Procedura divortului

Procedura divortului in NCPC vine cu solutii legislative noi, impuse, pe de o parte de

modificarile legislative din planul dreptului substantial, de importanta sociala a insituitiei
casatoriei, iar pe de alta parte de solutiile oferite de-a lungul timpului de jurisprudenta si doctrina
in materie.
Din prisma dreptului material, divortul a fost definit ca fiind acea forma de disolutie a
casatoriei care consta in desfacerea ei, cu efecte pentru viitor, prin acordul partilor sau pe cale
judecatoreasca." In lumina noului Cod civil divortul poate fi si extrajudiciar (art.375 si urm
NCC), divort ce intra in competenta ofiterului de stare civila sau notarului public, asa cum e
reglementat de NCC si de art. 903-923 NCPC.
Reguli de procedura
In NCPC se renunta la notiunea de domiciliu in stabilirea competentei material in materie
de divort, fiind inlocuita cu cea de locuinta. In privinta competentei teritoriale, Noul Cod de
procedura civila reglementeaza si ipoteza in care nici paratul, nici reclamantul nu au locuinta in
tara, in acest caz, solutia ne este oferita de art. 903 alin (2) NCPC. Partile pot conveni sa
introduca cererea de divort la orice judecatorie din tara, iar daca nu exista un asemenea acord,
cererea de divort va fi solutionata de Judecatoria sector 5 Bucuresti. Intelegerea trebuie sa fie
parafata cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, in fata primei
instante, termen pana la care partile, sau instant din oficiu pot invoca exceptia de necompetenta
teritoriala exclusiva.
S-au pastrat totusi si in NCPC celelalte aspect de competenta; astfel, cererea de divort va
fi de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a
sotilor, iar daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre ei nu locuieste in
circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, judecatoria competenta
este cea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul. In cazul in care locuinta paratului nu este
cunoscuta, conform art. 106 NCPC se prevede ca cererea se introduce la instanta din tara in a
carei circumscriptie se afla resedinta acestuia, iar daca nici resedinta nu este cunoscuta, la
instanta in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul.
In stabilirea competentei, conform art. 903 alin(2) NCPC trebuie avuta in vedere locuinta
comuna a sotilor de la data sesizarii instantei de judecata, neavand efect schimbarea, ulterioara

introducerii cererii, a acestei locuinte comune. La stabilirea competentei teritoriale e important

daca sotii au avut aceasta locuinta comuna inserata in actul de identitate sau mentionata in bazele
de date oficiale de evidenta a populatiei. Art. 903 NCPC e aplicabil atata timp cat ultima locuinta
comuna nu implica un element de extraneitate.
Cererea de divort
In Noul Cod de procedura civila nu mai exista conditia ca cererea de divort sa fie depusa
personal de catre reclamant. S-a urmarit de asemenea o flexibilizare a conditiilor de forma si
fond a acestei cereri. Conform art. 904 NCPC cererea va cuprinde, in mod special, numele
copiilor minori ai sotilor ori adoptati de acestia, cat si toate celelalte elemente prevazute in
cererea de chemare in judecata, conform dreptului comun in materie, referitoare la elementele de
identificare ale partilor, eventualilor mandatari, obiectul cererii, motivare in fapt si in drept ,
mijloacele de proba si semnatura.
Daca partile au ajuns la o intelegere, prin procedura medierii, cu privire la desfacerea
casatorieisi a capetelor accesorii divortului, aceasta intelegere va fi anexata la cererea
introductiva de divort.
Cu privire la cererea reconventionala, paratul va puteas a formuleze cererea reconventionala pana
la primul termen de judecata la care a fost legal citat pentru fapte si acte care pot sa conduca la
desfacerea casatoriei anterioare acestui prim termen cu procedura de citare indeplinita.Pentru
faptele petrecute dupa aceasta data, paratul va putea face cerere pana la inceperea dezbaterilor
asupra fondului in cererea reclamantului, deci pana la finalizarea cercetarii procesului, in camera
de consiliu. In cazul in care motivele de divort pot fi invocate de parat au aparut dupa inceperea
dezbaterilor asupra fondului in prima instante si in timp ce judecata primei cereri se afla in fata
instantei de apel, cererea reconventionala, prin derogare de la dreptul comun, va putea fi facuta
direct in fata instantei de apel.
Aceasta cerere reconventionala, fiind o cerere incidentala, se va depune la aceeasi insanta
la care se judeca cererea principala si se va judeca impreuna cu cererea reclamantului.
Cu privire la calitatea procesuala, desfacerea casatoriei in Noul Cod de procedura civila,
se poate cere numai de catre soti. Prin exceptie insa, sotul pus sub interdictie judecatoreasca si
care nu are capacitate de discernamant, poate sa introduca cererea de divort prin reprezentant
legal.
In fata instantelor de fond se pastreaza obligativitatea infratisarii in persoana a
partilor[ art. 909 alin (1) NCPC] cu exceptia cazurilor in care unul din soti executa o pedeapsa

privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are resedinta
in strainatate. Daca prezenta personala a partilor nu este posibila, in conditiile legii, aceasta va fi
reprezentata printr-un mandatar, avocat, tutoreori curator dupa caz. [art. 909 alin (1) NCPC].
Prezenta personala a partilor este justificata si de dispozitiile art. 909 alin (2) NCPC care
instituie pentru instanta obligatia de a incerca impacarea partilor la fiecare infatisare.
Noul Cod de procedura civila prevede expres ca, daca reclamantul lipseste in mod
nejustificat la un termen de judecata, in prima instanta, iar paratul se prezinta, cererea de divort
va fi respinsa ca nesustinuta. Art. 910 NCPC prevede ca paratul nu se poate opune la aceasta
respingere ca nesustinuta a cererii de divort, printr-o eventuala judecata in lipsa.
Cu privire la regulile de citare a partilor, acestea au ramas in mare parte cele din dreptul
comun.Reclamantul poate renunta la judecata tot cursul judecatii, daca paratul nu se impotriveste
(art. 912 NCPC). Cu privire la cererea de renuntare, instanta va pronunta o hotarare supusa
recursului, care va fi judecat de instant ierarhic superioara celei care a luat act de renuntare
conform art. 400 alin (5) NCPC.
Mijloacele de proba
In privinta mijloacelor de proba, acestea prezinta particularitati fata de dreptul comun.
Spre deosebire de dreptul comun, unde, potrivit art. 189 C proc. Civ, rudele si afinii
pana la gradul al treilea inclusiv nu pot fi ascultati ca martori, in conformitate cu art.190 c. proc.
Civ, in procesele de divort, acestor categorii de persoane li se vor putea lua declaratii,
exceptandu-i pe descendenti.
Instanta judecatoreasca se pronunta prin hotararea de divort asupra admiterii sau
respingerii cererii de divort.Daca exista motive temeinice, cererea va fi admisa, iar casatoria
desfacuta, fie din vina sotului parat sau a reclamantului, daca se dovedeste ca unul singur este
responsabil de destramarea relatiilor de casatorie, fie din vina ambilor soti.
In cazul in care divorul este cerut pentru alienatie sau debilitate mintala cronica sau
pentru o boala grava, incurabila, survenita inaintea sau in timpul casatoriei, instanta va declara
desfacuta casatoria, fara a retine vina unuia sau altuia dintre soti. Actiunea de divort se poate
stinge prin impacarea partilor.
Impotriva hotararii de divort se pot exercita ambele cai de atac ordinare, apelul si
recursul, termenul fiind de 30 de zile de la motivarea hotararii. Unele particularitati ale apelului
si recursului in materia divortului rezulta din cuprinsul art. 619 C. proc. Civ si sunt urmatoarele:

daca la solutionarea apelului, sau dupa caz, a recursului formulat de catre reclamant se prezinta
doar paratul, acesta va fi respins ca nesustinut;

apelul sau recursul paratului se va judeca insa chiar daca se prezinta numai reclamantul

hotararea pronuntata in materia divortului nu este supusa revizuirii. In literarura de specialitate sa opinat ca aceasta prevedere se refera numai la cererea principala, respectiv la divort, astfel incat
capetele de cereri accesorii vor putea fi supuse revizuirii.
Potrivit art. 382 Cod civil, casatoria este desfacuta din ziua in care hotararea prin care s-a
pronuntat divortul a ramas definitiva. Exista si o exceptie, si anume atunci cand actiunea de
divort este continuata de mostenitorii sotului reclamant, potrivit art. 380 c civil casatoria se
socoteste desfacuta la data decesului.
In cazul divortului prin acord pe cale extrajudiciara, casatoria este desfacuta pe data
eliberarii certificatului de divort.
Daca in vechiul Cod de procedura civila erau reglementate doua tipuri de divort
(divortul de drept comun si divortul prin consimtamantul partilor), in cadrul Noului Cod de
procedura civila, modulatiile de desfacere a casatoriei au fost diversificate.

Divortul din culpa sotilor (divortul sanctiune)- acest divort se poate pronunta in doua ipoteze:
- in functie de partea care se face culpabila de vatamarea grava a raporturilor dintre soti si
imposibilitatea continuarii casatoriei, divortul fiind pronuntat din culpa paratului, din culpa
ambilor soti, fiind posibila si respingerea ca neintemeiata a cererii daca nu sunt dovedite
motivele de divort (art. 922 NCPC);
- in ipoteza in care sotii au fost despartiti in fapt cel putin 5 ani, divortul poate fi pronuntat la
cererea oricaruia dintre ei, daca reclamantul isi asuma responsabilitatea pentru esecul casatoriei
(art 923 NCPC). Hotararea de desfacere a casatoriei va fi data din culpa reclamantului.

Divortul remediu- implica doua modalitati de desfacere a casatoriei:

Divortul prin acordul sotilor care preia procedura divortului prin consimtamant, din vechea
reglementare urmarindu-se imbunatatirea acesteia si impunerea unui caracter de celeritate cu
privire la aceasta procedura;

Divortul din motive de sanatate care poate fi pronuntat prin invocarea si dovedirea unui motiv
relativ la starea de sanatate a unuia dintre soti care ar face imposibila continuarea casatoriei.

Divortul pe cale administrativa

Potrivit art 375 alin (1) C. civ daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori,
nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, ofiterul de stare civila de la locul
casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea casatoriei prin
acordul sotilor, eliberandu-le un certificat de divort.
Conditiile divortului pe cale administrativa sunt:

Sotii sa aiba capacitate de exercitiu, niciunul dintre acestia nu trebuie sa fie pus sub interdicitie;

Ambii soti trebuie sa isi exprime consimtamantul liber si neviciat in sensul desfacerii casatoriei;

Sa nu existe copii minori, nascuti din casatorie, din afara ei sau adoptati;

Sa existe o intelegere a sotilor cu privire la numele de familie pe care sa il poarte dupa divort

Sa nu fi fost formulata anterior o alta cerere de divort in fata institutiei sau a notarului public.
Competenta solutionarii cererii de divort pe cale administrativa este alternativa, fiind lasata la
alegerea sotilor. Este de competenta ofiterului de stare civila de la locul incheierii casatoriei, fie
de la ultima locuinta comuna a sotilor.
Data desfacerii casatoriei pe cale administrativa reprezinta data eliberarii certificatului de divort.
Divortul prin procedura notariala
Potrivit art.375 alin (1) C. civ daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, nascuti
din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, notarul public de la locul casatoriei sau al ultimei
locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor, eliberandu-le
un certificat de divort.
Data desfacerii casatoriei pe cle notariala este constituita de data la care este desfacuta casatorie.
Concluzie: Noul Cod de procedura civila ofera o reglementare de noutate, flexibila si
actualizata a procedurii divortului. Asa cum e firesc, Noul Cod de procedura civil completeaza
sub aspect procedural viziunea imprimata de Noul Cod civil in materia casatoriei si a divortului.

BIBLIOGRAFIE
1. Codul de Procedura Civila al Romaniei

2. http://divortul.avocatimediatori.ro/p/divortul-in-ncc.html