Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
TRANSPORTUL MARFURILOR
Transportul marfurilor reprezinta o componenta esentiala a procesului de productie si
presupune deplasarea componentelor si a produselor atat in incinta fabricii, cat si de la o
unitate la alta. Sistemul de transport reprezinta unul din elementele de baza pentru o
crestere economica fundamentala. Transportul creaza valoare si un anumit grad de utilitate
(de loc si de timp).
Costul transporturilor poate atinge 40 % din costurile totale de productie. Practic, nu
exista nici o activitate de productie material; care sa nu fie legata si conditionata, intr-un
fel sau altul, de transport.
Rapiditatea cu care se diversifica productia de bunuri materiale determina modificari
structurale in schimburile interne si internationale.
Transporturile contribuie la:
stimularea specializarii regionale prin faptul ca transportul permite ca zonele sa se
poata specializa in productia pe care o fac cel mai bine; amplasarea activitatilor
productive prin considerarea costului operatiilor de transport;
stabilirea costurilor productiei prin considerarea cheltuielilor cu transportul.
Zonele feroviare cuprind urmatoarele subtipuri: complex, mixt si specializat. In
Romania, in structura teritoriala a oraselor mari, predomina zonele feroviare mixte, axate
pe transportul de marfuri si calatori. Zonele feroviare specializate in transportul si
depozitarea numai a marfurilor sunt mai putin frecvente, deoarece majoritatea statiilor sunt
de tip mixt.
Zonele de transport auto sunt, de regula, asociate zonelor feroviare.
Zonele portuare pot fi: complexe (mari, medii si mici) si simple. In cazul zonelor
complexe exista dotari specifice, depozite de mare capacitate, retea feroviara si rutiera.
Zonele portuare simple nu beneficiaza de aceasta ultima facilitate.
Zonele de transport aerian sunt situate, de regula, in afara oraselor si dispun de cai
de acces si mijloace de transport care fac legatura cu acestea.
Zonele de transport-depozitare de maxima complexitate se dezvolta, de obicei, in
zonele libere. [107].
Principalele tipuri de transport sunt:
1.Cost
2.Timp
3.Fiabi-litate
4.Capacitate
5.Acce-
6.Siguranta
7.Urma-rire
sibilitate
Naval
Aerian
Aerian
Naval
Rutier
Con-ducte
Aerian
Con-ducte
Rutier
Con-
Fero-
Fero-
Aerian
Rutier
ducte
viar
viar
Naval
Con-ducte
Aerian
Fero-viar
Con-ducte
Fero-
Rutier
Naval
Rutier
Feroviar
Aerian
Con-
Naval
Naval
Bun
3
Rau
4
Fero-
Fero-
viar
viar
Rutier
Con-ducte
viar
Aerian
Naval
Rutier
ducte
Valoarea indicelui agregat plaseaza transportul aerian si prin conducte, in acest caz,
pe primele locuri, fapt ce poate fi infirmat de anumite conditii restrictive generale sau
particulare specifice fiecarui tip de transport. Din acest motiv este necesara cunoasterea
detaliata a avantajelor si dezavantajelor utilizarii oricarui tip de transport.
1 Transportul feroviar
In 1896 s-a incheiat la Berna Conventia internationala pentru transportul marfurilor
(Convention Relativ Aux Transports Internationaux Feroviaires /Convention Internationale
des Marchandise - COTIF/CIM). Alte forme de cooperare intre caile ferate se refera la
utilizarea in comun a unor vagoane sau tipuri de vagoane, precum si transportul anumitor
marfuri care necesita conditii speciale de transport.
INTERFRIGO (societate de exploatare in comun a vagoanelor pentru transportul
marfurilor perisabile) ;
INTERCONTAINER (societate de transport pe calea ferata a marfurilor
containerizate).
1.2.Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului feroviar
schimbarii
rapide a
Stivuirea sacilor se face: sac pe sac, cand este necesara ventilarea energica, pe
jumatate de sac sau in sistem tesut cand se confera stabilitate deosebita stivei.
Butoaiele se stivuiesc cu vrana in sus, atat pe orizontala cat si pe verticala in asa fel
incat sa se asigure stabilitatea maxima.
Lazile pot fi stivuite vertical cu oarecare distanta intre randuri (4-5 cm), transversal
(un rand se aseaza de-a lungul mijlocului de transport, urmatorul de-a latul), in forma de
sah.
Transportul conduce, din nefericire, la cele mai multe litigii, chiar in conditiile
respectarii regimului optim de pastrare si depozitare. Regulile INCOTERMS care definesc
responsabilitatile cumparatorului si pe cele ale vanzatorului trebuie verificate atent in cazul
expertizelor, pentru a constata respectarea obligatiilor.
In transportul rutier de marfuri, factorii de risc ai degradarii sunt limitati de perioada
de transport redusa, dar se impun masuri de protectie contra prafului, razelor solare si in
special a precipitatiilor.
Transportul feroviar, in cazul in care utilizeaza vagoane specializate (frigorifice, cu
ventilatie), prezinta un risc micsorat privind degradarea. In cazul transportului cu vagoane
obisnuite, solicitarile mecanice sunt intense fiind dublate de actiunea factorilor climatici
care pot aduce grave prejudicii marfurilor. In mod similar, in cazul transportului aerian,
solicitarile mecanice si climatice sunt foarte intense.
Transportul pe apa prezinta riscul maxim - marfurile pot suferi modificari calitative
mai insemnate datorita factorilor climatici, gamei diversificate a produselor transportate,
durata prelungita a voiajului. Infestarea, actiunea insectelor asupra marfurilor poate
produce, de asemenea, deteriorari insemnate. Fenomenele de condens, autoaprinderea si
coroziunea pot conduce la modificari ale caracteristicilor de calitate si constitui surse de
litigii.
Expertul trebuie sa urmareasca conditiile in care s-a desfasurat transportul pe toata
durata acestuia si sa estimeze prejudiciul rezultat.
Metodologia expertizei cantitativ calitative a marfurilor degradate in timpul transportului
Procedura de desfasurare a expertizei consta in verificarea documentelor de transport
urmata de examinarea mijloacelor de transport (gradul de curatenie, dotarea acestora
privind mentinerea unor conditii de temperatura constante si de ventilatie adecvata,
prezenta materialelor de protectie). In plus, se va examina cu deosebita atentie ambalajul.
Raportul de expertiza trebuie sa contina toate informatiile privind degradarea ca
urmare a procesului de transport, cauzele si natura acestora.Avariile trebuie descrise prin
indicarea efectelor inregistrate: diluarea produselor, impurificarea acestora, mucegairea,
putrezirea.Lipsurile cantitative trebuie inscrise in RE pe articole, nu global. RE va contine
si locul si data desigilarii ambalajelor cantitatea verificata de expert, urmele de violare,
marcarea ambalajelor, mijloacele de stabilire a cantitatii si aparatura folosita (fiind indicate
tipul aparatului, caracteristicile tehnice si anul fabricatiei).
Surse generatoare de litigii in timpul
transportului
Prezentarea detaliata a tipurilor de transport, cu avantajele si dezavantajele lor ne
contureaza toate posibilitatile de degradare ale produselor. Daca pe parul transportului
marfurile se deterioreaza sau se constata lipsuri cantitative din cauza conditiilor improprii,
carausul este obligat sa suporte consecintele legale, fiind raspunzator pentru realizarea
transportului, in bune conditii, la destinatar.
Constatarea degradarii sau a pierderilor din timpul transportului sunt motive pentru
efectuarea expertizei de catre proprietari, asiguratorii incarcaturii, intreprinderea de
transport sau de catre beneficiari.
Documentele de constatare a situatiei marfii in momentul predarii catre beneficiar
sunt obligatorii si angajeaza raspunderea materiala a organizatiei care a efectuat transportul
in urmatoarele situatii:
neconcordanta intre cantitatile reale si cea prevazuta in documentele de
livrare;
cazul in care marfa este deteriorata total sau partial.
Expertul are sarcina de a reconstitui conditiile reale existente in mijlocul de transport
pana in momentul in care s-a produs degradarea. Se are in vedere reconstituirea cu
exactitate a traseului, caracteristicile spatiilor mobile de depozitare, influenta factorilor
externi si ale mediului inconjurator pentru fiecare segment de traseu, dar si estimarea
prejudiciului rezultat prin degradare.
Aceste expertize au un grad de dificultate mult mai mare deoarece presupun
cunoasterea amanuntita a proprietatilor labile ale produselor, dar si a sistemelor de
ambalare, marcare, precum si modalitatile de incarcare sau de fixare in mijloacele de
transport. De asemenea, trebuie bine cunoscute particularitatile transportului in functie de
mijloacele utilizate si normele de prevenire a incendiilor. Trebuie aplicate o serie de criterii
pentru asigurarea integritatii marfurilor [118], si anume:
criteriul merceologic privind vecinatatea produselor (trebuie sa se tina seama
de restrictiile privind vecinatatea produselor care retin sau cedeaza usor
mirosurile sau a celor higroscopice).
Unele categorii de produse nu pot fi transportate impreuna din cauza
periculozitatii acestora.
Lazile pot fi stivuite vertical cu oarecare distanta intre randuri (4-5 cm), transversal
(un rand se aseaza de-a lungul mijlocului de transport, urmatorul de-a latul), in forma de
sah.
Transportul conduce, din nefericire, la cele mai multe litigii, chiar in conditiile
respectarii regimului optim de pastrare si depozitare. Regulile INCOTERMS care definesc
responsabilitatile cumparatorului si pe cele ale vanzatorului trebuie verificate atent in cazul
expertizelor, pentru a constata respectarea obligatiilor.
In transportul rutier de marfuri, factorii de risc ai degradarii sunt limitati de perioada
de transport redusa, dar se impun masuri de protectie contra prafului, razelor solare si in
special a precipitatiilor.
Transportul feroviar, in cazul in care utilizeaza vagoane specializate (frigorifice, cu
ventilatie), prezinta un risc micsorat privind degradarea. In cazul transportului cu vagoane
obisnuite, solicitarile mecanice intense sunt dublate de actiunea factorilor climatici care
pot aduce grave prejudicii marfurilor. In mod similar, in cazul transportului aerian,
solicitarile mecanice si climatice sunt foarte intense.
Transportul pe apa prezinta riscul maxim - marfurile pot suferi modificari calitative
mai insemnate datorita factorilor climatici, gamei diversificate a produselor transportate,
durata prelungita a voiajului. Infestarea, actiunea insectelor asupra marfurilor poate
produce, de asemenea, deteriorari insemnate. Fenomenele de condens, autoaprinderea si
coroziunea pot conduce la modificari ale caracteristicilor de calitate si constitui surse de
litigii.
Expertul trebuie sa urmareasca conditiile in care s-a desfasurat transportul pe toata
durata acestuia si sa estimeze prejudiciul rezultat.
Metodologia expertizei cantitativ calitative a marfurilor degradate in timpul transportului
Procedura de desfasurare a expertizei consta in verificarea documentelor de transport
urmata de examinarea mijloacelor de transport (gradul de curatenie, dotarea acestora
privind mentinerea unor conditii de temperatura constante si de ventilatie adecvata,
prezenta materialelor de protectie). In plus, se va examina cu deosebita atentie ambalajul.
Raportul de expertiza trebuie sa contina toate informatiile privind degradarea ca
urmare a procesului de transport, cauzele si natura acestora.Avariile trebuie descrise prin
indicarea efectelor inregistrate: diluarea produselor, impurificarea acestora, mucegairea,
putrezirea.Lipsurile cantitative trebuie inscrise in RE pe articole, nu global. RE va contine
si locul si data desigilarii ambalajelor cantitatea verificata de expert, urmele de violare,
marcarea ambalajelor, mijloacele de stabilire a cantitatii si aparatura folosita (fiind indicate
tipul aparatului, caracteristicile tehnice si anul fabricatiei).
Dorel Onaca autor - profesionisti scafandri
Protectia climatica
Nr.
crt
Simbol
N
F
temperat ;
rece;
tropical-umed;
tropical-uscat;
tropical-umed si uscat;
TH
TA
T
U
M
MT
temperat-rece;
tropical;
temperat-rece si tropical.
MU
Crt.
Exemple de expertiza
I.Transport maritim, diverse materiale
O nava incarca diferite marfuri (glucoza, hartie igienica, paturi, bumbac, amidon de
cartofi, furfurol, acid fosforic, echipament industrial si lapte praf din China si se indreapta
spre Constanta.
In doua porturi capitanul reclama un incendiu intr-unul din hambare (note de protest pe
mare). Societatea de asigurari cere efectuarea expertizei pentru a se constata avaria
marfurilor transportate.
Constatari
- cauzele posibile ale incendiului: marfa periculoasa-acidul fosforic si furfurol.
- urme evidente de incendiu (scanduri carbonizate, urme de funingine);
-umezirea tuturor ambalajelor marfurilor (apa de mare a umezit chiar si produsele
ambulate in folie de polietilena constatandu-se cresterea in greutate cu 200%, 300% ;
- capitanul declara ca vasul a avut de trecut printr-o zona cu vreme violenta, gradul de
inclinarea fost mare si apa a de mare a patruns pe punte si prin acoperisul hambarelor (a se
vedea protestul de mare)
- nava a fost supusa unor solicitari mecanice puternice pentru o perioada mai mare de 24
de ore, situatie in care s-a produs dislocarea stivelor din hambare.
Concluzii
hartia igienica este total degradata din cauza umiditatii (100 %);
paturile (1000 bucati) au suferit degradari datorita apei de mare. 800 dintre
acestea pot fi recuperate.
Concluzii
- tevile au fost in contact cu apa de mare, coroziune fiind de natura electrochimica;
- corodarea nu s-a datorat precipitatiilor din perioada de depozitare in aer liber;
- ambalajul a pastrat ionii considerati datorita imbibarii cu apa de mare
Avand in vedere ca ambalajele sunt supuse la 30 40 operatii de manipulare se
apeleaza la paletizare, containerizare si modulare.
o
palete lazi;
palete cu montanti.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate