FIZIOLOGIA SANGELUI

Sangele impreuna cu lichidul interstitial, limfa, LCR, umoarea apoasa si lichidele

seroaselor ( pleura, pericard, peritoneu, sinoviala ) constituie mediul intern al
organismului.
FUNCTIILE SANGELUI
Sngele ndeplinete diferite funcii:
1)respiratorie -transport oxigen i dioxid de carbon;
2)nutritiv -transport substane nutritive;
3)excretorie -transport metabolii;
4)de termoreglare -transport cldura;
5)protecie imunologic;
6)menine echilibrul acido-bazic;
7)coordonare -transport hormoni;
PROPRIETATILE SANGELUI:
1)culoarea: -rou aprins pentru sngele arterial;
-rou nchis pentru sngele venos
2)densitatea : ntre 1057-1067 (la brbat)
i 1051-1061 (la femeie);
3)temperatura : este n medie de 36 grade Celsius;
4)vascozitatea : este dat de fibrinogen i elementele figurate;
5)presiunile osmotic i coloid-osmotica- sunt date de nivelul sodiului i
glucidelor, respectiv de nivelul proteinelor circulante. Au rol important n reglarea
presiunilor din spaiul capilar i extracapilar i n reglarea circulaiei apei ntre cele dou
regiuni;
6)pH-ul :este dat de concentraia ionilor de hidrogen. Valoarea normal este de
7,35-7,45 (uor alcalin). Este meninut la valori normale de sistemele tampon plasmatice
(H2CO3/NaHCO3=1/20) i eritrocitare (Hb ). Rezerva alcalin este reprezentat de
bicarbonatul de sodiu (NaHCO3).
ELEMENTELE FIGURATE ALE SANGELUI
- alcatuiesc 46% din volumul total al sangelui
- reprezentate de : globule rosii, globule albe si trombocite
- plasma sangvina reprezinta 54% din volumul sangvin
- procesul de formare al elementelor figurate poarta numele de hematopoeza
- la adult elementele figurate se formeaza in: tesutul limfoid (ggl limfatici, splina, tract
digestiv), tesutul medular (maduva oaselor) si sistemul reticulohistiocitar (celulele lui
KUPFER)
- in tesutul limfoid iau nastere limfoblastii, cu forma finala limfocitele
- in maduva oaselor se formeaza; mieloblastii (forma adulta
granulocitele),proeritroblastii (eritrocitele), megacarioblastii (trombocitele)
- din sistemul reticulohistiocitar se desprind monoblastii (monocitele)

Pentru explorarea elementelor figurate ale sangelui, se folosesc in practica o serie

de determinari reunite sub numele de hemoleucograma si anume: numaratoarea
erirocitelor, dozarea hemoglobinei, determinarea hematocritului, indicii eritrocitari,
numaratoarea de leucocitesi formula leucocitara. Numaratoarea trombocitelor apare si ea
pe acelasi buletin de analiza. Aceste masuratori se pot face atat din sangele venos recoltat
pe anticoagulant cat si din sangele capilar.

Eritrocitul
-Forma de lentila biconcava,privit lateral seamana cu un piscot (asigura un volum
minim fata de suprafata)
-Diametrul =7,5 microni, grosimea = 2 microni
-Stroma contine hemoglobina (80-90% din reziduul uscat); K+, Cl-, Mg+, Fe2+.

Eritrocitele prezint urmatoarele proprieti:

1)plasticitate;
2)permeabilitate selectiv;
3)menin echilibrul acido-bazic;
2

4)transport oxigen i dioxid de carbon;

5)hemolizeaz (se distrug) i elibereaz hemoglobina;
Hematiile circulante reprezinta doar o etapa din viata acestor elemente.
Durata medie de via a hematiilor este de 120 zile. Ele sunt distruse n splin,
ficat i maduva osoasa. Desi traiesc relativ putina vreme, numarul lor ramane constant.
Numrul hematiilor din sange este normal intre 4.500000-5.500000/ mm3
Numarul de eritrocite prezinta variatii in functie de presiunea partiala a
oxigenului : creste la altitudine ( poliglobulia de altitudine ) si scade la mineri si in
mediul subacvatic.
Poliglobulia se mai intalneste la nou-nascut ( se corecteaza printr-o hemoliza
intensa la cateva zile dupa nastere = icterul nou-nascutului ) si in conditii de hipovolemie
sau hipoxie.
Scaderea numarului de eritrocite asociata cu scaderea hemoglobinei se intalneste
in boala numita anemie. Apare in conditii fiziologice prin hemodilutie in cazul ingestiei
unei cantitati mari de apa si in conditii patologice prin : deficit de producere a hematiilor,
pierdere sau hemoliza eritrocitara.
La exteriorul eritrocitelor sunt prinse diferite macromolecule glicoproteice
(mucopolizaharidice) cu rol de antigene, numite aglutinogene (A,B,0).
n funcie de tipul antigenelor ntlnim grupele sanguine O(I), A(II), B(III),
AB(IV), Rh(+), Rh(-).
n interior ntlnim apa, hemoglobina (Hb, pigmentul respirator), dar nu exist
organite celulare.
Hemoglobina este o feroprotein ce are 4 subuniti. Fiecare subunitate are un
HEM (grupare prostetic) legat de un lan polipeptidic. Cele 4 lanuri formeaz globina.
Globina este format din 4 lanuri polipeptidice (alfa1, alfa2, beta1, beta2). Fiecare lan
polipeptidic este legat de un hem. Fierul bivalent i un nucleu tetrapirolic formeaz hemul.

Hemul este format dintr-un atom de Fe2+ fixat in centrul unui nucleu tetrapirolic de
protoporfirina. Fierul fiind in stare feroasa permite legarea labila a
oxigenului( oxigenarea).
Prin hemoglobina continuta , eritrocitul transporta oxigenul la tesuturi si preia o
parte din dioxidul de carbon rezultat din arderile tisulare, asigurand functia de transport a
gazelor respiratorii si fiind considerat un veritabil pulmon molecular .
3

La adultul normal, 100 g de hemoglobina contin 334 mg Fe si fiecare gram de

hemoglobina poate fixa 1,34 cm3 de oxigen . In sange, Hb atinge concentratii de 16 g/dl
pentru barbati si 14 g/dl la femei.
Hb reacioneaz cu oxigenul i formeaz oxihemoglobina (HbO2) care este
principala form de transport a oxigenului n snge. De asemenea, se poate combina cu
dioxidul de carbon(CO2) i formeaz carbohemoglobina sau cu monoxidul de
carbon(CO) i formeaz carboxihemoglobina.
Caracteristicile hemoglobinei :
- reprezinta 80-90 %din reziduul uscat al eritrocitului
-in contact cu acidul clorhidric formeaza cristale caracteristice (cristalele lui
Teichman).
-este o heteroproteina (96% globina + 4%hem)
-Hb. fixeaza oxigenul prin legaturi labile = oxihemoglobina (transporta oxigenul de la
plamani la tesuturi)
-Hb are o afinitate de 210 ori mai mare pentru CO decat pentru O2,
Provenienta fierului din hemoglobina
-in primele zile de viata, provine din depozitele formate in ficat in decursul vietii
intrauterine
-la adult, fierul eliminat este inlocuit cu fierul continut in alimente.
-necesar zilnic = 5-20 mg.
-cant. totala din organism=5-6 g.(60-70 %in globulele rosii)
-in mucoasa intestinala fierul devine feric si se combina cu apoferitina dand nastere la
feritina.Cand in mucoasa intestinala exista o cantitate suficienta de feritina, absorbtia Fe
este oprita.Surplusul se elimina prin materiile fecale fara a fi absorbit.
-prin distrugerea hematiilor (intr-o secunda se distrug 7-10 mii de eritocite), se produc
8g globina, 27 mg Fe, 270 mg protoporfirina.
-protoporfirina se transforma in pigmentii biliari (biliverdina,bilirubina) care se
elimina ca stercobilinogen si stercobilina.
ERITROPOIEZA
Sediul eritropoiezei este in maduva rosie a oaselor. Un organism adult are cam 1,5
Kg maduva rosie. Cantitatea variaza in functie de nevoia de oxigen a organismului. Cand
aceste nevoi sunt reduse, o parte din maduva rosie intra in repaus, celulele se incarca cu
lipide si maduva rosie se transforma in maduva galbena. Spre batranete, maduva galbena
sufera un proces de transformare fibroasa si devine maduva cenusie.
Daca apar conditii care solicita eritropoieza ( efort repetat, viata la altitudine ) are
loc un proces invers, de transformare a maduvei galbene in maduva rosie si o sporire
corespunzatoare a eritropoiezei.
Intre maduva rosie si cea galbena exista tot timpul vietii un echilibru dinamic,
controlat de sistemul neuroendocrin.
Maduva cenusie nu mai poate fi recuperata pentru hematopoieza.

Reglarea eritropoezei
-cand exista o activitate eritropoetica crescuta, numarul hematiilor tinere
( reticulocite )cu resturi de nucleu,creste in sangele periferic.
- eritropoieza se regleaza prin mecanisme neuroendocrine.
4

- centrii eritropoiezei sunt situati in diencefal, iar excitantul principal il reprezinta

hipoxia
-hipoxia actioneaza si la nivelul rinichiului, care secreta in aceste conditii un
factor eritropoietic. Acesta determina formarea in organism a eritropoietinei care
actioneaza asupra celulei stem unipotente, eritroformatoare, determinand cresterea
numarului de hematii
- desfasurarea normala a eritropoiezei necesita asigurarea de substante nutritive,
vitamine ( B, C, acid folic ) si fier.
-eritropoeza este stimulata si de tiroxina.
- in cazul unor deficiente de aprovizionare apare ANEMIA
HEMOLIZA
Prin hemoliza se intelege degradarea eritrocitelor cu eliberarea hemoglobinei.
Hematiile au o durata de viata de aproximativ 120 de zile.
Hemoliza fiziologica se realizeaza in celulele macrofage ale sistemului
reticulohistiocitar : splina ( cimitirul globulelor rosii ), ficat, ganglioni si maduva osoasa.
Hemoliza se mai poate realiza de asemenea prin interventia unor agenti fizici,
chimici sau biologici.
Agenti fizici care pot determina hemoliza :
agitarea mecanica a sangelui
iradiere UV sau Roentgen
modificari bruste de temperatura, inghetare/dezghetare
pastrarea prelungita
Agentii chimici prin care se poate obtine hemoliza :
cloroform, alcool benzen
acizii, alcalii, sarurile metalelor grele
Sarurile biliare
Agentii biologici de hemoliza :
venin de insecte, toxine microbiene
hemolizine specifice care apar ca o consecinta a incompatibilitatii de grup sangvin
Rezistenta globulara a hematiilor
Rezistenta globulara a hematiilor reprezinta capacitatea hematiilor de a-si pastra
integritatea in medii hipotone . Hemoliza se produce numai cand presiunea osmotica a
mediului exterior este mai mica decat cea din interiorul hematiei.
Erirocitele normale, plasate in solutie izotona de NaCl 9 ( ser fiziologic ), pot fi
mentinute ore. Intr-un mediu cu o concentratie scazuta de clorura de sodiu 7 , se
incarca cu apa si elibereaza hemoglobina in exterior. In schimb, solutiile hipertone ( de
exemplu NaCl 10 ) produc ratatinarea hematiilor.
Determinarea rezistentei globulare a hematiilor inseamna aflarea concentratiei
solutiei NaCl in care hemoglobina incepe se paraseasca hematiile mai putin rezistente
( rezistenta minima ) si a concentratiei solutiei in care toate hematiile sunt lizate
( rezistenta maxima ). Hemoliza incepe la concentratia 0,46 0,42 % NaCl iar hemoliza
totala are loc la concentratia de 0,38 0,34 % NaCl
Daca hemoliza initiala apare la concentratii mai mari de NaCl rezistenta osmotica
este scazuta, iar daca apare la concentratii mai mici rezistenta este crescuta.
Scaderea rezistentei osmotice ( hemoliza initiala la 0,7 0,5 % NaCl ) se
intalneste in anemia hemolitica ereditara ( sferocitoza ) si in anemiile dobandite
( intoxicatii cu benzen ).
5

Cresterea rezistentei osmotice apare in talasemie

( hemoliza initiala apare la concentratii mai mici ). De asemenea, rezistenta poate
fi crescuta in hemoragii acute datorita rezistentei eritrocitelor tinere si uneori in anemia
Birmer si in anemiile feriprive
VSH VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR
Sangele extras din circulatie, recoltat pe anticoagulant, se comporta ca o suspensie
si se separa intr-o componenta pasmatica si o componenta celulara ( in care esentiale sunt
heatiile ). Masurarea VSH-ului este un indicator al vitezei de separare a hematiilor din
suspensie si depinde de anumite calitati ale eritrocitelor sau ale plasmei.
VSH-ul este considerat un test de disproteinemie, determinarea lui oferind
informatii despre structura proteica a plasmei. Dintre proteinele plasmatice, albuminele si
globulinele au proprietatea de a se absorbi pe suprafata hematiei. Cum raportul albumine/
globuline este in favoarea albuminelor ( 1,2 1,5 ) predominanta albuminelor pe
suprafata hematiei contribuie la incarcarea lor electronegativa si generarea de forte de
respingere electrostatica care maresc stabilitatea in suspensie ( se opun sedimentarii ).
Scaderea albuminelor plasmatice ( inanitie, insuficienta hepatica sau renala ) duce
la accelerarea VSH-ului. Cresterea globulinelor plasmatice ( prin sinteza crescuta de
imunoglobuline in septicemii de exemplu ) duce de asemenea la cresterea VSH-ului.