Caracteristicile

transportului
aerian
Rînceanu Andreea-Teodora
2018-2019
 Transportul aerian este ramura aviației civile sau militare care se ocupă de
transportul persoanelor sau al mărfurilor pe care aerului. Rețeaua de transport
aerian este constituită din căi și noduri, legături dintre noduri se realizează cu
ajutorul mijloacelor de transport ( avioane și elicoptere). La fiecare minut, în lume,
20 de tone de mărfuri își iau zborul cu avionul. Cele mai mari aeroporturi europene
sunt la: Paris, Londra,Moscova, Frankfurt, Atena, Roma, Copenhaga.

Transportul aerian de mărfuri și pasageri s-a dezvoltat mai ales după cel de-
al Doilea Război Mondial. Transportul aviatic a cunoscut o evoluție spectaculoasă
într-un timp scurt: capacitatea navelor a crescut rapid atât pentru marfă cât și
pentru pasageri, numărul curselor a explodat, teritoriu deservit a acoperit practic tot
pământul. Diversitatea lui este impresionantă: de la avionul clasic la supersonic, de
la micile avioane la giganții de transport, avioane de pasageri, mărfuri, utilitare,
elicoptere, hodroavioane etc.

Transportul aerian a revoluționat transportul global, reducând dramatic

timpul necesar călătoriei pe mari distanțe. Călătoriile peste oceane, care ar fi putut
dura săptămâni sau chiar ani, acum pot fi făcute în câteva ore.

Transportul aerian a încetat de mult să mai fie un mijloc de transport luxos și

prohibitiv. Astăzi el este preferat de cei care vor să se deplaseze si de cei care au de
transportat mărfuri perisabile sau de mare valoare.

Transportul este o activitate care a apărut odată cu existența omului.

Limitele fizice ale organismului uman în privința distanțelor ce puteau fi parcurse
pe jos și a cantității de bunuri ce puteau fi tansportate, au determinat, în timp,
descoperirea unei game variate de căi și mijloace de transport.

Servicile de transport aerian se plasează printre cele mai dinamice forme de

transport, fiind utilizate cu precădere pe distanțe lungi și foarte lungi. Studiile
consemnează că avionul folosit ca mijloc de deplasare într-un proncent de 50% pe
distanțe între 1000 și 4000 de km și aproape în exclusivitate pe cele ce depășesc
4000 de km.

Transporturile aeriene au înregistrat în ultimele două decenii dinamica cea

mai accentuată- ritmul lor de creștere a fost superior celui al numărului sosirilor
ceea ce le-a asigurat un loc important pe piața călătoriilor turistice.

Transporturile aeriene reprezintă cea mai dinamică formă de transport,

evoluția acestora punându-și puternic amprenta asupra dezvoltării turismului, atât a
celui de plăcere,cât și a celui de afaceri.

Această evoluție este rezultatul:

 Dezvoltării extraordinare a tehnologiei aeronautice și în special

dezvoltarea avionului cu reactive ceea ce a făcut zborurile cu avionul
să devină:
 Mai confortabile
 Mai sigure
 Mai ieftine
 Politicii comerciale a companiilor aeriene concretizate în reducerea
tarifelor de zbor și creșterea coeficientului de ocupare a aeronavelor;

Transportul aerian îmbunătățește calitatea vietții prin oferirea de experiențe

culturale și sociale, dând posibilitatea de a călători rapid și ieftin pe distanțe mari,
pentru a vizita rude și prieteni sau pentru a petrece vacanța în destinații din toată
lumea.

Avionul poate reprezenta singura modalitate de a călători în zone izolate de

pe tot globul, facilitând transportul ajutoarelor umanitare sau de urgență în cazul
unor dezastre naturale.

 Caracteristicile specifice transportului aerian

Diversificarea mijloacelor de transport a apărut din necesitatea de a folosi

noi căi de comunicație, din caracteristicile specifice ale acestora, care hotărăsc
eficiența transportului. Mijloacele transport aerian posedă mai multe caracteristici
specifice, și anume: rapiditatea, convertabilitatea, oportunitatea, confort, siguranța,
accesibilitatea și economicitate.

Rapiditatea este dată de viteza de deplasare a aeronavelor și contituie un

avantaj hotărâtor, în special pentru două sitații: pentru distențe lungi și foarte lungi
și pentru traseele unde mijloacele terestre se face prin zone care, prin configurația
terenului, determină un parcurs deosebit de lung sau dificil de parcurs.

Viteza mare oferă mijloacelor de transport aerian posibilitatea evitării

zonelor cu condiții meteorologice ostile. Rapiditatea se datorează independenței
relative față de condițiile de mediu, atât natural, cât și instituțional, precum și
parametrii tehnici ai aparatelor de zbor.
 Convertibilitatea (adaptabilitatea) presupune flexibilitatea în adaptarea
aeronavei pentru diverse genuri de transport, servicii, acțiuni ( transport de marfă,
pasageri, în mai multe clase, mixte, pentru scopuri speciale).

Flexibilitatea se referă la capacitatea aeronavelor de a fi convertite, prin

modificări minore, la specificul de transport al pasagerilor, mărfii și poștei sau
pentru prestarea unor servicii utilitare.

Oportunitatea reprezintă avantajul competitiv major, la prestarea oricărui

serviciu- necesitatea accesului în timp real la un act de consum, de documentare,
de producție.

Aceasta se manifestă prin punerea la dispoziția beneficiarilor a capacității de

transport necesar, în locul și timpul solicitat, stabilirea de orarii în conformitate cu
cererea beneficiarilor, în curse regulate charter și utilitare, menținerea, extinderea,
înființarea de noi linii.

Regularizarea curselor aeriene presupune respectarea strictă a curselor

programate și se determină ca un raport între numărul curselor plecate, conform
orarului, fără întârzieri și numărul curselor programate. Frecvența curselor aeriene
evidențiază numărul curselor efectuate de o companie aeriană, pe o anumită rută,
într-o anumită perioadă de timp.

Regularitatea curselor este dependența de condițiile meteorologice, de starea

tehnică a aparatului, condițiile de navigație aeriană și organizarea serviciilor la sol.

Accesibilitatea presupune creșterea posibilităților economice ale populației

de a folosi ca mijloc de transport aeronava. Ea reflectă, pe de o parte, creșterea
veniturilor populației, iar pe de altă parte, creșterea eficienței economice a
activității de transport.
 Economicitatea se referă la posibilitatea beneficiarilor de transport aerian
de a uza în condiții avantajoase, din punct de vedere economic, de serviciile
respective. Costurile de operare s-au redus- practicarea unor preturi tot mai
atractive, accesibile unei mese tot mai mari de public.

Comoditatea se referă la condițiile confortabile de transport la bordul unei

aeronave și la dotările din spațiile anexe de la sol ( din aeroporturi) care adaugă p
motivație la baza opțiunii privind selecționarea avionului ca mijloc de transport.

Securitatea călătoriilor pe calea aerului este determinată de factorii tehnici

( performanțele tehnice ale aeronavelor și dotările aeroportuare), factorii umani (
pregătirea personalului și dimensionarea adecvată a echipajului), factorii
meteorologici, factorii politici ( pirateria aeriană).

Securitatea aeronautică ( a nu se confunda cu siguranța aviației1) există

pentru prevenirea actelor răuvoitoare îndreptate împotriva aeronavelor și a
pasagerilor și echipajul acestora. În urma atacurilor teribile din 2001, UE a adoptat
un ansamblu de norme de securitate pentru protecția aviației civile. Aceste norme
sunt actualizate periodic pentru a aborda riscurile în continuă schimbare. Statele
membre își mențin dreptul de a aplica măsuri mai stricte.

Securitatea aviaţiei civile este reglementată prin norme elaborate de către

instituțiile naționale, organizaţiile europene și internaționale cu responsabilităţi în
domeniu. Controlul de securitate, parte integrantă a acestui sistem, intră sub
incidenţa acestor norme, pe toate componentele sale.

Siguranța prezintă importanța deosebită pentru transportul aerian și reflectă

calitatea companiei aeriene.

1
Siguranța aviației este legată de proiectarea, fabricarea,întreținerea și exploatarea unei aeronave.
 Siguranța zborului este influențată de factori tehnici ( aeronave cu
performanțe ridicate, perfecționarea infrastructurii aeroportuare și de rută,
adoptarea unor sisteme de întreținere, reparații și control modern), factorii umani (
selecția și pregătirea continuă a personalului navigant, proporționarea justă a
echipajului în funcție de numărul călătorilor), factori meteorologici.

Siguranța transportului aerian se referă la proiectarea, construcția,

întreținerea și utilizarea aeronavelor. Aceasta nu trebuie confundată cu securitatea
transportului aerian, care vizează combaterea actelor răuvoitoare împotriva
aeronavelor, pasagerilor sau echipajelor acestora.

Transportul aerian a ridicat și ridică unele probleme privind siguranța

efectuării fiecărei deplasări în condiții de deplină securitate. Tocmai datorită
particularităților transportului aerian, s-a văzut necesară elaborarea unor norme cât
mai complete, în măsura să garanteze nu numai eficacitatea acesteia, ci si un alt
grad de securitate pentru călători, cât și pentru marfă.