasunetului aplicarea indirecta a curentului de inalta
frecventa prin transformarea acestuia in oscilatii mecanice prin
vibratiile unui cristal piezoelecric. Ultrasunetul determina prin
efect caloric (prin care amelioreaza durerea) dar si o excitatie
vibratorie, care actioneaza asupra proprioceptorilor si ar induce
efectele antialergce prin acelasi mecanism ca si curentii de
joasa frecventa. Utilizam doze reduse 0,4 0,8 W/cm, asociind
si efectul de senoforeza (unguent cu hidrocortizon si eventual
alte inflamatorii). Alt efect al ultrasunetului este acela de a
produce si fibrinoliza datorita efectului vibrator si oscilatiilor
mecanice produse in tesuturi desi permit organizarea fibroasa a
tesuturilor periarticulare deci instalarea capsulei retractile.
3.4.1.4. Curentul galvanic
Prin actiunea pe care o are este utilizat in fenomenele inflamatorii
deci periartrita scapulo-humerala sub toate formele, de asemenea si cu efect
antialergic sub forma galvanizarilor simple sau ionogalvanizarilor cu xilin
1% cu intensitate mica pe cm, dar cu durata prelungita 30-40 minute.
Efectul analgetic este la polul pozitiv prin scaderea excibilitatii receptorilor
cutanati. Se indica serii de 10-12 sedinte zilnice.
De asemenea asocierea unor substante cu efect antiinflamator sub
forma ionoforezei, la anod asociindu-se solutii de C sau SO Mg la catod se
aseaza salicitatul de sodium cu puternic efect antiinflamator. La anumiti poli
se poate utiliza fenilbutazona.
Ca si efectul antalgic (ionogalvanizarea cu xilina 1%) se utilizeaza
intensitati mici la pragul de intensitate cu durata de 20-30 minute pe
secunda, in total 12-15 sedinte.
Ionogalvanizarile sunt proceduri prin care se introduc in corp
substante medicamentoase cu ajutorul curentului electric care le transporta
prin tegument sau mucoasa. Ionogalvanizarile au chimiatripsina sunt
considerate de unii specialisti ca fiind eficiente in prevenirea fibrozelor,
capsulitelor retractile.
Comparativ cu efectul fibrinolitic al ultrasunetului, efectul curentului
galvnic modest.
3.4.2. Hidroterapia (hodrotermoterapia)

In hidroterapie trebuie tinut cont de un factor esential si anume de


deficitul caloric al invelisului corpului-tegument fata de interiorul corpului
care este aproximativ 3-5C.
Impachetarea cu parafina se aplica numai pe margini limitate cum ar fi
cazul periartritei scapulo-humerale; dupa o tehnica mai veche se executa
dupa aplicarea parafinei topite intr-un manson esanteizat, la nivelul unui
segment sau prin pensulare (parafina avand proprietatea pretioasa de a se
solidifica la o temperatura ridicata de 52 - 50C, asa incat la aplicarea ei in
forma lichida se solidifica imediat).
In mod curent, impachetarile cu parafina se aplica in bazele noastre de
tratament sub forma unei placi de parafina in curs de solidificare,obtinuta
prin turnatea parafinei lichide intr-un recipien sau o tava metalica. Momentul
optim al desfasurarii stratului de parafina urnat este cel in care placa de
parafina este semisolida, ramane inca supla, permitand aplicarea intima dupa
forma zonei sau segmentului respective. Acest moment corespunde si
temperaturii optime de aplicare, cea de 48 - 50C. Se folosesc straturi de 0,5
cm care contin 0.3 cal/dm caldura depozitata, din care o parte se cedeaza
tegumentului ~ 35 cal/kg cantitatera de caldura.
Caldura locala este cunoscuta de mult timp, chiar din practica
medicinei populare ca un bun mijloc de ameliorare a durerilor. Mecanismul
prin care caldura indica analgezie sunt insa chiar si azi mult discutate.
Acestea pot fi :
Scaderea excitabilitatii receptorilor cutanati;
Cresterea cronaxiei nervilor;
Relaxarea musculaturii periarticulare prin diminuarea nervilor
fuzali (fibre fiziforme alfa si gama).
In ultimul timp, se admite ca si caldura prin care iritatia pielii ar putea
declansa medular inhibitia perisinaptica teoria pestii la fel ca si substantele
usor iritante din diverse unguente cu efect antialergic (Aguyton), caldura
avand si un efect antiinflamator actionand antalgic si prin acest efect.
3.4.3. Crioterapia
Reprezinta un mijloc terapeutic important din domeniul termoterapiei.
Spre deosebire de hipotermie, care reprezinta scaderea temperaturii
intregului corp, crioterapia se reface la scaderea temperaturii unei anumite
regiuni.
Numarul receptorilor cutanati la frigeste de sapteopt ori mai mare
decat cel pentru caldura, din aceasta cauza, prin aplicatia la rece se produce

o reducere a durerii si datorita faptului ca se interzice descarcarea de


mediatori chimici (acetil-colica) la nivelul sinapselor neuronale.
Printre metodele de aplicare ale crioterapiei amintim: compresele reci
(apa si gheata), pungi cu gheata sub forma de masaj cu gheata pe regiunea
dureroasa indicate mai ales in umarul dureros acut in bursita sub-acromiodeltoidiana.

3.4.4. Masoterapia
Masajul in periartrita scapulo-humerala
Masajul este o combinatie de manipulatii, de prelucrari mecanice
multlipe, aplicate sistematic asupra organismului, cu mana sau cu aparate
special construite, in scopuri terapeutice sau igienice. Aceste prelucrari, care
se executa in majoritatea cazurilor cu ajutorul mainilor (manipulatii),
constau din diferite forme de neteziri, apasari, framantari, stoarceri, frictiuni, vibratii, scuturari sau lovituri usosare sau puternice, numite manevre de
masaj. Masajul trebuie adaptat la caracteristica anatomica a regiunii,
evolutia bolii, starea generala a bolnavului, sexul, varsta si starea psihica a
acestuia.
Actiunea fiziologica a masajului
In timpul masajului pornesc spre sistemul nervos central (SNC) impulsuri nervoase, fie prin framantari care excita proprioceptorii muschilor,
tendoanelor si a altor tesuturi, fie prin impulsuri plecate de la receptorii
cutanati, in urma netezirii si stoarcerii. Aceste impulsuri aferente, aparute in
timpul prelucrarii grupelor musculare si a altor tesuturi, ajunse la SNC,
maresc excitabilitatea si intaresc starea functionala a scoartei cerebrale.
Efectele masajului se reflecta atat prin senzatiile obiective imediate ale
bolnavului, ca: senzatia de caldura placuta in regiunea supusa masajului,
senzatia de relaxare, de usurare a miscarilor cat si prin modificarile
functionale imediate sau mai indepartate. Putem clasa in doua mari categorii
modificarile produse de masaj:
1) locale

a) calmarea durerilor (mialgii, nevralgii, altralgii);


b) hiperemia locala (reflectata prin ridicarea temperaturii locale, colorarea
tegumentului);
c) accelerarea circulatiei locale;
d) indepartarea stazelor locale;
e) accelerarea proceselor de resorbtie;
2) generale
a) stimularea functiilor aparatului circular;
b) ale aparatului respirator (cresterea capacitatii vitale, cresterea
schimburilor respiratorii);
c) cresterea metabolismului bazal;
d) imbunatatirea starii psihice;
e) imbunatatirea somnului;
f) indepartarea oboselii musculare.
Cercetarile lui Sarkisov - Sarazin si Dekin, arata superioritatea
folosirii masajului pentru indepartarea oboselii musculare fata de
folosirea odihnei pasive. De asemenea arata efectele nocive ale
masajului prelungit.
Indicarea si aplicarea masajului respecta in general principiile de baza
ale kinetoterapiei (individualizarea, dozarea, antrenarea), in raport cu
afectiunea pacientului si cu scopul urmarit prin aplicarea lui. In concluzie
masajul are influente pozitive asupra circulatiei sanguine si limfatice si a
elasticitatii pielii si a fibrelor musculare. De asemenea un rol deosebit il are
indepartarea produselor patologice din organism, in refacerea mobilitatii
articulatiei scapulo-humerale in periartrita, precum si a altor articulatii in alte
boli in imbunatatirea nutritiei pielii si a tesuturilor in influenta psihicului si
in marirea fortei de activitate a fibrei musculare.
Tehnica masajului in periartrita scapulo-humerala
In primul rand inainte de inceperea masajului ne vom asigura ca nu
exista contraindicatii, atat in prezenta unor leziuni cutanate, indiferent ca
este vorba de o plaga infectata, un furuncul sau o infectie tumorala
necunoscuta de bolnav, ce pot fi tumori benigne sub forma de lipom sau
poate ascunde un cancer al pielii, o metastaza. In acest caz recomandam
bolnavului sa se adreseze unui medic pentru precizarea diagnosticului.
Inainte de efectuarea masajului maseurul se va spala pe maini si va
avea grija sa execute masajul numai pe o piele ingrijita.
Pentru executarea in bune conditii a masajului sunt necesare:

1) o banca sau o bancheta confectionata din lemn sau metal, cu o


rezematoare mobila, pentru cap si care trebuie sa aiba urmatoarele
dimensiuni:
- lungimea 1,95 cm
- inaltimea 72-75 cm
- latimea 60-65 cm
2) un scaun cu speteaza scurta, pentru a putea manipula usor asupra cefei,
gatului, umerilor si asupra partii superioare a spatelui si a toracelui.
3) cateva scaune rotative pentru pacienti si maseuri.
Ca reguli de igiena de care trebuie sa tina seama maseurul in afara
de spalatul pe maini mai sunt: taierea unghiilor, fara ceasuri si inele pe mana
in timpul executarii masajului; spalarea mainilor dupa fiecare masaj;
cearceaful folosit de client sa fie individual si curat etc.. Pentru executarea
masajului la umar, bolnavul va fi pus pe pat sau pe un scaun cu mana in sold
daca poate, iar daca nu sprijinita pe pat. Partea inferioara a corpului este
invelita intr-un cearceaf. Masajul acestei regiuni cuprinde:
- masajul regional
- masajul zonal
- masajul selectiv
- kinetoterapia
Se incepe masajul la umar cu cel regional care incepe cu netezirea cu
amandoua palmele intinse, incepand de la varful deltoidului cu o mana
alunecand pe trapez, iar cu cealalta pe pectoral. Acesta manevra
este de introducere si se executa de 7-10 ori avand scop pentru pregatirea
musculaturii, pentru executarea celorlalte manevre care sunt excitante. Deci
este o manevra de incalzire si pregatire pentru celelalte manevre. O alta
forma de netezire este o manevra usoara care produce la inceput o
vasoconstrictie a vaselor sanguine iar facuta in timp mai indelungat produce
o vasodilatatie. Ea ridica temperatura locala deci produce hiperemia si are
rol terapeutic. De asemenea netezirea imbunatateste functia glandelor
sebacee, sudoripare, circulatia sanguina si limfatica, are influenta pozitiva
asupra nervilor. Mai are rol mecanic asupra tesutului conjunctiv imediat de
sub tegument ce consta din modificari fizice ce au rol in tesuturi in urma
presiunilor executate de mana maseurului. In tegument exista formatiuni
nervoase multiple, sensibilitatea la presiune, caldura si durere care se
transmite ca prima senzatie la SNC. Miscarile lente, ritmice, executate cu
blandete au efect sedativ asupra SNC. In tegument exista si o cantitate foarte
mare de vase capilare care, sub efectul masajului primesc o cantitate foarte
mare de sange, deci se deschide un numar mai mare de capilare astfel ca
intreg teritoriul sa fie bine irigat. Prin urmare, circulatia periferica este

stimulata. Prin stimularea circulatiei se realizeaza o intensificare a


schimburilor nutritive. Sangele aduce o cantitate mai mare de oxigen cat si
de substante nutritive ca: glucide, lipide, protide, vitamine si substante
minerale ce maresc vitalitatea tesutului afectat. In acelasi timp, prin actiunea
mecanica a masajului este stimulata si circulatia din vasele limfatice. Tot
prin netezire se combate procesul de atrofie si hipertrofie a tegumentelor
stimuland secretia interna si externa a pielii.
Dupa aceasta manevra la masajul umarului urmeaza framantarea
care se executa mai intai cu o mana, incepand cu regiunea axilara pe
muschiul trapez, spinos si subspinos in 2-3 straturi tot de 2-3 ori, apoi se
trece pe partea anterioara a muschiului deltoid si pe partea mediana a
acestuia, dupa care se executa netezirea de intrerupere, urmata de
framantarea cu doua maini si cea contratimp, tot de 2-3 ori, executandu-se
tot pe aceleasi directii ca la framantarea cu o mana. Dupa fiecare manevra se
face netezirea de intrerupere. Dupa aceste forme de framantare urmeaza
geluirea, care este tot una din formele framantarii, manevra executata in
directia fibrelor musculare, cu scop in indepartarea bursitelor si stazelor
seroase dupa care se executa o alta manevra a masajului numita mangaluire
care este tot o forma a framantarii ce are ca scop antrenarea tuturor maselor
musculare. Framantarea cu toate formele ei este o manevra cu efect tonifiant
al musculaturii, ea stimuland contractibilitatea musculara, muschii capatand
o elasticitate mai mare. Tot prin framantare se imbunatateste nutritia
tesuturilor musculare; framantarea fiind o manevra cu efect mecanic asupra
vaselor si fibrelor musculare. Deci se imbunatateste schimbul de substante
energetice necesare: proteine, substante metabolice, vitamine si substante
minerale. Tot prin framantare se elimina toxinele, formate in timpul
metabolismului. Deci framantarea are un efect excitant asupra SNC.
Dupa aceasta manevra urmeaza alta manevra numita frictiune care se
executa mai intai in jurul articulatiei omoplatului facandu-se cu doua degete,
apoi pe muschiul subclavicular si pe deltoidian. Se face apoi frictiunea la
articulatia propriu-zisa cu miscari excitante deget peste deget, de sus in jos,
stanga - dreapta, circular dreapta, circular stanga, pornindu-se de la
acromion pana sub axila. Frictiunea este o manevra stricta si importanta a
articulatiei si are ca scop indepartarea proceselor inflamatorii din interiorul
articulatiei, a burselor seroase si este o manevra profunda, excitanta,
executandu-se de 3-4 ori. Deci frictiunea este o manevra specifica
articulatiilor, ligamentelor, tendoanelor si santurilor intramusculare. Prin ea
se indeparteaza stazele de la nivelul articulatiilor, ajuta la absorbtia
lichidelor interstitiale si deasemenea indeparteaza depunerea de substante
minerale la nivelul capsulelor articulare si ligamentelor care duc la

anchiloze. Se recomanda frictiunea si pe punctele dureroase, numit masaj


punctiform care da rezultate foarte bune. Efectul frictiunii se explica tot prin
actiunea mecanica, prin activitatea circulatiei, prin stimularea schimburilor
nutritive, prin inrosirea tegumentelor, prin diminuarea sensibilitatii locale,
prin scaderea contracturii musculare, prin reducerea starilor de incordare
nervoasa a bolnavului. Dupa aceasta manevra importanta urmeaza o alta
manevra numita baterea sau tapotamentul, care se poate executa cubital,
caus sau pumni pe muschiul deltoid si pe trapez, iar pe muschiul pectoral se
face doar cu partea cubitala. Baterea este cea mai excitanta manevra si se
adreseaza maselor de muschi mai dezvoltate. Ea se realizeaza prin lovituri
ritmice, usoare, cu mana foarte relaxata, fie din articulatia pumnului, cotului
sau umarului. Ea se face transversal pe fibrele musculare si actioneaza prin
contraexcitarea lor. Are influenta asupra terminatiilor nervoase periferice,
reduce sensibilitatea, produce un aflux de sange in regiunea masata, produce
hiperemie si ridica temperatura locala, stimuland activitatea pielii, glandelor
si tesuturilor.
Urmeaza apoi ultima manevra a masajului si anume vibratia, manevra
sedativa, de calmare a regiunii, in urma celorlalte manevre excitante.
Vibratia influenteaza nervii senzitivi si motori, astfel calmand durerea ridica
temperatura locala si produce hiperemia. Masajul regional depaseste limitele
regiunii de masat. Deci prin acest masaj, masam in afara regiunii scapulohumerale si regiunea pectorala si cea a spatelui, precum si muschiul deltoid.
Masajul general dureaza 7-8 minute.
Masajul zonal
Dupa masajul regional ne axam pe masajul zonal adica masajul
articulatiei propriu-zise care se face prin netezirea articulatiei punand
policele sub axila si indexul se pune pe acromion pornind cu netezirea pana l
sub axila sau ducem mana bolnavului in antepulsie si cu cealalta mana
facem netezirea cu partea cubitala a mainii muland articulatia pe partea ei
posterioara de 2-3 ori, incepand imediat si frictiunea tot pe aceeasi directie,
pornind de la acromion cu deget peste deget, cu miscari circulare pana sub
axila.
Apoi ducem mana bolnavului in retropulsie, dupa care facem
netezirea pe partea anterioara articulatiei umarului tot cu partea cubitala a
mainii si cu miscari circulare de frictiune pana sub axila. Acest masaj
dureaza 3-4 minute.

Masajul selectiv
Urmeaza masajul selectiv care se adreseaza punctelor dureroase sau
unui muschi afectat. In cazul periartritei poate fi afectat muschiul deltoid,
caruia ii atribuim un masaj cu netezire, framantare si batere. Acest masaj
poate dura 1-2 minute.
Kinetoterapia provine din greaca veche; kinetos - miscare,
terapevein - totalitatea mijloacelor pentru prevenirea, tratarea si recuperarea
medicala. Kinetoterapia reprezinta totalitatea masurilor si mijloacelor
necesare pentru prevenirea, tratamentul si recuperarea medicala, utilizand ca
mijloc fundamental exercitiul fizic, miscarea. Kinetoterapia ridica la rang de
stiinta miscarea si exercitiul fizic, in scopul recuperarii

si refacerii

organismului uman.
Obiectivele kinetoterapiei in cadrul recuperarii functionale sunt
realizate prin mijlocul sau de baza exercitiul fizic.
Exercitiul fizic in cadrul kinetoterapiei este practicat intr-un cadru
organizat, constituit din sectiile de recuperare, sali de kinetoterapie din
policlinici si statiuni baneo-climaterice etc., tinand cont de parametrii generali
si particulari precum si de principiile specifice.
Ca principiu general, valabil la intreg membrul superior, se va urmari
in primul rand, castigarea si pastrarea mobilitatii articulare secondata imediat
de castigarea fortei, indemanarii si stabilitatii.
Nu se va lucra niciodata pe fond dureros, in fazele acute (cu exercitii
dinamice), sedinta de kinetoterapie va fi precedata dupa caz de crio, termo
sau electroterapie, masaj si alte proceduri fizicale, potrivite pentru
combaterea durerii, activarea circulatiei sanguinesi cresterea elasticitatii
musculare.
a) Combaterea durerii se face in mod eficient prin tratament
medicamentos sau fizical dar din punct de vedere kinetoterapeutic se va face
in mod deosebit prin imobilizare si posturi.

Pentru pastrarea mobilitatii se pot adopta posturi alternante, urmarind


deschiderea unghiului intre trunchi si brat, brat si antebrat, incepand cu
30pana la 90in s.h., iar la cot intre 30pana la 120.
Trecerea de la o postura cu deschidere mai mica la alta cudeschidere
mai mare se va face lent, prin miscari pasive, autopasive sau active iar in
timpul posturii poate sa dureze de la cateva zeci de minute pana la 1-2 ore
ziua si 2-3 ore noaptea, urmand a se schimba fie la un unghi mai larg, fie la
altul mai inchis.
Posturarea cu articulatia s.h. inchisa sub 30nu se face, pentru a
preintampina blocarea umarului datorita tendinitei de supraspinos.
In general posturarea in pozitii functionale corespunde perioadei acute
si subacute.
Depasirea acestei perioade spre subacuta, apoi spre cronica sau de
remisie clinica, corespunde cu perioada in care se poate interveni cu
programe de gimnastica terapeutica si de recuperare care inseamna refacerea
mobilitatii, a fortei, abilitatii si stabilitatii.
b) Refacerea mobilitatii in articulatia centurii scapulare.
1. Prin adoptarea unor posturi:
- Flexia
Exercitiul 1 P.I. dec. lateral, umrul afectat in sus, m.s. afectat intins
pe langa corp, sprijinit pe o placa melaminata sau sustinut de
kinetoterapeut; ducerea intregului m.s. intins inainte pana la 90, oprinduse la un unghi de deschidere incepand cu 30, 60 si 90. Schimbarea
unghiului de deschiderese face lent, cu prudenta. Ulterior flexia poate
merge si peste 90, pana la 180.
Exercitiul 2 P.I. dec. dors. bratul in flexie maxima 180(langa
ureche), cotul extins. Un saculet de nisip se afla asezat in 1/3 inf. a
bratului fixandu-l de suprafata capataiului patului.
- Extensia
Exercitiul 1 P.I. dec. dors., m.s. afectat se afla intins in afara
marginii patului, in atarnat. Un saculet cu nisip poate fi fixat (cu
banda elastica sau scai ) in 1/3 inf. a bratului si un alt saculet ceva
mai greu va fi asezat pe fata anterioara a umarului.
Exercitiul 2 P.I. sezand pe saltea, m.i. flectate din genunghi, talpile
asezate pe sol; m.s. intinse, palmele asezate pe sol indaratul feselor
cu degetele orientate spre inapoi. Se cere pacientului ducerea

sezutului spre inainte (mainile si picioarele ramanand fixate pe sol)


astfel incat unghiul dintre trunchi si brat se mareste treptat.
- Abductia
Exercitiul 1 P.I. dec. dors. bratul sprijinit pe o placa, cotul extins.
Se cere pacientului ducerea intregului m.s. lateral deschizand
articulatia s.h. la unghiuri diferite si mentinerea lor in aceste
pozitii. Deschiderea se va face treptat de la 30la 60sau 90 pana
la 160- 180, antrenand in abductie si celelalte artic. ale umarului.
Bratul va fi fixat pe placa cu un saculet cu nisip ce va fi asezat in
1/3 inf. a lui.
Exercitiul 2 P.I. sezand pe un taburete cu umarul afectat spre
spalier, cotul flectat 90. Se cere pacientului sa-si aseze cotul si
antebratul (in abductie) pe sipcile spalierului la diferite inaltimi,
deschizand unghiul dintre brat si trunchi la amplitudini tot mai
mari, 60 - 90; 120 - 150.
- Adductia
Exercitiul 1 P.I. decubit lateral aproape de marginea patului,
umarul afectat in sus, m.s. intins. Se cere pacientului sa-si lase
intreg m.s. sa cada inainte pe langa corp si pe langa marginea
patului pana cand bratul intersecteaza planul sagital (adductie
combinata cu flexie).
Exercitiul 2 P.I. idem, bratul este dus la spate si se lasa sa cada
pana cand mana atinge patul, (adductie combinata cu extensie).
- Rotatia interna
P.I. dec. dors., bratul sprijinit pe o placa abdus 90, cotul flectat
90, antebratul la verticala. Se cere pacientului sa ase antebratul sa
cada inainte pana cand palma se aseaza pe placa. In aceasta pozitie
este fixat cu un saculet cu nisip in 1/3 inf. a antebratului.
- Rotatia externa
P.I. idem, acelasi exercitiu dar antebratul cade spre inapoi, mana
asezandu-se pe placa cu palma in sus. In 1/3 inf. a antebratului se
va aseza un sac cu nisip, fixandu-l in aceasta pozitie.
2. Prin mobilizari pasive
- Articulatia sternocostoclaviculara
Exercitiul 1 P.I. dec. dors., umarul de mobilizat la marginea mesei,
bratul abdus 90, cotul flectat 90, antebratul la verticala este
sprijinit de kinetoterapeut care se afla lateral fata de pacient.

Kinetoterapeutul apuca intre maini umarul pacientului, o mana sub


umar si sub axila, cealalta deasupra umarului si mobilizeaza
umarul ridicandu-l in sus (capatul distal al claviculei este proiectat
inainte), in jos (capatul distal al claviculei este proiectat inapoi),
spre ureche (capatul distal al claviculei se ridica), spre torace
(capatul claviculei coboara).
Varianta : Acelasi lucru se poate realiza, kinetoterapeutul apucand
cu o mana sub umar si sub axila iar cu cealalta fixeaza intre degete
articulatia sternocostoclaviculara (capatul medial al claviculei) si
efectueaza cu mana de sub umar aceleasi manevre (umarul sus, jos
inainte si inapoi).
- Articulatia acromioclaviculara
P.I. dec. dors., bratul usor abdus, cotul flectat, antebratul pe
abdomen; kinetoterapeutul apuca cu o mana capatul distal al
claviculei iar cu cealalta mana apuca acromionul. In timp ce
mobilizeaza acromionul in jos, cu cealalta mana mobilizeaza
capatul distal al claviculei in sus, sau invers. Manevrele de
mobilizare in aceasta articulatie sut blande deoarece mobilitatea
este redusa si nu permite decat miscari de alunecare de cativa
milimetri.
- Articulatia scapulotoracica
P.I. dec. lateral cu umarul de mobilizat in sus, kinetoterapeutul se
afla in fata pacientului aplicand o mana pe epolet (partea
superioara a umarului) iar cealalta o introduce pe sub bratul
pacientului (in axila) si apuca cu mana varful si marginea mediala
(spinala) a omoplatului. Cu o astfel de priza kinetoterapeutul
efectueaza manevre de mobilizare a scapulei : spre in afara (rotatia
externa a scapulei), spre inauntru (rotatia interna), spre in jos
(coborarea scapulei), spre in sus (ridicarea scapulei).
Abductia scapulei se asociaza intotdeauna cu rotatia externa
(marginea mediala a scapulei si indeparteaza de c.v.) iar adductia
scapulei se asociaza cu rotatia interna (marginea mediala a scapulei
se apropie de c.v.).
Si-n cazul mobilizari scapulei, manevrele sunt blande iar miscarile
scapulei nu urmaresc departarea scapulei de torace.
3. Prin tehnici de alunecare
- Alunecarea caudala (in jos)

Exercitiul 1 P.I. sezand, bratul abdus 70 - 80, cotul si antebratul


sunt sprijinite pe o masa. Kinetoterapeutul aseaza o mana pe
umarul pacientului in dreptul capatului humerusului iar cu cealalta
mana apuca sub axila. Se apasa cu mana de pe umar, in jos in timp
ce cu cealalta mana se opune, coborarii umarului.
Exercitiul 2 P.I. dec. dors. bratul abdus 45, cotul flectat,
antebratul la verticala. Kinetoterapeutul se afla de partea bratului
de mobilizat, apuca cu o mana in axila iar cu cealalta pe umar in
dreptul capului humeral si apasa in jos, mana de sub axila
opunandu-se coborarii umarului (ca la exercitiul precedent).
- Alunecarea craniala (in sus)
P.I. dec. dorsal cu m.s. intins si lipit de corp. Kinetoterapeutul
stand pe partea bratului de mobilizat, apuca cu o mana bratul in
1/3 inf. iar cu cealalta fixeaza epoletul in dreptul muschiului
trapez. Bratul este impins de jos in sus (cranial) in lungul axului
sau longitudinal, in timp ce cu cealalta mana, kinetoterapeutul
impinge umarul in jos (caudal).
- Alunecarea dorsala
P.I. dec. dorsal cu m.s. de mobilizat usor abdus, cotul este flectat,
antebratul si mana sprijinite pe abdomen. Sub umar se aseaza un
saculet cu nisip, capul humeral situandu-se in afara lui.
Kinetotrapeutul apuca cu o mana bratul in 1/3 inf. iar cu cealalta
mana asezata pe umar in dreptul capului humeral, apasa in jos.
- Alunecarea ventrala
P.I. idem ca la exercitiul precedent, kinetoterapeutul fixeaza cu o
mana clavicula in 1/3 laterala a ei iar cu cealalta de sub umar,
impinge de jos in sus.
- Alunecarea circumferentiala
P.I sezand pe un taburet, bratul abdus 90, cotul flectat.
Kinetoterapeutul stand lateral fata de pacient de partea bratului de
mobilizat, apuca cu o mana in 1/3 inf. a bratului iar cu cealalta
fixeaza umarul pe epolet; executa circumductii ale antebratului,
descriind in spatiu un cerc din ce in ce mai amplu, miscarea
executandu-se intr-un sens si-n celalalt.
4. Tehnici de tractiune
Aceste exercitii urmaresc decoaptarea suprafetelor articulare, tractiunea
executandu-se intotdeauna numai in axul colului humeral.

Exercitiul 1 P.I. dec. dors. bratul abdus usor (30), cotul usor
flectat, palma pe abdomen. Kinetoterapeutul apuca cu o mana in
axila fixand-o iar cu cealalta apuca in 1/3 inf. a bratului si executa
tractiunea. Manevra este blanda, lenta, continua si la primele
semne de durere, se intrerupe.
Exercitiul 2 P.I. idem, bratul abdus aproximativ 30, cotul flectat
90. Sub axila se introduce un cearaf facut sul, bine strans.
Kinetoterapeutul fixeaza cu o mana umarul pacientului (pe
deltoid) iar cu cealalta mana, impinge in 1/3 inf. a bratului pe
partea sa laterala, spre torace.
5. Mobilizari pasive ale articulatiei scapulo-humerale
- Flexia
P.I sezand pe un taburet, m.s. intins pe langa corp. P.I sezand pe un
taburet, m.s. intins pe langa corp flexia pasiva a bratului, usor,
continuu, pana la limita de durere, aplicand la sfarsitul miscarii o
usoara arcuire.
Varianta : Acelasi exercitiu se executa pozitionand pacientul,
fie in decubit dorsal, fie in decubit lateral (cu umarul afectat in sus)
sau chiar in ortostatism.
- Extensia
P.I sezand pe un taburet, m.s. intins pe langa corp. Kinetoterapeutul
stand in spatele pacientului, fixeaza cu o mana umarul pacientului
(pe omoplat), iar cu cealalta apuca bratul in 1/3 inf. pe care il trage
spre inapoi.
Varianta : Acelasi exercitiu se executa pozitionand pacientul,
fie in decubit dorsal, umarul de mobilizat in afara marginii patului.
Kinetoterapeutul stand lateral fata de pacient, de partea bratului de
mobilizat, fixeaza cu o mana umarul pe fata sa anterioara iar cu
cealalta mobilizeaza bratul in 1/3 inf. a lui spre in jos, efectuand o
extensie moderata.
Tot la fel se poate executa acest exercitiu pozitionand pacientul in
decubit lateral, kinetoterapeutul stand in spatele pacientului si
procedand ca la exercitiul anterior.
- Abductia
P.I sezand pe un taburet, m.s. intins pe langa corp, atarnt.
Kinetoterapeutul stand la spatele pacientului, fixeaza cu o mana
umarul pacientului (pe epolet), iar cu cealalta apuca bratul in 1/3
inf. si executa abductia bratului pana la limita durerii, terminand

cu o usoara arcuire.
Varianta : Acelasi exercitiu se executa pozitionand pacientul,in
decubit dorsal sau lateral cu umarul afectat in sus, kinetoterapeutul
stand lateral fata de pacient sau la spatele lui.
- Adductia
P.I. dec. dors. bratul de mobilizat este sustinut de kinetoterapeut in
usoara abductie, cotul flectat 90, antebratul si mana sprijinita pe
addomen. Kinetoterapeutul fixeaza cu o mana umarul pacientului
iar cu cealalta duce bratul pacientului in flexie si adductie pana
cand ajunge sa se intersecteze planul sagital.
Varianta : Acelasi exercitiu se executa pozitionand pacientul fie in
sezand fie in ortostatism.
- Rotatia interna si externa
P.I. dec. dors. bratul de mobilizat in abductie 90, cotul flectat 90
antebratul pe verticala. Kinetoterapeutul stand de partea bratului de
mobilizat fixeaza cu o mana umarul iar cu cealalta apuca antebratul
in 1/3 inf. langa articulatia pumnului. Din aceasta pozitie se executa
rotatia interna si externa a bratului coborand spre inainte si spre
inapoi antebratul pacientului (bratul si cotul pacientului fiind bine
fixate).
6. Mobilizari pasive combinate ale umarului
Miscarile in articulatiile umarului se pot combina in diferite moduri.
Cele mai frecvente combinatii sunt: abductie + rotatie externa; adductie +
rotatie interna; flexia + rotatie interna; extensia + rotatie externa.
Combinatiile pot fi mai complexe asociindu-se trei miscari: flexie +
adductie + rotatie interna; extensie + abductie + rotatie externa.
7. Mobilizari autopasive si exercitii in lant cinetic inchis
- Flexia
Exercitiul 1 P.I. dec. dors. bratele pe langa corp, coatele usor
flectate, mainile in dreptul abdomenului, o mana apuca pe cealalta
(mana sanatoasa apuca pe cea bolnava).
T1 ridicarea m.s. intinse in sus si ducerea lor inapoi pana cand
bratele ating urechea (180).
T2 - revenire in P.I.

Exercitiul 2 P.I. Patrupedie, m.s. intinse.


T1 pacientul executa ducerea mainilor inainte prin alunecare si
aplecarea trunchiului inainte (deschizand unghiul dintre brat si
trunchi);
T1 revenire in pozitia initiala.
Exercitiul 3 P.I. ortostatism cu fata spre spalier, m.s. intinse, apuca
sipca din dreptul pieptului.
T1 pacientul executa aplecarea trunchiului inainte, pana cand
capul ajunge intre brate;
T2 revenire in pozitia initiala.
Varianta : Acest exercitiu se poate executa apucand doar cu o
mana spalierul si executand flexia.
- Extensia
Exercitiul 1 P.I. dec. dors. m.s. afectat intins pe langa corp sezand
pe sol, genunchii indoiti, talpile sprijinite pe sol; m.s. intinse,
palmele asezate pe sol indaratul sezutului, degetele orientate spre
inapoi.
T1 alunecarea mainilor pe sol spre inapoi, deschizand mult
unghiul dintre brate si trunchi;
T2 revenire in P.I.
Exercitiul 2 P.I. ortostatism cu spatele spre spalier, mainile apuca
cu priza de sus sipca din dreptul sezutului, coatele intinse.
T1 extensia trunchiului printr-un pas inainte, capul pe spate,
pieptul si abdomenul duse inainte;
T2 revenire in P.I.
- Abductia
Exercitiul 1 P.I. stand lateral fata de spalier, m.s. (de partea
spalierului) intins, mana apuca sipca din dreptul soldului.
T1 pacientul executa o genuflexiune, deschizandu-se astfel mult
unghiul dintre brat si trunchi;
T2 revenire in P.I.
Exercitiul 2 P.I. sezand, m.s. (de partea umarului afectat) intins,
mana asezata pe o placa melaminata ce se afla pe acelasi plan cu
sezutul.
T1 pacientul executa inclinarea laterala a trunchiului (spre partea

umarului de mobilizat), mana alunecand pe placa, deschizand mult


unghiul dintre brat si trunchi;
T2 revenire in P.I. Placa poate fi asezata orizontal sau oblic in
sus.
Exercitiul 3 Ex. la scripeti.
P.I. stand cu spatele spre spalier, m.s. afectat usor abdus mainile
apuca capetele unei corzi, petrecuta pe un scripete fixat deasupra
capului, dupa cum urmeaza: m.s. sanatos intins in sus, trage capatul
corzii spre in jos ajutand bratul afectat sa se ridice, deschizand mult
unghiul dintre brat si trunchi.
- Adductia
P.I. stand, sezand sau ortostatism, m.s. intinse pe langa corp.
Pacientul isi apuca cu mana sanatoasa antebratul (de pe partea
umarului afectat) il flecteaza putin si-l trage pana cand cotul
intersecteaza planul sagital al corpului.
- Rotatia interna si externa
P.I. stand cu fata spre spalier, m.s. afectat intins inainte, mana
apuca sipca in dreptul umarului, cealalta mana o aseaza pe umarul
afectat.
In acest moment se realizeaza doua puncte fixe ale m.s. ce urmeaza
a fi mobilizat: locul unde se apuca mana si umarul (ale aceluiasi m.s.).
Pacientul executa rasuciri ale trunchiului spre dreapta si spre stanga
in jurul umarului afectat. Cand trunchiul se apropie cu pieptul de brat se
realizeaza in umar o rotatie externa (+ flexie); cand trunchiul se rasuceste cu
spatele spre brat, se realizeaza o rotatie interna (+ extensie).
- Circumductia
P.I. stand cu fata spre spalier pe care se afla fixata o roata de
mobilizare a umarului, avand axa in dreptul umarului de mobilizat.
Pacientul aseaza mana pe manerul rotii iar cu cealalta mana apuca
undeva pe circumferinta rotii rotind-o intr-un sens si-n celalalt, obligand
bratul de mobilizat la o circumductie (incompleta).
c) Refacerea fortei musculare prin exercitii active si cu rezistenta
si continuarea dezvoltarii mobilitatii

1. Pentru refacerea fortei muschilor flexori


Exercitiul 1 P.I. dec. dors. m.s. afectat intins pe langa corp, mana in
supinatie. Kinetoterapeutul sta pe partea m.s. afectat, apuca cu o
mana in 1/3 inf. a bratului iar cu cealalta mana apuca palma
pacientului.
Pacientul executa flexia degetelor, a pumnului, a cotului si apoi a
bratului pana cand bratul ajunge langa ureche (flexie 180). In tot timpul
exercitiului kinetoterapeutul conduce miscarea si opune rezistenta.
Exercitiul 2 P.I. decubit lateral cu umarul afectat in sus, m.s. intins
pe langa corp, kinetoterapeutul sta in fata pacientului, fixeaza cu o
mana umarul pacientului iar cu cealalta apuca1/3 inf. bratului.
Pacientul executa flexia intregului m.s., kinetoterapeutul o
controleaza.
Exercitiul 3 P.I. idem, bratul in usoara flexie, intins, asezat pe o
placa melaminata; pe 1/3 inf. a bratului se afla un saculet cu nisip.
Pacientul executa flexia intregului m.s. contra rezistentei ce o
realizeaza saculetul ce aluneca pe placa.
Varianta : In locul rezistentei ce o realizeaza greutatea sacului pe placa
melaminata se poate intrebuinta un elestic al carui capat este in mana
pacientului iar celalalt este fixat undeva indaratul pacientului.

Exercitiul 4 P.I. dec. dors. m.s. intinse pe langa corp kinetoterapeutul


sta la capataiul pacientului fixand cu mainile bratele pacientului in 1/3
inferioara. Pacientul executa flexia m.s. pana cand acestea ajung langa
ureche, kinetoterapeutul opune rezistenta miscarii pe toata
amplitudinea.
Variante : Acest exercitiu se poate executa in mod asemanator din sezand
sau ortostatism, kinetoterapeutul stand in fata pacientului, asezandu-si
mainile ca la exercitiul anterior si contrand miscarea de flexie a m.s. care
executa aceasta miscare fie cu ambele m.s. deodata, fie cu cate unul,
alternativ.
Exercitiul 5 P.I. sezand sau ortostatism, pacientul tine in maini in
dreptul abdomenului o minge medicinala de 1-3 kg. Pacientul executa

flexia m.s. intinse, tinand mingea intre palme pana cand bratele ajung
langa ureche (flexie 180) si revenire.
Variante : Acest exercitiu se poate executa tinand in maini un baston, o
gantera sau un saculet cu nisip. De asemenea ex. se poate executa cu o mana,
apoi cu cealalta, alternativ.
O alta varianta ar putea fi prin ridicarea a cate unui m.s. intins in sus,
contra rezistentei unui elestic avand un capat in mana iar celalalt fixat
undeva in podea.
Exercitiul 6 Ex. la scripete. P.I. stand, m.s. intinse pe langa trunchi,
mainile apuca manerul unei corzi ce trece printr-un montaj de 2-3
scripeti. Pacientul executa flexia m.s. contra unei greutati fixate la
celalalt capat al corzii.
2. Pentru refacerea fortei muschilor extensori
Exercitiul 1 P.I. dec. lateral cu umarul afectat in sus, m.s. intins pe
langa corp. Kinetoterapeutul stand indaratul pacientului fixeaza cu o
mana umarul iar cu cealalta pe fata posterioara a cotului. Pacientul
executa extensia bratului contra rezistentei realizata de kinetoterapeut.

Variante : Acest exercitiu se poate executa, pacientul fiind in decubit


ventral iar kinetoterapeutul la capatai, fixand cu mainile ambele brate ale
pacientului in 1/3 inf. in partea lor posterioara si opunandu-se extensiei.
Exercitiul 2 P.I. decubit ventral, m.s. afectat atarna la marginea
patului, tinand in mana o gantera. Pacientul executa extensia m.s.
pornind din pozitia cu bratul atarnat, pana cand m.s. intins se ridica
deasupra orizontalei.
Varianta : Acest exercitiu se poate executa efectuand doar extensia bratului
avand cotul flectat, antebratul atarnat.

Exercitiul 3 P.I. sezand sau ortostatism, m.s. intinse, mainile tin la


spate in dreptul sezutului o minge medicinala de 1-3 kg. Pacientul
executa extensia m.s. departand mingea de sezut spre inapoi.
Variante : In locul mingii medicinale poate fi o gantera, un baston sau un
elastic avand un capat in maini iar celalalt fixat undeva in podea.
Exercitiul 4 P.I. idem ca la ex. precedent, cu spatele la perete.
Pacientul executa extensia m.s. impingand mingea cu putere in perete
obligand corpul la un pas inainte.
3. Pentru refacerea fortei muschilor abductori
Exercitiul 1 P.I. dec. lateral cu umarul afectat in sus, m.s. intins pe
langa corp. Kinetoterapeutul sta la spatele pacientului cu o mana
fixand umarul, cealalta in 1/3 inf. a bratului in partea sa laterala.
Pacientul executa abductia bratului contra rezistentei opuse de
kinetoterapeut.
Exercitiul 2 P.I. dec. dors. m.s. intins este asezat pe o placa
melaminata iar pe 1/3 inf. a bratului este asezat un sac cu nisip de 1-3
kg. Pacientul executa abductia intregului m.s. contra rezistentei date

de greutatea saculetului care aluneca pe placa.


Exercitiul 3 P.I. idem ex. 1, pacientul tine in mana o gantera (0,5 kg2 kg) si executa abductii de pana la 180(bratul ajunge langa ureche)
si revine.
Variante : Pacientul pentru a executa aceasta miscare poate adopta pozitia
sezand sau ortostatism. De asemenea, din aceeasi pozitie, rezistenta poate fi
data de un elastic al carui capat este tinut in mana, celalalt capat fixat undeva
in podea.
Exercitiul 4 Ex. la scripete. P.I. stand, mana apuca manerul de la
capatul unei corzi, trecut printr-un montaj de scripeti, celalalt capat

fiind atarnata o greutate. Pacientul executa abductia intregului m.s.


contra greutatii.
4. Pentru refacerea fortei muschilor care realizeaza abductia
orizontala
Exercitiul 1 P.I. decubit ventral (pe saltea) m.s. intinse abduse 90,
mainile in pronatie; pe 1/3 inf. a bratelor se aseaza u saculet (1 kg).
Pacientul executa abductia orizontala a m.s. ridicandu-le de pe sol
contra greutatii saculetilor cu nisip.
Varianta : Acelasi exercitiu se poate executa de pacient contra rezistentei ce
o poate realiza kinetoterapeutul care sta departat deasupra pacientului,
aplecat si controleaza miscarea de abductie orizontala. Acest exercitiu se
poate executa ridicand alternativ cate un brat in sus.
Exercitiul 2 P.I. idem ex. 1, pacientul se afla culcat pe un pat cu bratul
abdus, cotul flectat, antebratul atarna la marginea patului, in mana tine
o gantera. Pacientul executa abductia orizontala a bratului, ridicand
bratul de pe suprafata patului contra greutatii ganterei (antebratul
ramane atarnat).
Varianta : Rezistenta la inaltarea bratului poate fi data de kinetoterapeut care
sta pe partea bratului afectat si contureaza inaltarea cotului.
Exercitiul 3 P.I. sezand sau ortostatism, m.s. intinse lateral (abduse
90) kinetoterapeutul sta in spatele pacientului, cu o mana fixeaza
umarul iar cu cealalta fixata pe 1/3 inf. a bratului in partea sa
posterioara, contreaza miscarea de abductie orizontala care se cere
pacientului sa o execute.
Exercitiul 4 P.I. sezand, m.s. intins, abdus 90, sprijinit pe o masa, in
mana tine o gantera sau un saculet cu nisip care aluneca pe masa.
Pacientului i se cere sa execute abductia orizontala contra rezistentei
data de alunecarea greutatii.
Varianta : Acelasi exercitiu se poate executa din aceeasi pozitie contra unui
elastic al carui capat se afla in mana pacientului, iar celalalt capat fixat
undeva inaintea lui.
5. Pentru refacerea fortei muschilor adductori

Exercitiul 1 P.I. dec. dors. m.s. afectat este usor abdus, cotul usor
flectat, antebratul si mana sunt spijinite pe abdomen. Kinetoterapeutul
sta pe partea bratului afectat, cu o mana fixeaza umarul pacientului,
iar cu cealalta se opune miscarii de adductie a bratului in 1/3 inf. pana
cand cotul intersecteaza planul sagital al corpului.
Varianta : Acelasi exercitiu se poate executa, pacientul pornind adductia
dintr-o pozitie cu bratul mult abdus, adductia fiind mai ampla.
Exercitiul 2 P.I. dec. lateral cu umarul afectat in sus, m.s. intins abdus
45; kinetoterapeutul sta in spatele pacientului, cu o mana fixeaza
umarul, iar cu cealalta de 1/3 inf. a bratului pe fata sa mediala.
Pacientul executa adductia bratului combinand-o alternativ cu flexie si
cu extensie.
Exercitiul 3 P.I. idem ex. 1, m.s. afectat este intins si abdus 90,
sprijinit pe o placa, in mana tine un saculet cu nisip sau o gantera.
Pacientul executa adductia bratului tinand in mana gantera care
ingreuneaza miscarea.
In locul ganterii poate fi tinut de capat un elastic care este fixat la celalalt
capat undeva lateral de pacient, rezistenta la adductie fiind data de elastic.
6. Pentru refacerea fortei muschilor care realizeaza adductia orizontala
Exercitiul 1 P.I. dec. dors. m.s. intinse si abduse 90, kinetoterapeutul
sta lateral fata de pacient sau la capataiul lui asezandu-si mainile in
1/3 inf. a bratelor. Pacientul executa adductia orizontala (ridicarea
bratelor spre in sus, intinse) contra rezistentei pe care o face
kinetoterapeutul, pana cand m.s. ajung intinse in sus, la verticala.
Variante : Acelasi exercitiu se poate executa, pacientul tinand in maini cate o
gantera mica sau un saculet cu nisip. De asemenea se poate executa miscarea
contra rezistentei date de un elastic tinut de un capat in mana, iar celalalt
capat fixat undeva in podea.
Exercitiul 2 P.I. dec. lateral, m.s afectat in sus abdus 90, intins la
verticala; kinetoterapeutul sta in spatele pacientului, cu o mana
fixeaza umarul, iar cu cealalta de 1/3 inf. a bratului. Se cere
pacientului executarea adductiei orizontale (ducerea m.s. intins inainte
si-n jos) kinetoterapeutul contrand miscarea.
Exercitiul 3 P.I. sezand sau ortostatism, m.s. intinse lateral
kinetoterapeutul sta in spatele pacientului, cu o mana fixeaza umarul
afectat, iar cu cealalta fixata pe 1/3 inf. a bratului respectiv. Pacientul

executa adductia orizontala (ducerea lui inainte) contra rezistentei data


de kinetoterapeut.
Exercitiul 4 P.I. sezand pe un taburet, m.s. intins lateral (abdus 90)
sprijinit pe o masa, in mana tine o gantera sau un saculet cu nisip.
Se cere pacientului executarea adductiei orizontale (ducerea lor
inainte), contra rezistentei realizata de alunecarea greutatii pe masa.
7. Pentru refacerea fortei muschilor care realizeaza rotatia interna si
externa
P.I. dec. dors., bratul abdus 90, cotul flectat 90, spijinit pe o masa,
antebratul la verticala.
Kinetoterapeutul stand lateral fata de pacient de partea bratului afectat,
cu o mana fixeaza bratul in 1/3 inf., iar cu cealalta apuca antebratul deasupra
articulatiei pumnului.
Pacientul executa coborarea antebratului spre suprafata mesei (rot. int.)
contra rezistentei data de kinetoterapeut.
Varianta : Acest exercitiu se poate executa contra rezistentei data de un
elastic al carui capat este tinut in mana de pacient, iar celalalt capat este fixat
undeva in spatele pacientului.
Acest exercitiu din aceeasi pozitie si-n acelasi mod se poate executa si
pentru rotatia externa, in sens invers (antebratul coboara spre suprafata
mesei, in jos, spre inapoi).
8. Pentru refacerea fortei muschilor la miscarea de circumductie
Exercitiul 1 P.I. dec. dors. umarul afectat in afara patului, m.s. intins,
usor abdus; kinetoterapeutul stand lateral fata de pacient pe partea
bratului afectat, cu o mana fixeaza umarul pacientului, iar cu cealalta
apuca deasupra cotului. Pacientul executa circumductii ale intregului
m.s. contra rezistentei data de kinetoterapeut.
Varianta : Acelasi exercitiu se poate executa, pacientul fiind pozitionat in
dec. lateral cu umarul afectat in sus; kinetoterapeutul apuca ca in exercitiul
precedent bratul pacientului, care executa circumductie cantra rezistentei
realizata de kinetoterapeut. Miscarea se executa intr-un sens si-n celalalt. De
asemenea pozitia pacientului poate fi si de sezand sau ortostatism, miscarea
si rolul kinetoterapeutului fiind acelleasi.
Exercitiul 2 P.I. stand lateral fata de spalier m.s. intins lateral (abdus
90), mana apuca manerul rotii de mobilizare a umarului care se afla
fixata pe spalier, al carei ax se afla in dreptul umarului. Pacientul

executa circumductii ale bratului, invartind roata intr-un sens si-n


celalalt; invartirea rotii fiind reglata de un sistem de franare.
d) Refacerea abilitatii miscarilor controlate si a stabilitatii umarului
Exercitiul 1 (ex. cu bastonul) P.I. stand departat, m.s. intinse in jos,
mainile apuca capetele unui baston tinut in dreptul bazinului.
T1 ridicarea bastonului prin inainte in sus (m.s. intinse) pana
deasupra capului;
T2 - coborarea bastonuli la ceafa (coatele se flecteaza);
T3 - revenire in T1;
T4 - revenire in P.I.
Exercitiul 2 P.I. idem
T1 ridicarea bastonului lateral spre dreapta in sus (bastonul ia
pozitie verticala) cealalta mana ajunge in dreptul
abdomenului;
T2 - revenire in P.I.;
T3 - idem pe partea stanga;
T4 - revenire in P.I.
Exercitiul 3 P.I. idem, bastonul este tinut la spate in dreptul sezutului.
T1 ridicarea capatului bastonului inapoi si departarea lui de corp
m.s. intinse;
T2 - revenire in P.I.;
Exercitiul 4 P.I. idem ca la exercitiul 3.
T1 ridicarea bastonului in sus (bastonul se verticalizeaza), o mana
intinsa in sus, iar cealalta apuca capatul de jos al bastonului,
in dreptul sezutului;
T2 - revenire in P.I.;
T3 - idem pe partea cealalta;
T4 - revenire in P.I.
Exercitiul 5 P.I. idem ca la exercitiul 3.
T1 ridicarea bastonului pe langa coloana verticala in sus prin
flectarea coatelor (bastonul ajunge pana la coltul de jos al
omoplatilor);
T2 - revenire in P.I.;
Exercitiul 6 P.I. stand departat, m.s. intinse inainte, mainile apuca
capetele bastonului, acesta fiind in pozitie orizontala. Pacientul
executa verticalizarea bastonului, o mana sus, cealalta jos si apoi
invers (morisca).

Varianta : Acelasi exercitiu se poate realiza tinand m.s. intinse in sus.


Exercitiul 7 P.I. stand, o mana pe sold, cealalta tine un baston de
mijloc; intreg m.s. este intins inainte. Pacientul executa moriscacu o
mana, cate 180intr-un sens si-n celalalt.
Varianta : Bastonul poate fi tinut inainte sau sus. In locul bastonului poate fi
o mica gantera (1kg.).
Exercitiul 8 (cu mingea medicinala) P.I. stand, m.s. intinse pe langa
corp, mainile tin o minge medicinala de 2-3 kg. In dreptul bazinului.
Pacientul va executa ducerea mingii prin lateral spre dreapta in sus si
prin stanga jos (descrierea unui cerc in aer in campul vizual al
pacientului), intr-un sens si-n celalalt.
Exercitiul 9 (exercitiul cu mingea la perete sau in perechi)
P.I. stand, mingea estetinuta cu mainile in dreptul pieptului. Pacientul
Paseaza mingea partenerului (ca pasa de baschet) si reprinde mingea.
Acest exercitiu se poate executa si la perete, impingand cu putere
mingea inainte spre perete.
Varianta : Acelasi exercitiu se poate executa impingand mingea spre in sus
si reprimirea ei.
Exercitiile 1,2,3,5,6 cu bastonul se pot executa si cu mingea
medicinala.
Exercitiul 10 Patrupedie. Pacientul executa flotari, flectand mult
coatele pana cand fruntea ajunge pe sol, intre palme.
Variante : Acest exercitiu se poate executa avand o mana mai in fata,
cealalta mai inapoi; tinand mainile mai departate sau mai apropiate, orientate
spre inauntru (rotatie interna) sau spre in afara (rotatie externa).
Exercitiul 11 P.I. stand cu fata spre spalier. Pacientul executa flotari la
spalier in diferite variante ca la ex.10 (variantele), stand mai aproape
sau mai departe de spalier.
Exercitiul 12 P.I. sprijin pe maini si pe picioare, capul extins (ca la
flotari obisnuite); pacientul executa flotari, flectand coatele mai mult
sau mai putin.
Exercitiul 13 P.I. atarnat. Pacientul executa pendulari in plan lateral,
fie rasuciri ale corpului in lungul axei verticale. De asemenea se mai
pot executa tractiuni in brate pe distante mai mari sau mai mici (cu
flexie maxima din cot sau mai mica).
3.4.5. Climatoterapia
Este utilizata ca adjuvant al tratamentului, scopul sau fiind sedarea
nervoasa si reglarea componentei neurovegetative.

3.4.6. Termoterapia
Actioneaza in acelasi context cu hidroterapia, fiind de obicei
inseparabila. O exceptie o face termoterapia prin curenti de inalta frecventa.
Termoterapia este indicata in umarul dureros simplu si in umarul blocat. Este
contraindicata relativ in umarul acut hiperalgic.

CAPITOLUL IV REZULTATELE CERCETARII


IV.1.

PREZENTAREA

REZULTATELOR

DE

LA

TESTAREA

INITIAL
Rezultatele obtinute in urma aplicarii tratamentului kinetoterapeutic
le-am prezentat in dinamica evolutiei lor, pornind de la valorile inregistrate
la prima examinare pana la iesirea din tratament a pacientilor.

La inceputul tratamentului de kinetoterapie, pacientii prezenta


urmatoarele modificari locale : dureri in articulatia umarului, mobilitate
redusa.
IV.2. ANALIZA REZULTATELOR FINALE
Prin aplicarea procedeelor de mobilizare pasiva, pasivo-activa si
activa s-au obtinut in final valorile normale ale mobilitatii articulare.
Odata cu inlaturarea durerii, scaderii impotentei functionale si
dezvoltarea fortei musculare s-a ajuns la cresterea stabilitatii articulare si
abilitatii miscarilor .
Reintegrarea pacientiilor in activitatea socio-profesional s-a facut
cu usurinta, deoarece deficitul functional a fost inlaturat. La sfarsitul etapei,
pacientii au fost instruiti asupra programului de ntretinere si de prevenire a
recidivelor. Din urmarirea in timp a pacientiilor putem spune ca nu s-au
semnalat aspecte de recidiva a afectiunii, colaborarea fiind buna, participarea
cu interes.

IV.3. PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR

La examinare s-a constatat:


-

mobilitatea articulara s-a mbunatatit;

forta musculara s-a recuperat aproape n totalitate;

durerile au disparut.

Obiective:
-

continuarea dezvoltarii fortei si rezistentei musculare ;

refacerea

controlului

muscular

si

abilitatilor

miscarilor

umarului;
-

reintegrarea pacientiilor n activitatea socio-profesionala si

fixarea programului de intretinere la domiciliu si eventual la locul de munca.

Indicatii metodice:
-

pacientii revin la control periodic pentru a se urmari efectele

programului de intretinere;
-

cresterea treptata a gradelor de dificultate a exercitiilor

recuperatorii in functie de sfatul kinetoterapeutului.

DISCUTII SI CONCLUZII

Au fost folosite toate mijloacele de tratament specifice


balneofizioterapiei si recuperatorii medicale: hidrotermoterapia,
electroterapia, masoterapia, kinetoterapia si terapia ocupationala, dar si
terapia medicamentoasa antialergica.
Tratamentele folosite au dus la majoritatea cazurilor la ameliorari
evidente in starea clinica a pacientilor.
Simtomatologia dureroasa a fost ameliorata evident la toate cazurile
(100%) studiate.

Durerile din umarul dureros simplu si umarul mixt au fost ameliorate


in primele zile de tratament si s-au ameliorat pana aproape de disparitie ca si
in umarul dureros simplu.
Sindromul disfunctional a fost ameliorat satisfacator la 2/3 din
pacienti (66,6%) si nemodificat la 1/3 (33,3%).
La pacientii cu umar blocat disfunctional s-a modificat mai putin
decat cei cu umar dureros simplu.
Nu am remarcat nici o corelatie intre intensitatea sindromuluidureros,
a sindromului disfunctional si varsta, sexul sau profesia pacientilor.
Dintre toate mijloacele terapeutice, kinetoterapia si-a dovedit
importanta sa deosebita in tratamentul periartritei scapulo-humerale.
Ca nota comuna in tabelul clinic al bolnavilor cercetati am avut
prezenta durerii si a sindromului disfunctional la toate cazurile de pacienti
(100%).
Repartitia pe sexe a pacientilor a fost urmatoarea : 2/3din pacienti de
sex masculin (66,6%), iar 1/3 (33,3%) de sex feminin. S-ar putea remarca
aici o preponderenta a afectiunii pentru sexul masculin.
Raportat la varsta, remarcam incidenta mai mare a afectiunii la
grupele de varsta 50-70 ani.
Tratamentele efectuate nu au pus probleme deosebite din punct de
vedere a tehnicii si tolerantei individuale.
s-a acordat cea mai mare grija in efectuarea tratamentului acolo unde
a fost vorba de persoane in varsta, cu patologie multipla, ce presupunea o
urmarire deosebit de atenta.
La toate cazurile au fost respectate principiile Virginia Henderson si
anume: a respira, a manca, a bea, a elimina, a se misca, a pastra o buna
dispozitie, a se odihni, a dormi, a fi curat, a evita pericolele, a comunica, a
practica religia, a se recreea, a se simti util, a invata.
La toate cazurile a fost necesar un diagnostic clinic,paraclinic si
functional deosebit de precis, pentru a stabili formele de terapie ce sa vor
administra, necesar de asemeni i pentru a cuantifica aceste mijloace
terapeutice atat in functie de diagnostic, dar mai ales in functie de
posibilitatiile reactionale concrete ale bolnavului.
Rezumand cele de mai sus reiese toleranta generala buna a tuturor
tratamentelor aplicate, dar mai ales valoarea terapeutica a procedurilor de
hidrotermoterapie, electroterapie, masoterapie si terapie ocupationala, si in
special a kinetoterapiei, indiferent de forma sa de aplicare, in apa sau pe
uscat, individual sau in grup.

Instruirea subiectilor inca de la inceputul programului de recuperare


asupra

obiectivelor

urmarite

si

efectele

exercitiilor

fizice

asupra

organismului , formarea unor motivatii puternice au dus la optimizarea


tratamentului prin participarea lor constienta si activa .
Programele de recuperare concepute au contribuit la:

refacerea compliantei tendinoase si valorilor articulare;

accelerarea resorbtiei proceselor inflamatorii;

refacerea fortei si rezistentei musculare;

refacerea controlului motor si a abilitatii umarului afectat;

readaptarea la efort a pacientilor si reintegrarea lor cat mai

complexa.
Recomandari :
- sa se evite pozitiile vicioase care pot duce la blocarea articulatiilor .
- bolnavii sa se adreseze centrelor medicale de recuperare si balneofizioterapie, perseverand n executarea programului zilnic de gimnastica.
- tratamentul recuperator trebuie continuat si la domiciliul
pacientului ; este indicata frecventarea statiunilor balneo-climaterice .

BIBLIOGRAFIE
1. SBENGHE T. Kinetoterapie profilactica, terapeutica si de recuperare.
Ed. Medicala, Bucuresti 1987.
2. STROESCU I. Recuperarea functionala in practica reumatologica. Ed.
Medicala, Bucuresti 1987.
3. STROIA V. Balneogic si recuperare medicala. Universitatea Ovidius,
Constanta 1997.

4. RADULESCU A. Electroterapie. Ed. Medicala, Bucuresti 1993.


5. BERDELESCU E. Dictionar enciclopedic medical de
balneoclimatologie. Ed. Stiintifica, Bucuresti 1982.
6. KISS I. Recuperarea neuromotorie prin mijloace fizical-kinetice, caiet
documentar I-III. Ed. Medicala, Bucuresti 1989.
7. MARGULIS J. Conduites practique de reumatologie. Edition de la
consultation. Saint Cloud 1992.
8. POPESCU A. Terapia ocupationala si ergoterapia. Ed.
CermaBucuresti, 1993.
9. PANA I. Radiodiagnostic osteoarticular. Ed. . Medicala, Bucuresti
1977.
10. WESSINGHAGE D. What would be diagnosis? Cibageigi lab. Basle,
1991.
11. Baciu C. Anatomia functionala si biomecanica aparatului locomotor.
Ed. Sport- Turism, Bucuresti, 1977.
12. Baciu C. Semiologia clinica a aparatului locomotor. Ed. Medicala,
Bucuresti, 1972.
13. Dragan I. Cultura fizica medicala. Ed. Medicala, Bucuresti, 1981.
14. XXXX. Caiet documentar de electroterapie. Vol. I-III. Ed. Medicala,
Bucuresti, 1985.
15. XXXX. Kinetoterapia in recuperarea afectiunilor aparatului
locomotor. Caiet documentar. Vol. I-III. Ed. Medicala, Bucuresti, 1981.
16. XXXX. Cura balneoclimatica in Romania. Ed. Sport- Turism,
Bucuresti, 1984.
17. DR. GHEORGHE MORARU, Lector univ. VASILE PANCOTAN.
RECUPERAREA KINETICA IN REUMATOLOGIE. ED.IMPRIMERIEI
DE VEST, 1999
18. Dan Mirela .Educaie pentru sntatea corporal .Editura Universitii
din Oradea, 2004.
19. Ghi Andreea . Kinetoterapie. Lucrri practice .Editura Orizonturi
Universitare, 2003.
20. Sbenghe Tudor - Recuperarea medical la domiciliul bolnavului.
Editura Medical, Bucureti 1996.
21.Scarlat Mihai Alin . Ghid de terapie naturist. Editura Romcartexim,
Bucureti, 1997.

ANEXA